Designul industrial între dezvoltarea și calitatea produselor

Design-ul industial – analiză și importanță

Design-ul industrial este perceput ca o artă aplicată ce implică şi funcţii estetice, de

utilizare şi de optimizare a produselor industriale, pentru o folosinţă cât mai eficace, rapidă şi
simplă. Un designer industrial este cel ce reuşeşte să îmbine precizia şi acurateţea cu
aspectul şi utilitatea unui produs. Pe lângă cunoştinţe tehnice, acesta trebuie să deţină şi
noţiuni de estetică, design, reuşind să îmbine arta cu tehnica.

Este o concepție si o metodă de creație care urmăreste să asigure fiecărui produs un

înalt randament funcțional. Potrivit Societății Designerilor Industriali din America designul
industrial este serviciul profesional de creare și dezvoltare de concepte și specificații care
optimizează funcția, valoarea și aspectul produselor și sistemelor pentru beneficiul reciproc al
utilizatorului și al producătorului.

Designul industrial, care uneori se suprapune cu alte discipline de design, este

îmbinarea preciziei și acurateței cu aspectul și utilitatea unui produs. Designul industrial nu
se referă doar la crearea unui produs “drăguț”, această activitate implică de asemenea
asigurarea faptului că produsul este usor de utilizat și funcționează în mod eficient.

Pentru a realiza acest lucru, proiectantul va trebui să realizeze o serie de diferite

activități. Ei pot realiza cercetări calitative pentru a defini oportunitățile de pe piață și pot
crea o serie de idei pentru a profita de ocazie. Pot aduna informații cu privire la
comportamentul consumatorilor, preferințele utilizatorului și tendințele pieței.

După dezvoltarea conceptului, se consultă cu clienți, ingineri sau cu specialiști în

producție pentru a stabili cerințele produsului, dar în același timp i-au în considerare costul,
proprietățile materialelor si a metodelor de producție. Designul industrial, este de fapt un
domeniu complicat în care analiza tehnică întălneste aspectul și simțurile.

În procesul de design a unui produs, analiza și identificarea cerințelor, cautarea

soluțiilor, analiza și decizia alegerii soluțiilor optime sunt foarte importante, mai ales în
fazele primare, când produsul are nevoie de clarificarea cerințelor, înțelegerea conceptului și
definitivarea aspectului fizic general.

În cursul dezvoltării produsului, principalele sale caracteristici sunt determinate de

aceste cerinte. Munca de proiectare și dezvoltare, cât și costurile aferente schimbărilor de
design cresc pe măsură ce proiectul avansează către final, dar sunt mult mai mici în faza de
concepție când sunt luate deciziile pentru soluțiile optime. Pentru a alege cele mai bune
solutii din mai multe variante propuse, echipa de proiect are nevoie de acces la informații cât
mai relevante privind produsul în ansamblu.

Rolul designerului nu este doar la crearea "haotică" de idei noi ci această creație
trebuie concentrată pentru a satisface anumite necesități. Acestea sunt stabilite în urma unor
analize a produselor de consum, analize care pot reflecta și masura în care pe piata de
desfacere există cereri nesatisfăcute sau satisfăcute doar parțial.

Astfel activitatea designerului și analiza produselor de consum funcționează una în raport cu

cealaltă și ar fi gresită separarea categorică a acestora.

Rolul designer-ului este foarte complex în realizarea unui nou produs deoarece acesta
nu vizează doar produsul în sine ci trebuie să conceapă toate etapele de la realizarea
produsului în forma lui funcțională, la lansare pe piață, reclamă, durată de viață, perioadele
de profit de pe urma produsului respectiv. De asemenea designerul nu trebuie să exagereze
valoarea de folosință sau valoarea estetică a produselor, acestea trebuind să coexiste în deplin
echilibru în așa fel încat produsul să satisfacă optim cerințele pieței.

Designerul trebuie să țină cont de aspectele funcționale, tehnice ale produsului și de

aspectele estetice și toate acestea încercând să satisfacă pricipiul produselor realizate la o
calitate maximă și un preț minim.

Deosebit de important pentru designul industrial este concepția privind folosința

produsului legată de evoluția în sensul unei mai mari procupări privind constituirea unei baze
de cunostințe în domeniul valorii de folosință, ca o cerință indispensabilă, a celui care
concepe și proiectează produse.

Design-ul ajută la diferențierea și la definirea produselor superioare într-o perioadă în

care majoritatea concurenților au aceleași tehnologii. Designul industrial ajută companiile să
facă produse mai competitive prin îmbunătățirea gradului utilizabilitate și ergonomie,
estetică, durabilitate mai mare sau prin calitate superioară în comparație cu produsele
realizate de către concurenții lor. Poate reduce costurile de producție și să se asigure că
produsele îndeplinesc constrângerile de îmbunătățire a calității. Pentru a obține cel mai mare
avantaj competitiv designul industrial ar trebui să fie utilizat de la începutul procesului de
dezvoltare până la lansarea produsului final. Introducerea designului industrial în etapa finală
ca un stil simplu al produsului, are un impact realativ mic.

