TESTUL 1

Consiliere psihopedagogica
 TEHNICA PROIECTIVĂ „ANIMALUL INEXISTENT”
INTERPRETARE:

Spaţiul pe care îl ocupă în foaie:

1/3 reprezintă trecutul inactivitatea;
2/4 reprezintă viitorul,realitatea.
Dacă desenul se află în partea de sus a foii (dreapta): - partea de jos (stînga)
- emoţii pozitive -emoţii negative
- energie activă -neîncredere,
- acţiuni concrete -pasivitate.
Cu cît desenul este mai aproape de partea de sus se indică o autoapreciere mai înaltă, nemulţumire de propriu statut
social faţă de aprecierea în societate de către alte personalităţi, de aici rezultă pretenţie la recunoaştere proprie şi tendinţe
spre autoafirmare(relaţia de subaltern –şef relaţii de subordonare)
Cu cît desenul se află mai în jos se indică dezinteres faţă de propria persoană şi statut social,autoapreciere mică
,lipsă de tendinţă spre autoafirmare.

Capul:
- Întors spre stînga: tendinţe spre reflectare, gîndire nefiind un om de acţiune; uneori fiind un om care simte frică
faţă de acţiunile care cer hotărîre.
- Întors spre dreapta: tendinţe spre activare (aproape tot ce planifică şi ce gîndeşte realizează sau începe a realiza)
- -poziţie frontală: egocentrism
- -din spate: probleme de comunicare

Ochii:
- desen detaliat al pupilei (iris):retrăirea unor sentimente de trecut
- genele foarte bine conturate: a) pentru fete maniere isteroide, demonstrative b) băieţi –femenitate
- simpla prezenţă a genelor: cointeresarea celor din jur pentru prorpia persoană, autoexpunerea propriiei
personalităţi sau subiectul preţuieşte foarte mult aspectul exterior (frumuseţea) propriu (narcisism)

Urechile:
- Dacă sunt lungi, mari îndoite bine conturate: nevoie de informaţie şi cointeresare în această direcţie.
- Simpla lor prezenţă : importanţa pe care o dă opiniei celorlalţi faţă de sine, dar fără schimbarea comportamentului
său.

Gura:
- dacă e semideschisă şi foarte conturată: persoană vorbăreaţă
- buze foarte bine conturate: emotivitate(uneori combinată cu caracter vorbăreţ)
- gură deschisă dar fără limbă şi buze: frică, neîncredere, teamă.
- Gură cu dinţi: agresivitate defensivă, brutalitate,dar numai la învinuirile aduse(îngîmfat, orgolios)
- Gură haşurată rotundă: teamă agresivitate(la fel pentru unghiuri ascuţite, ghiare, dinţi, colţ)

Detalii pe cap:
- Dacă în proporţie cu corpul capul e mai mare: omul preţuieşte partea raţională, erudiţia înţelepciunea la sine şi la
cei din jur.
- Antene, coarne, ghimpi, solzi ascuţiţi-agresivitate.
- Pene:tendinţe spre înfrumuseţare, autoîndreptăţire.
- Coafură sau blană: emotivitate, evidenţierea sexului la care aparţine, orientarea spre rolul său sexual.

Evidenţierea zonelor sexuale (mamele) atitudine pozitivă faţă de sexul opus pînă la obsesie.

Picioare, labe, postament:

- simpla lor prezenţă: gînditor profund, raţionalist, se bazează pe informaţii importante şi existente concret.
- absenţa picicoarelor: Impulsivitate în luarea deciziilor,uşuratic, superficial în afirmaţii şi acţiuni.
- picioare similare ca tip, conformaţie sau orientare: atitudine conformistă în luarea deciziilor, banalizarea,
şablonizare.

2
 - picioare diferite (variate ca formă sau mărime): independenţă, nonconformism, început creator, gîndire
heterodoxă.

Detalii pe corp:
- Mai multe picioare : energie, iniţiativă, încredere în sine, valorificare proprie fără a ţine cont de ceilalţi, lupta
pentru un „loc sub soare”.
- Aripile: pasiune într-o activitate, curaj în afaceri, emotivitate,îngrijorare, pasiuni sexuale.
- Linia de unire a picioarelor cu corpul: prezenta atestă controlul personal faţă de hotărîrile luate şi concluziile sale.

