Student – Cioacă Vlad Ovidiu

EXPERIMENTUL ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE

 STRUCTURĂ
I. SCURT ISTORIC AL METODEI EXPERIMENTULUI
II. DEFINIȚII ALE EXPERIMENTULUI
III. CONCEPTELE DE BAZĂ ÎN METODOLOGIA EXPERIMENTULUI SOCIOLOGIC
|1 IV. TIPURI DE EXPERIMENTE
V. ETAPELE APLICĂRII UNUI EXPERIMENT

I. SCURT ISTORIC AL METODEI EXPERIMENTULUI

Traian Herseni remarca faptul că sociologia trebuie să se raporteze la cunoștiințe din alte discipline,
pe care să le interpreteze din perspectiva proprie. Una dintre condițiile esențiale ale experimentului o
reprezintă controlul riguros al tuturor parametrilor – lucru extrem de dificil când vine vorba de cunoașterea
socialului. Din acest punct de vedere, distingem între:
a) o sociologie de cabinet – reprezentată de marii clasici ai sociologiei, buni cunoscători ai realității
sociale. Este vorba mai ales de un demers macrosociologic.
b) o sociologie experimentală – debutează în anii ’20 cu studiile lui E. Mayo, care introduce un grup de
muncitori în testroom, măsurând diverși parametri (convorbirile, eficiența, timpul etc). Aici se
încadrează și cercetările pe tema lidership-ului realizate de K. Lewin, și cele sociometrice ale lui
J.L.Moreno. Sociologia experimentală cuprinde, în general, demersurile microsociologice din
America secolului trecut.

II. DEFINIȚII ALE EXPERIMENTULUI

1. Experimentul presupune verificarea unor ipoteze, încercând a pune doi factori în relație
cauzală prin cercetarea situațiilor contrastante, în care sunt controlați toți factorii în afara
celui ce interesează, acesta din urmă fiind cauza ipotetică sau efectul ipotetic (Ernest
Greenwood).
2. Experimentul constă în observarea și măsurarea efectelor manipulării unei variabile
independente asupra variabilei dependente, într-o situație în care prezența altor factori
(prezenți efectiv, dar străini studiului) este redusă la minim. (Leon Festinger)
3. În științele socio-umane experimentul constă în analiza efectelor unor variabile independente
asupra variabilelor dependente, într-o situație controlată, cu scopul verificării ipotezelor
cauzale. (Septimiu Chelcea)
4. Cea mai simplă definiție – experimentul reprezintă o observație provocată. Totuși, trebuie
menționat că, spre deosebire de observație, în cazul experimentului:
- fenomenele sunt provocate intenționat,
- factorii perturbatori sunt controlați,
- pot fi modificate condițiile de manifestare a fenomenelor,
- se compara efectele obținute la grupul experimental cu cele obținute la grupul martor (de control).

III. CONCEPTELE DE BAZĂ ÎN METODOLOGIA EXPERIMENTULUI

SOCIOLOGIC
1. VARIABILELE
Variabilă = o caracteristică măsurabilă a unui fenomen, proces sau produs social, care poate lua
diferite valori pe un anumit interval, În cazul experimentului, distingem între:
a. variabile explicative
- variabile independente = variabile introduse deliberat de cercetător în experiment pentru a produce
variația celor dependente.
- variabile dependente = variabilele ale căror modificări sunt observate și înregistrate de cercetător.
b. variabile exterioare.
 Student – Cioacă Vlad Ovidiu
- variabile exterioare controlate (sunt menținute constante).
- variabile exterioare necontrolate (nu sunt menținute constante și pot genera erori sistematice).
- variabile exterioare necontrolate care dau erori întâmplătoare.
2. CONTROLUL
= elementul caracteristic al metodei experimentale, definind specificul și gradul de fidelitate al
acesteia.
|2
a. controlul modului în care sunt constituite grupurile experimentale și grupul martor,
b. controlul acțiunii variabilelor independente asupra celor dependente,
c. menținerea sub control sau eliminarea variabilelor exterioare,
3. GRUPUL
a. Grupul experimental – asupra căruia acționează variabile independentă,
b. Grupul martor/de control – asupra căruia nu acționează variabila independentă, având funcția
de comparare.
4. MOMENTUL EXPERIMENTAL
a. T1 = măsurarea variabilei dependente, înaintea introducerii celei independente,
b. Th = grupul experimental este pregătit să i se introducă variabila dependentă (A. Mihu),
c. T2 = măsurarea variabilei dependente, după introducerea celei independente.
5. SITUAȚIA EXPERIMENTALĂ
= ansamblul persoanelor, obiectelor și condițiilor în care se desfășoară experimentul. Pot fi naturale
sau artificiale.
IV. TIPURI DE EXPERIMENTE
A. EXPERIMENTUL DE LABORATOR

