Concluzii

Albumina serică prezintă o structură complexă care rezultă atât din

marimea lanţului peptidic (585 resturi de aminoacizi) cât mai ales din proprietăţile
sale fizico-chimice.
Numărul mare de resturi de aminoacizi din structura albuminei şi
modificările care apar în poziţionarea acestora determină existenţa a mai multor
tipuri de albumine denumite aloalbumine.
Capacitatea de legare şi transport a medicamentelor de către albumină este
influenţată de:
i) proprietatea de tranziţie a acesteia de la o formă neutră la una bazică în funcţie
de
pH-ul mediului;
ii) heterogenitatea structurală şi reactivitatea albuminei, aceste proprietăţi fiind
legate de modificări ale poziţei şi structurii resturilor de aminoacizi şi de gradul de
glicozilare al albuminei.
Albumina posedă o sarcină cationică netă datorită careia atrage rapid
medicamentele acide cu care formează un complexe tranzitorii. Abilitatea
albuminei de a fluctua în soluţii apoase între forme izomere pare să fie un avantaj
permiţând adoptarea unei conformaţii cu afinitate maximă pentru liganzi.
Albumina leagă de compuşii lipofilici prin forţe hidrofobice. Anumite clase de
medicamente se asociază cu albumina la situsuri specifice de legare cum ar fi:
i) situsul de legare pentru acizii graşi, localizat în subdomeniul 1;
ii) situsul de legare pentru octanoat, triptofan, clorozepat, tiroxină, p-iodobenzonat
şi alţi compuşi cloridici este situat în subdomeniul 2 - mai puţin specific;
ii) situsul pentru legarea bilirubinei, Phenol Red, Bromphenol Blue şi iopanoat
situat în subdomeniul 3;
iii) situsul de legare a ionilor metalici cum ar fi Cu2+, Ni2+situat în subdomeniul
4;
iv) situsul pentru legarea hemului situat în subdomeniul 5 al moleculei.
Legarea medicamentelor la aceste situsuri specifice este caracterizată în
mod obişnuit printr-o asociere cu afinitate mare şi poate fi saturată peste
concentraţiile terapeutice de medicamente.
Mulţi compuşi se adsorb de asemenea la albumină într-o manieră
nespecifică, cu afinitate mică şi nesaturabilă. În mod sigur, medicamentele se pot
asocia cu albumina atât la situsuri specifice de legare cât şi la situsuri nespecifice.