Coada:semnifică atitudini faţă de propriile acţiuni, decizii, gînduri,discuţii.

- coada în sus: atitudine pozitivă încrezută, convins că ceea ce face este corect, avînd o atitudine vioaie, îndrăzneaţă.
- coada în jos: insatisfacţie de sine, sentiment de apărare sufletească,existenţa unui gînd, idei obsesive, regrete,
nesiguranţă în acţiune.
- coada spre dreapta: acţiune îndreptată spre propriile acţiuni şi manifestări comportamentale.
- coada spre stînga: atitudine îndreptată spre propriile gînduri, soluţii, idei, regretul că a pierdut într-un anumit
moment(eveniment) ezitînd prea mult.

Accesorii: tentacule, carapace,aripi, fundiţe, picioare în plus, mîini în plus-dacă toate acestea au un caracter
funcţional: energie în activitate, încredere în sine, ataşament, curiozitate, implicare în mai multe activităţi.

Organism în mişcare:
- în jos: nemulţumire faţă de sine, depresie,regrete, îndoieli, regrete la cele spuse sau făcute.
- spre dreapta: gînduri privitor la acţiuni sau la comportamentul său
- spre stînga: privitor la gîndurile şi nehotărîrile sale în anumite momente scăpate.

Conturul figurii:
- Prezenţa la figură a acilor, solzilor, ghimpilor, platoşii reprezintă o reacţie de apărare faţă de oamenii din jur.(dacă
există colţuri, unghiuri ascuţite- agresivitatedin frică- apărare).
- În cazul îngroşării conturului- anxietate în subordonare,
- linia superioară a corpului mult îngroşată –împotrivire în subordonare.
- Îngroşarea conturului de jos-împotrivire la ironiile de nerecunoaştere, împotrivirea supunerii la subalterni (la cei
de jos), teama de a nu fi condamnat.
- Îngroşările conturului din părţile laterale-teamă nediferenţiată cu elemente de apărare.
- Îngroşarea conturului din dreapta- teamă în acţiune.
- Îngroşarea conturului din stînga- teamă privitoare la propriile opinii, concepţii sau sugestii.
- Cu cît sunt mai multe detalii iar conturul figurii e cu linii mai simple, cu atît energia şi activismul va fi mai mare,
- linia slabă la sfîrşitul desenului denotă astenie.
- Dacă deenul seamănă cu o figură umană – infantelism, maturizare emoţională incompletă.
- figură incompletă ,dar circulară – denotă tendinţe de închidere în sine, închistare, evitarea de a da informaţii
despre sine şi chiar neplăcerea de a fi testat.
- Dacă există diferite mecanisme, şuruburi,becuri, sîrme, sau dacă e plasat pe un postament oarecare –
comportametn schizoid, conformist, supraapreciere.
- Dacă numărul detaliilor este mare dar proporţional cu organismul – creativitate.
- Dacă reprezintă un animal concret, dar i se adaugă anumite detalii- lipsa creativităţii.
- Dacă elementele din care e desenat sunt minuţios elaborate- originalitate.

DENUMIREA DESENULUI:

 Denumiri de genul numilor compuse( iepure - zburător) - raţionalism.

 Denumiri inventate complexe(roboleptus) – raţionalism, adaptare la situaţii concrete, demonstrativitate pentru
propria erudiţie.
 Denumiri sonore superficiale – atitudine uşuratică faţă de cei din jur,neputinţa de a ţine cont la semnale de
primejdie.
 Denumiri complicate şi lungi- tendinţe spre fantezie ca o formă de apărare, ca mijloc d a eşi din situaţie.