- are un caracter artificial, conștientizat de subiecții experimentului. Subiecții trebuie să cunoască scopul
experimentului, să fie motivați și să li se inspire încredere. Este necesar, așadar, un instructaj preliminar.
- este caracterizat de rigurozitate (control crescut al variabilelor), care asigură fidelitatea măsurării. Acesta
este și principalul avantaj al acestui tip de experiment–fidelitatea măsurătorii, care derivă direct din
controlul crescut al variabilelor. De asemenea, nu mai este necesară așteptarea desfășurării fenomenului în
cadrul natural.
- principalul dezavantaj constă în lipsa naturaleței, ce poate afecta comportamentul subiecților.
Artificialitatea este sporită și de prezența și așteptările experimentatorului.
- treebuie să satisfacă următoarele cerințe:
a. delimitarea exactă a condițiilor,
b. formularea exactă a ipotezelor și obiectivelor,
c. repetabilitatea și verificabilitatea.

B. EXPERIMENTUL NATURAL

- cadrul este natural, subiecții fiind integrați în mediul social, eliminându-se minusurile care țin de
artificialitate și de prezența cercetătorului.
- sunt experimente de teren, ce urmăresc acțiunea variabilei independente asupra celei dependente în cadrul
natural de desfășurare (exemplu – schimbarea programei școlare).
Pot fi:
a. experimente pasive
- observația provocată – observarea schimbărilor, fără manevrarea variabilelor cercetării.
- experimentul ex post facto – analiza consecințelor unui factor care a acționat, fără a fi introdus deliberat.
b. experimente active
- directe – factorii experimentali sunt introduși de cercetător (ex. – experimentul psihopedagogic).
- indirecte – factorii experimentali intervin imprevizibil (ex. – studiul consecințelor unei calamități)
 Student – Cioacă Vlad Ovidiu
V. ETAPELE APLICĂRII UNUI EXPERIMENT
1. STABILIREA TEMEI DE Alegerea temei și a problemei de cercetat
CERCETARE, A OBIECTIVELOR ȘI A depinde în mare măsură de experiența cercetătorului,
PROBLEMEI dar și de cerințele științifice de moment. Cunoașterea
cercetărilor anterioare dintr-un anumit domeniu
facilitează identificarea problemelor netratate și
|3 abordarea lor în cadrul experimentului. Este
esențială, în acest caz, analiza temelor deja abordate
de alți cercetători. Uneori, problema nu este stabilită
de cercetător – de exemplu, în cazul experimentului
lui E. Mayo, ea a fost stabilită de conducerea
întreprinderii.
2. ELABORAREA Uneori tematica studiată este nouă sau prea
IPOTEZEI/IPOTEZELOR puțin studiată, lucru care obligă la formularea unor
ipoteze vagi. Ipotezele trebuie să exprime o posibilă
relație între variabile și să fie confirmate/infirmate.
3. STABILIREA VARIABILELOR Stabilirea variabilelor depinde de temă,
EXPERIMENTALE (DEPENDENTĂ ȘI obiective și ipoteze. Pentru verificarea aceleiași
INDEPENDENTĂ) ipoteze pot fi alese mai multe variabile. După
stabilirea temei, obiectivelor, problemei, ipotezelor
și variabilelor se poate realiza pretestarea
experimentului pe un grup asemânător celui
experimental.
4. STABILIREA SITUAȚIEI Spuneam că situația experimentală poate fi
EXPERIMENTALE naturală (observarea subiecților în mediul social
natural) sau artificială. În acest caz, este strict
necesar un laborator de cercetare, care să asigure atât
controlul ridicat al variabilelor, cât și reducerea
efectelor distorsionante generate de artificialitate.
5. STABILIREA SUBIECȚILOR ÎN Trebuie să existe o relativă omogenitate
GRUPE EXPERIMENTALE ȘI DE între unitățile de analiză alese, atât sub raportul
CONTROL caracteristicilor naturale ale subiecților, cât și sub
aspectul condițiilor externe (nivel de pregătire,
educație etc). Alegerea unităților se poate realiza
prin eșantionare sau prin selecție conștientă.
6. MANIPULAREA ȘI MĂSURAREA A manipula nu înseamnă a urmări mecanic
VARIABILELOR o schemă experimentală, ci a avea o imagine amplă
asupra situației experimentale, a introduce noi
stimuli atunci când este cazul, a preîntâmpina
anumite efecte negative. Măsurarea valorilor
cantitative și calitative ale variabilelor se face atât
înainte de începerea experimentului, cât și după.

