Sunteți pe pagina 1din 11

PLĂCILE DE BAZĂ ȘI MAGISTRALELE

Una din cele mai importante componente a unui sistem de calcul este placa
principala numita si placa de baza sau placa de sistem.
Formele constructive ale placilor de baza:
Formele constructive ale placilor de baza se refera la dimensiunile fizice si
marimea acestora care determina tipul de carcase în care acestea vor fi introduse.
Exista mai multe tipuri de placi de baza, cele mai importante sunt: Baby-AT, full-
size AT, LPX NLX si ATX
Placa Baby-AT
Prima placa de baza folosita pe scara larga pentru calculatoarele personale a fost
placa originala IBM-PC, urmata de placa IBM XT care avea câteva modificari cum
ar fi numarul de conectori (8 în loc de 5), distanta dintre conectori (0,8 inci în loc
de 1 inci) si eliminarea portului pentru casete destinat salvarii programelor pe
casete cu banda.
Placa de baza Baby-AT are aproximativ aceeasi forma cu placa de baza originala
IBM XT, cu unele modificari aduse pozitiei orificiilor pentru suruburi. Aceste placi
folosesc pentru tastatura conectori de tipul standard DIN cu 5 pini. Placile de baza
de tipul Baby-AT se potrivesc în orice tip de carcasa cu exceptia celor denumite
slimline (extraplate).
Placa de baza full-size AT este numita astfel deoarece ea reproduce modelul
original de placa de baza IBM AT. Dimensiunile acesteia sunt de aproximativ 12
inci latime si 13,8 inci lungime. Conectorul de tastatura si conectorii de extensie
trebuie, conform cerintelor de amplasare specifice, sa se potriveasca cu orificiile
carcasei. Acest tip de placa se va potrivi numai într-o carcasa de tip AT Standard
sau Tower. În prezent aceste placi nu e mai produc.
Placa de baza LPX are mai multe caracteristici distinctive. Cea mai importanta
este aceea ca sloturile de extensie se gasesc pe o placa Bus Rider (multiextensie),
fixata pe placa de baza. Placile de extensie trebuie fixate în placa multiextensie, în
pozitie culcata. Conectorii de extensie sunt plasati pe o parte sau pe ambele parti
ale placii multiextensie, depinzând de modelul de carcasa si de sistem. O alta
caracteristic 656b15g 9; deosebita este plasarea standard a conectorilor în spatele
placii. O placa LPX are un sir de conectori pentru interfata video (VGA, 15 pini),
portul paralel (25 pini), 2 porturi seriale (9 pini fiecare) si conectori de tipul mini-
DIN PS/2 pentru mouse si tastatura. Toti acesti conectori sunt montati de-a lungul
laturii din spate a placii de baza si patrund printr-o fanta în carcasa.
Modul de reprezentare a dispunerii conectoarelor din partea posterioara a unei
placi LPX este reprezentat în figura de mai jos:

Placa de baza NLX este tot o placa care foloseste o placa multiextensie,
diferenta fiind ca placa multiextensie se afla la marginea placii de baza si dispune
de un rând de conectoare pe prima jumatate de lungime si de doua rânduri de
conectoare pe cea de-a doua jumatate de lungime.
Placa de baza ATX este cea mai utilizata în ultimul timp, ea incluzând cele mai
apreciate caracteristici ale placilor de baza Baby-AT si LPX, în plus numeroase
alte îmbunatatiri. Forma constructiva a placii de baza ATX este asemeni celei a
placii de baza Baby-AT a carei pozitia a fost rotita în interiorul sasiului, la care se
adauga schimbarea conectorului si a locului de amplasare a sursei de alimentare.
Aceasta forma este incompatibila cu celelalte anteriore. Specificatia ATX oficiala a
fost definitivata de Intel în 1995, ea aducând fata de standardele anterioare
urmatoarele îmbunatatiri:
- panou extern incorporat cu conectoare I/O pe doua rânduri,
- un singur conector intern de alimentare cu cheie,
- o alta amplasare a procesorului si a memoriei astfel încât acestea sa nu se
intersecteze cu nici una din placile de extensie si mai aproape de sursa de
alimentare,
- o alta amplasare a conectorilor I/O (pentru unitatile de discheta si hard-disk)
astfel încât accesul la acestea sa fie mai usor, iar cablurile interne sa fie mai scurte,
- îmbunatatirea racirii direct de ventilatorul sursei de alimentare,
- pret de productie mai scazut.
Având în vedere ca în prezent cele mai utilizate placi de baza sunt de tipul ATX,
vom prezenta configuratia si caracteristicile acesteia în figura de mai jos:

Se observa cât de libera este placa de baza în zona compartimentelor de unitate,


precum si modul de amplasare a procesorului, memoriei si a conectorilor interni în
afara zonei sloturilor. De asemenea se observa pozitia sursei de alimentare si a
ventilatorului acesteia.

Componentele placilor de baza


Principalele componente ale unei placi de baza moderne sunt:
- soclul sau conectorul procesorului,
- setul de cipuri,
- cipul Super I/O,
- memoria BIOS,
- soclurile SIMM si DIMM,
- conectoarele de magistrala,
- regulatorul de tensiune al unitatii CPU,
- bateria.

În afara procesorului, pentru completarea sistemului, mai este necesar un set de


cipuri cum ar fi: generatorul de tact, controllerul de magistrala, temporizatorul
sistemului, controllere de întreruperi si DMA, memoria si ceasul CMOS etc.
Placile de baza Pentium sunt echipate cu un set de cipuri de înalta performanta care
permite verificarea paritatii precum si utilizarea codului ECC (Error Correcting
Code) în cazul modulelor de memorie cu paritate.
Cipul Super I/O contine cel putin urmatoarele trei componente: controllerul
unitatii de discheta, doua controllere pentru porturile seriale si controllerul portului
paralel.
Toate placile de baza trebuie sa contina un cip numit BIOS (Basic Input/Output
System). BIOS este o colectie de programe incorporate într-unul sau mai multe
cipuri EPROM (Erasable Programmable Read Only Memory) sau EEPROM
(Electrically EPROM), denumite si Flash ROM, în functie de tipul calculatorului.
Aceasta colectie de programe este cea care se încarca prima, imediat dupa pornirea
calculatorului, chiar înaintea sistemului de operare. Principale functii ale BIOS
sunt:
- POST (Power On Self Test) - program care testeaza procesorul, memoria, setul
de cipuri, adaptorul video, controllerele de disc, unitatile de disc, tastatura si alte
componente ale calculatorului,
- Bootstrap loader - rutina care gaseste sistemul de operare si îl încarca,
- BIOS - colectia de drivere utilizate pentru a actiona ca o interfata de baza între
sistemul de operare si hardware. Atunci când se ruleaza Windows în Safe Mode se
ruleaza de fapt doar driverele BIOS,
- CMOS Setup - program pentru configurarea si setarea sistemului care permite
configurarea parametrilor placii de baza si ai setului de cipuri, a datei si a orei, a
parolelor, a unitatilor de disc si a altor parametrii de baza ai sistemului.
Principalele companii specializate în proiectarea unor produse ROM BIOS sunt:
American Megatrends, Inc. (AMI), Phoenix si Award Software.
Soclurile SIMM/DIMM sunt soclurile de pe placa de baza în care se introduc
modulele de memorie RAM. În functie de tipul placilor se utilizeaza module
SIMM de 72 de pini, DIMM (Dual In-Line Memory Module) de 168 pini. Aceste
module se fixeaza în bancuri aflate pe placa de baza. În cazul modulelor de 72 de
pini, acestea vor fi instalate perechi datorita faptului ca placile sunt proiectate sa
lucreze pe 64 de biti, în timp ce modulele DIMM se instaleaza unul câte unul pe
câte un banc de 64 biti.