3
4
 CONCLUZIE:
În urma efectuării metodei “Animalul inexistent” am dedus că studenta D.M.(20
ani) are emoţii pozitive, este energic, acţiunile îi sunt concrete şi
autoaprecierea îi este înaltă. Este o persoană egocentrică, fiind o
persoană demonstrativă îşi preţuieşte extrem aspectul exterior. Are
nevoie de informaţie şi interes orientat spre această direcţie şi toate
aceste informaţii au o importanţă mare cînd vine vorba de propria sa
persoană. Este o persoană vorbăreaţă dar care are frică, neîncredere şi
teamă. Nu prezinta agresivitae, preţuieşte partea raţională, se preţuieşte
pe sine dar şi pe ceilalţi. Este o persoană gînditor profundă care se
bazează pe informaţii concrete şi controlul personal faţă de hotărîrile şi
concluziile sale. Are nevoie de apărare, lipsă de creativitate şi
maturizarea emotională incompletă.
Recomandări: Participarea în cadrul şedinţelor de dezvoltare
psihologică, implicarea activă în diferite simulări, dezbateri care duc la
cunoaşterea valorilor umane şi acceptarea lor. Consiliere psihologică cînd
este nevoie.Participarea la diferite traininguri educative care vizează diferite
probleme.

5
 2.Testul : Autoportret este un test în baza proiecţiei de sine.

Orice imagine apărută în psihic se finalizează intr-o mişcare .

- Capul:
Cap mare indica de obicei prezenta revendicările mari sau nemulţumirea intelectual cu intelectul său.
Cap mic, de obicei, transmite că o persoană are dificultăţi în asimilarea de informaţii, sau probleme cu
estimarea lumii.

- Ochii:
Ochii mari pe fata lui a sugerat o persoană suspectă, şi mai mult - o manifestare de interes şi
sensibilitate excesivă la opinia societăţii.
Ochii mici sau închise, de obicei, implică aprofundarea a omului în lumea lui interioară şi de faptul că
această persoană este predispus la căutarea sufletului.

- Gura:

Gura accentuate sugerează o tendinţe orale primitive umane sau posibilele dificultăţi în vorbire. În
cazul în care gura nu este desenată, aceasta sugerează sau depresie, letargie sau în comunicare.

- Urechile şi nasul:

Urechi mari sugerează sensibilitate la critici.

Un accent mai mare pe nas - indică prezenţa unor probleme sexuale.
Nări dedicate sugereaza ca oamenii predispuse la agresiune.

- Mâinile:

Analiza de imagini de mâini pe auto-portret ne va permite să ştim cum o persoană se află în contact cu
lumea exterioară.
Mâinile cazute indica ineficienta.
Mâini fragile şi slabe - slăbiciune fizică sau psihică a omului.
Şi (sau) braţe puternice lungi reprezintă ambiţie şi implicare foarte puternică în tot ce se întâmplă în
lumea exterioară.
Miini foarte scurte, la rândul său, presupune un sentiment de inadecvare şi lipsă de ambiţie.

- Picioarele:

Picioare lungi sugerează nevoia umană de independenţă.

Lipsec pciorele – instabil,fricos, timid.
De sine, care nu sunt afişate pe picioare, iar suportul înseamnă că nu există nici o instabilitate.

-Interpretarea Autoportretului:

6
În plus faţă de aceste criterii de analiză a auto-portret a testului, există şi alte criterii:

- Fotografie estetică (linii de flexibilitate, luminozitate, concis, caracteristici expresive) - omul are
abilităţi artistice.

- Imaginea schematică (corp si fata sunt reprezentate schematic faţă complet şi profil) - un om de
gândire intelectuală (gânditor), tinde să se generalizeze.

- O imagine realistă (detalii amănunţite de mai jos: fata trase, gât, îmbrăcăminte, păr, etc.) - un
om distinge prin mare meticulozitate, tind să acorde o atenţie la detalii, precum şi să analizeze cu
atenţie fiecare situaţie.

- Imagine metaforică (Self-metaforă) - un om cu un dezvoltat imaginaţie, creativitate, imaginaţie şi

simţ al umorului.

- Autoportret în interior (înconjurat de obiecte pe fondul camerei, peisajul) - omul a crescut

atenţie la ceea ce-l înconjoară.

- Autoportret cu emoţie (zâmbet, lacrimi, etc.) - un om emoţional. De altfel, oamenii se prezintă pe

sine de multe ori în figura din emoţia opusă celei pe care el trăieşte.

