Sunteți pe pagina 1din 8

COLEGIUL POLITEHNIC BĂLŢI

Referat la disciplina “Bazele


antreprenoriatului” cu tema:
“Organizarea și coordonarea
unei activități antreprenoriale”

Elaborat: Guşan Veronica

Bălţi, 2016
Cuprins:
1. Introducere
1.1 Antreprenoriat-antreprenor-afacere

2. Etapele antreprenoratului ca fiind un proces


tehnologic

3. Planul de afaceri
3.1 Date generale
3.2 Scopul planificării
3.3 Activităţile supuse licenţierii
3.4 Activităţile practicate în baza patentei de
întreprinzător
3.5 Activităţile care pot fi practicate fără autorizaţii
speciale
3.6 Activităţile liberale

4. Eliberarea licențelor pentru desfășurarea


anumitor genuri de activitate în R. M.

5. Bibliografie
1. Introducere
1.1 Antreprenoriat-antreprenor-afacere
Antreprenoriatul reprezintă o activitate de sine stătătoare a persoanelor fizice
şi a societăţii create cu răspundere materială comună, scopul cărora este primirea
unui beneficiu. Antreprenorul este persoana, care îşi asumă riscul de
antreprenoriat şi caută mijloace pentru organizarea întreprinderii. El trebuie să
cunoască modul de efectuare al activităţii de antreprenoriat, mediul în care se
petrec acţiunile practice, problemele cu care se poate confrunta un businessman în
activitatea sa şi şansele pe care le are el pentru a le soluţiona. Antreprenorul e dator
să estimeze la justa valoare conjuctura pieţii şi să decidă corect. Afacerea poate fi
definită ca un raport între doi oameni care tratează pentru a-şi impune unul altuia
interese morale sau materiale. Afacerea poate aparţine unui singur întreprinzător
care îşi asumă întregul risc sau mai multor persoane asociate care se înţeleg să
împartă într-un anumit mod drepturile şi obligaţiile. Fiecare tip de afacere are
anumite trăsături specifice, anumite secrete care, luate în calcul, asigură succesul.
Însă cel care iniţiază o afacere trebuie să nu facă lucruri care sunt inacceptabile din
punct de vedere legal sau social. Afacerile de succes se bazează pe inovaţii,
obţinute în urma realizării unui nou produs sau serviciu, aplicării unei noi
tehnologii sau a unui nou mod de conducere, lansării pe o nouă piaţă de desfacere.

2. Etapele antreprenoratului ca fiind un proces tehnologic


Antreprenoriatul poate fi considerat un proces tehnologic, cuprinzînd următoarele
etape:

 elaborarea ideilor şi estimarea posibilităţilor de realizare a lor, prevede


importanţa reală şi potenţială a ideii, estimarea riscului şi prognozarea
posibilităţilor de realizare a ideii privind primirea unui beneficiu, stabilirea
nivelului de corespundere a ideii cunoştinţelor şi scopului ales, compararea
producţiei la întreprinderea formată cu producţia concurenţilor;
 elaborarea planului de afaceri cuprinde un complex de planuri ( de
producţie, de marketing, financiar ) şi strategii de pătrundere a firmei pe
piaţă;
 căutarea resurselor necesare prevede analiza resurselor existente şi căutarea
furnizorilor potenţiali pentru a asigura cu resurse, precum şi metodele de
atracţie a resurselor necesare;
 conducerea cu întreprinderea formată prevede respectarea stilului şi
structurii de dirijare, determinarea locurilor slabe în dirijarea şi găsirea căilor
de lichidare a neajunsurilor, organizarea sistemului de control asupra
activităţii de antreprenoriat a întreprinderii.

Toate etapele de antreprenoriat sus - numite sunt integrate şi nu pot fi


aplicate în practică una fără cealaltă. Antreprenorul primeşte decizia despre sfera
de activitate şi alege aşa un “cuib” pe piaţă, care depind de raportul între trei
elemente: posibilitatea pieţii, sarcinile firmei, resursele disponibile ale firmei.
Astfel, antreprenorul nu numai determină pentru sine piaţa, ci caută pe piaţă acel
segment sau acel domeniu îngust care nu este ocupat sau este nefolosit de
concurenţi. Procesul de alegere a “cuibului” este problema - cheie în activitatea de
marketing. Antreprenorul, alegînd “cuibul”, trebuie să se orienteze în spaţiul
posibilităţilor în baza: evidenţierii limitelor economice; estimării corelaţiei între
resursele şi cheltuielele firmei; garanţiei succesului întreprinderii.
Antreprenorul începător trebuie să aleagă “nişa” pieţei în baza studierii profunde
a pieţei mărfii prin metodele analizei cererii şi ofertei, alegerii segmentului scop al
pieţei care ar corespunde perfect acestui produs; poziţionării mărfii în comparaţie
cu mărfurile analogice ale concurenţilor pe acelaşi segment al pieţei; calculului
variantei optime de realizare a activităţii de antreprenoriat. E important ca
antreprenorul să determine strategia ieşirii întreprinderii pe piaţă şi posibilităţile de
a menţine competitivitatea sa în baza folosirii măsurilor de marketing.
Antreprenorul este obligat să evidenţieze factorii ce influenţează asupra
activităţii de antreprenoriat al întreprinderii. Astfel, analizînd situaţia
antreprenoriatului pe piaţa globală, putem evidenţia două grupe de factori:

