Sunteți pe pagina 1din 2

CASTELE, PALATE ȘI CETĂȚI ROMÂNEȘTI

În cartea sa în care ne-am și pus baza documentării, ”Istoria Arhitecturii românești, din cele mai vechi timpuri
pâna la 1900”, Grigore Ionescu spune: ”Arta de a construi este conditonata de o seama de elemente diferite si
foarte importante, ținând, unele, de mediul geografic (pamânt, material de constructie, clima), altele de
mediul cultural și științific...dintre toate artele, arhitectura este aceea a carei desvoltare este foarte strâns
legata si de vicisitudinile istoriei”.
Am ales acest citat pentru a marca de la bun început premizele arhitecturii românești și anume condițiile de
istorie, de mediu și geografice. Oricare ar fi definiția care s-ar da construcțiilor de tipul celor descrise în acesta
lucrare, fie ele palate, castele sau cetăți, ele au fost rezultatul coroborării elementelor specifice din teritoriul
regiunilor românești.
Dintre factorii locali care au jucat un rol în formarea arhitecturii românesti amintim materialul constructiv
local pe care meșterii îl aveau cu preponderență la îndemână. Piatră sau lemn, cărămidă sau painată,
arhitectura s-a pliat pe materialele prezente în zonă și acest aspect a determinat și tipul de construcție: casă
fortificată, cetate din piatră sau palat din cărămidă etc. Clima este un alt dat care a impus conformări speciale,
de exemplu acoperișurile cu pante repezi si streasini proeminente sau tipul de soclu de piatră în zonele
montane.
Un alt element care își pune amprenta pe arhitectură este influența istorică. Este stiut că România se află la
intersecția drumurilor principale care leaga orintul de occident, nordul de sud. După Grgore Ionescu, se pot
distinge două curente principale: unul occidental de arta gotică și romanică și un altul oriental, de artă
bizantină si armeană. Un exemplu extrem de elocvent în acest sens este Mânăstirea Curtea de Argeș care este
un lăcaș de cult ortodox, cu o conformare planimetrică și volumetrică specifică dar cu decorații de tip
armenesc, oriental. În Ardeal sunt predominante influențele occidentale. Ele pătrund, prin Ardeal până în
Muntenia și Moldova. De la comanditari până la meșterii care executau și concepeau construcțiile, arhitecura
a fost rezultatul acestor influențe culturale. Varietatea de stiluri de arhitectură prezente în culturile europene
generează și în Romania construcții realizate mai degrabă ca interpretări locale. Paleta de castele și palate din
patrimoniul romînesc nu sunt deloc executate respectând invarianții stilistici. În literatura de specialitate
castelele românești sunt mai degrabă construcții , fie pe structură de cetate așa cum este castelul Bran, fie de
palat cum este Peleșul de exemplu. Palatele sunt descrise ca niște conace mai ample (vezi castelul Mogoșoaia
sau palatele presărate prin București).
Alături de factorii de cultură și de mediu, un altul la fel de important este conjunctura istorico-geografică în
care s-au situat Țările Românești. Numeoasele invazii, atacuri și războaie generează construcții fortificate, de
la cetăți până la case și biserici fortificate. Acestea sunt bine reprezentate în Țara Bârsei de exemplu.
Spectaculoasa Cetate Râșnov ne oferă detalii despre acest tip de construcție, la fel ca și cetatea Brașovului.
Bisericile fortificate din jurul Brașovului sunt reprezentative și bine păstrate.
Un alt tip de construcție fortificată este cula, specifică zonei Olteniei, răspândită în întregul spațiu balcanic.
Cele mai reprezentative cule se aflau în județul Gorj. Cula face parte din sistemul de construcții fortificate,
cum sunt cetațile sau bisericile fortificate. Se pot aminti: cula Glogoveanu și cula Tatarescu.
Odată cu încetarea invaziilor cuceritorilor și consolidării statelor românești, arhitectura se relaxează, căutând
alte repere: reprezentarea socială, fastul, toate realizate sub influențele stilistice ale vremii. Este perioada
construirii palatelor. În principatele românesti s-au clădit foarte puține monumente de stil curat renascentist ori
gotic. Influnețele au venit în perioadele de sfârșit ale stilurilor. Pot aminti de castelul Corvinilor.
Un corespondent al goticului târziu poate fi românescul stil brâncovenesc, cu arcele sale trilobate și decorația
bogată din piatră. Elemente importante de stil brâncovenesc în patrimoniul romînesc sunt: mânăstirea Antim,
Palatul Mogoșoaia sau cel de la Potlogi, castelul brâncovenesc din Sâmbăta de sus, precum și o serie de
biserici și conace.
Stilul clasicist, cu volumele sale simetrice și decorații austere este mai bine reprezentat de palate cum ar fi:
palatul Babilon din Alba Iulia, Castelul Daniel din Vârghiş, Transilvania sau Castelul Bruckenthal din Avrig,
care prezintă și elemente romantice-baroce. Decorații, conformări volumetrice bogate ale stilului baroc își pun
amprenta pe stilul palatului Wessélenyi Miklós din Jibou, cu o istorie frământată.
După perioada clasicistă revin în occident luxul decorațiilor în neo-gotic apoi art-nouveau și art-deco,
influențând stilurile în care se edificau construcțiile importante. Castelul Peleș prezintă elemente de stil neo-
gotic, fleșe îndrăznețe, siluete longiline, arce frânte. Varianta Sezession a lui Art-Nouveau își pune amprenta
asupra construcțiilor din nordul și vestul Transilvaniei. Oradea, cu precădere este deținătoarea unui patrimoniu
bogat reprezentativ pentru a cest stil dar îl găsim și în Palatul din Sighet.
Sub arcul carpatic se naște un stil nou sub influența decorației luxuriante, grefat pe autohtonul brîncovenesc.
Este vorba despre stilul neoromânesc care este bine reprezentat în întreg patrimoniul de clădiri publice,
rezidențiale, oficiale și care ocupă o mare perioadă istorică. Amintim Palatul Cotroceni, Palatul Cantacuzino
din Bușteni, biblioteca Judeţeană „George Bariţiu” din Brașov, castelul Goga din Ciucea sau palatul cultural
din Reșița.
Departe de a le scădea calitatea, tocmai aceste neadecvări de la conformitate dau șarmul și specificitatea
arhitecturii de patrimoniu din România și un plus de motivație pentru a o cunoaște. Palatele, castele și cetățile
de pe întreg teritoriul României zugrăvesc într-un tabou pitoresc istoria poporului român, în perspectivă
artistic-arhotecturală. Las ultimul ultimul cuvânt marelui arhitect Frank Loyd Wright: ”Arhitectura este arta
mamă. Fără o arhitectură a noastră, nu avem sufletul civilizaţiei noastre proprii.”