- Imaginea în mişcare - un om pasionat de ceea ce este descris (dans, sport, etc.).

- Auto-portret din spate - un om care nu este dispus să acţioneze în conformitate cu instrucţiunile

face exact opusul, atrage atenţia.

7
 CONCLUZIE:
În urma efectuării testului “Autoportretul” am dedus că studenta D.M.(20
ani) se sinte mică şi are nevoie de protecţie. Este aprofundată în lumea ei
interioară şi este predispusă la căutarea sufletului. Are nevoie de
independenţă, distinge prin mare meticulozitate, tinde să acorde o atenţie la
detalii, precum şi să analizeze cu atenţie fiecare situaţie. E o persoana
emoţională, se prezintă pe sine de multe ori în figura din emoţia opusă celei
pe care o trăieşte. Are pasiuni faţă de domeniul (artistic, sportive, etc.)
Recomandări: Pentru a nu se simţi mică trebuie să îşi demonstreze singură
că poate să fie mai puternică dar trebuie să o ajute şi cei din jur, îndeosebi
persoanele apropiate. Pentru a nu fi aprofundată în lumea sa interioară
trebuie sa aiba parte de mai multa comunicare şi să participle la diferite
congrese, traininguri şi dezbateri cu diferite tematici pentru a te ajuta să fii o
persoana mai dezgheţată şi mai sigură pe sine.
8
 Autoportretul prietenului

CONCLUZIE:
În urma analizei desenului am concluzionat ca domnul X.A.: este o
persoana comunicabilă ,permanent inconjurat de prieteni , la unele lucruri si
nehotărît este puţin suspect. Pprezintă agresivitate verbală , reacţionează
normal la criticile sau parerile celorlalti, agresivitate minima . Comunicarea cu
alte persoane nu prezintă careva nereguli , comunică uşor si flexibil cu orice
fel de persoane si temperamente .
Se simpte independent , persoană stabilă emotional, are unele nemulţumiri
faţă de actiunile pe care le face .
Recomandări: consiliere psihologică, rezolvare de teste psihologice cu
prevederea aplanării unor neajunsuri sau normalizării unor caracteristici
individuale. Pentru a diminua agresivitatea ar fi binevenite şedinţele de yoga.
9
 Testul CHESTIONARUL SCHMIESCHECK
Chestionarul îşi propune evidenţierea aspectelor care conduc spre diagnoza unor structuri
de personalitate accentuate, fiind un instrument subsumat tipologiei personalităţii clinice / accentuate
dezoltată de Leonhard.
Este construit în 1970 şi studiul de traducere şi experimentare îi aparţine lui Nestor (1975)
Chestionarul cuprinde 10 scale, fiecare cu un număr de 12 , 8 sau 4 itemi (vezi TABELUL 1),
corespunzând celor 10 tipuri de trăsături accentuate:

1.- Demonstrativitatea - manifestată prin:

- teatralism;
- autocompătimire;
- dorinţă de a fi în centrul atenţiei

► Tulburare corespunzătoare: isteria.

2.- Hiperexactitatea - manifestată prin:

- conştiiciozitate exagerată;
- seriozitate exagerată.

► Tulburare corespunzătoare: psihastenia.

3.- Hiperperseverenţa - manifestată prin:

- ambiţie extremă;
- susceptibilitate.

► Tulburare corespunzătoare: psihopatie paranoidă.

4.- Nestăpânirea - manifestată prin:

- irascibilitate;
- indispoziţie;
- uneori devieri ( alcool, sex, toxicomanie).

► Tulburare corespunzătoare: psihopatie epileptoidă.

5.- Hipertimia - manifestată prin:

10
 - bunădispoziţie exacerbată;
- logvacitate.

► Tulburare corespunzătoare: psihopatie hipomaniacă.

6.- Distimie - manifestată prin:

- posomorâre permanentă;
- seriozitate exagerată.

► Tulburare corespunzătoare: psihopatie subdepresivă.

7.- Ciclotimie - manifestată prin:

- labilitate afectivă;
- treceri bruşte de la veselie la tristeţe cu tăcere.

► Tulburare corespunzătoare: tulburare ciclotimică.

