['d

ALEXANDRU V. 1:YTAi
o

P.

f
r
-

o
. .4)
::_!'=-`-'..
I_ -

1
-
I -

MIRCE -qv

t
'
,

cel °

t 5.

MARE, '
In(
"-
g..
7"Ik
A "
,
- 'hare realitatea medievaa$i W:

fictiunea istoriografica moderna -

!, - P,

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE
intre realitatea medievali §i
fictiunea istoriografica modera

www.dacoromanica.ro
 Cronicarii roma' ni cugetti romanege. Teoriile,
credintele, maximele lor nu sunt transportate pe
de-a-ntregul de pe ttirmii Seinei sau ai Tamisei, din
Torino sau din Berlín. Asemenea modestei crisa-
lide, care, ciind vine ziva hoteirita, 4iformeazd
brillantele sale aripe din sine flise4i, ei meditau,
meditau bine profund, jara a lisa imprumut sau
chiar a fura, ca noi eigia de azi, arip ele de aninä-
turd ale sträinilor !

B.P. HASDEU

Cele mai multe erori din vremea renagerii

romdne din veacul al XIX-lea izvordsc de acolo, ca
am pornit de la temeiuri nepotrivite cu orizontul
real al vietii noastre. [..] De aceea, socotim cd ar fi
fost o binecumintare, dacii, mai din vreme, ne-ar fi
deprins cineva sdprivirn ipämântul, ,si poporul
roman, din mijlocul orizontului nostru propriu.

SIMION MEHEDINTI

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

MIRCEA CEL MARE

iNTRE REALITATEA MEDIEVALA SI
FICTIUNEA ISTORIOGRAFICA MOURNA

Cu un CUVANT INAINTE
de Acad. DAN BERINDEI

Editura PUBLIFEROM
Bucure§ti - 2000

www.dacoromanica.ro
 Conceptie g-raficA 0 tehnoredactare computerizaa

CEZAR- OCTAVIAN DITA

© Editura PUBLIFEROM 2000

ISBN 973 - 97351 - 7 - 7

www.dacoromanica.ro
 CUPRINS

CUVANT INAINTE
de Acad. DAN BERINDEI I 7

PREFATA / 13

CAPITOLUL I
Problematica §i bibliografia istoriograficd a domniei lui Mircea I / 27
Note/ 125

CAPITOLUL II
Data expeditiei nord-dunArene a sultanului Baiazid
§i a bdtAliei de la Rovine / 165
Note 1232

CAPITOLUL III
Caracterul confruntdrii militare româno-otomane din 17 mai 1395 / 243
Note! 259

CAPITOLUL IV
Localizarea confruntärii decisive româno-otomane din 17 mai 1395/ 285
Note/ 291

5-
www.dacoromanica.ro
 ALExANDRU V DITA

CAPITOLUL V
"Fuga" §i "restaurarea" lui Mircea I de la izvoarele medievale la fictiunea
istoriografici modern1 / 297
Note! 346

CAPITOLUL VI
Mircea I "tributar" §i "vasar al Imperiului Otoman adevdr §i fictiune
istoriografid / 387
Note 1458

ANEXE / 483

SUMMARY/ 537

RÉSUMÉ / 541

INDICE / 545

6
www.dacoromanica.ro
 CUIANT iNAINTE

Trecutul oricärui popor se infäti§eazäintr-o complexäinläntuire, care

conduce pe fiii sdi printr-un labirint al devenirii. Momente indltätoare
alterneazä ca in once viatä omeneascA cu altele de cAdere, mari
personaliati pozitive apar anturi, ori in succesiune, Cu altele negative.
Is toria nationalä apare astfel ca un multiform tablou. Procesul de
cunoa§tere a unui trecut este intr-un necontenit progres, prin adausul de
izvoare §i prin tentativele de nota interpretare. Neindoielnic, asazi
sapânim §i intelegem mai bine paginile trecutului decât cu un veac in
urmä, dar cu conditia fundamentalä ca cel care intreprinde demersul
istoriografic sa facä acest lucru cu senindtate, pornind de la izvoare,
evitéind interpretdri "politizante" 0 "actualizante" fi urma rind
adevarul in mdsura In care sursele istorice fi ingelduie ca acesta sd fie
reconstituit
Momente §ipersonaliati dominante se cuvin a reprezenta obiective
de prioritare strAduinte in aceasa goanä ate absolut la care este sortit
istoricul onest §i de seriozitate §i nu cel pe care nu-1 atrag decat
reconstituiri de efect, senzationale, teribiliste g mai ales oferind ocazii
de politizäri actuale. Alexandru V. Dia, cu o sträcluina de benedictin, a
trecut la o reabordare a domniei unuia dintre cei mai de seamä
conducdtori ai românilor, intr-un moment decisiv al existentei lor is torice,

7-
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V: DITA

cel al imp actului exercitat asupralor de teribila putere otomand la sfarsitul

veacului al XIV-lea si la inceputul celui de-al XV-lea.
Mircea I pdstrat in izvo are ca Mircea cel Bätran ori Mircea cel Mare
este supus unui proces de reinviere, intemeiat pe "disecarea" detailatd,
minutioasd, plind de acribie, a izvoarelor si de reanalizare a interprearilor
istoriografice. Suntem confruntati cu o lucrare in care este operatd cu
adevdrat o demitizare, nu ca o demolare, ci ca o beneficd reconstructie a
realitdtii, intemeiatd pe izvoare reanalizate si intregite. Obiectivul
autorului nu este acela de a intina cu once pret ori de a diminua trecerea
prin istorie a unei mari personalitdti cum indeobste inteleg cei care in
ultimul timp si-au fácut din "demitizarea istoriei" un scop in sine , ci
doar cel de a relua, de la capdt, un bogat ansamblu de izvoare, poate cel
mai bogat folosit pand acum de vreun istoric in problema datd, de a le
studia, a le compara §i in temeiul lor a reconstitui o figurd istoricl in
realele ei dimensiuni.
Voievodul, pästrat in costumul sdu de cavaler in fresca de la Arges,
ne apare in lucrarea lui Alexandru V. Dip ca o personalitate de mare
anvergurd, ca unul dintre conducdtorii de importantd europeand, in acel
moment de cotiturd a istoriei continentului, dar mai ales ca cel care in
fruntea phi sale a stiut sd gdseascd solutiile in temeiul cdrora expansiu-
nea otomand sd fie oprità pe unja Dundrii, cel putin in forma ludrii in
sap hire directd a teritoriilor cucerite. Avand o domnie neintreruptd
si un capitol al lucrdrii lui Alexandru V. Dip' demonstreazd acest lucru
de peste trei decenii, Mircea I s-a implicat cu o abilitate de necontes tat in
lupta de apär are impotriva unei forte coplesitoare, cea a Imperiului
Otoman, care a reusit sd subjuge stdpásnirii sale directe, rand pe rand,
statele sud-dunärene, pe care le-a desfiintat. Allturandu-se, el, Mircea, in
1396 si efortului de rezistentd cruciatd initiat de Sigismund de Luxemburg,
ducand necontenit un destoinic joc de aliante cu puternicele regate ungar
si polon, in care insä n-a renuntat nici o clipd de a actiona ca un conduator
al tdrii sale, voievodul a reusit sd evite sub jugarea, mai ales datorità

-8-
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

bdtdliei de la Rovine reanalizatd de autor, in privinta datei de des-

fd§urare §i in tesdtura detaliilor dar §i capacitdtii sale de rezistentd
politico-militard, ca §i insu§irilor sale diplomatice, exercitate mai ales
dui:a ie§irea sultanului BaiazidI de pe scena istoriei.
Lucrarea lui Alexandru V. Ditd este importantd §i prin metodologia
ei, prin aspra criticd a izvoarelor §i a istoriografiei pe care o opereazd
autorul. Acesta nu se märgine§te a demola, ci reconstruie§te ca istoric al
pragului mileniului III acest fragment atdt de insemnat al trecutului.
Demersul sdu este intemeiat pe un bogat §i aproape exhaustiv apel la
izvoare §i totodatd pe o minutioasd analizd a lucrdrilor celor care I-au
precedat. Seriozitate, competentd, recurgerea la relevantele ultimului
detaliu sunt temeiurile demersului autorului, care realizeazd o excelentd
analizd a izvoarelor §i de asemenea urmdre§te cu sagacitate preludrile §i
transferurile succesive de informatii §i interpretdri. Autorul este uneori
dur in aprecierile sale, dar, totodatd, se relevd echilibrat, calm §i ddnd
dovadd de competentd, precizie §i de o extraordinard minutie.
Analiza criticd a evolutiei istoriografiei referitoare la Mircea 1,
demonstratia privind data bätdliei de la Rovine 17 mai 1395 , dar
mai ales evidentierea victoriei repurtate de voievod §i localizarea zonei
de desfd§urare pe I.-dui Arge§, in regiunea capitalei Arge,s , eveni-
mentele anilor 1395-1396 §i nepeirilsirea tdrii de cdtre Mircea §i apoi
mai ales analiza problemei vasalitAtii voievodului fatd de Imperiul
Otoman §i a pldtii tributului, autorul sustinând inexistenta une inchindri
care Poartd §i acceptând, cel mult, eventuala existentd, la un moment
dat, a unei intelegeri de nonbeligerantd, iatd, in linii principale, ceea ce
oferd cititorului lucrarea lui Alexandru V. Dip..
Prin demersul sdu, autorul pune in altil lumind intreaga domnie a
lui Mircea I, dar totodatd lucr area se constituie intrun model privind
realizarea unei operatii de acest fel, de demitizare constructivd, in care
demolarea este urmatd numaidecdt de reconstructie §i in care por-
nindu-se de la izvoare §i de la stricta respectare a informatiilor pe care

-9-
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

ele le transmit fard adausuri care ajung sd conducd la deformdri ale

realitdtii autorul redd viati unei mari personaliati a istoriei nationale,
dar §i universale, o revaloreazd in dimensiuni cu mult mai apropiate de
realitate deck ceea ce reu§iserdpredecesorii sdi. Este o lucrare care afirmd
vitalitatea unei istoriografii, chiar §i in conditiile atdt de aspre §i de vitrege
ale unei tranzitii in care problemele culturii §i §tiintei au limas pierdute
pe ultimul plan, atit de sdrIcAcios, al preocupirilor celor care au
responsabilitatea viitorului tdrii §i natiunii.
Bucure§ti, 21 iulie 2000
Acad. Dan Berindet

www.dacoromanica.ro
 "J. storiamedievala a romailor estetnca o problema nepatrunsa,
despre care se fac 0 se vor mai face hipoteze, unele nuti ingenioase
decataltele, dar fara sa se poata da cu siguranta de r ostul cel adevarat
al lucrului. Cu cat 'rasa ne apropiem de vremea noua , cu cat apar
tot mai multe licariri de lumina, pana ce, pe pra4julinsu0 al epocei
moderne, trecutul nostru incepe a se infiripa i ase reconstitui. Cu
toate acestea, multe puncte mai riltran in íntunerec, fie cane lipsesc
isvoarele, fie caisvoarele care exista, ne sunt accesibileintr-o forma
deplorabila , fíe ca istoricii nogri 4ipurescvreo conceptieapriorica,
$iapoi oriignoreazaisvoarele contrarii pa reriilor , ori le talmacesc
cum le convine."

Constantin Litzica (1900)

www.dacoromanica.ro
 PREFATA

And in urmA Cu mai bine de 15 ani ni-am apropiat de acela

pe care posteritatea ta numit Mircea cel Mare, iar istorio-
grafia, cAnd nu i-a vrut spune "cel Mare" i-a spus Mircea cel
BitAn, dar 0 Mircea Cozianul, Mircea I-iul, sau Mircea cel Vechiu, am
ramas nedumerit de faptul CI pentru momentul de referintA al domniei
sale bdtAlia de la Rovine is toricii din tail indicau data de 10 octombrie
1394, iar cei din afara spatiului istoriografic romAnesc, de talla unor G.
Ostrogorsky sau V. Laurent, 17 mai 1395._Dupl cum la fel de nedumerit
eram 0 de faptul CA istoricii strAini, cu insignifiante except* 11 numeau
"cel Mare" (the Great, le Grand), in timp ce toti istoricii din Romania
contemporani mie, "Mircea cel BAtrAn".
Dupi investigatii cat de Cat sumare mi-am dat seama ci lucrurile nu
stAteau tocmai a§a, ciinainte de fatidicul 1944 an §i al aparitiei clasicei
monografii a lui P.P. Panaitescu intitulatA Mircea cel Btardn istorici
romini de talia unui B.P. Hasdeu. A.D. Xenopol, Mihai Eminescu,I4. lorga,

-13-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU DITA

Dimite Onciul, Constantin Moisil il numiserä pe voievod Mircea cel Mare*,

iar data de 17 mai 1395 de care in istoriografia noastra nu mai rämäsese
nici urmä nu era preferinta istoricilor straini, ci însäi datarea pe care
istoncil români B.P. Hasdeu si Constantin Litzica o fixasera de multd
vreme evenimentului numit "blfälia de la Rovine".
Ce a urmat ? in esentä o luptä ce poate fi numità "istoriogra-
ficd" intretinutä de dorinta mea de a cunoaste si a face sä triumfe
adevdrul. Adevar pe care 1-am aflat treptat, pe mäsura ce cercetarea
muta tot mai mult centrul de greutate de pe intelegerea momentului
istoric limpezit ca urmare a rutinei desfäsurate in angrenajul documen-
telor contemporane spre "rationalizarea" i ordonarea erorii, a noia-
nului de balast istoriografic modern ce se gezase peste intreaga domnie
epocd a lui Mircea ce! Mare.
Am inceput deci sä nu mai studiez adevdrul medieval devenit,
pentru mine, coerent d fictiunea istoriograficd modernd, al cärei
hätis coplesitor, pe mäsurä ce-1 sträbäteam, Ii croiam ordine de labirint
prin care ma miscam tot mai in voie. Am putut stabifi astfel c'ä la baza
tuturor acestor fictiuni istoriografice s-a aflat modul superficial si defici-
tar de cunoastere si interpretare a izvoarelor istorice, dar ca, o datlemise,
ele au profiferat, mai totdeauna dupà principiul "rostogolirii bulgärului
de zäpada", ajungänd sá capete, cu timpul, un continut monstruos, greu
de corectat, mai ales atunci când eroarea devenitä "adevir", ajunsese sä
ocupe un loc bine conturat in constfinta istoriograficl i colectivä.
Deprinzindu-mä cu subiectul, am dobändit intelegere pentru toti cei
ce-si incercau norocul istoriografic fltAcind prin anteperiferia unei
* Atit "Mircea cel Mare", cat §i "Mircea ce! Bitrin" sunt denumiri is toriografice
egalindreptitite pentru a fi folosite. "Mir cea ce! Mare" este denumirea preferati §i de
noi, ap cum se poate vedea §i din tit1W prezentului voltun. Faptul ca pe tot parcursul
demersului §tiintific folosim "Mircea i acesta tot un nume istoriografic §i pe
nici una dintre cele doui denumiri, se datoreazi tocmai caracterului istoriografic al
lucririi de fati, in care am dorit ca cititorul si aibi contact aclusiv cu denumirile
preferate de fiecare dintre numerogi istorici citati de noi.

14-
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

arhitecturi mincinoase pe care n-o puteau percepe ca atare, fie din lipsa
metodei, fie, mai ales, din superficialitate 0 suficienti De fapt era vorba
de un diagnostic pe care punandul unor contemporani de-ai mei, mi-am
dat curand seama CA el contaminase pe multi dintre inainta§ii intru istorio-
grafie: lipsa meto dei, sup erficialitatea, suficienta 0 nu o data spiritul
de coterie.
Afirmatii ce pot parea, 0 sunt, grave! Greu de acceptat, mai ales pen-
tru cäistoriaistoriografieiromane moderne s-a scris, de regula, ocazio-
nal, festiv, omagial, evocator, deci rarl eruditie, acribie, impartialitate 0
spirit critic. Dei existä unele analize de epoci istoriografice, nu existä o
Istorie critica a istoriografieiromanegi,ga cum B.P. Hasdeu ambitiona
sä realizeze o Istorie critica' a romanilor. Raportarea critic a la materie a
luat, pAna cätre inijlocul secolului nostru, doar formele nefericit-balcanice
ale unor competitii pentru putere 0 hegemonie universitari, in care
ambitiile 0 interesele personale au fost, cel mai adesea, motorul, iar nu
dorinta 0 interesul major ca prin critica sa poatä fi stabilit adevarul. Feno-
menul istoriografic românesc este, desigur, divers 0 complex, multi dintre
truditorii acestui ogor, sclavi inhamati de bunivoie la carul muzei Clio,
au devenit simple nume inscrise pe galbene file despre care ludm cuno§-
tinta in masura in care interesul nostru pentru un anume subiect se
circumscrie preocuparilor unuia sau altuia dintre ace§ti inainta0 cu merite
uitate. Fiecare dintre ei 10 are locul distinct in ierarhia valorilor atat de
tinerei, totu§i, istoriografii §tiintifice române§ti. Nu truda lor admirabila
face obiectul urmatoarelor noastre reflectii, care aici §i-a propus doar evi-
dentierea unei tare fundare a is toriografiei institutionalizate române§ti,
aceea care a facut din interesul de grup un scop in sine, aducând astfel
prejudicii majore evolutiei §tiintei istorice románe§ti. Dupä cum
evidentierea carentelor nu inseamni §i nerecunoagerea meritelor celor
numiti, merite uneori incomensurabile, ca in cazul lui Nicolae lorga.

Tocmai când istoriografia moderni incepea s A se instaureze in

cultura româna se produce insurectia generatiei lorga - Bogdan - Onciul
-15-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

contra "dictaturii" lui B.P. Hasdeu g a ucenicilor sAi in special Grigore

Tocilescu precum §i a oficialului V.A. Urechia (mai inainte obiectul
deriziunii maioresciene), moment cepoartd din plin semnele unei lupte
dintre generatiipentru ocuparea de locuri de conducere in institutii
academice, fifoarte putin semnele unei incorddri superioare pentru
depd#rea inainta#lor, cu recunoagerea In mod senin # obiectiv a
contributieifiecdruia. "Impersonalitatea" maioresciani n-a functionat
la ace§ti junimi§ti sau "tovarA§i de drum" ai junimismului (cazul lui
N. lorga) decAt intr-o mAsurA tinAnd mai mult de forma asaltului decAt
de fondul lui. In cazul tinArului Iorga, regulile retinerii junimiste,
respectate strict de Bogdan §i Onciul, au fost aruncate ca o armurA stAnje-
nitoare, trecAndu-se mai totdeauna la violenta nemascati, cum s-a
petrecut in celebra in epoci polemici a viitorului mare istoric
impotriva manualului §colar al hfi Grigore Tocilescu.
Astfel deschiderea acestui secol istoriografic romlnesc s-a a§ezat,
parcA emblematic, sub blestemul personalizArii perpetue a cercetArii
is torice, blestem expiat, generatie de generatie, prin neimplinir ea
edificiciilor majore asumate.
Justitia implacabili a vietii, cu nuantele sale de tragedie anticA, avea
s 'A opereze un "éternel retour" peste numai cAteva decenii, §i cel ce grAbise,
poate, moartea lui Gr. Tocilescu printr-o polemicA crudi g necrutAtoare,
chiar dacd nu intr u totul nejustificatA, avea si devinl la rAndu-i tinta §i vic-
tima unei insurectii similare din partea membrilor "noii §coli de istorie",
reprezentatd in principal de C.C. Giurescu, P.P. Panaitescu, G. Britianu,
obiectul criticii acesteia devenind ca §i in cazul lui Tocilescu nu operele
majore ale celui lovit §i discreditat, ci o carte de circumstanti, scrisl in
grabd, in conditii grele de documentare (caracterizarea apartine chiar
autorului ei) aun a fost Histoire des Roumains et de leur civilisation.
Lipsa de civifitate Oam zice chiar de omenie a acelei campanil in ale card
efecte demonetizante G. CAlinescu vedea chiar, intr-un eseu din 1946*,
* Iorga, in "Contemporanul", 1, nr. 11 din 29 noiembrie 1946. Reprodus in
volumul Cronicile optimistului, Bucure§ti, Editura pentru Literaturi, 1964, p. 91-94.

16-
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

premisa isprivii ulterioare a lui Traian Boieru 0 a echipei sale de asasini

fizici, face greu de parcurs 0 inteles "bibliografia" problemei de cite un
cititor apartinand generatiei nascute mult dupi stingerea patimilor, urilor
§i intereselor ce i-au stat in culise. Atk in ceea ce prive§te "noua §coali de
istorie", dar 0 in ceea ce prive§te raspunsurile lui N. Iorga, putine mo-
mente mai "balcanice" in sensul intunecat al cuvantului, cunogte acea
"istorie a istoriografiei romane§ti" hid nescrisa.
Tavalugul bol§evic a conferit dimensiuni apocaliptice luptei pentru
putere politica prin istoriografie. Din acest moment, arivismul s-a impletit,
nu de putine ori, cu crima §i delatiunea. Mai gray a fost insi cá din acest
moment istoriografiaromana a fost deturnati prin gezarea sa sub zodia
modei comandate, cu program 0 bkaie ideologici sau politick ceea ce
din pacate se intampli adeseori 0 astazi. Ieri cu marxizarea, acum cu
"demitizarea" §i scoaterea omului, a natiunii 0 a adevarului din istorie 1
Marxismul se continua in "postmarxism", reqind abia acum sa
elimine, prin sociologizare §i rea-credinta interesati ideologic, posi-
bilitatea deprinderii In ccoalä a metodologiei cerceteirii ftiinfifice,
istoricul devenind din zi in zi mai mult un soi de activist-show, de analist
politic, care nemaiavand organ de prospectie profesionalk bajbaie prin
evenimente "jucandu-se cu trecutul". Numai CA daci in alte istoriografii
acest joc este de inteles 0, pana la un punct, acceptabil, pentru istorio-
grafia romana atitudinea este descalificantä 0 autodistructiva.
Pentru CA te joci cand ti-ai terminat treaba ! Or noi !?
Suntem tara cell cunogte izvoarele istorice doar intr-o foarte mica
masura, pentru restul mai avand nevoie de sute de ani spre a le edita (in
masura in care ar don i s-o faci) !
Suntem tara care nu are o sinteza de istorie fundamentati §i
fundamentalk nerealizand phi acum deck experimente nefinalizate sau
exercitii intelectuale §i de stil !
Suntem tara care pentru 99% dintre conduckorii politici pe care i-a
avut (domni, principi, regi) nu are studii monografice, iar pentru pro-
centul de 1% care este acoperit ar fi multe de spus !
17
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

Suntem tara care pentru a putea avea o istoriografie adevarata si

profundd ar trebui totusi sa inceapd sä. fad istorie critici ! SA se facd in
sensul de directie nationald institutionalizatd, cad pe tot parcursul
secolului al XX-lea, cand liniile de fortsä au fost cele mai sus conturate,
critica istorica si-a avut doar reprezentanti individuali, intotdeauna aflati
colateral de curentul istoriografic agreat g promovat oficial, si, din aceastä
cauzà, dominant.
Paradoxal este cd inregistrdm o adeviratá etapi child dar critica
In subordinea cAutdrii adeviirului, si nu a propulsärii propriei persoane
tocmai in momentul când diiijismul de grup devine concatenar, de o
manierà absoluta, greu decelabill, cu dictatul politic: este perioada mani-
festärii in câmpul profesional a viitorului academician Alexandru Elian.
Aces ta, luand foarte mult de la magistrul säu, Demostene Russo §eful
unei scoli "critice" inscrisi ab initio in lupta "anti-lorga" , a stiut sä se
situeze in afara criticii oficial-balcanice, profesänd s'i propagänd "meseria
de istoric" de la o inAltime glacial-aristocratd in atitudine si, mai ales, cu
o deosebitä eficienta a obiectivitätii cercetarii si exprimdrii stilistice a
rezultatelor ei, incät a fost supranumit "Titu Maiorescu al Istoriografiei
romane"*. "Scoala profesorului Elian", din care astäzi se revendica perso-
nalitäti precum Acad. Virgil Cândea s'i prof. univ. dr. Dan Zamfirescu, dar
si multi altii ce-i datoreazd o structurare speciall a 'ninth si o anumità
disciplinä si strategie a demersului intelectual, usor de recunoscut,
inseamnd mai mult deck o confrerie spiritualä si metodologicl specifid,
ndscutä in preajma si sub directa actiune a verbului magistrului. Ea
inseamnä o intreagd atitudine in fata "datului" (spre a folosi cunoscuta
formuld a lui Mircea Florian) istoriografic cu care are de-a face fiecare
nou cercetätor angajat in abordarea unui subiect aflat cândva pe masa
de lucru a marilor sau mai putin marilor inaintasi. inseamnd controlul
propriilor porniri si totodata eliberarea de once inhibitie a perceptiei,
spre a putea vedea cu ochii deschisi pentru a uzita formularea lui
*Dan Zamfirescu, Cultura Romdmi, ornare culturd cudestin universal, Bucure§ti,
Editura Roza Vânturilor, 1996, p. 6.

18-
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Benedetto Croce atit de des invocati de Alexandru Elian "ciò che è vivo
e ciò che è morto" in operele 0 textele istoricilor no§tri.
Din aceasta perspectivd a criticii istorice erudite, inculcati g mie,
In anii formdrii, de exceptionalul profesor care a fost istoricul Aurel
Iordanescu 0 pe faggul deschis in istoriografia romana de Alexandru
Elian, am dorit s 'A inscriu prezentul demers §tiintific. imi ingadui si vad
In el prima lucrare de acest gen din istoriografia noastra, in sensul CA,
dei subiectul propriu-zis tine de istoria medievala, obiectul cercetdrii este
un "studiu de caz" asupra epistemologiei profesionale modeme 0 con-
temporane cu referire la subiect.
Punind in discutie reconstructia domniei lui Mircea cel Mare, am
pus de fapt in discutie totalitatea constructiei de pana azi a istoriogra-
fiei moderne §i necesitatea reconstructiei a insa0 istoriei medievale
rominegi. Istorie medievala romineasca aflata 0 astazi, oricat ar parea
de curios, in paradigma istoriografiei austro-ungare din a doua jumatate
a secolului al XVIII-lea, unde a fost plasati prin reprezentantii Scolii
Ardelene, cei care fac istoriografia romani, dupa Cantemir, sincrona cu
cea europeana.
Elaborind un studiu de caz am dorit si creez un model
pentru rediscutarea i reevaluarea intregii istorii medievale
române§ti, viciata nu atit prin mitizare cum se crede acum indeob§te
, mitizare u§or identificabila de catre speciali§ti, §i explicabila ca
fenomen §i dinamica intima., cat mai ales prin fortarea documentelor
istorice s'A spuna ce a vrut un autor sau altul. Mitul istoric hiperbolizeazi
adevdrul, ii gase§te valente inexistente, pe care le glorifica sau le s tigma-
tizeaza in masura in care o comunitate simte nevoia s 'A o faca; dar
"samburele adevarului" ramane 0 nu Iasi' loc minciunii premeditate. Ca
urmare, problema istoriografica esentialti nu este de a stabili cum s-a
ajuns de la realitate la mitul istoric, §i nici aceea a parcurgerii drumului
In sens invers prin ga-zisa "demitizare" sau "demistificare" care nu

-19-
www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu DITA

inseamni altceva decAt reafirmarea, "reamintirea" unui adevAr deja

cunoscut §i recunoscut aprioric. Ci de a identifica fapte istorice §i, cand
este cazul, de a preciza cum s-a trecut de lafaptulistoric la fictiunea
istoriograficii , mai brutal spus de la adevir la minciunA. La
"adevirul" parallel adevArului ! FAcAnd istorie, nu faci decAt sá readuci
In prezent consemnarea din trecut a unor date i fapte concrete. Falsul
istoriografic nu inseamnA istorie. inseamnA pur §i simplu nAscocire !
inseamnA fictiune ! lar a intelege cum se promoveazdjalsul In istorio-
grafie tine de o hermeneuticd complexi. Ea trebuie s'A explice un intreg
mecanism ce poate merge de la, sA zicem, limita intelectuali a cerced-
torului, la lipsa de metodA, la obedienta sa §tiintificA con§tientA sau
reflexA fatA de o persoanA sau un model cultural, de prea multa sau
prea putina sa inspiratie, de forta sa de refuz a comandamentelor politice
ale momentului §.a.m.d.
"Cazul Mircea I" este, din acest punct de vedere, un "caz complet",
iar prezentulvolum o carte 1 Amuritoare §i una de inceput de reconstructie
istoriograficA. Cum §i de ce? Cititorul va putea discerne singur doar dupA
ce-i va intoarce ultima fild. Si cAnd, de sub caricatura unui Mircea
istoriografic, va privi lämurit imaginea realului domn Mircea cel
Mare !
Fire§te, datoritA izvoarelor nu intotdeauna suficiente pentru a
permite clarificAri definitive, au fost i vor mai fi inci multi vreme semne
de intrebare referitoare la acela pe care Nicolae Iorga l-a gezat printre
ctitorii istoriei noastre. Dupl cum este evident CA din aceegi cauzA vor
continua sl coexiste puncte de vedere divergente asupra unuia sau altuia
dintre evenimentele domniei sale. Dar nu este mai putin adevArat cl
pentru o serie intreagi de fapte dintre cele mai importante politice,
militare, diplomatice izvoarele istorice au permis extragerea totall a
adevdrului de sub noianul secular al fictiunilor istoriografice.
Cercetarea noastrA reprezina primul pas pe un drum al cArui capdt
a devenit acum greu de rAtAcit pentru cá, identificAnd i inlAtwind tot
-20 -
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

balastul istoriografic*, ne-am raportat strict la documentele cunoscute

pand in momentul de fata. Ce §i cat spun ele vom rezuma in conti-
nuare, definind astfel "stadiul actual al cercetirii", adica baza de
pornire pentru once viitor demers §tiintific:
Expeditianord-dunareanä a sultanului Baiazid a avut loc in primdva-
ralui 1395, iar confruntarea militara decisiva, cunoscutd in mod obi§nuit
ca "batalla de la Rovine", la 17 mai 1395. Litera 0 logica interpretarii
izvoarelor ne indreptatesc sa apreciem CA lupta de la Rovine s-a dat pe
raulArge§, in regiunea capitalei de atunci a Tarii Romane0i, orgul Arge§.
Toate izvoarele contemporane, incepand cu Epistola lui Philippe de
Mézières din 1397, §i continuand cu Viata lui Refizn Lazarevici de
Konstantin Kostenetki, dar §i cele mai tarzii, insa bine informate, precum
istoricul otoman Ibn Kemal §i Cronica scurtdpostbizantind 72-a (0 nu
numai), ne dau putinta sa vorbim despre 17 mai 1395 ca despre o indis-
cutabili §i desavar§iti victorie romaneasca, cu un caracter extrem
de sangeros 0 pierden i imense de ambele pall
Campania sultanall condusi de Baiazid s-aincheiat deci la Rovine cu
un adevarat dezastru militar 0 alungareainvadatorului la sud de Dunare.
Baiazid nu a mai rep etat campania, as tfel incat gre§esc toti aceia care mai
sustin existenta a doul batalii, una la 10 octombrie 1394 0 alta la 17 mai
1395, cautand sa gaseasca un loc greitei date de 10 octombrie care
trebuie pur §i simplu eliminati din istoriografia români, ga cum
au facut deja, pentru istoriografia internationala, istorici de talla unui
G.Sp. Radojiae sau G. Ostrogorski. Cu atat mai mult cu cat aceasta singura
mare bátale care a avut loc intre ogile conduse de Mircea 0 cele ale lui
Baiazid, cea mai mare campanie militara intreprinsa pana la acea data
de ()Ole otomane, trebuie inteleasa ca fiind singura infrangere su-
ferita de o armati condusd personal de un sultan otoman in
*Actiune pe care am fácut-o publici In câteva rânduri prin lucriri al ciror continut
constituie pärti ale prezentului volum, volum care, piivit sub acest aspect, poate fi
considerat un final de etapi.

21-
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDHU V DrrA

confruntare directi pe câmpul de bitilie cu o§tile conduse de

un sef de stat crestin.*
Din moment ce a fost victorios intr-o md.surd ce i-apermis s'ä-lalunge
pe Baiazid peste Dunare, Mircea nu a pirasit niciodatd teritoriul Tárii Ro-
mâne§ti §i deci nu s-a aflat nici un moment in postura de a fi "restaurat"
pe ton cu ajutorulregelui Sigismund de Luxemburg, ap cum urmându-i
pe G. Pray, pe Alfons Huber §i pe Constantin Jirdek s-a sustinut pind
acum. Mai mult chiar, documentele ne permit si reconstituim de o
maniera coerentá evenimentele politico-militare derulate in Tara
Româneascl incepand cu vara 1395 §i pâni la sfir§itul anului 1396,
ristimp istoric inväluit intr-un noian de supozitii istoriografice.
Acum §tim cA:
- intre 6 iulie §i 25 august 1395 regele Sigismund de
Luxemburg s-a aflat cu oastea in Tara Româneasca, venit pentTu
a-lajuta pe Mircea in lupta sa impotriva lui Baiazid; acesta nu se
mai afla in Tara Româneascsä fiind alungat peste Dundre,
hnpreuni cu %tile sale, de cite Mircea; singurul punct din care
* Si pentru cä nu °dad aceastä afirmatie a mea a fost privitä pe parcursul andlor cu
o neincredere de principiu, izvoriti dintr-un complex educat pe parcursul generatiilor
prin case suntem obi§nuiti sä ne privim permanent ca a fi fost intotdeauna outsider-i
ai istoriei, voi enumera echivalentele invocate cu bitälia de la Rovine. S-a spus: lancu
de Hunedoara la Belgrad in 1456, Vlad Tepe § in 1462, Stefan cel Mare §i Sfint la Vaslui
sau Räzboieni in 1475-1476, Eugeniu de Savoia la Zenta in 1697. Or, la Belgrad avem
de-a face cuun asediu quat, iar lancu nu era §ef de stat; Vlad Tepe§ nu a ajuns niciodatä
sä se confrunte intr-o bätilie directä cu sultanul - atacul säu de noapte fiind un act de
o temeritate aparte, dar nu o bitälie; Stefan a bätut la Vaslui un pa§i, dar la Räzboieni
a fost infrânt de sultan; Zenta nici nu mai suporti comparatle, fiind plasatä intr-un alt
timp istoric, cänd campaniile sultanale deveniserä o palidä amintire a ceea ce fuseseri
In vremea lui Baiazid, Meluned II sau Soliman Magnificul, iar pentru infringerea lor
nu mai era nevoie de un §ef de stat, ci doar de generali.
Ce este important chiar §i in aceasti enumerare, este aria geograficä de referinti,
care rämäne pentru secolele XV-XVII tot cea româneasci, alti "§efi de stat cre§tini"
care si fi infruntat direct pe cimpul de luptä cu anti de izbandä o oaste sultanalä nu
mai existä.

22

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

domnul muntean nu reu§ise pana la aceastä data si-i inlature

pe turci era cetatea Turnu, cel mai important cap de pod la nord
de Dundre, dovadd evidenta a intentiei de revenire in Tara Roma-
neasca a lui Baiazid; Sigismund inlatura garnizoana otomanä
din cetate §i o ja in stäpanirea so;
retragerea trupelor otomane din Tara Româneasca §i
relativ lesnicioasa cucerire a cetatii Turnu de Cite Sigismund
de Luxemburg i-au creat acestuia falsa Impresie cä pericolul
otoman nu mai este atat de iminent hick sa nu-i permiti
fructificarea prilejului ivit pentru consolidarea autoritatii
Regatului Maghiar asupra Munteniei §i rezolvarea in beneficiu
propriu a diferendului privind Severinul, stopat vremelnic
datorita ofensivei otomane;
dar cucerirea cetatii Turnu, prin instalarea aici a unei
garnizoane ungare, §i inscrierea armatei regale pe ruta Severin,
incalca tratatul de la Bra§ov din 7 martie 1395 §i leza interesele
Tdrii Romane§ti, Sigismund transformandu-se din aliat in agre-
sor, situatie fata de care Mircea s-a vazut obligat sa reactioneze
hnediat;
- in timp ce trecea muntii spre Banat, Sigismund este atacat
la o "posada" de oastea lui Mircea, care obtine o victorie de
propoitii, din moment ce nu a putut fi escamotati de Cancelaria
Ungariei cum o face cu cea suferita nu demult in Moldova la
Hindau;
datorita lipsei de simt politic a Regatului Ungar, Tara
Româneasca a fost impinsa intr-o conjuncturä dezastruo as a, prin
faptul din toanmalui 1395 toate marile puteri vecine Ungaria,
Polonia, Imperiul Otoman erau du§mane declarate ale prin-
cipatului muntean §i a celui care se afla in frwitea statului: Mircea
ce! Mare;
in aceasta situatie, boierimea antiungara pro-polond,
dar nu pro-otomani, al card exponent era insu§i Mircea care

-23-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

p 'Ana in mar tie 1395 luptase cu precadere impotriva tendintelor

hegemoniste ale Ungariei opteazi pentru alianta munteano-
moldo-turco-polona, singurul mod de a-Ineutraliza pe Sigismund
§i de a devia atentia celorlalte puteri de la cucerirea teritoriului
romanesc;
- cum Mircea era compromis atat fata de turci, cat §i fata de
poloni, factiunea antiungarita ridicat pe Vlad, care a fost instalat
prin consens polono-otoman la sfir§itul lunii noiembrie
sau inceputul lui decembrie 1395;
- cu toate acestea, Mircea nu a fost hilaturat din scaun, el
continuand sa domneasca in regiunea Tärii Romane§ti situata
la vest de Olt, putand participa la Nicopole in fruntea unei impor-
tante armate. Dupa dezastrul de la Nicopole, Mircea a avut §tiinta
§i capacitatea de a pune capat acestui dualism al puterii, asema-
nator, in coordonatele sale majore, dualismului politic existent
In Regatul Romaniei in timpul primului razboi mondial.
Pornindu-se de la caracterul de victorie absoluti al bataliei de la
Rovine, care constituie piatra unghiul ara a intelegerii corecte a relatiilor
politice romano-otomane, s-a demonstrat ca imaginea unui Mircea
"tributar" §i "vasal" al Imperiului Otoman, perpetuata in istoriografie de
mai bine de doul secole, este doar o constructie istoriografica, realitatea
continuta de documentele timpului dovedind nu numai faptul ea' Mircea
cel Mare nu a fost niciodati "inchinat" Imperiului Otoman, ci mai
mult, precizeaza CA momentul de inceput al "seriei istorice" a "inchi-
nirilor" g "tributurilor" citre inalta Poarti incepe pentru Tara
RomâneascA dupi moartea lui Mircea, anume in vara lui 1420 §i
va fi un proces istoric ce va capäta continuitate abia in ultima treime a
veacului al XV-lea, adica in vremea lui Basarab Laioti, cel consemnat
de traditie a fi "acela care au inchinat tara turcilor".
Dar poate mai important decat recompunerea imaginii domniei lui
Mircea cel Mare este faptul ca am putut demonstra ca reu§ita oricarei
-24-

www.dacoromanica.ro
 rvIIRCEA CEL MARE

cercetiri de medievistici nu va putea fi garantati firi ca cercetitorul si

recurgi intotdeauna la propriul examen critic asupra "mo§tenirii" istorio-
grafice complete referitoare la subiect, dintr-o perspectivi carteziani
totall §i netinând cont de nici o ierarhie constituitä, °licit de mari, de
reputati, de canonizati sunt profesorii saulnainta§ii. Cici ceea ce primeazi
pentru un om de §tiinti este adevirul, oricare i-ar fi riscurile afirmarii
lui. Si a constata ci pini §i cei mai mari dintre cei mari se allá uneori in
croare nu inseamni a le §tirbi meritele sau prestigiul, ci a degreva
adevirul de sub ipoteca unor eclipse de ordin personal sau profesional
cazul lui Nicolae lorga fiind in aceasti privinti cel mai elocvent.
A cunogte tot ce s-a scris despre subiectul asumat, pini la ultimul
autor aparent anonim, pind la ultima noti de sub ultima pagini
deoarece se intimpli adesea ca realitatea si fi fost vizuti nu de cei mai
"Cu nume", ci de cei mai modegi, mai marginalizati, mai uitati este
comandamentul fundamental al cercetirii istorice. Deoarece in istorio-
grafie regula de aura cercetirii trebuie si fie necontenita cernere
a acumulirilor inainta§ilor, in conformitate cu principiul ci in
§tiintele umaniste noul nu inseamni intotdeauna §i superiorul.
Am incercat deci sä demonstrim cum o cercetare critici de istorie a
istoriografiei romine moderne, cu aplicatie la citeva dintre cele mai
incilcite chestiuni ale istoriei noastre medievale, poate fi calea cea mai
rodnici spre rezolvarea acestor chestitmi. A face deci din aceasti disciplini
altceva decit prilejuri de "evociri" §i "consideratii" sau de simple inven-
tare §i prefete, transformind-o intr-o forti dinamica a dezvoltirii istorio-
grafiei generale, a fost intentia noastri. Cit am reu§it, va judeca cititorul 1
Dar daci ceva din rezultatele acestei lucriri se va värsa in marele
tezaur de adeviruri ale istoriografiei romine, meritul nu-mi apartine
deck in parte mie instuni. Constantin Brincu§i spunea cândva ci nu este
greu si creezi capodopere, ci greu este si" te afli in situatia de a le putea
crea ! Volumul de fati poate n-ar fi existat niciodati dad traiectoria mea
§tiintifici nu s-ar fi intersectat, la momente alese de Destin, cu citeva
-25-

www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu V: DITA

personalitdti de exceptie ale culturii române contemporane, dintre care

cer ingdduinta celorlalti de al mentiona doar pe conducitorul acestei
teze de doctorat, academicianul Dan Berindei. Tuturor le ramin insa
profund recunoscAtor !

Ale xandru V Ditd

doctor in istorie

-26-
www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL I

11111111.13MATICA 41 111111.11411;11ArIA
IST111:1114;11:ArICA
A 110AIN11311 14111 M11113A I

www.dacoromanica.ro
 me parcurge bibliografia personalitAtii §i domniei lui
Mircea I, de la monografiile 0 micromonografiile ce i-au fost
consacrate alcAtuite de Dimitrie Bolintineanul, Mincu
Popescu2, Dumitru N. lotta3, P.P. Panaitescu4, Ion Negoiu5, Nicolae

,
Constantinescu6, Constantin CdzAni0eanu7, Nicolae Stoicescu 0 Nicolae
SerbAnescus la capitolele sau paragrafele ce i s-au dedicat in sintezele
generale sau partiale ale autorilor romani (oriimpdmânteniti 0 exprimând
punctul de vedere românesc, a§a cum face Dionisie Fotino), incepand cu
banul Mihai Cantacuzino9, Gheorghe Sincaim, Dionisie Fotinon, Aaron
Florian12, Mihail Kogdlniceane §i August Treboniu Laurian'4, Eudoxiu de
Hurmuzaki15, B.P. Hasdeu16, continuind cu A.D. Xenopol17, loan Bogdan 18,
Grigore Conduratu19, Nicolae Iorgam, Dimitre Onciu121, Ilie Minea22,
Constantin C. Giuresce §i incheind cu tratatele §i compendiile colective
de Istoria Romásnilor ale ultimelor decenii24, s au cu expuneri "de autori"
ce trateazd fie intreaga dezvoltare a neamului românesc25, fie doar
-29-
www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu V. DITA

perioade restranse26, cine, apoi, trece in revistá textele ocazionale,

incepand cu celebrul discurs rostit de Dimite Onciul in ianuarie 1918270
cu alocutiunea lui N. Iorga din 15 mai 193828, continuand cu aceea a lui
Nicolae Banescu, la 10 februarie 194629, §i cu evocarea lui Aurelian
Sacerdoteanu din 196830, pentru a ajunge la manifestarile anului 1986,
cand s-au aniversat oficial cei 600 de ani de la urcarea sa pe tronul
Romane§ti31, i§i dà seama cu uprinta de o realitate care, prin revenirea
aproape obsedantd, se a§azd in centrul intregii problematici: cd justa inte-
legere, tonalitatea i culorile in care ne sunt evocate de Cate istorici atat
figura marelui conducator, cat i anii i infaptuirile domniei sale, depind,
In prima instantd, de modul in care se rdspunde la intrebarile:
CARE A FOST CARACTERUL CONFRUNTARII MILITARE
DINTRE MIRCEA I SI SULTANUL BAIAZID LA ROVINE ?
S-a terminat aceasta printr-o victorie romaneasca deplind,
victoriecu consecinte imediate i / sau de lungá durata, nu numai
pentru istoria romanilor, ci §i pentru istoriaintregii Europe Sud-
Estice §i Centrale, in fapt pentru intreaga configuratie politici a
continentului amenintat de expansiunea otomana'.?
A fost dimpotrivd pentru romani o "victoire sans len-
demain"32 , cum s-a apreciat, folosindu-se aceasta expresie pentru
a reda, cat mai expresiv, ideea ca, in fata superioritatii numerice
a o§tilor oto mane, Mircea I nu §i-a putut fructifica victoria militará
§i a fost silit sä paraseasca tara, lásand loc lui Vlad "Uzurpatorur
plecand in dutare de ajutor la regele Ungariei, caruia
datoreazd, mai apoi, regezarea pe tron ?
Sau a fost pur §i simplu o infrangere a romanilor, de
Cate armata condusa de Baiazid, infrangere urmata de accepta-
rea Adrü de vasalitate §i plata tributului ?
CE EVENIMENTE S-AU PETRECUT, SI IN CE SUCCESIUNE,
DUPÀ CONFRUNTAREA MILITARA DE LA ROVINE ?
CARE A FOST EVOLUTIA RAPORTURILOR JURIDICE

-30 -

www.dacoromanica.ro
 MIECEA GEL MARE

ROMANO-OTOMANE PE DURATA DOMNIEI Lill( MIRCEA I, CU

PRECADERE iN ULTIMII ANI (1414-1418) AI DOMNIEI SALE?
Cu alte cuvinte:
A fost obligat Mircea sa se inchine §i sa plateasca tribut
sultanului Baiazid 1 dupa unii autori inca din 1391, dupa altii
In urma bataliei de la Rovine , iar raporturile juridice dintre cei
doi au fost consemnate intr-un tratat (capitulatie) publicat
pentru prima oard de Dionisie Fotino, de la care a fost preluat
de intreaga istoriografie a secolului al XIX-lea, §i pastrat in
discutie Ora astazi ?
S-a incheiat domnia lui Mircea I prin constrangerea sa, de
catre sultanul Mehmed I, sainchine tara, sä plateasc'ä tribut §i sa
accepte trecerea unor pärti din teritoriul romanesc sub stäp anire
otomana?
Sau, dimpotriva:
Mo§tenirea pe care a lasat-o urma§ilor a fost, pe langl
integritatea teritoriald a statului, neatarnarea lui !
in ce liaised se dovede§te, sau nu, traditia autohtond despre
pdstrarea (sau, in viziunea Banului Mihai Cantacuzino §i a adep-
tilor sai, redobandirea) neararndrii Tarii Române§ti de catre
Mircea I §i mentinerea ei de cdtre urma.5i "panä la domnia lui
Basarab Laiota", respectiv dupa parerea lor pana "in anul
1460" (in realitate, cum se §tie, domnia acestuia incepand in
1473).
Pentru a afla räspunsurile corecte la toate aceste intrebari, istoricul
de astazi trebuie sä §tie sa faca deosebirea intre ce este informatie de
sorginte exclusiv istoriograficii preponderenta, din *ate, a.5a cum
vom demonstra pe parcursul prezentei lucfari §i ce este informatie
istoricii propriu-zia Adidintre informatia care are un emitent ce poate
fi localizat pe scara evolutiei profesionale a cercearii subiectului deci
cu surse §i rationamente identificabile §i verificabile §i informatia bruta
31-
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V: DITA

continuti de izvorul istoric, Cu valo are reall, nedistorsionati prin nici un

fel de artificii "§tiintifice" moderne.
In acelgi timp, i poate mai inainte de toate, este bine de precizat
once abordare sau dezbatere a diferitelor "probleme controversate" ale
domniei lui Mircea I trebuie sa porneasca de la realitatea caaportul croni-
carilor, istoricilor i editorilor de documente striini in economia
subiectului este o realitate a cirei preponderenti nu poate fi
ignorati, ci, din contra, aminuntit cercetati i cunoscuti. Situatia
se explica' nu numai prin bogatia surselor externe, provocata de dimensi-
unea deosebita a personalitatii voievodului, ci mai ales prin faptul cä, spre
deosebire de Stefan cel Mare 0 de urma0i sai din Moldova, sau de Neagoe
Basarab, Mihai Viteazul, Matei Basarab, Constantin Brancoveanu i alte
figuri pregnante ale istoriei noastre, ne lipsege pentru Mircea Voievod
osatura unei cronici interne contemporane, sau care sa exprime, in pla-
nul istoriografic, con§tiinta posteritatii imediate, cuvantul i optica "oame-
nilor pdmantului" pentru a folosi inspirata sintagma a lui Nicolae Iorga.
Dad astazi, retrospectiv, identificam in documentele interne emise
de urma§ii säi, incep and cu Vlad Tepe § §i pana la Matei Basarab (pe timpul
caruia se alcatuie§te Cronica Idrii Romanep), frecventa denumirii de
"Mircea cel Mare" sau "Marele Mircea Voievod" ceea ce ne da o oarecare
idee asupra con§tiintei contemporanilor §i posteritatii despre personali-
tatea ilustrului inainta§, nu e mai putin adevarat cap 'Ana la Mihail Moxa,
in primul pitrar al secolului al XVII-lea, istoriografia romineasci
a fost lipsiti de un nucleu coagulat i coagulant din care si se dez-
volte o imagine proprie. Mai mult chiar, i ca urmare, aceasta imagine
a fost expusa de la bun inceput contaminarilor externe diverse, de la date,
sugestii §i premise, pana, in cele din urma, la cli§eele elaborate de unii
istorici Cu iscusinti indoielnica sau neinspirati in scrutarea i reconstitu-
irea adevarului istoric.
Prin urmare, raspunsurile pe care istoriografia romaneasci le-a dat
intrebarilor identificate 0 formulate de noi mai inainte, de la Cronograful
-32 -

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

lui Moxa §i Cronica Tdrii Romdnegi, la Istoriile domnilor Tarii Roma-

negi de Radu Popescu, datând din primul pltrar al secolului al XVIII-lea,
§i de la Radu Popescu p"and in zilele noastre, au stat, din primul mo-
ment, in directa legatura deveniti din secolul al XVIII-lea reci-
proca cu modul in care acelea0 probleme 0-au gasitrispunsul
In istoriografia internationala. Hilda istoria Tilt Române§ti sub
Mircea Voievod a reu§it A. fie un capitol important de istorie a Europei
Rdsdritene # Centrale datorità faptului CA multe din actiunile politice
intreprinse de el s-au interferat cu initiativele, interes ele, antagonismele,
conflictele §i actiunile tuturor statelor prezente atunci in prim-planul
scenei politice din aceste pdrti Polonia, Ungaria, Imperiul Otoman
cu ale tkilor surori Moldova §i Transilvania, cu ale rami5itelor Imperiului
,
Bizantin §i cu ceea ce mai däinuia din Serbia g Bulgaria de odinioard.
Dovada cea mai elocventd a locului pe care §i la ci§tigat Mircea I in
epoca sa pe e§ichierul politic european §i microasiatic, §i proba persistentei
amintirii sale in congiinta istorid a secolelor urmatoare, ne-o oferd tocmai
multimea, varietatea §i distribuirea in timp §i spatiu a mArturiilor despre
prezenta sa in con§tiinta contemporanilor §i a generatidor urmkoare. 0
dovedqte insu§i faptul cd, in epoca modernk atunci and istoricii statelor
cu care prezenta §i actiunea sa se intersectase au inceput sd publice
corpusuri de izvo are narative §i diplomatice §i Ali indrepte atentia asupra
evenimentelor de la Duare, legate in vreun fel sau altul de obiectul lor
de studiu, ei lau descoperit inevitabil pe §eful de stat român, personaj
imposibil de omis din tabloul vremii sale.
latà de ce o incursiune prin evolutia acestor istoriografii din
perspectiva modului in care este reflectad aici person alitatea §i epoca lui
Mircea I se recomandà cu prioritate absoluta, mai ales cd influenta
acestor istoriografii se dovedege a fi fost determinanta ga cum am
afirmat deja §i se va observa cu u§urinta pe mdsura parcurgerii lucrarii de
fatd pentru istoriografia romaneasd a subiectului.

33

www.dacoromanica.ro
 ALExANDRuv: Do

ISTORIOGRAFIA POLONX

"Dimensiunea polona" a politicii externe de anvergurd internatio-

nala dusA de Mircea I a§teapta inca o cercetare aprofundata33. Subiectul
este interesant atat pentru romani, cat 0 pentru polonezi, caci este vorba
de primul moment al colaborarii politice dintre statul munte an §i Regatul
Polon. Tratativele purtate 0 tratatele incheiate intre Tara Romaneasca 0
Regatul Polon, de pe pozitii de deplind egalitate §i consemnandu-se expli-
cit "prietenia" §i "fratia" ce legau pe conducatorii celor cloud state, au re-
prezentat un moment aparte din domnia lui Mircea, 0 se poate spune ca
alianta sa cu Regatul Poloniei a fost actul care a conferit Tárii Ro-
mâne§ti ranguluneirealititi de prim-plan in configuratiapolitici
a epocii.
Regele Wladislaw Jagiello a fost primul suveran european care a recu-
noscut in noul domn al phi Romane§ti un partener important in angre-
najul relatiilor politice intemationale din acel timp. Un istoric modern
(Engel) a presupus ea initiativa aliantei a apartinut regelui insu0, care
urmArea solidarizarea TAM Romane§ti 0 Moldovei cu politica sa de rezis-
tenta 0 concurenta la tendintele hegemoniste ale Regatului Ungar. S-a
vorbit chiar de o "tripld alianta" incheiata de 'Wladislawimpotriva tendin-
telor expansioniste ungare. Ceea ce este sigur 0 ne-o dovedesc toate
actele cunoscute este faptul ca politica lui Mircea I fata de Polonia a fost
modelata de acelegi principii care au guvernat 0 politica sa fati de
Ungaria 0 de Imperiul Otoman:consacrarea deplineiindependente
a 7i1 rii Românefti li respingerea de plano a oriceirei pretentii
de suzeranitate. Relatiile cu Polonia 0 tratatul de alianta §i sprijin reci-
proc incheiat cu aceasta au constituit izbanda majora a diplomatiei lui
Mircea I in prima parte a domniei sale, fapt remarcat cu claritate de Robert
Roesler atunci cand afirma ca anul 1390 este apogeul intregii dezvoltari
de pana atunci a statului muntean.34
CA domnul TAM Romane§ti nu intelegea sa devina anexa 0 instru-

-34 -

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

mentul politicii polone, cii§i rezerva deplina lib ertate de migare, evitind
atragerea intr-un conflict ungaro - polon ce nu-lprivea direct, ne-o dove-
desc conditiile stipulate in documentele anilor 1389-1391, a cAror lecturi
1-a fäcut pe A.D. Xenopol sl se mire de modul "cavaleresc" (frantuzism,
de la cavalier =prea semet, prea slobod, folosit pentru a sublinia tocmai
lipsa oricdrei urme de spirit vasal) in care trata el pe rege §i Regatul
Polon35. Tratativele cu Polonia §i intreaga evolutie a relatiilor cu acest
stat - unul dintre cele mai marl §i mai puternice ale Europei acelui timp -
ne dezvaluie in modul cel mai deplin adevArata statura de om politic a
domnului Tirii Române§ti.
Se cunosc pAnd acum, m'Arturii ale acestor relatii, zece documente,
dintre care unul detine privilegiul de a fi singura imagine a felului
cum giindea fivorbea Mircea I, deoarece este oscrisoare dictatd pi-
mdticului de domnul insu§i.
Cel dintai istoric polon care are cuno§tinti de micar unul dintre
aceste acte, datorità accesului sdu la arhivele regale, a fost Martin
Cromer (1512-1589), reprezentant de frunte al Umanismului polon,
autorul amplei lucrdh De origine et rebus gestis Polonorum, tiparità
chiar de autor in editie princeps la Basel in anu11555.Aici afldm urmAtoa-
rea informatie (indicatà marginal prin cuvintele "Mircius Transalpinensis
palatinus foederatus Polonis"):
"Se glse§te in arhivaregalk diploma aliantei cu Mircea, voievodul
Ba.sarabiei sau al Moldovei Trans alpine, aliat al regelui ungurilor, inche-
iati cu Vladislav putin timp Inainte, prin care se prevede ca Vladislav
si nu porneasci fkboi Umpotrivai regelui ungurilor Mil §tirea lui
Mircea, dar ca acesta si aprobe once acord sau tratat care s-ar incheia
intre regi."36

De ce a ales Cromer, spre a-1 rezuma, dintre toate actele pdstrate in

arhivd, tocmai pe acesta, care punea cel mai puternic in lumind dorintele
§i statura aliatului este greu de estimat. Constattim doar cd aceastd ima-
gine, a unui aliat ce pretinde a aviza acele actiuni ale regelui Poloniei
-35-

www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu 1 l. DITA

care-1 priveau # pe el (pretentie ce a pus in "mirare" pe Xenopol) este

cea cu care Mircea I pdtrunde in istoriografia polond.
Amintirea sava lua o turnurd curioasd sub pana lui Stanislaw Orze-
chowski (1513-15 6 6), contemporanullui Cromer, care, vrind sd-lelogi-
eze superlativ pe Stefan cel Mare, il face §i invingdtorul lui Baiazid. Este
deocamdatd singura märturie cd victoria de la Rovine a pdtruns 0 in
memoria istorica polond, fie 0 in aceastd manierd, care-1 spolia de ea pe
Mircea in favoarea lui Stefan. Se §tie cd pentru istoriografia polond culmea
admiratiei a atins-o marele Stefan, astfel inck, socotindu-lsingurul in stare
O. invingd "intr-o singurd vard" 0 pe Baiazid, §i pe Matias Corvin 0 pe
loan Albert37, istoricul polon aducea un omagiu indirect adevdratului
invingdtor al "Trdznetului".
Cel mai important moment in procesul formdrii unei imagini corecte
despre ceea ce a fost "politica polond" a lui Mircea I 0 politica "munte-
neascd" a regelui Wladislaw Jagiello il constituie, färdindoiald, publicarea,
In anu11758, de cdtre Mathias Dogiel, a primului tom din vasta culegere
Codex diplomaticus Regni Poloniae et magni ducatus Litvaniae, operd
reprezentativd ce se inscrie in preocupdrile eruditiei europene din Epoca
Luminilor. Aici se tipäresc pentru prima °aid cele mai importante acte le-
gate de relatiile româno-polone in vremea lui Mircea I. Si anume:
1. Actul din 10 decembrie 1389, prin care trimi0i plenipotenti ai
domnului Tdrii Romäne§ti, Manea 0 Roman Herdscu, impreund cu Drdgoi
din partealui Petru Mu§at, domnul Moldovei, recunosc incheierea tratatu-
lui de aliantd §i-i precizeazd clauzele. Ei califici tratatul "un legdmânt de
prietenie nestrdmutatd, care si se tind de amandoud pdrtile in veci
nestricat" §i revin asupra ideii atunci când afirmd cd, dad ajutorul impo-
triva unui atac al regelui Ungariei este obligatoriu, "impotriva altor
du§mani §i a oricdror altora ce vor sup Ara pe sus-pomenitul domn
Vladislav regele, [Mircea] 11 va ajuta dupd buna pldcere a liberei sale
vointe, precum se cuvine prietenului sd fad". La fel, regele este obligat
sd dea ajutor numai in cazul unei agresiuni din partea Ungariei contra
36
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

Tarii Romane§ti, ramanand la voia sa dad sä o fad sau nu in cazul altora

ce ar ataca-o."
Actul din 20 ianuarie 1390 reprezentand textul domnesc
anuntat in documentul precedent.39 Sunt repetate, intocmai, clauzele
preväzute in actul anterior, cu specificarea: intru a cdriia marturisire 0
tarime, dam scrisoarea aceasta intarita cu autentica 0 cea mare pecetea
noastra. Dat in Lublin, in ajunul santei Vergurei Agnes, in anul Domnului
1390." Sincai comenteaa "Sarbatoarea santei Agnes cade in 20 ianuarie,
a§adard in ianuarie din anu11390 Mircea Voda au trebuit sa fi fost de fatd
In Lublin"40. .

