Spectrofotometria este o metodă optică de determinarea a concentraţiilor

constituenţilor existenţi într-o probă dată. Această metodă se bazează pe iradierea

probei de analizat cu un fascicol de radiaţii electromagnetice, a cărui putere
radiantă se micşorează la ieşirea din sistem în funcţie de natura şi concentraţia
speciilor absorbante.

Substanţele care absorb radiaţii aparţinând domeniului vizibil se vor colora

în culori complementare. Acest fapt face posibilă determinarea cantităţii de lumină
absorbită de către soluţie, intensitatea radiaţiei transmise fiind proporţională cu
concentraţia speciilor absorbante din soluţia analizată.

Alcoolul etilic si vodca ‘’obisnuita’’: In productia votcii obisnuite, se foloseste

alcoolul etilic preparat din alimente crude ( cereale, cartofi, melasa ) prin
fermentare, urmata de distilarea mustului.

Acest alcool trebuie sa respecte normele GOST (gosudarstvennyy standart, rusa

государственный стандарт, standarde de stat ) cu privire la concentratia
componentelor impure ( metanol, combustibili fosili, aldehide, esteri ). Utilizarea
etanolului sintetic, obtinut prin hidratarea etenei, nu este permisa in alimentatie si
medicina.
Tehnologiile GC-MS (Gas chromatography–mass spectrometry) mai noi permit
determinarea componentelor individuale dintr-o bautura alcoolica. Spre exemplu,
Fig. 3 demonstreaza o comparatie dintre rezultatele analizei votcii analizate prin
GC si fotocolorimetrie. Acestea arata ca fotocolorimetria nu este la fel de precisa.

Analiza GC este regulata de GOST 30536-97.

Vodca “speciala”

Spre deosebire de vodca normala, vodca de calitate superioara contine arome

suplimentare sau o concentratie ridicata de compusii care se gasesc in vodca in
mod obisnuit. Concentratia acestor constituenti poate fi evidentiata in
cromatograma, prezinta spectru de masa si reprezinta indicii cu privire la
falsificarile tehnologice de care poate suferi bautura, cum ar fi diluarea alcoolului.
Aceste bauturi prezinta, de obicei, alcooli superiori, acizi organici ( acetic,
propionic, butiric, izovaleric etc. ), compusi ai furanului, izoprenoide etc.

ELEMENTE DE REFERINŢĂ ÎN ANALIZA CALITATIVĂ

1. Clarificarea tipului de analiză - studiul compoziţiei probei

• amestec - omogen / neomogen
• substanţă pură - verificare puritate
• un compus într-o matrice
• mai multi compuşi într-o matrice
2. Utilizarea bibliotecilor de spectre
3. Crearea unor biblioteci de spectre specifice
4. Observarea unor zone spectrale specifice specifice
5. Corelarea benzilor de absorbţie de valenţă cu cele de deformaţie şi
efectuarea atribuirilor pentru vibr.de grup
6. Corelarea benzilor de absorbţie cu starea de agregare şi dispozitivul de
introducere a probei

METODE DE REALIZARE A ANALIZEI CALITATIVE

• Analiza spectrală
• Interpret IR
• IR spectral interpretation
• Articole de specialitate şi metode de referinţă
• Biblioteci de spectre comerciale sau create pe baza unor substanţe de
referinţă
• TQ Analist
• Studiul matricii şi obţinerea unor spectre sintetice
• Efectuarea probei în mai multe variante experimentale
DOMENII SPECTRALE UTILIZATE ÎN SPECTROMETRIA DE
INFRAROŞU

Vibraţii fundamentale (structură fină de rotaţie)

• Domeniul spectral FAR-IR
– 400 – 15 cm-1
• Domeniul spectral MID-IR
– 4000 - 400 cm-1
– 2500 - 25,000 nm
Armonici şi benzi de combinare
• Domeniul spectral NIR
– 12800 - 4000 cm-1
– 780 - 2500 nm

PRINCIPALELE ETAPE ALE ANALIZEI FT-IR

• Obţinerea de informaţii preliminare despre probă

• Verificarea fezabilităţii analizei

• Eşantionarea probei

• Punerea în funcţiune a spectrometrului

• Verificarea funcţionalităţii spectrometrului

• Stabilirea metodei de introducere a probei

• Efectuarea unor probe de test

• Analiza calitativă

• Analiza cantitativă

• Verificarea fezabilităţii rezultatelor

PRINCIPALII FACTORI CE DETERMINĂ ALEGEREA METODEI DE INTRODUCERE A PROBEI

• starea fizică a probei de analizat

• ? solid, lichid, gaz

• mediul necesar pentru probă – condiţii impuse analizei

• ? probă volatilă, uşor degradabilă

• ? necesită încălzire sau răcire

• ? necesită condiţii speciale (mediu fără apă, CO2, etc.)