 factorii interni ai întreprinderii - resursele financiare, scopurile şi sarcinile


firmei, cadrele, furnizorii;
 factorii externi ai mediului înconjurător - economici, demografici,
tehnologici, culturali, lagislativi etc., asupra cărora întreprinderea nu poate
influenţa şi trebuie să-i evidenţieze în activitatea sa.

3. Planul de afaceri
3.1 Date generale
Planul de afaceri este documentul prin care se prezintă în mod detaliat
componentele unei afaceri, în strânsă corelaţie cu factorii externi şi interni ai firmei
şi are ca scop demonstrarea viabilităţii acţiunilor întreprinzătorului. În mod
obişnuit, la iniţierea unei afaceri se elaborează studiul de fezabilitate iar în cazul
afacerilor existente, atunci când se concep strategii de dezvoltare, se elaborează
planul de afaceri. Uneori, planul de afaceri înglobează o serie de planuri
funcţionale (planul de producţie, planul financiar, planul de vânzări etc.)
3.2 Scopul planificării
Scopul elaborării planului de afaceri este pronosticarea activităţii economice a
întreprinderii pe un termen de 2 - 3 ani în baza cercetărilor de marketing conform
cerinţelor pieţei.
Necesitatea elaborării planului de afaceri a oricărei întreprinderi reiese din
funcţiile pe care le îndeplineşte:
 planul de afaceri poate fi folosit pentru elaborarea concepţiei de conducere
cu businessul în scopul preîntîmpinării greşelilor care pot să apară în viitor;
 planul de afaceri este un instrument principal cu ajutorul căruia
antreprenorul soluţionează următoarele probleme: estimează rezultatele
activităţii întreprinderii pe o anumită perioadă; determină direcţiile
principale de activitate a firmei; formulează scopurile firmei şi strategia
realizării lor; determină măsurile de marketing a întreprinderii în domeniul
studierii pieţei, aplicării reclamei în practică, stimulării desfacerii etc
Lista activităţilor monopoluri naturale este aprobată prin Hotărârea Guvernului cu
privire la reglementarea monopolurilor. Astfel de activităţi sunt:

 activităţile legate de exploatarea căilor ferate;


 activităţile legate de exploatarea gărilor feroviare;
 activităţile legate de exploatarea autostrăzilor, etc.

3.3 Activităţile supuse licenţierii. Activităţile de întreprinzător supuse licenţierii


sunt stabilite la art.7 din Legea privind licenţierea unor genuri de activitate.
Exemplu: activitatea de audit; activitatea de evaluare a bunurilor imobile şi (sau)
de efectuare a expertizei mărfurilor; activitatea bursieră; activitatea în domeniul
asigurărilor; activitatea de administrare a activelor fondurilor nestatale de pensii;
activitatea asociaţiilor de economii şi împrumut ale cetăţenilor; activitatea legată
de metale preţioase şi pietre preţioase; funcţionarea caselor de amanet;
3.4 Activităţile practicate în baza patentei de întreprinzător. Activităţile de
întreprinzător care pot fi desfăşurate în baza patentei de întreprinzător sunt stabilite
la anexa nr.l a Legii privind patenta de întreprinzător. De exemplu: comerţul cu
amănuntul la tarabe, tejghele, tonete, în chioşcuri (gherete), pavilioane şi din
autovehicule în pieţe şi/sau în locuri autorizate de autoritatea administraţiei publice
locale; servicii logopedice, servicii veterinare, zootehnice.
3.5 Activităţile care pot fi practicate fără autorizaţii speciale. Întreprinzătorii
persoane fizice şi persoane juridice pot desfăşura genurile de activitate care nu sunt
supuse licenţierii fără vre-o autorizaţie sau permisiune specială dacă alte legi nu
stabilesc altfel. De exemplu: acordarea unor servicii medicale veterinare de
informare sau de consultaţie medicală.
3.6 Activităţile liberale. În această categorie au fost incluse prestaţiile acordate de
avocaţi, medici, arhitecţi, notari, profesori, artişti, etc. Exerciţiul activităţii libere
constă în punerea la dispoziţia celor interesaţi a cunoştinţelor, competenţei şi
abilităţilor contra unui onorar. Activitatea liberului profesionist aşadar nu este
legată de punerea în circuit a unor bunuri, iar autorul nu suportă riscul la care este
pus un întreprinzător.
4. Eliberarea licenţelor pentru desfăşurarea anumitor genuri de activitate în R.
M.
La genurile de activitate licenţiate se atribuie genurile de activitate a căror
practicare în mod neregulamentar poate prejudicia drepturile, interesele legale şi
sănătatea cetăţenilor, mediul ambiant şi securitatea statului şi a căror reglementare
nu se poate efectua altfel decît prin licenţiere.
Participanţi la procesul de licenţiere sînt:
-Camera de licenţiere;
-Banca Naţională a Moldovei;
-Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare;
-Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică;
-Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică;
-Consiliul Coordonator al Audiovizualului;
-Autorităţile administraţiei publice locale,
-Organul abilitat al Comitetului executiv al Găgăuziei;
-Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate;
-Solicitanţii de licenţă;
-Titularii de licenţă.