Actul din 17 martie 1390, prin care Roman Heräscu 0 Radu

Gadki, trim* la Suceava, consemneaza discutiile avute in capitala Moldo-
vei cu trimi0i regelui Poloniei, Gervasiu de Dalovit §i Bencon de Zaboruc.
Acesta este actul rezumat de Cromer, Øreprezintd o mostrd importan-
td a gandirii diplomatice roma no*, In spetd a lui Mircea I.
"[...] de cealala parte, pentru unirea §i legätura prieteniei nevätä-
mate celei ce a fost pani acum intre prezigi domnii nqtri §i care, cu
ajutorul lui Dumnezeu, va fi §i in viitor, spre implinirea norocitä a
aceleia§i uniri, adtând scrisorile cele autentice §ipecetluite ale amându-
rora acute, precum s-au agAduit, pentru astfel de legAturd, am hoarit
§i am acut precum s-a pärut mai bine §i mai sant la amândoul pärtile
dintre noi §i, dupä ce am dezbAtut cu de-amanuntul, am aflat ni§te arti-
cole care vor Iliad mai tare unirea in conditiunile sale: adid CA prezi-
sul domn regele Poloniei sd nu inceapd ,O sd nu porneascd nici o'
ceartd ,si nici un rdzboi in contra regelui Ungariei ,vi a supu,silor lui
fdrd a ingiinta mai intai domnului nostru Mircea Voievod ssi sfittului
lui toate calitatile in parte ale acelor certi ssi rdzboaie ,si fard a fi
acelea aprobate prin sfatul demnit '44 lui celei regale.
Marl de acestea dad vor fi fost acute adid alte armistitii de pace
sau concordii intre prezisul Mircea Voievod, domnul nostru, §i intre
regele Ungariei, sau se vor fi prinlit pentru un timp, sau se vor fi °tin-
duit pentru totdeauna, sau se vor fi hotdrit in once mod afländu-se
domnul rege al Poloniei legat printr-n-sele, atunci sus-numitul rege va

37-
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRUV. NIA

trebui sá le aprobe, sá le primeasci §i sä le intAreasci, §i sä le tie de

bune, de primite i de intdrite in toate clauzele, deosebirile i punctele
lo r prin intlrirea pecetei sale celei autentice pentru un timp sau pentru
totdeauna, precum va cere o astfel de trebuinta. Asemenea, ca aceastA
unire fericita si rdinke neinfranta in toate conditiunile sale, am hotdrit
ca oricine dintre confederan care s-au primit in aceastäunire §ilegkurk
In once mod se va abate de la conditiunile unirii, atunci celelalte pirti
ale unirii, dojenindu-1 mai intk serbkoresc, trebuie §i pot astfel
aduci a§a incdt sl implineasci fágáduielile prezisei uniri §i sl le tie
nevitImate."41
Dei clauzele propuse de Mircea nu au fost acceptate de Wladislaw
ja0ello, pretentiile pacifiste ale domnului romdn s-au dovedit realiste, cdci,
in cele din urmi, intre cei doi suverani, polon i ungar, s-au stabilit relatii
inscrise pe aceste co ordonate prevAzute de el. Dupd cum se constatd,
Mircea I dorea sd sublinieze §i mai pregnant caracterul preponderent
defensiv al intelegerii §i sä prevind antrenarea sa intr-un fázboi de aventu-
rd declarat Ungariei de cdtre regele Poloniei. Totodatd, i§i rezerva liber-
tatea de a lucra in vederea realizdrii unitdtii frontului cregin, obligindu-1
pe regele Poloniei sd fie de acord in cazul in care, intervenind o schimbare
In politica Ungariei, se va ajunge la o aliantd intre Ungaria §i Tara Roma-
neascd. Este evidend puterea voievodului romän de prospectare a con-
juncturii internationale. Ind din primävaralui 1390 el prevedea clipa cand
Ungaria, sub presiuneapericolului otoman (suntem la mai putin de un an
d upd blfdlia de la Kosovo, care a dat Europei mdsura pericolului), va fi
constrânsä sa caute aliaçi in defensiva antiotomand.
Actul din 6 iulie 1391, prin care se reinnoie§te tratatul din
ianuarie 1390 in termenii initiali, fdrd introducerea amendamentelor
cerute in martie 1390.42
Actul din 17 mai 1411, prin care se reinnoie§te tratatul celvechi,
dupd evolutia oarecum sinuoasa a raporturilor cu Polonia, determinatd
de orientarea lui Mircea cdtre alianta cu Sigismund de Luxemburg. Din
nou asistam la manifestarea clarviziunii politice a celui ce, prevdzind
iminenta noud antantä dintre cele doud regate (ea se va perfecta la Lublau

38-
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

In anul urmItor)43, il leagä pe 'Wladislaw Jagiello prin vechile clauze anti-

ungare, flcând imposibill astfel o solutie de imp Artire a Tärii Române§ti,
de felul celei prevkute pentru Moldova in pacea de la Lublau. Se defineau
In noua redactare §i mai precis obligatiile §i actiunile care incumbd parte-
nerilor in cazul unui atac asupra unui a dintre ei.latl-le in traducerea atAt
de expresivd a lui Samuil Micu:
"A§ijderea §i domnul Vladislav craiul, la pofta noastri, anume
improtiva craiului Ungariei 0 Improtiva supOlor lui, Cu toatä putinta
§i puterea lui trebue 0 iaste detoriu si ne ajute. lar la Intämplare ca
aceia, când craiul unguresc vrAjmigge s-ar scula, el sau ai lui, asupra
de multe ori zisului domn Vladislav craiul etc. atunci noi fäghluim cd
vrAjmA§e§te, cu neamul nostru, vom asupri margin& Terii Ungure§ti
cu foc §i cu tot räul. lar când mai sus zisul craiul Ungariei etc. asupra
noastrà sd va scula sau va ispiti sä intre vrdjmA§ea0e In pämäntul
nostru, atunci mai sus zisul domnul Vladislav craiul, toate aceste mai
sus zise, cu toatA putinta §i puterea sa si trebuiasci 0 se fie datoriu
no ao a le face §i a ne ajuta, ca un priiatin pururea sau obici[nuit] a face
§i precum i cea mai dinainte scriso are de indetorire a noastrà pläcute
§i Intärite avându-le, ca cum acelea din cuvânt in cuvänt prin vartutea
acestii scrisori o primim 0 o Intärim, insä addogInd g puind cum cA de
cumva cineva dinträ noi va indfázni vreo migare a face §i a sl pune
impotriva noasträ, sau va ispiti ceva Improtiva domnului Vladislav
craiul, pre unul ca acela impreunä cu mai sus zisul domn Vladislav
craiul, poftind gea vreamea, voim de tot a-1 strica 0 On' la färtariul
cel de pe urmä, precum nideniia §i nevätämata iubire 0 prietenie ne
indetorege acum pre noi 0 a face pururea ne sile0e.»44

In anul 1411 Mircea era la apogeul puterii sale militare §i politice §i al

intinderii teritoriale a tärii, ceea ce explici, odatA mai mult, spiritul in care
era redactat tratatul, ca §i interesul Poloniei de a-1 avea aliat in actiunile
diplomatice care au dus, in cele din urma, la intelegerea de la Lublau.
Acestor cinci acte li se adaugd, in editia lui Dogiel, diploma din 26
mai 1396, de inchinare a lui Vlad, cel care, temporar §i numai pentru o
parte a teritoriului pit, 1-a fillocuit pe Mircea pe tronul de la Arge§.45
39-
www.dacoromanica.ro
 AnDcANDRu V. DITA

Si acest act fusese cunoscut lui Cromer, care, pe temeiul lui, inceard
inscrierea cronologid a evenimentului, prezenfandu-1 drept urmare a in-
frangerii lui Sigismund la Nicopole. El semnaleaz'ä marginal cä" este vorba
despre "Vladus Bessarabie palatinus in fidem et clientelam regis Polono-
rum venit" (Vlad, palatinul Basarabiei vine la creding 0 vasalitate
fata de regele Poloniei). intrucit pasajul respectiv a fost nu o data gregt
interpretat, il reproducem aici integral, in contextul respectiv:
"A nul 1396 Regele Sigismund al Ungariei infriint de turci la
Nicopole. Dar chiar in acel an 1396, Sigismund, regele Ungariei, dupi
ce adunase o mare armatI din multe neamuri cre§tine, a luptat fdrd
succes la Nicopole cu turcii condu§i de Baiazid, fiul lui Ainurat, [care,]
dupá ce ii supuseie pe turci, greci §i macedoneni, ii atacase pe mysi,
adicl pe bulgari §i slrbi, despirtindu-i de unguri. ScdpAnd totu§i, dupl
ce a trecut Dundrea cu o corabie, a fugit la Constantinopol, §i. de aici,
ceva mai pe urmd, la Rodos §i apoi s-a inapoiat in Dalmatia §i Ungaria.
Intre timp hIsà, in anul urmAtor, turcii au jefuit cumplit provinciile
Ungariei.
Crezand CA regele Sigismund piense, Vlad, Voievodul Basarabiei
§i coinite al Severinului, a trecut de build voie, prin act de supunere, in
ascultarea §i clientela lui Vladislav, regele, §i a Hedwigdi, regina
Poloniei, in calitatea [lol] de mogenitori ai Ungariei. Altii (istorici
AVD) afirmi el aceasti luptà nefericità pentru cre§tini s-a dat in anul
precedent [1395]. In acest rizboi au luptat impotriva barbarilor chiar
§i unii voluntari polonezi, iar unii dintre ei au cdzut luptând cu
vitejie."46

Vom vedea la locul potrivit ce s-aputut improviza pe baza acestui text

Pe langA cele §ase documente enumerate mai sus (cinci privindu-1
pe Mircea, iar unul pe Vlad), cloud intrate in circuitul istoriografic ind
din secolul al XVI-lea, prin intermediul lui Cromer, celelalte dobandind o
mare difuzare incepAnd din a doua jumätate a secolului al XVIII-lea, dato-
ritd editiei lui Dogiel §i, apoi in secolul urmdtor , marii colectii a lui
Fejér, mai existd alte cinci mArturii despre relatiile lui Mircea cu Polonia,

40-
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

descoperite §i puse in circulatie mai tArziu, dupd ce principalele cons-

tructii istoriografice clddite pe baza precedentelor 4ifeicuserd drum
In istoriografia internationald fi romdneascd:
1. Scrisoarea lui Mircea cAtre Wladislaw Jagiello, trimisi din
Giurgiu, la 10 august, dar färd data anului, incat istoricii sum nevoiti
sl facd numai presupuneri (P.P. Panaitescu, Mircea ce! Beltran, p. 328 o
wag in anul 1415). A fost descoperitA in "Arhivul principal din
Var,rovia" §i editata intaia oarl de N. Murzakevie in "Zapiski Odesskago
OWeestva", IV, 1860, p. 322-323; apoi de VA. Uljanickij, in lucrarea sa
Materialy cija istorii vzaimnych otno§enija Rossii, Pol'§i, Moldavii,
Valachii i Turcii, Moscova, 1887 (unde a publicat, in extrase, §i cele §ase
acte preluate dui:a Dogiel); a treia °ail de Emil Kaldniacki in Hurmu-
zaki, vol. cit., Apendice II: Documente slavone din Arhivele Imperiale
din Moscva. Procurate de Nicolae Kretzulescu, publicate cu traduceni
latine §i note de -, doc. nr. 653, p. 825-826 (cu o traducere in limba latind);
a patra oara dupAHurmuzaki de L. Miletie in Dako-romdnite i tjah-
nata slavjanskapismenost, in "Sbornik za narodni umotrvorenija, nauka
i kni2nina", IX, 1893, p. 298 (§i extras, p. 119-121); a cincea oard editia
cea mai bura de Ivan Ohienko, Dvi gramoti voevodi valass 'kogo Ivana
Mirci Velikogo, In "Byzantino-slavica",111, 1931, p. 419-420 (vezi aprecie-
rile lui Damian P. Bogdan pe marginea acestui studiu, publicate in "Revista
Istorica Românr, II, 1932, fasc. IV, p. 414-417); ultima oard de Stoica
Nicolaescu, Documente inedite de la Mircea ce! Bdtran (13861418).
Extras din "Revista Muzeului §i Pinacotecei Municipiului Bucure§ti", nr. II,
[Bucure§ti], Atelierele "AdevArul" S.A., [1936], p.44-46 (Nicolaescu publi-
când aici §i fotocopia documentului).47
Cercearile par a da dreptate lui A.D. Xenopol §i Ilie Minea, care legau
aceastà scrisoare de reinnoirea tratatului cu Polonia in 1411 §i invocau
formula de titlu: "domn al multor ceati turce§ti" (mnogyin turskim goro-
dovom gospodim), valabill numai in timpul domniei lui Musa Celebi
(1410-1413), cOnd sunt din ce in ce mai multe dovezi cl a§a cum a intuit

-41-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU If. DITA

incäB.P. Hasdeu Mircea a staphit temporar un teritoriu sud-dundrean

ce se intindea pina in vecindtatea Adrianopolului.48
Privilegiul comercial, fAra dad, redactat in limba slavona
i acordat negustorilor lioveni, descoperit de B.P. Hasdeu "la Archiva
municipald de la Leopole, fascicul 517, nr. 8", §i. publicat in original §i
traducere in "Archiva Istorid a Românier, tom I, partea I, 1865. Editorul
il prezinta astfel: "Mircea ce! Mare scute§te de vAini pe negutitorii poloni
§i litvani, afarl de ud singurd vAmuire la des cArcare, in rargovi§te, permi-
tandu-le taliberd circulatiune prin toate orasele, schelele, caile muntoase,
Mat chiar acolo unde vsámile sunt arendate particularilor, vame§ii O. se
multumeascd d-a apretui marfa, lAsand suma de platit pe socoteala
domniei" (p. 3). in acest document regele Poloniei §i ducele Lituaniei,
Witold, stint numiti "roditelea i brata gospodstva mi Vladislava kralea"
(p el rintele ofratele domniei mele, regele Vladislav)§i, respectiv, "brata
gospodstva mi velikogo knjaza Vitolta" (fratele domniei mele marele
kneaz Vitold). Documentul nu a mai fost tipArit de atunci in original. 0
noud traducere a fost efectuatd de autorii volumuluiRelatiile internatio-
nale ale României In documente (1368-1900), p. 94-95, sub anul 1403,
datare avansatd de P.P. Panaitescu, invocându-se §i faptul cd "la 23
septembrie 1403 Mircea a reinnoit §i tratatul de aliantà cu Polonia".
Privilegiul comercial acordat de Mircea I in anul 1409 ne-
gustorilor din Liov, emis in capitala sa, Arge§, §i publicat prima °ail in
1878 de Emil Kaluiniacki in Dokumenta moldawskie i multanskie z
archiwum miasta Lwowa,inAkta grodzkie i ziemskie , VII, Lwow, 1878,
p. 22-23. Originalul in limba latinA, cu pecete atarnatd, in Arhivele
Municipale din Lwow.. Nu a mai fost republicat decat de P.P. Panaitescu."
0 traducere in limba româna nu existä, doarrezumatul cu care i§iinsote§te
monografia P.P. Panaitescu: "Mircea voievod inarege negustorilor din
Liov§i din toate tdrile regeluiVladislav§i ale marelui duce Vitoldprivilegiul
de a veni in tara lui cu posavuri §i alte mà'rfuri, plAtind numai tricesimma
la Tirgovige. Ei vor avea voie sl exporte din Tara Româneascl once fel
de marfuri, afad de argint." Este important de retinut formula de
-42 -

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

adresare: "domini regis Polonie ducisque Vytoldi, serenissimorum princi-

pum fratrum nostrorum".
P.P. Panaitescu insotege reeditarea acestui text cu editia unui foarte
important document emis de regele Wladislaw la data de 6 februarie 1410,
§i publicat de istoricul roman pentru prima oard, dupà originalul dinBibli-
oteca Czartoryski din Cracovia, sub urmAtorul rezumat: "Vladislav
Iagello regele Poloniei intare§te vechile tratate de alianta cu
Mircea voievod, fagaduind ca le va tine in chip nealterat, iar
Mircea la randul sail se va obliga sale tie la fel din partea lui, trimi-
land exemplarul sau regelui."5° Se vorbe§te de "magnifico domino
Myrcze woyewode Bessarabie, alnico nostro sincere nobis dilecto".
Avem astfel, trei ani la ränd 1409, 1410, 1411 dovezile unei apro-
pien deopotrivä economice §i diplomatice soldate cu reinnoirea solemnä
a vechii aliante, pe aceegi bazä a deplinei egaliati §i egalei cinstiri reci-
proce a partenerilor. Scrisoarea lui Mircea, aproape sigur din acee4 cate-
gorie de documente, era probabil menitä sä risipeascd unele intrigi care
urmäreau sä impiedice aceastä apropiere dintre regele Poloniei §i cel mai
puternic §ef de stat din Sud-Estul Europei in acel moment.
Actul din anul 1403 (datat precis de P.P. Panaitescu: 23 septem-
brie) prin care sunt reconfirmate §i reinnoite vechile aliante. Scris
In limba slavond de un diac rutean, a fost descoperit §i publicat de
Uljanickij in 1887 §i reprodus in Hurmuzaki51, cu o traducere in limba
latini. Nu existä o versiune in limba romini.52 P.P. Panaitescu crede ci o
datä cu acest act, prin care se reluau bunele raporturi munteano-polone
s-a dat §i privilegiul comercial editat de Hasdeu.53 Procesul diplomatic
inceput cu acest act mai degrabA personal, purtând pecetea mid, se va
desävär§i in 1411 prin actul solemn in care pecetea mare a voievodului
figureazä in centru, insotiti de cele ale boierilor. Si in actul din anul 1403
regele este "marele §i multiubitul nostru prieten, regele Vladislav". Nu se
precizeazä acumimpotriva cui se indreapta alianta, ceca ce pune un accent
deosebit pe formulärile exprese din 1411.

-43-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

0 cercetare ambuntità a istoriografiei polone modeme §i contempo-

rane, spre a vedea in ce mäsurà s-a luat act de aceastä deschidere
munteanä a politicii externe jagiellone, färnâne de intreprins. Deocam-
datä semnaläm doar câteva lucräri unde subiectul a impus luarea in
consideratie a persoanei lui Mircea I 0 a evenimentelor de la Dunäre:
Josef Skrzypek, Poludniowo-wschodnia politika Polski od koronacji
Jagelly do smierci Jadwigi i bitwy nad Worskla (13861399), Lwow,
1936; B. Stachon,PoliOa Polski wobec Turcij w XV wieku, Lwow, 1930;
E. Zawalinski, Polska w Kronikach tureckich XV i XVI wiek, Stryj, 1938.

ISTORIOGRAFIA IMPERIULUI OTOMAN

Mircea I a fost cel mai redutabil 0 mai eficient adversar al expansiunii

otomane in Europa timpului säu. Dad victoria de la Rovine a insemnat
punctul culminant in confruntarea natal-ä a lui Mircea cu forta armatä
otomanä, momentul de värf al carierei sale politice pe plan europeanl-a
constituit recunoa§terea chiar de dtre fiii lui Baiazid aflati, dupd 1402,
In luptä pentru succesiunea la tronul imperial a faptului cd domnul TAM
Române0i este omul in stare sá decidd rivalitatea dintre Mehmed,
Suleiman 0 Musa (prin deschiderea unui front european dinspre Tara
Româneasd, in favoarea celui din urmä). in acel moment se poate
afirma färd a exagera domnulTdriiRomâne§ti devenise arbitrul luptelor
läuntrice din Imperiul Otoman i cel mai puternic §ef de stat din rdsäritul
Europei.
Cei care i-au stabilit locul in ierarhia politico-militara a
vremii au fost §i nu intamplator tocmai adversarii sal cei mai
mari §i mai puternici. Istoricul dasic Ibn Kemal, scriind in perioada de
apogeu a puterii otomane, pe vremea lui Suleiman Magnificul, 1-a caracte-
rizat pe Mircea drept "cel mai vestit dintre principii tärilor gheaurilor ce
erau in vremea sa", cuvinte cel-au inspirat pe umanistul german Leuncla-
vius primul istoric occidental al otomanilor sä-lcaracterizeze cu urma-

- 44 -

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

toarele cuvinte: "vir inter Christianos fortissimus et acerrimus" Prin-

cipe intre cregini cel maiputernic ssi cel mai ager, cum s-a tradus acest
acer, care inseamna foarte multe lucruri deodata, pe langaager:pdtrun-
zdtor, ascufit, inflacarat, energic, aprig inddrjit5t
in contrast cu realitatea surprinsa de Ibn Kemal, istoriile europene
ale Imperiului Otoman au creat o imagine la antipod: a unui invins, obligat
sa plateasca tribut si sa se inchine. Explicatia se afla in cronicile otomane
tarzii, in raport cu evenimentele narate, folosite ca izvor, unde adevdrul
istoric neplacut fusese fära scrupule modificat, iar infrangerile transfor-
mate in victorii. Dar chiar si sub aceastd forma a versiunilor deformate
sau falsificate , istoriografia otomana este dovada cea mai evidenta ca
faptele voievodului roman au avut un impact deosebit, astfel incat s-au
constituit intr-o pregnanta s'i reall traditie otomand, deoarece, insumate,
textele consacrate lui Mircea de cronicarii imperiului, dep4esc
cu mult tot ce s-a scris in alte istoriografii pana in epoca moderna.
Valoarea documentara, dar nu mai putin semnificativa, a izvoarelor
otomane pentru cunoasterea domniei lui Mircea I este de domeniul evide-
ntei. Punctul de vedere al adversarului se cere cunoscut in primul rand,
desigur, dar fiind avizati asupra conditiei insesi a istoriografiei otomane,
istoriografie imperiald, nascuta, in infatisarea sub care se cunoaste astazi,
spre sfarsitul domniei sultanului Murad 11(1421-1451) "a cärui domnie
stralucitä observa Franz Babinger inlatura cu desavarsire urmarile
infrangerii de la Angora"56. Cei mai vechi reprezentanti ajunsi pana la
noi si-au scns operele in timpul lui Mehmed II, cuceritonil Constantinopo-
lului.57 Motiv pentru care optica istoriografiei otomane, prin inseksi
natura cí momentul constituirii sale, este subordonaki imperativului
sldvirii Casei lid Osman, ajunsd la momentul candinstituie un imperiu
tricontinental celi va instala capitala in gloriosul centru cregin al
Europei vremii, Noua Roma a lui Constantin cel Mare. in perioada
urmatoare, de un secol si jumatate, ace astä istoriografie se va dezvolta si
va da cateva dintre cele mai man figuri ale ei sub semnulapogeului acestei
noi puteri imperiale, apogeu atins in timpul domniilor succesive ale lui
Baiazid II, Selim 1 si Suleiman Magnificul.
-45-

www.dacoromanica.ro
 AuxANDRu V. DITA

Mentalitatea istoricilor otomani §i fwictia de cronicari oficiali, de

Curte, a celor mai multi dintre ei, le va impune de la sine normele de
lucru, norme din care respectarea adevärului istoric, atunci cand este defa-
vorabil orgoliului §i intereselor otomane, lipse§te cu desavär§ire. "La
figurat precizeaza turcologul roman Valeriu Veliman analele otomane,
cele redactate incepand din a doua jumätate a veacului al XV-lea, sunt
In ceea ce prive§te, sa spunem, capitolele consacrate epocii de formare a
Imperiului Otoman asemenea palimpsestelor, cdci fiecare autor,
anonim sau cunoscut sub un nume sau altul, inspirandu-se vizibil din
operele inaintgilor, le «§terge» pentru a le rescrie, de fapt, addugand noi
amdnunte ce poarta amprenta nivelului sau de cultura, a pozitiei §i
intereselor sale, a realitatilor politice din vremea sa."58
Pe de aid parte, a§a cum observa tot Babinger in studiul citat, dat
fiind caracterul incipient al istoriografiei otomane "nu putea fi multa
vreme vorba de o intelegere a situatiilor variabile in timp §i spatiu §i, cu
atat mai putin, de o intelegere mai adanca a evenimentelor istorice. Numai
destinul exceptional al steipeinitorului, care se inalta deasupra masei,
peirea sei aibe 1 pentru acestpopor o valoare general omeneascei. AsUel
se explica de ce vreme indelungatd , ca de altfel in toate istoriografiile
primitive, seirbdtorirea, transformarea personaliteitii proeminente a
Emirului, constituie viata adeveiratel a amintirilor istorice din aceste
veacuri."59
Consecinta directa este estomparea pe cat cu putintd a momentelor
cand sultanii in§i§i sunt pu§i in dificultate de evenimente. Si daci vom
afla accente de sinceritate, recunogteri chiar patetice cand este vorbi
de infrangerea unui pa§'A ori vizir, nu ne putem agepta la recunoa§terea
infrangerii sultanilor. Numai atunci când dobande§te caracterul unei
catastrofe cu final hnposibil de ocultat, cum s-aintamplat laAnkara in anul
1402 cu Baiazid, nici un procedeu nu mai poate fi intrebuintat spre a masca
adevarul.
Confruntarearomlno-otomand din vremealui Mircea I ocupi un loc
important in istoriografia otomanä, ca §i momentele urmatoare, de dupl
46
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Mircea I. Tocmai de aceea, daca exista astazi o istoriografie neotomana

care ar trebui sa posede traduse integral principalele cronici otomane
din secolele XV-XVII, aceasta este istoriogafia romineasca. Caci numai
asemenea traducen i complete permit evaluarea ponderii elementului
românesc in ansamblu §i °fell un veritabil instrtunent de lucru cerceta-
torilor necunoscatori ai limbii izvoarelor.
Ce-i drept, in momentul de fata istoricul roman este mai avantajat
decal N. Iorga (autorul unei Istorii a Imperiului Otoman alcatuita pe
temeiul traducerilor occidentale, in special latinegi, ale surselor otomane),
dar ne-am amagi socotind cd una dintre cele mai urgente §i mai vitale nevoi
ale istoriografiei române§ti cunoagerea izvoarelor otomane a fost
rezolvata prin culegerea de fragmente traduse, publicata sub titlul Cronici
turcegiprivind prile Roma' ne6°. Suntem, cu aceste culegeti de extrase,
abia la primul pas, care de altfel rezerva surptize dintre cele mai nea§tep-
tate §i nu tocmai placute celui obligat sá se bazeze pe traducetile respective
§i pe probitatea muncii de excerptare61.
Dificultatile istoriografiei române§ti (care nu a reu§it sa aibä pand
acum nici mäcar o singuri cronica otomand in limba sa, spre deosebire de
versiunile in limbile latina, italiand, franceza, germank care au in urma
secole, dei factorul otoman nu a jucat pentru tarile respective rolul detinut
In istotiaromânilor) sunt sporite de cele ale istoriografiei otomane inse§i,
nu cu mult mai inlesnita, dar beneficiind de interesul general pentru
propriile izvoare. Totu§i, numeroase scrieri continua sa ramana in
manuscris pand astäzi, §i nu dintre cele de rangul doi.
In anu11938 Franz Babinger deplängea lipsa unei editii din Mehmed
Neri ("pe care nu-1 avem, pand acum, in nici o editie"), din Idris Bitlisi
("acest izvor de prún rang pentru istoria otomana i§i ageapta inca editorul,
ceea ce arata cat de trista este situatia actuala a valorificdrii vechilor cronici
otomane") §i din Ibn Kemal ("celebrul Kemal Pa§a Zade, a anti cronica
se numara printre cele mai importante izvoare ale istoriei otomane din
veacul al XVI-lea, cu toate ci nu a fost publicatä nici mäcar in extrase").
intre timp, Neri a fost editat in Turcia, in 1949, si de germanul Franz
47-
www.dacoromanica.ro
 AwcANDRu II: DITA

Taeschner, in clouà manuscrise facsimilate, din multele ce s-au pästrat

(1951, 1955)62. In schimb, despre Idris Bitlisi citim chiar §i in a.nul 1966,
In primul volum din Cronicile turcegiprivind Tdrile Române: "Niel unul
din manuscrise nu a väzut 'MA lumina tiparului, dei publicarea lor ar fi
prezentat importantd, dat fiind ea opera lui Bitlisi trateazi cu multe
amanunte pdtrunderea turcilor osmanldi in Peninsula Balcanied.
Traducerea extraselor alaturate privind istoria Tarilor Romine s-a acut
dupä versiunea turcd incompleta a lui Abdulaba'i Sa'di, folosindu-se un
microfilm aflator la Biblioteca Centrala de Stat a Republicii Socialiste
Romania."63
Cronica lui Ibn Kemal a fost intre timp editata, dar numai in parte, §i
nu in editie critica, in Turcia64.

Am insistat asupra acestui aspect al problemei, deoarece, vorbind,

de exemplu, despre modul cum cronicile otomane infdti§eazd confruntarea
dintre Mircea I §i Baiazid, avem in vedere nu doar o problema de istorie
romdneascd, ci, mai ales, una de istorie universala, caci este vorba despre
singura mare infrângere suferiti de un sultan otoman direct pe
câmpul de luptà din parteaunui ef de stat cre0n, in toara" istoria
imperiului semi-milenar. Si, totodatä, este cea dintai infringere pe
care sultanii din perioada constituirii Imperiului Otoman o sufe-
ra personal in Europa. Pdrerea lui Edgar Pitcher cd Baiazid a fost infrant
inainte de Ankara "de doud ori": in Asia de Kadi Burhannedin §i in Europa
de "Mircea al romanilor"65, a fost pusa la indoiald in ultima vreme,
considerandu-se ca Baiazid a evitat confruntarea Cu Kadi Burhannedin,
deci aceastd infrIngere nu este sigura.66Prin urmare, foculprodus
asupra istoriografiei otomane de obligatia de a vorbi despre
acest moment unic din istoria Casei Osmane, precum §i solutiile
adoptate pentru estomparea realitatii istorice, in conformitate cu
caracterul ei de istoriografie obligata O. infäti§eze numai victorii ale
"emirilor päzip de Allah", devin un subiect de importanta generall
Inca din 1975, pe baza volumului intli din Cronici turcessti privind
-48-
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

girlie Roma ne , Viorica Pervain %cm urmatoarea observatie: "Cronicile

turce§ti inca n-au fost sistematic cercetate §i utilizate, dar se poate consta-
ta, trecandu-le M revistä, cum de la aprecierile modeste §i ambigui ale
primilor cronicari (Enveri, Orudj) se ajunge la exagerarile intalnite la
Sa'adeddin, Kodja Husein §i Kara-Celebi-Zade (in Cronici turcoli I, p. 39,
48-49, 303-304, 441-442, 543)." 67 Aceea§i tonalitate o aflam, un deceniu
mai tarziu, la Dan Zamfirescu: "Numai cronicile otomane stint unanime
in a striga pe toate vocile «victoria» lui Baiazid §i plata tributului, dar §i
aici se observa' o nuantä: Enveri, care este cel mai aproape de evenimente
(a scris pe la 1465, la mai putin de un secol distantd !) vorbe§te doar de
«plocon» («Mircea s-a impacat §i a trimis avutii cu solii») si-1 explica' nu
prin faptul ca Mircea a fost infrant in lupta, ci pacdlit de otomani, care au
aruncat mortii lor in Arge§ §i au lasat pe ai lui Mirce a pe camp ul de lupta !
Dimpotrivä, cu cat scriu mai tarziu, cu aka cronicarii otomani devin mai
viteji, «victoria» lui Baiazid e mai totalä §i «darmile» devin tribut !" 68
insa nu numai "momentul Rovine" se afla consemnat in aceste
izvoare, ci, cu totul, patru sunt momentele de istorie otomana care au
inscrise pe ele numele domnului roman:
Prima expeditie de prada otomana la nord de Dunare, con-
dusa de Firuz bei, amintita de cronicari pentru bogatele prdzi
aduse, cu omiterea faptului ca o§tile invadatoare au suferit o in-
frangere ramasa in memoria istorica balcanied.
Expeditia punitivä' a lui Mircea, soldata cu distrugerea
taberei akingiilor (nu era In cauza persoana sultanului) §i cu o
grava infrang ere a lor.
Expeditia condus a personal de sultanul Baiazid, in frun-
tea intregului potential militar al imperiului, terminatä cu o con-
fruntare militará extrem de sangeroasi
Evenimentele legate de amestecul lui Mircea in luptele
interne din imperiu, pand la restabilirea unitatii sub Mehmed I,
§i, inclusiv, in timpul domniei acestuia.
49 --

www.dacoromanica.ro
 ALIDUNDRU 1/. DITA

Dar modul cwn izvoarele otomane au fost cunoscute, selectate, prelu-

crate si chiar contrazise de cei ce au avut acces la ele, a determinat si imagi-
nea turcologiei europene despre seful de stat roman si despre evenimentele
In care s-a aflat angrenat. In felul acesta turcologii i-au conditionat si pe cei
ce nu puteau avea acces la izvoarele respective deck prin mijlocirea lor.
intaia istorie a Imperiului Otoman tipeirittl, a carei influenta va dura
secole in sir, apartine umanistului german Johann Löwenklau (1533-
1593), cunoscut sub numele latinizat, dupa moda umanistilor, Leuncla-
vius: Historia musulmana turcorum de monumentis ipsorum exscrip-
tae libri XVIII, un impunator volum de aproape o mie de pagini format
mare, aparut in anu115 911a Frankfurt. A fost precedat de versiunea latind
a unor cronici otomane sub titlulAnnales Sultanorum Othmanidarum
a turcis sua lingua scripti, Francofurdi, 1588 (retiparita in 1596). In
Annales numele lui Mircea se allá la p. 16, expeditia lui "Feris bei", iar la
p. 27 sprijinul dat lui Musa. In Historiae (numerotata pe coloane) la col.
315, expeditia lui Firuz; col. 319-320, confruntarea cu Baiazid; col. 418,
relatiile cu Musa Celebi.
La Leunclavius gasim, pentru prima oard, pe Mircea numit si Marcu:
"Mirkies Iflacus, sive Marcus Valachus , vir inter Christianos fortissimus
et acerrimus". Si nu poate fi o intamplare cd binecunoscuta caracterizare
a lui Leunclavius apare exact in contextul relatiilor cu Musa, adicd atunci
and se cerea explicatd cititorului pozitia lui Mircea fatd de partenerul
otoman.69
Cea mai importanta sintezd de istorie otomanä a secolului al XVII-
lea apartine lui Richard ICnolles, The General historie of the Turke's
from the first beginning of that Nation to the rising of the Othoman
Familie with all the notables expeditions of the Christian Princes
against them L..] written by Richard Knolles, sometime fellowe of
Lincolne College in Oxford, aparuta intaia card in anul 1603 (cloud
volume infolio) §i reeditata succesiv, a cincea owl. in 1638. bate pasaje-
le privind pe Mircea I sunt traduse din Leunclavius i intri astfel
intr-un nou circuit, pe canalul limbii engleze, fiind preluate
-50 -

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

partial de Wilkinson (Tableau historique, géographique etpolitique

de la Moklavie et Valachie... Traduit de l'anglais par M. de la Roquette,
seconde edition, Paris, 1824, p. 15-16) i, de la el, de M. Kogilniceanu.
Secolul al XVIII-lea este dominat de Dimitrie Cantenair, prin imp o-
z anta sa sintezd, al cdrei manuscris "de autor" a fost descoperit in 1984
de acad. Virgil Cândea g a fost recent tip drit anastatic prin efortul editorial
asumat de domnul Dan Zamfirescu: Dimitrie Cantemir, Cregerile
descregerile Imperiului Otoman. Textul original latin in forma finali
revizuità de autor. Facsimil al Manuscrisului lat-124 de la Biblioteca Hough-
ton, Harvard University, Cambridge, Mass., publicat cu o introducere de
Virgil Cândea, [Editura] Roza Vânturilor, Bucuregi, 1999.
Tradusl din latind mai intli in limba englezà §i tipärità in 1734-1735:
History of the Growth and Decay of the Othoman Empire (retipdrit in
1756), a fost retradusä in limbile franceza (1743) §i germand (1745) dupl
versiunea englezl. Din pdcate, singura traducere in limb a românl. publi-
cata sub egida Academiei Române in anul 1876 dupä traducerea ger-
mand este aproape de neutilizat, in special datoria limbii latinizante
folosite de Iosif Hodo
În versiunea originall, latind, de care dispunem acum datorità editiei
citate, domnia sultanului Baiazid I apare la paginile 86-96, urmata de capi-
tolele Interregnum sub Suleiman Czelebifilio Ildirim Bajezid (p. 96-
101) g Interregnum. Musa Czelebifilii Sultan Bajezid (p. 101-105). La
paragraful al doilea, intitulat Pugna cum Moldavis, ne confruntlm cu
transferul in timp al expeditiei sultanului Mehmed II impotriva lui Stefan
cel Mare, pe vremea lui Baiazid I. Aici este descrisä tactica urmatà de voi e-
vod §i se consemneaza (inainte de Neculce) legenda despre mama lui
Stefan cel Mare care refuz sd-1 primeascl in cetate §i-1 admonesteazd,
trimitându-1 la lupti pentru victorie (se §tie cä legenda nu are bazd reald,
deoarece in 1476 mama domnului era decedatl). Sunt indicate locul
bätàliei Razboen §i numele voievodului Stefan.
Paragraful este compus, evident, de Cantemir, pe baza unei traditii

51

www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu Drfli
confuze semnalatà pentru prima coara la istoricul polon Stanislaw Orze-
chowski (vezi mai jos p. 129) §i nu se putea afla in analele otomane pe
care le-a tradus in prima parte a lucrärii. Eliminat astfel din cuprinsul isto-
riei cantemiriene i inlocuit prin Stefan cel Mare, domnul Tärii Române§ti
nu mai apare nici in paginile care descriu interregnul fiilor lui Baiazid.
Notele referitoare la aceste trei capitole din partea a doua a cärtii nu
schimba situatia. Aici, dupd o amplä prezentare a lui "Stephanus Princeps
Moldaviae re et nomine magnus, heros sui seculi strenuissimus, celebra-
tissimum Hungariae Regem Mathiam Corvinum vicit..." etc. (p. 613) §i o
mentiune despre victoria asupra polonilor cu legenda codrilor semänati
dupä Hale, afläm "Cum Baiezid Ildirim, bis dimicavit, primo proelio,
altero post cladem..." etc. unde sunt date amAnunte referitoare la... bätälia
de la Podul
Toate acestea nu-1 impiedid insä pe Cantemir readuca pe acelgi
Stefan la capitolul dedicat sultanul Mehmed al II-lea, când se refera la cam-
pania impotriva lui Vlad Tepe§ din 1462 (p. 138) §i la expeditiile otomane
In Moldova din 1475 0 1476 (p. 144).
Sd se explice oare aceastä curioasd situatie din opera cantemirianä
prin faptul ca, cititor asiduu al cronicarilor Casei lui Osman, principele
moldav s-a läsat influentat de modul de lucru al acestora §i a recurs la
procedeele lor spre a spori cu faptele vecinilor de acela0 neam gloria
propriei tdri, fie 0 comitänd incredibile anacronisme ? Mai mult ca sigur !

Secolul XIX cunogte aparitia a douà sinteze devenite clasice. Prima

apartine luiJoseph von Hammer-Purgstall (1774-1856), Geschichte
des osmanischenReiches, grossenteils ausbisher unbenützten Hands-
chriften und Archiven, tip Arita la Pesta, in 10 volume, din 1827 pänd in
1835, §i imediat tradusä in limba francezd de Hellert:Histoire dei 'Empire
Ottoman depuis son origine jusqu'a nos jours. Traduite de l'allemand
par J.J. Hellert, tom. I-XVIII, Paris, Londre, St. Petersburg, 1835-1853.
Hammer a dato noul editie germanä "imbunkätitä", in 4 volume, apämtd
tot la Buda, in 1834-1836, la rändul ei tradusä in limba francezd in trei
-52 -

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

volume: &stoke de l'Empire Ottoman depuis son origine jusqu'a nos

jours, traduite de Pallemand sur la dewdème edition par M. Dochez, Paris,
1844. DupiLeunclavius, Hanuner, a§a cum vom vedea, este al doilea
turcolog ce decide imaginea internationali asupra personalititii
i evenimentelor legate de domnia lui Mircea I.
A doua sintezl a secolului al XIX-lea, ramas A in umbra lui Hammer
netradusä intr-o altd limbd de circulatie, se datoreazd lui Johann Wil-
helm Zinkeisen (1803-1863), Geschichte des osmanischen Reiches
in Europa. incepe sd aparà din anul 1840 in colectia "Geschichte der euro-
paeischen Staaten. Herausgegeben von U.H.L. Heeren und F.U. Ukert", la
Hamburg, la editorul Friedrich Perthes (ulterior se va muta la Gotha), §i
parä la moartea autorului in 1863 vor ap Area 7 volume, ducând expu-
nerea istoriei otomane pand la anul 1812. Despre Mircea se face referire
In primul volum,urnandu-se intrutotul Hammer, deci se da un nou
gir 0 un nou canal de difuziune pentru tezele acestuia, in special
data de 13911a care Mircea ar fi inceput si plateasci tribut (aspect
asupra clruia vom insista pe larg in cuprinsul prezentei luairi).
Prin Hammer §1 Zinkeisen se pune astjel in circulatie o imagine
dejOrmatd ,si, in parte, chiar in mod deliberatfalsificatd, imagine pe
care, dinpdcate, sinteza lui N. Iorga, cea mai voluminoasd ,vi cea mai
prestigioasd a secolului nostru, apdrutd intre 1908-1913 in cinci
volume la Gotha in aceeafi colectie cu sinteza anterioard, netertni-
natd, a lui Zinkeisen , nu numai cd n-o inlocuiege cu una mai aproa-
pe de realitate, dar o subscrie cu un nume rondinesc de autoritate".
Dupa N. Iorga, secolul XX nu mai cunoa.5te o nota incercare de a da
o sintez a ampld de istorie otomand scrisd de invätati din afaraTurciei, in
limbi europene de mare circulatie, pârfä la lucrarea in clod volume a lui
Stanford Shaw, profesor de istorie la Universitatea din California, Los
Angeles: Histoty of the Ottoman Empire and Modern Turkey, vol. I:
Empire ofthe Gazis: The Rim and Decline ofthe Ottoman Empire, 1280-
1808, Cambridge University Press, 1976; vol. II: Refirm, Revolution and
53
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU VI DITÀ

Republic.. The Rise of Modern Turkey, 1808-1975, 1977. In aceastä ultima

sintezl ampla de istorie otomani "Mircea ce! Mare" (Mircea the Great)
0 evenimentele legate de numele slu apar la p. 21 (participarea la batalia
de la Kosovo), p.29 (unde se reafirmivechea inventie a lui Hammer
despre vasalitatea i tributul din 1391), p.28 (ajutorul dat lui Musa),
p.42 (readucerea lui Mircea la vasalitate de are Meluned I), p. 43 unde
se pune in circulatie eroarea ci §eikul Bedreddin "found a patron in Walla-
chia, now ruled by Mircea's son Mihail" (§1-a git sit un patron In Valahia
condusit acum de fiul lui Mircea, Mihail).
Profesorul american nu are ftiintil despre confruntarea de
la Rovine fi victoria lui Mircea, nici despre participarea lui la
Nicopole, defi nu uitiiniciunul din presupusele momente cand
domnul romii n ar fi fost transformat in vasal. Probabil spre ali
intari in felul acesta afirmatia ci "the strongest independent European
state able to resist the advance was, indeed, Hungary" (cel maiputernic
stat independent capabil sti reziste la fnaintarea [otomand] era,
firege, Ungaria)72.
intre sinteza lui N. Iorga 0 cea a profesorului Stanford Shaw se inscriu
o serie de lucfäri de mai mid intindere, dintre care douà au dobändit o
notorietate aparte, ultima reu0nd si capete in România chiar statut de
vedetä. Prima apartine colonelului Leon Lamouche, Histoire de la
Turquie, Paris, 1934 (in cunoscuta "Bibliothèque historique" a editurii
Payot)73, reeditata in anul 1952. A doua este mult citata lucrare a lui Halil
Inalcik The Ottoman Empire. The Classical Age 1300-1600, New York-
Washington, 1973,o expunere sintetica de 255 pagini in care partea isto-
ricA propriu-zisl (nararea evenimentelor) ocupdnumai primele 52 pagini.
I se acordd lui Mircea in total 4 (patru) ränduri la p. 16, destul pentru a
se afirma doui neadeviruri: ci a fost invins la Rovine i ci a fost
redus la conditia de vasa174.
Cu desävär0re ignorat este Mircea I 0 momentele din istoriaImperiu-
lui Otoman ce s-au legat de numele säu in cartea de popularizare a lui
54-
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Richard Peters ("un american de origine germand care a petrecut zece

ani din viata sa in Turcia lui Kemal"), intitulata The Story of the Turks.
From Empire to Democracy,, New York, 1959. Doi ani mai tarziu a vazut
lumina tiparului §i o versiune in limba germana: Die Geschichte der
Türken , Stuttgart-Berlin-Köln-Mainz, W. Kohlhanruner, 1961, care a avut
§i o noul editie "verbesserte" in 1966, an in Care la Paris, in editura Payot,
se edita versiunea franceza a acestei lucrari:Histoire des Tura. De tempire
ei la démocratie, tradusa din limba germand de Lucien Piau, din a carui
prefata am citat caracterizarea de mai sus pe care o face autorului. Nivelul
scazut al acestui demers, care s-a bucurat de o difuzare aparte, se explici
de la sine dad vom avea In vedere precizarea pe care autorul o face cu o
sinceritate dezarmantd: "selon Hanuner, a l'exposé duquel nous nous en
tenons pour l'essentiel" (p. 39).
Tot in anul 1966 a aparut in fosta R.D. Germana ampla cercetare
dédicata inceputurilor Imperiului Otoman, elaborad de Ernst Werner,
Die Geburt einer Grossmacht (1300-1481). Ein Beitrag zur Genesis des
türkischen Peudalismus, Berlin, Akademie-Verlag, unde Mircea I este
mentionat prima oara (p. 163) in legatura cu batalia de la Rovine, a doua
(p. 183) in legaturd cu luptele pentru putere dintre fili lui Baiazid, §i a
treia oari (p. 205) in legatura cu §eicul Bedreddin. Autorul des crie situatia
In care s-a aflat Mircea in raport cu ofensiva militara in urmatorii termeni:
"Nimeni n-apututîn Balcani sd se Imp otriveasci uraganului. insug
(selbst) domnul Tärii Române§ti, Mircea ce! Wallin (1386-1418) care i
se impotrive§te sultanului cu succes In 13941a Rovine i In 1395 !a Thrnu
Magurele, deoarece a evitat o batalie decisiva §i s-a retras in pidurile
de nepAtruns, a socotit cA este mai intelept si se punA bine cu Baiazid §i
p!áteascä tribut, §i, prin aceasta, cumpArat pacea" (hie es fiir
kliiger, sich mit Bayazid gut zu stellen und ihm Tribut zu zahlen,
damit er sich den Frieden erkaufie).75
Doul carti se ocupa in mod special de confruntarea dintre Europa §i
Imperiul Otoman:Dorothy M. Vaughan, Europe and the Turk. APattern
55-
www.dacoromanica.ro
 ioLLEXANDRU V DITA

of Alliances, 1350-1700, Liverpool, 1954 (asupra areia vom reveni)76

§i Paul Coles, The Ottoman Impact on Europe, Londra, 1968, care igno-
ra total partea romanilor in acest "impact". Observam insd a prima se
simte obligata sa citeze §i sa"-i dea chipul unui singur roman: Iancu de
Hunedoara.

Ar fi totu0 nedrept sa pretindem istoricilor straini o idee corespunza-

toare caracterizarilor lui Ibn Kemal §i Leunclavius despre ceea ce a repre-
zentat Mircea I in destinele Imperiului Otoman in formare, cata vreme nu o
gdsim in sintezele celor ce scriu in romanege urmand cli§ee mult uzitate.
Aurel Decei (1905-1976) cel mai important turcolog roman dupa
Dimitrie Cantemir, §i indiscutabil unul dintre foarte putinii conationali
ce au repi ezentat pe plan international aceasta disciplinä' (aläturi de pro-
fesorul IN icoard Beldiceanu) nu a putut depd§i, in a saIstoria Inzperiului
Otoman panel la 1656 (singura lucrare de acest gen apartinand unui
specialist roman §iscrisa in limba romani i , publicata postum, in 1978,
de Editura Stiintificä §i Enciclopedica), pachetul de erori motenit de la
predecesori. Si pentru el "romanii au putut avea 10.000 de combatanti",
iar "rezistenta romanilor a fost inver§unatä, insa au fost copleOli de
prepotenta otomana, la 10 octombrie 1394 [...] Mircea trece muntii,
la Bra§ov, unde semneaza la 7 martie 1395 un document, prin care se
obliga fata de regele Sigismund de Luxemburg, sa-1 ajute personal, dad
regele va actiona personal §i cu trupele sale in lupta impotriva turcilor
[...] in locul lui Mircea, sultanul turc l-a pus domn pe %lad, caruia
istoriografia noastra se complace sa-i zica «uzurpatorul»." (p. 63).
Daca pentru confruntarea dintre Baiazid §i Mircea, prezentata cum
s-a vazut, turcologul roman s-a multumit cu o pagina, in schimb campaniei
"din 1417" intreprinsa de Mehmed I impotriva 'phi Romanegi i se con-
sacra' dublu, cu largi incursiuni in cronicile otomane, fiinda recunoage
insu§i istoricul nostru "alte izvoare documentare, in alarä de cronicile
turce§ti, nu exista asupra acestor fapte insemnate in legatura cu istoria
noastra". Si conchide:
56
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

"0 bitAlie hare oastea lard Române0 §i oastea turceascd nu s-a

dat. Mircea cel BAtran, inaintat In vArstd, §i färd nici un ajutor din nici o
parte, s-aretras din calea acângiilor, care au pustiit tara, apoi in impre-
jufári necunoscute s-a hotArit sI se inchine turcilor." (p. 81)

CAt de eronate sunt aceste asertiuni vom vedea pe parcursul lucrärii

de fati Dar rämäne totu§i meritul indiscutabill al lui Aurel Decei in identi-
ficarea coreca a localitätii Karinovasi prin actualul Karnobat, situat la
sud de Balcani, §i evidentierea importantei intreprinderii militare romi-
ne§ti prin care Mircea a obtinut acolo una din victoriile cu larg rdsunet in
cronistica otomanä, indeob§te zgärcitä cu astfel de consemnäri.
In anul in care Aurel Decei i§i incheia existenta pämänteascd, apärea
la Editura Stiintifid §i Enciclopedidistoria turcilor de Mustafa Ali Meh-
med, singura istoriecompletä a poporului turc existena in limba romand
§i scrisd de un turcolog, dar §i aceea In care se face un important pas inainte
In cunoa§terea i evaluarea "expeditiei sultanului Baiazid I in Tara Romä-
neasd" p. (125-127). Pe baza cronicii lui Ibn Kemal, pentru prima oad
adusd in discutie in cämpul istoriografic românesc in originalul consultat
In Biblioteca Moscheei Nuruosmaniye din Istanbul, Mustafa Ali Mehmed,
dei afirmä cd nu vrea "sd schimbe cronologia acestei expeditii" o a§eazd
pe temeiul izvoarelorotomane in primsávara§i nu in toamnd, chiar dad
nu se pronuntä categoric in privinta anului. Totodatä, el aratä cd din izvo-
rul otoman nu reiese o victorie otomand, ci mai degrabd un e§ec, cum
las sä sd se inteleagä precizarea d sultanul intentiona s A repete campania.
In aceste conditii, evident, nu rämänea loc nici pentru Vlad "Uzurpatorul"
§i nici pentru expeditiile restauratoare ale regelui Ungariei.
Si pentru Mustafa Ali Meluned expeditia lui Mehmed I in 1417 este o
realitate care s-ar fi incheiat ca anexarea Dobrogei. Dar istoricul nu se
hazardeazA in afirmarea inchindrii lui Mircea.
In sinteza lui Mustafa Ali Mehmed se aflä, neindoielnic, punctul cel
mai inaintat §i cel mai aproape de adevar la care se ajunsese in
istoriografia româná Oa la saltul realizat in preajma anului 1986.

57-
www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu V. DITA

Din pacate, turcologul a suferit o repta istoriografici prin articolulAspec-

te ale demersului politic al domnitomlui Mircea cel Mare in sud-estul
Europei, aparut in Cercetari de istorie $icivilizatie sud-est europeand,
III (1986), Bucure§ti, 1987, p. 87-98, unde pgii inainte facuti in sinteza
sunt estompati din cauze astazi greu de precizat.
0 mai veche carte in limba romina intitulata Din istoria unui im-
periu (turcii otomani), Bucure§ti, Editura Stiintifici, 1963, semnati de
Florica Lorint are doar meritul intaietatii cronologice fati de tratatul lui
Mustafa Ali Meluned, gnu cuprinde nimic ce ar putea interesa problemele
lucrani de fata. La fel cum mult prea facila intreprindere a lui Mehmet Ali
Ekrem, Civilizatia turca, Editura Sport-Turism, Bucuregi, 1981, nu are
nimic in comun cu istoriografia.
Amlas at intentionat la urma cea mai insemnata lucrare pecare, dup a
sinteza lui N. Iorga, a produs-o panä acum turcologia intemationala a
secolului nostru:An Historical Geography ofthe Ottoman Empirefrom
Earliest Emes to the End ofthe Sixteenth Century, with detailed maps
to illustrate the expansion of the Sultane, Leiden, E.J. Brill, 1972, Nether-
lands deDonald E. Pitcher. Tenninat de autor Mel din anul 1950, acest
volum unic, ce infitigaza prin texte explicative alcdtuite pe baza unei
bibliografii aproape exhaustive progresul expansiunii otomane, ilustrat
apoi concret cu 36 harti color de o valoare documentara deosebita, a vazut
lumina tiparului abia dupa moartea autorului, prin grij a sotiei sale Erika
Pitcher.
Cel de-al treilea capitol al acestei lucrari se intituleaza The Conquests
of Murad I and Bayezid 1(1362-1402), §i. contine in partea a doua,
Bayezid's european campaigns, urmatorul text:
"In ciuda dificultitilor de cronologie, campaniile lui Murad sunt
destul de logice spre a se putea desprinde din ele o noimi istarici §i
cronologici litnpede. Pentru domnia lui Baiazid I, pe de alti parte, este
practic imposibil si se obtini ceva In stare si semene a cronologie
rationalä. Aceasta din cauzi el acum trebuie sine multumim nu numai

58-
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

cu relatkile contradictorii ale cronicilor, dar §i cu natura incoerenti §i

aiuriti descreierati) a mi§drilor sultanului. Baiazid imparte
cu marele sáu inamic, Timur, o aproape totali incapacitate de
organiza cuceririle: amândoi se nApustesc de la un capdt la altul al
intinselor lor imperii, ingrozinduli adversarii cu fulgerkoarele lor
campanii, dar nereu§ind sl se asigure cá riscoala nu va izbucni din
nou, imediat ce cuceritorul a plecat. Astfel Vick istoricul gise§te cieste
aproape imp osibil sä aleagi 'hare datele rivale ale campaniilor
sultanului contra grecilor, sau sl decidd dud §i cit de des a pkruns in
Valahia §i Karaman. Este totu,si limpede ca, in ciuda reputafiei sale
printre contemporani, Baiazid nu afost in nici un caz conducdtorul
vessnic invingdtor pe care turcii puteau sd-I spere de la urma,sul lui
Murad, Orhan ci Osman. Chiar inainte de ziva fatale': de la Ankara,
el a fostbatut pe Ca MPul de luptd macar de doi adversark Mircea al
Valahiei ci Biirhaniiddin din Sivas."77

Definind, Cu intuitie g realism, conditia in care s-a aflat Baiazid prin

dublul front cdruia a fost obligat facA fatl pe parcursul intregii sale
domnii i cdruia i-a cAzut in cele din urmA victimA, frontul asiatic §i cel
european, §i intuind cAlegAtura i coordonarea dintre aceste doul teatre
de operatii militare aveau in Mircea strategul principal §i, ca urmare,
pe "regizorur dramei lui Baiazid , E. Pitcher se vede obligat de sursele
de informatie folosite, eronate, sk frAngi brusc avAntul demersului säu,
osAndindu-se involuntar la eroare, atunci and trebuie sà analizeze
concret evenimentele in paragraful 6 Wallachia (Eflak). Dar chiar §i
atunci optiunile sale sunt superioare tuturor celorlalte reconstituiri
istoriografice:
ceea ce privqte primul atac turcesc asupra Valahiei, ne afldm
In fata celei mai inspilmintkoare confuzii, nu numai cronologice, dar
§i factologice. Cine ? ? i Unde ? sunt la fel de
irezolvabile. Punctul de plecare este ascensiunea la putere in Valahia
a puternicului voievod Mircea cel Mare (1386-1418). Prilejurile de
disputi au fost: a. posesiunile sale in nordul Dobrogei i puternica
cetate a Silistrei pe malulsudic al Durarii, Ob. intrigile sale diplomatice

59-
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

cu inamicii lui Baiazid, indeosebi Isfendiar Ogiilari din Kastamonu

Sinop: usurinta comunicirii pe mare intre Sinop si gurile Dunärii
insemna CA' oricare din aceste puteri ar fi putut sá deschidi un al doilea
front dad cealalti era atacatä. Punctul de sosire se aflä in reducerea
Valahiei la un statut de tributará (temporar) cindva inainte de 1396.
intre acestea doui avem:
Din surse cregme: o invazie turceasci a Valahiei imediat
dupil Kosovo, capturarea lui Mircea i eliberarea lui numai pe
baza promisiunii de supunere i tribut, apoi o invazie de citre
Baiazid, in 1394, g o Halle la Rovine pe 10 octombrie, in timpul
cireia vasalii turci Marko Kralevici si Constantin din Kiistendil au
fost amândoi omoriti. 0 a doua sursiplaseazi moartea lui Constan-
tin la 17 mai 1395, dar fird si se refere lao
Din surse turce,sti: Orudj (circa 1460) se referd la un raid
turcesc indreptat de Fina bei din Vidin in Valahia in 1389, urmat in
1390 de Baiazid, care ja mai intli Nicopole i Silistra, apoi di o
hätälie cu Mircea la Ogras; aceasta este pe de-a-ntregul o infringere
pentru turci, dar dupd retragerea lui Baiazid, Mircea trirnite tribut.
S'addeddin plaseazi invazia in 1391 si inregistreazi o victorie
pentru Baiazid, care Il reduce pe Mircea la o mare strimtoare si
vasalitate completd. Neri dä cloud campanil, a doua fiind cauzati
de atacul lui Mircea asupra localitatil K arinova in Bulgaria, in timp
ce sultanul este angajat in supunerea Kastamonului.
Reconstructia lui Babinger (vezi nr. 76 pentru detalii asupra
tuturor surselor) [=Beiträge zur Friihgeschichte der Tiirken-
herrschaft in Rumelien (14-15. Jahrhundert) citat i analizat g de
noi mai jos AY!)] se bazeazi pe presupunerea cd a. Orudj i Neri
sunt corecti in situarea campaniei valahe imediat dupi atacul asupra
Kastamonului si b. acest atac a fost ultimul din primivara 1393. El
plaseazi astfel Ogras in toamna lui 1393 g echivaleazi Ogras cu Curtea
de Arges. Aceasti solutie are multi indreptitire. Nu este loc pentru o
campanie valahi in 1391 si, cu toate cá poate fi situati in toamna lui
1394, acest fapt ar ignora conexiunea probabili cu Kastamonu. Nu
poate fi vorba despre vreo victorie turceasci fulgeritoare (Orudj este
cel mai timpuriu i, probabil, cel mai sigur ghid in aceasti problemd).
60-
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Mai departe, povestea capturArii lui Mircea este nefundamentatà

de nici o prob A cu greutate, §i Rovine nu poate fi gdsità nicdieri in
Románia !Este straniu ci istoriculromán al turcilor, Iorga, continua sd
fad' aluzie la aceasti bdtdlie, dar manuscrisullui Orudj era nedescoperit
In tineretea sa, and a scris marea sa istorie a otomanilor (nr. 3). Une le
dintre cele mai recente autoriati in materie (vezi numerele 88 §i 89 [-
G.Sp. Radojfeie, La chronologie de la bataille de Rovine, 0 Loeneitz,
Pour l'histoire du Péloponèse au XIV siècle AVD] sustin teoria unei
Willi la 17.05.1395, dar Ind' o datd, aceasta inseamnd sd renunti la
conexiunea cu Kastamonu. Aici, in gteptarea cercetdrii experte ulte
rioare, noi trebuie sd pärdsim problema."78

Este de remarcat aici faptul, destul de curios, cd Pitcher nu observa

tocmai "conexiunea cu Kastamonu" la Neri, dei il transcrie !
In capitolul IV: The Recovery after Ankara (1402-51), se referä din
nou la Mircea In paragraful 7 Wallachia:
"In 1402 §i 1451 Valahia a fost tributará sultanului. In intervalul
dintre aceste date s-a bucurat de perioade de independentd, dar era de
obicei vasald fie Regatului Ungar (1428, 1444, 1446), fie otomanilor
(1413, 1416, 1417, 1423, 1432, 1438, 1448).
Mircea cel Mare (1386-1418) a scuturat once dependentd externd
in timpul rdzboiului civil, dar sprijinul acordat lui Musa a cauzat
rdzbunarea lui Meluned, care a pretins tribut in primul an al domniei
sale in Europa. Mircea, dupd aceea, a sustinut pe «falsul» Mustafa, ceea
ce a pricinuit doui invazii oto mane in tara sa (1416 0 1417), §i Mehmed
a ocupat Giurgiul (Yergögii), o importantd fortdreatd la nordul Dundrii
care controla drumul de-a curmezigil cámpiei centrale. In completare,
el a fortificat Isakp, längd gurile Dundrii, ceea ce a fácut A se vadä
limpede cd de aici inainte Dobrogea se afla in cuprinsul posesiunilor
otomane, cu toate di rdmâne deschisd intrebarea dad a fost turceascd
mai devreme (aceastd ocupare a Dobrogei reiese in parte din
necesitatea de a pune capdt experimentului social al lui Bedreddin in
tinutul Deli-Orman).
Când Mircea a murit, rivalitdtile dintre slabii sdi succesori au dus
la continui interventii din partea celor cloud puteri protectoare."79
61-
www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu VI DITA

Contrastul dintre realitatea istorici 0 imaginea pe care tur-

cologia internationali i româneasci ne-a oferit-o Ora acum
despre Mircea I 0 locul siu in evolutia evenimentelor timpului
se explici nu numai pin reaua credintd §i antipatia lui Hammer, sau
prin necunogterea directd de cdtre N. lorga a surselor otomane (limitat
doar la folosirea traducerilor in limbile europene), ci mai ales prin
faptul ciinse0 aceste surse au rimas inedite chiar 0 pentru aceia
care le-ar fi putut intelege i pune la indemina cercetitorilor prin
pagini capabile si elimine acest contrast.
A fost suficient ca unul singur &litre ei, Mustafa Ali Mehmed, sd se
opreascd asupra unui izvor fundamental, dar necitat §i nefolosit in origi-
nal de nimeni de la Leunclavius incoace, pentru a inlesni producerea unei
veritabile mutatiLin intreaga evolutie a problemei §i a deschide drumul
celei mai importante contributii aduse de turcologi pAnd in prezent. Ea
apartine regretatuluiValeriu Veliman (1948-1999), in care turcologia
romdneascd a pierdut prematur un exponent de stated internationald,
§i va fi pe larg prezentaa §i analizatà in capitolele ce urmeazà.

