România e o ţară agitată. Uneori, imposibilă.

Aici, la noi, se întâmplă lucruri care sunt în afara

firii: o televiziune isterică îl condamnă pe preşedintele ţării pentru că se opune unui guvern care
vrea să crească acciza la carburant; în acelaşi spaţiu, şapte oameni, prăbuşiţi dintr-un zbor
umanitar, zac şase ore pierduţi de autorităţi într-o pădure dintr-un masiv muntos care e mai
degrabă un deal, în epoca tehnologiei şi a informaţiei. Cineva a pierdut busola, iar calea cea
dreaptă e o amăgire, pe care o căutăm de 24 de ani…
Ca o excepţie de la regula bezmeticului universal, în peisajul acesta mai apar şi locuri şi oameni
unde viaţa intră în normalitate. Hai să zicem excepţii…
La Şerbăneşti, lumea e altfel. E ceva cum am vrea să fie peste tot, acolo unde există comunităţi
omeneşti. O comună care nu are ceva aparte de la Dumnezeu, nu e localitate de graniţă, nu e
străbătută de două autostrăzi, nu are zăcăminte unicat în lume şi nici vreun meşteşug aparte, pe
care vin să-l vadă turişti din toată lumea. Poate doar un primar destoinic, ce reuşeşte să
convingă prin faptele sale şi prin ale celor care sunt puşi de acesta în slujba comunităţii, chiar
dacă investitorul pune pe primul loc afacerea sa.
Am mai scris despre realizările edilitare de aici. Ultima oară, acum vreun an şi ceva. Nu le luăm
pe toate de la capăt, ci numai ceea ce, într-una din puţinele zile de ianuarie 2014, cu soare, am
văzut, în trecere pe aici. Pe la Şerbăneşti…

Nici drumurile de câmp nu mai sunt potecile desfundate de altădată

Agricultura este un fel de Dumnezeu la Şerbăneşti. Pământului sfânt şi negru din Câmpia
Boianului i se închină multă lume, aplecându-se asupra brazdei cu respectul cuvenit pentru ceva
care îţi garantează ziua de mâine. E ca-ntr-un proces mistic, ce s-ar trage de undeva, de dincolo
de căluş, acel dans păgân, pe care noi, românii, şi nişte triburi izolate din Bolivia, îl practicăm în
cinstea şi memoria unor zei pe care astăzi nu-i mai cunoaşte nimeni…
Aşa se face că astăzi, la Şerbăneşti, peste zece kilometri de drum de câmp e reabilitat în condiţii
cum alţii nu au pe strada principală. Efortul nu a presupus costuri bugetare, ci doar un
parteneriat corect între autoritatea locală, firma lui Drăghicescu şi o companie din Slatina care
elimină deşeurile de beton într-un mod util şi practic, generator de beneficiu pentru o comunitate
condusă de cineva care ştie că nimic nu se pierde şi totul se transformă. Un lucru bun pentru
oamenii locului. Şi nu e singurul de acest gen.
La Şerbăneşti, pe câmp, acolo unde an de an sunt acele recolte pe care nu le găseşti prin altă
parte a ţării, sunt vreo doi kilometri şi jumătate de autostradă. E vorba de un drum realizat
nemţeşte, de către o firmă de prospecţiuni, care a căutat ceva prin măruntaiele pământului. Un
drum pe care constructorul l-a lăsat acolo, la schimb cu liniştea de care a beneficiat pe durata
studiului făcut la Şerbăneşti…

De la cultura mare la un cămin cultural ce se anunţă un reper pentru zonă

În Şerbăneşti, în prezent, se derulează o investiţie de peste două sute de mii de euro, ce
reprezintă noul cămin cultural al localităţii. Una (n.n. ivestiţia) realizată şi cu suport de la bugetul
local, dar şi cu sprijin de la bugetul central. Un edificiu renovat din temelii, în care se pune preţ
pe calitate şi pe durabilitate. Tâmplărie de lemn stratificat, instalaţii electrice, termice şi sanitare,
aşa cum se cere şi la oraş.
Construcţia, mai bine-zis reamenajarea celei vechi ar trebui să fie gata anul acesta. Dacă toate
vor merge cum trebuie. Iar la Şerbăneşti, până acum, chiar au mers toate cum trebuie.

Concurenţă pentru farmacia doctorului Coandă

La Slatina, domnul doctor Coandă e cunoscut în lumea medico-legală. Puţini ştiu despre domnia-
sa faptul că susţine un punct farmaceutic la Şerbăneşti. Acolo unde oamenii aleg astfel să rezolve
problema reţetelor venite pentru o nevoie, pentru o suferinţă.
Ei, bine, de câteva zile bune, doctorul Coandă e supărat. Prin mijlocirea autorităţilor, acel sprijin
pe care un primar ştie să-l acorde în cunoştinţă de cauză, la Şerbăneşti s-a mai deschis o
farmacie. Acolo unde preţurile sunt mult mai mici ca la doctorul Coandă. Semn că aici concurenţa
îşi face treaba. Iar câştigătorii sunt locuitorii din Şerbăneşti, oameni cu nevoi şi reţete la
purtător.

