Specializarea Sociologie

Scuipici Laurentiu

Utilizarea chestionarului in cercetarea sociologica

1. Directiile de evolutie ale chestionarului

1.1.Introducere: locul central al chestionarului in cercetarile sociologice

Indiferent daca este vorba de un sondaj de opinie publica, de o ancheta sociologica

sau de o cercetare de teren, chestionarul se dovedeste a fi una din tehnicile cele mai
frecvent utilizate in stiintele socio-umane.

1.2.Factorii determinanti ai evolutiei si utilizarii pe scara extinsa a chestionarului

Paul albou credea despre chestionare ca se situeaza in punctul de convergenta a trei

tipuri de interventii:
 In primul rand chestionarele de tip oficial, concepute ca instrumente de colectare a
informatiilor, s-au inmultit. Foarte adesea, primul contact cu institutiile de stat se
realizeaza pe baza unui chestionar’;
 In al doilea rand, necesitatile cercetarii sociale au impus perfectionarea recoltarii
raspunsurilor prin chestionar;
Rafinarea tehnica a chestionarului reprezinta rodul colaborarii dintre sociologi
si psihologi. Primele chestionare din tara noastra au fost lansate pentru a culege date
despre viata sociala a romanilor;
 In al treilea rand, cerintele practicii medicale si psihologice au facut si fac recurs la
diferitele tehnici individuale de interogare.

1.3.Evolutia chestionarului intr-un instrument popular de cunoastere

Datorita domeniilor conjugate in care s-a folosit chestionarul si familiarizarii

populatiei cu aceasta tehnica, el a devenit “una din metodele de baza in investigarea
fenomenelor sociale”(Lazarsfeld). Folosirea pe scara larga a chestionarului a dus la
diversificarea temelor si la cresterea disponibilitatii oamenilor de a raspunde la intrebari.
Dar aceasta popularizare a provocat si o “vulgarizare” a chestionarului, fiind folosit in
situatii care nu necesita un demers stiintific.

2.Definitii ale chestionarului de cercetare stiintifica

2.1. Dificultati de definire ale chestionarului

O definitie a chestionarului nu a fost unanim acceptata. Cursul vizeaza definirea
chestionarelor de cercetare, abstractie facand alte tipuri de chestionare: inventor de
personalitate, scale de masurare a atitudinilor, teste.

2.2 Diversitatea definitiilor chestionarului

 Septimiu Chelcea defineste chestionarul in urmatorul mod: “chestionarul de
cercetare reprezinta o tehnica si, corespunzator, un instrument de investigare, constand
dintr-un ansamblu de intrebari scrise si, eventual, imagini grafice, ordonate logic si
psihologic, care, prin administrarea de catre operatorii de ancheta sau prin
autoadministrare, determina din partea persoanelor anchetate raspunsuri ce urmeaza a fi
inregistrate in scris”. Definitia releva faptul ca pot fi folosite ca stimuli si imaginile, nu
doar intrebarile.

2.3. Ordinea logica si psihologica a chestionarului

Combinarea si succesiunea stimulilor trebuie sa fie logica, dar si psihologica. Pentru

ordonarea logica a intrebarilor se ia drept criteriu timpul: subiectul este pus in situatia de
a raspunde mai intai despre trecut, apoi despre present si, in fine, la urma despre viitor.
Un alt criteriu de ordonare este dat de gradul de abstractizare: mai intai se va raspunde la
intrebarile concrete si abia apoi la cele mai abstracte.

3.Clasificarea chestionarelor

Chestionarele pot fi clasificate dupa: continutul, forma si modul de aplicare.

Din punct de vedere al continutului se disting: chestionare de date factuale si de opinie.

3.1. Chestionarele de date factuale

3.1.1. Chestionarele de date factuale de tip administrativ (tipizate)
Chestionarele de date factuale, de tip administrative, sunt referitoare la fapte
obiective, succeptibile de a fi direct verificate si de alte persone. Datele obtinute in urma unei
astfel de chestionari pot servi analizei sociologice.

3.1.2. Chestionarele cu intrebari factuale

Investigarea fenomenelor socio-umane trebuie sa cuprinda, pe langa intrebarile de opinie

si intrebari factuale. O problema care poate afecta corectitudinea datelor este data de efectul
de prestigiu ( de exemplu, persoanele de sex feminin par mai putin dispuse sa isi divulge
varsta, mai ales fata de operatori de interviu tineri)
Intrebarile de date factuale pot fi grupate in: intrebari de cunostinte si intrebari de
clasificare sau de identificare (varsta, sex, stare civila, situatie scolara sau profesionala etc)
Se recomanda ca intrebarile de cunostinte, vizand nivelul de cunoastere sa fie
disseminate printer intrebarile de opinie, pentru a nu crea celui care raspunde impresia ca este
supus unui test de inteligenta si ca intrebarile de identificare sa fie plasate la finalul
chestionarului.

3.2. Chestionarele de opinie

3.2.1. Definitia opiniei si a posibilitatilor de cunoastere a acesteia
Opinia publica reprezinta complexul preferintelor exprimat de u numar
semnificativ de persone referitoare la o problema de importanta generala
Chestionarele de opinie se refera la datele de ordin imposibil de observant direct. Cu
ajutorul acestor chestionare se studiaza atitudinile, motivatia si interesele, dispozitiile si
inclinatiile.

3.2.2. Raportul dintre opinia declarata si comportament

 Se stie ca intre opiniile declarate si comportamentul efectiv nu exista totdeauna o relatie
consistenta. De multe ori, intre intentiile declarate ale oamenilor si realizarea lor nu exista
decat o foarte slaba legatura.