ISTORIOGRAFIA UNGARIEI

Dupd istoriografia umanistd din secolul al XV-lea, reprezentatd de

Thur6cz §i Bonfinius de care ne vom ocupa extrem de amanuntit pe
parcursul prezentei lucrdri , istoriografie in care ecourile realitdtilor
române§ti sunt confuze §i deformate, un mare pas inainte in directia
cunoa§terii lor §tiintifice se inregistreazd prin preotul iezuit §i istoricul
iluminist Georgius (Gyorgy) Pray (1723-1801), autorul primei mari
sinteze de istorie a patriei sale, in cinci volume, apdrutd din 1763 pand in
1770 §i cuprinzdnd intervalul dintre anii 997-1564. in "partea a doua"
din Annales Regum Hungariae ab anno Christi CMXC VII ad annum
MDLXIV deducti ac maximam partem ex scriptoribus coaevis, diplo-
matibus, tabulis publicis, et id genus litterariis instrumentis congesti.

-62-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

Opera et studio Georgii Pray, S.J. sacerdotis. Pars H. Complectens res

gestas a Carol I Roberto ad Wladislaum I, Vindobonae, 1764, la p. 190-
191 se vorbeste despre Mircea.8°
Pray a dat o noua forma in buna parte refacuta ca text sintezei
sale, de data aceasta in trei volume de format in opt (fati de monumen-
talele in-folio ale primei editii), dar cu o litera ce a permis cuprinderea
materiei. Titlul este Historia Regum Hungariae cum notitiis praeviis
ad cognoscendum veterum regni statum pertinentibus, Opera et Studio
I ....] et in tres partes divisa, Budae, 1801. Domnia lui Sigismund este
tratata in volumul II, iar despre Mircea I (Myrchen Transalpinus Vajvoda)
se vorbeste in p. 162, 165-167, unde este schitata pentru prima oara
i teoria "restaurArii" sale pe tron Cu ajutor ungar:
"[Sigismund adund tape] pe care socotea cA le poate intoarce
mai usor impotriva lui Baiazid, care trecand in acest timp cu armele
In Valahia i ocupind Nicopolul Mic, il lipsise pe voievodul
Mircea aproape de once stapanire. Pentru cI era de temut ca nu
cumva, dad turcii si-ar stabili o asez are puternicd pe ambele tArmuri
ale Dundrii, aceasta si devinä cu timpulpentru Ungaria o cauzä de neca-
zuri, strängänd, de aceea, ostasi Cat era necesar, pätrunse la sfärsitul
iernii in Transilvania. Mircea veni sa-1 vada pe el, care intArzie
catva timp la Brapv, §i, fagaduindu-i din non supunere si depu-
nandu-i juramântul, s-a angajat pe sine i pe boierii sai ca ori
de cite ori regele va porni cu rkboi impotriva turcilor §i alia-
tilor lor, fie in persoana, fie printr-un delegat, tot de atatea ori
el insusi in persoana sau reprezentantul lui ii va veni intr-ajutor
Cu toate fortele si va ingadui cu buna credinta ca regelesa aiba
trecere asigurafá prin Valahia, o aici, atat cit situatia o va cere, sä
rämänd in sigurantä cu ai säi, iar cetätile si intäriturile s A le poatä ocupa
pentru sine in tara dusmand. lar dad va voi A se inapoieze cu armata,
voievodul insusi sá fie obligat Ali ficentieze armata nemairetinänd
deck pe aceia care ar fi suficienti pentru a opri pe dusman la frontierä.
De asemenea, dad regele ar avea de a face cu turcii de cealaltà parte a
Dunärii, intr-o regiune opusd Valahiei, s-a hotärit si s-a adäugat ca din
nevoia de a purta rdzboiul, fie aici, fie de cealaltà parte a Dunärii, si
63

www.dacoromanica.ro
 ALEXA.NDRU It DITA

ofere trupelor regale alimente plItite la pret corespunzdtor. Acestea

had-rite cu aprobare mutuald, regele, pdtrunzand In Valahia,
Baiazid inspdimiintat de verelrea lui s-a grdbit sel se retragd
pe celdlalt !firm al Dundrii 0, dupii ce cetatea Nicopole afost
luatd cu asalt, i-a lipsitpe turci de intreaga aceast d stdpdnire.
Dupe( ce a recuperat Valahia ,s1 a restituit-o voievodului, a venit
un sol din Ungaria care ta ingiinfat cd bare timp sofia i-a murit
Moartea neasteptatà ar fi putut aduce o primejdie ins emnati domniei,
dad loan, arhiepiscopul de Strigoniu, hotdrind ceea ce cerea impreju-
rarea, n-ar fi vegheat.""

Dar adevdrata §i ins emnata contributie a invdtatului iluminist

maghiar la istoria lui Mircea I trebuie cdutatd in lucrarea Dissertationes
historico-criticae in anales veteres hunorum, avarum ethungarorum,
Vir dobonae, 1775, mult folositä §i citatä, deoarecepune in circularie
pentru prima °aril dupd originakle din arhive, cd teva docu-
mente esentiale:
diploma pentru nobilii de Kanisza din 17 februarie 1401,
In care Sigismund relateazd campania din Moldova §i cea din
Tara Romdneascd incheiatd cu lupta de la Posada;
diploma pentru Nicolae §i loan de Gara din 12 iulie 1408,
fragmental in care se relateazd eliberarea Nicopolului Mic §i. resti-
tuirea sa cätre Mircea, apoi confruntarea din munti, la Posada,
unde romdnii apar condu§i de Mircea;"
tratatul de aliantä incheiat de Mircea I §i Sigismund de
Luxemburg la Bra§ov in 7 martie 1395, rezumat amplu in Histo-
ria Regum Hungariae.
Putem considera cd prin aceste texte pe care le vom analiza amd-
nuntit pe parcursul prezentei lucfäri a avut loc innoirea fundamentald
a cuno§tintelor despre relatiile dintre Sigismund §i Mircea, realizdndu-se
pe tärdm istoriografic un important pas inainte in raport cu ceea ce se
§tiuse pând atunci de la Thur6cz. Totodatä, Pray reproduce aici, dupd
64--

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Dogiel, i tratatul de aliantä al lui Mircea cu regele Poloniei, Wladislaw

Jagiello.83
Alkuri de Pray, al doilea mare istoric iluminist maghiar este Istvan
Katona (1732-1811), 0 el un cleric, a.5a cum au fost, la noi, Samuil Micu,
Sincai §i Maior, autorul vastei Historia critica Regum Hungariae sti7pis
mixtae. Exfide domesticorum et externorum scriptorum concinnata
a Stephano Katona, A.A. L.L. et philosoph. doctore, presbytere Strigo-
niensi, in 42 de volume, apkute la Buda intre anii 1779 0 1817. "Tomulus
N,, ordine XI" (Buda, 1790) cuprinde ami 1382-1410, iar "tomulus V,
ordine XII" (Buda, 1790) perioada 1410-1439. Ca 0 Pray, Katona va fi
binecunoscut §i larg folosit de Gheorghe Sincai (pentru a carui Hronicil
pare a fi servit ca unul din modele). Katona se ocupà de expeditia din
1395 §i reproduce integral (dupi Pray) tratatul de la Bra§ov 0 diploma
pentru loan 0 Nicolae de Gara, rarä a veni insä cu date sau idei noi (p. 370-
384). Pe 11110 aceastä mare sintez A, Istvan Katona a mai publicat i o
variandfoarte mult prescurtati, sub titlulEpitome chronologicarerum
Hungaricarum, Transilvanicarum et Illyricarum, concinnata a
Stephano Katona, in trei volume, apkute la Buda intre anii 1796-1798.
In partea a II-a, Buda, 1796, se aflä, in cadrul prezentkii domniei regelui
Sigismund de Luxemburg (p. 161-274), referirile la Mircea I (p. 178-181).
In 1778 s-a tipärit la Buda prima publicatie de documente, a lui C.
Wagner, intitulatä. Collectanea genealogico-historica illustrium Hunga-
riae familiarum, in care era indus i tratatul de la Bra§ov din 7 martie
1395. Acest izvor va fi cunoscut i citat de acum inainte fie dupi Pray, fie
dupä Wagner. Dar abia in secolul urmator 0 in secolul nostru vor fi alckui-
te marile colectii de documente 0 regeste ale imensei cantit4i de docu-
mente rämase din epoca lui Sigismund de Luxemburg, constituind surse
importante pentru studiul evenimentelor de la Dunke §i al relatiilor
dintre Mircea I i Sigismund de Luxemburg, precum G. Fejér, Codex di-
plomaticus Hungariae ecclesiasticus ac civilis, Budae, 1829-1844,
In 43 de volume dintre care actele lui Sigismund privind relatiile cu
Mircea sunt publicate in volumeleIII/1-2, IV/1-2, V/3, VI/2, VII/3, VIII/3,
65
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

IX12-5, X/1-8, XI 0 in cele trei volume ale lui Mályusz Eletnér,

Zsigmondkorioklevéltdr, vol.1-11/1-2, Budapesta, 1951-1958 (acesta
cuprinzand informatii despre mai bine de 20.000 de documente emise
de sau adresate lui Sigismund de Luxemburg in perioada 1387-1410).
Tot in anul 1778 apare la Leipzig primul din cele patru tomuri ale
sintezei in care istoriografia de azi va identifica "prima infati§are a istoriei
ungare in sensul noilor scopuri 0 metode ale Epocii Luminilor"" (volu-
mul al doilea va vedea lumina tiparului doi ani mai tärziu 1780). Autorul
sau, Ludwig Albrecht Gebhardi (1735-1802), 0-a conceput sinteza,
dupa cum o spune insu0 titlul ei, ca pe o Geschichte des Reichs Hungarn
und der damit verbundenen Staaten (Istoria Regatului Ungar 0 a statelor
In legatura cu el), impartind-o in patru parti, fiecare parte constituind un
volum de aproape 700 pagini, 0, toate la un loc, alckuind "volumul al
XV-le" dintr-o vasta Allgemeine Weltgeschichte .s5
Daca prhnele doul "pärti" tratau exclusiv istoria Ungariei, volumul
al treilea ("partea a treia") este dedicat in intregime Transilvaniei, iar volu-
mul al patrulea ("partea a patra") Tärii Romäne§ti, Moldovei 0 Bulgariei,
.

trecute deci, ca 0 Transilvania, printre acele "verbundenen Staaten"

formula care-i va permite mai tärziu 0 lui Engel sä introduca cu adevarat
In circuitul istoriografic international istoria românilor, bulgarilor 0 sar-
bilor, atragand, totodata, interesul editorilor occidentali spre acest spatiu
prea putin cunoscut lumii lor. Este de retinut aici ci pentru Gebhardi,
Transilvania I0 avea istoria sa distincta, motiv pentru care o trateazi
intr-un volum aparte, dupä cum trebuie observat CA expunand, in volumul
al patrulea, istoria Moldovei §i Munteniei chiar daca impreuna cu cea a
Bulgariei , Gebhardi a reussit sd elaboreze prima sintezd de istorie a
Tdrilor Romiine sincrond istoriografiei internationale a timpului sdu,
fapt ce-i confera subiectului un loc distinct in cadrul acesteia.
Cum era §i firesc, in cele cloud' tomuri dedicate istoriei Regatului
Ungariei, Gebhardi nu s-a putut opri la evenimentele de istorie
româneasca deck in masura in care ele se interferau pregnant cu istoria

- 66 -

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

statului respectiv. Dar este semnificativ ea' cel ce ne va da intdia sin-

tezd istoricd asupra domniei fi personalikitii lui Mircea I, in
volumul patru al lucririi sale, gasege necesar sa se refere aici la eveni-
mentele legate de personalitatea domnului phi Romane§ti in mai multe
randuri, cu pasaje destul de intinse.86
Dei pentru cei mai multi istorici romani Gebhardi este astazi un
nume care nu mai spune nimic, el a avut pentru istoriografia romaneasca
din prima jumatate a secolului al XIX-lea o influenta cople0toare, fiind,
alaturi de Engel, un adevarat modelator al acesteia, multe din punctele
sale de vedere contaminand de o manierä mimetica absoluti lucrari de
referinta ale acelui rastimp. Motiv pentru care traducerea integrali
acum pentru intaia oara a capitolului dedicat domniei lui Mircea I este
pe cat de necesarä, pe atat de lamuritoare pentru identificarea sursei
"uitate" a unora dintre "controversele" de asazi existente in econo-
mia subiectului.
Cititorul are totodata posibilitatea O.' urmareasca "in direct" efortul
primului istoric apusean care incearca sa puna o antunita ordine 0 coe-
renta in materialul documentar ce se acumulase pana la acea data. Apare
evident ca Gebhardi are cuno§tinta de tot ce se publicase pani la el, 0
atragem atentia multe dintre izvoarele pecare inceard sale asambleze
intr-o prima constructie unitara vor fi utilizate §i in cursul lucrarii de fat&
putandu-se astfel urmäri, comp arativ, modul in care progresul cercetarii,
0 mai ales al posibilitatii de aproximare a realitatii istorice va determina
integrarea lor intr-o altd arhitectura. Caci progresul in istorio-grafie nu
se realizeaz A doar prin schimbarea unghiurilor 0 manierelor de abordare
a trecutului, ci, mai ales, prin capacitatea 0 inteligenta istoricului de a
utiliza 0 interpreta materialul documentar existent. De aceea, fiecare nou-
venit are intotdeauna de ca§tigat din parcurgerea intregului drum
istoriografic strabdtut de inaintgii sal, chiar 0 atunci cand acest drum
se dovedege ratacit sau incarcat de croare.
Din ac- esta perspectiva, astazi nu mai este de retinutnimic din toata
constructia istoricului german de acum cloud secole (pertinente limb
67
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

Insä observatiile sale cu privire la statutul romanilor in raporturile cu

Imperiul Otoman, pe care am tinut tocmai de aceea sá le scoatem in evi-
denta), dei meritul sau ramâne intreg in privinta faptului ca a fost cel
dintai care a prezentat personalitatea i domnia lui Mircea I nu ca o "inci-
denta" in discursul istoric privind istoria altei tart sau altui §ef de stat, ci
pentru el insug, ca parte dintr-o primi istorie a românilor a§a cum la
data aceea romanii in00 nu o aveau, cad in momentul aparitiei istoriei
lui Gebhardi 1778 Samuil Micu avea abia 33 de ant Gheorghe Sin-
cai 24, iar Sulzer §i Filstich cunoscuti, citati i folositi de Gebhardi nu
trecusera de etapa traducerii cronicilor 0 a unei descrieri de "calator".
Efortul de documentare 0 de oranduire a materiei investit de istoricul
german in cartea sa a fost neindoielnic de mare importanta pentru opera
lui Engel §i a marilor istorici ardeleni. De aceea el merita sa fie receptat §i
apreciat ca atare. Candva, intreaga lui opera va trebui sa fie tradusa in
romane0e. Deocamdata facem un inceput prin textul de fata:
Voievodul Vladislav E'Vlaicul §i-a pierdut tara in favoarea unui
anumit Radu cel batran, care a lasat-o, dupa ce a murit, fiului sau, Radu
ce! tanara. Pe acesta 1-a alungat Mircea sau Marcu, fratele unui anume
Dan, §i vdrul despotului sarb Lazar. Inrudirea cu acesta din urma 1-a
implicat in razboiul cu sultanul Murat, care in anu11388 i-a smuls tinutul
pe care-1 ocupa in Bulgariab §i a dat lupta de la Campia Mierlei, in care
Lazar §i el [Murat] §i-au pierdut viata.

a Filstich 1.c. 19. In lista voievozilor valahi, in lucrarea Divs. p. 140, a domnului
Pray, care a fost secretarul printului Constantin Scarlat, sunt indicati in locul lui Radu,
doi frati Dan, care s-au prezentat in 1333 la scaunul voievodal, i dupä aceea 1-ar fi
tinut 23 de ani, §i Mircea, care ar fi trebuit si fie voievod din 1383 panä la 1411. De
aceea se pare ci §tirile valahe netipirite nu trebuie sä corespundiuna cu alta in intentia
istoricului lui Mircea. InAssemai Katend T. V. p. 196 seq. 207 Mircea este considerat
In mod gregt Mihai, fiul regelui bulgar Ion Alexandru.
b Leunclavius Hist. Musulm.7'urcar. p. 276. Zistoua capta, processit (Murat Chan
Gasi) ulterius versus illas arces et castella, quae olim Transalpini Valachi Danubium
trajicientes occupaverant in Bulgaria, et nullo labore praesidiariis in captivitatem
abductis omnia recuperauit: accessit inde Nicopolim.

68

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Severinul avea in acel timp [1389] un ban ungar, iar sultanul

Baiazid, prin cucerirea orgului Vidin [1390], §i-a deschis drum spre
aceastä bdnie. Ca si poata rezista turcilor, Mircea s-a afiat cu regele
bosniac Tvrtko §i s-alasatindemnat de acesta sa-lparis easel pe regele
ungar Sigismund §i si tread la regele polonez Vladislav, du§manul
lui Sigismund. Dupd cum se pare, aceasta s-a petrecut nu WA
animozitati: deoarece Mircea a iscalit ca ban al Severinului la 10
decembrie 1389, iar la 20 ianuarie o 17 martie 1390 la Radom §i
Suceava alianta cu regele Vladislav §i. cu voievodul moldovean Petrie ,
§i. a trebuit de as emenea sa ia in stapanire bania Severinului.
Regele Sigismund a descoperit nu numai aceasta alianta secreta
incheiati cu Vladislav, ci §i o altape care Mircea a incheiat-o pe nea§-
teptate cu sultanul §i a permis ca sultanul s I devina protectorul s du.
El I-a avertiz at pe Mircea s a revini la obligatiasa, §i i-a facut rep ro §uri
despre prietenia pecare n-ar trebui s-o aibd, in calitate de cre§tin, cu
cel mai puternic du§man al religiei cre§tine, §i anume cu turcii. insa
voievodul nu i-a dat nici o atentie §i §i-a justificat comportarea fata
de turci prin necesitatea prethisi de a fi fost constrans contra vointei
sale,
Acest pretext nepotrivit 1-a maniat pe Sigismund §i, in conse-
c P Dogiel Cod. dip. R. Polon. T. I. p. 597, 598 §i 599. Titlul voievodului era in
aceste documente dupä cum urmeazA:Mircius D. G. WoievodaTransalpinus, Fogaras
et Omlas Dux, Severini Comes, Terrarum Dobrodicii Despotus, et Tristri Dominus.
Un alt document din anul 1395 (Pray Diss. p. 145) scrie astfel: Nos Myrchia Vayvoda
Transalpinus, Dux de Fogaras et Banus de Zewrin , pe langa care, din Istoria Daciei
transalpine , a lui Sulzer partea II, pag. 128, fac eu o remarci: cuvântul valah noi care
inseamni nos este transcris in documente printr-o abreviere, pe care efii mai noi de
cancelarie valahi in mod eronatilcitesc Juou sau Johann g CA de aici trebuie sa villa'
obiceiul ca fiecare voievod sd puná numele Johann inaintea prenumelui sat. Numele
de Marcus s au Mircea es te scris in diferite moduri de vechii scriitori, §i anume Miricius,
Myrchia, Mirscia, Merche, Mirza, Myrxas, Miltza §i Merziweyde. Regiunea Omlas, acum
Amin se allá linga Sibiu in Transilvania, §i este a.5ezati alituri de actualul district
transilvanean Elgara§ (Milcovia - Benkii, T. II, p. 283). Dobrodicium sau Dobrogea §i
Tristra sau Silistra au fost din 1388 in stapinirea turcilor g au avut mai inainte pe unul
din printii bulgari ca domnitor, care a fost un cumnat al voievodului Vladislav. Probabil
ci acesta i-a dat lui Mircea un drept de mo§tenire asupra tinutului slu §.1 prin aceasta
prilejul la titlul de despot al Dobrogei §i Silistrei.

69

www.dacoromanica.ro
 ALIDCANDRU V: DITA

cinti, la ordinul sàu, stefan Kanysa, comitele secuilori trebuia si invade-

ze Va1ahia i si faci tot posibilul si-1 alunge pe Mircea. Acesta a solicitat
ajutor de la sultan §i a primit o considerabild ogire turceasci in sprijinul
silu; totu0 a pierdut lupta decisivi, pe care a dat-o cu comitele
Nicopolul Mic i a fost de acord cu recunogterea suveranidtii regelui
Sigismund.
Principiul pe care-1 adopti de acum inainte arati ci a fost mai mult
nesocotit i viclean deck prudent §iintelept. A§adar a hotirit pe ascuns
si trateze mereu cu cei mai puternici, iar invoielde i figiduielile si le
respecte atit cit si nu-1 puni intr-o situatie jenanti. Deoarece tocmai
acum Il consideri pe Sigismund mai puternic deck Baiazid, cilcat
cuvintul pe care-I diduse sultamdui, a trecut peste Dundre, in thnp ce
sultanul era ocupat in Asia Mici 0 a adus din Bulgaria §i Iambol multe
prizi i prizonierie. Tot in acest timp (6 iulie) a reinnoit alianta secreti
Cu regele Poloniei contra lui Sigismund, firi sá chibzulasci, cá atit
Baiazid cit i Sigismund erau mai aproape de el decit regele polonez
§i s-ar fi putut indrepta spre el, inainte ca regele polonez si aibi timp
si-i trimitá ajutor.
Baiazid a rispuns la ostilitate de indati ce a aflat, trimitindu-i pe
achingii sau cavaleria ward pe care i-a trimis in Hemus i i-a trecut
Dunirea la Nicopole, ca si nivileas ci in tara acestuia. Ce-i drept, Mircea
s-a incumetat si se opuni acestor soldati nu departe de Arge§, totu0 a
fost pus pe fugi de ei g a pierdut multi ogeni. Dupi aceasta a trimis
firi intirziere cadouri §i cereri la sultan, obtinind de la acesta
retragerea achingiilor, contra promisiunii unui tribut anual.
De indati ce a scipat de primejdia aceasta, i-a figiduit pe de altä
parte lui Sigismund contributia sa lao cruciadi, pe care acesta vroia si
o intreprindi contra turcilor.
Dan, fratele siu, care se presupune ci stipinise pini acum un
mic teritoriu in Valahia §i care nkuise dupi o stipinire mai mare, §i-a
prezentat intentia sultanului, 0 a fost recunoscut de acesta nu numai
d Pray Dirs. p. 143.
e Leunclavii Hist. Musulm. p. 319. Tara pe care Mircea a pustiit-o se numege
Kara-Owafi, sau Tara Neagrä, §i se intinde intre Dunire i orgul Emboli (Leunclavius
p. 471). Trebuie de asemenea sä fi inclus Bulgaria §i Valahia Mare (Morovlahia).

70-
www.dacoromanica.ro
 MIHCEA CEL MAHE

ca voievod mai legitim, ci sI fie i insclunat, sl ja tara in stApaniref.

AcumMircea cautArefugiu la regele Sigismund, care cu flota sa a alungat
corábiile turce§ti de pe DunAre g Morava, iar in anulurmAtor i-a ini§cat
pe turci chiar din fata Nicopolului Mic, a cucerit aceasti cetate, §i-1
forteazi pe Dan, ca impreuni cu turcil, sá fug din Valahiag. Astfel,
Mircea., devenit din nou vcdevod, a fAcut tot posibilul ca imediat sl se
dezlege prin tridare de obligatia prin care trebuise sa se alieze cu
Sigismund. De aceea a pus la cale ca pAdurile §i trecitorile inguste ale
muntilor Pazara, pe drumul de intoarcere al lui Sigismund, sl fie
ocupate cu arcgivalahi g a po runcit ca ace§tia sl tragd cu sAgeti otrAvite
In oastea ungari, cAreia totu§i Ii datora binele siu. Totu§i oastea
croinduli drum, a ajuns in tara sa.
Dup./ cAtiva am se pare ciDan avea in tari o pozitie mai puternica;
de aceea Mircea a reinnoit legAtura cu regele Poloniei, i i-a promis
acestuia, mai bine sä nu-1 atace pe regele Sigismund, ga cum Ii placea
regelui polonez, iar dad aceasta s-ar fi intAmplat, s'A nu se impace
niciodatA cu Sigismund in mod unilateral". Dan, intre timp, a avut mai
mare preponderenti, Intr-adevAr, dar la scurt timp dupA noua sa
inscAunare a fost orno fit de supu§ii .
De Mad ce s-a petrecut aceasta, sultanul Baiazid a intrat in tari
ca sl pedepseasci nelegiuirea. Mircea n-a indrAznit ceari ajutorul
f Ceea ce se poveste§te aici despre Dan, din Chalcocondylas (Stritter T. II. p.
702) g Thuraz p. 321 §i alte izvoare simultane, comunica Filstich despre Radu cel
tank. Sä speräm ci domnul capitan Sulzer, care n-a crutat nici eforturi §i oboseali,
nici cheltuieli, o sä primeasci de la manistiri i arhive materialul pentru o istorie
moldovalahl autenticl, sl indepärteze neclaritAtile din volumul urmitor al operei
sale atAt de des citati, Istoria Valahilor, nerevizultA pia In prezent.
g CA aceasta s-a petrecut in 1392,0 dovedege istoria zAmislirii viteazului Ion de
Hunedoara In lucrarea preotului Ben16, Transilvania. T. I. p. 560. Regele Sigismund
avea in tabära de pe rAul Sztrigy in comitatul Hunedoara o fiici de boier valah din
neamul Morszinei §i din legatura lor s-a niscut Ion de Hunedoara. Documentul
prezentat de domnul Pray in Diss. p. 143 prezintA aceasta ceva mai devreme;
Chalcocondylas insi, care indica anul 1391, pare sä fad o confuzie (Stritter T. II. p.
702).
h Cromerus de Orig. et rebus gestis Polonicis p. 249.
Stritter T. II. p.902.

71

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

lui Sigismund 0 a ajuns intr-o foarte mare primejdie, dar s-a salvat
printr-un iretlic de mare efect. El §i-a trimis sotia, copili, rudele §i
lucrurile de valoare in Muntii Bra§ovului, care separau teritoriul säu
de Moldova, a insotit oastea turceascd cu oamenii sdi, fird sd fie
observati, 0 a ripus multi du§mani, care in mid grupuri cdutau si fad
rost de alimente, sau care formau ariergarda la o distantd prea mare
de armata principall Sultanul n-a putut impiedica toate acestea,
deoarece valahii se retrdgeau rapid in piduri §i vii inaccesibile,
scdpindu-i privirii sale 0 imediat, pe de altd parte, Ii provocau noi
pagube. El a trebuit de aceea sd se intoarci degrabi spre Durare 0 pe
drum a clzut hitr-o cursdintinsi de valahi in care a suferit noi pierdeni
poate cá§i-ar fi pierdut intreaga Wire, dad n-ar fi avut norocul
ajungd intr-un loc avantajos in care s-a fortificat 0 a zibovit atit de
mult land a reugt sá scape peste Dundre. Fati de aceasti du§mänie, au
urmat semne de prietenie din partea lui Mircea, iar sultanul Baiazid a
fost multumit cä i-au fost oferite 0 a emis un document prin care la
confirmat pe Mircea ca voievod pe viatd, intr-un asemenea mod ca §i
and ar fi avut bätälil victorioase in Valahial.
Mircea n-a fost dispus sd respecte aceasa conventie, dci impreund
cu regele Sigismund a incheiat o aliana ofensivd contra sultanului §i a
tuturor celorlalti du§mani ai regatului ungar, a figkluit oastei ungare
caintotdeauna sá poaatrece prin sarasa in mod nestingherit §i sd poatd
face aprovizionarea cu alimente, obligindu-se ca la cererea lui
Sigismund sd-0 trimia sau sd-0 retragd propria armaa. Sigismund s-a
servit de aceastd aliana 0 a condus marea oaste a cruciatilor, pe care o
adunase de mult timp, ca si tread din Valahia la Nicopole in Bulgaria
a suferit aici cunoscuta i greaua infringere in fata turcilor.
Mircea a cdpdtat acum un nou du§man: deoarece supqii sài erau
mai §ovdielnici 0 mai infideli deck el insu0, nu 0-au fdcut procese de
con0iina din dzwitirile §i alungdrile mai vechi, i alegerea unui nou
domnitor al ariik , §i 1-au inscdunat pe un anume Vlad, pe care 1-au
General von Bawr, Mémoires historiques et géographiques sur la Valachie,
Francfort et Leipzig, 1778, p. 34. Unele cronici valahe afirma, dupa cum remarca domnul
von Bawr, ca ar fi un decret de confirmare turcesc intocmit in 1454 §i acceptat de
valahi.
k Chalcocondylas de Stritter T. II. p. 903.
72

www.dacoromanica.ro
 MIHCEA CEL MAHE

acceptat ca voievod, pentru stdpdnirea tuturor domeniilor valahe.

Acesta a jurat credintdreginei poloneze Hedwiga i sothlui ei i a consi-
derat-o ca adevdrata regini a Ungariei, Valahiei sau Basarabiei, Seveii-
nului, figirgului §i Amlgului, intrucitva ca domenii feudalel.
Fiindcl Sigismund, dupi bdtAlia de la Nicopole pdrea in intregime
distrus, voievodul transilvdnean Stefan, cu ajutorul valahilor, a provo-
cat o rdscoald, care insi a avut urmiri foarte putin importante.
Mircea a cdpdtat inapoi, prin §iretenie sau fortd, teritoriul de lingd
Severin §i l-a impins inapoi pe sultanul Baiazid, deoarece voia sd cuce-
reascd Severinul, printr-o victorie längi Craiovam.
Dupä moartea lui Baiazid, s-a amestecat in disputa pentru
ocupareatronului otoman, care a izbucnit intre fratii Suleiman §i Musa,
acesta din urmd venind la el peste mare din Asia Mica*, promitându-i
plata pe timp de un an §i o provhicie din Turcia europeand. Musa a stat
un timp in Valahia 0 l-a clutat pe Dan cel tdndr, care era un nepot (fiul
fratelui) §i coregent al lui Mircea, ca de asemenea sd atragd de partea
sa pa§alele turce§ti invecinate. Numai CI Dan nu a cd§tigat de partea sa
aceste pgale. Mircea a trimis pe un fiu al sdu la Constantinopole ca sd
intdreasci alianta prin aderarea grecilor de acolo §i a obtinut de la
cetäteni promisiunea ci Musa va primi sapdnirea asupra otomanilor
§i lui o parte din teritoriul grec. Acele pa ale l-au informat intre timp pe
sultanul Suleiman despre popasul §i intentia lui Musa, de aceea
Suleiman s-a grdbit spre Dundre ca sd punä mIna pe Musan . Musa a
I Dipl. in Cod. di pl. Polon. T. I. p. 623, Dogiel. Vlad se nume§te Woywoda
Bessarabiae nec non Comes de Severino, a semnat diploma in Oppido Arges, §i a
primit de la regina Hedwiga Woiewodatum Bessarabiae et Dominia in regno
Ungariae. Dominia inseamni Fägira§ §i Amla §i pentru ci indici posesiunea
Arge§ului §i Severinului, CA Valahia a apartinut lui Vlad, a§a ci nu existä nici o indoiall
ci Bassarabia nu inseamnä aici provincia moldoveneascä cu acest nume, ci acest tinut,
care in titlul asemänitor al lui Mircea se nume§te Transalpina. Probabil ci in original
scrie Bassrath sauPazara, lar traducätorul le-a substituit cu denumirea Basarabia care
ii era mai cunoscutä. Severinul §i-a pierdut, ce-i drept, banul un gar; numai cd stärile §i
regele n-au cedat tinutul voievodului, fapt care se vede din formula: vacante Banato
Zeverinensi, din documentele ungare din anii 1397 §i 1399.
"I Luccari Ristratto degli Annali di Rausa p. 72.
n Stritter T. II. p. 905. Tänärul Dan se nume§te in acest loc Tanos sau Ytanos,
dupd aceea Myrdan. Leunclavius (Hist. Musulm. p. 432), care aduce evenimentul in
73

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

trecut Dunarea cu valahii pe care i-aprimit de la Dan §i Mircea §i a cucerit

Adrianopole; de indati ce a auzit despre sosirea lui Suleiman, a fugit
inapoi la voievodul Dan. Dupi aceea a fátacit prin muntii dintre Tracia
§i Bulgaria, a adunat o noui armati in Valahia §i I-a invins pe Suleiman,
care §i-a pierdut viata.
Prin aceste schimbari in statul otoman, Mircea a dobandit o mai
mare siguranta §i a cautat saintäreasca noua alianta cu regele polonez.
Însá aceasti situatie avantajoasa a fost din nou modificati. Cad sultanul
Mahomed, care la inceput se multumise cu Asia §i viza acum §i Europa,
1-a prins pe fratele sàu, sultanul Musa, i-a luat tara §i viata §i a lasat
fie pustiit teritoriul lui Mircea, ca cel mai important aliat al du§manului
sau invins°.
Nu mult dupi aceea, un anume Mustafa, care s-a dat drept fratele
sultanului, a venit cu trei sute de oameni peste mare in Valahia §i a soli-
citat ajutorul contra sultanului. insa n-a primit nici un sprijin, acesta
fiindu-i refuzat §i s-a dus in Tracia unde curand a fost prins §i executat.
ederea sa In Valahia i-a oferit sultanului pretextul sä nivaleascd din
nou in aceastà tarl. in consecintä a trimis achingiii peste Dunire, ca
se impra§tie §i sá jefuiasci totul sau sa prefaci totul in cenu§i.
Voievodul Dan a fost la scurt timp dupl aceea alungat de Mircea
din tinutul siu 01-a rugat pe sultan acorde ajutor §i sprij in. Opinia
de atunci a sultanului Li era favorabiM §i a primit o armata turceasca cu
care s-a deplasat imediat in Valahia. Valahii Il urau pe batranul lor
anul 1411, observi in cronicile turce§ti cá printul anonim al Valahiei, din razbunare
pentru pustiirea ;aril sale de catre achenzilaii (acingii), pe protectorul lui, i anume
printul Isfendijarbeg din Sinope, I-a rugat sá i-1 trimitä pe Musa, CA acest fapt s-a
intämplat i cá printul Valahiei (probabil Mircea) i-a dat ca sotie lui Musa pe fiica sa cu
speranta mogeneascä teritoriul.Dupä aceea Musa a cucerit acest teritoriu, care ar
fi fost in Rumelia. Aceasti povestire pare a proveni de la un otoman pärtinitor: cAci nu
este nici adevirat cä Mircea a cucerit Valahia, nici probabil cä Mircea sau Dan, fira sa
fie nevoie, au Insträinat tara, pe care totdeauna au al:drat-0 cu curaj §i contra tuturor
primejdiilor. Niunele Rumelia, care are mai multe intelesuri, nu inseamni nici Romania,
d Europa (vezi Istoria Imperiului Otoman de printul Cantemir, p. 107) §i, de ase-
menea, Musa nu a cucerit niciodati cu annele Valahia romanicä sau traded, iar acolo a
stat cam putin timp cu armatä. Am urmat cronologia printului Canternir.
° Stritter T. II. p. 907.

74 --

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

voievod Mircea, deoarece trdia in mod foarte desfrinat 0 le ripea feme-

ile. De aceea Dan a gisit atit de multi care i s-au aliturat, hick Mircea a
trebuit si-1 evite.
Mircea s-a incumetat si caute adipost la regele Sigismund, iar
acesta, care nu voia si piardi prilejul de a obtine din nou drepturile de
suveranitate pierdute, i-a poruncit lui Stefan Losoncz, banul Bosniei,
unul dintre comandantii sii cei mai capabili, si respingi pe turci §i pe
DanP. Dar actiunea n-a avut succes, Losoncz a fost omorit la prima
ciocnire, oamenii sii s-au imbulzit unii peste altii 0 aproape toti au fost
doboriti, iar Mircea a trebuit si se intoarci grabnic in Ungaria.
Dan a crezut ci acum poate domni in 11ni0e. Numai ci sultanul
Mohamed a intrat in lupti ca s-o transforme intr-o provincie a
Imperiului Otomana . A trecut foarte rep ede Dunirea, a luat in stipinire
trei cetiti, Giurgiu, Neu-Sule (sau dupi cum citege Cantemir, Kale) i
Sagzim (Salctsche) Isaccea §i a trimis achingiii si pustiiasci. Voievodul
0 boierii au cenit indulgenti 0 pace. Numai ci el nu le-a acordat cele
cerute, pia ce nu se vor fi obligat, ca supu0i lor si-i pliteasci anual
impozitul obi§nuit pe cap de locuitor (capitatie) haraci.
Dupi aceea a nivilit in Valahia ungari sau Banat, a cucerit
Severinul, a construit raiaua Giurgiu, a fortificat g a intirit aceasti
cetate foarte mult 0 a luat pe ambii fii ai domnitorului Dan, impreuni
cu cincifii de boieri ca ostatici laAdrianopoler. Dupi aceeaDan a pierdut
P Thurdcz p. 231 Bonfinii Rer. Ungaricarum Decades, Basiliae, 1568, p. 424.
Ultimul are anul 1415, pe care Thurócz a uitat sä-1 comunice.
q Leunclavius p. 473 ad. Ann. 1417, care insi probabil ci a povestit de (Iota oii
acela0 eveniment cu lacune ca fiind din anul 1415, folosit dintr-o alti cronici deck
aici.
r Printul Cantemir crede d sultanul, cu aceasti ocazie, a pus stäpinire pe toate
veniturile din sare §i din vami, care pina acum nu erau ale coroanei. 0 cucerire
completA a tilt nu s-a intimplat, dei sultanul §i-a atribuit o mid parte §i a considerat-o,
pentrunoua sa fortäreati, ca o raja sau un pgalic. Probabil sultanul a observat ci
atunci când a cautat sä-i subjuge pe valahi in intregime, ace0ia in disperare
s-au sfituit 0 i-au provocat o a§a mare infringere precum strimo0i ski 0
regele ungar. Aceasti apreciere se pare cä 1-a fäcut 0 pe urmapil säu sä fie
retinut pini acum, de a-i prida pe valahii ce doreau libertatea, dei unii
oameni de stat cred ci Poarta, din aceastä cauzà, nu-i transformä pe valahi

75

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

teritoriul sau in favoarea lui Mircea cel batrin §i a slujit in armata

turceasci.
Precum Mustafa care voia s d-i smulgi puterea fratelui sdu, sultanul
Murat, Mircea umbla atunci prin Bulgaria §i Tracia 0 l-a luat pe Mustafa,
care fusese invins, in tara sa. Numai ci in curand Mustafa a fost omorit
§i Valahia a trebuit si suporte o noua pustiires. Dan i-a insotit pe turci
In fata Constantinopolului g a auzit, fiind prezent la asediul acestui
ora, cdunchiul sAu Mircea ar fi murit, 0 d un fiu nelegitim al acestuia
ar fi fost acceptat cavoievod de dtre boierit. Imediat a tras speranta cd
se va urca din nou pe tronul valah 0 a hotdrit si fad asta cu ajutorul
impAratului grec. In consecinti, s-a strecurat ptintr-o poartà in ora,
§i-a descoperit identitatea in fata imparatului 0 s-a aritat sub steagul
grecesc atit de curajos impotriva asediatorului turc, incit dupl
tertninarea asediului, impäratul s-a obligat sà-1 sprijine in actiunea sa
contra noului voievod valah. De aceea l-a trimis pe o corabie inarmati
la Asprocastrum (Akirman) in Moldova §i s-a ingrijit ca din partea
compatriotilor s Ai sA se bucure de o a§a mare atentie, incât ace§tia l-au
omorit pe noul lor voievod §i i-au jurat credint'd. Dupà aceea l-a rugat
pe sultan si-1 confirme, s-a obligat si plIteascd tributul convenit
odinioarl §i a fost cople0t de sultan cu dovezi de simpatie. Aceasa
in provinciali, ca sa-i poatà incirca cu multe biruri §i impozite (Neueröfnete
Ottomanische Pforte, p. 37): regula dupä care supu§iiPortii s-ar achita de noi impozite
nu este respectatd de slujba§ii mai mari §i mai mici ai Portii, aratä practica. Guvernul
turc actual nu ingaduie ca un turc si fie vizut fári papport in Valahia 0
Moldova, sá petreacä in cele mai importante localitati ale lui Be0i Aga, sä*
observe purtarea negustorilor §i calkorilor, sä pedepseasci certurile cu
valahii, 0 aratä ci confratele de credinti turc sau mahomedan nu trebuie sA
fie in posesia unui teren 0 si0 practice religia in mod public (Sulzer vol. II.
p. 72), nu se amesteci in nici un chip in guvernarea interni 0 in aplicarea
legii, §i dà printului un titlu pompos §i luxul unei curti asiatice (von Bawr).
Toate acestea aratä cä Poarta se teme de valahi §i nu indräzne§te sä-i subjuge; mai ales
acum cand Dunärea ii desparte pe cei din provinciile turce§ti §i sunt inconjurati la
nord §i la vest cu monarhii religiei lor pe care o iau sub protectie i putându-se elibera
upr de sub stäpânirea turceascä.
S leuncvius a.a. O. p. 506.
t Stritter T. II. p.912.

76-
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA (IL MARE

simpatie a fost dupi sase ani intrerupti: cici sultanul a ingicluit ca

Valahia si fie pustiiti de citre Turcan.
Chiar in acel timp Dracula sau Radu, unul din fili nelegitimi ai lui
Mircea cel bitrinu a atras la Constantinopole, uncle servea in garda
personald a impiratului loan, multi valahi, a plecat cu acestia in tara
sa, a cucerit un castel i, deoarece multi supusi nehotiriti ai lui Dan au
venit la el, a dat cu acest nefericit voievod o lupti in care I-a prins pe
Dan i I-a decapitat.
De indati ce a auzit despre cucerirea lui Dracula, sultanul Murat
l-atrimis pe fratele lui Dan, care fus ese ostatic la el, cu o armatä in Vala-
hia, ca voievod. Dracula Ind a respins aceasti armati i i-a luat viata
fratelui lui Dan. Aceasti victorie nu i-a dat totusi o deplini siguranti.
Pentru cä cei mai multi boieri i se opuneau, refuzind si-1 asculte si au
trimis buzduganul lui Dan la regele Sigismund cu rugimintea ca si-1
considere ca un semn al supunerii lor i si-1 dea aceluia pe care-1 desem-
neazi ca domn al lor. Sigismund a convocat parlamentul la Niirnberg,
de indati ce delegatii valahi au venit la el, 0, deoarece avea de mai
mult timp printre curtenii säi un bastard al lui Mircea cel biträn, i-a dat
acestuia scaunulvoievodal 0., totodati, ordinul cavaleresc al dragonului
impreuni cu buzduganul i i-a dat marea si mica Valahie prin cloui
steaguri pe care erau pictate doui cruci. in acelasi timp a dat cavalerilor
germani din Prusia o regiune in Serbia (probabil Banat Matschau), cu
ordinul si apere Ungaria, Bosnia 0 Valahia contra turcilor, si a dispus
ca noul voievod sá tread prin Transilvania ca si ajungi In Valahia, in
care s-a insciunat curand. Dupà citiva ani sultanul a incercat si-i gunge
pe cavalerii germani din Serbia i, deoarece asta nu i-a reus it, s-a adresat
voievodului Valahiei, care ofi din teami, ori din egoism fati de
Sigismund, ca si tread peste el, impreuni cu acesta i-a alungat pe
cavaleri. Sigismund i-a primit pe cavaleri, i-a dat unuia dintre
conducitorii lor Severinul din Banat sau Valahia mid, a smuts de la
U Ebenda. p. 910, 911, 91 2 .Drakula, Dragul Dracut, Dragulios; numit de scriitori
unguri Radulo Radwt alias Praznaglava. Pray ne asigurà (Ann. Reg. Hung. P. III.
p. 25) CI Dracula ar fi un nume oficial; numai C dupi observatia saiitorilor greci e
putin supärator chiar §i pentru valahii de astäzi (1'imon. Idea Hun. novae p. 77),
inseamnä chiar diavolul.

77-
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

turci cetatea Giurgiu §i 1-a nuinit voievod pe un anume Dan cel negru,
care,1nsa, curând dupi asta a murit.
Dracula sau Radu, care se mentinuse pânä acum intr-un colt al
Valahiei intr-o anumiti independenti, a plecat acum la sultanul Murat
la Brusa In Asia Mid, I-a recunoscut ca suveran etc.87

Dupa Gebhardi, urmatoarea sinteza apartine lui Johann Christian

von Engel (1770-1814), a carui lucrare in patru volume, Geschichte
des Ungrischen Reichs und seiner Nebenkinder (IstoriaRegatului Ungar
0 a vecinilor sai), Halle, 1797-1804, reja, prin titlu 0 prin plan, intreprin-
derea predecesorului sau. Al patrulea volum, in douà parti, este intitulat
Geschichte der Moldau und Walachey. Nebst der historischen und
statistischen Literatur beyder Länder (Istoria Moldovei 0 a Tarii Roma-
ne§ti. impreuna cu literatura istorica g statistica a ambelor tari), Halle,
bey Johann Jacob Gebauer, 1804. El a avut rolul de a deschide un larg
fäga§ istoriografiei romane§ti, care, pe masura ce ka cunoscut 0 urmat, 0
La asumat in cele mai diverse §i, azi, greu identificabile amanunte 0
meandre. In plus, pentru intreaga istoriografie ungara, Engel a devenit
arhetipul pe al carui contur major s-au inscris toti istoricii de pana acum
ori de cate ori s-au arAtat 0 se arata a fi interesati de trecutul romanilor.
Dacd Gebhardi a fost uitat, Engel continua g astazi sa fie folosit de cdtre
istorici straini, apeland la lucrarea sa ca la una dintre sintezele de baza
ale istoriei romane§ti. Capitolul pe care il dedica lui Mircea I §i pe care,
la fel ca in cazul lui Gebhardi, il traducem aici integral pentru ca istorio-
grafia romaneasca sa-laiba la indemana , constituie o dovada in sine a
adevarului afirmatiilor noastre, 0 probeaza cat de actuale 0 comune ne
apar multe din tezele lui Engel, de multe ori discutate, promovate 0
apdrate fail ca numele sa-i mai fie invocat sau chiar cunoscut:
§ 15. Mircea (dupd un comentator al lui Chalcocondylas §i foarte
probabil Marcus, dupi Soterius, Mauritius Moritz), zis ce! BItrân, un
remarcabil domnitor al Valahiei din 1383-1419. Turcii cuceresc Bulgaria
§i se amested In treburile valahe. Mircea este un vasal nestatornic al
regatului ungar.
78

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

CI Mircea, potrivit Cronicii lui Filstich un frate al lui Dan, §i-a

inceput domnia chiar in 1383, presupun din aceasta, pentru ci aceea§i
cronici ii atribule ctitorirea ministirii Cozia in acest an, §i analele
interne in astfel de informatii privitoare la ministirisunt Ind cele mai
exacte.
Deoarece Si§man, principele Bulgariei, era ginerele lui Murad,
a§a pare-se ci Mircea (ca §i predecesorul siu Dan) a dus rizboi cu
Si§man in anii 1383-1387. Chiar daci, dupi cronicarii interni, el a fost
invins o dati, in once caz sfir§itul rizboiului trebuie si fi fost totu§i
norocos pentru el (§i aceasta este o realitate), ci el era sau se numea
cel putin in anu11390 despot al Dobrogei §i senior al Silistrei (Miricius
DeigratiaVojevodaTransalpinus. Dux in Fogaras et Omlas, Severini
Comes, Terrarum Dobrodicii Despota et Thstri Dominus). Deci a§a
putea Chalcocondylas si relateze pe buni dreptate ci Valahia se
intindea in timpul lui Mircea pini la Marea Neagri; §i, de asemenea, de
aici se poate trage concluzia pentru ce a izbucnit rizboiul, anume pentru
stipinirea Dobrogei §i a Silistrei.
Cronicarii turci relateazi din singeroasa bitilie de la Cosovo
din 1389 au luptat de asemenea valahi, alituri §i impreuni cu armata
lui Lazir (Ungr. Gesch. Theil III, p. 346). Daci erau valahii lui Mircea ?
Nu §tim sigur.
Dupi aceasti bitilie, Mircea a trebuit si se uite in jur dupi
aliante externe pentru a se apira pe sine §i posesiunile sale fati de
puterea in cre§tere a turcilor. Atunci regele Poloniei, Wladislaw Jagiello
§i sotia sa Hedwiga, invidio§i pe regina Ungariei, Maria §i pe Sigismund,
au trimis soli la voievozii Moldovei §iValahiei, oferindu-le ajutorul lor
impotriva tuturor du§mandor §i le-a promis fati de aceasta civrea si-i
apere cum se cuvine fati de toate pretentiile regelui Ungariei. Mircea a
trimis intr-adevir pe boierii sii Magnus §i Roman Hericzki, in intelegere
cu voievodul Petru al Moldovei, la Radom, unde (feria sexta post diem
conceptiones B.M. V), in 1389, s-a incheiat o alianti prin care fiecare
parte trebuie si se ajute reciproc cu toad puterea, §i anume impotriva
regelui Ungariei §i a cipetenillor acestuia, impotiva altor du§mani, insi
"juxta liberi arbitrii beneplacitum". Aceasti alianti Mircea a intirit-o
printr-o diplomA, datati la Lublin in 20 ianuarie 1390 §i sigilati cu
pecetea cea mare (dedimus literas privilegiales, pendentis et
79

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU It. DITA

authentici Sigilii nostri majoris munimine roboratas), din care

trebuie sá reiasi ci Mircea insu§i a fost la Lublin.
e) "In anul 1390, in al patrulea an al domniei sale, Sigismund 1-a
pedepsit pe voievodul Stefan al Moldovei pentru devotamentul säu fatä
de Polonia. De aceea Mircea a fost cuprins de teami, cá acum probabil
ar puteasi-ivinirânduL Deci, pentru a se puteamisura cu regele Unga-
riei in caz de nevoie, el a trimis pe boierii sái Roman Hericzki i Kadbes
Sadki la Suceava, unde s-au inteles acolo cu delegatii poloni Gervasius
de Dolowicz i Benzo de Zabokruc la 15 noiembrie 1390, ciintr-adevir
prietenia i alianta cu Polonia trebuie si rämini in vigoare: totu§i, dud
regele Poloniei ar vrea si porneasci rizboi impotriva Ungariei, ar
trebui sä faci aceasta cu §tirea §i cu invoirea lui Mircea; dimpotrivä,
dad Mircea trebuia oricum si se misoare cu regele Ungariei, total sau
pentru scurti vreme, atunci el trebuia si tind seama §i de regele Polo-
niei, §i regele trebuia apoi si incuviinteze infruntarea i si i se aliture;
aa ci apoi fiecare din cele trei prii pacificatoare trebuia sifaci cauzi
comund cu cea de-a doua impotriva celei de-a treia pirti care vroia si
rupi alianta. Când insi Mircea avizut ci Sigismund nu ficea nici o pre-
gitire pentru o expeditie in Valahia, atunci el a devenit mai curajos, §i a
Intärit alianta sa anterioari cu Polonia, datati la Lemb erg, 6 iulie 1391.
In cujus rei evidentiam Sigillum nostrum majus per Maynam et
Voiculum Comites nostros fideles praesentibus appendi fecimus
(Dogiel I. 599).
f)Alianta cu Polonia nu i-a ajutat insilui Mircea in nici un fel impo-
triva lui Baiazid, care, in anul 1390, a inceput si subjuge Bulgaria.
Locurile pe care le poseda Mircea dincolo de Dundre, de pildi Vidin,
Si§tov, au fost asediate i ocupate in 1392 (I, p. 466).
g) In al §aselea an al domniei sale, adici in 1392, Sigismund a
hoUrit si-lreaduci de asemenea pe voievodul Valahiei la jurimintul
siu de credinti. Din pricina rebeliunii, Mircea nu se bizuia doar pe
propria-i putere, ci i-a cenit i lui Baiazid trupe de ajutor turce, i le-a
obtinut, probabil contra cedirii acelor cetiti bulgiregi. Ba cu atät mai
putin, când trup ele regale ungare au trecut muntii, armatavalaho-turci
a lui Mircea a dispirut, probabil doar ca stratagemi. Cavaleria grea a
lui Sigismund n-aputut urmiri prea bine de tgamentele ei ware, aflate
intr-o fugi; ele s-au deplasat in munti, i apoi noaptea peste Dunäre.
80-
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Regele Sigismund vroiatotu0 sifi ficut ceva cu acest prilet a incercuit,

cucerit §i ocupat Cu trupe ungure§ti Micul Nicopole, care avea o garni-
zoani valaho-turci. Thurocz relateazi rezultatul expeditiei cu urmi-
toarele cuvinte: Tandem genii partium aerundem jugo obedientia
imp osito, cum Triumph° felix venit in Hungariam.
Thurocz confundi 0 leagi aceasti expeditie in Valahia cu o alta
de mai tirziu din 1395, in care el accepta cu indoiali ci a murit acea
Maria sexto regim. Sigism. anno, Ind inaintea incheierii acestei ape-
ditii, care totu0 a pirisit cele lume0i abia in anul 1395.
De altfel aceasti expeditie este de asemenea remarcabili prin ro-
manul de dragoste dintre Sigismund §i o tanärinobilivalahi, Morsina,
inceput in comitatul Hunedoara, 0 al cdrui fruct se zice ci ar fi fost
na§terea lui loan de Hunedoara (Benkii. Trans. I. 561).
Voic Buti, care apoi s-a cisitorit cu aceasti Morsina, era, potrivit
acestei istorisiii, un boier valah al lui Mircea, care pro babil a fost izgonit
de el din pricina devotamentului fati de Ungaria, §i acum a fost repus
de citre Sigismund in posesia bumullor sale. Celelalte imprejuriri se-
cundare ale istorisirii expuse de Benliò (anume, ci ar fi fost chiar atunci
un Dan ne§oviielnic rivalul lui Mircea, §i Sigismund de fapt 1-a ajutat
pe Mirceaimpotriva lui Dan, care era sprijinit de turci) nu se confirmi
debe, 0 sunt o confundare a vremurilor de dinainte cu cele de mai
tirziu.
in anul 1394 Baiazid a subjugat Silistra, §i, de asemenea,
Nicopole (Ungr. Gesch. I. p. 466). Nu §tim daci la Nicopole era o
garnizoani ungureasci.
Regele Sigismund a hotirit si puni capit cuceririlor sale in
aceasti parte a granitei bulgare: cici ga s-au apropiat turcii tot mai
mult de Valahia, de Banatul Timi§oarei 0 de regiunile din Transilvania.
Sigismund a hotirit si mute teatrul de rizboi peste Dunire, si
cucereasel cetätile bulgiregi, §i astfel, in intelegere cu constantino-
politanii, si-i aduci pe turd intre doui focuri, g cu timpul si-i alunge
din Tracia. Ell-a Willis pe Nic. de Canisa dupi ajutoare in Franta; dar el
insu0 a plecat in 1395, in cel mai timpuriu anotimp, in Transilvania, §i
anume la Sibiu 0 Bra§ov, unde Mircea a devenit vasal al coro anei regale
ungare. Acesta s-a prezentat §i in dominica Reminiscere a into cmit un
document cu titlul:Myrchia Vaivoda Transalpinus Dux de Fogaras et
81

www.dacoromanica.ro
 ALOCANDRU )1. DITA

banus de Zewrin. In acesta el lamureVe ci regele Sigismund ex quo

nos novit l-a tratat mereu cu milostivire V bunavointa deosebita. De
aceea, el a fagaduit, sfituit de boieri; urmatoarele:
Daci Sigismund vrea si lupte personal impotriva turcilor
sau aliatilor acestora: atunci ar face 0 el aceasta; dad Sigismund
trimitea doar un general cu oastea, el trebuia atunci siporunceasci
ca trupele de ajutor si se aliture oastei (fad a fi personal sub
comanda generalului). In ambele cazuri insä el trebuia sa
porunceasci ca si se ingiduie trecerea liberi a oastei ungureVi §i
si i se ofere hrani contra plati.
Cat timp ar ramlne Sigismund sau trupele sale pe campul
de luptd, atata timp ar face acelgi lucru g Mirceainsu0 sau trupele
sale trimise in ajutor; pe ling aceasta insi, Mircea trebuia in tara
sa sa fie mereu gata cu qteni in numir suficient ca trupe de rezervi
§i pentru garnizoanele din orgele V castelele care urmau si fie
cucerite, g in absenta regelui sa ofere tot ajutorul garnizoanelor
ungureVi intru apararea lor.
Dad. Sigismund patrunde mai adanc in Bulgaria cu armatele
unite, el trebuia sa fie aprovizionat neintrerupt, doar Oa acolo
unde ar fi posibili carduVa, din Valahia cu hrani contra plata.
Soldatii unguri, care trebuiau sa ramáni pe loc din pricina
bolilor, ranilor sau pentru paza bagajelor, urmau sa se bucure in
Valahia de adapost g de siguranta deplina a persoanei g bunurilor
posedate.
Se vede CI era luata in consideratie de Sigismund o expeditie
hotarito are impotrivaturcilor, al card succes strdlucitor trebuia sd dud
la securitatea perpetua a Valahiei V a regatului ungar 0, poate, la
supunere a turcilor. Dar din marele plan s-a realizat, cum separe, foarte
putin; Sigismund a trecut intr-adevar Dunarea, a luat cu asalt Micul
Nicopole V a daramat zidurile acestei cetati cu bombardele, Mat el a
eliberat-o din nou de garnizoana turd. Dar apoi a ava expeditia §i de
aceasti data un sfarVt: cad Sigismund a obtinut prin curier §tirea despre
boala aducatoare de moarte a sotiei sale Maria, §i s-a hotarit sá se
intoarci in Ungaria, WI O. fi provocat multe pierden i turcilor. Maria a
fost inmormantati la Oradea-Mare; Joh. de Canisa, arhiepiscop de Gran,