Deasemenea, designul industrial ajută la depășirea asteptărilor utilizatorului prin

aplicarea unui design plăcut în categorii de produse în care utilizatorii au așteptări scăzute în
ceea ce privește aspectul, funcționalitatea sau uzabilitatea produsului.

Companiile au utilizat designul industrial pentru a generaliza tehnologia și de a crea

loialitate în rândul grupurilor de clienți, care pur și simplu doresc să fie îndeplinite așteptările
lor funcționale.

În concluzie se conturează clar ideea ca designerul industrial este un profesionist

foarte complex, care în concepția noilor produse trebuie să țină seamă de foarte multe
aspecte, nu neaparat tehnice, ci chiar aspecte legate de analiza produselor de consum.

În plus, companiile folosesc designul industrial si alte discipline de design pentru a

obține un avantaj pe piață prin intermediul experienței consumatorilor.
 Avantajele designului industrial

Efectele pozitive cuprind creșterea de utilitate a produselor, utilizabilitatea (calitate a

unui produs de a fi sigur și comod în utilizare) și experiența de utilizare, durabilitate,
diferențiere în piață și îmbunătățirea performanțelor afacerii.

Datorită acestei game largi de beneficii, designul a fost recunoscut ca unul dintre
puținele mijloace rămase la dispoziția companiilor pentru a obține un avantaj competitiv,
indiferent de strategia competitivă (cost, diferențierea, sau concentrarea pe piață) urmărită de
către societate. Există mai multe modalități de a reprezenta beneficiile de proiectare. Pentru
companii, cel mai util este “Four Powers of Design (cele patru puteri ale designului)”, care
prezintă următoarele:

 Proiectare pentru diferențierere:

Proiectare ca o sursă de avantaj competitiv pe piață prin intermediul mărcii, loialitatea
clienților, preț sau orientarea clienților.
 Proiectarea ca un integrator:

Proiectarea ca o resursă care imbunătățește procesele de dezvoltare a produselor noi

(timpul de lansare de piață, realizarea unui consens în echipe folosind abilitățile de
vizualizare); proiectarea ca un proces care favorizează modularea și arhitectura platformei a
liniilor de produse, modele inovative orientate pe consumatori, precum și management de
proiect fuzzy.

 Designul ca proces de transformare:

Proiectarea ca o resursă pentru crearea de noi oportunități de afaceri, pentru îmbunătățirea

capacității companiei de a face față schimbărilor, sau (în cazul designului avansat), ca o
expertiză pentru o mai bună interpretare a companiei și a pieței.

 Designul ca o afacere bună:

Proiectare ca o sursă de creșterea vânzărilor și a măsurii de protecție, mai multă valoare a

mărcii, o cotă mai mare de piață, profit mai mare al investiției; designul ca o resursă pentru
societate în general.

Înțelegerea avantajelor designului industrial

Design-ul ajută la diferențierea și la definirea produselor superioare într-o perioadă în

care majoritatea concurenților au aceleași tehnologii. În general proiectarea ajută la
diferențierea companiei prin intermediul a trei domenii cheie.

 Produse și servicii competitive:

 designul industrial ajută companiile să facă produse mai competitive prin
îmbunătățirea gradului de utilizabilitate și ergonomie, estetică, durabilitate mai
 mare sau prin calitate superioară în comparație cu produsele realizate de către
concurenții lor.
 poate reduce costurile de producție și să se asigure că produsele îndeplinesc
constrângerile de îmbunătățire a calității. Pentru a obține cel mai mare avantaj
competitiv designul industrial ar trebui să fie utilizat de la începutul procesului de
dezvoltare până la lansarea produsului final.
 introducerea designului industrial în etapa finală ca un stil simplu al produsului, are
un impact realativ mic.

 Imbunătățirea experienței utilizatorilor:

 deasemenea, designul industrial ajută la depășirea așteptărilor utilizatorului prin
aplicarea unui design plăcut în categorii de produse în care utilizatorii au așteptări
scăzute în cea ce privește aspectul, funcționalitatea sau uzabilitatea produsului.
 companiile au utilizat designul industrial pentru a generaliza tehnologia și de a crea
loialitate în rândul grupurilor de clienți, care pur și simplu doresc să fie îndeplinite
așteptările lor funcționale. De asemenea, oferă un mijloc pentru personalizarea
produselor pentru piețele locale.

 Brand întărit:
 designul este esențial în asigurarea faptului că produsele și serviciile sunt aliniate
cu brand-ul companiei. Companiile privesc designul de produs ca un mecanism de
livrarea unui mesaj coerent despre companie.
 produsele reprezintă marca în casele consumatorilor, astfel că valorile mărcii sunt
aspecte integrante a procesul de proiectare a produsului.
 unul dintre punctele forte reale de proiectare este că, în timp ce acesta poate ajuta o
companie să reducă prețul unui produs sau a unui serviciu, oferă mai multe
avantaje decat prețul mic.
 în cazul în care designul este parte integrantă, mai puțin de jumătate din
întreprinderile concurează în principal pe preț, în comparație cu două treimi din cei
care nu utilizează designul industrial.