3.2.3. Modalitatea de cunoastere riguroasa a opiniilor

Pentru a se trage concluzii cu privire la opiniile si atitudinile oamenilor, trebuie prevazut

un sistem de intrebari care sa permita stabilirea pozitiei indivizilor fata de una sau alta din
problemele puse in discutie. O singura intrebare poate sa ofere o concluzie eronata, astfel se
recurge la intrebari de verificare

3.2.4 Influenta rolului social asupra opiniilor. Efectele intrebarilor nevralgice.

Bernard Hennesy (1981, 276) crede ca patru ar fi motivele pentru care oamenii nu spun
ce cred:
 Nu stiu ce cred cu adevarat, isi dau seama ca li se cere sa spuna ceva si atunci, in loc
sa declare simplu “nu stiu” , improvizeaza un raspuns oarecare
 Unii oameni nu au capacitatea de a exprima cu usurinta ce cred si declara rapid “nu
stiu”
 Sunt si indivizi care pur si simplu nu doresc sa se afle ce cred, dintr-un motiv sau altul
(nesiguranta, teama, neincredere in operator etc.)
 In fine, unele persoane simt ca exista o presiune sociala pentru ascunderea adevarului
si declara neadevaruri, gandind ca o “minciuna inocenta” nu-i un lucru chiar atat de
rau, mai ales ca ramane anonima.

Al doilea criteriu pe care il vizeaza clasificarea chestionarelor se refera la cantitatea

informatiei. In acest sens, se poate vorbi de doua tipuri de chestionare: special si
omnibus

3.3. Chestionare speciale

Chestionarele speciale sunt cele cu o singura tema. Ele se utilizeaza foarte rar, in
special in studierea pietei si a comportamentului electoral. Ele sunt folosite pentru a pune in
evidenta anumite fenomene, scopul lor fiind actiunea

3.4. Chestionarul omnibus

Chestionarul omnibus, cu mai multe teme, sunt cele mai des intalnite. Superioritatea
chestionarelor omnibus rezulta din posibilitatea de a surprinde interactiunea si conditionarea
fenomenelor.

Dupa forma intrebarilor, a stimulilor, se pot distinge: chestionarea cu intrebari inchise,

chestionarea cu intrebari deschise si chestionarea cu intrebari atat inchise, cat si deschise.

3.5. Chestionare cu intrebari inchise

3.5.1. Riscul schematizarii realitatii (prin utilizarea intrebarilor inchise)
 Chestionarele cu intrebari inchise (sau precodificate) nu permit decat alegerea
raspunsurilor fixate in chestionare. Gradul de libertatea al respondentului este redus, trebuie
sa se incadreze intr-una dintre categoriile chestionarului.
Limitele situatiilor, in realitate, sunt flou, in timp ce in chestionar sunt clar conturate,
ajungandu-se la o alegere inadecvata a raspunsurilor.

3.5.2. Utilizarea intrebarilor dihotomice, selective, alternative si precodificate multiplu

- Multe dintre intrebarile intalnite intr-un chestionar sunt dihotomice ( “da”-“nu”). Faptul ca
nu exista raspunsuri cu adevarat dihotomice, naste necesitatea introducerii unei a treaia
variante, “nu stiu”
- Intrebarile selective ofera respondentului posibilitatea de a alege dintr-o serie multipla de
raspunsuri (tip cafeteria)
- Intrebarile alternative sunt cele care contin variantele de raspuns in titlu (“ Ascultati radioul
foarte des, des, rar, foarte rar?”
- Raspunsurile precodificate multiplu, trebuie sa contina, pe cat posibil, toate variantele de
raspuns (adaugandu-se la final “altele”). Acest tip de raspunsuri trebuie sa acorde acelasi
numar de alternative pentru situatiile pro cat si pentru situatiile contra.

3.5.3. Influenta raspunsurilor in functie de ordinea variantelor

Intr-un experiment, pe circa 600 de persone, s-a constatat ca ordinea de prezentare a
unor fotografii influenteaza recunoasterea ulterioara a lor. S-a constatat ca primele si ultimele
elemente se retin mai frecvent decat celelalte

In cadrul chestionarelor, intrebarile inchise, prezinta cateva avantaje: faciliteaza analiza

statistica a raspunsurilor; sprijina memoria celui anchetat; permit aplicarea unor chestionare
cu multi “itemi”; servesc ca”filtru” pentru intrebarile urmatoare; sporesc anonimatul si
securitatea celui anchetat, inlesnesc “angajarea” in raspunsuri a celor chestionati.

3.6. Chestionarele cu intrebari deschise

Chestionarele cu intrebari deschise (libere) lasa persoanelor anchetate posibilitatea unei

exprimari individualizate a raspunsurilor. Vor aparea variatii in ce priveste forma si lungimea
raspunsurilor, fapt ce ingreuneaza codificarea, dar care aduce un plus in cunoasterea
particularitatilor unei populatii, privind: coerenta logica, corectitudinea gramaticala, volumul
lexical, formularea, viteza de exprimare si capacitatea de justficare a optiunilor exprimate etc.

3.6.1 Rolul proceselor de reproducere si de recunoastere in cadrul intrebarilor deschise

Intrebarile deschise se adreseaza procesului active al memoriei, vizeaza momentul

complex al reproducerii in cazul actualizarii informatiilor.Intrebarile inchise, in special cele
“precodificate multiplu” se refera la celalalt moment al procesului de actualizare:
recunoasterea. S-a demonstrat ca “recunoasterea este un process mai facil decat
reproducerea”
Diferenta dintre gradul de complexitate a proceselor de reproducere si recunoastere
explica scaderea procentului de raspunsuri “nu stiu” la intrebarile “precodificate multiplu”.