82-
www.dacoromanica.ro
 MIECEA GEL MAHE

s-a ingrijit de inmormintarea ei, a impiedicat capolonezii sipitrundi

In Ungaria g a impus prestigiul regelui Sigismund in regat.
Dupi aceasta, Mircea poate si fi fost foarte revoltat. Turcii erau
intiritati, firi si fie slibiti, 0 el era cel mai expus in a le simti mania.
Propria dorinti de rizbunare 0 presupusa intentie abili de a dobindi
un merit in fataturcilorl-au impins la felonie. Cind Sigismund se intor-
cea Sri griji cu trupele sale prin Valahia, Mircea a *filth's o cursi in
muntii Bazarad (adici in dreapta riului Olt, in Banatul de azi al
Craiovei), 1-a atacat pe rege cu sigeti otrivite §i i-a silit pe unguri ca,
sub conducerea lui Nicolae de Gara 0 a lui Peter de Perény, sili croiasci
drum cite Ungaria, pentru ei 0 regele lor, cu sabia in mini.
Existi o diploma a lui Sigismund datati la inceputullui iulie 1395
la Hozyomezev (Katona p. 389), in Campestri nostro descensu, §i
altele pe care le-a emis deja la Buda, la sfirOtul lui iulie. Hozyomezev
se apropie atit de mult de Hoszszilmezii, Cimp Lung, Kimpolungo,
Langenau in Valahia. Retragerea lui Sigismund prin Valahia a avut loc
prin urmare in iulie 1395.
k) in anul urmitor, 1396, când Sigismund obtinuse lini0e in
interiorul 0 in afara regatului, el s-a ocupat de planul din anul trecut al
unei expeditii in Bulgaria, mai ales ci de data ace asta primise in ajutor
§i trupe franceze, comandate de contele de Nevers, pe care-1 insoteau
conetabilul Frantei §i mare§alul de Boucicault. La aceasti expeditie se
constatä: in relatarea doamnei de Lussan, ci trupele franceze au
mirAluit prin Valahia, cele ungure0i insi prin Serbia. Tocmai potrivit
aceleia0 relatiri, pe linga armata ungureasci se gisea "Jean (Iuon,
primul nume obi§nuit al tuturor principilor valahi) Prince de Valaquie
et le Prince de Moldavie". Aceste cuvinte Iasi si se binuiasci ea' iar s-ar
fi petrecut o schimbare in gindurile lui Mircea, 0 ci el fusese nevoit si
se supuni lui Sigismund. Potrivit unui document din anul 1396, la
skrbitoarea Sfintei Treimi, la Dlugosz L p. 623, se afla la Arge un
anumit Vlad, care se &idea drept un Vaivodam Bessarabiae §i
Comitem Severini.
Sub expresia Vaivoda Bessarabiae inteleg aici Banul Craiovei,
cici muntii Craiovei se numesc la ThuroczA/pesBazarath, iar sub acel
Comes Severini pe comandantul cetitii de hotar ungure0i Szòrény §i
al teritoriului ej. Binuiesc cd acest Vlad era un fiu natural al lui Mircea
- 83 -

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU 1f. Dill

cu o tiitoare, Mircea avand mai multe. Banatul Craiovei se poate si-lfi

obtinut de la tatil siu, iar Banatul de Severin 1-a primit atunci de la
regele Sigismund, pe and Mircea simula devotament fati de Sigismund.
Totu§i, oriclun ar fi, se observi din documentul lui Dogiel, cum Jagiello
mai inainte se folosise de toate mijloacele pentru a-1 desprinde pe
Mircea de Ungaria; chiar acum Wladislaw Jagiello §i sosia sa Hedwiga
au trimis soli §i la Wad, §i Lau ficut si creadi ci regatul ungar, dupi
moartea Mariei, n-ar apartine sotului acesteia, Sigismund, ci Hedwigii
§i sowlui ei. A§adar el ar urma si prezinte omagiu doar lor; 'hick i-ar fi
fost lisat §i intirit nu doar acel titlu de Vajvodatus Bessarabiae, ci, de
asemenea, cel de Dominia, quae in regno Hungariae obtineret Wad
putea fi potrivnic regelui Sigismund, la fel ca Mircea; el a depus, dupi
docwnentulpublicat de Dogiel, jurimintul de credintä cavasal in prima
duminici dupi Rusalii din 1396.
Ce-i drept, Mircea g Wad par si fi promis indreptare §i loialitate
In continuare, cind armata ungaro-francezi a lui Sigismund a apirut
In toamna anului 1396 in Valahia §i Bulgaria. Se pare, reconcilierea a
dus prin aceasta la situatia ci Mircea 1-a predat ca °static pe fiul siu
natural Wad, care de asemenea a fost trimis imediat la Buda.
Trupele valahe §i moldovene trebuiau acum si se aliture oastei
ungaro-franceze. Chiar intr-un consiliu de räzboi tinut la 27 septembrie
1396, cipeteniile ungare au propus, dupi aceea§i doamnA de
Lussan, civalahii §i moldovenii, comandati de principii lor, amplasati
ca avangardi a ogirii in dispozitivill de lupti, trebuiau mai intai si
hiquiasci trupele ware ale turcilor, numiti azapi; apoi ar fi Inca
onorabil pentru cutezanta francezi g ungureasci si se mAsoare cu
corpul ienicerilor §i spahillor. Povata hisi n-a fost as cultati din pricina
dorintei vanitoase de glorie a francezilor, g a§a a contribuit aceasti
situatie nu in mici misuri la pierderea memorabilei bitilii de la
Nicopole din 28 septembrie 1396: dupi care, cum se §tie, Sigismund,
insotit de Joh. §i Stephan de Canisa, a riticit firi tinti pe la
Constantinopol §i alte locuri, §i abia in 1397 a intrat in Ungaria.
1) Urmirile nenorocoase de la Nicopole au fostfoarte neprielnice
pentru lini§tea Imperiului Ungar. In cronica braoveani se zice la
anul 1397 "Valachia, Transsilvania, Moldavia tumultuantur contra
Sigismundum duce Stephan° (Latzkovicjio Vajvoda Transsilvaniae)",
84

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

din care este ciar ca Mircea din nou a renuntat la toate indatoririle de
vasal fata de coroanaungari, §il-a ajutat pe stefan Latzkowicz, un rebeL
Chiar fiul sàu natural'Vlad, care traia ca ostatec la Ofen, avrutîn aceasta
perioadi si fuga in Polonia, §i chiar ajunsese pani la Zipfen, dar cei
din neamul Thurzo din Bethlenfalwa 1-au prins §i 1-au adus inapoi la
Ofen (Dipl. apud Katona ad. a. 1430).
Mircea mnsä, fázvritit din nou impotriva Ungariei, a fost atacat
de sultanul turc Baiazid in 1398, pentru CI el in 1396 a fost aLituri de
Sigismund, deci in primul rand din parteasa fuseserisavar§ite ostilitati
imp otriva turcilor. In zadar ayrut Mircea si in§ele ca el deja de atunci
a avtit o atitudine du§minoasi fata de Sigismund: Baiazid avea acum
alte intentii fatä de tara sa. Baiazid a trecut Dunirea, s-a intins in tara §i
a strans multi prizonieri. Mircea a poruncit ca familia sa §i bogitiile
sale si fie ascunse In padurile alpestre dinspre Bra§ov (in montem
Prasobum); a poruncit, de asemenea, ca oastea sa sa ocupe padmile
de stejari ale tarii, i fara a risca o lupta in camp deschis, a pricinuit tur-
cilor zilnic importante pierden i pe cand ei face au incursiuni. Turcii s-au
retras catre Dunare. Mircea, care a prins curaj, a hotarit atace in
camp deschis chiar atunci cand ei vroiau si tread' Dunarea. Locul era
foarte incomod pentru cavaleria turd, i foarte potrivit pentru atacul
valahilor; astfel valahii le,au provocat turcilor o infrangere serioasi:
dupi ce vizirul turc Brentzes a primit lovitura, a sfätuit si se amine
retragerea peste Dunare, si se imprejmuiasci oastea In tabara ei cu
§anturi, ca aceasta si fie pe picior de razboi in timpul zilei impotriva
valahilor, lar noaptea si se organizeze pe indelete traversarea. Acest
sfat a fost urmat, a salvat armata turd, §i 1-a facut pe vizir sd fie tare
indragit de sultan.
Mircea avea, cum s-a arkat mai sus, multi copii nelegitimi de la
numeroasele sale tiitoare. Acel Vlad, care se afla ca ostatec in Ungaria,
a gasit cu cale in anul 1399 sau 1400 si fugi din Ungaria in Valahia, §i,
de aici, cu mai multi valahi la Constantinopol. Acelgi a servit, impotriva
vointei tatalui sau, In corpul de gardi al imp aratului grec de Bizant, §i
nu lima nici un secret din intentia de a-1 alunga pe 0.01 sau de pe tron
cu ajutorul bizantinilor, sau ca intotdeauna, §i dupi aceea si urce el
insu§i pe tron. De aceea Mircea a fost un du§man declarat al bizantinilor.

85
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

De Ungaria, care atunci pitimea din pricina tulburirilor interne, nu

era ingrijorat.
in anu11402 Baiazid a fost capturat, §i primul siu fiu, Mustafa,
ucis, de Timur-Lenk. Fiii lui Baiazid au ajuns la sfadi §i la rizboi civil: al
doilea sill fiu, Suleiman, a fugit la Constantinopol §i s-a pus sub pro-
tectia impiratului Manuel §i a domnitorului sirb Stefan Lazarevici, §i
s-a socotit drept impirat. Prin aceasta cre§tinii in§i§i au contribuit la
criza iMp eriului turc din acea vreme. Cu Suleiman tinea de asemenea
Vlad: el vroia, cu ajutorul acestuia, si obtini Valahia. Mircea avea deci
cel mai mare interes si-i opuni lui Suleiman un rival; el 1-a adus din
Asia pe Musa, al treilea fiu al lui Baiazid: acesta a lint comanda in Asia
Mici celui de-al patrulea frate al siu, Mehmed, §i a plecat grabnic in
Europa pentru a-§i incerca acolo norocul.
El a venit prin Sinope de-a dreptul in Valahia, §i aincheiat cu Mircea
un tratat formal, potrivit ciruiavoievodul urma si-lsprijine cu trupele
sale, dar in schimb, in cazul unui rezultat favorabil, el trebuia si obtini
un intins teritoriu pe seama grecilor. Mircea a pregitit indatä, in
favoarea lui Musa o oaste impunitoare, sub comanda lui Dan, fiul
fratelui siu; o multime de turci europeni s-au declarat pentru Musa §i
au venit buluc la el; el s-a declarat, de asemenea, imp 'drat laAdrianopol;
dar a pierdut lupta din apropiere de Bizant; datoritilui Stefan Lazarevici
al Serbiei, in 1403, Musa a fugit in muntiiBakani, apoi s-a oprit la Mircea
In Valahia, in cele din urmi a fugit in Asia Micipentru a ridica noi trupe
impotriva lui Suleiman. Mircea era sigur de iminenta rizbunare a lui
Suleiman, cici acesta pierduse la 21 no iembrie 1403 bitilia de la Tripol
cu sirbii (vezi a mea Geschichte des Ungri,schen Reichs. Teil III. p. 354-
355).
Dar Mircea s-a orientat atunci din nou, pentru mai multi
siguranti, citre regele Sigismund, o a ficut ca faptele sale impotriva
turcilor si aibi valo are in ochii acestuia. Sigismund relata la inceputul
anului 1404 lui Filip Temerarul, ducele Burgundiei, urmitoarele: "Cons-
tantinopolitanum Imperatorem et Vajvodam Valachiae contra Minas
puffira facinora gerere, seque illis magna misisse auxilia".
Mircea 1-a sprijinit, impreund cu ceilalti aliati, pe Musa in Asia
atit de energic, cd acesta a steins iarii o oaste puternici, in care erau
§i valahi. Musa a pierdut in 1410 din nou o lupti. in Asia Mici imp otriva
86

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

lui Suleiman, dar nu una decisivi; el a trecut cu multe trupe in Europa,

a atras de partea sa întäriri la Adrianopol, a traversat cu vasele luck' o
dati spre Asia, in 1411, 1-a invins pe Suleiman in Caramania, §i a porun-
cit si fie ucis la AdrianopoL
Acum, Musa, prieten al lui Mircea, delinea suprematia, dar nu pen-
tru mult timp. Si Mircea, devenind orgolios, a incheiat in 14111a Imoiov
cu regele Poloniei un nou tratat de asistenta mutuall impotriva Unga-
riei, in dominica Vocemjucunditatis, in care tratat este de asemenea
vorba de o inrudire intre Mircea §i Jagiello.
In 1414, al patrulea fiu al lui Baiazid, Mehmed, 1-a provo cat pe
Musa la lupta de pe rlul Iskra, care 1-a costat pe Musa viata i tronul, §i
care a reintemeiat imperiul turc.
Si pe Mircea aceasti luptil-a ficut sipliteasci cu to ate sperantele
sale intr-o hegemonie de mare anverguri, ba chiar cu neatirnarea de
care se bucurase pani acum. Mehmed, dupi bitilia de pe riul Iskra, a
nivilit imediat in Valahia §i a poruncit si fie pustiiti. Mircea i-a trimis
soli, i i-a promis un tribut anual. Doar cu aceasti condilie el i-a diruit
pacea.
Spiritul lui Mircea pare si nu fi suportat aceasti depunere
anuali a tributului. Un fals Mustafa a venit din Asia Mici In jurul anului
1418, §i a pretins: fiul lui Baiazid, Mustafa, n-ar fi cizut in lupta cu Timur
Lenk, ci s-ar fi riticit, i acela ar fi el insu§i. La greci, care tremurau de
frica lui Mehmed, n-a gisit nici un sustinitor: dar cu atit mai mult ascul-
tare la Mircea, netinându-se seama de faptul ci a venit la acesta doar cu
o suiti de 300 de turci. Mircea s-a angajat in incercareaindrizneati de
a oferi ajutor acestui pretendent la tron. El nu i-a oferit doar azil in
Valahia, ci a solicitat impreuni cu el sprijin In provinciile turce§ti
europene, §i i-a trimis trupe valahe, cu care Mustafa intr-adevir a
pitruns in Tesalia in 1419. Dar ce puteau si faci micile pilcuri ale lui
Mustafa impotriva intregii armate a lui Meluned ? Mustafa a fost invins,
§i Mehmed a poruncit ca Valahia si fie pustiiti pentru a doua oari.
Sigismund s-a gribit In ajutorul imperiului ungar amenintat, i in
octombrie 1419 se gisea la Portile de Fier.
Mircea a murit In 1419, in timpul sau curind dupi aceasti
pustiire. In cele din urmi el trebuise si trimiti totu§i trupe valahe, sub
comanda nepotului ski Dan, turcilor spre ajutor la asediul Constantino-
- 87

www.dacoromanica.ro
 AIMANDRU V. DITA

polului, care este un semn de supunere anterioarä. El a avut la viata sa

o multime de Oitoare, §i de aceea a avut chiar mai multi fü natural in
lipsa unei legi de succesiune intärità prin jurainânt, aceasta a trebuit
sd tragi dupä sine consecinte triste pentru Valahia.
De altfel, nu putem sine abtinem de a nu remarca pe acest Mircea
ca un domnitor valah care a cirmuit neobi§nuit de mult, abil i preocu-
pat permanent de mari proiecte. El 4i clgigase chiar §i o asemenea
valahi ii alegeau pe fili lui naturali ca domnitori
inaintea altor candidati, cum observi Chalcocondylas (Stritter 11.
914).88

Orick de bogatä va deveni in viitor istoriografia maghiara in sinteze

mai mult s au mai putin nationale §i va deveni extrem de bogatä" , in
ceea ce prive§te imaginea lui Mircea §i a domniei sale constructiile lui
Gebhardi i Engel vor constitui pentru toate un adevärat arhetip din matri-
cea cdruia nu s-a ie§it pänä astazi. Chiar §i atunci când unele aspecte au
fost altfel sustinute documentar, lar scenariul de ansamblu modificat prin
acceptareapunctelor de vedere ale istoricilor A. Huber §i C. Jirdek, rostul
lor ne apare mai degrabd a fi acela de a confirma §i din alte directii situarea
subiectului tot mai ciar pe coordonatele definite de orbita trasatä de
constelatia Pray - Gebhardi - Engel.

ISTORIOGRAFIA IMPERIULUI BIZANTIN

Yana in secolul al XX-lea unicii purtAtori ai imaginii bizantine despre

Mircea I sunt Laonic Chalcocondil, Sphrantzes (de fapt Pseudo-Sphrantzes
Macarios Melissenos) §i, colateral, Ducas.
Redactat in limba greaca in anii '60 ai secolului XV, textul original al
scrierii lui Laonic Chalcocondil nu a fost tipärit deck mult mai tärziu,
incepänd cu veacul al XVII-1ea90: J.H. Baumbach, Historiae Byzantinae
scriptores tres, Genevae, 1615; i-a urmat editia Fabrot, in Corpus
Byzantinae HIstoriae, Parisiis, 1650, preluatäln secolul urmätor (1729)

88-
www.dacoromanica.ro
 MLRCEA GEL 1VIARE

de seria venepani Corpus Byzantinae Historiae. in secolul al XIX-lea

(1843) a fost inclus de I. Bekker, insotit de o traducere in limba latini, in
Colima Scriptorum Historiae Byzantinae (a§a-numita "Bizantina de la
Bonn"). in deceniul tei al secolului XX interesul fata de toate aceste editii
devine doar unul istoriografic, ()dad cu aparitia celei dintAi editii critice
datorate lui Eugenius Dark° Laonici Chakocondylae historiarum
demonstrationes adfidem codicum recensuit, emendavit annotationi-
busque criticis instruxit , I-11/1 -2, Budapestinini, 1922-192, dup1 care
s-a tradus 0 versiunea româneascl a lui Vasile Grecu91. Nu este lipsit de
importantl sl precizAm cd Expuneri istorice este doar numele dat de
unii savanti 0 editori sciierii istoricului atenian, care a murit inainte de
ali termina opera §i de a apuca sd-i dea un titlu, dar care in copiile-
manuscrise ale epocii circula cu titluri mult mai expresive: A lui Nicolai
Chalcocondil scriere istoricd, de unde 4i au fnceputul sultanii turcilor
§ifaptele 0 isprdvile lor de vitclie panel' la isprdvile de vitejie ale mare-
lui sultan Mehetbei sauA lui Nicolai Chalcodil Laonic cronicd despre
prabusyirea intregii Elade 0 despre alte lucruri ce s-aupetrecut 'in Italia,
Spania ci Germania 0 Ungaria 0 desprefaptele turcilor panel la sulta-
nul Mehbei92 .
Pentru istoriografia românl modemA importanta absoluti o are
editia de izvoareintocmita de Johann Gotthilf Stritter, in care, folosind
traducerea latinl, a inclus §i fragmentele din cronica lui Chalcocondil cu
privire la români: Memoriae populorum, ohm ad Danubium, Pontum
Euxinum, Paludem Maeotidem, Caucasum, Mare Caspium, et inde
magis ad septemtriones incolentium, e Scriptoribus historiae byzanti-
nae erutae et digestae a Ioanne GotthilfStrittero, gymnasii Academiae
Scientiarum Imperialis Petropolitanae conrectore, Petropoli, 1771-
1779, tomi secundi, pars II, sectiunea Valachica ex scriptores byzantinis,
de la p. 893-936, caput I: Antiquissima Valachorum memoria, et res
sub eorum ducibus Myrxa seu Myltza et Danogestae, p. 901-911. Aici
§i-au aflat informatiile de sorginte bizantia atit Pray, Gebhardi, Engel,
Sincai, eat 0 toti cei ce i-au urmat 0 le-au urmit.
89-
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

Locul exceptional pe care 1-a detinut Chalcocondil hare izvoarele

domniei lui Mircea 1, precum §i impactul ce 1-a avut asupra istoriografiei
romlnegi modeme, se datoreazi faptului ci pAnd la recenta editare §i
traducere a cronicii turce§ti a lui Ibn Kemal istoricul bizantin a fost
singurul care a oferit o descriere cuprinzAtoare despre campania sultanu-
lui Baiazid in Tara RomAneascd, a relatat despre tactica folositd de domnul
romln §i a lisat s 'A se intrevadd dei cu prudenta unui supus al sulta-
nilor victoria acestuia. El a fost unicul autor care a creat iniaginea, "fil-
mul" confruntdrii dintre Baiazid OromAni, chiar daci a plasat-o gre§it
dupd bdtAlia de la Nicopole, impunAnd multi vreme aceastd succesiune
eronatd. Abia in 1851, cAnd invdtatul rus Grigorovici a publicat in original
§i in traducere rusd fragmentele din Cronograful lui Mihail Moxa (luat
de el de la mânistirea olteand Bistrita) in care autorul primei istorii uni-
versale in limba romAnd infAti§a (pe baza unui izvor descoperit §i el cAteva
decenii mai tArziu de loan Bogdan) ciderea Peninsulei Balcanice sub turci,
consacrAnd luptei cu Mircea §i romAnii o descriere ce punea accentul pe
caracterul ei extern de sAngeros §i afirmAnd victoria categoricd a celor
din urmd, s-a addugat un element nou la imaginea cu care evenimentul
fusese perceput, timp de cAteva secole, de istoriografie, datoritd lui Chal-
cocondil. Un alt element nou, destinat §i el a deveni nelipsit din atentia
istoriografiei ulterioare, s-a addugat in 1875, cAnd V. Jagie a publicat
Viala lui,Slefan Lazarevici, de Konstantin Kostenetki, in care se vorbea
de participarea vasalilor sArbi la campania lui Baiazid, §i se consemna
ultimele cuvinte dinaintea biddiei ale lui Marco Kralevici, eroul eposului
sArbesc. Ambele elemente au intrat, pentru prima °ark intr-o expunere
modernd, prin Constantin jirdek, in a sa Geschichte der Bulgaren
apAruti in 1876. Dar Moxa va deveni foarte popular la romlni o dad cu
editarea sa de dire B.P. Hasdeu, in 1878, in volumul intAi din Cuvente
den bdtrdni.
In ceea ce prive§te relatiile lui Mircea I cu Mehmed I, Chalcocondil a
fost §i a rdmas unul dintre izvoarele de bazd pe care se sprijind cei ce au
sustinut §i mai sustin cd domnul romAn a fost obligat si se inchine §i s 'A
-90 -

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

pläteasci tribut acestui sultan. Problema o vom dezbate pe larg in ultimul

capitol al prezentului volum.
Ducas (1400-1479) a inflti§at in cronica sa intitulatä (de editori)
Istoria turco-bizantind evenimentele anilor 1341-1462, in mare parte
acoperind aceegi perioadl ca i Chalcocondil 0 a läsat un tablou al epocii
In care este cuprinsä i istoriaBizantului muribund §i aceea a otomanilor
In ascensiune. Mircea apare la Ducas doar ca sprijinitor al lui Musa, al lui
Bedreddin 0 Mustafa, deci in perioada cand devenise un personaj insemnat
pentru insk.0 istoria otomana pe care o scria el. Ducas nu vorbe§te insä
explicit de o inchinare a domnului romän 0 de acceptarea pläçii tributului
de cltre el in timpul domniei lui Meluned I.
Prima editie a cronicii lui Ducas ingrijitä de I. Bullialdus a apärut in
anul 1649 in "Corpusur parizian93 0 a fost reeditatä la Venetia in anul
1729. In secolul al XV-lea s-a realizat o traducere italiank editatà abia in
secolul al XIX-lea, iar prima traducere latina integralä insote§te editia lui
Bullialdus folosità de Stritter, care a extras pasajele ce-i priveau pe români
In opera deja citaa. Prima edifie criticd apartine bizantinologului romän
Vasile Grecu, in 1958, insotitä de o versiune in limba romln194, a treia
traducere dupl cea italianà i cea latini. In general, cronica lui Ducas a
fost folosità pentru a completa §tirile din Chalcocondil despre Mircea I,
dar nu a avut influenta contemporanului sau mai tänär.
Macarie Melissenos, a cärui prelucrare a inclus i memoriile auten-
tice ale lui Georgios Sphrantzes (care acopereau numai perioada 1401-
1477), a fost cunoscut secole de-a rändul sub forma a ceea ce s-a numit
"Cronica Mare" (Chronicon Maius) a lui Sphrantzes, spre a o deosebi de
"Cronica Mid" (Chronicon Minus) care era de fapt textul säu autentic95.
Aceastä "Cronici Mare" a fost mult mai rispändità 0 a fost cunoscutä la
n oi de cronicarul Radu Popescu, deoarece a circulat in multe manuscrise.
"Cartea I" din "Cronica Mare" contine istoria bizantinä sub dinastia Paleo-
logilor, de la inceputuri p And la moartea lui Manuel al II-lea, §i aici se afla
informatia despre victoria lui Mircea asupra lui Baiazid i despre pacea
91-
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU 1/. NIA

intervenita intre ei (care va face obiectul analizei noastre pe parcursul

prezentei lucrari). Editia princeps a "Cronicii Mari" a apanit la Viena in
anu11796 (K. Alter), o noua editie a celor doul forme in "Corpusul" de la
Bonn (Im. Bekker), cu versiunealatina, o a treia la Leipzig, in 1935, ingriji-
fa' de J.B. Papadopulos Prima editie critica intocmittl pe baza tuturor
manuscriselor cunoscute este a lui Vasile Grecu, din 1966. Este insotita
de versiunea in limba romanirealizad de editor, care este iprima versi-
une integrald Intr-o limba moderna96 (extrase publicase anterior E. von
Ivanka in Byzantinischen Geschichtschreiber, I, Graz, Wien, Köln,
1954)97.

Bizantinologia modernA §i cea contemporani sunt departe de

a fi sesizat imp ortanta interventiei romane§ti pentru ceea ce mai ramasese
din imperiul de odinioard, dar in majoritatea sintezelor sunt amintite
faptele sau numele domnului roman, fie in legatura cu confruntarea cu
Baiazid §i lupta de la Nicopole, fie cu evenimentele de dupl 1402. Astfel,
Charles Lebeau, in Histoire du Bas-Empire en commengant a
Constantin le Grand, Maestricht, 1757-1817 (29 de volume, cu o nod.
editie in 13 volume aparud in 1819-1820), in volumul XII, p. 250 al celei
de a doua editii amintege de faptul ca Musa gase§te sprijin la romani.
Un text mai dezvoltat, §i cel dintai prin care un "clasic" al disciplinei
fixeazd corect cronologia, caracterul §i importanta bataliei de la Rovine
intr-o sintezi de autoritate, apartine lui Gustav Friedrich Herzberg,
Geschichte der Byzantiner und der Osmanischen Reichs bis gegen Ende
des sechszehnten jahrhunderts, Berlin, 1883, in colectia Allgemeine
Geschichte in Einzeldarstellungen herausgegeben von Wilhelm
Oncken, Zweite Hauptabtheilung, Siebenter Theil. Domnul roman este
amintit cand face referire la confruntarea de la Rovine (pe care autorul o
percepe ca pe o victorie semnificativa a romanilor), despre participarea
sala Nicopole, despre ajutorul dat lui Musa". Exista §i o versiune in limba
rusa a acestei lucriri realizata §i completad de P.V. Bezobrazov (Moscova,
1897).

92
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA. CEI., IVIARE

In anul 1897 apare editia a doua din monumentala Geschichte der

Byzantinischen Litteratur von Justinian bis zum Ende des Oströmi-
schen Reiches (527-1453) de Karl Krumbacher, in care Heinrich Gelzer
este prezent cu un Abrift der byzantinischen Kaisergeschichte (p. 911-
1.067), reprezentand cea dintii expunere succina a istoriei bizantine,
model pentru cele realizate ulterior de N. lorga, Charles Diehl Oaltii. Este
mentionata aici "stralucita victorie" a lui Mircea I asupra lui Baiazid99.
Reeditand in §apte volume sinteza lui E. Gibbon, The History ofthe
Decline and Fall of the Roman Empire (London, 1909-1913), John
Bagnell Bury i-a adiugat o noti care ne di m'Asura §i totodati sursa
cuno§tintelor marelui bizantinolog englez asupra subiectului:
"Mircea cel Mare print al Valahiei, care a fost fácut prizonier la
Kosovo, a participat, de asemenea, laNicopole, ca aliat al lui Sigismund,
dar vizAnd ci bitilia va fi nefericiti, si-a scos trup ele sale la vreme. A
fost urmarit de o armati turd in Valahia si a bAtut-o in apropiere de
Craiova.""°
In secolul nostru, dupi primul rizboi mondial, imaginea mo§tenita
de la bizantini §i preluati de Hertzberg §i de Gelzer, sufera o radicala alte-
rare, nu tali o legatura cu informatia O. tezele furnizate de A.D. Xenopol
§i N. lorga, dar mai ales ca urmare a umorilor §i simpatiilor (sau antipa-
tiilor) strdine de stricta exegeza §ffintifica a diver§ilor autori.
Primul tratat, devenit "clasic", de istorie bizantina, alcituit de un sin-
gur autor este cel al lui Alexander A. Vasiliev, publicat in limba rusa in
1917 §i 1923-1925, apoi in limba engleza in 1928-1929 (Madison-Wiscon-
sin), §i in 1932 in limba franceza, Histoire de l'Empire Byzantin, traduit
du russe par B. Brodin etA.Bourguina, préface de M.Ch. Diehl, de l'Institut,
tom I (324-1081), tom II (1081-145 3). El ignord total pe Mircea I §i momen-
tul Rovine din §irul de evenimente legate de destinulBizantului in ultima
lui suta de ani.
Dei prieten al romanilor, Charles Diehl nu-1 pomene§te mai mult
In Histoire de l'Empire Byzantine, Paris, 1924, care a cunoscut mai multe
editii §i traducen.
93

www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu V. DV

Dar nu altfel procedase N. Iorga in The Byzantine Empire, Londra,

1907, care gasise loc pentru a mentiona victoria de la Planik (p. 214), in-
sa nu 0 pe cea a lui Mircea de la Rovine. Numele domnului roman apare
numai ca participant la Nicopole, ari nici o alta precizare. La fel §i in versi-
unea in limba franceza, recreati §i substantial augumentatai aparuta in
anul 1934, unde, in plus, numele lui Mircea a fost "sarit" §i de la indice'.
A doua mare sinteza de istorie bizantina a secolului nostru, colectiva
de data aceasta, a fost realizata sub conducerea lui J.B. Bury ca cel de-al
patrulea volum din The Cambridge Medieval History, intitulat The
Eastern Roman Empire (717-1453), Cambridge, 1923. Dad' Vasiliev
preferase sa-i §tearga pe romani din filele istoriei Bizantului muribund,
William Miller in capitolul al XVIII-lea, The Balkan States IL The turkish
conquest (1355-1483)11 reduce la cunogintele 0 ideile sale. Fiecare pagind
are un colontitlu propriu, care anunta subiectul tratat, iar la sumar sunt
enumerate toate aceste colontitluri. Unul este Mircea "the Great" of
Walachia §i corespunde paginii 567. Dar este pagina in care se vorbe§te
doar de tributul la care ar fi fost obligat de Mehmed I 0 se preia acuza
neintemeiata de fratricid:
"Nu mull dupà aceea, in 1418, Mircea «cel Mare», cum 11 numesc
localnicii, a murit. Din nefericire, «Marele domn» §i-a dobindit coroana
prin uciderea fratelui sill mai mare, Dan, iar crima lui a fost acum
cercetatI de urmasii din tara lui."102

intr-adevar, informatia infamanta103 era preluata de la Xenopol,

dupa cum se indica in noel: "Hist des Roum., I, p. 211".
Nu mai bine informat 0 nici mai favorabil apare autorul la p. 561,
unde, inainte de a relata batalia de la Nicopole (colontitlul paginii este
Battle ofNicopolis), scrie:
"Obiectivul urmator al lui Baiazid a fost zdrobirea lui Mircea.
Urmat de vasalii sal involuntari sarbi, «Marko, fiul de rege» i
Constantin, el a invadat Valahia §i, la Bovine, la 10 octombrie 1394,
c4tigi o victorie cu pierden i de multe vieti. Marko Kraljevici i-a
94

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

spus prietenului sill Constantin (urmeazi cunoscutele cuvinte ale lui

Marko AYD). Rugaciunea i-a fost pe jumitate ascultati: cei doi
camarazi au pierit in batalie.Mircea a fugit la Sigismund al Ungariei
care 1-a repus pe tron 0 s-a pregitit si recupereze Bulgaria, pe
care a cenit-o de la sultan ca veche posesiune a coro anei ungare L..)
Acolo [la Nicopole] la 25 septembrie 1396 a fost data o nouä batälie
care a pecetluit soarta acestei expeditii stralucitoare, dar lipsite de
coordonare'. Nechibzuinta inglmfatei cavalerii franceze, retragerea
domnului Valahiei §i strategia sultanului au fost raspunzatoare de
infrângerea zdrobitoare a cre§tinilor, cu toate CI i-a fost rezervata lui
tefan Lazarevici §i celor 15.000 (sic!) de sárbi ai Ai lovitura decisiva,
la momentul critic, in favoarea turcilor."1°4

In anu11940 s-a publicat la Munchen Geschichte des Byzantinischen

Staates de Georg Ostrogorski, menità a lua locul expunerii lui Gelzer.
Reeditatä intr-o versiune substantial reacutä g mult imbundatia in anul
1952, dupà care s-arealizat versiunea francezA din 1956 (la rändul ei reedi-
tatl, Mil schimbäri, in 1969, 1977 §i 1983) §i englezi (tot in 1956), sinteza
lui Ostrogorski a mai cunoscut o editie germanä. in 1963 (ultima a card
aparitie a supravegheat-o personal) §i. alta in 1977, iar in 1959 a apärut
In limba särba (reeditata ca volumul al VI-lea al operelor sale in 1970).
Este in momentul de fatä cea mai raspändità §i mai autoritarl istorie a
statului bizantin, motivpentru care gäsim necesar a compara modul cum
apärea Mircea I in 1940 §i cum a fost substantial revazut §i hnbundatit
pasajul respectiv in 1952. Astfel, in editia din 1940, Ostrogorski scria:
"in amd 1393 s-a reu§it sub jugarea definitivi a Imperiului Bulgar.
Capitala Tárnovo s-a predat dupa un scurt (n editia definitiva nach
barter dupa un teribil A ID) asediu, bisericile au fost transformate
parte in moschei, parte in bal §i grajduri pentru cal. Pentru o durata de
aproape cinc! secole, Bulgaria a devenit o provincie a Imperiului
Otoman. 0 lovitura teribild a fost indreptata §i asupra Valahiei
invecinate, care, deja de cativa ani, era tributara otomanilor. Curajosul
ei principe Mircea s-a ridicat impotriva sultanului, dar in singero a sa
bitilie de la Bovine 1-a cople0t supraputerea lui Baiazid, de
95-
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU VI DITA

panca ciruia au fost obligati si lupte i principii sirbi, inde-

datoria de vasali (1395). [Ci aceasti bätilie a avut loc la 17
mai 1395 (nu in 1394) aratä Radolide §i Dini6 (explici Ostrogorski in
noti AVD)] De atunci Dobrogea a intrat in stäpinirea nemijlocità a
turcilor i vadurile Dunärii au fost luate in stäpinire de garnizoanele
turce§ti."1°5

lad actun §i ultima forml a punctului de vedere exprimat asupra pro-

blemei in discutie:
"Turcii avuri mult de furci cu domnul Tdrii Române0 Mircea cel
Bdtrin, care dispunea de un puternic sprijin in Ungaria. La 17 mai 1395
o liätilie extrem de singeroasi avu loc pe cImpia de la Rovine.
de otomani i§i implineau obligatilie lor de vasali printii sarbi: Stefan
Lazarevici, fiu i succesor al eroului de la Kossovo; Marko, fiul luiVuka-
§in, care posedaun IlliC teritoriu in jurul Prilepului, i nepotulluiDu§an,
Constantin Dejanovici, care domnea in Macedonia räsiriteani. Regele
Marko, eroulfavorit al epopeelor populare särbe§ti, §i Constantin Deja-
novici i§i &irk' moartealuptând.Din punct de vedere militar, victo-
ria pare si fi fost de partea lui Mircea, dar el nu trebui si se
plece mai putin In fata puterii sultanului i si se angajeze la
tribut. Dobrogea, care se formase pe parcursul ultimului deceniu ca
un stat separatist bulgar, §i pe care Mircea, In scurtä vreme, il anexase
domeniului säu, trecu sub stipinirea otomanilor, iar punctele de
trecere a Dunirii furi intärite cu garnizoane turce§ti."1°6

Acestui text Ii este allturatä o notA potrivit careia: "Opinia emisi

de autorii vechi i abandonati mai pe urmi, dupi care lupta de
la RoVine ar fifost o infrângere militará pentru turci dobandete
mai multi greutate dupi interesantele studil ale lui Radojiei
Dinié." Se argumenteaz1 apoi data de 17 mai 1395 pentru batAlia de la
Rovine.1°7

Prima sintezd tipäritä dupl al doilea razboi mondial, in care se tra-

teazá ultimulsecol al Bizantului, este L'Europe Orientale de 1081 et 1453
de Ch. Diehl, R. Gouilland, L. Oeconomos, R. Grousset, Paris, 1945
96-
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

(volumul IX din sectiunea Histoire de Moyen Age a colectiei Histoire

Générale fondatä de Gustav Glotz). Se vorbege despre batilia de la
Rovine, in care "Mircéa fut écrasé le 17 mai 1395" §i "se réfugia en
Hongrie", iar Nicopolul Mic (Turnu MAgurele) se transformi in... Filipopol
(in Bulgaria): "Sigismund nu era destul de puternic pentru a duce singur
fäzboiul cu Baiazid. in vreme ce se afla cu Mircea in 1395, §i, traversänd
Valahia, punea stapänire pe orgul Filipopol, el strängea in jurul slu, gratie
abilei sale diplomatii numerog aliati."°8La Nicopole: "in ciuda sfaturilor
lui Sigismund §i ale lui Mircea, care cuno§tea bine tactica turcilor, nobilii
francezi au vrut sa lupte in prima linie L..] Mircea, väzisnd ea' batälia este
pierdutd, se retrase cu ogile sale valahe."10 in fine, despre Musa, care
"se refugie in Valahia, apoi revel* si-1 atace pe Soliman"m. in leglturä
cu Bedreddin §i Mustafa numele lui Mircea nu mai este pomenit. in total,
aproape o treime de paginä.
A doua mare sintezd, tot in limba francezl, este din anul 1947, §i
apartine lui Louis Bréhier Vie et mort de Byzance , primul volum dintr-o
serie de trei, alcatuind Le monde byzantin, din cealaltä mare colectie
L'évolution de l'humanité, fondatä de Henri Berr. Wircea le Grand,
prince valaque" (indice) apare intr-o maniera care pare sili fi propus
colationarea tuturor erorilor vehiculate de istoriografia modernI. Astfel,
Mircea "era unul dintre invin§ii de la Kosovo, unde corpul de armatä pe
care-1 trimisese sirbilor a fost distrus" §i, ca urmare, a fost atacat de Baiazid.
"Incapabil sl reziste, Mircea fu bkut, acut prizonier 0 internat la
Brusa, unde semnd un tratat de vasalitate care avea sA serveasca drept
model tuturor tratatelor posterioare intre printii români §i Poartd:
investitura de ekre sultan, tribut, contingent militar, dar 0 angaj amen-
tul sultanului de a nu stabili nici o colonie musulmani 0 de a nu construi
nici o moschee la nord de Dunke. Ungaria devenea singurul centru de
rezistentà la invazia otomani." (p. 381)111
La Nicopole:
"Mai fericit deck ceilalti conduckori, hospodarul valah Mircea

97
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU If. DITA

putu sa-§i salveze armata g si aplice turcilor o Infrangere care-i obliga

si tread Dundrea Inapoi." (p. 385)112

Se mai mentioneaza alianta cu Musa (p. 390), farl a aminti avantaj ele
prilnite de domnul romin de la acesta, §i este pomenit sprijinul dat lui
Mustafa (p. 393-394). Ultima mentiune se referd la amestecul lui Mehmed I
"In luptele pentru succesiune din Tara RomâneascA intre fiii lui Mircea cel
Mare", care permite sultanului sa atace pentru prima oard Transilvania in
1421 (p. 397).
- in 1943 a apArut in colectia Que-sais-je ? prima editie din flistoire
de Byzance de Paul Lemerle, ajuns A in 19691a a §asea editie. Personalita-
tea §i actiunile lui Mircea lipsesc, dei se fac referiri la Mali& de la Kosovo
§i Nicopole. Versiunea in limba romanka vlzut lumina tip arului in 1998:
Istoria Bizantului, traducere de Nicolae Serban-Tangoca, Universitas,
Bucure§ti, Editura Teora, 144 p.
in planul istoriei politice, bizantinologia germana a ramas domi-
natà de sinteza lui G. Ostrogorski, mereu reeditatä (ultima editie, din 1977,
este MI-A note, destinatä publicului larg). Noile contributii majore sunt
de inregistrat in directia istoriei culturale §i, mai ales, literare (H.G. Beck,
Herbert Hunger, H.W. Haussing). Au apdrut, totu§i, douà expuneri sintetice
In genul creat de Gelzer. Prima este Byzantinische Geschichte de Hans-
Wilhelm Haussing, in colectia "Urban }Richer" a editurii Kohlhammer,
Stuttgart-Berlin-Köln-Meinz, 1969 (echivalentul colectiei Que sais-je ?).
Defi cartea nu depdlefte 155 de pagini, profesorul berlinez
gdsefte spatiupentru a oferi cititorilor singura definire adev d-
rata a conditiei romanilor, a lui Mircea I fi a bdtdliei de la
Rovine din cdte au apdrut de-a lungul unui secol dupd Hertzberg
fi Gelzer.113
In cel de-al XIII-lea volum al colectiei Fischer Weltgeschichte a fost
publicatl, in anul 1973, o sintezd cu caracter de popularizare, din care
cititorul allá CA bdtdlia de la Rovine a fost datà §i c4tigatà de... Sigismund
de Luxemburg, ceea ce face inutild once mentiune despre Mircea I !"4
98
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

Bizantinologia englezi este dominatd, dupl J.B. Burry, de Sir

Steven Runciman, a cdrui Byzantine Civilisation, apiruta la Londra in
anul 1933, a fost tradusä in limba franceza un an mai tärziu in "Biblio-
thèque historique"a Editurii Payot.115 0 "Schitä istorice de 33 de pagini
deschide tabloul civilizatiei 0 din aceste pagini (ne referim la versiunea
francezi) ultimele (Iota se ocupà de expansiunea otomand 0 de präbu0rea
Peninsulei Balcanice. Datele fatidice sunt prezente: 1371 (Marita), 1389
(Kosovo), 1396 (Nicopole). Lipsege numai victoria de la Rovine in
oricare dintre variantele istoriografice , romanii in00 fiind prezenti in
aceastä carte abia la capitolul Bizantul §1 lumea ,unde In 25 de pagini li
se rezervd ceva mai mult de trei randuri, spre a fipusd in circulatie o
tezdfundamental eronatd, care, incep And cu a douajumatate a secolului
nostru va face o carieri de proportii deosebite, mai ales in istoriografia
romând: "Valahia §i Moldova au apärut ca state constituite numai in
vremea decadentei Bizantului, care nu actiona asupra lor deck
indirect, prin intermediul bulgarilor 0 sirbilor."116
De o importantl exceptionall prin perspectivele deschise §i ideile
avansate este The Byzantine Commonwealth. Eastern Europe, 500-
1453 de Dimitri Obolenski, Professor of Russian and Balkan History in
the University of Oxford, London, 1971. Dei in 370 de pagini autorul nu
gäse§te necesar a vorbi nici cinci pagini (dad aduni rändurile dispersate
la p. 257-260, 341, 352-353 g 368-370) despre români §i "Common-
wealth"-ul bizantin, iar numele lui Mircea nu-1 mentioneaz A decât lap. 255,
cainsotitor al lui Sigismund la Nicopole ("Thus Mircea of Wallachia accom-
panied King Sigismund on the camping which led to the disastrous defeat
of the Christians at Nicopolis on the Danube, 1396"), profesorul Obolen-
ski avanseazi, pentru prima oari in bizantinologia mondiala,
ideea (emisä, in treadt, de N. Iorga) ci una din principalele cauze
ale interesului Bizantului pentru prile Romane a fost cea
militara:
"A treia ratiune care a Ocut ca imperiul si fie interesat de prile

99-
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRUlf. DITA

Romine a fost cea militará, si aceasta era cea mai urgenti La sfirsitul
secolului XIV si in prima jumitate a celui de al XV-lea, bizantinii aveau
o singuri nidejde serioasi de a-si salva capitala de amenintarea
turceasci, si ea rAmisese coroana ungari Valahia si, cu o mal Mid
amploare, Moldova aveau legituri strinse cu provincia ungarl vecing,
Transilvania, si se putea spera ci vor avea partea lor in cruciadele
plInuite la Buda.""7

Din pkate, bizantinologul englez lasl pe cititoriisli in totalà ignoran-

ti asupra singurei reale 0 complete victorii inregistrate in decursul aces-
tor dezastruoase (in serie) "anti-Turkish crusades planned in Buda": victo-
ria de la Rovine §i completarea ei, de ckre Sigismund, prin recucerirea
Nicopolului Mic. ii rknine, astfel, regelui (cu care este asociat in continu-
are numele invingitorului de la Rovine) numai dezastrul de la Nicopole !

Bizantinologia americani este cea care a dat dupl invechitul 0

incompletul "memoriu" al francezului Jules Berger de Xivrey118 cea
dintii monografie inchinati personalititii dominante a Bizantu-
lui agonizant, Manuel al II-lea Paleologul, cel care, aldturi de tall
ski, loan al V-lea, rimane legat de atragerea rominilor in destinele
"Commonwealth"-ului bizantin. Manuel Paleologul ginerele lui Con-
stantin Draga § este 0 cel ckui a II datorAm faptul c'ä putem spune astAzi
cu certitudine ci blfälia de la Rovine a avut loc la 17 mai 1395. Actul ski,
senmalat de Jirdek 0 invocat de C. Litzica 0 de Dj.Sp. Radojfeie drept
alt argument pentru respectiva dad , a fost pentru prima oarl evocat
intr-o lucrare de sintezi, de cite John W. Barker, autorul monografiei
Manuel II Palaeologus (1391-1425). A Study in Late Byzantine States-
manship, New Brunswick - New Jersey, Rutgers University Press, 1969.
Referindu-se la asediul Constantinopolului din 1394, bizantinologul
american scrie:
"In ciuda marii sale armate si a masinilor de asediu, Baiazid a fost
incapabil s I stapungi fortificatiile, Ind formidabile, ale Constantino-
polului. in loc de aceasta, a fost fortat sA se asezepentru o lunga blocadl,

loo-
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

care pini la urmi a redus cetatea la mari greutiti. Dar, dupi primul
§oc, pozitia bizantini pare si fi devenit un pic mai putin disperati, dei
blocada a fost mentinuti. Baiazid insu§i indreptat gindurile cite
alte lucruri La inceputul lui 1395; daci nu la sfir§itul lui 1394, Baiazid
trimis pe generalul siu Evrenos Bey intr-un raid de pedepsire in
Peloponez. Un motiv 0 mal mare de distragere (de la cucerirea
Constantinopolului - A VD) pentru Baiazid personal a fost
campania lui impotriva Bulgariei i, in mod special in acest
timp, contra Valahiei. in cursul acesteia din urmi, el a dat
geroasa bitAlie de la Bovine, in 17 mai 1395. Semnificatia ime-
diata a acesteibAtalii pentru Bizant a constat in moartea, acolo,
a lui Konstan tin Dejanovici, socrullui Manuel. Ca o ironie, printul
sirb n-a fost omorit luptind contra turcilor, cum ar fi fost plicut si se
audi, ci in rindurile emirului, impreuni cu tovari§ii sli de vasalitate,
celebrul Marko Kralevici, care a fost de asemenea omorit, §i Stefan
Lazarevici, care a scipat. Mai tirziu, in acest an, in octombrie, Manuel
§i sotia sa Elena, impreuni au depus danii respectiv de 100 §i 500 de
hyperpera la ministirea Petra (cu hramul Sf. loan Botezitorul), in
Capitaa, pentru a se avea grijá de amintirea tatilui impiritesei.""9

Prima sintezA americand asupraintregii istoril i civilizatii bizantine,

a lui Cyril Mango, nu am aflat-o in bibliotecile consultate.
In anul 1967 a apärut la Moscova, Istonja Vizantii y treh tomah,
cea dintäi vastä sintezä colectivä de circulatie i autoritate internationald
elaboratà de un colectiv ce reune§te toate numele bizantinologiei sovie-
tice. in ultimul volum, la p. 169, se aminte§te de confruntarea din "1395",
färä ca numele voievodului care a condus bätälia si fie pomenit, nici acolo,
nici altundeva, dar con semnându-se informatia gre§iti CA' "dupl o I'm-
potivire eroica, conducAtorii (praviteh) Tärii Române§ti au fost obligati
sá recunoascl relatiile de vas alitate fatä de turci. Dobrogea a fost cuceritä
de otomani.""°
La rändul ei, bizantinologia bulgari a dat, incepand din anu11959,
sub semnätura profesorului Dimitär Anghelov, prima sa sintezà, in trei

101-

www.dacoromanica.ro
 AND1WV DITA
volume, dedicad istoriei Imperiului Bizantin. in volumul al 111-lea (apdrut
In 1967), consacrat perioadei 1204-1453, se relateaza despre expeditia
lui Baiazid §i a vasalilor sarbi la nord de Dundre:
"In marea lupti de lingi Rovine, din 17 mai 1395, turcii nu au
reu§it si ci§tige victoria asteptatä, dar cu toate acestea Mircea a fost
obligat si se recunoasci vasalul luí Baíazid §í si Ii pliteasci
tribut anual."21
Pentru informatie se trimite in nod' la...Istoria României, II, p. 368,
mentionandu-se cl "Acolo se &A ca data a bdtaliei 10 octombrie 1394, dar
cercetarile mai noi adopta ca mai veridica data de 17 mai 1395."

ISTORIOGRAFIA SNRBILOR

Campania sultanului Baiazid la nord de Dunare §i batalia de la Rovine

sunt evenimente implicate direct in istoria särbilor. in oastea otomanä

Baiazid il lasa pe tronul tatalui sau dupd batalia de la Kosovo Marko ,

sunt inclu§i, ca vasali, Stefan Lazarevici fiul cneazului Lazar, pe care

"Kraljevici" (fiu de rege, de "crai") fiul lui Vuka§in, cel ucis in batalia de
la Cirmen (1371) , care stapanea, tot ca vasal, un teiitoriu cu capitala la
Prilep, §i Constantin Dejanovici, principele de Velbujd "2. Marko §i Cons-
tantin au cazut in lupd, lar pamanturile lor impreuna Cu räma§itele
Taratului Bulgar de Rasarit, cu capitala la Tärnovo au fost trecute in
stdpanirea direcd a otomanilor, fiind cele dintai formatiuni politice
balcanice desfiintate de ei §*1 trecute in proprietate turceasca nemijlocita,
ceea ce marca o noud etapa in politica lui Baiazid fata de vasalii sal.
In consecind, toti istoricil Serbiei medievale au trebuit sä tina seama
de campania lui Baiazid peste Dundre, de lupta de la Rovine, de moartea
celor doi §*1 de urmarile ei politice, astfel incat chiar §i atunci când eveni-
mentele in sine au fost trecute in intregime sub tacere, autorii au retinut
mdcar data 1395 când, murind cei doi, posesiunile lor au fost confis-
cate123
102-
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Un alt moment de interferentäil constituie vizita lui Stefan Lazarevici

In Tara RomäneascA, dupä bätälia de la Ankara din 1402. Aceasta vizitä a
avut ca scop marcarea schimbärii orientarii politice a fostului vasal §i
aliat credincios al sultanului Baiazid i edificarea une aliante româno-
särbegi impotriva puteril otomane. Evenimentul a fost consemnat pe larg,
cu elogii la adresa lui Mircea I pentru primirea acutä stapanului sau, de
Konstantin Kostenetki, biograful oficial al lui Stefan Lazarevici, ace1a.5i
care ne-a pästrat, in opera sa, expresiva relatare a bätäliei de la Rovine,
cu ades invocatele cuvinte rostite pe cämpul de lupta de legendarul Marko
Kralevici.