• informaţii specifice despre probă

• ? probă cu duritate mare

• ? amestec sau substanţă pură

• ? omogenă sau heterogenă

• ? prezintă strat de vopsea sau alte acoperiri

• ? proba trebuie recuperată integral sau poate fi distrusă

• cantitatea de probă

• timpul disponibil şi costurile implicate

Cuplajul GC-MS – compatibilitate

● Faza mobilă în stare gazoasă, mobilitate mare Þ eliminare uşoară prin

sistemul de vid, interfernţă minimă cu proba

● Sistem simplu pentru linia de transfer – este necesară numai

termostatarea

● Transfer al probei în fază gazoasă, cu puritate avansată

● Limitare la capabilitatea de separare a metodei GC

● Permite obţinerea ionilor moleculari cu energie ridicată (nu este necesară

o ionizare
suplimentară cum ar fi la HPLC-MS pentru fragmentarea ionului molecular) –
viteze

mari de scanare în full scan

● Precauţii

● Limitele de temperatură la linia de transfer – minim

20oC sub limita

specificată pentru coloană

● Calitatea coloanei – impurificare cu siloxani

● Exploatarea incorectă a coloanei – impurificare cu

siloxani

● Probe cu impurităţi nevolatile cu masă mare

(ex.trigliceride) – impurificare

● Debitul incorect al fazei mobile – depăşirea capacităţii

pompei de vid înalt

● Volumul incorect de injecţie – contaminarea sursei

Stabilirea conditiilor de analiza

● Stabilirea condiţiilor de analiză pentru GC

● Condiţii la injector

● Debitul de gaz purtător

● debit mare – viteză de eluţie

mare >> pierdere de rezoluţie

● debit mic – creşterea rezoluţiei

>> creşterea timpului de
retenţie
 ● Volumul de injecţie – volum mare >>
poate duce la depăşirea capacităţii

coloanei pentru probă, volum mic >> senzitivitate scăzută

● Temperatura

● temperatură mare –
mobilitate mare, vaporizare
rapidă

>> potenţial de degradare a compuşilor în injector

● temperatură mică –
depunerea compuşilor grei >>
contaminare

● Condiţii la coloană – prin optimizare în funcţie de

natura probei

● Condiţii la linia de transfer – în mod curent o valoare

acoperitoare

● Stabilirea condiţiilor de analiză pentru MS

● Domeniul de masă suficient de mare – domeniu mare

>> viteză mică de achiziţie mică

● Threshold – acoperitor pentru integrarea picurilor mici

● Viteza de achiziţie – acoperitoare pentru forma picului

cromatografic
Sistemele de injecţie neselective pentru cromatografia de gaze (cu transferul
integral, sub aspect calitativ şi cantitativ, al probei către coloana cromatografică):

i) Injectoare fără divizarea fluxului de fază mobilă („splitless”);

ii) Injectoare cu injecţie direct în coloană, la rece („cool-on-column”);

iii) Injectoare de tip valvă rotativă pentru gaze sau lichide;

iv) Injectoare de tip diafragmă pentru probe lichide.

Sistemele de injecţie selective utilizate în cromatografia de gaze sunt:

i) Injectoare cu divizarea fluxului de fază mobilă („split”);

ii) Injectoare cu şi fără divizarea fluxului de fază mobilă („split / splitless”);

iii) Injectoare de tip „head space”;

iv) Injecţie de tip „purge and trap”;

v) Injecţie cu piroliză (pirolizoare);

vi) Injectoare cu programare de temperatură („program temperature vaporizer” -

PTV).

NMR signal depends on:

1) Number of Nuclei (N) (limited to field homogeneity and filling factor)

2) Gyromagnetic ratio (in practice g3)

3) Inversely to temperature (T)

4) External magnetic field (Bo2/3, in practice, homogeneity)

5) B12 exciting field strength