8.- Exaltare - manifestată prin:

- pendulare între euforie şi depresie

► Tulburare corespunzătoare: ciclotimie

9.- Anxietate

10.- Emotivitate - manifestată prin:

- perturbarea trăirilor afective.

► Tulburare corespunzătoare: psihopatie reactivă labilă.

COTAREA PROBEI

Se acordă câte 1 punct pentru fiecare răspuns semnificativ (DA) la fiecare scală în parte
astfel:

1.- DEMONSTRABILITATE: 7, 19, 22, 29, 41, 44, 51, 63, 66, 73, 85, 88.
2.- HIPEREXACTITATE: 4, 14, 17, 26, 36, 39, 48, 58, 61, 70, 80, 83.
3.- HIPERPERSEVERENŢÃ: 2, 12, 15, 24, 34, 37, 46, 56, 59, 68, 78, 81.
4.- NESTÃPÂNIRE: 8, 20, 30, 42, 52, 64, 74, 86.
5.- HIPERTIMIA: 1, 11, 23, 33, 45, 55, 67, 77.
6.- DISTIMIA: 9, 21, 31, 43, 53, 65, 75, 87.
7.- CICLOTIMIA: 6, 18, 28, 40, 50, 62, 72, 84.
8.- EXALTAREA: 10, 32, 54, 76.
9.- ANXIETATEA: 5, 16, 27, 38, 49, 60, 71, 82.
10.- EMOTIVITATEA: 3, 13, 25, 35, 47, 57, 69, 79.

11
 CALCULUL FIECAREI SCALE:

Punctajul total al fiecărei scale se calculează după formula:

TOTAL = R (răspunsuri semnificative) x Coeficientul X ( vezi tabelul de mai jos)

SCALA NUMÃR COEFICIENT X

RÃSPUNSURI
Demonstrativitate 12 2
Hiperexactitate 12 2
Hiperperseverenţă 12 2
Nestăpânire 8 3
Hipertimie 8 3
Distimie 8 3
Ciclotimie 8 3
Exaltare 4 6
Anxietate 8 3
Emotivitate 8 3

TABELUL 1

INTERPRETARE:

Total ‹ 12 → tendinţă spre accentuarea respectivelor trăsături în comportament.

Total › 18 → tendinţe severe prezente în comportament.

Chestionarul îşi propune evidenţierea aspectelor care conduc spre diagnoza unor structuri de
personalitate accentuate, fiind un instrument subsumat tipologiei personalităţii clinice / accentuate
dezvoltată de Leonhard
Este construit în 1970 şi studiul de traducere şi experimentare pentru varianta românească îi
aparţine lui Nestor 1975 .
Există 10 scale, fiecare cu un număr de 12 ifemi, 8, sau 4 itemi, corespunzând celor 10 tipuri
de trăsături accentuate: demonstrativitate, hiperexactitate, hiperperseverenţă, nestăpânire, hipertimie,
distimie, ciclotimie, exaltare, anxietate, emotivitate.
Subiectul răspunde prin Da sau Nu, majoritatea itemilor având cheia în Nu. Există un
coeficient de ponderare a răspunsurilor. Nu există o normare propriu-zisă a testului, dar prin ponderare
cota maximă, cu semnificaţia de "accentuare" semnificativă a respectivului aspect este aceeaşi, 24. În
ordine descendentă, interpretarea indică severitatea tendinţei pentru valoarea 18, iar valoarea 12
reprezintă, conform autorului limita de la care putem diagnostica o tendinţa spre accentuare în
comportament.

12
 SCALA Procentaj pentru
( Darii Mihaela)
Demonstrativitate 12
Hiperexactitate 24
Hiperperseverenţă 18
Nestăpânire 14
Hipertimie 15
Distimie 9
Ciclotimie 12
Exaltare 18
Anxietate 18
Emotivitate 6