Efectul design-ului asupra calitatății produsului

Relația între calitățile prodului și necesitățile pieței de desfacere, se determină concret

în urma analizei pieței de desfacere a cererii la momentul dezvoltării produsului și a ofertei
deja existente. Această analiză preliminară poate fi inclusa de asemeni în analiza produselor
de consum, de data aceasta în analiza produselor existente pentru determinarea producției
viitoare. Designerul trebuie desigur să cunoască produsele existente pe piață și masura în care
acestea satisfac relația dintre calitățile produsului și cerințele de piață pentru a putea creea sau
îmbunătății urmatorele produse.

Calitatea produselor este unul din țelurile pe care trebuie să le aibă un designer atunci
când creează un nou produs, normele care definesc această calitate rezultând din analiza
produselor existente similare cu noul produs, norme care trebuie să fie respectate și la noul
produs și norme noi de calitate care să facă noul produs superior celor existente.

Calitatea reflectă totalitatea proprietăților unei valori de întrebuințare, punând în

evidență mărimea utilități sau gradul în care fiecare produs sau serviciu în parte satisface o
trebuință pentru care a fost creat sau prestat.

Calitatea nu deosebește valoarea întrebuințării de alta, ci un produs de altul în cadrul

aceluiași gen de valoare de întrebuințare. În urma analizei proceselor, calitatea are un
conținut complex, al cărui suport îl reprezintă o gamă largă de caracteristici ale produselor,
foarte diferite ca importanță, cât și din punct de vedere al posibilităților de apreciere
cantitativă.

Caracteristicile estetice se referă la aspect plăcut, eleganța formei (design), culoare,

grad de confort etc. Pentru a le integra eficient în gradul de utilitate al produselor, designeri
trebuie sa aibă în vedere faptul că aceste caracteristici prezintă o mare variabilitate în timp și
spațiu, iar aprecierea multora dintre ele se află sub influența unor factori subiectivi
determinați de consumator și de evoluția societății.

Caracteristicile de fiabilitate și mentenabilitate s-au impus ca urmare a creșterii

ponderii mijloacelor de muncă în totalul producției și a bunurilor de consum, de folosință
îndelungată cu o complexitate tehnică din ce în ce mai ridicată.

Toate aceste caracteristici calitative ale produselor, caracteristicile tehnice,

economice, estetice și de fiabilitate sunt trăsături generale dar obligatorii pe care designerul le
are în vedere la creearea unui nou produs sau îmbunătățirea unuia existent. Un produs care nu
satisface una dintre aceste caracteristici nu este un produs care poate fi lansat pe piață, deci
nu poate avea finalitate.

Atât fiabilitatea cât si mentenabilitatea generează probleme cu profunde implicații

economice, fie la producători, fie la consumatori. Astfel, datorită unei execuții
necorespunzatoare unele produse ajung să creeze probleme de mentenanță care uneori
depășesc prețul lor de cumpărare, sau, datorită unei fiabilități slabe, unele produse pot avea
grave consecinte sociale.

Produsul cel mai bun este apreciat de catre consumatori ca fiind acela care întrunește
performanțe superioare atât din punct de vedere tehnic cât si economic. Evident, la acestea se
adaugă toate celelalte caracteristici după care este apreciată calitatea mărfii. Pentru a
determina parametri acestor perfomanțe designerul are nevoie de analiza produselor.

Conținutul conceptului de calitate a produselor evoluează o dată cu dezvoltarea

științei și tehnicii. Din acest punct de vedere, calitatea este un concept care are un pronunțat
caracter dinamic. În aceste condiții, un produs care astazi este considerat de calitate bună
mâine poate sa nu mai corespundă exigențelor consumatorilor.

Caracterul dinamic al calității produselor presupune faptul că procesul de producție

trebuie să țina pasul cu dezvoltarea tehnicii. Indiferent de modul cum o măsurăm, calitatea
produselor constituie una dintre cele mai importante forme de manifestare ale eficienței
economice. Acest lucru poate fi ilustrat prin multiple aspecte concrete.

În general, îmbunătățirea calității implică o anumită creștere a costurilor la

producator. În acest sens, de costurile calității pe care, de regulă, le suportă producătorul.
Dacă aceste cheltuieli suplimentare cerute de creșterea calității produselor sunt bine calculate,
ele vor putea fi din plin compensate prin rentabilitate.

Optimizarea acestui raport între creșterea calității și cheltuielile suplimentare necesare

atingerii acestui obiectiv, se poate realiza prin folosirea metodei analizei valorii a cărei esență
constă în faptul că cheltuielile de fabricație se raportează la funcțiile produselor și nu la
componentele fizice ale acestora. În felul acesta, cu ajutorul metodei analizei valorii se poate
maximiza raportul dintre mărimea efectului util al produsului și costurile pe care acesta le
implica.