În manipularea variabilelor, trebuie ținut cont de:

- natura fenomenelor,
- asigurarea unui control optim al sistemului în
care s-a introdus variabila,
- variabila independentă trebuie aleasă astfel
încât să determine modificări reale în
structura psihosociologică.
 Student – Cioacă Vlad Ovidiu
După Chelcea, variabilele pot fi manipulate prin:
- instrucțiunile pe care cercetătorul le dă
subiecților, diferite de cele date grupului,
- tehnica raportului fals – aprecierea
superlativă a subiecților,
- folosirea complicilor și limitarea
|4 comportamentelor.

Variabilele experimentale pot prezenta:

- fenomene fizice (măsurarea se realizează cu
aparate psihometrice),
- procese psihice (utilizarea unor instrumente
și aparate de înaltă fidelitate),
- fenomene psihosociale (nu se înregistrează
direct și imediat).
7. PRELUCRAREA DATELOR Prelucrarea datelor în vederea verificării
EXPERIMENTALE ipotezelor.
8. REDACTAREA RAPORTULUI DE Raportul de cercetat poate fi redactat fie
CERCETARE pentru publicul larg, fie pentru sponsor, comunitatea
științifică etc.

 TERMENI-CHEIE
experiment, sociologie de cabinet, sociologie experimentală, control, grup experimental, grup martor,
moment experimental, situație experimentală, experiment de laborator, experiment natural.

 PERSONALITĂȚI
Traian Herseni, E. Mayo, K. Lewin, J. L. Moreno, Ernest Greenwood, Leon Festinger, Septimiu Chelcea,
A. Mihu.

 ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE

1. Explicați următorii termeni - experiment, sociologie de cabinet, sociologie experimentală, control,

grup experimental, grup martor, moment experimental, situație experimentală, experiment de
laborator, experiment natural.
2. Definiți experimentul (4 definiții) și analizați comparativ aceste definiții.
3. Prin ce diferă experimentul de observație?
4. De câte tipuri sunt variabilele experimentale?
5. Prin ce se caracterizează experimentul de laborator, ce avantaje și dezavantaje prezintă?
6. Prin ce se caracterizează experimentul natural, ce avantaje și dezavantaje prezintă?
7. Cum se pot clasifica experimentele naturale?
8. Care sunt principalele etape de care trebuie ținut cont în aplicarea unui experiment?