Cea dintâl sintezd de istorie a poporului slrb in adevkata acceptiune

a termenului, in care apare §i lupta de la Rovine in legdturd cu disparitia
lui Mark6 §i Constantin estei/ regno degli slavi, scrisä de dlugärul bene-
dictin din Raguza (Dubrovnic), Mauro Orbini (t 1614), fost pentru o
vreme §i superiorul unei mänistiri catolice din Banat. Apdruti in 16011a
Pesaro, in Italia, ea va trasa pard destinul istoriografiei särbegi de pänd
In a doua jumkate a secolului al XIX-lea, ale drei sinteze de istorie natio-
nalä au fost scrise §i publicate in strdin'ätate. Dintre acestea importante
sunt lucfärile elaborate de Jovan Rajié (1726-1801) §iJohann Cristi an
von Engel (1770-1814).
Raji6, särb stabilit in Rusia, este primul autor al unei destul de volu-
minoase istorii a poporului säu, publicata la Viena, in patru volume, in
anii 1794-1795: Istorija raznzych slaveskich narodov, naipaee Bolgar,
Chorvatov i Serbov. Iz tmy zabvenija izjataja ivoistorieeskij proiz-
vedennaja (Istoria diferitelor p op oare slave, mai ales a bulgarilor,
croatilor §i särbilor. Din intunericul uitärii scoasä §i adusä la lumina
istoriei). El vorb e§te despre faptul cà "acest räzboi a fost flcut la locul ntunit
Rovine, cum infdti§eaza toti scriitorii no§tri", plasänd confruntarea la "10
octombrie", dar nu in 1394 cum o va face Jirdek la mai bine de trei
sferturi de veac mai arziu ci in 1395124.
Informatia a trecut intocmai in lucrarea lui Engel, Geschichte von
103

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRUV DITA

Serwien and Bosnien, nebst einer Fortsetzung der Denkmäler

ungrischer Geschichte und der historischen Literatur der ungrischen
Nebenländer (Istoria Serbiei si a Bosniei, impreuna cu o continuare
privind monwnentele/izvoarele istoriei ungare si literatura istorici a veci-
nilor ungurilor), apdruta la Hale in anul 1801 ca cel de-al treilea volum
din Geschichte des Ungrischen Reichs und seiner Nebenländer, despre
care am vorbit mai sus atunci cand ne-amocupat de istoriografia Ungariei.
Sinteza lui Engel trebuie consideratä drept prima istorie moderna' a
sarbilor in deplinul inteles al termenului, prin intermediul ei patrunzand
adanc in constiinta istoriografica internationala multe din informatiile
punctele de vedere cu privire la sarbi i lumea Sud-Estului European.
intre timp ele au devenit locuri comune in spatiul cercetarii contempo-
rane. Aici sunt preluate g propagate, pentru prima oara intr-o limba cu
circuit international, "elementele" esentiale de sorginte i traditie sarba
medievald care vor fi invocate de acum incolo ori de cate ori se va mai
vorbi pe mapamondul istoriografic si nu numai de bätalia de la
Rovine: numele locului marii confruntiri (Rovini,naRovinach), 10
octombrie (la Engel, dupa Rape, anul este 1395); participarea vasa-
lilor sarbi i moartea lui Marko Kralevici i a lui Constantin
Draga (acesta din urma mentionat sub forma preluata din cronici
sarbesti tarzii, ca si data de 10 octombrie Constantin i Dragas, deci ca
cloud persoane distincte)'25. Dei nu se pronunta asupra rezultatului
bataliei, o prezinta ca pe o batalie data de Mircea cu Baiazid, nu invers,
si o caracterizeaza a fi "die blutigste" extern. de sangeroasa.
In nota se reproduce, fära nici un comentariu, fafa indicarea sursei
(care este Rajie) i fail a mentiona faptul cà cel cdruia i le adresase a fost
potrivit legendei consemnate de Konstantin Kostenetki Constantin
Dragas, cuvintele lui Marko Kralevici, prin care ruga pe Dumnezeu sà dea
biruinta crestinilor, si el sa cadä primul in lupta.'26
Timp de 132 de ani pAnä" la Vladimir Ciorovi cei cevor serie
istoria sirbilor nu vor adiuga nimic acestor informatii, decit,
-104-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

uneori, aprecierea personali a unuia sau altuia despre batalie.

lar ca optici de ansamblu, trebuie precizat ca istoriografia sarbi
moderna cu exceptia lui Stojan Novacovié, ce-i drept, conside-
rat a fi "cel mai mare istoric al sarbilor" (N. Iorga) insuOt
teza potrivit cireia bitilia de la Rovine ar fi fost o infrangere pen-
tru romani i n-a acceptat si o prezinte ca pe o victorie deck
atunci and i-a atribuit-o integral sau partial regelui Ungariei, Si-
gismund de Luxemburg.
In anul 1857 apare la Moscova Istonja serbskogojazyka y svjazi s
istorieju naroda (Istoria limbii sarbe§ti in legatura cu istoria popoiului)
de A. Maikov, ale carei parti pur istorice au fost traduse in sarbe§te §i
publicate un an mai tarziu la Belgrad, sub titlulIstorija srbskoga naroda.
In aceasta versiune se mentioneaza sprijinul dat de Stefan Lazarevici lui
Baiazid "in lupta cu Mircea voievodul valah la Rovine, unde au cazut
Marko Kralevici, Constantin §i Draga § (1394)", §i despre cel dat de Mircea
lui Musa.'27
In 1878 este publicata la Viena versiunea germana (Geschichte der
Serben) a lucrarii A szerb története, 1780-1815 (Budapesta, 1876) de
Benjamin von Kállay, fost consul al Austro-Ungariei la Belgrad.'28 Dei
initial a fost concepud in cloud volume, care ar fi trebuit sä dud' materia
pana in zilele autorului, planul nu a fost realizat, din textul volumului al
doilea aparand doar o mica parte. in Introducerea volumului initial se
aminte§te ajutorul dat de Stefan Lazarevici lui Baiazid in lupta acestuia
"contra romanilor", fara nici o altä informatie suplimentard129.
Prima lucrare a istoriografiei sarbegi modeme considerad a fi §i
prima. lucrare §tiintifica de mari proportii a acestei istoriografii care pune
senmul victoriei in dreptul lui Mircea pentru a indica rezultatul confrun-
tarii de la Rovine este volumul lui Stoj an Novakovié, Srbii turci. XIV
i XV veka. Istorijske studije opravimborbama a najezdom turs-
kom pre i posle Boja na Kosovu (Seirbi §1 turd. Secolele XI I si XV
Studiu istoric despreprimele lupte cundydlirile turcegi fnainte ci dupe"
-105-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

beitälia de la Kosovo), Belgrad, 1893.13° Lui Il urmeaza, in scura vreme,

ceea ce indeob§te se considera a fi cea dintai sintezi autohtona de istorie
nationall Milan S. Ubavi6, Istortja srbapo domeim istranim izvorima
i piscima (Istoria sarbilor, dupi izvoare §i scrieri autohtone §i sträine),
Belgrad, 1897. Aici, in paragrafele dedicate lui Constantin Draga § §i Marko
Kralevici, se face referire la Walla de la Rovine:
"Constantin a cazut in rkboiul lui Baiazid impotriva voievodului
valah Mircea (in lupta de la Rovine, 10 octombrie 1394), §i, dupi aceea,
turcii i-au luat in stApInire pdmânturile. LI Ca vas al al turcilor, i-a ajutat
pe turci in rdzboaiele tor si intr-una din aceste campanil impotriva
voievodului valah Mircea, a murit. Cu Marko acolo au fost i despotul
Stefan ce! Malt (Stefan Visoki Stefan Lazarevici AVD) §i Constantin
Dejanovici (urmeazà, dupd Kostenetki, relatarea legendei despre
cuvintele lui Marko rostite inaintea bAtiliei AVD). Si Marko
Constantin au murit acolo, dar lupta s-a terminat totusi cu pieirea
crestinilor (hriseanskom pogibyom)."3'
in anul 1908 Stanoje Stanojevi6, profesor la Universitatea din
Belgrad, publica' Istorija srspkoga naroda, care este prima expunere
compled a istoriei poporului sArb realizad de un specialist, dar
destinad cititorilor nespecialiO, deci popularizarii.Autorul ei este
cunoscut mai ales prin doul microsinteze destinate informarii rapide a
strainatatii. Cea dintai a aparut in timpul primului razboi mondia1132,
versiunea franceza fiind prefatata de Charles Diehl: Histoire nationale
succinte des Serbes, des Croates et des Slovenes (Paris, Barcelonne,
Dublin, Editeurs Bloud et Gay). Exemplarul pdstrat la Biblioteca Acade-
miei Romane este inregistrat in 1920. A doua: Histoire de Yougoslavie,
Belgrad, 1936.
in sinteza din 1908 se afirma ca:
"A cdzut Bulgaria §i a avut loc pitrunderea cetelor turce§ti in
Bosnia g Valahia unde Baiazid a invins (razbio) pe voievodul
Mircea in lupta de la Bovine (10 octombrie 1394) in care a murit
Marko Kralevici." 133

106-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

In cele dud microsinteze nu mai exista nici o mentiune despre acest

eveniment.
La recomandarea lui N. Iorga, istoricul german Karl Lamprecht, care
conducea colectia de "Istorii ale statelor europene" colectie in care apa-
ruseIstoriapoporului roman §i incepuse publicarea/storiei Imperiului
Otoman, semnate de marele istoric roman s-a adresat lui Constantin
Jireéek pentru a realiza o istorie a sarbilor. A§a a luat na§tere celebra §i
autoritara sinteza in doul volume Geschichte der Serben (vol. 1:Bis 1371,
Gotha, 1911; vol. II:1371-1537, Gotha, 1918). Continuarea nu a mai ajuns
a fi realizata. In 1922-1923 aceasta sinteza a fost tradusd §i publicad in
sarbe§te de Jovan Radonk (4 volume), iar cloud capitole din volumul al
doilea, traduse in limba francezi, au constituit lucrarea Civilizatia sarba
in evulmediu134 . Datoridimportantei deosebite a operei lui Constantin
Jirdek pentru elaborarea istoriografica moderna a imaginii lui Mircea I,
i-am acordat o atentie speciald pe parcursul intregii noastre lucrdri pre-
zente, incat aici nu vom insista asupra sa135.
Emile Haumant, profesor onorific la Sorbona i membru corespon-
dent al Academiei de Stiinte din Belgrad §i al Academiei Iugoslave din
Zagreb, a publicat, la randu-i, o ampla sinteza intitulata La formation de
la Yougoslavie (Xy-XXe siècle), Paris, 1930, in care, dei Mircea I nu
este mentionat niciodata pe parcursul celor 752 de pagini cat insumeaza
volumul, Tärile Romane sunt invocate in mod repetat, ca fermen de
comparatie, pentru statutul lor de independenta in raport cu Imperiul
Otoman.136

in anul 1933 apare cea dindi istorie ampla a poporului sarb, de la

origini pand la zi, intr-un impunator volum de 613 pagini, format mare,
bogat §i fastuos ilustrat: fstorija Jugoslavye de Vladimir Ciorovié. Nu
este propriu-zis un tratat (nu are nici aparat §tiintific, nici bibliografie),
ci tot o opera de larga popularizare, conceputa i scrisa de un specialist.
Aflam aici pentru prima oara o expunere mai dezvoltata a bataliei de la
Rovine:
- 107 -

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

In anul 1393 cade Tárnovo in mainile turcilor i, odati cu ea,

Bulgaria de Sud. Dupi aceasta, Baiazid a izbutit ca, i in Valahia, si
alunge pe voievodul Mircea I si aduci la putere pe unul dintre
boierii sii Regele Sigismund, fázand cáputerea turceasci il incon-
joari sistematic, a incercat in primivara anului 1395 si-lreaduci
In Valahia pe voievodul Mircea. Aceasta a dus la o mare lupti.
Sultanul Baiazid trecu personal peste Dunare, insotit de principii vas ali
sarbi, craiul Marko, Constantin Dejanovici i $tefan Lazarevici (urmeazi
relatarea lui Kostenetki despre cuvintele rostite de Marko inainte de
lupta AVD). Dorinta lui s-a implinit. in lupta care a avut loc la
Rovine, la 17 mai 1395, a cizut 0 el, ca 0 Constantin, iar victori-
a, cum s-a intimplat, a rimas de partea crestinilor" (U bitci koja
je vodiena na Rovinama poginuli su 17 maja hod. 13951 on i Kon-
stantin, a pobeda je, kako ce cini, ostala na hrkseansk of strani).'37

Regäsim aceastä optica mai accentuatä in ampla sinteza

Istorija jugoslavije, aparutA in anul 1970 §i reeditatä in 1973138. Ea
reprezinti, practic, actualul punct de vedere al istoriografiei din
spatiul iugoslav, motiv pentru care reproducem intregul pasaj ce se
referà la imprejuiliile in care dupl autorii respectivi ar fi avut loc
bätälia de la Rovine:
"in Ungaria era necesara crearea conditiilor pentru rezistenta
impotriva turcilor. Dupl. Ludovic 1, conflictele dintre familiile marilor
feudali au provocat razboiul civil in tara. Sigismund de Luxemburg a
fost incoronat rege in 1387, dar intreg braul de state situate la sud era
stapanit de dusmanii lui. in regiunile croate de la sud de Drava
stapan eau fratii Horvath, dar ei mentin eau tara in rascoald contra Curtii
de la Buda, fara sa renunte la ideea de a-1 aduce acolo pe Ladislau de
Neapole. Ei erau sustinuti de regele Bosniei Tvartko 1, lar, pe langa el,
si de cneazul sarb Lazar, paná inainte de batalia de la Kosovo, cand s-a
impicat cu Sigismund pentru ca cel putin granita de nord a tarii sa fie
ferita de pericol. Abia dupl moartea lui Tvirtko noul rege ungar si-a
asigurat influenta in Bosnia si a infrant opozliia familiei Horvath g a
sprijinitorilor ei din Croatia. A steins in jurul silt pe du§manii de
pini ieri, deoarece a declarat marele rizboi impotriva turcilor.
108-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA C,EL IVIARE

intr-adevAr, afezdndu-se înfrunteaforfelor cre$tine, el a

intreprins doud campanii. Apd rdndu-lpe voievodul valah, ca
vasal al sdu, a infrdntfortele sultanului la Rovine, In 1395.
Dar chiar in anul urmitor (1396), impreuni cu cavalerii adunati din
tárile apusene, a suferit o infringere ingrozitoare (strahovitporaz) la
Nicopole, §i, prin aceasta, a pierdut prestigiul cipltat atit de greu in
propriul ski regat.
Indiferent dad au fost infrinti sau au dobAndit victoria in unele
turcii aveau in fata lor tari europene dezbinate. lar de partea
lor participau in bätAlii vasalii sultanului din Peninsula BalcanicA,
printre care §i Stefan Lazarevici, «dui nu de voie, de nevoieo, cum zice
biograful säu. Unii g-au pierdut capetele, a§a cum s-aintimplat cu regele
Marko la Rovine, iar *Ale lor, pâná atunci vasale, au fost preficute de
sultan hnediat in sangeacuri§i alipite imperiului. Se pirea cá In curind
nu va lipsi nici marea campanie Imp otriva Ungariei. Totu§i s-a ajuns la
o stag,nare negteptati. Victoriosul Baiazid a suferit un e§ec in Asia
Mici"139

Fati de acestea, considerim ci nu putem incheia succinta noastri

prezentare inainte de a mai enumera citeva titluri exemplificatoare:
Istorijajugoslavii y dvuh tomah, pod redakciei Ju.V. Bromleha, I.S.
Dostjan, V.G. Karaseva, SA. Nikitina, Moscova, 1963, unde este amintiti
ciderea celor doi vasali la Rovine "in anul 1395" i trecerea piminturilor
lor sub stipinirea otomani.'4°
Définy fugoslavie, Praga, Svoboda, 1970, lucrare apärutä sub
indrumarea istoricului ceh V. Zaeek, pe care o vom cita in detaliu pe
parcursul prezentei lucräri la momentul potrivit.14'
Ampla sintezi a lui Francis Dvornik, Les Slaves. Histoire et civili-
sation de l'Antiquité aux débuts de l'époque contemporaine, traduit
de l'anglais par Danielle Paulevsld avec la colaboration de Maroussia
Chpolyansky, Paris, 1970 care cumuleazi cele doul volume anterioare
The Slays, their early history and civilization, Boston, 1956, §i The slays
in european history and civilization, New Brunswick, 1962 , unde, in
capitolul consacrat "Evolutiei Serbiei", al am ci "El (Marko AVD) a fost
109-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU If. DITA

ucis in Valahia, in timpul une b Mill tuide lupta in randurile armatei turce.
La moartea sa, regatul saiu deveni provincie turca."42

ISTORIOGRAFIA SUD-ESTULUI EUROPEAN

In anul 1896 s-a tiparit la Londra, in colectia "The Story of the

Nations", cea dintai lucrare despre grupul de tali §i popoare ce alcatuiesc
Europa de Sud-Est: The Balkans, Roumania, Bulgaria, Servia and Mon-
tenegro de William Miller (Oxon, 476 p.). Autorul prevenea pe cititori
"Aceasta este prima incercare ce a fost facuta de a prezenta cititorului
englez o explicatie succinta a istoriei celor patru state balcanice." (This is
the first attempt which has been made to present English readers with
a concise account of the history of the four Balkan States.) Capitolul
rezervat Romaniei are mai multe ilustratii, printre care cunoscutul portret
de la Cozia al lui Mircea I, dar este debitor in cea mai mare masurd sintezei
In limba francezá a lui Xenopol §i lui Hammer. W. Miller se face difuzo-
rul tuturor erorilor preluate de la ace§tia: capturarea §i exilul lui
Mircea la B rusa (p. 38), inscrierea in "registrul de tributari ai Portii in 1391"
(p. 38), a doua "inchinare" sub Mehmed I (p. 39). in schimb nici un cu-
vânt despre victoria de la Rovine. Este un exemplu tipic al modului in
care se raspandesc erorile dintr-o carte in alta, cu atat mai supdrator cu
cat lucrarea lui Miller a cunoscuttrei editii (ultima in anu11923), iar autorul
ei este §i cel ce a redactat paginile despre Mircea I in sinteza de de istorie
generala editata la Cambridge.
Trei ani mai tarziu, in 1899, Leon Lamouche publica La Peninsule
Balkanique. Cours libre professé ei la Faculté des Lettres de l'Uni-
versité de Monpllier (Paris, 1899, 310 p.), alcatuita dupa un alt plan,
§i incercand o perspectiva unitard, pe probleme generale, istorice, cultura-
le, lingvistice. Numai cá, in ciuda faptului ci autorul aloci lui Mircea
o atentie speciali, imaginea pe care o propagi este un autentic

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

rezonator cumulativ al tuturor erorilor emise Oa la acea data

In istoriografia romini cu privire la subiect.143
In anul 1907 dr. K. Roth da in colectia de larga popularitate §i for-
mat de buzunar "Sammlung Göschen" o expunere densa, in mai putin de
200 p., sub titlul Geschichte der Christlichen Balkanstaaten (Bulgarien,
Serbien, Rumiinien, Montenegro, Griechenland), Leipzig, 1907. La
p. 74-75 se vorbe0e despre "Mircea der Alte oder Grolge", evocandu-se
victoria de la Rovine "numai ca el [sultanul] a suferit la Rovine langa
Dunare o infrangere" (allein er erlitt bei Rovine an der Donau eine
Niderlage) , dar imediat dui:a aceea se reja teza de circulatie
curenti potrivit cireia, simtind CA este prea slab, Mircea s-ar fi
refugiat la Sigismund spre a cere ajutor.Dupainfrangerea de la Nico-
p ole "0 Mircea a trebuit acum sa recunoasca suzeranitatea turceasca' 0 O.
pldteasca tribut" pentru ca, dupa episodul Musa, Meluned I sa.-1 oblige a
primi "jugul turcesc" (brachte dieser 1417, die Walachei ganz unter
tiirkisches joch).
Autorul primei priviri de ansamblu asupra Sud-Estului European
aparud in limba germana incerca sa discearna adevarul dintr-o biblio-
grafie confuza, venind cu optiuni personale (respinge inchinarea din 1391,
de care nu amintege, §i vede la Rovine o victorie romaneasca a§ezata
inainte de Nicopole) §i, in once caz, reu§e§te sa gas easca loc pentru aceste
informatii in cele 153 pagini format mic, ceea ce nu va mai fi cazul, peste
o jundtate de seco!, cu ampla sintezi a lui Georg Stadtmöller. Cartea lui
Roth a fost tradusa in limba bulgara imediat dupa aparitie 0 tiparitä la
Sofia in anu11909. Ea ramane 0 astazi nu numai o incercare de pionierat,
dar 0 o reu0ta pe drumul cuprinderii intr-o imagine unitard 0 organica
a "celei de a treia Europe".
Primul razboi mondial, declan§at in urma evenimentelor din Balcani
zona transformad in nod al contradictiilor dintre marile puteri ale
momentului spore§te brusc interesul general pentru regiune 0 pentru
popoarele ce o locuiesc. Dupa cele trei carti citate aparute in decurs de un
deceniu, anul 1915 vede aparitia concomitenta a altora trei, toate de

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU 1/: DITA

proportii apreciabile: Angelo Pernice, Origine ed evoluzione delle

Nazioni Balcaniche, Milano, Ulrico Hoepli, 1915, 628 p.;Frank Fox, The
Balcan Peninsula, London, 1915, 213 p. (cu un pronuntat caracter
reportericesc) §i prima sinteza colectivi realizata de Nevill Forbes,
Arnold J. Toynbee, D. Mitrany (autorul capitolului despre Romania),
D.G. Hogarth, intitulad The Balkans. A History of Bulgaria, Serbia,
Greece, Rumania, Turkey, Oxford, 1915, 409 p. Daca Angelo Pernice nu
are "cuno§tinta" decal de "faptul" ca "Baiazet, soprannominato Ilderim,
lafolgore, succeduto a Murad I sul campo di battaglia, rese tributarie
la Serbia e la Vallachia" (p. 39), atat Frank Fox, cat §i D. Mitrany mentio-
neaza pe Mircea, chiar reluand (mai ales primul) ermile curente. insa nu
intru totul, deoarece Mitrany afirma victoria romaneasca de la Rovine.
In 1922 s-a tiparit cea dindi sintezi americand in domeniu, care este
§i cea mai sistematici §i cuprinzatoare, ca plan, perspectiva §i informatie,
din tot ce aparuse Oa atunci in diverse locuri: The History ofthe Balkan
Peninsula from the Earliest Times to the Present Day by Ferdinand
Schevill, Professor of Modern European History, the University of
Chicago. in 1933 apare o "revised Edition with the collaboration of Wesly
M. Gewhr, Professor of History" (American University, New York, 613 p.).
Singura mentiune despre Mircea I este in capitolul Consolidation ofthe
Ottoman Empire in Europe, unde aflam ea "domnul Valahiei, pe nume
Mircea, a Willis un deta§ament de romani sa lupte pentru libertatea
peninsulei la Kosovo (1389) §i, ca urmare a infringerii crqtinilor, a
acceptat, in mod intelept, si pliteasci tribut suzeranului otoman.
De acum inainte Mircea 0 succesorii sAi s-au aflat priponiti, mai
mult sau mai putin neajutorati, de carul de triumf otoman."144
Cu aceasta sinteza studiile Sud-Est Europene dobandesc in S.U.A. o
situatie privilegiad, pe care §i-o mentin pana astazi, and cele mai
importante sinteze occidentale despre Sud-Estul European continua sa
ramana cele aparute peste ocean"5.
Cel de-al doilea r iizboi mondial a prilejuit aparitia unei
-112-

www.dacoromanica.ro
 MMCEA CEL 14LoiRE

perspective noi asupra spatiului Sud-Est European, caracteri-

zatti prin ideea rohdui mondial al "Bakanilor" intr-o viitoare
Europa a echilibrului l pa cii corelativ prin ideea rolului
central jucat de acestspatiu ci in trecutul istoric. inceputul a fost
facut de cloud lucrari: Bernard Newman, Balkans. Horizons d'hier et
d'aujourd'hui, Paris, 1946 ("traducere din limba engleza") care nu este
o prezent are istorica, ci o prezent are prospectiva, §iAlexandru Randa,
Der Balkan, Schliisselraum der Weltgeschichte. Von Thrake zu Byzanz
(Graz, Salzburg, Wien, 1949). Fire§te ea nu este cazul sa deschidem aceste
carti pentru a afla numele lui Mircea I, dar tocmai noua perspectiva pe
care au pus-o in fata specialigilor a deschis o noua cale spre intelegerea
personalitatii §i actiunilor domnului roman in adevdratele lor dimensiuni
de cadre §i manifestare. Ca ideea insemnatatii mondiale a spatiului Sud-
Est European nu era o exagerare de vizionari, avea sa o dovedeascd §i
ritmul in care vor aparea, i importanta lucraiilor noi despre acest spatiu.
in anul 1950 apar trei carti: René Ristelhuber, Histoire des
peuples balkaniques, in colectia "Les grandes études historiques"
(Librairie Arthème Fayard, 502 p.), ramasa pana acum cea mai vasta §i
mai aprofundataincercare franceza de cuprindere a materiei; Alexandru
Randa, Der Balkan von Diokletian bis Tito (Zürich), §i Georg Stadt-
miiller, Geschichte Siidosteuropas (Munchen, ed. a II-a, 1976, 527 p.).
Dad ultimul autor nu gisqte loc pentru a mentiona macar numele lui
Mircea I §i momentul creat de el in istoria Europei de Sud-Est (ceca ce nu
este rezultatul ignorantei, ci al orientdrii sale antiromanqti vadite din
cuprinsul intregului volum), in schimb sinteza francezi, dei nu poate
evita erorile devenite dogme de circulatie universala, acorda
domnului roman cel mai intins spatiu, comparativ cu toate sin-
tezele citate aici:
"Mircea ce! Mare (1386-1418) fu adevaratul organizator al prin-
cipatului, dei do mnia lui cunoscu momente grele din cauzavictoriilor
cl§tigate atunci de turci In nordul Balcanilor. In nefasta bdtälie de la
Kosovo, soldati valalii au luptat alaturi de slrbi. HotArlt si se razbune,
/13

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU It. DITA

sultanul Baiazid trecu Dunärea cu speranta de a-1 zdrobi pe Mircea dar,

dupá ce i-a opus o rezistentá neateptatá, acesta i-a scipat, refu-
giindu-se in Transilvania. A lupta contra turcului rdmase telul acestui
principe. Pentru a continua lupta, el nu §ovii sä se alieze cu regele
Ungariei. In ciuda sprijinului adus de sosirea cavalerilor burgunzi,
amândoi furl invin0 la Nicopole in 1396. Cu toate acestea, Mircea nu
incetà sä inä piept musuhnanilor, uneori nu fad succes, însä conse-
cintele infrangerii de la Nicopole II obligará sá pláteasci tribut
sultanului in 1413, pistränd totodati, datoritä eroismului sän, o anu-
mid autonomie. Patria lui Ii dmisese recunoscatoare pentru faptele
sale, ca i pentru lärgirea hotarelor prin alipirea Dobrogei, situatä la
sud de Dundre, lärgire care fácea din Valahia riverana Märii Negre [...]
Declinul care a urmat mortii lui Mircea a contribuit sä ridice 0 mai
mult prestigiul acestui domn druia Valahia Ii pdstreazi amintirea ca
unui conducator valoros i unui bun organizator.» 146
Eliminând din acest tablou petele de care nu autorul francez este
rispunzitor, el rimine firä indoiald cel mai complet din cite s-au scris
pinä acum in istoriografia intemationall
Primele incerdri de sintea asupra istoriei comune a popoa-
relor sud-est europene realizate de un invätat apartinând acestui
spatiu au fost &cute de românul Nicolae Iorga. Ele sunt: Istoria
statelor balcanice in epoca modernä. Lectii tinute la Universitatea din
Bucuregi, Vilenii de Munte, 1913, §iIstoria rdzboiului balcanic. Lectii
tinute la Universitatea din Bucuregi, Bucuregi, 1915 (cu mentiunea:
"Lucrarea de fatiformeazi urmarea laIstoria statelor balcanice apirutä,
cu unele adausuri, i ca Histoire des itats balcaniques, in 19141.
Dei primul curs se deschide cu o leche despre Conditiile cdderii
statelor cresstine din Balcani sub stäpanirea turceascd, prezenta lui
Mircea pe qichierul politic al vremii este cu desAvaqire ignoratä.
Doar la pagina 26 se Ai fraza: "Stefan [Lazarevici] participi la lupta de
la Angora, in 1402, cum unii din ace§tia participará, viata, la
lupta de la Rovine, in 1394."
Nici in ultima formä dati de N. Iorga sintezei sale dei apirutiintr-o
114

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

limbi de circulatie internationala (Hstoire des itats balcaniques

jusqu'a 1924, Paris, 1925), nu se d'U' mai mult decit traducerea acestei
fraze (p. 19).

* * *

Ca urmare a acestei succinte panoramari istoriografice intreprinse

de noi poate fi observat mai bine cum conexiunea dintre istoriogra-
fia romana li cea internationalá a cunoscut de-a lungul timpu-
lui o dinamicd specified, din interdependenta lor ndscdndu-se
o fluctuantd imagine virtuald ce s-a suprapus treptat peste
realitatea istoricd frustd.
In cautare de izvoare, istoriografia románeasca, incepand cu Mihail
Moxa §i Radu Popescu, pana la ultimii cercetatori ai personalitatii §i vremii
marelui domn, s-a adresat istoriografiei de peste hotare, fiind influentata
de ea i, la rándul ei, influentand-o, oferindu-i izvoare, puncte de vedere
ha chiar... erori ce continua sa persiste la unii autori straini la aproape un
secol de cand propriullor emitator §i le-a corectat (cum este cazul fictiunii
lui Xenopol despre prizonieratul lui Mircea la Brusa).
Dei confuze cel mai adesea, deformate, gre§ite, cateodata falsificate
cu rea-credinta, dar alteori dandu-ne o imagine mai aproape de adevar §i
continand chiar cuvinte elogioase la adresa domnului romin, toate
aceste marturii ale istoriografiei internationale de pina la noi
dovedesc, impreuna, prin multimea §i varietatea lor, indiferent de
calitatea intrinseca, dincolo, §i ciliar impotriva tendintelor ce le anima
uneori, cit de puternicl§i de neignorat a fost prezenta româneas-
cA sub Mircea I in politica timpului siu.
Pana in secolul al XVII-lea istoriografia internationala despre
Mircea I §i epoca sa a fost promovad, in primul rand, de cronicarii §i
istoricii tarilor vecine sau apropiate: sarbi, bizantini de origine etnica
necunoscuta, al caror text s-a pastrat exclusiv in versiunea slavonl
mediobulgara, greci din perioada imediat urmätoare cäderii Bizantului
115

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRu V. DO

sub stapanirea otomanä, greci din secolul al XVI-lea, cronicari §*1 istorici
din regatele ungar §i polon. Lor li se adauga ecourile din cronici, memorii
§i rapoarte de epoca ale unor tari §i persoane din Europa apuseana
(Philippe de Mézières, Schiltberger, Johann Trittheim), sau din Italia §i
Raguza, intrate in raza de interes a istoricilor romani abia in epoca mo-
derna, datorita, mai intai, lui Gh. Sincai §i B.P. Hasdeu, apoi lui N. Iorga §i
'lie Mine a, pana la istoricii din zilele noastre.
Un loc aparte il detin cronicile otomane, adica istoriografia de tip
imperial, angajata direct in actiunea statului caruiaii apartin autoiii, s er-
vind-o §i punand pe ultimul loc adevarul, sinceritatea §i onestitatea, caci
pentru acest tip de istoriografie nu existau scrupule atunci cand trebuia
lustruitafatada, uneori avariata, a gloriei sultanilor.Notiunea de minciu-
ni nu-§i are sens pentru apologetii sultanilor §i a schimba o
infrangere intr-o risunitoare victorie intra in obligatiile lor
"profesionale".
Dei partial traduse, in limba latind de Leunclavius, in secolul al XVI-
lea, §i in italiana de Vincenzo Bratuttd in secolul urmator147, Dimitrie Can-
temir este primul roman ce are acces la izvoarele otomane. Cu
toate acestea, ele vor intra in instrumentarul istoricilor romani ai epocii
lui Mircea I prin amintitele traducen i latine 0 italiene abia in epoca
modernä, §i numai in secolul nostru vor fi abordate in original.
Nu prea departe de mentalitatea cronicatilor otomani stau §i istoricii
regatului ungar, ceea ce explica apreciabila cantitate defictiune §ieroare
din cronica lui loan de Thurécz (cca 1435 - cca 1490), cronica intrata
§i ea foarte tarziu in raza de cuno§tinfá acronicarilorno§tri, spre a deveni,
insa, unul din izvoarele cele mai cultivate §i nu cu efectele cele mai be-
nefice ! In epoca moderna'. Cronica lui Thur6cz a fost preluati, cu toate
fanteziile §i confuziile ei privitoare la persoanele 0 evenimentele din
epoca lui Mircea I, de catre istoricii moderni ai Ungariei §i ai noului
imperiu care incepe sa dispute otomanilor suprematia asupra Europei
Centrale §i Sud-Estice la sfar0tul secolului XVII: Imperiul Habsburgic.

-116-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Istoriogafia din cuprinsul ac,estui nou imperiu avea sa dea, incepand

cu Franz Joseph Sulzer (?-1791), contingentul cel mai numeros 0 mai
influent de istorici preocupati de evenimentele de la Dundrea dejos 0
obligati A. ja cuno§tinti, cu aceasti ocazie, de personalitatea 0 faptele
domnului Tarii Romane§tii48. Cunogterea acestei istoriografii a devenit,
de aceea, indispensabilà istoricilor romani ind de pe vremea lui Gheor-
ghe Sincai, Aaron Florian §i KogOlniceanu, care o folosesc din plin. Chiar
dad noi, astazi, nu mai cdutamin ea, asemeneainainta0lor din zorii istori-
ografiei romane modeme, informatii 0 un anumit model de tratare a ma-
teriel, tocmai datoritlinfluentei ce a exercitat-o candva, suntem obligati
si o luim in considerare spre a identifictAsursaunor erori cu viati
fungi §1 cu intinse consecinte.
Din pAcate, aceastd istoriografie din Imperiul Habsburgic, chiar
atunci chid este reprezentata de Constantin jirdek (fiul unui inalt
functionar de stat austriac 0 al nepoatei marelui filolog ceh P. J. Safafik),
manifestO unele trOsaturi ce caracterizau pe vremuri istoriografia
otomanl: un anumit aer de superioritate 0, in unele cazan i (Hammer,
Huber), o vdditi tendintl de minimalizare a romanilor in istoria
universald, atitudine venind din mentalitatea de "mare putere", dar 0
dintr-o instinctiva 0 profetid teamd fatd de acest popor roman care atunci
ameninta direct existenta imperiului prin vointa §i lupta lui pentru
unitate. Se vede aceasta mai ales la Robert Roesler (1840-1881), varful
de lance §i exponentul cel mai vestit al tuturor acestor tendinte
antiromanegi din istoriografia austro-ungara, a cdrui prezenta tutelara
0 simbolici patroneazA Ind toate manifestärile de aceastä naturd.
Din aceasta directie, a istoricilor formati in Imperiul Habs-
burgic, au patruns in istoriografia romaneasca moderna trei
dintre cele mai grave erori cu privire la domnia lui Mircea I:
Afirmatia (inventata de Hammer pe baza unui izvor
dubios) ci Mircea I s-a supus §i a plant tribut otomanilor in 1391,
sau putin inainte de aceasti data;
Data grefitä abd teiliei de la Rovine, stabilita de Jireeek in
-117-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

anul 1876 (care a devenit apoi premisa pentru un intreg Or de

rationamente eronate);
3. Teoria "fugii" (sau "refugierii") lui Mircea I la Brafov,
dup d &Italia de la Rovine, spre a cere ajutorullui Sigismund.
Aceasta teorie a fost emisi in 1884 de academicianul Alfons Huber
ca urmare logicA a datirii propuse de Jirdek. Acelgi Huber, la fel ca istori-
cii otomani cu secole in urmä, schimba caracterul de victorie româneasci
al confrundrii de la Rovine §i o transforma in infrängere, influentându-1
In sensul vederilor sale §i pe Jire6ek. Cu cateva decenii in urmi, Ham-
mer, rlstalmicind toate izvoarele, inclusiv pe cele otomane, redu-
sese marea campanie a sultanului Baiazid contra lui Mircea I la o
simpli expeditie episodicl a generalului Evrenos beg, care i-ar fi
obligat cu aceastä ocazie pe romani si devini vasali "Cu toati vitejia lor."
Pe de alta' parte, actiunile diplomatice ale lui Mircea I, cu nimic mai
prejos in impunerea statutului international al Tärii Române§ti decit
victoriile pe câmpul de luptl, s-au inscris in documente pierdute in tarä,
§i salvate, in parte, doar in arhivele de peste hotare. Ele au ie§it la luminä
ca tot atätea file ale cronicii sale diplomatice abia in secolul al XVIII-
lea, in editiile moderne ale lui Dogiel §i Wagner.

* * *

Nedispunind de un corp de cronici propriu elaborat la Curtea lui

Mircea I, sau de vreo relatare ie§iti din pana unui conational contemp oran
al voievodului, istoriografia românä a fAcut uz de la bun inceput de surse
externe §i, mai apoi, de interpretdri istoriografice internationale.
Cel dintai care apeleazA la un izvor exterior spatiului românesc, spre
a ne da o imagine personará, 5i in limba tárii, despre Mircea I, a fost Mihail
Moxa. Cronograful säu, terminat in anul 1620, contine o importanta
relatare despre victoria de la Rovine, relatare din care s-a inspirat
Eminescu §i a determinat prin geniul acestuia locul ce §i 1-a dobándit
biruitorul lui Baiazid in congiinta românä moderna'49.
- 118-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

La mijlocul secolului al XVII-lea se alcituie§te cronica fdrii in

limba romini, in atmosfera de avânt cultural §i mindrie a trecutului
caracteristici domniei lui Matei Basarab. Aflam aici, in câteva rinduri
cuprinzatoare, con§tiinta istoriografiei române§ti din etapa sa cronici-
reascl, despre viteazul inainta§: "A cesta au avut mare reizboiu cu Baezet
sultana Facutu-s-au acel rilzboi pre apa Ialomitii. Biruit-au Mircea
yodel pre turci ifeir' de numdr auperit, trecand Baezet Dundreafeird
vad. sS'i alte multe rilzboaie au avut cu turcii."15°
Dar dad Moxa, valorificând a§a-nwnita "Cronial bizantino-bulga-
rd", scrisl in secolul al XV-lea in Bizant §i cunoscuta azi in slavonl numai
intr-o copie moldoveneascl din secolul al XVI-lea, ajunge la o imagine
grandioasA a victoriei de la Rovine (imagine pe care o reiau §i o consacri
alcdtuitorii cronicii färii) câteva decenii mai tArziu, Radu Popescu se
lasA convins de cronicarul Macarie Melissenos (considerat pe atunci a fi
bizantinul Sphrantzes) cd acea victorie s-aincheiat, in cele din urma, cu o
pace intemeiata pe plata tributului.
in primul pitrar de secol al regimului fanariot, cronicarul
oficial al lui Nicolae Mavrocordat schimbi deci imaginea cristali-
zati in prima jumitate a secolului al XVII-lea, transmitind urma-
§ilor, pe temeiul mirturiei lui "Gheorghe Franti", un Mircea I
obligat si puni capit luptei pentru libertatea OM sale §i si-§i
plece capul, acceptind tributul.
Deloc intâmplator, noua imagine nu era strAinA de conditia din acel
moment a TArii Române§ti §i, intr-un fel, exemplul lui Mircea I trebuia sA
justifice starea in care se aflau contemporanii cronicarului.
Revendicând restaurarea vechilor privilegii pe care Poarta OtomanA
fusese obligatd O. le acorde TArii Române§ti §i Moldovei, patriotii ce
inainteazA in 1772 Congresului de la Foc§ani memorii menite a lAmmi
pe reprezentantii marilor puteri europ ene asupra obiectivelor luptei lor,
invocatraditia autonomiei de odinioard, indicand temeiwile §i originea
acelei autonomii in fap tele celor doi mari inaintgi: Mircea I in Tara Romi-

-119-

www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu DITA'

neasci i Stefan cel Mare in Moldova. Legenda i adevärul istoric se imple-

tesc in felul acesta pentru a permite elaborarea acelor cunoscute "Capi-
tulatii" ce chemau trecutul de glorie si sprijine aspiratiile, idealurile
lupta pentru renagerea nationall
Sub pana banului Mihai Cantacuzino (1723-cca 1793), autorul
memoriului inaintat de grupul de patrioti munteni contelui G.G. Orlov,
precum §i al cunoscutei Istorii a Tdrii Romanessti, tradusi §i in grece§te
§i tip aria mai tirziu de fratiffunusli, imaginealui Mircea I se transformi:
el devine domnul ce infrunti cu armele pe sultan, accepti la un moment
dat formula picii pe baza de tribut, obligind adversarul sá recunoasci
autonomia Tarli Romine§ti, dar constati, curind, cá otomanii nu recunosc
deck forta armati i atunci rupe legämântul, invinge din nou pe cimpul
de lupti §i recucerege pentru Inca trei sferturi de secol independenta
Tdrii Romeinegi. Ea se va pierde din nou "sub Laioti Basarab", intiiul
domn pomenit de cronica Tarli Române§ti a fi inchinat tara turcilor.
Dionisie Fotino, in 1818-1819, va completa opera banului Mihai,.
publicind, pentru prima oari, pretinsul "tratat" dintre Mircea i Baiazid.
Congiinta istorici romineasci, reprezentati de banul Mihai Canta-
cuzino, preluind dui:a cronica lui Radu Pop escu versiunea plätii intaiului
tribut §i a "inchinirii" rü Rominegi de cite Mircea I, i-a dat alt sens
a modificat datele traditiei:dupdo scurtd epocd de "inchinare", Afircea I
arfi recucerit cu sabia independentape care aid sat-omogenire urma-
pd Yid la Basarab Laiotd.
Autorul sau autorii memoriului citre contele G.G. Orlov au acceptat,
deci, ideea inchinirii P.rii Române§ti §i a pläçii tributului sub Mircea,
deoarece, in conceptia lor, numai marele domn ar fi putut obliga pe sultan
sä accepte o pace care si garanteze autonomia çäril, conferind verosi-
militate "capitulatiilor". Prin cartea tiparita de fratii Tunusli i, apoi,
prin sinteza lui Dionisie Fotino, imaginea elaborata de Radu
Popescu, ì revizuiti in sensul aratat de banul Mihai Canta-
cuzino, va exercita o influenta puternici Mat asupra istoriogra-
fiei noastre moderne, cat i asupra celei straine. Ea va reu0 sa
- 120 -

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

estompeze Cu totul pe aceea din Cronograful lui Moxa si din

Cronicaprii Roma' nefti.
* * *

La aceastä estompare a contribuit, insä, hotäritor influenta istorio-

grafieimoderneinternationale. Ceea ce "Cronica bizantino-bulgard "
(in versiunea cunoscutä lui Moxa) §i cronica lui Macarie Melissenos au
fost pentru etapa cronicareascd a istoriografiei noastre, vor fi, pentru
etapa ei moderni, istoricii germani §i austrieci Gebhardi, Engel si
Hammer, apoi istoricul ceh din Viena, Jirdek. Dad primele consem-
rah cronicire§ti §i ecouri contemporane ale faptelor lui Mircea I ni s-au
pistrat exclusiv in scrierile unor autori sträini, la fel, primele expuneri
moderne asupra domniei #primelejudecdti asuprapersoanei Afapte-
lor domnului Tdrii Rom& ne,sti apartin istoricului german Ludwig
Albrecht Gebhardi ssi istoricului austriacjohann Christian von Engel
Lor li se aliturd, prin referirile la Mircea I din celebrele Istorii ale Impe-
riului Otoman, turcologii Hammer §i Zinkeisen, dar in special primul.
Nu se poate intelege un rind din ceea ce au scris pionierii istorio-
grafiei noastre moderne despre Mircea I, de la Florian Aaron la Eudoxiu
Hurmuzaki, trecind §i prin manualele §colare ale lui Heliade-Indulescu
0 August Treboniu Laurian, dad nu le confruntim textele cu ale amin-
titilor istorici. Cli§eele, "scenariile", erorile lor trec masiv §i in primele
monografii Dimitrie Bolintineanu, Mincu Popescu, D. 1otta. Chiar
Hasdeu 0 Xenopol, care creeazi premisele pentru eliberareaistoriografiei
nationale de aceste influente, continud sä le plateasd un serios tribut151.
Spre deosebire de Engel peste cloud decenii, Gebhardi nu a cunoscut
versiunea germanä a cronicilor romine§ti realizad de sasul Johann
Filstich, dar rdmasä in arhivele din Brapv, drept care folose§te numai
scurta expunere (de 24 pagini)152 a acestuia, publicad in anul 1743, §i, in
rest, Istoria Imperiului Otoman de Cantemir, Istoria lui Carra153 de
fapt cu totul altceva deck o istorie in adeviratul inteles al cuvintului ,
- 121 -

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU If. DITA

vechea carte a lui Del Chiaro54, memoriul luiBawr55, iar caizvoare edkia
lui Dogiel, cu tratatele incheiate de Mircea 0 de Vlad cu Regatul Poloniei.
Istoricul german s-a intemeiat mai ales pe lucririle ce aveau tangenti cu
evenimentele romine§ti, in primul rind pe cronica lui Thureocz 56 (cdreia
ii plite§te cel dintii un greu tribut), pe istoriile lui Bonfinius 57, Ist-
vanffy58 0 Pray159, pe cartea lui Benko'60, iar pentru lucririle polone pe
Cromer. Folose§te masiv pe Chalcocondil, prin mijlocirea lui Stritter'61,
0 se incredinteazi, pentru istoria otomani, lui Leundavius. Cunogte 0
citeaza pe Luccarii62 §i pe Thunmann163. Nu §tie editia lui Wagner, dar se
referi la tratatul de la Bra§ov, prin intermediul lui Pray.
Din acest material a inchegat Gebhardi, acwn peste doui secole, cea
díntdi incercare de sintezd modernd asupra luí Mircea I. Cititä in
perspectiva cuno§tintelor noastre de azi, 0 integrati in evolutia cercetirii
asupra epocii §i personalititii sale, ea ne apare in cel mai inalt grad
reprezentativi pentru tot ce va fi cercetarea moderni a subiectului.
Ceea ce coviqe§te la Gebhardi 0 va continua si covir§easci la
cei ce-i vor urma este "fictiunea istoriografici" ce se substituie
adevirului istoric. In loc sá compenseze putinitatea izvoarelor §i
confinia lor printr-o stiruitoare analizi critici, iar golurile si le umple
cu prudente ipoteze de lucru, prezentate ca atare cititorului, Gebhardi di
friu liber imaginatiei §i speculatiei ce nu cauti sprijinul nici unui docu-
ment. Facem cuno§tinti astfel, pentru intiia oard, cu dezinvoltura
deveniti ulterior aproape regulä ce va caracteriza pe numero0 alti
istorici romini g sträini , când vor emite, apodictic, cele mai categorice
judeciti despre Mircea §i faptele lui, pe baza unei depline confuzii 0 chiar
ignorante cu privire la subiect. Gebhardi devine astfel prototip. El se
gazi la inceputul unei coloane ce va spori de-a lungul a cloud secole, §i,
din picate, tot el este primul care se gribe§te si emiti Cu u§urinti judeciti
morale asupra lui Mircea 0 poporului säu de pe pozitii ce nu trideazi
vreo cit de mid simpatie pentru amindoi.
Despre curata babilonie pecare o reprezinti "scenariur lui Gebhardi
ar fi inutil si dizertim §i sli subliniem pas cu pas erorile §i fanteziile. Dar
-122-

www.dacoromanica.ro
 MLRCEA CEL MARE

trebuie sä retinem elementele ce vor trece, de la "fictiunea istorigraficr

produsä de Gebhardi, la istoricii ulteriori. Astfel, cAzind cel dintli victimä
confuziei i imaginatiei luiThur6cz, istoriculgerman inventeazd unpact
intre Mircea iBaíazid, îndreptat contra lui Sigismund de Luxemburg.
Acestuia din urmä i se atribuie, la rändu-i dupi Thurécz ,o expedirie
nu aldturi de Mircea contra luí Baiazid, ci impotriva lui Mircea, aliat
cu... Baiazid. Cu aceste fictiuni ne vom reintilni, apoi, de la Engel la Hur-
muzaki i pini in primele monografii române§ti.
Preluind "§tirea" de la Cromer, Gebhardi pune, cel dintäi, "uzur-
patia" lui Vlad atunci cdnd Mircea se afta printre crud* la Nicopole.
Va fi acceptat i reluat de Hasdeu, Xenopol, G.C. Conduratu i altii.
Se mai retine, din intregul text, imaginea unui Mircea mereu obligat
selfugd ssi s ceard ajutor, când la Sigismund (o va prelua Huber), când la
poloni, cand la otomani, i aceea a unui machiavelic dispus sà schimbe
scrupule aliatii §i suzeranii, ceca ce nu-1 scutege pänä la urmi s1-0 incheie
donmia ca vasal turcilor. Se retine, mai ales, dificultatea doveditä, cu
rare excepfiipâná in zilele noastre, de istoriografia internatio-
nald, de a percepe atta succesiunea i valoarea evenimentelor,
câtsi staturareald a celui ce s-a aflat in centrul lor.
Fata de Gebhardijohann Christian von Engel, cuno§tea izvoarele
interne in traducerea lui Filstich. Dei in cazul lui Mircea I se reduceau la
preaputin, datorità lor Engel are totu0 o perceptie mult mai ciará a istoriei
românegi in asamblu, ceca ce explici progresul net fatd de predecesorul
säu i in modul cum redacteaza capitolul despre voievodul romän.
ironie a lucrurilor face insa ca in unele chestiuni esentiale Gebhardi sä fi
nimerit adevärul din intimplare, in timp ce Engel gre§e§te cu ratiune
sistem. Astfel, in timp ce Gebhardi gaza corect marea expeditie a lui
Baiazid la nord de Dunäre inainte de cruciada de la Nicopole (neacordInd
credit lui Chalcocondil), 0 are intuitia singurului moment acceptabil in
care s-ar fi putut incheia pacea cu Baiazid, imediat dupä Nicopole, Engel,
dând deplin credit lui Chalcocondil, dateazi expeditia lui Baiazid
123-

www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu V. DITA

posterior bataliei de la Nicopole, §i va impune aceasta succesiune a eveni-

mentelor istoriografiei românegi plia in 1876-1877, când Hasdeu §i
Jirdekprimul gAsind adevArul, celAlalt apropiindu-se de el o vor a.5eza
definitiv inainte de Nicopole (exceptia constituind-o Xenopol §i, con-
junctural, G. Popa-Lisseanu164).
Florian Aaron, Kogdlniceanu §i Hurmuzaki au dat fiecare in parte o
varianta proprie expunerii lui Engel. Vom avea ocazia sd revenim asupra
tuturor, cand vom trata problemele concrete ce fac obiectul lucririi de
fatd.

In momentul in care, prin Hasdeu, dar mai presus de toti prin

Eminescu, se p Area cl istoriografia noastrà va porni la elaborarea unei
imagini proprii, pe deplin eliberate de cliFele §i erorile de "import", s-a
produs al treilea influx de erori prin Jirdek, "purtator de cuvânt"
i al lui Huber.
S-a reu§it astfel incurcarea "itelor" cercetarilor istoricilor de pând la
noi intr-o mdsurd atAt de mare, inck putini sunt astazi cei care mai pot
sesiza realitatea dincolo de tesdtura foarte deasa a fictiunilor de sorginte
livresd modernA165 (insl cu rädacini in istoriografia ungard, austriad,
otomand pe filierlLeunclavius - Bratutti, §i in cronicile lui Chalcocondil
§i Pseudo-Sphrantzes), fictiuni sporind p arc-A direct proportional cu dorinta
autorilor de a smulge Cat mai mult §i cAt mai exact din slova documentelor.
in continuare ne vom stfädui s A. deznoddm aceastä urzeald fantasma-
gorica, urmarind si stabilim nu adevarul care in cazul de fatd este u§or
de precizat, §i, in mare parte, a §i fost pronuntat in timpul din urmA , ci
neadevarul. Adicl cine, cand, unde §i. ce a inventat pe seama lui
Mircea I.

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

NOTE

1 Dimitrie Bolintineanu, Viatalui Vladrepq Vodd si Mircea Vodd cel Bdtrdnu

de . Pentru p op or de Christu Ioninu, Bucure§ti, Typo graphia lui Stephan Ras sides cu,
1863 (despre Mircea vezi paginile 143-185). Editia a doua "revizuti §i corectatä" a
apirut in anul 1870. A fost reeditati in Dimitrie Bolintineanu, Opere ,liC: Biografii
istorice, editie ingrijitä, note §i comentarii de Teodor Virgolici, Bucure§ti, Editura
Minerva, 1987, p. 259-316.
2 Mincu Popescu, Studiu asupra lui Mircea-Vodd ce! Bdtrdn, Bucure§ti, 1885,
145i.
3Mircea Vodd cel Mare. Studiu istoric. Tezi pentru licentà de Dumitru N. Iotta,
Bucure§ti, Tipografia Curtii Regale F. Göbl, 1893, 195 p.
4 P.P. Panaitescu, Mircea cel Bdtrdn, [Bucure§ti], Casa Scoalelor, [1944], 363 p.
Pentru evolutia ideilor autorului pinä la realizarea acestei monografii, a se vedea:
Curs de istoriaromanilor. Pre dat de Domnul P.P. Panaitescu. Editat de seminarul
de Istoria Românilor, 1930-1931 (curs litografiat, inminunchind in 902 pagini cele 40
de prelegeri privind istoria românilor din "epoca preistorid" pia la 1848 tinute
in anul universitar 1929/1930 la Facultatea de Filosofie §i ¡itere a UniversitAtii din
Bucure§tiincepand cu 20 noiembrie 1929. Prelegerea a XVI-a, din 29 ianuarie 1930,
este intitulatd Mircea ce! Bdtran p. 321-341, dar, intrucat primele cinci pagini ale
prelegerii sunt dedicate "completärii §tirilor despre domnii Moldovei" ultimului
deceniu al veacului al XIV-lea, tratarea efectivä a subiectului enuntat incepe la p. 326).
Mircea celBdtran $i suzeranitateaungureascd , in "Analele Academiei Române.
Memoriile Sectiunii Istorice", seria ¡II, tom XX (1938), p. 61-81.
Curs privind inceputurile influentii skwilor asupra romdnilor, 1938-1939,
Editor G. Ionescu (numärä 616 pagini §i contine cele 40 de prelegeri pe care PP.
Panaitescu le-a tinut la Facultatea de Litere §i Filosofie a Universitätii din Bucure§ti in
perioada 7 noiembrie 1938-24 mai 1939).
5 Ion Negoiu, Mircea cel Bdtrdn, Bucure§ti, Editura Stiintifici, 1965, 61 p.
6 Nicolae Constantinescu, Mircea ce! Beltran, Bucure§ti, Editura Militari, 1981,
Colectia "Domnitori g voievozi", nr. 16, 172 p.
7 Constantin Clzini§teanu, Pe urtnele lui Mircea ce! Mare, Bucuregi, Editura
SporMrism, 1987, 248 p.
125

www.dacoromanica.ro
 ALOCANDRU MIA
8 Preotul Prof. Dr. N. Serbinescu, Prof. Dr. N. Stoicescu, Mircea cel Mare (1386
1418). 600 de anide la urcarea pe tronul Tdrii Romdnefti. Carte tipiriti cu binecu-
vântarea Prea Fericitului Pârinte Teoctist, Patriarhul Bisericil Orto doxe Române, Bucu-
re§ti, Editura Institutuhii Biblic §i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romine, 1987, 422 p.

9 Cunoscutäluí Gheorghe Sincai sub numele de "Anonimul Romanescl scrierea

banului Mihal Cantacuzino a väzut pentru prima oarä lumina tiparului la Viena in
anul 1806, editati de "fratii Tunusli" in limba greaci, firä vreo indicare a autorului
real: knoplec Tit Eaccxia..q 1E0Xtuich Kai yewypoupticri dc70 Tit ápxatcadtrrig
airct KatacrtecaEoq toîí 1774 kovq. NI3v icpatov qyaosipx9 Socnecvri
-icSot,e-faa Tei5v sigtonkcov KOEt 91)1.,oyeverw airrag)apcov Touvcrucail.
Aceastd editie afostretradusdin române§te mai tirziu de George Sion, sub urmätorul
tiflu: IstoriapoliticdcigeograficdaTerei Romdnegi de la cea mai veche a sa Interne-
iere pawl la anul 1774. Datd mai întdiu la lumina' In limba greceascd la anul 1806
defratii Tunusli, Bucure§ti, Tipografianationali a lui stefan Rassidescu, 1863. Datoriti
repetatei retraducen i mai ales, a modului cu totul "personal" in care a inteles Sion
facä dato ria de traducitor, in gteptarea unei editii alcituite dupä traditia manus-
crisä româneascl, am utilizat "varianta" cunoscuti lui Sincai, pe care o considerim,
dacä nu originali, oricum mai aproape de arhetip. Pentru originalul românesc al
Istoriei banului Mihai Cantacuzino ca izvor al lui Gheorghe incai vezi Alexandru
Lap edatu, Cum s-a alatuit tradilia nationald despre originile Tdrii Romdnegi, in
"Anuarul Institutului de Istorie Nationalä [din Cluj]", 11 (1923), Bucure§ti, 1924, p. 291,
§i, mai ales, N. Iorga, Istoria literaturii romdne In secolul al XVIII-lea (1688-1821),
voL II: Epoca lui Petru Maior Excursuri, Bucure§ti, Tipografia "Minerva", 1901,
p. 128-131.
Des crierea celor cinci copii manuscrise in care se piste azi scrierea banului Mihai
Cantacuzino se afii in Repertoriul manuscriselor de cronici interne. Sec. XV-XVIII
Privind istoria Romdniei, into cmit de I. Craciun g A. Ilie§, Bucure§ti, Editura Acade-
miei Române, p. 189-191. Singurul exemplar complet a apaqinut lui Timotei Cipariu,
dateazi din primii ani ai secolului al XIX-lea §i se pistreazi in prezent la Biblioteca
Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca, provenind dm Biblioteca Centralä din Blaj.
In notele noastre, pentru ca cercetätorii si poati consulta ceea ce le este mai
lesne de gisit, vom indica §i paginile editiei Sion, atrigind, totu§i, atentia ci avem de-
a face cu o "traducere adesea infideli in rapot cu originalul", lar "citarea ei asemenea
traducerii aceluigi din Dionisie Fotino, la care sereferi prezenta remarci in
de specialitate comporti riscul incetätenirii unor afirmatii gregte datorate
lui Sion" (Emanuela Mihut §i Thdor Teoteoi, Dionisie Fotino, Istoria vechii
adicd a Transilvaniei, ValahieisiMoldovei de astdzi. Editie criticd, in "Cercetiri de
istorie §i civilizatie sud-est europeani", 1981-1985, Bucure§ti, 1985, p. 22-23).

126-
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

10 Hronica romanilor $i a mai multor neamuri Inc& aufost jale assa de ames-
tecate cu rumanii cdt lucrurile, Intamplärile $ifaptele unorafárd de ale altora nu
se pot scrie pe Inteles, din m ai multe mii de auctori In cursul de 34 de ani culeastl
ci dupei anii de la nagerea Domnului nostru Is. HS. akiltuitä de Gheorghe sS'incai
din sS'inca, doctorulfilosofiei $i al theologieifostul director al $coalelor nationalnice
In toatd Tara Ardealului $i diortositoriul cdrtilor de la Creiiasca Tipografie a Univer-
sad-1U ungure$ti este sinteza fundamentali a istoriografiei romaneti moder-
ne. Dei In decursul secolului al XIX-lea a cunoscut doui editii integrale (una apiruti
la Iai in 1853-1854, sub ingrijirea lui Mihail Kogilniceanu, Anastasie Panu §i August
Treboniu Laurian, iar cealalti in 1886 la Bucuregi, sub egida Academiei Romane
ingrijirea lui Grigore Tocilescu) g mai multe partiale, abia spre sfargtul deceniului
§apte al secolului nostru cele trei masive volume ale acestei lucrari au fost publicate,
In editie criticä, dupa exemplarul original autograf elaborat de Gheorghe Sincai intre
anii 1782-1816: Gheorghe Sincai, Hronica romanilor, In Opere. Editie ingrijita §i stu-
diu asupra limbii de Flore a Fugariu. Prefata g note de Manole Neagoe, Bucure§ti, Editu-
ra pentru literatura, vol. I-III, 1967-1969 (este editia pe care o vom folosi in cele ce
urmeaza; domnia lui Mircea se afla in primul volum, pagina 530 §i urmatoarele).
Aici au fost traduse pentru prima oara in limba romana principalele
surse documentare cu privire la Mircea I, de la tratatele incheiate de voievodul
roman cu regii Wladislaw Jagiello i Sigismund de Luxemburg pani la textele croni-
carilor bizantini Ducas i Laonic Chalcocondil. Istoriografia subiectului Ii este familiarl
§i variat interpretati i analizata (in special Engel, pe care, practic, Il introduce
In circuitul istoriografic romanesc), de cele mai multe ori pe un ton critic g polemic.
Putem aprecia CA prin bogatia documentará, prin cunoagerea critica a istoriografiei
subiectului §i prin modul §tiintific de abordare in incercarea de reconstituire a domniei
lui Mircea (pe aproape 50 de pagini), Gheorghe incai (1754-1816) realizeazi
prima contributie fundamentará la cunoa§terea tiintifici a personalitatii
domniei voievodului roman.
Lui Sincai ar fi trebuit alaturlm monumentala Istoriia lucrurile $i Intäm-
pkfrilc de Samuil Micu. Nu o putem face, deoarece, din picate, ramasa in
manuscris pana in 1995 ea nu a avut nici un impact notabil asupra istoriografiei mo-
derne romanegi (vezi Samuil Micu, Istoria Romelnilor. Editie princeps dupi manuscris
de loan Chindri§, vol.1-11, Bucuregi, Editura Viitorul Romanesc, 1995). Importanta sa
pentru domnia lui Mircea I consta in faptul cá aici se afld inserate pentru prima card
intr-o lucrare romaneasca In original $i traducere documentele diplomatice
negociate i incheiate bite Mircea §i regele Wladislaw Jagiello, precum §i tratatul din
1395 tot original g traducere dintre Mircea i Sigismund de Luxemburg.
11 Iatopicc Tit; itaboct Aocicia; "Ca WA/ TpocvatX13avia;, BXaxta; Kat

127

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU 1/: DITA

MASavía; K Sta96pow ncaatc7w /ma VE0311(.0V o-vyypacptcov crovEpa-

vtaNtaa napa Atowaiau (DOYCEtV0V, tOM. Viena, 1818-1819; pentru tradu-
cerea in limba români, cu unele sapid i inexactifáti, vezilstoria generala a Daciei
sau a Transilvaniei, Terei Muntenesci 0 a Moldovei de Dionisie Fotino, traducere
de George Sion, vol.1411, 1859-1860. DespreMircea: von, p. 16-22 (capitolul Domnul
XI Mircea I Basarab) o vol. HI, p. 216-217 (Hatihumaiunul lui Sultan Baiazet I
Ilderim din anul 1393 duptl Christ, inclusiv nota aferentä o precizarea de la p. 218).

