Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Biologia olului are ca obiect cunoasterea organismelor care isi desfasoara viata in sol, a intereactiunii dintre acestea,
a proceselor biochimice,chimice si fizice.
Microflora din Increngatura Procariotae (bacteriile) cuprinde microorganisme unicelurare, caracterizate print-un
nucleudistinct in forma de sfera,bastonas sau haltera,foarte mic.
Microflora din Increngatura Eucariotae (micromicete si alge) cuprind microorganisme monocelulare si pluricelulare
cu nucleu distinct
Grupul Clorophyta (alge verzi) reuneste alge uni si pluricelulare cu cromatofori de tip cloroplast, ca la plantele
superioare.
Nivelul optim de umiditate pentru microorganismele aerobe este de 50%-70% din capacitatea de apa in camp, insa
activitatea microbiologica nu depinde numai de cantitatea de apa existenta in sol ci si de forma sub care se gaseste.
Microorganismele din sol prefera o reactie a solului apropiata de neutru. Neutrofilele prefera un pH in jur de 7 ,
Acidofilele prefera un pH in jur de 3, Bazofilele prefera un pH mai mare de 8.
-microorganisme ''autohtone'' (indigene,permanente) sunt cele mai numeroase si caracteristice unui anumit tip de
sol
-microorganisme ''de tranzitie'' - microorganisme fitopatogene care de regula nu gasesc conditii de multiplicare ci
doar de supravietuire temporara, pana intalnesc planta gazda.
-in functie de procesele biochimice la care participa bacteriile au fost impartite in diferite grupe fiziologice:
b) bacterii amonificatoare, au rol fundamental in circuitul azotului, mai exact in biodegradarea compusilor organici
cu azot, care ajung in sol odata cu resturile vegetale, pana la amoniac.
c) bacterii fixatoare de azot au un rol deosebit de important deoarece azotul atmosferic este complet inaccesibil
plantelor, acesta putand sa fie folosit de plante numai prin intermediul acestor bacterii.
Ciupercile sunt mai putin capabile de a dezvolta procese biochimice complexe prin comparatie cu bacteriile.
-descompun resturi organice vegetale si animale cu ajutorul enzimelor pe care le secreta, mai ales in solurile acide.
-utilizarea ligninelor de catre ciuperci conditioneaza capacitatea de a sintetiza si mineraliza humusul, produc
substante aromatice asemanatoare ligninelor.
Rolul aglelor in sol in ceea ce priveste fertiltatea este mult mai redusa decat la bacterii sau ciuperci.
-au importanta deosebita in formarea solurilor, deoarece acestea sunt primele care se dezvolta pe roca minerala.
-prin fotosinteza acestea sintetizeaza substante organice cu care va fi imbogatit solul dupa moartea acestora.
-au importanta in ciclul azotului datorita capacitatii unor reprezentanti de a fixa azotul atmosferic.
Semnificația ecologică
- vezicula pulsatilă a protozoarelor elimină substanțe ureice, îmbogățind cu azot soluțiile apoase din apropierea
rădăcinilor;
- lumbricidele și enchitreidele au rol benefic asupra solului fertil, contribuind la afânarea solului și la descompunerea
resturilor vegetale;
- ramele favorizează circulația apei și a gazelor, contribuie la restructurarea solului, mărește permeabilitatea solului
pentru apă și aer și mărește porozitatea solului.
Comensalismul (metabioza) este asocierea în care un partener profită, iar celălalt, nici nu profită şi nici nu este
influenţat negativ.
Antagonismul este acţiunea unei specii microbiene care limitează sau inhibă dezvoltarea altei specii sau a altor
specii, în acelaşi biotop. Se cunosc antagonisme datorate competiţiei (concurenţei) pentru substanţe nutritive. O
specie cu creştere rapidă va împiedica altă specie, care are o creştere mai lentă.
Parazitismul este o activitate dăunătoare pe care un fag sau un microorganism o desfăşoară asupra altui
microorganism. Rezultatul acestei asociaţii este, de obicei, liza microorganismului parazitat.
Simbioza (mutualismul) este asocierea mutuală între două sau mai multe specii microbiene. Aceasta se bazează pe
nutriţie încrucişată (fiecare asociat produce un anumit metabolit, esenţial pentru celălalt microorganism, care este
incapabil să-l sintetizeze).
16. Ce este micoriza?
Micoriza este fenomenul de simbioză produs de fungi, care îşi trimit miceliul la suprafaţa sau/şi în interiorul rădăcinii
plantelor superioare lemnoase şi erbacee. Acest fenomen este foarte răspândit în natură, dar cunoaşterea mai
aprofundată a sa se limitează mai mult la arbori.
Endomicoriza este mai răspândită decât ectomicoriza. Hifele miceliene pătrund în celulele rădăcinilor unde sunt în
contact nemijlocit cu plasma celulară, dar se răspândesc şi în spaţiile intercelulare, precum şi în solul din jurul
rădăcinilor. Ţesutul vascular al plantelor este populat cu micelii numai în cazuri excepţionale. Caracteristic acestui tip
de micoriză este faptul că, în celulele rădăcinii, hifele produc formaţii speciale: arborescente şi veziculare.
Spermosfera a fost definită de Verona (1958) ca fiind constituită din microflora care se dezvoltă în jurul seminţelor,
în curs de germinare în sol.
Microflora solului îşi desfăşoară în sol activităţile vitale în strânsă legătură cu sursele energetice şi trofice existente
sau provenite din exterior, stabilindu-se diferite raporturi numerice sau de biomasă între diferitele segmente ale
micropopulaţiei solului.
Zona radicelară (radiculară), situată la limita dintre suprafaţa rădăcinilor şi solul înconjurător. Aceasta este zona cea
mai intens populată cu microfloră, beneficiind de exudatele rădăcinilor, ca sursă energetică şi trofică;
Starea de pedo-climax reprezinta starea de echilibru către care tinde un sol în absenţa oricărei transformări
ecologice.
In potentialul catalizic al solului, microorganismele din sol descompun apa oxigenată și elibereza oxygen.
In potențialul celulozolitic al solului, micoorganismele descompun pe cale enzimatică celuloza din sol
In potențialul ureazic al solului, microorganismele elibeaza pe cale enzimatică amoniul din sol.