MAGISTRALELE DE SISTEM
Magistrala este calea prin care pot circula datele în interiorul unui calculator, între
doua sau mai multe elemente ale acestuia. Calculatorul are o ierarhie a diferitelor
magistrale deoarece magistralele mai lente sunt legate la magistrale mai rapide.
Fiecare dispozitiv din sistem este conectat la una din magistrale, unele dintre ele
functionând ca punti între magistrale. Principalele magistrale ale unui PC sunt:
1. Magistrala procesorului care este cea mai rapida si face parte din nucleul
setului de cipuri si al placii de baza. Magistrala procesorului este calea de
comunicare între CPU (unitatea centrala de prelucrare si cipurile cu care lucreaza
direct. Aceasta magistrala este folosita pentru a transfera date între CPU si
magistrala principala a sistemului sau între CPU si memoria cache externa. În
sistemele Pentium II, magistrala procesorului functioneaza la frecventa de 66 sau
100 MHz si are latimea de banda de 64 de biti.
2. Magistrala AGP (Accelerated Graphics Port) care este o magistrala de mare
viteza de 66 MHz, pe 32 de biti destinata în special pentru o placa video.
3. Magistrala PCI (Pheripheral Component Interconnect) apare în sistem ca un
ansamblu de conectoare pe 32 de biti pentru adaptoare SCSI, placi de retea, placi
video.
4. Magistrala ISA (Industry Standard Architecture) este o magistrala foarte
lenta cu o frecventa de 8 MHz, pe 16 biti, dar care se mentine pentru legatura cu
diferite periferice mai lente cum ar fi modemul si placa de sunet.
Magistrala procesorului

Magistrala procesorului are scopul de transmitere si receptionare a datelor de la


CPU, ea lucreaza la o viteza mult mai mare decât orice alta magistrala a sistemului.
Magistrala este compusa din circuite electrice pentru date, pentru adrese si pentru
comenzi. De exemplu pentru un sistem Pentium, magistrala procesorului are 64
linii de date, 32 linii de adrese si linii de comanda asociate.
Magistrala procesorului este legata la pinii procesorului si poate transfera un bit
de date pe o linie de date la fiecare perioada sau la doua perioade ale ceasului.
În figura este reprezentata arhitectura tipica a unui sistem Pentium II, cu diferitele
niveluri ale magistralelor din sistem:
Din figura se observa ca memoria cache functioneaza la jumatate din frecventa
interna a procesorului în loc de frecventa placii de baza. De asemenea frecventa
placii de baza este de 100 MHz, ceea ce îmbunatateste performantele memorie
principale. O alta modificare pentru procesorul Pentium II o reprezinta adaugarea
unei magistrale AGP care permite ca placa video sa se afle pe o magistrala proprie
de mare viteza.

Magistrala memoriei este utilizata la transferul informatiilor între CPU si


memoria principala (RAM) a sistemului. Aceasta magistrala este o parte a
magistralei procesorului, sau de cele mai multe ori este implementata separat cu un
set de cipuri responsabil cu transferul informatiilor între magistrala procesorului si
memorie. În sistemele a caror frecventa este mai mare decât posibilitatile cipurilor
de memorie se utilizeaza un set de cipuri numit controllerul memoriei care
realizeaza interfata între magistrala rapida a procesorului si memoria principala,
mai lenta.

Magistrala de adrese este parte a magistralei procesorului si a celei de


memorie si ea este reprezentata pentru procesorul Pentium de cele 32 de linii de
adrese. Magistrala de adrese este folosita pentru a indica adresa de memorie sau
adresa de pe magistrala sistemului care va fi utilizata în cadrul operatiei de transfer
al datelor. Magistrala de adrese indica precis locul în care va avea loc urmatorul
transfer în memorie sau pe magistrala. Dimensiune magistralei de memorie
determina marimea memoriei pe care unitatea centrala o poate accesa direct.