12 Idee repede de istoria Printipatului T ri i Rumane0i de F. Aaron, Profesor

de Istoria generala in Colegiul national Sf. Saya din Bucure§ti, tom I-III, Bucure§ti, Tip.
lui I. Eliad, 1835, 1837, 1838; pentru domnia lui "Mircea I" vezi vol. I, p. 57-70. Cu
privire la aceastä lucrare, Has deu scria: "La români primul material didactic de istorie
nationall a fostIdeea repede a lui Aron Florian sau Florian Aaron, dupi cum se numia
el la inceput. Publicati la 1835, cartea lui Florian este foarte remarcabili pind
nu ca o lucrare critick ciad narrandum, ca mult bun simt o intr-o limbA curat roml-
neasci [...] Necunoscând pe Fotino, cici nu §ciea grece§te, iar pe Samuil Micul o pe
Sincai cunoscandu-i numai din auzite cAci nu erau publicate, Florian se conducea
aproape exclusiv de cronica munteneasci cea obicinuiti i de Engel L.] 0
lungA generatie de romini invitaserä in §coalä istoria numai dupi Florian, atat de
ademenitor prin frumusetea limbei de pe guild. Pentru mine insumi, departe in
Basarabia, cea dintai carte româneasci, pecare o cetii incântat 0 o sciam pe
dinafari la vrista de ase ani, au fost extractele din Florian, intercalate in
crestomatia ruso-moldoveneasci a lui Hancu." Negru-Vodd. Unsecol$ijumdtate
din fnceputurile Statului Tdri Romdne0i (1230-1380), ca Introducere la tomul IV
din "Etymologicum magnum Romaniae" de B.P. Hasdeu, Bucure§ti, Socec, 1898,
p. XX.

13 Michel de Kogalnithan, Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Va-

laques transdanubiens. Tome prèmiere: Histoire de la Dacie des Valaques trans-
danubiens et de la Valachie (1241-1792), Berlin, Libr. De B. Behr., 1837. Ultima
editie in Mihail Kogilniceanu, Opere, vol. II: Scrieri istorice, text stabilit, studiu
introductiv, note §i comentarii de Alexandru Zub, Bucure§ti, Editora Academiei
Române, 1976 (este editia folositä de noi). Domnia lui "Mircea I Basarab" la p. 86-94.
Deosebit de relevantä i concludenti pentru subiectul nostru este precizarea pe
care Kogilniceanu o face in prefata volumului: "Ehistoire de la Valachie a OA été
traitée par Gebhardi et par Engel, et c'est pour cela que cette partie de mon
ouvrage ne présentera pas beaucoup de découvertes, exception du traité
précieux de Mircea 1 conclu avec la Turquie." (op. cit., in ed. cit., p. 44; s.n.
AVD)

128

www.dacoromanica.ro
 MIKEA GEL MAHE
Dupi ctun prin cele relatate in scrisoarea sa din 21/9 februarie 1837 tänirul
Kogilniceanu reu§e§te si prezinte succint i limuritor pentru noi climatul in care
s-a niscut §i s-a dezvoltat istoriografia romineascimoderni, obligati si-§i incorseteze
judecitile de valoare in functie de interesele puterilor politice supranationale cu drept
de decizie in Principate, §i ca urmare si nu poatä contracara cu mijloace §tiintifice
nationale falsa perceptie a trecutului §i prezentului rominesc in raport cu opiate do-
minante formate in marile metropole ale istoriografieimondiale. "insi Maria Sa Vodi
i se adreseazi tatilui siu mi are a si spiiminta, pentru ca in toati istoria mea nu
este nimica care si poati supra sau pe turci sau pe ru§i. [...] rani la anul 1800 g
Fotino a scris istoria Moldovei §i el era supus sultanului. Deci páná atunce, adeci pani
la 1800, turcii n-au a si atinge de nimici. lari de la 1800 incoace, inainte de a tipiri,
voiu trimite in scris istoria mea Miriei Sale lui Vodi §i dupi ce o va citi g o vaincuviinta
o voiu tipari-o. Inca o data, babaci, te incredintez ci nu-i nimici du de ru§i sau de
turci; cad daci a§ vorbi riu, cartea mea nu ar putea intra in Moldova §i am scris mai
mult pentru patria mea. Mi-au pirut foarte riu ca dumneata, precum §i Maria Sa Vodi,
ati putut crede ci voiu face in once chip rau familiei noastre sau ficitorului de bine al
meu. Eu singur §tiu ci fiind in Moldova nu pot scrie riu, insi nu scriu ca si vorbesc
eau, ci bine impotriva minciunilor care calitorti Arabi scriu asupra Moldovei, precum
sunt citeva siptimani deputatul frantuzesc Saint-Marc Girardin au scris in journal
des Débats o multime de riutati." (M. Kogilniceanu, Scrisori din timpul studiitor,
publicate de Petre V. Hane§, Bucure§ti, [1934 p. 124-125).
14!n anul 1846 Laurian publica Coup d'oeil sur l'histoire des Roumains,
par A. Treb. Laurian, professeur de Philosophie au Co llège National, Bucure§ti,
Imprimerie du Co Ilège National, 1846,76 p., care are g o versiune in limba germana,
aparuta concomitent cu ce a francezi: Schneller Ueberblick der Geschichte der
Rumänen. Este prima lucrare de acest gen publicati de un roman §i destinata
info rmarii rapide a strainititii. Primele 57 de pagini trateazi istoria veche, pini
la intemeierea Tárilor Bombe. Paginile 58-74 se ocupi de luptele romanilor cu
Imperiul Otoman, g este interesant de constatat ci Laurian exalti pe Stefan ce! Mare,
Vlad Tepe, lancu de Hunedoara, dar omite cu totulpe Mircea I, citand in original
traducere pe istoricul polonStaniskius Orichovius(Stanislaw Orzechowski, 1513-
1566), pentru care Stefan cel Mare, "pe vremea pärintilor no§tri donmind in Dacia, a
invins aproape in aceea§i vari §i pe Baiazid turcul,§i pe Matia§ ungurul §i pe loan
Albert polonezul" (Rerumpolonicarum ab excessu D. Sigismund I, annalis quintus,
in volumul II din loannis Dlugossi seu Longini Historiae Polonicae, Lipsiae, 1712,
col. 1.555). Istoricul polon este primul care atribuie lui stefan cel Mare victoria
asupra lui Baiazid, cu mult inainte de Dimitrie Cantemir.
In anu11853 apare la Iai, In trei volume,Istoria romänilor, de A. Treb. Laurian,

129

www.dacoromanica.ro
 ALEXPINDRU IL DITA

inspector general al §coalelor din principatul Moldaviei. Partea I. De la fundarea

Romei pandla cdderea imperiului roman de la apus,183 p.; Partea II. De ki cdderea
imperiului roman de la apus pand la luarea Constantinopolului prin turci, la§i,
1853, 164 p.; confine un paragraf despre Wircea cel Mare" la p. 132-143; Partea 111
De la cdderea Constantinopolului kind In zilele noastre, 279 p. in 1857 s-a tipärit,
tot la Ia§i, un Supplementu la istoria romanilor Ï Despre mdsuri, 102 p. Aceastä
primi editie este tipäriti cu alfabetul de tranzitie.
O noui editie, de data aceasta cu alfabetul latin, apare la Bucure§ti, in
1861: Istoria romdnilor de A. Treb. Laurian, editiunea a doua. Pe copertà scrie Par-
tea I. Din timpurile cele mai vechi pdnd la cdderea imperiului roman de apus, dar
sunt reunite in acelgi volum toate cele trei 0'0 având numerotare continuä: partea
a II-a, cu acela§i titlu ca In ed. I, la p. 133-308, iar partea a III-a de la p. 309-468, dar
neterminatä (panä la bátálille de la Popricani §i de la Finta, corespunzand cu paragraful
XI, p. 149 din editia I). Nu §tim dad' ultima parte (de la moartea lui Matei Basarab §i
Vasile Lupu pani in zilele autorului), corespunzand p. 149-279 din ed. I, s-a mai tipdrit,
sau lipse§te din exemplarul legat existent in Biblioteca Academiei (cota II. 376.830).
Se pare cä tipärirea lucrärii s-a fäcut In fascicole aparte, legate ulterior in volum.
Editia a doua contine, in plus, la inceput, o Geografie modernd a Daciei, ca
studiu preliminar la istoria romdnilor din Dacia (p. 1-54) §i adaugä, pe lingd
impärtirea in paragrafe, tithni pentru fiecare paragraf.
In anu11867 apare/storia romd nilor de A. Treb. Laurian: Partea L Din timpurile
cele mai vechi p dnd la cd derea imp eriului roman de la apus, editiunea III. Contine
Partea II. De la cdderea imperiului roman de la apus /Wind la luarea
Constantinopolului prin turd, 300 p.
In anul 1869 apare, tot la Bucure§ti, Istoria romdnilor din timpurile cele mai
vechi pino (sic!) In zilele noastre. Distribuitd In trei pärti ciprecesd de geografia
modernd a Daciei ca studiu preliminariu la Istoria romdnilor din Dacia, de A.
Treb. Laurian, Editiunea a treia. Noua editie reune§te intr-unvolum cele trei p AO,
apirute anterior fie separat, fie in volume incomplete §i merge cu expu-
nerea evenimentelor Oa la zi. Este ultima formi a Istoriei lui Laurian, care va
mai avea o "editie a IV-a" in 1873. Despre "Mircea ce! Mare" (Laurian este primul
istoric modem care-1numete a§a, Ma' din 1853) sunt mai multe paragrafeintre p. 268-
279, corespunzind cu p. 132-143 in prima editie. Textul este identic, in dui de citeva
cuvinte schimbate. Laurian este cel dintai istoric ce identifick inci din 1853,
loculunde s-a dat lupta de la "Pazzata", vorbind de "muntii PasArea" din Ba-
nat Dar, in ansamblu, expunerea sa nu are nici coerentä §i nici vigoare.
Fragmente din aceastä sintezä au fost folosite de Laurian pentru realizarea manu-
alului s du de istorie:Elemente de istoriaromdnilor pentru clasele primare, Bucure§ti,
Tip. Colegiului National, 1859 (a cunoscut editii succesive, pänä la a XI-a din 1875,
130

www.dacoromanica.ro
 MIECEA CEL MAHE

influentând, desigur, mult mai mult deck sinteza-mamd, motiv pentru care §i noi
ne-am ales citatele despre "Mircea ce! Mare" din manual "editiunea a cincea"
Bucure§ti, Imprimeria Statului, 1863).

15 Fragmente zur Geschichte der Rumänen von Eudoxius Freiherrn von

Hurmuzaki, Erster Band, Bucure§ti, din Stabilimentul in Arte Grafice Socec, Sander
et Teclu, 1878; vezi traducerea in limba românä: Fragmente din istoria Roma nilor ,
vol. I, din Stabilimentul in Arte Grafice Socec, Sander et Teclu, 1879; in anii din urmä
textul traducerii romine0 a fost editat in conditii excelente in: Mihai Eminescu, Opere,
vol. XIV: Traducerifilozofice, istorice Øgintifice, studiu introductiv de Al. Oprea,
Bucure§ti, Editura Academiei Romine, 1983, P. 75-208 (este g editia din care citäm
desp re domnia lui "Mircea I %de aflatä la p. 170-188). Pentru demonstrarea pat erni-
tätii eminesciene a traducerii vezi p. 985-986 §i, in special, studiul lui Paul Cerno-
vodeanu, Eminescu traducdtor al primului volum din "Fragmente zur Geschichte
der Rumänen" de Eudoxiu de Hurmuzaki, in "Caietele Mihai Eminescu", Bucure§ti,
V (1980), p. 49-70.
Volumele II-IT vor apárea pänä in anul 1886, §i din ele au mai fost traduse de Ion
Slavici volumele doi i trei. Eudoxiu Hurmuzaki a Idsat aceasti lucrare in manuscris
impreunä cu vasta colectie de documente ce a pus bazele monumentalei colectii ce-i
poartä numele. Dupä Fotino, Florian §i tänärul Kogälniceanu, Eudoxiu de Hurmuzaki
este al patrulea istoric roman ce incearca o prezentare sintetici a domniei
lui Mircea I §i o caracterizare a personalitatii sale, din päcate influentatä negativ
de bibliografia sträind folositä.
16 In ciuda faptului cä B.P. Hasdeu nu a elaborat vreodati un studiu special
asupra lui Mircea I, el trebuie considerataji veritabilulfondator al cercettirii
roind negi moderne asupra personalitalii fi domniei lui Mircea I, dintr-o
perspectiva originald, cu intuitii #descoperiri confirmate fi demonstrate
abia in tinzpul din urmil Dacä $incai a pus in circulatie documentele externe
esentiale, Hasdeu deschide circuitul §tiintific al traducerii, editärii §i studieriidocumen-
telor interne emise de cancelaria lui Mircea cu douä dintre ele, prelu ate din lucrarea
lui Venelin Vlaho-bolgarskija iii dako-slaijanskija gramoty, publicatä la Petersburg
In anul 1840. Ele apar in "Arhiva Istoricä a Românier, an I, nr. 13, din 7 noiembrie
1864, ins otite de explicatiile: "Mircea Vodi cel Mare elibereazi satul Pulcouti al mo-
nästirii de la Strugalea de toate obligatiunile ordinarie cätre fisc §1 de pescuitul moru-
nilor pentru masa domneascl etc.[...]" i, res pectiv: "Mergänd la Severin pentru confe-
rintä cu implratul Sigismund, Mircea Vodä cel Mare se opre§te la Tismana etc. [...J"
Dei poetul Dimitrie Bolintineanu publicase in anul 1847 poezia Mircea cel Mare
ssi solii (in volumul Colectie din poeziile domnului D. Bolintineanu , Bucure§ti, 1847),

131

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

fiind prin aceasta prima personalitate culturali de anverguri care numete

astfel pe voievod in epoca moderni, el va reveni va muni in monografia sa
"Mircea cel Bitrin". Dupi A.T. Laurian Cm 1853), Hasdeu este al doilea istoric romin
care-lnumete pe voievod "Mircea cel Mare" si rimine constant pini la cele din urmi
lucriri ale sale. El este cel care impune aceasti numire reluind vechea traditie
voievodali, reprezentatä, printre altii, de Vlad Tepes, Petru cel Tinir i Matei Basarab
pinä la Dimitre Onciul, care va reusi si generalizeze pentru multi vreme pe "Mircea
cel Bitrin", in ciuda faptului ci spre apusul vie tli, realizind dimensiunea exceplionali
a figurii acestui birbat de stat romin, opteazi cu atita hotirire pentru "Mircea cel
Mare", 'Mat merge pini acolo ci schimbi pe "Mircea cel in "Mircea cel Mare"
chiar i in titlul unor lucriri publicate anterior si pe care acum le citeazi. Este cazul
brosurii cuprinzind cunoscuta alocutiune pecare Onciul a tinut-o in anu11918 in incinta
Catedralei Mitropolitane din Bucuresti, intitulati Mircea cel Bdtrdn. Cuvii ntare
comemorativd la cinci sute de anide la moartealui (Bucuresti, 1918, 25p. + I pl.), si
pecare trei ani mai tärziu o citeazi sub forma: "D. Onciul, Cuvdntare tinutd la mitropo-
lie cu prilejul serbdrii a 500 de ani de la moartea lui Mircea ce! Mare, in care se
gisesc note si documente" (vezi D. Onciul, Istoria romdnilor, [curs] 1920-1921, Univer-
sitatea din Bucuresti. Facultatea de Filozofie i Litere, 1921, p. 245).
Cercetarea tuturor manualelor scolare de istorie din secolul al X1X-lea ma-
nualul scolar fiind atunci principalul formator de imagine colectivi la nivel national
revelatorul incontestabil pentru identificarea coordonatelor de receptare a valorilor
trecutului rominesc a fäcut-o pe Mire la-Luminita Murgescu si conchidi: "Apelativul
siu variazi de la Mircea I la Mircea I Basarab, pentru ca in anii '70 si se fixeze la
Mircea cel Mare s au Mircea cel Mare zis §i ce! Bitrin." (Mirela-Luminita Murgescu,
intre "bunul cregin" "bravul roman". Rolul Kola primare In construirea iden-
titätii nationale romanegi, 1831-1878, Editura A'921, 1999, p. 193; s.n. AVD)
Numeroase referiri la Mircea I, care adunate schiteazi o imagine pitrunzätoare
a personalititii voievodului, se afli in Istoria criticd a romdnilor, lucrare apiruti
mai intii in revista "Columna lui Traian", sub tithil Istoria critica a romanilor din
Muntenia In secolul XIV, din octombrie 1871 pini in mai 1873, i, in paralel, in
fascicole separate, din aprilie 1872, formind prima editie in volum, apäruti in anul
1873. A doua editie, reficutä, apare in 1875 si nu a mai fost reeditati pini in anul
1984. Din volumul doi nu s-a tipirit deck o singuri fascicoli in 1874. In prezent
dispunem de o excelentä editie critici ce reuneste volumul intii i singura fascicold
editati din volumul al doilea: Istoria critica a romdnilor. Editie ingrijitä i studiu
intro ductiv de Grigore Brincus. Studiu introductiv si note de Manole Neagoe, Bucuresti,
Editura Minerva, 1984 (in special a se vedea aici p. 44 despre posesiunile transda-
nubiene si p. 108-112 capitolul Vlad, voievodul Basara bici din 1396).

132

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

Dar contributia esentialä a lui B.P. Hasdeu la cunoa§terea domniei lui Mircea I
este, indiscutabil, datarea bitaliei de la Rovine pe 17 mai 1395, bitälie pe care
insi o localizeazi greqit (folosind pe Mauro Orbini §i pe Giacomo di Pietro Luccari)
lAngA Craiova. Istoriciiulteriori vor prelua eroarea localizarealAngi Craiova , dar
vor respinge adeviruL data de 17 mai 1395. Aceasti dad a fost stabilitä cu prilejul
intocmirii studiului despre Originile Craiovei, studiu apirut in "Columna lui Traian",
VII (1876), P. 289-298, 337-347, 433-441 §i VIII (1877), P. 1-11, 340-353, 661-670.Mircea
ce! Mare /angel Craiova se aflA in nr. 12/1877, p. 666-670 (data de 17 mai 1395 la
p. 668-669). A fost retipArit apoi ca bropri aparte Originile Craiovei. 1230-1400,
Bucure§ti, 1878 §i inclus in volumul Oltenestile, Craiova, 1884.
17 A.D. Xenopol, Istoria romdnilor din Dacia Traiand, editia I, vol. I-VI, Ia§i,
1888-1893 (capitolul despre "Mircea ce! Mare"se aflA in volumul II, 1889, p. 89-
115). Versiunea in limba francezi: Histoire des Roumains de la Dacie Trajane
depuis les origines jusqu'à l'Union des Principautés en 1859. Avec une
préface par Alfred Rambaud, tom I-II, Paris, Ernest Leroux, 1896 (capitolul
intitulat Mircea le Grand se aflA in vol. I, p. 253-261). Editia populaa a versiunii
romAne§ti adia doar textul, ail note, in 12 volume, publicati de libaria "Fratii
Saraga" din Ia§i in anul 1896 se prezintä ca "revAzutd, adlogiti §i indreptati conform
cu noile descoperiri fácute de la tip ärirea editiei celei mari incoace". Capitolul despre
"Mircea cel Mare" din vol. III, p. 67-86, prezintä unele mici deosebiri. Se omite §i un
intreg pasaj la p. 83 despre bdtdlia de la Rovine, asezata in prima editie in anul
1417, lar acum "la scurt timp dupa batalia de la Nicopole".
In anii 1913-1914 Xenopol public/ a doua editie, "mult sporitä i hnbogAtitä cu
folosirea tuturor scrierilor §i documentelor publicate de la 1893 incoace, hick ea repre-
zintd o notiA muna de 20 de ani peste acea de 20 pusl la injghebarea editiei I". Dei
urma sd aparA in 14 volume, nu au putut vedea lumina tiparului decAt primele cinci
cuprinzAnd peiioada de pAnä la domnia lui Mihai Viteazul, inclusiv , manuscrisul
celorlalte pastrAndu-se la Biblioteca Municipiului Arad, cdreia i-au fost donate biblioteca
§i manuscrisele lui A.D. Xenopol dup A moartea acestuia (Al. Zub, A. D. Xenopol. Biobi-
bliografie, Bucure§ti, Editura Enciclopedia RomAnA, 1973, p. 110).
In intervalul 1925-1930 istoricul Ion Vladescu publica o "editie a treia"
in 14 volume, care este de fapt edltia a Ita a lui Xenopol retipArità pentru
primele cinci volume §i tipAiitä in continuare pind la volumul al XIV-lea , cu notele
revlzute de editor §i addugandu-se pentru volumele VI-XIV, in note speciale, trimiterile
la cercetärile apArute intre timp.
0 noud editie in §apte volume este in curs de aparitie la Editura Stiintificd §i
EnciclopedicA (primul volum a apArut in 1985). Ea are ca text de bazA "editia Vlddescu".
Pentru cercetarea de fatA ne intereseazi A.D. Xenopol, Istoria romanilor din Dacia

133-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

Traiand, editia a IV-a, editie critica' publicati sub ingrijirea lui Al. Zub, vol. II: De la
tintemeierea Tdrilor Romane kind la moartea lui Petru Rareo; 1546 Text stabilit de
Nicolae Stoicescu §i Maria Simionescu. Note, comentarii, prefati indice §i ilustratia de
Nicolae Stoicescu, Bucure§ti, Editura Stiintifici §i Enciclopedia, 1986, p. 77-92 (titlul
capitolului este Mircea cel Bdtrdn, la fel ca in editia a treia a lui L Vlidescu, aci
Xenopol renuntase la denumirea de Mircea cel Mare a lui Hasdeu , °data' cu
editia a II-a, §i optase pentru cea a lui D. Onciul).
Sinteza lui Xenopol asupra domniei §i personalitatii lui Mircea I a
cincea in istoriografia româneasci s-a bucurat de cea mai largA difuzare,
sporita substantial prin editia francezä din 1896 §i de colaborarea lui Xenopol la presti-
gioasa Histoire générale du IV' siècle a nos jours, elaboratä sub patronajul
lui E. Lavisse si A. Rambaud, unde in vol. 111, Paris, 1894, p. 881-883, se afli subcapitolul
"Valachie. Mircea le Grand".
Cititi astizi, la mai bine de un secol dupi prima sa aparitie, §i dupi revizuirea
textului In a doua editie, din 1913, viziunea lui Xenopol se dovede§te in intregime
depi§iti datoriti progresului documentar §i de perceptie a epocii §i personalititii
lui Mircea I. Este curios ci AD. Xenopol a respins toate contributiile reale aduse in
vremea sa de Hasdeu, Onciul §i C. Litzica §i a persistat in erorile proprii, continuand
si apze campania lui Baiazid la nord de Dunire §i bitilia de la Rovine dupi bitälia
de la Nicopole, acceptand si §teargi numai prizonieratul lui Mircea la Brusa, eroare
mult prea evidenti, corectati prompt de D. Onciul (vezi mai jos Capitolul VI, nota
nr. 27, p. 462-463). Putem considera chiar a sub acest aspect sinteza lui Xenopol
era dep4iti chiar la momentul aparitiei primei editii, mai ales daci vom com-
para ceea ce a scris el cu ce ea ce scrisese in anul 1882 un mai putin ilustru contemporan
al siu, loan Brezoianu:
"LI Mircea respinge mai multe irumptiuni din partea turcilor dupe
teritoriul roman. Asfel In 1395, Baiazet, sultanul turcilor, in dorinta sa de
concuista, inta in Tara Romaneasci, §i domnitorul Mircea ki apäri teritoriul
tärii sale. BAtilia cea mare se face la Rovine langi raul Ialomita, la 17
mai 1395; Mircea distruge oastea turceascd cu desdvdrfire, trece
Dunirea, gonete rimi§itele hoardelor barbare pini la confini
Adrianopolei, §i, cuprinzand Dobrogea, pune garnizoani romana in
Silistra." (loan Brezoianu, Vechile institutiuni ale Romdniei, 1327-1866
Cu un apendice estras din mai mult de o suti hrisobuli, spre limpezirea
chronologiei a domnitorilor Tirii Romane§ti, pe secoli XIV, XV §i XVI,
Bucure§ti, lypografia Stefan Mihälescu, 1882, p. 26; s.n. AVD).

In plus, acestor carente de sorginte documentaa trebuie si le adiugim absenta

unui punct de vedere coagulant g a unei intuitii globale de intelegere a miretiei §i
134-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

personalirátii lui Mircea, care-1 pun pe Xenopol intr-o netä inferioritate in raport cu
cele cateva referiri de exceptie la acelasi subiect din scrisulunora dintre marii säi con-
temporani, cum ar fi Slavici sau Eminescu. Doar un singur exemplu consideram ca
este suficient si concludent. El se afla in articolul Studii asupra situatiei, publicat de
autorul Scrisorfi III in anul 1880, adica exact cu un deceniu inaintea aparitiei
celui de-al treilea volum al sintezei lui Xenopol, cel in care este tratata domnia
lui "Mircea cel Mare":
"Mircea 1 acest prototip luminos si al artei rkboirace g al celei diplomatic e la
romani n-a gandit toati viata lui decal la mintinerea neatamarei. La 1394 bate pe
Baiazid Ilderim in memorabila lupta de la Rovine, pästrata in memoria intregei Penin-
sule Balcanice; la 1395 incheie tractat de aliantä cu Ungaria; la 1396 ja parte la batalia
de la Nicopol; la 1398 bate el singur pe Baiazid langiDunare; la 1406 Isiintinde mana
In Asia si scoate pe Musa ca pretendent in contra lui Soliman I, Il sustine cu bani
arme g Il face impärat; la 1412 scoate un alt pretendent, pe Mustafa, in contra lui
Meluned I, ba chiar in anul mortii sale, 1418, a ajutat cu bani si arme pe un sectator
momentan anume Malunud Bedreddin, sperand succese politice din sciziuni religioase
intre turd.
analogi, a contrapunerii iscusite a puterilor crestine, a luptei directe
cu turcii, au sustinut Stefan cel Mare.
Din atitudinea acestor doi Domni se explici cum de tärile noastre au putut si se
inchine puterei turcesti pastrandu-si cu toate acesteaintreaga lor suveranitate inläuntru
afarä. [...]Facut-au bine sau ficut-au rau cei mai mari domni ai nostri preferand o
suprematie nominalä turceasci unei suprematii reale crestine ? Realitatea a dovedit
ca era tot ce puteau face mai bine. bate, dar absolut toate statele dunärene au de venit
pasalicuri, marele regat al Ungariei au fost asemenea pasalac o surá de ani. Polonia a
fost impirtitä si mai este g azi, pe cand vechile noastre tractate iscilite cu litere mari
bätoase pe piele de vitel, au fost panä ieri izvorul neatarnirii reale, izvorul din care
au decurs actele succesive de emancipare de sub domnia turceasca." (Mihai Eminescu,
Studii asupra situatiei, in "Tunpul" din 19 februarie 1880; apud M. Eminescu, Opere,
vol. XI: Publicisticd, 17 februark-31 decembrie 1880. Empul, coordonatorul editiei
Al. Oprea, Bucuresti, Editura Academiei Romane, 1984, p. 19-20).
Pentru loan Slavici trebuie remarcat articolul Lupta de la Nicopoli. Mircea cel
Mare, aparut in "Tribuna", III, nr. 189, din 19/31 august 1886 (reeditat in loan Slavici,
Opere, vol. XIV: Scrieri istorice, etnografice, sociale economice, din periodice, text
ales si stabilit C. Mohanu, note si indici D. Vatamaniuc, Bucuresti, Editura Minerva,
1987, p. 311-314.)

18 Joan Bogdan, Bin Beitrag zur bulgarischen und serbischen Geschicht-

schreibung, in "Archiv für slavische Philologie", XIII (1891), Berlin, p. 481-543. Cu

135

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU DO
acest studiu, Bogdan aduce in circuitul istoriografic romanesc §i international ceea ce
el a numit "cronica bulgari", pornind de la convingerea sa care s-a dovedit eronatä
cl izvorul fusese redactat pe teritoriul Bulgariei medievale (aspect de care ne vom
ocupa pe larg in cuprinsul prezentei lucran). Descrierea luptei de la Rovine in aceasti
cronica, 0 mai ales pasajul despre ap-zisa "fuga" a lui Mircea i inlocuirea lui de catre
Baiazid cu un "vlastel", va avea o influenta hotaritoare asupra cercetirilor ulterioare,
descoperirea i editia lui loan Bogdan marcând astfel un moment de riscruce
In evolutia imaginii moderne despre Mircea I 0 evenimentele din timpul
dornniei sale. Studiul critic cucare Bogdan 0-a insotit editia cronicii, cu remarcabile
observatii asupra pasajului despre Rovine, s-a publicat pentru prima °ail intr-o
versiune in limba romana abia in anul 1968: Contributii la istoriografia bulgard si
sarbd, in loan Bogdan, Scrieri alese Cu o prefatä de Emil Petrovici. Editie ingrijita,
studiu introductiv §i note de G. Malaita', Bucure0i, Editura Academiei Romane, 1968,
p. 255-269.
Luptele romanilor cu turcii pand la Mihai Viteazul. Cultura veche romand.
Douà conferinte tinute in sala Ateneului Roman din Bucure0i, in zilele de 25 §i 29
ianuarie 1898, Bucure0i, Editura Librariei Socec& Comp., 1898 este a doua lucrare, 0
ultima, in care loan Bogdan se mai opre0e asupra luptelor purtate de Mircea cu turcii
(p. 11-17), dar o face impart4ind teze curente, fail a avansa idei originale. Aici este
de remarcat faptul ca dei editase izvorul amintit, nu accepta ideea "fugii"
"restaurarii" lui Mircea, care i se paruse ciudatä de la bun inceput (aspect asupra
caruia vom reveni amanuntit in cuprinsul Capitolului V).
19 Grigore C. Conduratu, incercdri istorice. Relatiunile Tara Romanesti si
Moldovei cu Ungaria pana la anul 1526, Bucure0i, Tipografia Gutenberg, Joseph
Gibe], 1898, p. 88-120.
2° Data fiind vastitatea operei lui N. lorga §i faptul ca pe parcursul lucrärii noastre
ne vom referi de nenumirate ori la opiniile sale, acum ne multumim doar sá enumeräm
cele mai importante lucrdri de sintezd elaborate in decursul activitatii sale, care au
inraurit, intr-un fel sau altul, istoriografia domniei lui Mircea I: Studii istorice asupra
Chiliei si Ceta tii Albe, Bucure0i, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, 1899, p. 61-71;
Ceschichte des Rumiinischen Volkes im Rahmen seiner Staatsbildungen, Erster
Band: Bis zur Mitte des 16 fahrhunderte, Gotha, Ed. "Friedrich Andreas Perthes",
1905, p. 280-304 (ambele tomuri ale acestei lucrari au fost traduse integral in limba
romand de Otilia Teodoru-Ionescu §i publicate, in cinci volume, Intre 1922-1928 sub
titlul Istoria poporului romanesc; pentru Mircea vezi vol. II: Epoca de neata mare si
de semiatarnare fatd de imparatia turceasca Statul rdzboinic de terani liberi,
Valenii de Munte, A§ezamantul "Datina Romaneascr, 1925, p. 46-75; §ase decenii mai
tarzitt, textul acestei traducen i a fost republicat, insotit de adnotari: N. lorga, Istoria
136

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

poporuluiromanesc, editie ingrijiti de Georgeta Penelea, Bucuregi, Editura

Enciclopedicä, 1985); La place des Roumains dans l'histoire universelle, tom II:
Epo que moderne, Bucure0i, "Datina Romaneasci", 1935, p. 41-56 (lucrare reeditad
In anul 1980 0 tradusa in 1985: N. lorga, La place des Roumains dans l'histoire
universelle. Publiée avec un tableau chronologique par Radu Constantinescu. Postface
de Virgil Candea, Bucuregi, Edittua tiintifici i Enciclopedici, 1980; N. Iorga, Locul
romanilor In istoria universalä. Editie ingrijitä de Radu Constantinescu, Bucuregi,
Editura Stiintifica i Enciclopedica, 1985); N. Iorga,Istoria romanilor, vol. III: Ctitorii,
Bucuregi, 1937, p. 265-344 (cele 10 volume ale sintezei apiruti in 11 tomuri au
fost traduse, "cu unele modificiri", aproape concomitent in limba francezi 1937-
1945 sub titlul: Histoire des Roumains et de la romanité orientale; in momentul
de fad' se afla in curs de reeditare versiunea in limba românä, "editia a doua", sub
coordonarea lui Gheorghe Buzatu §i Victor Spinei, panä in prezent vazand lumina
tiparului primele cinci volume vezi N. Iorga, Istoria romanilor, vol. III: Ctitorii.
Volum ingrijit de Victor Spina Text stabilit, note, comentarii i postfati de Victor Spinei.
Addenda de CosticiAsivoaie, indice de Sorin Iftimi 0 Victor Spinei,Bucure0i, Editura
Enciclopedicä, 1993).
Acestora le trebuie allturati "sinteza de larga accesibilitate" (cum o califica G.
Penelea)Istoriaromânilor pentrupoporulromiinesc, Valenii de Munte, Tip. "Neamul
Romanes c",1908, care pani in anul 1935 a cunoscut nouä editii, iar cu titlul de Istoria
romanilor pentru clasa a IV-a fi a opta secundara a fostutilizati i tiparita succesiv
In tot acest rastimp ca manual §colar. Vezi §i retipäririle recente: N. Iorga, Istoria
romiinllorpentrupoporulromanesc, ChiOnau, Uniunea Scriitorilor, 1992, 0 N. Iorga,
Istoria rom anilorpentrupoporul romanesc. Editie de Georgetea Penelea Filial, vol.
Bucuregi, Editura Minerva, Biblioteca pentru toti, 1993.
21 Cursul de Istoria romanilor pe care Dimite Onciul 1-a tinut la Universitatea
din Bucure0i incepand din anul 1896 0 phi la sfir0tul anului universitar 192 0-
1921 s-a pas tat in numeroase editii litografiate, cuun text ce animas aproape identic
de/a col dint-di panel la ce/ din urmä . Indirect, situatia este confirmati de unul dintre
fo0ii säi studenti, care i0 amintea: "Ca profesor, niciodati n-a intrat la curs färä
prelegerea scrisa intr-o forma perfecti. Nici un cuvant de prisos; forma studiati panä
la cele mai mici amanunte." (Pamfil C. Georgian, Dimitre Onciul. 26 octombrie 185
20 martie 1923, in "Convorbiri Literare", nr. 7-12/1940, p. 908).
Acest curs pomea "de la romanizare a Daciei", §i ar fi trebuit sá trateze o perioadi
cuprinsa "pana la 1526", dar Onciul n-a reuit niciodatà sá depi§easci limita
do mniei lui Stefan cel Mare. Pre darea materiei era imp ärtid in trei ani universitari,
dupi care cursul era reluat. Au ajuns pani la noi stenogramele, litografiate, a douä
cicluri complete: Istoria veche (originile), stenografiat de H. Stahl pe parcursul

137

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU If. DITA

anului universitar 1898-1899, §iDe la intemeierea Principatelor kind la 1526, steno-

grafiat tot de Stahl in 1899-1900 din care nu s-au litografiat deck prelegerile intro-
ductive, deoarece restul cursului fäcuse obiectul primei cirti a lui D. Onciul, Originile
Principatelor Romdne (Bucure0i, 1899). Perioada de la Mircea cel Bdtrdn panel la
1526, curs stenografiat de E. Belu in anul scolar 1900-1901, dar care nu trece de 1457,
este primul curs ce trateazi domnia lui Mircea I dupi metoda critici a lui
Onciul, §i ne oferi de fapt o adeveiratel monografie.
Istoria pit Rominesti este tratad aici in strinsi legituri cu cea a Moldovei pe
timpul lui Alexandru ce! Bun, conform principiului enuntat de istoric in capitolul
intitulat Domnia lui Mircea Nina' la 1402: "in cele unnkoare voi ciuta si expun eve-
nimentele din ambele dri surori in legkura lor naturali cat se poate in mod sincronic,
dei pistrind individualitatea istorici a fiecirei dd. Metoda observad Old acum in
manualele de istoria rominilor, anume d-a trata deosebit istoria fiecirei tiri dupä
perioade, o gisesc nepotrivitä §i cu materia si cu conceptia istoriei minim, ca
istorie a statului romin de astizi 0 ca istorie nationali in genere. Deci vom
pirisi aceastä gre0ti metodä de expunere dupi care istoria rominä se prezintä ca o
compilatie de fapte incurcate in deosebite dri, färi legkuri intre ele g firi legituri
cu evenimentele istorice universale. Ca si intelegem istoria no astri trebuie s-o
vedem ap cum ea a evoluat, ca istorie a unui popor pe teritoriul ocupat de
el 0 in mediul etnic inconjuritor, spre organismul statului roman 0 al natiu-
nii ro mine de astizi, pistrand in sine germenele statului roman 0 al natiunii
romine de miine. "(Istoria romdnilor. Perioada de la Mircea cel Bdtrdn kind la
1526. Note stenografice luate dupd DI profesor D. Onciul de Dloara E. Belu, Bucure§ti,
Stabilimentul grafic Albert Baer, 1900 [corect 19011, p. 179-180; sublinierile ne
apartin). Programul enuntat g aplicat de Onciul in 1900 va sta la baza sintezei germane
a lui Nicolae Iorga din 1905.
Cea mai mare parte a cursului este consacrati lui Mircea, iar materia este struc-
turati in trei sectiuni: 1. Mircea cel Bdtrasn (p. 103-178), in care se analizeazi titlul
domnesc 0 intinderea Tärii Române0i in timpul donmiei sale; 2. Domnia lui Mircea
kind la 1402 (p. 179-289), cu unnitoarele capitole: Luptele lui Mircea cu turcii din
prima jumdtate a domniei sale (p. 195-211); Expeditia turcilor contra lui Mircea la
1394 (p.211-254) §i Rthboiul la i Mircea cu turcii de la 1397(p. 254-289); 3.Domnia
lui Mircea de la 1402 kind la 1418 (p. 342-381). Paginile 289-341 g 381-532 (sfir0tul
cursului) sunt consacrate luiAlexandru ce! Bun 0 "urmgilor lui Mircea phi la 1433".
Se aflä in acest curs prima tratare critici moderni a intregii problematici
a doinniei lui Mircea I (pe care Onciul 11 numeste statornic "cel Bkrin") 0 este
regretabil cl autorul lui nu a reusit si publice deck primul capitol chiar 0 acesta
incomplet apirut in "Convorbiri Literare" de-a lungul anilor 1901-1903: Titlul lui
Mircea cel Bdtrdn §1 posesiunile lui (XXXV, nr. 11, 1 noiembrie 1901, p. 1.010-1.035;
138-
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA (IL MARE
XXXVI, nr. 1, 1 ianuarie 1902, p, 27-53; nr. 8, 1 august 1902, p. 716-753; XXXVII, nr. 1,
1 ianuarie 1903, p. 16-30; nr. 3, 1 martie 1903, P. 209-231); vezi §i retipärirea sa in
Dimitre Onciul,Scrieriistorice. Editie aiticäingrijitä de Aurelian Sacerdoteanu, vol. II,
Bucure0i, Editura tiintificä, 1968, p. 19-142. Restul materiel va fi sintetizat in cuván-
tarea comemorativä din anul 1918, insolitä de note laborioase.
Cursul despre Mircea i Alexandru cel Bun va fi reluat in 1902-1903 sub titlul
Istoria romiinikr. Perioada de/a unirea principatelor pand la stabilirea
turcqti, ceea ce nu redä exact continutut cici intregul curs este consacrat
doar epocii celor doi mari dolma. Din anul unnätor s-a pästrat cursul Epoca de la
1418 panel la 1526, care nu ajunge niel el deck pini la 1503 (despre existenta acestui
curs, pe care nu 1-am aflat in nici una din marile biblioteci, §tim datoriti mentionärii
sale de cltre Aurelian Sacerdoleanu in Contributii bibliografice. I. Opera lui D.
Onciul, in "Revista Arhivelor", IV, 1940, nr. 1, p. 180).
Potrivit unei insemnäri facute de A. Sacerdoteanu, in anul 1947, pe exemplarul
din BibliotecaAcademiei Române al cursului tinut de Onciul in anul universitar 190 2-
1903 (cota 200.033), acesta "a fost continuat in anul 1903-4 cu urma0i lui Mircea cel
BAtrIn i Alexandru ce! Bun (1418-1457). Repetat, in formä prescurtatä, in 1905-1906
§i dupä aceea, ultima datä, in 1919". Ceea ce Sacedorteanunumege, i crede a fi, ultima
forma, a fost editad la 19 februarie 1926 deci dupä moartealui Onciul de el impreu-
nä cu D. Caloianu, sub auspiciile Seminarului de Istoria Românilor de la Universitatea
din Bucure§ti, intitulandu-1 Mircea cel Mare fi Alexandru cel Bun (pentru
identificarea celor ce semnauingrijirea editiei doar cu initialele S.C. §iA.S. vezi Aurelian
Sacerdoteanu, art. cit., in loc. cit.). In realitate, ultima formä a acestui curs este cel
deja citat de noi mai sus (vezi supra nota nr. 16, p. 132), care este, in acela0 timp,
ultimul pe care Onciulta linut in cariera sa universitard: in anul univer-
sitar 1920-1921. Probabil cä pe acesta Sacerdoteanu nul-a avut sub ochi, deoarece
trimiterea sa bibliograficä are in loe de numärul paginilor un "?", fapt ce justificä
aprecierea sa drept "ultima formä" pentru cel din 1919 (A. Sacerdoteanu, Vi ata i opera
lui Dimitre Onciul, in Dimitre Onciul, Scrieri istorice. Ed. Aurelian Sacerdoteanu,
vol.!, p. 72, nota nr. 168; aici se allá inventariate toate cursurile lui Onciul cunoscute
de Sac,erdoteanu pini la aceastä dati; vezi i P. 23, nota nr. 21).
Pentru cercetarea de fati ne-am folosit de cele trei redactiri complete,
mentionând, ori de cite ori a fost cazul, diferentele intervenite de la prima
la ultima formi.
O expun ere extrem de succintä a imaginii avute de D. Onciul despre personalita-
tea 0 domnia lui Mircea I, se mai aflä in lucrarea sa, cindva de largi circulatie,
compendiul Din istoria Romdniei, Bucuregi, 1906, care a cunoscut §apte reedi-täri,
dintre care trei in "Biblioteca pentru toti". In anul 1908 a apärut la Socec o "editie

139

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

indreptati de autor", iar in 1913,1a aceegi edituri, "editia a doua", i aceasta purtand
precizarea "editie revizuti de autor". Aceasta este forma care ulterior a fost preluad
de editura Akalay pentru colectia "Biblioteca pentru
Sinteza lui D. Onciul despre Mircea leste cea de-a §asea In istoriografia
româneasci (devansind/storia lui N. lorga din 1905) 0, prin ea, a fost scoasi
complet din circulatie cea a lui A.D. Xenopol. Nid Iorga nu a ie§it din cadrele
trasate cu mare autoritate §tiintifici de scenariul lui Onciul Cm 1900-1901), aducandu-i
doarunele compledri. Regisim apoi acelgi scenariu in lucrári cularg impact la public,
aun ar fi Istoria romdnilor de Constantin C. Giurescu (inclusiv pani la variantele
publicateimpreunicufiul siu, Dinu C. Giurescu), sauln monografiile lui P.P. Panaitescu
§i N. Constantinescu. Iatä de ce referirle pe care le vom face pe parcursul acesteilucriri
vor fi intr-o mare misuri la punctele de vedere i argumentirile lui Dimitre Onciul.
221. Minea,Principatele romdne $ipolitica orientald a impdratuluiSigismund.
Note istorice, Bucure§ti, Tipografia "Convorbiri Literare", 1919, 280 p.
23 Constan C. Giurescu,/storia romdnilor, vol. I:Din cele mai vechi timpuri
kind la moartea lui Alexandru cel Bun (1432), Bucure0, Fundatia pentru Literaturi
§i Arti "Regele Carol II", 1935 (cu editii succesive, "revizute i adiugite", in 1938 a
Ill-a i 1946 a V-a); Constantin C. Giurescu i Dinu C. Giurescu, Istoria romdnilor,
vol. II: De la mijlocul secolului al XIV-lea peind la inceputul secolului al XVII-lea,
Bucure§ti, Editura Stiintifici i Encidopedici, 1976, p. 65-93. Aceastiultimi redac-
tare pune la contributie intreaga informatie acumulati din 1946, ark' a aduce
insä modificAri scenariului de bazi trasat de Dimitre Onciul la inceputul seco-
lului. A se vedea §i Constantin C. Guurescu,În legd turd cu Mircea cel Bdtr tin (cu pri-
lejul aparifiei lucreirii: P.P Panaitescu, Mircea cel Bdtrdn, Bucurqti, 1944, 365 p.),
In "Revista Istorici Romani", vol. XV (1945), fasc. IV, p. 413-430; precum i Un-de au
fost Rovinele ?, in Probleme controversate in istoriografia rom (Ind, Bucure§ti,
Editura Albatros, 1977, p. 162-165 (rimane la opinia ci au fost lângá Craiova).
24 Is toria Romaniei, vol. II, Bucure§ti, Editura Academiei Romane, 1962.
Comitetul de redactie al volumului: Acad. A. Otetea, prof. univ. M. Berza, prof. univ.
B.T. Campina, confuniv. St Pascu, secretar $t. Stefanescu. Capitolul Tara Romdneascd
In timpul domniei lui Mircea cel Batriin (1386-1418) este redactat de Barbu T.
Campina i Damaschin Mioc (p. 362-385); /stork' României (Compendiu), Bucure§ti,
Editora Didactici §*1 Pedagogici, 1969, p. 143-147 (capitol redactat de Stefan Pascu);
Istoria poporului romdn, sub redactia acad. Andrei Otetea, Bucure0, Editora
Stiintifici, 1970, p. 139-140 (sectiune redactatä de Stefan Stefinescu);/storia militard
a poporului roman, vol. II: Epoca de glorie a oastei celei mari. A doua jumdtate a
secolului al XIV-lea prima jumdtate a secolului al XVI-lea, Bucuregi, Editora
140

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MAftE

Militari, 1986, p.148-186; A History of Romania, Edited by Kurt W. Treptow, Ia§i,

The Center for Romanian Studies, The Romanian Cultural Foundation, 1996, p. 99-
101; IsMria Romdniei, Bucuregi, Editura Enciclopedia, 19?8, p. 184-186 (parte redac-
tatä de Serban Papacostea), O istorie a ronuinilor. Studii critice, Fundatia CUlturali
Romani Centnil de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 1998. Capitolul Principatele
Romane i Imperiul Otoman (1400-1878) este semnat de turcologul Mihai Maxim.
25 Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria romanilor din cele mai
vechi timpuripand astdzi, Bucuregi, EdituraAlbatros, 1971, p. 281-287 (este lucrarea
care reja traditia publicarii sintezelor de autor, gen care incetase practic sä mai existe
In is,toriografia romani dupi cel de-al doilea rizboi mondial; singura exceptie cunos-
cud noui este volumul lui George Uscatescu, Rumania. Pueblo, historia, cultura,
Madrid, 1951); G. Constantino Dragan, Romania paese dei due mondi, Milano,
Edizioni Nagard, 1973 (vezi §i noua forma revizuti §i amplificati apäruti in traducere
romaneasc,1 in tara in 1993); Vlad Georgescu, Istoria Romdnilor. De la ongini pawl
In zilele noastre, Mfinchen, Jon Thunitru-Verlag, 1984, p.67 (a doua editie in 1989 la
aceea§i edituri, lar dupl 1989 cu o "a treia" la Editura Ihunanitas, care numari mai
multe retipäriri); Josif Constantin Dragan, Istoria romanilor, Bucuregi, Editura
Europa Nova, 1993, p. 94-98; Ion Bulei,Scurtd istoriearomânilor, Bucuregi, Editura
Meronia, 1996, p. 37-39; 'Btu Georgescu, Istoria romanilor, Bucuregi, Editura Fun-
datiei "Romania de Maine", 1997, p. 44; Florin Constantiniu, O istorie sincerd a popo-
rului roman, Bucuregi, Univers Enciclopedic, 1997, p. 87-90 (capitolul Rovine: o
bdtälie hoteiritoare), p. 90-91 (capitolul Filatorul de sultan°, vezi i editia a II-a,
revizutä i adiugitä, aparuti la aceea§i editura in 1999, p. 86-90.
26 Barbu T. Campina, Lupta Teirii Romanegi impotriva expansiunii otomane
(1335-1418), monografie apäruta postum in vohunul Barbu Campina, Scrieriistorice,
vol. I, editie de Damaschin Mioc §i Eugen Stanescu, Bucure§ti, Editura Academiei
Romane, 1973, p. 137-361; Stefan Stefinescu, Tara Rornaneascd de la Basarab I Inte-
meietorur kind la Mihai Viteazul, Bucure§ti, Editura Academiei Romane, 1970; Dinu
C. Giurescu, Tara Romaneascd in secolele XIV-XV, Bucure§ti, Editura Enciclopedici,
1973; Idem, Politica externd a Tdrii Romeinefti sub Mircea cel Beltran, in volumul
Virgil Candea, Dinu C. Giurescu, Mircea Malita, Pagini din trecutul diplomatiei
romanegi, Bucuregi, Editura Politici, 1966, p. 54-75.
27 Dimitre Onciul, Mircea cel Beltran. Cuvantare comemorativd la 500 de ani
de la moartea lui, Bucure§ti,Atelierele grafice Socec &Co., 1918,25 p. + I pl., retip Arita
In Dimitre Onciul, Serien i istorice, ed. cit., vol. II, p. 241-260 (vezi precizarile pe care
le face ingrijitorul editiei, Aurelian Sacerdoteanu, In acelag volum p.418-419, cu privire
la reeditärile succesive ale acestei cuvantäri-studiu, fapt in misuri sä explice, odati

141

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRUV. Drrik

mai mult, impactullarg al opiniilor lui Onciul cuprivire la subiect).Despre dimensiunea

sa etici de anvergurä nationali, este de retinut aprecierea istoricului Alexandru Zub:
"Cand in plinä ocupatie, D. Onciul ficea caArhivele Statului sä fie o institutie respectatä
de germani i ca mereu utila Comisie a Monumentelor Istorice sä nu renunte la misiu-
nea pe care o avea, el se situa pe o pozitie de demnitate profesionalä i civicä. Tot
astfel trebuie sä interpret:gm §i cuvântul rostit la 31 ianuarie 1918 in catedrala mitro-
p oliei din Bucure§ti, la implinira a cinci sute de anide la moartealui Mircea cel BAtran.
Era un cuvânt de recuno§tintä pentru fapta unui mare luptitor de odinioarl §i ipso
facto un cuvânt de imbärbatare pentru cei de fatä." (Istorie ,S1 istorici In Romania
interbelicd, Ia§i, Editura Junimea, 1989, p. 99).
28N. Iorga, Rostul lui Mircea-Vodd I-iu. Cuvinte rostite la Mändstirea Cozia,
cu prilejul reinhumdrii rdmdfitelor domnului Tdrii Romane,sti, la 15 mai 1938, in
"Revista Istoricr, XXIV (1938), nr. 4-6, p. 155-160; vezi §iPär. prof. Niculae M. Popescu,
Cuvantarea tinutd cu ocazia reinhuntdrii osemintelor lui Mircea cel Bdtrein la
Cozia In luna mai 1938, in ziarul "Universur, an LV, 1938, nr. 133 (marti 17 mai),
P. 9.
29 Nicolae Bänescu, Pomenirea lui Mircea cel Beitrasn, in "Revista Istoricl",
Mal (1946), P. 1-7. In subsolul primeipagini se face precizarea: "Cuvintare rostitä la
BisericaAlbá, cu prilejul pomenirii slävitului Domn, in ziva de 10 februarie 1946."

30 Aurelian Sacerdoteanu, Mircea cel Bdtrdn. 0 evocare la 550 de ani de la

moarte, in "Mitropolia Olteniei", XX (1968), nr. 1-2, p. 23-37.
31 Numai inpresapoliticii l culturald a mom entului au väzut lumina tiparului,
intr-un rästimp extrem de scurt, peste 100 de articole cu caracter omagial (aproape in
totalitate cons emnate de Horia Nestorescu-BAlce§ti In volumul/o Mircea, mare voie-
vod domn... Bibliografie selectivd ci album, Ramnicul Vâlcil, A§ezimântul Cultural
"Nicolae Bälcescu", Muzeul Memorial ,"Nicolae Bilcescu", 1986, p. 70-82). Dintre
acestea, le mentionlm aici numai pe cele din presa politid centrall
SCANTEIA

Mihai Maxim, Luminos simbol al voinfei poporului nostru de a trdi liber, de

sine stiitätor, In "Scânteia" din 5 Wile 1986;
Silviu Achim, Simbol al iubirii de (aräsi de libe rtate, in "Scanteia" din 26 iulie
1986;
SilviuAchim,Mircea cel Mare In lupta de la Nicopol, in "Scinteia" din 29 august
1986;
Dan Cäpätânä, Strdjuind Jara cu trainice ceteiti de apdrare, in "Scanteia" din
12 septembrie 1986;
142

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Venera Riclulescu, Ctitor de lard demnd, suverand, in "Scânteia" din 12

septembrie 1986;
Stefan Stefänescu, Luminos exemplu al luptei pentru apdrarea libertätii
demnitiitii kirk in "Scinteia" din 18 septembrie 1986;
Stefan P as cu, Apdrdtor vajnic al tdrii, al neatdrndrii sale, in "Scânteia" din 20
septembrie 1986;
Silviu Achim, Pagind de glorie in istoriapatriei, in "Scinteia" din 24 septembrie
1986.

SCINTEIA TINERETULUI

Mircea Dogaru, Mircea cel Mare domnitor al dragostei de glie, in "Scânteia

Tineretului" din 29 iulie 1986;
Mircea Dogaru, Glorioasa mostenire a domnitorului Mircea ce! Mare , in
"Scânteia Tineretului" din 1 august 1986;
Gheorghe Tbdor, Un nume simbol Mircea cel Mare, in "Scinteia Tineretului"
din 4 septembrie 1986;
Sergiu los ipescu, Din marea carte a istoriei noastre nationale. Mircea cel Mare
erou al neamului românesc, in "Scânteia Tineretului" din 7 august 1986;
Mihai Maxim,Mircea cel Mare in constiinta europeami, in "Scânteia Tineretului"
din 26 0 29 august 1986;
1Vdor Teoteoi,Mircea ce! Mare diplomat $i strateg, in "Scinteia Tineretului"
din 12 septembrie 1986;
Neculai Moghior, "Rovinen In vechi litere de cronicd, in "Scinteia Tineretului"
din 13 septembrie 1986;
Sergiu losipescu, Prestigiul european al lui Mircea ce! Mare, in "Scânteia
Tineretului" din 16 septembrie 1986;
Mihai Maxim, Din marea carte a istoriei noastre nationale. Mircea ce! Mare
un erou intrat in legendd, in "Scânteia Tineretului" din 17 septembrie 1986;
Vladimir Zodian, Mircea ce! Mare un sprijin puternic pentru libertatea
tuturor,popoarelor, in "Scânteia Tineretului" din 18 septembrie 1986;
Constantin Rezachevici, Mircea ce! Mare ilustru principe, in "Scânteia
Tineretului" din 20 septembrie 1986;
Tahsin Gemil, Marele Mircea Voievod strdlucit om politic, in "Scinteia
Tineretului" din 23 septembrie 1986;
Mircea Dogaru, Din marea carte a istoriei noastre nationale. Marele Mircea
Voievod strdlucit erou al neamului romeinesc, in "Scânteia Tineretului" din 24
septembrie 1986.

143

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

ROMANIA LIBERA

Constantin Rezachevici,Persomilitate proeminenki a istoriei lupteipoporului

roman pentru libertate ci neatdrnare, in "Romania Liberi" din 9 iulie 1986;
Al. Porteanu, Un strdlucit simbol al vointei poporului roman de a trdi liber,
de sine stdtdtor, in "Romania Liberi" din 1 august 1986;
Matei D. Vlad, intelept cdrmuitor de lard, diplomat de tale europeand, in
"Romania Liberi" din 17 septembrie 1986;
tefan Pascu, 600 de ani de la urcarea pe tron a Marelui Voievod. Demn,
ântelept fi viteaz, bun gospodar cifduritor de tard, "Rominia Liberi" din 20
septembrie 1986;
loan Alexandru, Ctitorie a independentei, in "Rominia Liberi" din 20
septembrie 1986.
Dar contributia giintifscei majori fundamental innoitoare s-a concentrat in
volumul colectiv Marele Mircea Voievod. Coordonator Ion Pitroiu, Bucure§ti, Editura
Academiei Române, 1987, 586 p.
Din presa de propagandi culturali a momentului, din motive evidente, trebuie
si mentionim aici articolul lui Al. Matei, Nume de glorie al istoriei romdneSi
universale, apirut in altibuna", nr. 36, 38, 39, 45, 48/1986. in acest serial sunt preluate,
uneori cuvint cu cuvint, mai toate rezultatele din studiul nostru, atunci publicat,
Victoria romdneascd de la Rovine 17 mai 1395, in "Anale de Istorie", XXXII, 1986,
nr. 4, p. 26-43, la care se face doar o extrem de vagi aluzie, numele subsemnatului
nefiind mentionat.
32 Octavian Iliescu, La naissance d'une idée politique: Byzance après
Byzance, in "Revue Roumaine d'Histoire", 25 (1986), nr. 1-2, p. 39.
33 Pentru nivelul modest atins de istoriografia româneasci in aceasti privinti
sti dovadi lucrarea lui Veniamin Qobanu, rdrile Romdne ci Polonia. Secolele XIV
XVI, Bucure§ti, Editura Academiei Romine, 1985, p. 19-34.

34 R. Roesler, Romänische Studien. Untersuchungen zur ältern Geschichte

Romäniens, Leipzig, Dunker u. Hurnblot, 1871, p. 307 ("In diesem Augenblicke stand
das walachische Fiirstentum von neuem auf der rastlos erstrebten Höhe, sein Gestirn
culminirte").

35 "Ceea ce ne miri in aceasti alcituire este modul cam cavaleresc, cu care Mircea
trateazi interesele polonilor, subordonindu-le cu totul intereselor lui, i primirea
acestor pozitii, in once caz nu dominitoare, din partea unui mare craiu, de la un
principe ce trebuia dupi ideile timpului i puterea respectivi a statelor lor, si apari
144

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CFI. MARE

ca mai mic inaintea lui. Tratatul este in totul favorabil lui Mircea: el face si game
ajutorul promis de el Polonilor de atatea conditii, incat îl lasäîn bunul siu plac, rara a
deslega insi pe regele polon de indatorirea ajutorului, la caz and el ar avea räsboiu
cu Ungaria. Nu numai atata, el obliga chiar pe regele polon a intra i dânsul in alianta
cu Ungaria, la caz cand Mircea ar incheia pace cu dansa. Nu rimine nici o indoiali
un rezultat atit de stralucit al diplomatiei lui Mircea fu ci§tigat prin aritarea foloaselor
nemasurate ce ar putea rezulta pentru cauza creginä, in lupti cu pericolul ce venia
asupra tuturor, din o alianta a Ungurilor cu popoarele expuse mai In grabi loviturilor
otomane." (A.D. Xenopol, op. cit., vol. II, 1889, p. 96-97).