CONCLUZIE:
În urma realizării şi analizării aceltui test studenta (D.M.) are
urmatoarele caracteristici: tendinţă spre accentuarea demonstrativitaţii în
comportament,joacă teatru, se autocompătimeşte şi doreşte să fie în central
atenţiei. Hiperexactitatea este la maxim ceea ce ne arata ca subiectul are o
tulburare corespunzătoare numită psihastemie. Hiperperseverenţa prin o ambiţie
extremă care duce uşor la psihopatie paranoid. În comportament se
accentueaza uneori unele devieri şi indispoziţie. Are bună dispoziţie exacerbată
şi iubeste să pălăvrăgească.Prezintă un procentaj mic de posomorîre şi
seriozitate exagerată.Se accentueaza o trecere bruscă de la veselie la tristeţe.
Porneşte la o accentuare severă a exaltării şi anxietăţii. Perturbarea trăirilor
afective este slab accentuată.
Recomandări: Consiliere psihologică, diagnostica psihiatrică.

13
Activităţi psihopedagogice
Activitatea nr. 7

Scopul activităţii: destinderea fricii; exersarea tehnicilor pentru înlăturarea încordării

psihoemoţionale; dezvoltarea creativităţii.

Materialele necesare: hîrtie, creioane colorate, carioca, mingea, talismanul.

Mersul activităţii:

1.Ritualul salutului. Scopul: introducerea în activitate. Copiii sunt întrebaţi de ce culoare

este dispoziţia lor. Fiecare pe rând numeşte culoarea dispoziţiei sale şi explică de ce
anume de aşa culoare este dispoziţia sa.

2. Exprimarea prin mişcare. „Plimbarea prin pădurea de poveste”. Scopul: înlăturarea

încordării musculare; activizarea copiilor; dezvoltarea creativităţii. Participanţii
formează un cerc. Moderatorul le prezintă următoarea instrucţiune: „Imaginaţi-vă că vă
aflaţi într-o pădure de poveste şi vă plimbaţi pe pământ diferit: (iarbă verde şi moale;
nisip cald; zăpadă rece; covor de frunze aurii; băltoacă, etc.). La finisarea activităţii
copii vor răspunde la întrebarea ce le-a plăcut cel mai mult şi ce dificultăţi au
întâmpinat în îndeplinirea exerciţiului.

3. Repetarea teoriei. Scopul: actualizarea materialului teoretic; formarea motivaţiei de

lucru cu emoţiile. Se discută următoarele întrebări: „Cum apar problemele la
oameni?”, „Ce este destinderea?”, „De ce avem nevoie de destindere?, „Cum ea este
întreruptă?”, „Care sunt modalităţile de destindere a fricii?”.

4. Jocul de rol „Învăţătorul de coşmar”. Scopul: destinderea fricii. Animatorul povesteşte

preadolescenţilor că una din formele de eliberare de frică este de a fi în rolul persoanei
de care te temi. În activitate copiii au posibilitatea de a juca rolul celui mai groaznic
învăţător.Ceilalţi participanţi trebuie să fie „speriaţi”, şi „îngroziţi”. Psihologul trebuie
să fie atent ca toţi copiii să fie în rolul învăţătorului. Unii copii refuză categoric să
joace rolul „învăţătorului de coşmar”, este important de a-l încuraja şi a-i oferi suport.

14
 Discutarea temei realizate acasă.
5. Meditaţia „Covorul-avion”. Scopul: învăţarea deprinderilor de autoreglare psihică şi
relaxare. Psihologul propune participanţilor să se relaxeze, să închidă ochii şi să
îndeplinească cu stricteţe indicaţiile sale: „Imaginaţi-vă că aveţi un covor-avion magic.
De ce culoare este? Este de o culoare sau are şi desene? Este un covor mare sau mic?
Cum este el la atingere? Moale, fin sau ghimpos? Din ce material este confecţionat?
Aşezaţi-vă pe covorul-avion şi ridicaţi-vă în aer. Vă simţiţi bine şi sigur. Covorul
gingaş, vă susţine şi vă duce acolo unde doriţi. Ridicaţi-vă deasupra oraşului. Zburaţi
deasupra pădurilor, râurilor şi dealurilor. Dintr-o dată vedeţi un loc spectaculos,
confortabil şi atractiv. Coborâţi-vă cu covorul în acest loc. Ce vedeţi acolo? Ce vă
înconjoară? Aici este vă simţiţi foarte liniştit şi sigur. Rămâneţi aici atât timp cât doriţi.
Apoi aşezaţi-vă din nou pe covorul-avion şi întoarceţi-vă înapoi în această încăpere.
Senzaţia de linişte, şi siguranţă obţinute în timpul zborului rămân cu voi”.
(Instrucţiunea se citeşte calm şi rar ca copiii să reuşească să-şi imagineze situaţiile). În
final participanţii discută experienţa trăită. Se recomandă desenarea locului găsit.