Licenţa conţine:
1) denumirea autorităţii de licenţiere;
2) seria, numărul şi data eliberării licenţei;
3) denumirea, forma juridică de organizare, adresa juridică a titularului de licenţă
întreprindere sau organizaţie, persoană juridică sau fizică, ori numele, prenumele şi
adresa titularului de licenţă persoană fizică;
4) data şi numărul certificatului de înregistrare de stat a întreprinderii sau
organizaţiei, codul lor fiscal ori seria şi numărul buletinului de identitate, codul
fiscal al persoanei fizice;
5) genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui desfăşurare se eliberează
licenţa;
6) termenul de valabilitate a licenţei;
7) semnătura conducătorului autorităţii de licenţiere sau a adjunctului acestuia
autentificată prin aplicarea ştampilei acestui organ.
Camera de Licenţiere adoptă decizia privind eliberarea licenţei sau privind
respingerea cererii de eliberare a licenţei în termen de cel mult 15 zile lucrătoare,
începînd cu data primirii cererii împreună cu documentele anexate.
Licenţa se perfectează în termen de 3 zile lucrătoare, începînd cu ziua primirii
documentului care confirmă achitarea taxei pentru eliberarea licenţei. Menţiunea
despre data primirii documentului, care confirmă achitarea taxei pentru eliberarea
licenţei, se face pe borderoul documentelor primite de la solicitant.
Dacă solicitantul de licenţă, în termen de 30 de zile de la data la care i s-a
expediat (înmînat) înştiinţarea despre adoptarea deciziei privind eliberarea licenţei,
nu a prezentat documentul ce confirmă achitarea taxei pentru eliberarea acesteia
sau nu s-a prezentat pentru a i se elibera licenţa perfectată, Camera este în drept să
anuleze decizia privind eliberarea licenţei sau să adopte decizia privind
recunoaşterea licenţei ca fiind nevalabilă.
Pentru fiecare filială sau altă subdiviziune separată a titularului de licenţă, la
care va fi efectuată activitatea pe baza licenţei obţinute, titularului de licenţă i se
eliberează copii autorizate de pe aceasta. Copiile confirmă dreptul filialei sau al
altei subdiviziuni separate de a desfăşura activităţi pe baza licenţei obţinute.
În cazul în care titularul de licenţă creează o nouă filială sau o altă subdiviziune
separată, care va desfăşura activităţi conform licenţei obţinute, titularul este obligat
să depună la Cameră o cerere referitoare la eliberarea unei copii de pe licenţă.
În caz de lichidare a filialei sau a altei subdiviziuni separate a titularului de
licenţă, care a desfăşurat activităţi conform licenţei obţinute, sau în caz de încetare
de către aceasta a activităţii respective, titularul de licenţă este obligat să expedieze
către Cameră, în termen de 7 zile lucrătoare de la data lichidării sau încetării
activităţii, o înştiinţare scrisă. Modificările respective se includ în registrul
licenţelor nu mai tîrziu de ziua imediat următoare datei în care s-a primit
înştiinţarea.
În cazul în care titularul de licenţă intenţionează să desfăşoare genul de activitate
indicat în licenţă după expirarea termenului ei de valabilitate, acesta este obligat să
obţină o nouă licenţă în modul stabilit de prezenta lege. O nouă licenţă se
eliberează nu mai devreme de ultima zi lucrătoare pentru care a fost valabilă
licenţa precedentă.
Bibliografie
1) https://dreptmd.wordpress.com/c
ursuri-universitare/drept-
comercial/activitatea-de-
intreprinzator-reglementarea-
juridica-a-activitatii-de-
intreprinzator/
2) http://www.mec.gov.md/ro/conten
t/reglementarea-activitatii-de-
intreprinzator
3) http://lex.justice.md/md/316998/
4) https://ru.scribd.com/doc/7965881
6/Activitatea-de-Intreprinzator-
Reglementarea-Juridica-a-
Activitatii-de-md