36 "Extat etiam in Arhivio regio diplomata foederis cum Mircio Bessarabiae sive
Transalpine Moldavie palatino foederato regis ungaronun a Vuladislao pauco ante
hoc tempus isti: quae cauttun est, ne Vuladislaus insicio Mircio ungarorum regi bellum
inferat: inducias vero aut foedus, si quod reges inter se icerint, approbet." (Martin
Cromer, op. cit., ed. cit., p. 364).
37Vezi supra nota nr. 14(p. 129). Pentru modul In care Stefan cel Mare apare In
istoriografia polonä, a se vedea Ce spun cronicarii streini despre sSlefin cel Mare.
Traduceri de N. Orghidan, Craiova, Tipografia "Rammi", 1915.
38 Mathias Dogiel, op. cit., vol. I, partea II, p. 597. Reprodus de G. Fejér, Codex
diplomaticus Hungariae ecclesiasticus ac civilis, Budae, tom X/8, p. 297; de Laurian
§i Bilcescu, in Magazin istoric pentru Dacia, Bucuregi, 1845, vol. I, p. 329-
331(original §i traducere); in Documente privitoare la istoria românilor culese de
Eudoxiu de Hurmuzaki, vol. I, partea II, 1346-1450, Bucure§ti, 1890, doc. nr. 258,
p. 315-316 (in continuare colectia se va citaHurmuzaki). Prima versiune româneasca
tiparitä, In Gheorghe Sincai, op. cit, ed. cit., vol. I, p. 538-539. Am citat dupi noua tra-
ducere din Relatiile internationale ale Romeiniei In documente (1368-1900). Cule-
gere selectivä de tratate, acorduri, conventii Ø alte acte cucaracter international,
lucrare intocmitä de prof. univ. dr. doc. Ion Iona§cu, Petre Bärbulescu, Gheorghe
Gheorghe, Bucuregi, 1971, p. 83-84 (s.n. AVD). Vezi i Samuil Micu, op. cit., ed. cit.,
vol. I, p. 299-301 (original, dupi Dogiel, i traducere). Pentru Samuil Micu vezi supra
nota nr. 10 (p. 127).
39 Mathias Dogiel, op. cit., vol. cit., p. 598; reprodus de G. Fejér, op. cit., tom X/1,
p.652, §i tom X/8, p. 309; InMagazinistoricpentruDacia, vol. cit., p.332-334 (origi-
nal §i traducere); inHurmuzaki, vol. cit., doc. nr. 262, p. 322. Traducere de Gheorghe
Sincai, op. cit., ed. cit., vol. I, p. 542-543. Vez! i Samuil Micu, op. cit., ed. cit., vol. I,
p. 301-302 (original, dupi Dogiel, i traducere).
Gheorghe Sincai, op. cit., ed. cit., vol.!, p. 543.

145

www.dacoromanica.ro
 ALEXAIVDHU DO
41 Mathias Dogiel, op. cit., vol. cit., p. 598; reprodus de G. Fejér, op. cit., tom X/1,
p. 654 §i tom X/8, p. 310; Magazin istoric pentru Dacia, vol. cit., p. 334-337 (original
§i traducere); inHurmuzaki, vol. cit., doc. nr. 263, p. 323-324. A fost tradus de Sincai,
op. cit., ed. cit., vol.!, p. 543-544. Am citat traducerea dupi Relatiile international°
ale Romdniei in documente (1368-1900), p. 85-86 (s.n. AVD). Vezi i Samuil Micu,
op. cit., ed. cit., vol. I, p. 302-304 (original, dui:a Dogiel, i traducere).

42 Mathias Dogiel, op. cit., vol. cit., p. 559; reprodus de G. Fejér, op. cit., tom
X/8, p. 340;Magazin istoric pentru Dacia, vol. cit., p. 338-339 (original §i traducere);
In Hurmuzaki, vol. cit., doc. nr. 275, p. 334-335. Gheorghe Sincai, op. cit., ed cit.,
vol. I, p. 546, a tradus numai ultimele randuri; in M. Mitilineu, Colecfiune de tratate
convenfiunile Romaniei, Bucure§ti, 1874, p. 7-8, publica traducerea intregului docu-
ment, dar omite cuvintele "in octava Sf. Ap. Petru §i Pavel". VeziRelafiile internatio-
nale ale Romdniei in documente (1368-1900), p. 88-89. Vezi §i Samuil Micu, op. cit.,
ed. cit., vol. I, p. 304-30.6 (original, dupi Dogiel, i traducere).
43 Florin Constantiniu, Serban Papacostea, Tratatul de la Lublau (15 martie
1412) # situafia internationald a Moldovei la fnceputul veacului XV, in "Studii.
Revista de Istorie", 17 (1964), nr. 5, p. 1.129-1.140.

44 Samuil Micu, op. cit., ed. cit., vol. I, p. 306-307 (original, dupä Dogiel,
traducere; textul citat la p. 307). A fost publicat de Mathias Dogiel, op. cit., vol. cit.
p. 600, g reprodus de G. Fejér, op. cit., tom X/5, p. 130-131; Magazin istoric pentru
Dacia, vol. cit., p340-342 (original §i traducere); inHurmuzaki, vol. cit., doc. nr. 391,
p. 472-473. 'fraducere in M. Mitilineu, op. cit., p. 11-12. Pentru o traducere mai noul
vezi Relatille internationale ale Romaniei In documente (1368-1900), p. 99-101.
Gheorghe $incai l-a tradus partial §i l-a considerat fals (op. cit., ed. cit., vol. I, p. 570).
'1
Dogiel, op. cit., vol. cit., p. 623; G. Fejér, op. cit., tom X/8, p. 414;
Hurmuzaki, vol. cit., doc. nr. 316, p. 374-375. Singura traducere in limba romina de
panä acum Ii apartinea lui Gheorghe Sincai, in op. cit., ed. cit., vol. I, p. 556-557. Vezi
mai jos Capitolul V, nota nr. 137 (p. 381-382) §i p. 336-337.
46"Hoc ipso aut anno nempe 1396. Sigismundus rexungarorum cum Itirce, duce
Baiazete, Amurathis filio, Thracibus, Grecis et Macedonibus devictis, Missos, hoc est,
Bulgaros et Ras cios, vexarent et ungaris abstraherent, coadunato e variis gentibus
Cristiani nominis ingenti exercitu, infeliciter pugnavit apud Nicopolim: elapsus in
traiesto navi Danubio Constantinopolim fuga delatus est, et inde aliquanto post
Rhodum ac deinde in Dalmatiam et Ungariam reversus. Interim aut Turce anno
sequenti Ungariae provincias foede populati sunt, cum Sigismundus rex periisse
putarent Vuladus Bassarabie palatinus et comes Severiensis cum ditione sua in fidem
146-
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

et clientelam Vuladislai regis Hedvigisquae reginae Polonorum uti heredis Ungariae

ultro conccesit. Alii praecedenti anno funestum illud Christianis praelium commiss
un esse prodidere." (Martin Cromer, op. cit., ed. cit., p. 366).
47 Pentru aceste editii i pentru diversele ipoteze de datare propuse de
Xenopol, Onciul, Iorga, Minea, Skrzypek, Stachon, KaIuniacki, Ohienko, Nicolaescu
vezi 1. Ohienko, art. cit., p. 418-419, si P.P. Panaitescu, Mircea cel Bdtrdn, p. 328-
329, nota nr. 123.

Pentru detalii vezi Marieta Chiper, Mit sau adevdr ? Pe marginea unor
1nsemndri din secolul al XVIII-lea referitoare la titlul lui Mircea cel Mare , in "Revista
de Istorie", 39 (1986), nr. 7, p. 699-704. Autoarea a sclpat, insk din vedere tocmai
intitulatia din acest document autentic i provenind direct de la voievod.
49 P.P. Panaitescu, op. cit., p. 353.
50 Ibidern , p. 354.

51 Hurmuzaki, vol. cit., Apendice II: Documente slavone din Arhivele

Imperiale din Moscva. Procurate de Nicolae Kretzulescu, publicate cu traducen latine
si note de Emil Kaluiniacki, doc. nr. 652, p. 824.
52 Pentru detalii istoriografice cu privire la acest document vezi P.P. Panaitescu,
op. cit., p. 295, nota nr. 6.
53 Ibidem, p. 292-296.

54G. Gutu,Digionarlatin-roman, Bucuresti, Editura Stiintificd i Enciclopedicd,

1983, sub voce.

55 Pentru a compara ce intelegeau otomanii prin istorie in prima jumdtate a

secolului al XV-lea vezi volumullstanbul'unfethinden önceyazums Tarild takvimler,
Yayinlayan Prof. Dr. Osman Thran, Eirk Tarih Kurumu Basimevi, Ankara, 1984.

56 Franz Babinger, Originea si fazele dezvoltdrii istoriografiei otomane, in

"Revista Fundatiilor Regale", V (1938), 1 aprilie, p. 98.
57 lbidem ("Cele mai vechi opere istorice otomane care ne sunt cunoscute pAni
acum dateazi din epoca lui Mehmed al II-lea").
58 Valeriu Veliman, Domnia lui Mircea cel Mare In viziunea istoriografiei
otomane (sec. XV-XVII), in vol. Marele Mircea Voievod, p. 421-422.
59 Franz Babinger, Originea si fazele azvoltdrii istoriografiei otomane, in
loc. cit.

147

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRUV. DO
60 Cronici turcegi privind Idrile Romane. Extrase, vol. I: Sec. XV- mijlocul
sec. XVII, volum intocmit de Mihail Guboglu 0 Mustafa Meluned, Bucure§ti, Editura
Academiei Române, 1966; von': Sec. XVII- fnceputul sec. XVIII, intocmit de Mihail
Guboglu, Bucure§ti, Editura Acaderniei Romine, 1974; vol. 111: Sfiir§itul sec. XVI - Ince-
putul sec. XIX, intocmit de Mustafa Mehmed, Bucure§ti, Editura Academiei Romine,
1980. La acestea trebuie aliturat volumul Crestomatie turcd. Izvoare narative pri-
vind istoria Europei orientate ci centrale (1263-1683), Universitatea din Bucure§ti,
Facultatea de Istorie, 1977, alcituit in aceegi manierä de Mihail Guboglu.
61 Absenta totali a celui mai amplu capitol rezervat vreodati de istoriografia
otomanä confruntärii dintre Baiazid i români cel din crordca lui Ibn Kemal , dei
era cunos cut de mult datoritA lui Aurel Decei, 0 a fost citat de Mustafa Mehmed In sin-
teza sa Istoria turcilor (Bucure§ti, Editura Stiintificä i Enciclopedici, 1976, p. 126-
127), pune dintr-o datiun uria§ semn de intreb are in legaturi cu criteriile ce au prezi-
dat la operarea "extraselor" respective. Referindu-se la valoarea acestei "culegeri" isto-
ricul Paul Cernovodeanu scria: "in pofida valorii i interesului inform atilior continute
In aceste cronici, s-au adus indreptätite critici faptului ci amintita culegere a apirut
numai fragmentar i doar in traducere romineasci, izolând textele selectate din con-
textul lor integral, pe lângi neinserarea 0 altor cronicaii considerati importanti.Aceste
lacune au lAsat deschisä problema reludrii colectiei pe baze strict §tiintifice corespun-
zitoare osmanisticii contemporane." (Paul Cemovodeanu, Realizdri §1 perspective
In domeniul valorifictirii izvoarelor medievale privind istoria României, in
"Memoriile Sectiei de Stiinte Istorice i Arheologice", seria IV, tom XVII (1992), Editura
Academiei Romine, Bucure§ti, 1995, p. 182).
62 Vezi Cronici turcegi, ed. cit., vol. I, p. 107-109.
63 Ibidem, p. 150-151.
64
Dupi cum precizeazä in 1986 Valeriu Veliman, "aceasti cronici este in mare
parte Mel inedità. S-a publicat, dupi criterii cu adevärat §tiintifice, doar «caietul al
VII-lea» (YU-defter), referitor la domnia lui Mehmed al II-lea (1451-1481)" de cite
Seraffet m Thran, Ankara, 1954, care a dat §i o transcriere cu litere latine din acela§i
text, in 1957. 0 parte privind domnia lui Baiazid, rimasi in manuscris, a fost pentru
prima dati editati de Valeriu Veliman, In transcriere cu caractere latine, i in traducere:
O cronicii turceasa despre domnia lui Mircea cel Mare, in "Revista Arhivelor", anul
LXIII, vol. XLVIII, 1986, nr. 4, p. 372-385.
65 Vezi E. Pitcher, An Historical Geography of the Ottoman Empire from
Earliest Times to the End of the Sixteenth Century, Leiden, 1972, p. 46.
66 Elizabeth A. Zachariadou, Manuel II Paleologus on the Strift Between

148

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Bayezfd I and Kddf Burhdn al-Dîn Ahmad, in volumul Romania and the Turks
(c. 1300 c. 1500), London, Variorum Reprints, 1985, p. 471-481.

67 Viorica Pervain, Din relatiile IdriiRomdnecti cu Ungaria la sfikvitul veacu-

lui al XV-lea, in "Anuarullnstitutului de Istorie §iArheologie Cluj Napoca", XVIII (1975),
p. 94, nota nr. 29.

68 Dan Zainfirescu,Din nou despre victoria de la Rovine a lui Mircea cel Mare,
In "Luceafärul" din 9 august 1986 (nr. 32), p. 6.

69 La Ibn Kemal este folositi in cu totul alt loc; vezi Valeriu Vefiman, O cronica
turceasc 'd despre domnia lui Mircea cel Mare, in loc. cit., p. 376.
Istoria Imperiului Ottomanu. Crescerea si scadere a lui. Cu note foarte
instructive de Demetriu Cantemiru principe de Moldavia. Tradusi de Dr. los. Ho dosiu,
tom Bucure§ti, Editiunea Societatei Academice Romine, 1876.
71 Vezi mai jos, Capitolul Ill, nota nr. 1 (p. 260).

72 S tanford Shaw, op. cit., vol. I, p. 31. Pentru critica acestei sinteze vezi
substantiala analizi a lui Speros VryonisJr.,Stanford, J. Shaw [...] A Critical Analysis,
Thessaloniki, Offprint from "Balkan Studies", 24, I (1983), 126 p.
73 Uncle se vorbe§te despre Mircea la p. 27, 31, 32, 33, 38, 41.

74 Vezi i traducerea In limba români: Hall Inalcik, Imperiul otoman. Epoca

clasicei (1300-1600). Editie §i studiu introductiv de Mihai Maxim, traducere, noti,
completarea glosarului i indicelui de Dan Prodan, Bucure§ti, Editura Enciclopedici,
1996.
75 Ernst Werner, op. cit., p. 163.

76 Vezi Capitolul III, nota Ir. 1 (p. 260-261).

77 "In spite of chronologkal difficulties Murad's campaigns are sufficiently logical
to make good historical and geographical sense. For the reign of Bayezid I, on the
other hand, it is practically impossible to obtain anything like a reasoned chronology.
This is because we have now to contend not only with the contradictory assertion of
the cronicles, but also with the incoherent and mudle-headed nature of the Sultan's
movements. For Bayezid shared with his great enemy Timur an almost total incapacity
for organizing his conquests: both rushed from end to end of their expanding empires,
dismaying their opponents by their lightning campaigns but &filing to ensure that
rebellion would not break out again once the conqueror had departed. So the historian
finds it alinost impossible to choose between.the rival dates for the Sultan's Greek
149

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

campaigns, orto decide when and how often he entered Wallachia and Karaman. It is
clear, however, that in spite of his reputation among contemporanies, Bayezid was by
no means the ever-victorious leader that the 'Irks might expect from the heir of Murad,
Orhan and Osman; even before the fatal day of Ankara he had been outmached in the
field by at least two other opponents Mircea of Wallachia and Bfirhanfiddin of Sivas."
(E. Pitcher, op. cit., p. 46; s.n. AVD).

78 "Concerning the first 'ftirkish attack on Wallachia we find the most appalling
confusion, not merely chronological but also factual. The questions What ? When ?
and Where are alike unanswerable.
The starting-point is the rise to power in Wallachia of the powerfull voivode
Mircea the Great (1386-1418). The occasions for dispute were a. his possession of the
northern Dobruca and the strong fortress of Silistria on the south bank of the Danube,
and b. his diplomatic intrigues with Bayezid's enemies, especially the Isfendyar
Ogiillari of Kastamonu and Sinop; the ease of sea communication between Sinop and
the Danube month meant that either power could open a second front if the other
were attacked. The finishing-point is the reduction of Wallachia to (temporary)
tributary status at some time before 1396. In between the two we have:
From Christian source: a Thrkish invasion of Wallachia soon after
Kosovo, the capture of Mircea and his release only on promise of homage
and tribute, then an invasion by Bayezid in 1394 and a battle at Rovine on
10th October, during which the Turkish vassals Marko Kraljevie and
Konstantin of Köstendil were both killed. A second source places
Konstantin's death on 17 May, 1395, but without referring to a battle.
From Turkish sources: Oruç (c. 1460) gives a Ruiish raid by Firuz
Bey of Vidin into Wallachia in 1389, followed in 1390 by Bayezid, who first
takes Nicopolis and Silistria, then fights a battle with Mircea at Ogras; this is
on the whole a defeat for the 'ffirks, but after Bayezid's retreat, Mircea sends
tribute. SaVaddin places the invasion in 1391 and scores a victory for
Bayezid, who reduces Mircea to great straits and complete vassality. Neri
gives two campaigns, the second being caused by Mircea's attack on
Karinova in Bulgaria while the Sultan is engaged in reducing Kastamonu.
Babinger's reconstruction (see No. 76 for details of all the sources) is based on
the assumption that a. Oruç and Neri are correct in placing the Wallachian campaign
immediately after the attack on Kastamonu, and b. this attack was the final one of
spring, 1393. He thus places Ogras in autumn, 1393, and equates Ogras with Curtea
de Arge§. This solution has much to commend it. There is no room for a Wallachian
campaign in 1391, and although it might be fitted into the autumn of 1394 this would

150

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL !AARE

ignore the likely connection with Kastamonu. There can be no question of any sweeping
Thrkish victory (Oruç is the earliest and probably the safest guide on this matter).
Further, the story of Mircea's capture is unsupported by any weighty evidence, and
Rovine cannot be found anywhere in Rumania! It is strange that the Rumanian histo-
rian of the Thrks, lorga, continued to allude to this battle, but Oruç's manuscript was
undiscovered in his early days of writing his great history of the Ottomans (No. 3).
Some other more recent authorities (see Nos. 88 and 89) support the theory of a battle
on 17.05.1395, but once again this means relinquishing the connection with
Kastamonu. Here, to await further expert investigation, we must leave the matter."
(E. Pitcher, op. cit., p. 49-50).

79 "In 1402 and 1451 Wallachia was tributary to the Sultan. During the interval
it had enjoyed periods of independence, but was usually a vassal of either the Magyar
(1428, 1444, 1446) or the Ottoman (1413, 1416, 1417, 1423, 1432, 1438, 1448).
Mircea the Great (1386-1418) shook off all external allegiance during the civil
war, but his support of Musa caused the vengence of Meluned, who exacted tribute in
the first year of his reign in Europe. Mircea next supported the «false» Mustafa, which
brought two Ottoman invasions of his country (1416 and 1417), and Meluned occupied
Giurgiu (Yergotigii), an important stronghold on the north side of the Danube
commanding the route across the central plain. In addition he fortified Isakçi near the
mouths of the Danube, which makes it clear that henceforth the Dobruca was within
the Ottoman dominions, though leaving open the question as to whether it had been
Thrkish earlier (this occupation of the Dobruca partly resulted from the need to clear
up the social experiment of Bedriiddin in the Deli-Orman district).
When Mircea died, the rivalries between his feeble successors led to continued
intervention by the two <protecting» powers etc." (E. Pitcher, op. cit., p. 71-72).
80 Vezi Anexa III.
81 Georgius (Gyorgy) Pray, in vol. cit., p. 165-167 (s.n. AVD). Pentru textul
latin vezi Anexa IV.
82 Acest pasaj mai fus ese folosit §i publicat de el in Annales regum Hungariae...,
tom III, 1764, p. 191.
83 Pentru interesul ardtat de Pray istoriei romine§ti din aceasti perioadA §i nu
numai stä mArturie i lucrarea sa publicati postum de G. Fejér: Comentariihistorici
de Bosniae, Serviae ac Bulgariae, tum Valachiae, Moklaviae ac Bassarabiae, cum
regne Hungariae nexo, Budae, 1837, p. 126 i urm.
84 Historische Biicherkunde Siidesteuropa. Herausgegeben von Mathias
Bernath. Leitung und Redaktion Gertrud Klariert, vol. LAfitte/a/ter, partea a II-a, Miin-

- 151

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDHU DITA

chen, 1980, p. 900 ("Erste Darstellung der ungar. Geschichte im Slime der neuen
historio graphischen Zielsetzungen und Metho den der Aufklärungszeit.").

85 Ibidem (pentru detall bibliografice privind aceastä lucrare).

86 Vezi vol. II, p. 4-5, 19-20, 27.

87 Ludwig Albrecht Gebhardi, Geschichte des Reiches Hungarn und der damit
verbundenen Staaten, vol. IV: Geschichte der Walachei und Moldau, Leipzig, 1782,
p. 292-305.
88 Johann Christian von Engel, Geschichte des Ungrischen Reichs und seine
Nebenländer. 4 Theils. I. Abth. Geschichte der Moldau und Walachey. Nebst der
historischen und statistischen Literatur beyder.
Länder. 1. Theil. Halle, bey Johann
Jacob Gebauer, 1804, p. 156-164.

89 Un cuprinzator inventar al sintezelor privind trecutul regatului maghiar se

afli in Historische Biicherkunde Sidesteuropa, vol.!: Mittelalter, partea a II-a, P. 900-
910.

" Anterior fuseseri publicate doar traduceri integrale in limbile: latind (de C.
Clauserus, Basiliae, 1556, 1562) §ifrancezil (Blaise de Vigenère, Paris, 1577). Datele
referitoare la editiile din Chalcocondil sunt luate dupi Gy. Moravcsik, Byzantino-
turcica, vol. I: Die byzantinischen Quellen der Geschichte der Tdrkvölker,
Budapesta, 1942, p. 233.
91 Laonic Chalcocondil, Expuneri istorice, In române§te de Vasile Grecu,
[BucureA, Editura Academiei Romane, 1958.
92 Apud Ibidem, Introducerea lui V. Grecu, p. 8-9.

93 Ducae Mihaelis Ducae nepotis Historia Byzantina res in imperio

Graecorum gestas complectens a Ioanne Palaeologo ad Mehemetem IL Accesit
Chronicon breve, quo Graecorum, .Venetorum et Turcorum aliquot gesta
continentur. E Bibliotheca Regia nunc primum in lucent edita, versione Latina et
notis illustrata studio et opera Ismaelis Bullialdi, Parisiis e Opographia regia 1649.
94 Ducas, Istoria turco-bizantinä (1341-1462), editie critica de Vasile Grecu,
[Bucure§til, EdituraAcademiei Romane, 1958. Datele despre editiile anterioare, folosite
§i de noi, se afla la p. 11-14.

95 intre anii 1573-1575 Macarios Melissenos prelucreazi §i completeaza

memoriile autentice ale lui Georgios Sphrantzes, reu§ind sá tread, paná la mijlocul
secolului nostru, drept Sphrantzes. Este interesant de constatat ca primul care a simtit
152

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

mistificarea a fost Dimitrie Cantetnir. inIstoria Imperiului Otoman el consacrlproble-

mei o notä In care i§i aratä indoielile i argumentele pentru care "am presupus cä scri-
erile sale sunt falsificate de o panä modernä" (traducere de Iosif Hodo§, In Istoria
Imperiului Otoman. Cre0erea ci descregerea lui, vol. I, Bucuregi, 1876, p. 75, nota
nr. 24). Problema a fost rezolvati pfin doui studii de autoritate: F. Dölger, Ein litera ri-
scher und diplomatischier Feilscher des 16Jahrhunderts: Me tropolit Makarios von
Monenbasia, In Otto Glauning zum 60. Geburtstag Festausgabe aus Wissenschaft
und Bibliothek, Leipzig, 1936, p. 25-35; R.I. Loenertz, Autur du Chronicon Maius
attribuéà Georges Phrantzes, in "Studi e Testi", 123, 1946, p.273-311. Pentru intreaga
problemi §i pentru modul in care se pune ea astäzi vezi Herbert Hunger, Die Hoch-
sprachliche Profane Literatur der Byzantiner, vol.!, Manchen, 1978, p. 494-496.
96 Georgios Sphrantzes, Memorii, 1401-1477. in anexi Pseudo-Phrantzes:
Macarie Melissenos, Cronica, 1258-1481, Bucure§ti, Editura Academiei Române, 1966.
97Apud H. Hunger, op. cit., p.498.

98 Ed. cit., p. 516, 518, 521, 535. Vezi mai jos Capitolul III, nota nr. 4 (p. 276-277),
unde se allá, tradus, textul bizantinologului german.
99 Ed. cit., p. 1.062. Despre personalitatea lui Gelzer, profesor la Universitatea
din Jena, una dintre cele mai substantiale prezendri se datoreaz1 elevului säu Vasile
Pärvan (vezi Vasile Pirvan, Un mare fnveitat: Heinrich Gelzer,, In "Neamul Rominesc",
an III, 1908, nr. 2, din 4 ianuarie 1908, p. 20-23; republicat in Vasile Pärvan, Scrieri,
text stabilit, studiu introductiv §i note de Alexand.ru Zub, Bucure§ti, Editura Stiintificä
§i Enciclopedicä, 1981, p. 193-196).

1°° "Mirtsche the Great prince of Walachia, who had been prisoner at Kosovo,
was also engaged at Nicopolis, as the ally of Sigismund, but seeing that the battle was
hopeless, he drew off his forces in good time. He was followed by a litrkish force to
Walachia and defeted it near Craiova." (vol VII, p. 35, nota nr. 92).

1°1 N. Iorga, Histoire de la vie byzantine. Empire et civilisation. D'aprés les

sources. Ilustrée par les monnais, vol. Bucure§ti, "Edition de l'auteur", Imp. Datina
RomlneascA, 1934. Vezi §i traducerea In limba români: N. Iorga, Istoria viefii
bizantine. Imperiul ci civiliza tia, dupei izvoare. Traducere de Maria Holban,
Bucuregi, Editura Enciclopedicä Romänä, 1974.
1°2"Not long afterward, in 1418, Mircea «the Great», as his countrymen call him,
died, the first conunanding figure in their troubled history. Unfortunately, «the Great»
prince had won his crown the by the murder of his Elder brother and his crime was
now visited upon his heirs and his country."

153

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRUV. DTTA

103 Ci la momentul istoriografic respectiv problema a fost priviti, intr-adevir,

ca una de moralä cu reverberatii de psihologie nationali, o dovedege studiul lid C.
,
Litzica, De cine a fost ucis Dan, fratele lui Mircea in Lui Titu Maiorescu omagiu.
15 februarie 1900, Bucuregi, Stabilimentul grafic J.V. Socec, 1900, p. 54-61. Este intere-
sant de remarcat faptul ci in momentul in care a inclus acest articol in volumul de
autor, 12 am mai Virtu, Litzicaii schimbä titlul in Dan! Voevodfratele lui Mircea (C.
Litzica, Studiici schite greco-romane, Bucuregi, Tipografia "Cooperativa", 1912, p. 3-
12.), §i elimini, printre altele, partea de inceput. Fiind interesantä ca opinie istorio-
grafici, §i oarecum congruentä punctului adoptat de noi in prezentul demers §tiintific,
credem ci se recomana retinerea sa: "Istoria medievali a rominilor este inci o pro-
blemä nepätrunsä, despre care se fac §i se vor mai face hipoteze, unele mai ingenioase
deck altele, dar firi si se poati da cu sigurantä de rostul cel adevirat al lucrului. Cu
cât insä ne apropiem de vremea noui, cu atit apar tot mai multe liciriri de lumia,
pini ce, pe pragul insu§i al epocei moderne, trecutul nostru incepe a se infiripa §i a se
reconstitui. Cu toate acestea, multe puncte mai rämin in intunerec, fie ci ne lipsesc
isvoarele, fie ci isvoarele care existi, ne sunt accesibile intr-o formä deplorabilä, fie
ci istoricii no§tril§i fanresc vreo conceptie apriorici, i apoi ori ignoreazi isvoarele
contrarii pärerii lor, ori le tilmicesc cum le convine." (p. 54).
1°4"Bayazid's next object was to crush Mircea. Followed by his unwilling Serbian
dependents, «the king's Marko» and Constantin, he invaded Walachia, and at Rovine
on 10 October 1394 gained a victory with heavy loss of life. Marko Kraljevie had said
to his friend Constantin that he prayed that the Christians might win and that he
himself might fall among the first victims of their swords. Half the prayer was heard;
the two comrades perished in the battle. Mircea fled to Sigismund of Hungary, who
restored him to his throne an prepared to recover Bulgaria, which he had demanded
from the Sultan as an ancient possesion of the Hungarian crown [...] There, on 25
September 1396, a great battle was fought which sealed the fate of this brilliant but ill-
planned expedition. The rashness of the proud French chivalry, the retreat of the
Wallachian prince, and the strategy of the Sultan were responsible for the
overwhelming defeat of the Christians, while it was reserved for Stephen Lazarevie
and his 15.000 Serbs, at a critical moment to strike the decisive blow for the 'Turks."
Pentru imaginea lui Mircea In noua editie, refäcuti, a sintezei de la Cambridge (1966),
vezi mai jos Capitolul III, nota nr. 3 (p. 274-276).
105 "Im Jahre 1393 erfolgte die endgiiltigen Unterwerfung des Bulgarenreiches.
Die Hauptstadt Trnovo ergab sich nach kurzer Belagerung, die Kirchen wurden teils
Moscheen, teils in Badenanstalten und Pferdeställe verwandelt. Eir die Dauer von
fast fiinfhundertJahren wurde Bulgarien eine Proviny des Osmanenreiches. Ein Harter
Schlang traf auch die benachbarte Walachei, die schon seit einigen Jahren den Osmanen
154

www.dacoromanica.ro
 MIKEA CEL &ME
tributar war. Elm kiihner Fiirst Mircea hattes sich gegen den Sultan erhoben, unterlag
aber in der blutigen Schlacht bei Rovine der Ubermacht Bajezids, auf dessen Seite
auch die serbischen Fiirsten in Erfililung ihrer Vasallenpflicht leimpfen mußten (1395).
rm nota: "Da diese Schlacht am 17 Mai 1395 (nicht 1394) stattfand, zeigen Dj. Radolicit,
Bogoslovije 2 (1927) ff., und M. Dinie, Prilozi za Knjizevnost 17 (1931), 51 ff.] Danach
gelangte die Dobrudscha inunmittelbaren Besitz der Tiirkenund die °berg angsplätze
an der Donau wurden von tiirkischen Besatzungen eingenommen." (ed. cit., p. 395).

106 "Les tams eurent plus de mal avec le prince de Valachie, Mircea
l'Ancien, qui disposait d'un puissant appui en Hongrie. Le 17 mai 1395,
une bataille extrèmement sanglante eut lieu dans la plaine de Rovine. Aux
c6tés des Ottomans remplissaient leurs obligations de vassaux les princes
serbes: Etienne Lazarévitch, fils et successeur du héros de Kossovo; Marko,
fils de Voukachine qui posséclait un petit territoire autur de Prilep, et le
neveux de Douchan, Constantin Déjanovitch qui régnait en Macédoine orien-
tate. Le roi Marko, le héros favori des épopées populaires serbes, et Constantin
Déjanovitch trouvèrent la mort en combattant Militairement la victoire
semble avoir été de Mircea, mais il ne dut pas moins s'incliner devant la
puissance de sultan et s'engager au tribut. Le Dobroudja, qui avait formé,
durant les dernières decenniès, un ttat séparatiste bulgare, et que Mircea
avait depuis peu annex& i son domaine, passa au pouvoir des Osmanlis et
les points de passage du Danube furent pourvus de garnisons turques."
(Georges Ostrogorsky, Histoire de l'État byzantin, Paris, Payot, 1983,
p. 572-573; s.n. AVD)
Unul dintre cei influentati In aceas ta directie de Ostrogorsld, pänä la similitudine
de text, este §i. Peter F. Sugar, care, In lucrarea sa Southeastern Europe under Ottoman
Rule. 1354-1804 (Seattle and London, 1966, p. 22), saia: "Baiazid a putut Sill indrepte
atentia din nou cialre nord. Acolo, alianta ungaro-rominä era inciin vigoare, §i Baiazid
a pomit acum contra lui Mircea. inci o datä multi creOni, majoritatea sirbi, au luptat
In armata sa, hare care Kraljevici (fiul craiului, regelui) Marko, eroul unui alt epos
faimos, care nu a murit In aceastä bitälie, ci in bitilia de la Arge§, pe care Baiazid a
dat-o cu românii la 17 mai 1395. Mircea pare si fi fost invingitor din punct de
vedere militar, dar fortele si resursele lui au fost atit de sleite, 'Mat a trebuit
si accepte pierderea Dobrogei, in care Baiazid a instalat gantizoane."
107 Georges Ostrogorsky, op. cit., ed. 1983, p. 573.

108 "Sigismund n'était pas assez fort pour mener seul la guerre contre
Bajazet. Tandis qu'il s'alliait avec Mircea, en 1395, et que, traversant la
Valachie, il s'emparait de la ville de Philippopoli, il réunissait autur de lui,
155

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V DITA

grace A son habile diplomatie, de nombreux allié." Ed. cit., p. 347. Vezi mai
jos Capitolul M, nota nr. 3 (p. 261).
109 "Malgré les avis de Sigismund et de Mircea qui connaissait bien la
tactique des 'Rims, les nobles français voulurent combattre en première ligne
L..] Mircea, voyant la bataille perdue, se retira avec ses troupes valaques."
Ed. cit., p. 348.
110 ibidem, p. 353_354.

"Vez! mal jos Capitolul VI, nota nr. 28 (p. 466).

112 "Plus heureux que les autres chefs, le hospodar yalaque Mircea put
sauver son armée et infliger aux Turcs une (Waite qui les obligea i repasser
le Danube."
113 Vezi mai jos Capitolul III, nota nr. 4 (p. 277).

114 Franz Georg Maier, Byzanz, Frankfurt am Main, 1973, 443 p. Pentru istoria
ace stui original punct de vedere prima oari apirut acum si in bizantinologia germa-
nä vezi mai jos subcapitolul destinat istoriografiei sarbesti.
115 La civilisation byzantine, 330-1453, traduit de l'anglais par EJ. Lévy, Paris,
1934.

116 Thidem, p. 304. Se pare ci ignorarea romanilor In astfel de lucriri de

prezentare generald a istoriei g civilizatiei bizantine pentru marele public (gen creat
tocmai de bizantinologia englezi prin The Byzantine Empire de C.W.C. Oman, in
colectia "The Story of the Nations", London, 1892) s-a constituitintr-o veritabili traditie
britanica. Romanii sunt cu desivir§ire absenti, dupi cartea lui Oman din 1892, si din
cea mai cititi si reeditati asemenea sintezi, The Byzantine Empire de Norman H.
Baynes, London, 1925 (cu reeditari repetate In 1935, 1939, 1944, 1946, 1949, 1952,
1958), ca si din The Byzantine World, de Joan M. Hussey, cea mai re centa reprezentanti
a genului (London, 1956), reeditati in 1961 g tradusi in limbile francezi (Le Monde
de Byzance, Paris, 1958) g germani (Die Byzantinische Welt, 1967, "Urban Biicher"
nr. 35).
Teza lui Runciman despre influenta mijlociti a Bizantului asupra romlnilor a
fost insusitä g a devenit Insä§i axa gandirii bizantinologice a regretatului profesor
Alexandru Elian, care si-a arguinentat-o, in privinta Moldovei, in amplul studiuMoldova
i Bizaniul In secolul al XV-lea, din volumul colectiv Cultura moldoveneascd In
timpul lui ,Slefan cel Mare. Culegere de studii ingrijita de M. Berza, Bucuresti, Editura
Academiei Romlne, 1964, p. 97-179, g in doui comunicki sustinute la reuninuni stiinti-

- 156

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

intemationale: Les raports byzantino-roumains. Phases principales et traits caracte-

ristiques, prezentatä la Conferinta de studii bizantine, Praga, 27 octombrie 2
noiembrie 1957 (publicatä in "Byzantinoslavica", XIX, 2, 1958, p. 212-225) §iByzance
et les Roumains à la fin du Moyen Age, In Proceedings of the XIII* International
Congress ofByzantine Studies, Oxford, 5-10 septembre 1966, Edited by J.M. Hussey,
D. Obolenski, S. Runciman, London, 1967, p. 195-203. Ea a fost cercetatä critic Oinfinna-
tä cu argumente peremptorii, pentru Moldova de Ciprian Zaharia Cm monografialosifl
Musat Muga intdiul mare ierarh roman, Editura Episcopiei Romanului i HuOlor,
1987) §i pentm Tara Romineascä de Dan Zamfirescu Cm studiul Mircea ce! Mare,
factor hotärftor in configurareapolitico-istoridi a Sud-Estului european, in volumul
Marele Mircea Voievod, Bucure§ti, Editura Academiei Române, 1987, P. 278-310).
117 "The third reason which made the empire interesed in the Rumanian lands
was a military one and it was the most urgent of all. In the late fourteenth century and
in the first half of the fifteenth the Byzantines had only serious hope of saving their
capital from the Turkish menace and it rested on the Hungarian crown. Wallachia and
to a lesser extend Moldavia had dose links with the neighbouring Hungarian province
of Transylvania, and could be expected to play their part in the anti-Thrkish crusades
planned in Buda."
118 Jules Berger de Xivrey, Mémoire sur la vie et les ouvrage de l'empereur
Manuel Paléologue, Paris, 1853.
119
"In spite of his large army and his siege engines, Bayazid was unable to
pierce the still formidable fortifications of Constantinople. Instead, he was forced to
settle down to a long blockade that at least reduced the city to considerable hardship.
But, after the first shock, the Byzantine position seems to have been a little less des-
perate, even though the blockade was maintained. Bayazid himself turned his mind
to other things. By the beginning of 1395, if not the end of 1394, Bayezid sent his
general Evrenos-Bey on a punitive raid into the Peloponnesus. An even greater distrac-
tion for Bayazid personally was his campaign against Bulgaria and, especially at this
time, Wallachia. It was in the latter that Bayazid fought the bloody battle of Rovine on
May 17, 1395. The inunediate significance of this battle for Byzantium was in the death
then of Konstantin Dejanovie, Manuel's father-in law. Ironically, the Serbian prince
was not killed fighting against the Turks, as one might like to hear, but rather in the
Emir's ranks, together with his fellow vassals the celebrated Marko Kraljevie, who
was also killed, and Stefan Lazarevie, who escaped. Later in this year, in October,
Manuel, and his wife Helena jointly bestowed grants, respectively, of 100 and 500
hyperpyra, upon the Monastery of (St. John the Baptist in) Petra, in the capital, to
make provisions for the memory of the Empress' father." Op. cit., p. 127-128.

157

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

120 Istorija Vizantii, vol. 111, Moscova, 1967, p. 169.

121 DimitirAngelov,Istorija na Vizantija, vol. III: 1204- 1453, Sofia, 1967, p. 110.
122 Despre acesta din unni G. Ostrogorski a scris in 1963 un studiu limuritor,
intitulat Gospodin Konstantin Draga, apärut in "Zbornik Filozofskog fakulteta
Univerziteta u Beogradu", VII, 1 (1963), p. 287-294 §i retipärit in Sabrana dela
Georgija Ostrogorskog, vol. II: Vizantija i sloveni, Beograd, 1970, p. 271-280 (vezi
traducerea sa in limba românä publicati in Alexandru V. Diti, 17 mai 1395, o data
importantd In istoria universaki Victoria romdneascd de la Rovine, Bucuregi,
Editura Roza Vanturilor, 1995, p. 254-264.
123 Vezi Istorija na Makedonskiot narod, vol. I, Skopje, 1969, p. 233.
'241n op. cit., vol. III, 1794, p. 83 (eroarea se datoreazi transformarii gregte a
anului bizantin din cronicile sarbegi folosite in an al erei noastre). Vezimijos Capito-
lul II, nota nr. 14 (p. 233-234). Totodata, la p. 254, cand se vorbege despre Stefan
Lazarevici, este relatati, dupä Kostenetki, primirea facuti despotului de "Mircea
voievodul".
125 Perceptie careia i s-a pus capät definitiv prin studiul deja mentionat publicat
de G. Ostrogorski in anul 1963 (vezi mai jos g referirle noastre la acest aspect).
126 15y5
it-- - die Walachen bekriegen, wo Mir& dem Bajazeth die blutigste Bataille
bey Rovini (na Rovinach) am 10 Oct. lieferte, in welcher Markus Kraliewitsch,
Constantin Stegligowatz, Sohn des Knaz Dran, und Dragasch blieben." (In nota: "Ich
bitte Gott, schrie Markus Kral, das er den Christen helfe: und ich will der erste in der
Schlacht todt seyn."). in op. cit., vol. cit., p. 347-348.
127 Ed. cit., p. 110.

128 Lucrarea a cunoscut la scurt timp §i o editie in limba sarbi. Istorija srspkog
naroda, Beograd, 1882.
129 Ed. cit., p. 167.

130 Vezi mai jos Capitolul III, nota nr. 4 (p. 278). Lucrarea a avut douä reeditari
sarbegi (1933 §i 1960) §i o traducere in limba germani (1897).
'3' Adica ruga lui Marko, de a invinge creginii, nu i-a fost ascultatä, dei el a
murit. Mod de a accentua infrangerea rominilor de cite Baiazid. Ed. cit., p. 15.
132Bibliografiile indica drept an al aparitiei 1919, dei mill imprimarii nu a fost
indicat pe foaia de titlu, dar faptul cl editia rusi a vizut lumina tiparului in anul
1917 ne indreptatege sa legäm momentul aparitieiacestei lucrari de prima conflagra-

- 158

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

tie mondialk care, printre multe altele, a avut drept consecintä directä constituirea
statului iugoslav. Atunci au apärut o serie de cärti i bro§uri destinate a lämuri opinia
publici mondialä despre realitätile politice §i istorice sirbe§ti. Dintre ele mentionäm:
H.W.V. Temperley, The History of Serbia, Londra, 1917 (apreciatà a fi hid "cea mai
bune, dar nouä ne-a fost inaccesibill), §i V. Bain et M. Miladinovith,Précis d'histoire
serbe, Paris, 1917, unde se mentioneazi: "En luttant comme vassal turc, Marko
périt dans un combat contre le voivode roumain Mirka en 1394. Les nrcs s' empa-
rèrerent aussit6t de ses possesions, devenant ainsi maltres de tous les territoires
situés au sud des montagnes de Char." (p. 27)
133 Vezi "a treia editie, indreptati", apirutä in anul 1926, P. 196.
134 La civilisation serbe au Moyen Age, traduit de l'allemand sous la direction
de M. Louis Eisenmalm, préface de M. Ernst Denis, Paris, Editions Bossard, 1922.
135 Pentru o exemplificare detaliati§i lImuritoarevezi notanr. 20 din Capitolul V
(p. 357-358).
136 Situatie nemodificatà de Haumant nici in 1932, clnd publicä minuscula de
numai 44p. Histoire de Yougoslaves.
137 Ed. cit., p. 205. Noua datare a bätäliei de la Rovine, eat i punctul de vedere
ce face din ea o victorie, dar c4tigati de regele Sigismund, i§i au originea in contri-
butille is toricului ¡iterar sarb George Spasojevie Radojieie, apirute mai întth in limba
ski* apoi in frantuzege in anii 1927-1928. Astfel, in studiul de mici dimensiuni
intitulat La cronologie de la bataille de Rovine, el afirmd: "In favoarea acestei noi
cronologii a bitäliei in chestiune am amintit faptul cà regele Ungariei, Sigismund,
s-a striduit, tocmai in mai 1395, si recucereasci de la turci, in folosul lui
Mircea, tara §i tronul Pril Române0. Pentru aceasta Sigismund nivili in
Tara Româneasci, stribitind 'Atli la Dunire unde cuceri Nicopolul Mic.
Mircea a trebuit si fie cel dintii interesat in reuOta acestei expeditii. Aceasta
ne face si credem ci el a luat parte la ea, probabil in calitate de comandant
al unui corp de armati rominesc. Dupi mine, deci, Walla de la Rovine se leagi
de faptele acestei campanil." (in "Revue Historique du Sud-Est Européen", nr. 4-6, avtil-
juin, p. 136-139; textul citat se afli la p. 137-138)
"8 Volumul reprezintä insumarea materiei cuprinse in cele doul ample volume
care elaborate de un larg colectiv tratateaa istoria lugoslaviei panä la inceputul
secolului al XVII-lea, Istotija Naroda Jugoslavije (primul a apärut in 1953, cel de-al
doilea in 1960). Aici, In capitolul Statul sarbesc §1 Macedonia fn secolele XI-XV,
paragraful 4: Serbia In relatie de vasalitate fatei de turci, vorbindu-se despre $tefan
Lazarevici, se spune: "Ca vasal a luat parte la expeditiile sale (ale lui Baiazid A VD).

159

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

El a participat la cucerirea Greciei, lar cand turcii au intreprins campania din Tara
Romineasca impotriva lui loan Mircea, care Ii nelini§tea pe turci prin nivälirile sale
In noile teritorii cucerite, el a participat alituri de craii Marcu §i Constantin Dejanovici
«dar nu de voie, ci de nevoie». in bitilia de la Rovine (1395) osta§ii lui loan Mircea,
alaturi de ajutorul ungurilor pe care-i conducea insu§i Sigismund, au ca§tigat victoria
asupra turcilor. intre mortii din partea turceasci a fost craiul Marcu" (despre Constantin
Dejanovici nu se precizeaza nimicA1/13),IstorijaNarodaJugoslavije, vol. I, Beograd,
1953, p, 423.

139 Istorija fugoslavije, ed. II, Belgrad, 1973, p.94 (s.n. AVD).
140 Ed. cit., vol. I, p. 123.

141 Vezi mai jos Capitolul III, nota nr. 4 (p. 277-278).
142
"Il fut tué en Valachie, au cours d'une bataille où il combattait dans les rangs de
l'armée turque. isk sa mort, son royaume devint province turque." Ed. cit., p. 429.

143 Vezi mai jos Capitolul VI, in nota nr. 28 (p. 463464).

144 "The prince of Wallachia, Mirtchéa by name, had sent a detaschement of

Rumans to fight for the freedom of the Peninsula at Kossovo (1389) and following the
Christian rout, had discreetly agreed to pay the Ottoman sovereign tribute.
Thencerforth Minchéa and his successors found themselves hitched more or less
helplessy to the Ottoman chariot." (op. cit., p. 205).
145 V
m 1958, L.S. Stavrianos publica la New York o noui sinteza devenitä imediat
autoritate In materie: The Balkans since 1453. Acelgi a mai publicat The Balkans,
1815-1914, New York, 1963, unnat, in anu11965, de Charles and Barbara Jelavich, The
Balkans, pretince Hall Inc., Englewood Cliffs, N.J., 1965, care urmäre§te istoria statelor
balcanice din Evul Mediu pink' la zi. Ultimii doi autori au dat, In 1983, in doui volume,
History of the Balkans, Cambridge University Press, 1983, care aprofundeazi istoria
secolelor XVIII-XX. impreunä cu sinteza lui Stavrianos g cu. John V.A. Fine Jr., The
Early Medieval Balkans. A Critical Surveil rom the Sixth to the Late Twelfth Century,
The University of Michigan Press, 1983, istoriografia americani a realizat un triptic
de mari sinteze partiale, din care nu mai lipse§te deck una, pentru perioada dintre
sfir§itul secolului al XII-lea i ciderea Constantinopolului, adica exact intervalul in
care se inscrie epoca lui Mircea

146 "Mircea le Grand (1386-1418) fut le véritable organisateur de la principauté,

bien que son règne connfit de singulières vicissitudes en raison des victoires alors
remportés par les Turcs dans le nord des Balkans. An moment de la 'Waste bataille

160

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

de Kossovo, des soldats valaques avaient combattu aux côtés des Serbes. Résolu d'en tirer
vengeance, le sultan Bajazet traversa le Danube dans l'éspoir d'écraser Mircéa, mais,
après lui avoir opposé une résistance inattendue, celui-ci lui échappa en se réfugiant en
Transylvanie. Lutter contre le Tim resta l'objectif de ce prince. Afin de poursuivre le
combat, il n'hésita pas i fake alliance avec le roi de Hongrie. Malgré l'appoint apporté par
l' arrivée des chevaliers bourguignons, tous deux furentvaincus i Nicopolis en 1396. Mircéa
n'en continua pas moins i tenir Cete aux musulmans, parfois non sans succès, mais les
conséquences de la défaite de Nicopolis l'obligèrent 1. payer tribut au sultan en 1413, tout
en conservant ä. la faveur de son héroisme une certaine autonomie. Sa patrie lui reste
reconnaissante de ses exploits comme de l'agrandissement qu'il lui a procuré en annexant
les territoires de la Dobrogea situés au sud du Danube, extension qui faisait de la Valachie
la riveraine de la Mer Noire [...] Le déclin consécutif ä la disparition de Mircéa a contribué
ä rehausser le prestige de ce prince dont la Valachie conserve le souvenir comme celui
d'un chef valeureux et d'un bon organisateur." (op. cit., p. 80-81)
147 Chronica dell'origine, eprogressi della Casa ottomana. Composta da Saidino
Turco eccellentissimo Historic° in lingua Turca. Parte prima. Nella quale si contiene
la vita, li costumi, e le guerre de'primi cinque Rè Ottomani ciòè d'Osmano, d'Orhano,
dAmurate, di Baiasete (oltre la vita, e le guerre d'Isa Celebi, d'Emir Suleimano, e di
Musa Celebi; i quali non s'annoveranofizi liveri, e legitimi Ré) e di Muhamete. Tradotta
da Vincenzo Bratutti Raguseo Interprete della Sacra Cesarea Maestä di Ferdinando Terzo
dall'Idioma 'Ram nell'italiano con la medesima frase, stile, e tessitura dell'Autore, con
somma diligienza, e fedelti. Opera nuova, Nè mal per avanti data in luce: Stampata con
licenza de'Superiori, et i spese di Sua Maesti Cesarea. In Viena l'anno 1649.
Importanta deosebitä a acestei lucriri consti in faptul ci este prima traducere
de cronici otomane intr-o limbi europeani moderni. Fiind italian, raguzanul
Bratutti a ficut-o in limba italianä, dupä cum, douä secole mai tärziu, germanul Ham-
mer va traduce din cronistica turci in limba germanä.
148
Franz Jozeph Sulzer, Geschichte des transalpinischen Daciens, das ist der
Walachey, Moldau und Bessarabiens, im Zusammenhange mit der Geschichte des
iibringen Daciens, vol. 1/1-3, Wien, 1781-1782 (lucrarea are §i o parte istoricä, dar
imprejuririle au ficut ca ea si riming, pini astäzi, in manuscrisveziEnciclopedia
istoriograflei rowinesti, Bucure§ti, Editura Stiintifici §i Enciclopedici, 1978, p. 307-
308).
'49 Vezi mai jos p. 309.
150 Vezi mai jos Capitolul II, nota nr. 1 (p. 232).
151Importanta lui Engel pentru istoriografia romlni moderni a fost sesizatä de

161

www.dacoromanica.ro
 ALIDCANDRU V. DITA

Dan Berindei care-i recuno§te rolul de fauritor de imagine g in cazul altui voievod de
mard, Mihai Viteazul: "Engel a contribuit in larga mäsurä la crearea imaginii sale mo-
derne, ideea de independentä §i cea de unitate fiind subliniate direct §i indirect in pa-
ginile pe care el i le consacri." (Mihai Viteazul in viziunea generatiei fauritorilor
Romaniei moderne , in vol. Mihai Viteazul Culegere de studii, redactori coordonatori
Paul Cernovodeanu g Constantin Rezachevici, Bucure§ti, Editura Academiei Romlne,
1975, P. 38-39).
De asemenea, nu putem rasa de-o parte plastica i ldmuritoarea caracterizare pe
care B.P. Hasdeu o facea istoriei romane§ti a lui Engel: "Prin cele doua tomuri de dstoria
Valahiei §i a Moldovei», publicate la 1804 §i facand parte din voluminoasa olstorie a
Statului Unguresch, austriacul Engel aduse pentru timpul sail un serviciu nepretuit
romanilor. Lesne i se iarta directiunea cea ratacitä politici de a baga natiunea romanä
sub coroana Sfantului Stefan: o simpla eticheta, ca i and ar lipi cineva un petic de
hartia scrisä «vin unguresc.» pe o sticlä de «Bordeaux», ceea ce n-ar strica intru netnic
calitatea Bordoului. Meritul cel netAgAduit al lui Engel este de a fi cules cel intAiu
o foarte mare grAmadi bibliografici de materialuri asupra totalitAtii istoriei
române, uurand astfel sarcina urma§ilor, pe prima linii a lui Sincai."Negru-
Vora. Un secol $ijumatate din inceputurile Statului Tara Romanegi (1230-1380),
ca Introducere la tomul IV din "Etymologicum magnum Romaniae" de B.P. Has deu,
Bucure§ti, Socec, 1898, p. XIV.
152 Johann Filstich, Schediasma Historicum de Walachorum Historia, Jena,
1743.
153 [Jean Louis] Carra,Histoire de la Moldavie et de la Valachie. Avec une disser-
tation sur l'état actuel de ces deux provinces, Jassy, 1777.
154 Anton Maria del Chiaro, Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia,
Venezia, 1718.
155 Général de Bawr, Mémoires historiques et géographiques sur la Valachie,
par -, Francofort et Leipzig, 1778.
156 Cronica Hungarorum, editia lui Johann Georg Schwandtner in Scriptores
rerum Hungaricarum veteres, ac genuini, partimprimum ex tenebris eruk partim
autehac quidem editi, nunc vero ex mss. condici bus, et rarissimis editionibus,
Bibliothecae Augustae Vindobonensis, ab inumeris mendis vindicati, plurimis
variantibus lectionibus, et necessariis, hinc inde, quibusdam notis illustrank
partim etiam ad nostra usque tempora con tinuati, multis que in locis auctiores
redditi, antiquissimis demun icunculis exorna, et cum amplissima praefatione
Mathiae Bela, nec non instructissimo rerum borum que indice, in nitidissimam
hancformam redacti. Cura et studio..., Vindobonae, tom I, 1746, p. 39-291.
162

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

157Antonius de Bonfinis, Rerum hungaricarum decades quatour cum dimidia,

Lipsiae, 1771.
158 Nicolaus Isthvanfius, Historiarum de rebus Ungaricks libri XXXIV, Vindo-
bonae, 1758.
159 Georgius Pray, Annales regum Hungariae ab anno Christi CMXC VII ad
annum MDLXIV deducti ac maximam partem ex scriptori bus coaevis, diploma-
tibus, tabulis publicis, et id genus litterariis instrumentis congesti, in loc. cit. (aici
In discutie p. 190-191).
160 Josephus Benko,Milk ovia s ive antiqui episcopatus Milkoviensis per terram
Transilvanicam, maxima diocesos suae parte, ohm exporrecti, explantio, tom 1-11,
Vienae, 1781.
161 Memoriae populorum, ohm ad Danubium, Pontum Euxinnum, Paludem
Maeotidem, Caucasum, Mare Caspium et inde magis ad septemtriones incoletium,
e Scriptoribus historiae byzantinae erutae et digestae a loannes GotthilfStrittero,
gymnasii Academiae Scientiarum Imperialis Petropolitanae conrectore, Petropoli,
1771-1779, tomi secundi, pars H: Valachia ex scriptores byzantinis, p. 893-936,
cap. I: Antiquissima Valachorum memoria, et res sub eorum duci bus Myrxa su
Myltza et Dano gestae, p. 901-911.
'62i di Pietro Luccari, Copioso riscretto degli annali di Rausa, libri quatro.
Ove diligentissimamente si descrive la fondatione della città, l'origine della Republica,
e suo Dominio, le guerre, le paci e tutti i notabili avvenimenti occorsi dal pricipio di
essa fino all' anno presente MDCN, Venetia, 1605.
163 Johann Thunmann, Untersuchungen fiber die Geschichte der östlichen
europäischen Völker, tom I, Leipzig, Crusius, 1774.
164 G. Popa-Lisseanu, incercare de monografie asupra cettitii Drdstorului-
Silistra. Cu cloud HO i ilustratiuni, Bucure§ti, "Minerva", 1913, p. 141.
165 Un exemplu al derutei in care este aruncat cercetitorul neavizat ce incearci
si giseasci coerenti istorick firi a §ti ci pentru a o afta trebuie, mai întâi, si tread
de stratul incoerentelor istoriografice dar §i de virsta inocentei in domeniul
cunoa§terii §i aplicirii metodologiei profesionale constituie cele doui incerciri
ale Cristinei Dineati: Mircea cel &Iran. De la comemoräri religioase la mari
adunäripopulare §iRovine o ecuatie cumai multe necunoscute (ambele publicate
In volumul colectiv Mituri istorice romásnegi. Sub directia lui Lucian Boia, Editura
Universitätii Bucuregi, 1995, p. 72-89; 90-102.

www.dacoromanica.ro
 CAPffOLUL

DATA 13\1013111111131 N01:11-1111NAI:13S13 A

SULTAN111.111 HAIAZ111 41 A

latimi 1113 LA INIVINI3

VI

www.dacoromanica.ro
 "Mircea voevod batrânul. Acesta au avut mare fäzboiu
cu Baezet sultanul. FAcutu-s-au acel rOzboiu pre apa lalomitii.
Biruit-au Mircea \Todd pre turci §i fOr' de numar au perit, tre-
cOnd Baezet DunArea färä vad. Si alte multe rizboae au avut
cu turcii. Flcut-au §i sfOnta mAnAstire din Coziia §*1 sfânta ma-
nästire Cotmeana când era valeatul 6891. Si au domnit Mircea
\Todd ani 29 §i au murit in domnie §i s-au ingropat la mAndstirea
lui, la Coziia."1

Aceste informatii sunt singurele consemnate de posteritatea medie-

yard româneasci despre cel dintli Mircea al dinastiei domnitoare mun-
tene. Este ma dad avem in vedere ci despre lupta antiotomanl a lui
Vlad Tepes cronica fcirii nu cunoasste absolut nimic; putin cOnd §tim
cit de diverse sunt informatiile despre el §i epoca sa in izvoarele sArbe,
ungare, bizantine, otomane, italiene §.a.
Mai mult n-a putut spune nici cel mai invAtat istoric avut de "Tara
Munteneasci" pinA in veacul al XIX-lea 1-am numit pe stolnicul Constan-
tin Cantacuzino care, consultat fiind de savantul italian Luigi Ferdi-
- 167 -
www.dacoromanica.ro
 ALocANDRu V. DITA

nando Marsigli asupra istorieiTärii Române§ti, rispundea despre acela.5i

voievod:
"Mircio primo. Questo 6 quel Mircia famoso, che l'historie,
cosi greche, come latine, fanno mentione; il quale hebbe con
litrchi molte guerre, anzi con sultan° Hdirim Baiazit, detto il
Folgore, e, come grannali valachi narrano, hebbe una gran vittoria
contro detto sultan°. E questo fece quel monasterio cenobio sit
le sponde dell'Olt, chiamato Cosia, nell' anno di Christ° 1393.2

ATAT DESPRE "FAIMOSUL MIRCEN': A FOST SINGURUL DOMN

MUNTEAN CARE A BIRUIT UN SULTAN g NU ORICARE INTR-UN
"MARE RAZBOI", iN CARE "TURCII FAR' DE NUMAR. AU PERIT."
Atunci de unde a aparut intreg hati§ul de evenimente, de date i
localizari legate de aceasta confruntare militara româno-otomana ce i-a
determinat pe unii cercetatori din zilele noastre care s-au apropiat de
subiect sa exclame CA ar fi vorba de o "babilonie", de o "ecuatie cu mai
multe necunoscute", ca s-ar afla in plin "mister" ?
Singurul raspuns corect ne trimite la modul neadecvat de cerce tare,
care n-a facut intotdeauna distinctia corecta intre sursa istoricd §i, sa-i
zicem, sursa istoriografted . Adica, intre izvorul istoric propriu-zis §i
supozitia istoriografica, devenitä "certitudine" istorica de la a doua citare.
Fail a face aceasta delimitare neta intre izvor §i speculatie istoriografica,
once cercetator risca sa cada intr-o capcana devenita aproape de neocolit,
capcana creatd in decurs de douà secole prin aglomerarea unei tesdturi
de supozitii istoriografice in spatele careia adevarul este mult prea puter-
nic estompat. Si pentru a fi corect intele0 vom enumera, sintetizand la
maxim, tot ceea ce s-a afirmatd pina in prezent despre evenimentul pe
care astazi il identificam a fi "batalia de la Rovine". Si anume:
I. Ca batalia de la Rovine a avut loc dupi lupta de la Nicopole din
anul 1396 (oricand, chiar §i in 1417); la 10 octombrie 1394; la 17 mai
1395; la sfir§itul veril sau in toamna lui 1395; in toamna anului 1393.