6. Activitatea „Numeşte emoţia”. Scopul: dezvoltarea abilităţilor de exprimare a

emoţiilor şi de înţelegere a emoţiilor altor persoane. Un voluntar iese din sală, iar
grupul de copii, decide ce emoţie va reprezenta prin mimică şi gesturi. Intră persoana
şi încearcă să ghicească ce emoţie este prezentată. O variantă ar fi ca grupul să se
împartă în două şi să ilustreze emoţii, pe care să le ghicească voluntarul. Activitatea
poate fi continuată cât doreşte grupul.

7. Exerciţiul „Continuă fraza”. Scopul: dezvoltarea aprecierii pozitive a Eu-lui. Fiecare

copil trebuie să continue fraza: „Cel mai bine îmi reuşeşte să …”. În concluzie
psihologul evidenţiază ideile originale şi importante, spunând că fiecare dintre membri
posedă o calitate care ar putea fi utilizată pentru ajutorul tuturor participanţilor aflaţi
într-o situaţie dificilă.

8. Ritualul încheierii activităţii. Scopul: asimilarea experienţei, ieşirea din activitate.

Copiii cu mingea transmit unul altuia ce exerciţiu le-a plăcut cel mai mult din şedinţa
de azi.

Tema pentru acasă:

Exerciţiul „Despre mine”. Copiii îşi vor aminti şi vor înscrie: 3 calităţi / trăsături
pozitive; 3 fapte bune pe care le-a făcut în decursul ultimei săptămâni.

15
Activitatea nr. 5

Scopul activităţii: exersarea comportamentelor eficiente în situaţii şcolare ce

provoacă nelinişte, spaimă şi frică; destinderea anxietăţii şcolare; consolidarea conştiinţei de
sine; dezvoltarea încrederii în sine; dezvoltarea capacităţilor de autoprezentare pozitivă.

Materialele necesare: casetofon, un CD cu muzică instrumentală, hârtie, stilouri, fişe

cu regulile pentru scrierea povestirilor groaznice (pentru exerciţiul nr. 3), talismanul.

Mersul activităţii:

1.Ritualul salutului. Scopul: introducerea în activitate; relaxarea. Cînd psihologul

numeşte o cifră copiii trebuie să se ridice în picioare. Numărul copiilor trebuie să
corespundă cu cifra numită.

2. Exerciţiul „Dirijorul”. Scopul: diminuarea stării de monotonie; crearea motivaţiei de

lucru. Participanţii sunt invitaţi să se ridice de pe scaune şi să lase spaţiu suficient în
jurul lor, astfel încât să nu lovească sau să fie loviţi de alţii în timpul mişcării libere a
mîinilor. Psihologul le spune că au cîştigat dreptul de a dirija pentru următoarele 5
minute Orchestra Moldovei, renumită în toată lumea. La fel psihologul le poate spune
copiilor că dirijarea satirizată a unei orchestre este considerat un exerciţiu excelent
pentru relaxarea emoţională şi fizică. Apoi se include o piesă şi se propune
participanţilor să dirijeze simultan orchestra. Activitatea are succes dacă se alege atent
muzica. Se recomandă alegerea unei piese care este familiară tuturor, astfel încât
participanţii să ştie ce pasaje urmează. Muzica trebuie să aibă un ritm relativ rapid
pentru a stimula dirijarea energică (marşurile sau valsurile lui Strauss vor fi foarte
binevenite); muzica de diverse genuri şi tempouri necesită la fel diferite stiluri de
dirijare.
3. Exerciţiul „Scrierea unei povestiri groaznice”. Scopul: verbalizarea şi aprofundarea
amănunţită a anxietăţii şcolare în formă proiectivă. Participanţii se împart în perechi
(împărţirea se face cu ochii închişi, fiecare copil având ochii închişi când îşi alege un
partener). Pe baza unor povestiri groaznice cunoscute se stabilesc o serie de reguli de
scriere a lor. Printre acestea vom enumera: în povestire nu se folosesc „nume”, doar
16
 „un băiat”, „o fetiţă”; acţiunea se desfăşoară „într-un oraş”, „pe o stradă”; în povestire
întotdeauna este un erou principal şi ceva necunoscut ce îl sperie sau îl urmăreşte; la
început creşte încordarea apoi are loc momentul culminant (ceva foarte groaznic); în
momentul culminant se clarifică ce îl sperie pe erou, în deznodământ se întâmplă ceva
plăcut sau hazliu. (Regulile se pregătesc din timp, şi pot fi prezentate copiilor pe fişe).
Participanţii primesc fişele cu reguli şi în perechi trebuie să alcătuiască câte o povestire
groaznică pe tema vieţii şcolare. Activitatea se realizează sub muzică. Dacă cineva din
preadolescenţi nu doreşte să compună un final fericit (pozitiv) pentru povestirea sa,
atunci el este încurajat s-o facă, se cere ajutorul grupului.