Prin curte, pe la Drăghicescu, fără ghid de la titular

Una dintre cele mai solide companii din domeniul agriculturii şi prestării serviciilor conexe este
firma condusă de Drăghicescu Longin. Un punct de reper, un model pe care îl pot lua, oricând, ca
pe o emblemă a succesului, şi nemţii, şi francezii.
Aici, se lucrează intensiv pământul, iar rezultatele sunt pe măsură. O moară nouă este în lucru, o
fabrică de pâine, realizată într-un standard de calitate ireproşabil, asigură necesarul pentru
populaţia din zonă, şi nu numai, folosind grâul locului, având beneficiari oameni care ştiu că
pâinea pe care o pun pe masă vine din pământul lor, muncit aşa cum se cuvine de cine se
pricepe.
Am mai pune la socoteală, pentru recolta de grâu din 2014, şi două combine ultra moderne,
achiziţionate recent, care au şi acum semnul noului pe ele, demonstrând celor care ştiu şi celor
care vor să vadă, faptul că Drăghicescu ştie cel mai bine de ce omul gospodar îşi face iarna car şi
vara sanie…

Un record absolut: patru tone de floarea-soarelui la hectar

Pentru neiniţiaţi, producţia medie la floarea-soarelui, care se poate obţine în România, în cele
mai bune condiţii, depăşeşte în cazuri excepţionale cu puţin trei tone la hectar. La Şerbăneşti,
însă, excepţionalul a devenit normalitate: pe o solă aparţinând unui om gospodar de aici, în
toamna lui 2013, s-au obţinut patru tone la hectar. Un record absolut de care primarul, cel
despre care până acum n-am amintit aproape nimic, Titi Peligrad, e tare mândru.

Locuri de muncă, într-un parteneriat fără prejudecăţi

La Şerbăneşti, partidul primarului e puternic. La Crâmpoia, este la fel. Dar un alt partid… Chiar şi
în aceste condiţii, în lumea în care orgoliile politice afectează temeliile celor mai puternice
construcţii, aici aşa ceva nu există. Preşedintele Partidului Democrat Liberal din judeţul Olt,
Siminica Mirea, a înţeles că declaraţiile politice înseamnă mai puţin decât sprijinul acordat efectiv
comunităţii. Aşa se face că, în prezent, la Şerbăneşti, fiinţează un punct de lucru în domeniul
confecţiilor, susţinut de Dinamic Prod, unde aproximativ 70 de tinere fete din Şerbăneşti au un
loc de muncă stabil. Şi dacă am mai spune că produsele realizate aici merg pe piaţa de lux a
Uniunii Europene, în marile magazine din Londra, veţi înţelege ce înseamnă plus-valoarea
adăugată la manufactura din Şerbăneşti…

Şi, tot dincolo de orgolii politice, căluşarii din Şerbăneşti au ajuns la Bruxelles

Prin mijlocirea aceleiaşi Siminica Mirea, preşedinte al PDL Olt, în aceste zile, când rândurile de
faţă vor fi prins contur, la Bruxelles, la invitaţia deputatului european Jean Marian Marinescu,
coleg în PDL cu Siminica Mirea, zece căluşari din Ansamblul „Plai de Dor”, din Şerbăneşti, arată
lumii bune din capitala Europei ce înseamnă acest dans ce aparţine patrimoniului UNESCO. O
asociere în beneficiul tuturor părţilor implicate, între oameni care ar trebui să fie separaţi dintr-
un considerent politic. Numai că, la Şerbăneşti, ca şi la Crâmpoia, lumea se vede şi se judecă
altfel.

Un primar care, în curând, nu va mai avea ce să promită…

Edificiile edilitare din Şerbăneşti poartă, peste timp, amprenta unui om. Cel pe care localnicii, de
mai bine de două decenii, îl susţin pentru a fi ceea ce este astăzi: primarul localităţii. Pentru Titi
Peligrad, căci despre el este vorba, în curând, or să apară şi probleme de traseu. Căci, având în
vedere că, la Şerbăneşti, toate sunt aşazate la locul lor, într-o logică a normalităţii, la
următoarele alegeri, acesta s-ar putea să nu mai aibă ce să promită. Pentru că, prin grija sa, în
localitatea pe care o conduce, s-a făcut aproape tot ce era de făcut pentru oamenii care au la
Şerbăneşti condiţii de viaţă exact ca pe orice stradă din oraş. Dintr-un oraş care să aibă tot ceea
ce este necesar…