Magistrala I/O
Magistrala I/O permite procesorului sa comunice cu dispozitivele
periferice. Magistrala I/O permite adaugarea de dispozitive
calculatorului pentru a-i extinde posibilitatile. Numarul sloturilor de
extensie poate sa varieze de la un calculator la altul.
Tipuri de magistrale I/O
În scopul obtinerii unor performante cât mai bune, respectiv cresterea vitezei de
intrare/iesire a fost necesara si îmbunatatirea magistralelor I/O, impunându-se ca
acestea sa fie cât mai rapide. În functie de arhitectura lor, pot fi identificate
urmatoarele tipuri de magistrale de I/O:
- ISA (Industry Strandard Arhitecture)
- MCA (Micro Channel Arhitecture)
- EISA (Extended ISA)
- VL-Bus (VESA Local Bus)
- PCI (Peripheral Component Interconnect)
- AGP
Aceste magistrale se deosebesc în principal prin volumul datelor transferate
simultan si prin viteza cu care se face acest transfer. Arhitectura magistralei este
realizata cu un set de cipuri care este conectat la magistrala procesorului.
Magistrala ISA este arhitectura de magistrala utilizata la primul IBM PC în
1981. Initial a fost o magistrala de 8 biti, iar apoi a fost extinsa la 16 si 32 de biti.
ISA sta la baza calculatorului personal modern si este principala arhitectura
folosita astazi la marea majoritate a sistemelor PC. Ea a permis ca majoritatea
componentelor unui sistem, cum ar fi porturile seriale, porturile paralele,
adaptoarele video si de sunet sa fie interschimbabile între sistemele compatibile
IBM.
În cazul magistralei ISA de 8 biti, o placa adaptoare are 62 de contacte pe
marginea sa inferioara, ea se introduce într-un conector cu 62 de contacte montat
pe placa de baza. Din punct de vedere electronic, acest conector furnizeaza 8 linii
de date si 20 de linii de adrese si permite lucrul cu 1 M de memorie. În figura este
reprezentat conectorul magistralei ISA pe 8 biti.
A1...A31 si B1...B31 reprezinta notatiile pentru pini, în total 62 de pini, fiecare
dintre acestia având o anumita semnificatie.
Magistrala ISA pe 16 biti a aparut pe piata odata cu lansarea procesorului 286.
Acest procesor avea o magistrala de date care îi permitea comunicatia pe 16 biti cu
placa de baza si cu memoria. Din acest motiv a fost necesara fie crearea unei noi
magistrale I/O, cu sloturi corespunzatoare de extensie, fie proiectarea unui sistem
care sa admita atât placile pe 8 biti cât si cele pe 16 biti. IBM a optat pentru cea de-
a doua solutie si a introdus un sistem PC AT cu un set de sloturi de extensie care
utilizau conectori suplimentari pentru lucrul pe 16 biti. Conectorul suplimentar al
slotului de extensie contine 36 de pini pentru semnale necesare realizarii unei cai
mai largi de date. În plus, doi dintre pinii conectorului de 8 biti au primit o alta
destinatie.
Magistrala ISA pe 32 biti a fost disponibila dupa o perioada de la aparitia
procesoarelor pe 32 biti. Portiunea suplimentara a magistralei era folosita în
general pentru extensii de memorie sau placi video particulare.