4. Exerciţiul „Citirea povestirilor groaznice”. Scopul: destinderea anxietăţii şcolare.

Copiii citesc compunerile sale „cu voci înfricoşătoare”. Ceilalţi participanţi în acest
timp exprimă nelinişte, spaimă şi frică. În momentul culminant strigă, în momentul
deznodămîntului toţi răsuflă uşurat. Psihologul modelează comportamentul copiilor.

5. Relaxarea „Pompa şi mingea”. Scopul: înlăturarea încordării. Copiii sunt împărţiţi în

perechi, unul este „pompa”, celălalt „mingea”. Când „mingea” este dezumflată, copilul
este totalmente relaxat, capul este aplecat în jos, picioarele sunt semiîndoite. Odată cu
procesul de umflare a „mingii” cu ajutorul „pompei” care este însoţit de sunetul „sss”,
„mingea” se îndreaptă (copilul îşi îndreaptă capul, îşi dezdoaie picioare), apoi se
dezumflă cu sunetul „sss” (copilul revine la poziţia iniţială). Ulterior participanţii se
schimbă cu rolurile.
Discutarea temei realizate acasă.

6. Exerciţiul „Pot face bine acest lucru”. Scopul: dezvoltarea încrederii în sine. Fiecare
participant povesteşte timp de 60 sec. despre un lucru pe care îl poate face foarte bine.
După finisarea exerciţiului se pune în discuţie următoarea întrebare: „Cum s-au simţit
participanţii în timpul activităţii?”.
7. Exerciţiul „Versoul monedei”. Scopul: dezvoltarea încrederii în sine. Se scriu pe foaie
momentele neplăcute din viaţă, eşecurile, iar în dreapta lor se face interpretarea
pozitivă. Se discută emoţiile.

8. Relaxarea „Imaginaţi-vă cuvîntul ...”. Scopul: relaxarea. Imaginaţi-vă cuvîntul

17
 „Relaxaţi-vă” scris mare în faţa voastră. Concentraţi-vă asupra lui, cum arată şi cum te
simţi cînd eşti relaxat. Dacă vreun alt gînd pătrunde în minte, nu e nici o problemă.
Ignoraţi-l (sau imaginaţi-vă că zboară) şi continuaţi să vă concentraţi la cuvîntul
„Relaxaţi-vă”.

9. Ritualul încheierii activităţii. Scopul: asimilarea experienţei, ieşirea din activitate.

Exerciţiul „La revedere”. Psihologul numeşte o literă. Acei copii a căror nume încep cu
litera numită de psiholog se ridică în picioare şi rostesc în cor: „La revedere”.

Tema pentru acasă:

Desenul „Autoportretul”. Copiii desenează imaginea reală a sa îndeplinind următoarele
condiţii: 9 după memorie; 9 timp de 2 minute; 9 cu ochii închişi; 9 autoportret cu
exagerarea calităţilor esenţiale.

18