Magistrala MCA. Aparitia procesoarelor pe 32 de biti a facut ca magistrala


ISA sa nu mai corespunda puterii noii generatii de procesoare. În loc sa extinda
magistrala ISA, IBM a decis sa construiasca o noua magistrala MCA (Micro
Channel Architecture). MCA este complet diferita de magistrala ISA si îi este
superioara din toate punctele de vedere. Un sistem MCA este foarte usor de folosit
deoarece este lipsit de jumpere si comutatoare, atât pe placa de baza, cât si pe
placile adaptoare. Acest tip de magistrala nu a fost utilizat pentru mult timp
datorita faptului ca placile adaptoare pentru sisteme ISA nu functioneaza în sisteme
MCA.
MCA admite controlul total al magistralei (bus mastering) prin care orice
dispozitiv poate cere acces la magistrala în scopul comunicarii cu un alt dispozitiv,
conectat si el la magistrala. Aceasta cerere se face prin intermediul unui dispozitiv
CACP (Central Arbitration Control Point). Fiecare dispozitiv are un cod de
prioritate, ceea ce asigura pastrarea ordinii în sistem.
În proiectarea magistralelor MCA se folosesc patru tipuri de conectoare: pe 16
biti, pe 16 biti cu extensii video, pe 16 biti cu extensii de memorie, pe 32 de biti.
Extensiile pentru memorie marita permit utilizarea placilor de memorie
îmbunatatite si transferuri de date cu aceste placi.
Extensiile video MCA sunt conectoare standard pe 16 biti însotite de câte un
conector special pentru extensia video. Acest slot apare aproape în toate sistemele
MCA în scopul maririi vitezei subsistemului video.
Magistrala EISA (Extended Industry Standard Arhitecture) permite,
comparativ cu arhitectura sistemelor ISA pe 16 biti, o dezvoltare mai mare a
sistemului, cu mai putine conflicte între adaptoare. Magistrala EISA adauga 90 de
conexiuni suplimentare (55 de semnale noi) fara ca aceasta sa implice cresterea
dimensiunilor conectorului de magistrala ISA pe 16 biti. Totusi, adaptorul EISA
are doua rânduri de conectori. Primul rând este asemeni cu cel folosit de placile
ISA pe 16 biti, iar al doilea, mai îngust, constituie extensia fata de conectorul de 16
biti. Sistemele EISA au un program de configurare (Setup) care gestioneaza
întreruperile de la placile adaptoare si iesirile de adrese. Aceste iesiri creeaza
adesea probleme atunci când sunt instalate mai multe placi adaptoare diferite în
acelasi sistem.
Magistrale locale
Magistrale I/O prezentate pâna în prezent au viteza relativ scazuta. Aceasta limitare
de viteza se datoreaza în cazul primelor generatii de PC-uri faptului ca magistralele
de I/O operau la aceeasi viteza cu magistrala procesorului. În timp ce viteza
magistralei procesorului a crescut, magistrala I/O a cunoscut doar ajustari ale
vitezei nominale, în principal prin cresterea latimii de banda. Magistrala I/O a
trebuit sa lucreze la o viteza scazuta deoarece majoritatea adaptoarelor instalate
functionau la viteze mici.

În figura este reprezentata dispunerea magistralelor unui PC traditional


Necesitatea sporita a magistralei I/O devine majora în cazul sistemelor care
utilizeaza interfete grafice (Windows) care necesita prelucrarea unui volum atât de
mare de date, încât magistrala I/O produce o strangulare a întregului sistem. De
exemplu cazul unui procesor care lucreaza la 66MHz, în timp ce datele se transfera
pe magistrala cu numai 8 MHz.
O solutie pentru aceasta problema este dispunerea unora dintre extensiile
I/O într-o zona unde pot avea acces la viteza sporita a magistralei procesorului, la
fel cum beneficiaza si cache-ul extern. O astfel de reprezentare este ilustrata în
figura de mai jos.

Aceasta dispunere a componentelor este denumita magistrala locala (local bus)


deoarece dispozitivele I/O pot accesa magistrala procesorului.
Principalele tipuri de magistrale locale sunt: VL-Bus, PCI si AGP.
Începând cu anul 1992, VESA Local bus (VL-Bus) a fost cel mai
raspândit model de magistrala locala. VESA reprezenta o organizatie non-profit
fondata de NEC.
Magistrala VL-Bus poate transfera 32 de biti simultan si deci permite ca
transferul datelor între CPU si un subsistem compatibil video sau un hard-disc sa
se faca pe lungimea integrala de 32 de biti a cuvântului. Din punct de vedere fizic,
conectorul VL-Bus este o extensie a sloturilor de baza folosite în orice tip de
sistem. De exemplu daca avem un sistem ISA, conectorul VL-Bus este montat ca o
extensie a sloturilor ISA pe 16 biti, iar daca avem un sistem EISA sau MCA,
conectorii VL-Bus sunt extensii ale sloturilor existente. În figura este reprezentat
modul de pozitionare al conectorilor VL-Bus într-un sistem ISA.