-168-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

II. Ca rezultatul confruntarii romAno-otomane a fost:

zdrobirea o§tilor lui Mircea de catre cele conduse de
Baiazid, domnul roman fiind silit fie sa se supuni §i si plateasci
tribut, fie sA fugi dupi ajutor la regele Sigismund de Luxemburg,
lisAnd domnia unui "vlaster pus de Baiazid, iar apoi si se rein-
toarci spiijinit de trupe ungare spre a-§i redobindi tonal;
lupta a avtit un caracter nedecis, victoria militari nepu-
find fi atribuita cu certitudine vreuneia dintre parti, dar rezultatul
politic a fost net defavorabil romAnilor, care au trebuit sa se
"inchine", acceptAnd suzeranitatea otomana §i plata tributului;
dei Mircea I a fost victorios pe cAmpul de lupta, putina-
tatea o§tilor sale la obligat sa se retraga spre capitala, unde a
avtit loc o noua batalle, de asta dad "nefericita", dupa care, fiind
inlocuit in domnie, s-a refitgiat la regele Sigismund dupa ajutor;
deplin victorios pe cAmpul de lupta, Mircea a fost victima
unei conjuratii a boierilor, tematori de intarirea "puterii centrale",
§i a fost alungat din tara in urma unei rascoale interne;
la Rovine domnul romAn a ca§tigat o mare victorie, arun-
cAndu-1 pe Baiazid la sud de Dunare,
dei la Rovine s-a cA§tigat o victorie antiotomand, ea nu a
fost obtinuta de romAnii condu§i de Mircea I, ci de regele Ungariei,
Sigismund de Luxemburg, venit s Ali protejeze "vasalul".

III. CA "rovinele" mentionate ca loc al bdtaliei in cronicile sarbegi se

afla langA Craiova, pe Jiu, pe Ialomita, pe Arge§ (de la varsarea in Dunäre
pAnd la Curtea de Arge§), sau chiar in Bulgaria sau Serbia.
Prin urmare, se pot scoate, din aceasta varietate de teze, ipoteze §i
afirmatii, cAteva propozitii a§ezate pe o temelie documentara sigura §i in
acord cu regulile elementare ale logicii ? Este intrebarea fireasca ce §i-o
pune oricine, de la specialist la omul cu o anume cultura generala, dornic
sä se lämureasca, §i la care ne-am propus sa rispundem in cele ce urmeazA.
-169-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

In acest capitol ga cum am afirmat-o din titlul sau , vom analiza

temeiurile tuturor datarilor avansate panä astazi privind expeditia nord-
dundreanä a sultanului Baiazid §i batalla de la Rovine, adicavom delimi-
ta exact, in limp istoric real, elementul central al domniei lui
Mircea I li piatra unghiularti a intregii "serii istorice" a luptei
antiotomane romanefti, C e va cuprinde bare limitele sale
aproape cinci secole de istorie national il.

1. ANUL 1393
In 1923J.H. Mordtmann afirma, iar Franz Babinger, peste cloud
decenii, il prelua, aratand CA "in istoria lui Baiazid I Fulgerul numai trei
date sunt bine stabilite (feststehen),0 anume: urcarea pe tron a sultanului,
care coincide cu batalia de la Kosovopolje, batalia de la Nicopole (25 sept.
1396) §i infrangerea de la Ankara (20 iulie 1402)"3. Babinger incerca sd
consolideze, la randu-i, o a patra data: a campaniei lui Baiazid la nord de
Dunare, ramasapana astazi subiect de discutie §i ipoteze.Totodata, in 1950
Donald E. Pitcher observa caracterul dupa parerea sa dezordonat,
haotic, "descreierat" (muddle-headed) al migärilor sultanului, ajungand
la concluzia ca "istoricul gase§te ca este aproape imposibil sa se aleaga
intre datele rivale ale campaniilor sultanului contra grecilor, sau sa decidd
cand §i cat de des a patruns in Valahia §i Karaman"4. Chiar despre primul
atac otoman, condus de Firuz bei, el credea ca "ne darn in fata celei mai
inspaimantatoare confuzii"5.
intr-o anumiti masura, impresia de confuzie "inspaimantatoare" §i
de dificultati insurmontabile in stabilirea raporturilor lui Baiazid cu
Mircea I §i Tara Romineasci este totu§i explicabila atunci clnd §tim ca vine
din partea turcologilor, indeob§te obi§nuiti a judeca lucrurile in primul
rand pe baza cuprinsului cronicilor otomane, ai caror autori nu se disting
prin precizie §i, adesea, nici prin respectul fata de adevdr. Dad, 'rasa, apli-
cam metoda confruntarii informatiilor provenite din izvor otoman cu
totalitatea surselor ce ne stau la dispozitie, dificultatile nu mai par atat
- 170 -

www.dacoromanica.ro
 MIRCE2k CEL MARE

de mari, §i lucrurile incep sd se clarifice. Din *ate, strategia urmatd de

Babinger a fost exact contrail': el a dutat sä depreciezeze, prin minitnali-
zarea sau ignorarea importantei, toate izvoarele neotomane, in special
pe cele bizantine §i särbe§ti, ca, in felul acesta, sa-§i poatä impune, in cele
din urmä, propria datare, dedusd, in exclusivitate, pe baza surselor oto-
mane. Adicä TOAMNA ANULUI 1393, cand s-ar fi desf4urat cam-
pania lui Baiazid §i ar fi cizut, in lupta de la Bovine (10 octombrie)
Marko Kralevici6.
Procedeul §i-a spus cuväntul, datarea propusi de Babinger anu-
lându-se practic prin simpla confruntare cu realitatea. Chiar dad
trecem peste obiectiile esentiale faptul cä pânä la evenimentele anului
1421, din motive hid neprecizate, cronologia cronicilor otomane este
gre§itd7 §i, deci, de neutilizat, iar izvoarele cre§tine contrazic, toate, data-
rea in anul 1393 , nu se poate ignora faptul CA Marko Kralevici a
fost prezent la intrunirea de la Serez care se §tie el a avut loc in
primivara lui 13948, sau pentru cei ce nu subscriu riguroasei demon-
stratii a lui Zakythinos, "la sfä.r§itul lui 1393, inceputul lui 1394"9. Ceea ce
inseamnä, oricum, d in toamna lui 1393 bätälia de la Rovine nu avusese
loc, din moment ce Marko, ca de altfel §i Constantin Draga § se aflau alkuri
de Baiazid la Serez. In plus, tocmai in octombrie 1393 Constantin
Draga, aflat nu in expeditie cu Baiazid, ci la el in tara §i pe tron, facea o
danie Mânistirii Vatoped de la Muntele Athos10.
Deci, la aceastä data cel care, impreund cu Marko Kralevici §i Stefan
Lazarevici, 1-a insotit pe Baiazid in campania din Tara Româneascl §i a
murit la Rovine "intr-un 17 mai" aläturi de Marko se afla hid in viatä
§i, desigur, in capitala sa de la Velbujd.
E§ecul lui Franz Babinger in tentativa de a data expeditia condusd de
Baiazid in Tara Româneasca bazändu-se exclusiv pe izvoare otomane,
constituie, de fapt, e§ecul une! metode §i, totodatä, un avertisment pentru
alte incercki similare.

-171-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

2. POST NICOPOLE (1396)

La fel de lipsiti de temei este O a§ezarea campaniei sultanale 0 a

marii confrundri romano-otomane dupä lupta de la Nicopole, a§a cum
procedeazi Engel" §i toti cei ce 1-au urmat, pornind de la Expunerile ir-
torice ale lui Laonic Chalcocondilu. impotriva datarii istoricului bi-
zantin din Turcocratie (a cdrui °pea' este scrisi la peste o jumitate de
secol de la eveniment, el insu0 fiind näscut in jurul anului 1423) se ridici
un text strict contemporan, a carui valoare probatorie este indis-
cutabila: Epistola lui Philippe de Mézières, in care se relateaza
despre dezastrul suferit de o§tile conduse de Baiazid in Tara Ro-
maneasca:
"De asemenea o fiul sh, Baiazid au trecut aproape trei ani
de atunci (environ trois ans a passe) , a avut o altd Mine contra
românilor, in care a fost infrint cu desavargre (desconfis csi plain)§i a
pierdut in jurul a 30.000 de turci, care au murit in bkálie. Si o mare
multime de cre§tini [români] de asemenea a murit." 8

Philippe de Mézières a scris aces te ränduri in decursul anului 1397,

astfel incat oricum ar fi numarati cei "aproape trei ani" nu se pot
referi decat la un eveniment petrecut anterior datei de 25 septem-
brie 1396, cand a avut loc catastrofa militara de la Nicopole.

3.10 OCTOMBRIE 1394

O a§a stau lucrurile adicd intr-un raport de anterioritate cu Malla
de la Nicopole o dovedesc, cu prisosintä, toate izvoarele care, descriind
evenimen tul, includ §i anul când a avut loc (fire§te, avem in vedere exclusiv
sursele cre§tine, cdci cele otomane, am s pus-o deja, sunt inutilizabile in
aceastä privintà). Iatä-le, in ordinea cronologicä a redactärii, pe cele
cunoscute pana astäzi:
- "Cronica bizantino-bulgaril" = anul 6903;
172-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Vi ata lui Refan Lazarevici de Konstantin Kostenetki = anul 6903;

Toate cronicile sirbe§ti "tinere" = anul 6903;
- Cronica scurd postbizantinä (Cronica 72-a, dupi cum o codificä
P. Schreiner) = anul 6903;
- Letopisetul brancovicesc = anul 6903.
Fiind vorba despre scrieri apartinând in exclusivitate ariei de civili-
zatie sud-dunärene, sistemul de computare este cel bizantin. Prin urmare,
anul 6903 "de la facerealumii" corespunde, in am ai erei noastre, interva-
lului 1 septembrie 1394-31 august 1395, §i aceasta este singura
secventi de timp in care discutia privind precizarea momentului
cand a avut loc expeditia sultanalaintreprinsi de Baiazid la nord
de Dunire 4i Ai rostul §i temeiul documentar.
Primul care incearcis 'A' dateze precis evenimentele este is toricul ceh
Constantin Jirdek.Dorind, in a sa Istorie a bulgarilor apiruti in anul
1876, sä limureascaimprejuririle ce au precedat moartea tarului bulgar
Ivan Si§man, el se ocupi g de expeditia sultanului Baiazid in Tara Roma-
neascA §i utilizeaza o variantä mai tärzie a cronicilor sarbe§ti, in care se
gäsea nu numai anul 6903, ci i data de 10 octombrie. Ca urmare, profe-
sor ul vienez vorbe§te despre camp ania "din to amni" a lui Baiazid §idatea-
zi batilia decisiva la 10 octombrie 1394.'4 Odad avansatd, aceasd
datä a intrat treptat in circuitul istoriografic rominesc 0 international, 0
timp de o jumätate de secol nu a fost contestata explicit de nici un
cercedtor.
Dar in anul 1928, in articolul sau din "Revue Historique du Sud-Est
turopéen" (nr. 4-6, avril-juin, p. 136-139), intitulat La chronologie de la
bataille de Rovine, invätatul sirb George Spasojevié Radojieie atragea
atentia celor ce acordaserd precum Constantin Jirdek o incredere
absoluta datei de 10 OCTOMBRIE, prezend in varianta cronicilor sär-
be§ti editati de Safafik in 1851 0 utilizad, cum am spus, de istoricul ceh
In Geschichte der Bulgaren, cl "des trente-neuf chroniques serbes qui
parlent de la bataille de Rovine, il n'y en a que DIX qui la rapportent
- 173 -

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

au 10 octobre; que ce sont justement les chroniques LES PLUS

RECENTS D'ORIGINE, et que la mention de la-dite bataille y
est toujours faite en termes identiques, ce qui porte ii penser
que nous avons affaire isi une seule tradition" [dintre cele 39 de
cronici sArbe§ti care vorbesc despre Mafia de la Rovine, numai ZECE o
raporteazd la 10 octombrie, iar acestea sunt tocmai cele mai recente ca
origine, iar mentiunea numitei Wälii este facutä totdeauna in aceia§i
termeni, ceea ce ne face sd credem cl avem de-a face cu o singurd traditie].
Din 1928 §i pand in momentul de fatä nu s-a mai fäcut nici un pas
inainte fatä de contributia lui Radojkie15.
Principalul impedimentl-a constituit, färähidoiald, accesul mai dificil
datoritä limbii in care a fost scrisä, pentru cercetätorii români, la lucra-
rea fundamentan in materie: Ljub.omir Stojanovié, Star stpski ro-
doslovi iletopisi, Sr. Karlovci, 192716. Impediment resimtit pänd de cu-
ränd §i de subsemnatul, care a trebuit sd a§tepte mult timp pentru a-i
pdtrunde slova.17 Am putut astfel intelege deplin ceea ce intuisem cu mai
bine de un deceniu in urmä: CA mult discutata, "dogmatizata" de la Jirdek
p And la istorici din zilele noastre , datä de 10 octombrie pentru lupta de
la Rovine NU ESTE DECXT UN ADAUS FACUT DE UN COPIST LA CEL
PUTIN UN SFERT DE MILENIU DUPÀ EVENIMENT18 .
i, cum de la intuitie la demonstratie drumul este intotdeauna
anevoios, ne vom nevoi ca sa foloshn un termen sui generis sd pre-
zentam intreaga problemä a atät de invocatelor cronici sArbegi care, in
mod ciudat, au rdmas totu§i Oa acum o mare necunoscutd pentru istori-
ografia româneasca. 0 facem cu privirea atintitä pe momentul istoric in
discutie: marea confruntare militard dintre oastea condusä de Mircea §i
aceea a lui Baiazid.

ANALISTICA SARBA MEDIEVALÀ, spre deosebire de celebrele

biografii de conducdtori politici §i de inalti ierarhi ai Bisericii Ortodoxe
Särbe toate cu nume de autori §tiuti , este in intregime anonina.
Nu avem, ca la ru§i, un Nestor, sau, ca la noi, un Macarie, Eftimie, Azaiie,
-174-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

spre a nu mai vorbi de marii cronicari ai secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea.

Sunt numai texte, copiate in diverse manuscrise, identificate si nomina-
lizate de cercetatori fie dupa provenienta lor, fie dupä locul unde se pas-
treaza in prezent, fie dupa colectionarii ce le-au descoperit si editat.
Din anul 1828 anul cind s-a tiparit primul dintre aceste
texte in "Letopis Matice Srpske" si pana in 1927, cand apare editia
cumulativä a lui Stojanovie, reprezentand bilantul tmui secol de cercetare
si editare, aproape toate aceste texte au fost tiparite in diverse publicatii
si de Cate numerosi cercetkori19.
Hazardul acestor aparitii si-a pus pecetea si pe istoriografia roma-
neasca, dupa cum ceea ce intra astfel in circuitul stiintific reprezenta o
traditie sau alta, o forma sau alta a textului. Faptul cUirdek a folosit varian-
ta editati in 1851 de Safafik, unde se afla data de 10 octombrie, a
creat o "traditie" istoriografica, iar faptul CA Hasdeu a cunoscut varianta
tipariti de Vukomanovk in "Glasnik drukvasrpske slovesnosti", XI, 1859,
p. 144-159, unde data de 10 octombrie lipsea, fiind prezent numai
anulerei bizantine 6903 pentru batalia de la Rovine, a dus la structurarea
alteia.
In ampla sa monografie introductiva la editia din 1927, Ljubomir Sto-
janovie, care incepuse studierea cronicilor si rodosloviilor pe cand era
student si ddduse cele mai multe editii partiale, a incercat pentru prima
oarä dupd opera de pionierat a lui V. Jagie din 1877 sa pund ordine in
aparentul haos inextricabil al manuscriselor si copiilor, ceca ce in mare
parte i-a reuit. El a facut distinctiaintre cloud mari categorii: letopisetele
"vechi", care nu includeau timpurile recente, si cele "noi" sau "tinere",
care incep eau de la moartea tarului stefan Duan (1355) i imbri-
tiau perioade mai mult sau mai putin intinse, lar alte doul."grupe"
debutau (potrivit impärtirii lui.Stojanovie) cu stiri despre Stefan Nemanja
si Nemanizi, in prima foarte laconice, in a doua mai dezvoltate.
Letopisetele "vechi" sau "batrane" nu intra in obiectivele cercetkii
noastre, ci numai a doua categorie, aceea in care figureaza si mentiunea

175
www.dacoromanica.ro
 ALEXiklYDRU V. DITA

despre expeditia lui Baiazid in Tara Româneasci Drept care, pentru a

verifica cifrele avansate de Radojii i valabilitatea demersului säu§fiin-
tific, vomrelua rezultatele lui Stojanovie, §i le vom prezenta mai departe,
cu unele mid contributii prilejuite de un nou examen al editillor anterioare
celei din 1927 (aproape toate accesibile in colectiile Bibliotecii Academiei
Romine).
Potrivit inventarului intocmit de Ljubomir Stojanovie, cunoa§tem
In prezent 40 de manuscrise in care ni s-au pistrat letopisetele
numite de el "tinere" sau "noi", i doui manuscrise in care s-au
pistrat doar ceca ce el consideri a fi "incerciri de alcituire a unor
letopisete".
La aceste 40+2 manuscrise trebuie adlugat cel copiat in Moldova, §i
actualmente pistrat la Sankt Petersburg, editat de loan Bogdan in
LetopisetidluiAzarie, Bucuregi, 1909, lucrarerd masd necunoscutd
invàtatului sArb.2°
Cele 42 de manuscrise sunt clasificate de Stojanovit in patru grupe,
dupà urmitoarele
Grupa I: cele care incep de la moartea lui Stefan Du§an
(1355);
Grupa II: cele care incep cu date despre Nemanizi, dar
aceste date sunt redactate foarte pe scurt;
Grupa cele care in cep tot cu Nemanizii, dar datele
despre ace§tia sunt mai dezvoltate;
Grupa IV: manuscrisele in numir de 4 care i s-au p Arut
CA nu pot fi clasate in nici una din cele trei grupe anterioare.
Fatd de Stojanovit, noi am adoptat pIstrAndu-ne in cadrul grupelor
identificate de el o alta ordonare a manuscriselor, §i anume:
- pentru prima grupd, DUI4 VECHIMEA MANUSCRISELOR,
incercdnd a identifica forma cea mai apropiatd de arhetip;
- pentru grupek a doua fi a treia ORDINEA NOASTRÀ A FOST

-176-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

DICTATA DE FORMA IN CARE ESTE RELATATA CONFRUNTAREA

ROMANO-OTOMANA.

In urma acestei clasificari ne-am qflat in fata unei realitäti neob-

servate de Stojanovg: continutul manuscriselor din cele trei grupe
ne demonstreazi existenta a TREI GENERATII de letopisete bine
individualizate, care apar in succesiune de-a lungul secolelor XV,
XVI, XVII §i XVIII. DIN ACEST MOTIV NOI ADOPTAm, IN LOC DE
"GRUPA", DENUMIREA DE "GENERATIE". Menfionam insa Inca o data
CA pistrim inventarul stabilit de Stojanovi6 pentru fiecare grupi.

CRONICHE PRIME' GENERA Tu

(SECOLUL AL XV-LEA)

Se caracterizeaza, dupl Stojanovit, prin debutul insemnarilor Gil

moartea lui Stefan Du§an (1355), §i cuprinde cele mai vechi copii de
anale sarbqti cunoscute.
Este reprezentata de 6 manuscrise complete §i de "incercarea de
cronica" dinManuscrisul Hagi-Iordanov.
1. Manuscrisul copiat la Ma' ntistirea Slatina din Moldo va,
de mai multe miiini, intre care cea a dilugii rului Isaia. A fost ter-
minat cu certitudine intre anii 1554-1562. Se pasta InBiblioteca Acade-
miei Teologice din Kiev atunci cand loan Bogdan a editat din el cronicile
romine§ti (in volumul Vechile cronice moldovenegi pand la Urechia,
Bucure§ti, 1891), o analele sirbegi impreuna cu a§a numita "Cronica
bulgare (in "Archly fiir slavische Philologie", XIII, 1891, p. 481-543).
Bogdan a constatat ca acest manuscris confine "cele mai vechi anale
sarbe,sti din toate age s-au descoperit plinei acum". insemnarile incep
cu moartea lui Stefan Du§an §i se termini cu moartearegelui Matias Corvin
(1490),fapt ce aratd di au intrat in circuitul culturii vechi romanegi
Informa In care textul lor se cristalizase in penultimul deceniu al
secolului al XV-lea, la maiputin de un secol distantel de confruntarea

-177-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

romano-otomand . in aceasti font* cea mai veche atestad, SE

AFLA MENTIONAT NUMAI ANUL 6903, LIRA DATA DE LUNA $1 ZI,
cu adt mai putin vreun 10 octombrie:
Vs léto 6903 voevis'e Tourci na Vlahe. I krah) Marko i
Kostandinb pogyboge.*
anul 6903 au mers turcii Cu rdzboi In Tara Româ-
"In

neascdci craii Marco ,O Costandin aupierit."

De observat CA, la fel ca 0 cea mai veche mArturie sArbeascsä precis
databilI, Viata lui Refan Lazarevici (cca 1431), confruntarea nu este
declarad victorie dinspre nici o parte, iar numele celor cazuti apare
simpluMarco §i Constantin, firi adausurile "Kralevici" 0 "Jegligovat",
sau ca in Cronica bizantino-slavei , unde apar Marco Kralevici §i Cons-
tantin Dragwvici (la Moxa:Marco Cralevici §iConstantin Dragovici,
ceea ce dovede§te prezenta acestor forme onomastice 0 in manuscrisul
din Tara Româneasd pe care el 1-a folosit). in copia moldoveneasca de la
mijlocul secolului al XVI-lea, cea mai veche copie de anale sirbqti
precis databilà, mai se and 0 alte date de istorie romaneasca apartinând
anali§tilor sarbi anonimi, care reflectd ecourile istoriei noastre in lumea
sud-dunäreand. Ele nu sunt opera copigilor romani, caci existä 0 in ma-
nuscrisele copiate la sud de DunAre.
2. Manuscrisul copiat in Moldova la sfirfitul secolului al
XVI -lea sau in prima jumd tate a secolului al XVII-lea , actualmente
In Biblioteca Publicel de Stat din Sankt-Petersburg, studiat 0 editat
pentru partea istoriograficd de loan Bogdan in lucrarea saLetopiseful
lui Azarie, Bucure0i, 1909. Este copia rimasi necunoscud (ca 0
manuscrisul in cauzi) lui Stojanovié.
Slavistul român a avut inspirata idee de a insoti editia pArtii din
manuscris ce contine analele sarbe§ti cu o traducere proprie, in limba
* Pentru uprinta lecturii textelor slavone am optat pentru transcrierea In uzantA
internationali
178
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

romana, ceea ce face accesibili i cercetatorului necunoscator de slavoni

aceasta forma a analisticii sarbe medievale (veziAnexa Vi). loan Bogdan
a tradus atat partea care prive§te istoria sarbi i ecourile de istorie a
Europei Centrale i Sud-Estice (caracteristica acestui gen de anale fiind
toanai deschiderea lor spre evenimentele din fntreaga zone°, cat 0
"cronograful pe scurt" al evenimentelor "de la Adam" pana la momentul
cand se trece la analistica propriu-zisa. Acest pfeambul, de istorie biblici
bizantina', in mai multe variante, precede 0 in`sotege, de regula, analele
propriu-zise. Prin traducerea lui I. Bogdan, avem, astfel, la indemani una
din ipostazele complete 0 reprezentative ale genului.
Se observi cum analele sarbegi se opresc la acela0 eveniment al
mortii lui Matias Corvin, i confruntand textul din manuscrisul de la St
Petersburg cu cel din manuscrisul de la Kiev ambele de provenienta
moldoveneascd constatam cä ele se acoperi intocmai, diferind 'rasa
total in privinta"preambulului" biblico-bizantin (editatpentru manuscri-
sul de la Kiev de Bogdan in "Archlv für slavische Philologie", p. 502-520).
Atat deosebirea dintre aceste texte "introductive" (cel de la Kiev fiind mult
mai intins §i reprezentand, ciar, alta forma a acestei pärti biblice), cat §i
unele particularitati de infimahnportantapentru continut, dar revelatoare
pentru traditia manuscrisei deosebitd ceéreia fi apar,tine fiecare din
aceste copii, ne demonstreazd cá ambele manuscrise au avut pro-
priul lor original, dar ca textul analelor sirbqti era identic in
aceste originale, diferind doar "preambulur biblico-bizantin. Fapt in
masura sl.probeze din vecheanoastrd cultur d a plitruns de timpu-
riu ci s-a conservat perfectforma ceamaiveche a acestor
sere tinere", randuite de Stojanovi6 in "Grupa I" forma ce se cristalizase
deplin inainte de sfar0tu1 secolului al XV-lea, ultima tire consemnati
fiind din anul 1490.
Prin urmare, este evident CA prima modalitate de consem-
nare a confruntirii româno-otomane din anul 6903, aceea pe
care o putem socoti dad nu strict contemporani (ca in cazul a§a-
numitei "Cronici bizantino-bulgare", terminata in anu11411, sau al Viefii
179
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

luí Refan Lazarevici, redactata in anul 1431, dar pe temeiul informatiei

detinute chiar de la un participant la evenimente), in once caz cea mai
apropiatel In timp de evenimentulrekitat, este aceea consemnatà
aici, §i reprodusa de noi °data in plus:
"IN ANUL 6903 AU MERS TURCII CU RÀZBOI IN TARA ROMA-
NEASCA, SI AU PIERIT CRAIUL MARCO g CONSTANTIN."
Stint de retinut:
Existenta unei unice confruntiri, ceea ce confirma
toate celelalte izvoare 0 anuleazä, implicit, fictiunile istoriografice
moderne (Litzica, Onciul, Giurescu etc.) despre cloud, sau chiar
trei, camp anii §i batalii.
Moartea celor doi printi sarbi Marco 0 Constantin in
aceasta unici expeditie sultanali contra Tirii Româneti,
fara a se da explicatii in plus asupra imprejurarilor.
Absenta afirmarii explicite a victorieiromásnegi, prectun
§i a indicatiei privind locul celebra "na rovinah" 0 (nu mai e
nevoie sa o spunem) absenta oricarei urme de 10 octom-
brie, din aceasti cea mai veche formi a analelor sarbeti,
0 cea mai apropiati in timp de evenimentul in discutie.
Ca forma intrata in circuitul culturii romanegi vechi, cuprinzand eve-
nimentele de la moartealuiDu§an la moartea lui Matias Corvin, prelua cu
maxima fidelitate 0 rafä nici o interventie in text traditia manuscrisa sud-
dunareanä, ne-o demonstreaza categoric toate manuscrisele din aceea0
grupl copiate la sud de Dundre §i cunoscute astazi:
3. Manuscrisul de la Mii mistirea Studenita. Este un "sbornic"
de texte hagiografice, teologice §i istorice asemanator cu cele cloud moldo-
vene0i in care ne intalnim atat cu forma letopisetelor numite "vechi",
ce expuneau pe larg istoria Serbiei de la intemeiere 0 in timpul primilor
säi conducatori, cat §1 cu tipul de letopisete "nor, in varianta din Prima
grupti, reprezentata cel mai bine in copiile moldovene§ti.
180

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Aici este de precizat un fapt deopotriva de evident §i de important

Anume ca pentru vechii no§tri carturari interesul analelor sarbe§tivenea
din larga lor deschidere, am zice "internationala", fiind o adevarata
oglinda a desfä§urarii evenimentelor din intreaga zona Sud-Est Europeand
§i atragand prin asp ectul lor de "istorie universale precedatd de o recapitu-
lare a devenirii omenirii "de la Adam". De aceea cop4tii de la nord de Du-
nare nu au fost interesati sa copieze ceea ce era doar istorie sarbd, adica
letopisetele "vechi" sau "batrane", ale caror originale s-aupierdut, pastran-
du-s e doar letopisetele "tin ere" copiate in sbornicele folosite de monahii
car turari ai manastirilor noastre.
Manuscrisul copiat in Manastirea Studenita in anul 1760, dar dupa
un original cu mult mai vechi, a intr at in secolul tre cut inBibliotecaNatio-
nald din Belgrad, care a ars in timpul bombardamentelor germane din
cel de-al doilea razboi mondial. Partea istorica fus ese insa editata integral:
Letopiseful "vechi" (copiat pe filele 386r-398) de L. Stojanovie
("Starine.", XIII, 1881, p. 167-173) §i de Ville& Vukasovi6 ("Spomenik",
XXXVIII, 1900, p. 112-116). Letopisetul "nou" (filele 398°-413) de
Vukasovie, in loc. cit., p. 116-121.
Vukasovi6 a constatat CA "preambulul" biblico-bizantin este identic
cu al Manuscrisului de la Cetinie, copiat inainte de 1576, din care
Stojanovi6 a editat partea "generald" ("preambulul") in "Spomenik", III,
1890, p. 119-122, §i Jagi analele sarbe§ti in "Archly für slavische Philo-
logie", II, 1877, p. 93-99. Or, dacapartea biblico-bizantina dinManuscrisul
de la Cetinie este identica cu a Manuscrisului de la Studenita, atunci
este identici 0 cu manuscrisul moldovenesc de la St. Petersburg,
pe care l-a tradus loan Bogdan, cum o dovede§te confruntarea textelor,
ceca ce ne indica in ce familie de manuscrise sud-slave trebuie inclusa copia
moldoveneasca respectiva: impreuna cu manuscrisele Studenita §i
Cetinje. Dar, de§i am fi tentati sal gezam pe acesta mai aproape de Cetinie
copiat inainte de 1576 , imediata lui vecinatate este Studenita, care,
dei copiat in 1760, a avut un original atat de vechi, hick se acoperà
exact, in partea analelor sarbeti, cu copia moldoveneasci.
- 181 -
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V: NIA

Textul acestor anale, apartinând primei generatii, a fost publicat

integral de Vukasovie (loc. cit., p. 118-121), §i el se acoperi cum spuneam
aproape phi la identitate cu copüle moldovenegi, prezentind unele
particularititi care-1 egalizeazä cu copia de la Slatina (Ms. de la Kiev), §i-1
deosebege de cea de la Sankt Petersburg, ceea ce este o indicatie in plus
cu privire la vechimem.
Care sunt diferentele fata de traditia moldoveneasci ?Foarte putine:
"in anul 6938 au luat turcii Solunur (Salonicul) lipsege din
ambele copii moldoveneod.
"in anul 6944 a murit regele Sigismund" idem.
La cIderea Resavei, längä datà 10 mai se adaugi: vs srédou a
outrè vsznesenje gospodnie bee.
La urcarea pe tron a lui Baiazid II, se di "in aceea,si luni ziva 19",
In loc de "mai 19".
Moartea lui Matias Corvin este: "a murit regele Matias, fiul lui Iancu
Voievod, in marea Vienr.
Privind textul de la Studenita in lumina copiilor moldovene§ti (pe
care le vom identifica in cele ce urmeaziprin M), inregisträn' 1 urmitoarele
diferente:
"in anul 6946 a inrobit Murad Serbia", continui in Mcu "§i au luat
Borcea §i Ravanita".
Lipse§te tirea despre ciskoria lui Lazir, fiul despotului, in 6955,
prezenti in M.
La ziva cäderii Constantinopolului, M adaugi: marii.
Dup A tirea mortii Irinei, sotia despotului de Rudnic (6965), in M
mai urmeazd: "Si in ziva aceea au fugit Gargur §i tarita Mara, sora lui Lazär,
la Meluned beg la Poarti".
La moartea despotului Lazär (6966), Mprecizeazi: "intr-o vineri,
In al treilea ceas din noapte".
La data c'äderii ceatii Smederevo (6967), se di in Mi luna: iulie.
-182-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

"In anul 6994 au batut Misirenii Anatolia" este doar in M, unde

dupa moartea lui Valc se adauga: "zis Gurgurovici, in tara ungureasca,
aprilie 16".
Dup a moartea taritei Mara (6996), in M continua: "Si in acela0 an
au batut Arapii §i Misirenü oastea imp aratului Baiazid in tara lor. In anul
6997 Arapii §i Misirenii au batut din nou pe imparatul Baiazid in tara lor".
In M: moartea lui Matias Corvin este urmata de semnele de la
Tarigrad.
Credem ca tocmai diferentele evidentiate pun in lumina cvasiiden-
titatea funciara a textelor. Faptul cá relatarea confruntirii romano-
otomane nu difera decat prin prezenta de douà ori a literei ç in M (redac-
tia mediobulgara proprie carturarilor roman°, spre deosebire de e in
Studenifa, nu mai are nevoie de nici un comentariu.
4. ManuscrlsulMân4stirii Saratuloporsk , identificat ca atare
dupi douiinsemniri privind evenimente din viata manistirii (intre care
moartea staretului), este considerat "de la inceputul secolului XVI" 0 duce
§irul evenimentelor pana in anul 150. Se pasta in Muzeul National al
Bosniei ci Hertegovinei atunci cand Djiro Truhelka a editat in anul 1894
analele sarbe§ti insotite de "preambulul" biblico-istoric, in varianta mult
mai redusä, la fel ca in cel de-al doilea manuscris moldovenesc, in cel de la
Studenita i Cetinie. Ceamai fugitiva comparatie de texte confirma aceasta
traditie manuscrisi
Letopisetul propriu-zis (p. 459-463 din "Glasnik Zemaljskog Muzeja
u Bosni i Hercegovini", VI, 1894), confruntat cu copiile moldovene§ti, se
dovede§te a fi fost copiat cu destule neglijente, randuriintregi sarite, altele
aglutinate prin "alunecarea ochiului" copistului pe cite un cuvant ce se
repeta. Dar in rest, identitatea este, din nou, aproape perfectä pana la anul
1490, dupa care §tirile adaugate pani la 1509 Ii apartin. Ele nu depi§esc
18 randmi finale.
Exista i aici structura §i continutul variantei celei mai apropiate de
-183-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

forma originarl, färifantezii de copist §i interpolári masive, doar cu acci-

dentele de copiere amintite, evidente.
Sunt prezente cele doud §tiri absente din copiile nord- dunarene: cu-
cerirea Salonicului g moartea regelui Sigismund. In schimb, aici exista
tirea despre casatoria lui Lazar, textul despre fuga lui "Gragour" 0
taritei Mara la Mehmed, la Poartd, precum 0 toate particularitdtile
de la punctele 7 0 8 (misirenii, Gurgurovici, infra ngerea lui Baiazid
de arapi 0 misireni), ceea ce pune In luminii, Inca o dat4, fideli-
tatea copiilor moldoveneftifatii de originalul copiat fi apropie-
rea acestui original de arhetip.
1 IN ACEST MANUSCRIS, RELATAREA CONFRUNTARII ROMA-
NO-OTOMANE ESTE PANA LA LITERA. ACEEMI CU CE CONSEMNEAZA
TEXTELE ANTERIOARE.
5. Manuscrisul de la Cetinie, ajuns in Biblioteca Universitatii
din Odessa dupà ce fusese achizitionat de slavistul polonez Kucharski in
anul 1830, in urma unei cOldtorii in Muntenegru. Este datat din secolul al
XVI-lea g a servit lui V. Jagie spre a realiza editia cunoscutä a Vietii lui
,S1tejian Lazarevici, in "Glasnik", XLII. Textele ce ne intereseaza aici au fost
editate de Jagie (in "Archiv fiir slaviche Philologie", II, p. 77-102, analele
sOrbe§ti), iar partea biblico-bizantind de Lj. Stojanovie (in "Spomenik",
III, 119-122).
Colationarea textelor dovede§te identitatea "preambulului" cu cel din
manuscrisul de la St. Petersburg, iar in privinta analelor observimunele
interpoliri ce ne fac si asistim la debutul pro cesului de prelucra-
re, de intercalarea de §tiri noi in chiar cuprinsul analelor, nu doar
In continuarea lor. Acum copi§tii nu se mai multumesc si trans-
crie fie 11 cu omisiuni sau gre§eli , ci dobindesc veleititi de
colaboratori. Din aceasti noui atitudine va rezulta evolutia in
urma cireia se va trece la noile generatii ale analisticii sarbe§ti.
Ele sunt reprezentate de manuscrisele grupelor a doua g a treia din clasi-
ficarea lui Stojanovi6. Aici vedem "pe viu" cum se manifesta fenomenul.
Deocamdata sunt numai tentative de imbogatire a structurii initiale.
-184-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Si acest manuscris, datat din prima jumatate a secolului al XVI-lea,

deci contemporan Cu cea mai veche copie moldoveneasci, confir-
ma excelenta i credibilitatea acestor copii ale carturarilor romani. Con-
statam aici absenta aceloral §tiri (cucerirea Salonicului i moartea regelui
Sigismund) §i, In schimb, gasim toate cele 8 particularitati inregistrate in
raport cu Manuscrisul de la Studenip:
Borcea §i Ravanita;
casätoria lui Lazar;
ziva de marti pentru caderea Constantinopolului;
fuga lui Gargur i taritei Mara;
ziva de vineri pentru moartea lui Lazar (ara ceasul din
noapte);
pentru cucerirea cetátii Smederevo aflam aici luna iunie;
gasim amb ele §tiri.
Textul de la 8, privind expeditia turcilor, este irisa modificat
substantial.
O analiza a tuturor aporturilor autorului acestei variante (di ci se
poate vorbi aici de un autor, nu doar de un copist) iese din cadrul
cercetarii noastre §i o semnalam cercetatorilor viitori.Aici apare pentru
prima oari informatia despre expeditia lui Mehmed H contra lui
Vlad Tepe (Drakulovic ceea ce araa i modul cum era interpretat
numele sau: "fiul Dracului", "fiul lui Dracul".
Deosebit de pretioase sunt cele treipagini intregi de continuare, dupa
moartea lui Matias Corvin, pana in anul 7081 (1572). In ce raporturi se
afla. aceste ultime insemnari cu cele din prima jumatate a secolului ? Sunt
ele de aceea§i mâna. ? Manuscrisul merla o cercetare speciall, fie §i pentru
multimea de date de istorie romaneasci Textul ar merita o traducere inte-
grala, ca aceea realizata de loan Bogdan, spre a putea fi folosit de istoricii
romani. in ceca cene privqte, constatim in el evolutia spre o noua
formula analistici, dar aceasta evolutie nu a atins inca tirea
despre confruntarea romano-otomana din anul 6903.
-185-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

Manuscrisul de la Sofia (numit astfel deoarece se pastreaza in

Biblioteca Nationala din Sofia inregistrat sub nr. 68) ne pune in fata altei
tendinte: de a simplifica, de a face textul teleg,rafic, reducand toad
partea biblico-istorici la un Or de nume, dintre care numai putine au o
explicatie laconici, spre a se trece imediat la analele propriu-zise, de la
moartealui Du§an inainte. Dar acelaO procedeu de simplificare, de esentia-
lizare, care transforma naraliunea intr-un aide mémoire, cu riscul de a se
rasa pe dinafara multa materie, ne intampini O in aceasta sectiune. Din 9
randuri in editia Bogdan se face unul singur, privind moartea lui Valkgin
O Uglie§a. Tot ce prive§te cucerirea Galipolei O toate celelalte au dispirut
In schimb, cele douirinduri despre bitilia de la Kosovo O cele anterioare
despre lupta de la Pldnik devin o ampli naratiune epici, cu amintirea
semnelor ceregi. Sunt in total 20 de randuri in editia ce o datorim lui E.
Kaluiniacki ("Archiv fill' . slaviche Philologie", XVI, 1894, p. 57-65). Dupd
ele, imediat, urmeazd insemnarea despre expeditia lui Baiazidin Tara
Ronuineascd, riltnasd la aceeafiformd, reprodusd literal. Se sare
peste Nicopole, dar nu peste data moriii luí Mircea I. prezentd in
aproape toate copule analelor sarbeg. Apare consemnar ea luptelor lui
Vlad Tepes cu turcii, intr-o forma' diferiti de Manuscrisul de la Cetinie.
Se mentioneaza expeditia lui Soliman Magnificul contra lui Petra Rare§.
Ultima insemnare este din anul 7130 (1622) expeditia sultanului Osman
impotriva Poloniei.
Din vechea O bogat a structura n-a mai rimas deck faptul case incepe
tot de la moartea lui Du§an, ceea ce o gazi in prima grupi. Dupa
dezvoltarea maxima din secolul al XVI-lea reprezentata de Manuscrisul
de la Cetinie , aceasta ramuri a istoriografiei sarbe medievale se contracta
i se "desfrunzege" in secolul al XVII-lea, pistrind insi, in ce ne
privqte, informatia neschimbati despre expeditia lui Baiazid.
Aceegi formulare o gasim, pentru a aptea oari, in ceea ce
Stojanovi6 a prezentat ca "incercari de cronici", o incercare nedusa mai
departe, pästrata inManuscrisul HagiJordanov. Fragmentul ramas a
-186-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

fost editat de Stojanovie, prima datä in "Starine.", XIII, 1881, p. 173-175,

0 a doua oari in volumul din anul 1927, p. 112-114.
Textul ce ne intereseazi are o oarecare variatie:
In anul 6905 (sic !). In acest an turcii au mers Cu rdzboi
in Tara Romdneascd # craiul Mamo si Constantin au pierit."
Am reconstituit deci terenul §i climatul literar-istoriografic in care a
apirut in analistica slrba CEA MAI VECHE CONSEMNARE DESPRE
EVENIMENTUL ANULUI 6903. Vom stabili acum pe ce ell acest text
laconic 0 lipsit de once incircAturi afectivi sau axiologici a devenit mai
intli unul in care se vorbe0e despre o victorie proclamati §i local
zati, iar, in cele din urmi, chiar inzestrad, pe lingi anul erei bizantine,
cu o dati de luni §i. zi.
Pentru aceasta trebuie si p4im pe alt ogor al infloritoarei analistici
sirbe§ti medievale: al generatiilor a doua ci a treia.

CROIVICILE DIN A DOUA GENERATIE

(SECOLUL AL XVI- LEA)

Cele 6 texte rinduite de Ljubomir Stojanovie in "grupa a II-a" a

clasamentului siu, la care se adaugi un al 7-lea (Ms. nr. 501 al Acade-
miel de tiinte lugoslave) nu sunt doar o "grupi", cid, la cel mai
elementar examen, se infiti§eazd ca o categorie aparte de cronici, cu o
structurl §i un continut ce le prezintà drept o generatie perfect indivi-
dualizati.
Car acteristica retinud de Stoj movie ("Cronicile in care se vorbege
pe scurt despre Nemanja #despre Nemanizil este cea mai putin revela-
toare. Trisitura lor definitorie este tendinta de a alcitui un nou
tip de istoriografie, ce incepe cu Adam §i enumeri to ate sinoadele
ecumenice, dar in loc si includi istoria Bizantului dincolo de
aceste sinoade, trece la istoria Serbiei, de la intemeietorul ei,
-187-

www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu V DITA

$tefan Nemanja, folosind evident "letopisetele vechi" sau "bátráne" in

aceeni manierä lapidará ce imprimä succesiunii informatiilor o fluentá
rapidi, un ritm foarte alert.
Puse aláturi, aceste cronici i0 dezváluie imediat perfecta lor inrudire,
dar un raport strict intre ele, pentru a urmarifirul genetic i a identi-
fica eventuale legaturi de la original la copie este imposibil de facut,
deoarece, ap cum constata Stojanovie (care a incercat fdri mare succes
aceste raportári), multe au lacune prin pierderea de file (intr-unul tocmai
fila cu Rovine !), sau se opresc la date diferite. Totu§i este clara apartenenta
lor la aceeni "generatie", deoarece derivá evident din mo§tenirea ante-
rioará, printr-un proces tot a§a de evident de filiatie. Se pot identifica,
träsáturá ca trásáturd, "párintii" ce le-au nAscut: cronicile dinprima gene-
ralle, alcatuite In secolul alXV-lea, ciletopisetele "vechr sau "bar -cine",
iarpentru "preambulul" de istorie biblico-sinodala, bogata mogenire
a genului.
Nici unul dintre aceste manuscrise nu este mai vechi de seco-
lul al XVI-lea, fapt de la sine inteles, din moment ce este secolul când
apare respectiva generatie. Le-am clasificat nu in ordinea lui Stojanovie,
cipornind de la modul cum este redatd confruntarea romd no-
otomana':
I
Vi, lèto 6903 pr6gje Bajazytb na Vlahe, i pogybe Marbko i
Kostadinb.

"In anul 6903 <1395> [anul erei noastre este adáugat de

editorul Novacovie AVD] a trecut Baiazid [Dunarea] in Tara
Româneasca ci au murit Marco li Constantin. "
Se observd cá informatia este identid in privinta continutului ca aceea
din cronicile generatieisanterioare, dar apar reformulári terminologice.
In loc de voevage (s-au razboit, au facut rdzboi) apare prégje de la
prégazati (transireflumen, a trece unfluviu) (Mild. Lexicon, p. 721).
-188-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

In loc de "turcii", cum era in absoluttoate copiile generatieiprece-

dente, se indicá numele sultanului Baiazid. Ramâne insi identici
pozitia fata de eveniment:
nu se proclama victoria românilor,
nu apare numele voievodului;
nu apare nici un cognomen la numele celor doi printi
cazuti, pentru care se intrebuinteazd acela§i verb: au murit.
Aceasta formd se afla doar intr-un singur manuscris, pe care-1
numerotAm:
1. Fragmentul de letopiset din Ms. nr. 184 al Bibliotecii Na-
tionale din Belgrad, editat de Stoj an Novakovie (in "Starine.", VI, 1874,
p. 20-23). Ultima insemnare este din anu11484, dupd care restullipse§te.
Editorul considerd CA, dupa ductul literei, manuscrisul nu poate fi mai
nou de "prima jumkate a secolului al XV-lea", fára sl observe acest... amA-
nunt cronologic esential, care impinge cel putin copia analelor in cauza la
sfar§itul secolului, iar dacA nu s-ar fi intrerupt prin pierdereafilelor, evident
In secolul urmator. Totu§i, fap tul ca a putut fi datat chiar in prima jumatate
a secolului al XV-lea probeazA cl ne aflim in fata celui mai vechi
manuscris al generatiei a II-a, §i CA aceasta vechime coincide cu
forma cea mai apropiad de varianta generatiei anterioare, dei
cu modificarile constatate.
II
Vi léto 6903 pogibe Bajazitb na Vlasélrb i si, ninab Marko
Krah,evikb i Konstandinb.

"In anul 6903 au murit/cdzut Baiazid la romdni fi

impreund cu el Marco Kralevici fi Constantin."
Am tradus pe pogibe cu "au murit" sau "cdzut", ffindci este folosit
peste tot cu acest sens. Forma aceasta, "impreunl" cu aparitia cognome-
nului "ICralevici" lânglnumelelui Marko ne intâmpind in douimanuscrise:

-189-

www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu V DITA

Manuscrisul de la Gabrovo, dus in Rusia de V. Grigorovici 0

intrat, impreuni cu intreaga sa colegie, in Biblioteca Universitdiii din
Odessa. Din el a editat analele sirbe§ti in carteaDespre Serbia in relatiile
sale cu statele vecine cu prectädere in secolele al XIV-lea ,Fi al XV-lea,
Kazan, 1859. Nu este datat de editor, iar ultima insemnare este din anul
7086 (1578), deci din a doua jumitate a secolului XVI. In editialui Grigo-
rovici s-au strecurat doui omisiuni, intre care data mortii lui Mircea I. Ele
au fost intregke dei. Stojanovie in "Spomenik", LXV1, 1926, P. 232.
Manuscrisul nr. 501 al Academiei Iugoslave, numit de L.
Stojanovie 7agrebski",§i editat in anu1192 6 in "Spomenik", LXV1, p. 227-
228. Acest manuscris i-a fost cunoscut §i lui Stoj an Novakovie care a editat
In "Starine.",1X, 1877, "rodoslovia" ce precede textul analelor. Manuscrisul
este neterminat, lipsindu-i file de la sfir§it. Textul analelor se incheie la
moartea lui lancu Corvin, dupi care urmeazi o insemnare tocmai din anul
7029 (1521): "VI lèto 7029. Sie l'éto pade Soultanb Soyleimanb ..." Aici
manuscrisul ia sfar§it.
Mentionim ci o insemnare pentru anul 7029 nu Aim inManuscri-
sul nr. 273, dei are ultima tire din 7030, §i nici in Manuscrisul de la
Gabrovo, care, dupi cum am precizat, se termini' cu anu11578.

III
VI lèto 6903 hodi Bajazitb na Vlahe i pogybè Mar'ko
Kralevikb i Kostadin iegligov'cb na Rovinahb.
"In anul 6903 a mers Baiazid in Tara Romaneascd # au
murit Marco Kralevici ssi Constantin Jegligoval la rovini."
(forma este pluralä, "la rovini", "la rovine" AVD)
Gisim aceasti forma', in care verbul este hodi a mers , §i unde
apare localizarea "la rovini" (dar numai spre a indica locul mortii celor
doi ambii dati cu cognomn §i nu locul unei victorii) intr-un singur
manuscris din grupd:
- 190 -

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL NIARE

Manuscrisul nr. 273 al BiblioteciiNationak din Belgrad,

din care analele au fost editate de Stojan Novacovie in "Starine.", IX, 1877,
p. 77-82, precedate de "preambulur de la Adam, aici intr-o formi §i mai
simplificad, Mil sinoadele ecumenice, i cu citeva date de istorie
bizantini. Ceea ce arad libertatea pe care §i-o luau in secolul al XVI-lea
alcAtuitorii acestor compilatii fad de traditie. Este interesant ci nici aici
nu lipse§te data mortii lui Mircea I, aun nu lipse§te din precedentele, semn
ca era consideratAprintre cele esentiale i invariabile. Manuscrisul nu este
datat de editor, care il considerl insA mai vechi decit o insemnare de la
fila 161r, in care se arati cA s-a copiat un text in anul 7185 (1677) de losif
Sfetagoret ("Aceastà carte a popii Nenka s-a scris la anul 7185. losif Sfeta-
goret"). Dupä pArerea sa, insemnarea se refera doar la textul respectiv.
Oricum, nu po ate fi mai vechi de secolul al XVI-lea.
Ultima consemnare este din anul 7030 (1522), in suità normall cu
cele precedente.

IV
lè'to 6903 razbi Miree Vojevoda Vlaky Car Pajazita na
Rovinahb.
anul 6903 a infra' nt Mircea voievodul
Româneftipe impäratul Paiazid la rovini"
ESTE FORMA CEA MAI LACONICA IN CARE APARE PROCLA-
MAREA VICTORIEI I TOTO DATA NUMELE INVINGXTORULUI.
Se da' in:
Manuscrisul nr. 19 al Muzeului din Praga, din care cronica
a fost editatd de Stojanovie, in "Spomenik", III, 1890, p. 148-150. Manuscri-
sul este datat de la jumAtatea secolului al XVII-lea, §i are forma cea mai
"telegyafica" §i mai simplificad a preambulului "De la Adam" (dar cuto ate
sino adele ecumenice). Ultima insemnare este a mortii taritei Mara (6996).
Lipse§te insemnarea mortii lui Mircea Voievod.
- 191 -

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

6903. Razbi Mida Voevoda Vlasli car Pajazita na Rovina. I

tou pogibe Mar'ko Kralevie'b i Kosta iegligovac.
"6903. A infrant Mircea voievodul Tdrii Romeinegi pe
impdratul Paiazid la rovini. $i acolo au murit Marco Kralevici
0 Costa jegligovat "
Gdsim aceasta forma in :

6. Manuscrisul Mil ndstirii Kuveyin din care un fragment, conti-

nand cronica de la urcarea pe tron a Nemanizilor 0 pa in a.nul 6964
(1456), a fost comunicat lui Stojanovi6 de Ilarion Ruavar at. L-a editat in
"Spomenik", III, 1890, p. 154-156. Comparatia cu manuscrisul anterior
dovede0e o forml mai dezvoltatä a istoriei Nemanizilor 0 mai multe
insemndii. Cea des pre Rovine a avut insd un original comun (o dovede0e
forma paiazid, in loc de obi§nuitul Baiazid, 0 titlul de t ar/impirat, care
apare numai in aceste cloud manuscrise), completat dupà alt izvor cu
adausul despre moartea celor doi. Existd 0 insemnarea despre moartea
lui Mircea I.
in ce! de-al 7-lea manuscris, care a fost al Mândstirii Hilandar §i a
ajuns, prin Grigorovici, in Biblioteca UniversitAtii din Odessa, manuscris
editat pentru analele sArb e§ti de Jagi6 in "Archiv fiir slavische
Philologie",I1, 1877, p. 102-106, fila pe care era insemnarea despre Rovine
s-a pierdut. In schimb cons acrarea despre moarteavoievodului s-a pistrat.
Faptul din numai 6 manuscrise existi nu mai putin de 5 vari-
ante ale insemnarii despre confruntarea româno-otomani, in
timp ce in generatia anterioari nu am gisit deck o singuri formi
In 7 manuscrise este suficient de concludent spre a nu mai avea
nevoie de comentarii. S-a putut urmaii trecerea de la forma initiall, a-
partinind secolului al XV-lea, la prelungirea, reformularea 0 completarea
ei, apoi la introducerea NOUTATII ESENTIALE A SECOLULUI AL
-192-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL ALliftE

XVI-LEA: AFIRMAREA VICTORIEI ROMANETI, CONSEMNAREA

NUMELOR iNYINGitTORULUI g A INVINSULUI, I LOCALIZAREA "LA
ROVINI".
Secolul urmator, continuand aceeasi atitudine liberi i cu ambitia
aportului original din partea copistului, va avea de adlugat un al treilea
mort, pe nume Draga, langl cei doi, precum g luna §i ziva victoriei.

CRONICILE DINA TREIA GENERA 77E

(SECOLELE AL XVII-LEA y AL XVIII-LEA)

Car acterizate de L. Stojanovie drept "cronici in care se vorbeste mai

pe larg despre Nemanj a si Nemanizi", ele se dovedesc, lao lectura compa-
rata cu cele din primele douà generatii, a reprezenta o noui virsti a is-
toriografiei medievale sarbe§ti, istoriografie ce nu si-a intrerupt
existenta o data cu prabusirea statului sarbesc, ci s-a continuat Oda in
momentul trecerii la noua etapi, luminista, reprezentata de primii istorio-
grafi cu nume cunoscut i personalitate distincti, in secolul al XVIII-lea.
Focarele in care s-a continuat sa se intocmeasca i sa se copieze aceste
cronici (de unde ele au si fost adunate de colectionari i bibliotecile mo-
derne) au fost mandsthile, cu un rol important si in stimularea creatiei
orale celebrul epos popular sarb ce a cucerit Europa romantid prin co-
lectia lui Vuk Karadik.
Des pre intensitatea cucare s-au difuzat cronicile din ultima generatie
In secolul al XVII-lea si al XVIII-lea ne da o idee i faptul ca din aceasti
categorie au ajuns pfina la noi 24 exemplare, aproape dublul fati
de cronicile din cele data generatii anterioare, luate la un loc.
Cu privire la ele, Stojanovi6 observa: "Printre textele acestei grupe
sunt unele care sunt identice, sau, dad exista diferente, ele sunt atat de
neinsemnate, incat puteau veni chiar din partea copistilor Inii,si nu din
diferentele in originalul dupa care au fost copiate. Unele se deosebescintre
ele doar prin faptul ca au fost continuate. Toate sunt foarte asemanatoare

193-
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

intre ele, doar cl unele sunt mai complete, iar altele mai reduse. Doar
textele lui Verkovie §i Ostojie se deosebesc ceva mai mult." (p. XLVII)
Ceea ce distinge aceasti analistici din cel de-al XVII-lea secol, depir-
tând-o de aceea a secolelor anterio are, este efortul evident de a dep iffi
simpla analisticei spre a incerca sti devin di o adevdratti istorio-
grafie, adial efortul de a intuiunfir al dezvoltei rii vietiiistoriee
a poporului sârb , ceea ce determini o valorificare nouà a intregii
mWeniri anterioare atat cronicile "vechi", cat i cele noi
intr-o veritabili incercare de sintezi.
Färi si existe in istoriografia sirbi a secolului al XVII-lea opere §i
personalitäti comparabile cu cele din cultura români de felul unor Ure-
che, Miron §i Nicolae Costin, Stolnicul Constantin Cantacuzino , putem
vorbi de un salt, in limitele respective, ca cel de la analistica noasträ slavonä
din secolul al XV-lea §i primele decenii ale secolului al XVI-lea, §i de la
alcituhile lui Mamie, Eftimie §i Azarie, la "Epoca cronicarilor" secolului
al XVII-lea. insi la temelia acestui salt stau, in mod evident, cronicile celor
cloud generatii precedente, valorificate §i sintetizate in acest spirit nou.
Vom proceda, in continuare, cu aceste 24 de manuscrise la fel cum
am procedat cu manuscrisele din generatia a doua, clasindu-le potrivit
formelor pe care le la relatarea confruntarii româno-otomane
din anul 6903, de la cele mai simple la cele mai laborioase.
Prin urmare:

I
Vi léto 693 <6903> razbi Mireeta voevoda Vlagky Cara
Payazita na Rovinah i tou pogibe Marko Kralevieb i Kostadinb.
"In anul 693 [gre§eallindreptati de editor: 6903 AVD] a
înfrant Mircea voievodul pirii Romiinegi pe impeiratul
Paiazid la rovini 0 acolo au murit Marco Kralevici 0
Costadin."

-194-

www.dacoromanica.ro
 VIIRCEA CEL MARE

Este forma cea mai apropiad de generatia anterioari, singura

varianta fiind adaugarea acelui TOU = acolo. Se pleacd, deci, de lafor-
ma ultimil a generatiel anterioare: aceea care afirma victoria, nume-
le invingatorului §iinvinsului, locul bataliei §'I titlul de tar/imparat pentru
Paiazid. Este forma din Manus crisul Miindstirii Kuvejdin, al generatiei
anterioare, fail aldturarea cognomenul Jegligovat lui Constantin pe care
acesta le contine.
Aflam aceasta forma intr-un singur manuscris:
1. ManuscrisulVerkovié(nr. 22 din lista lui Stojanovie), care este
o copie moderna a lui St. Verkovie, pastrata in Biblioteca Nationald din
Belgrad. "Dad copia este fidelä scrie Stojanovie , manuscrisul este de
redactie ruseasca, deci din a douajumätate a secolului XVIII. Nu are srar§it."
A fost editat de Ljubomir Stojanovie in "Starine.", XIII, 1881, p. 190-
196. Are titlul, in original,Rodosloviapravoslavnicilor farisarbi, §i ince-
pe cu Stefan Nemanja. insi§i paginatia editiei sugereaza amploarea acestor
cronici din a treia generatie (au fost de trebuinta 7 pagini de tipar spre a
cuprinde materia, neterminata), ultima insemnare fiind din anul 6972
(1464). Are ins emnarea despre moartea lui Mircea.

II
VI léto 6903 razbi Miree Voevoda Vlaki Cara Pajazita na
Rovinah i pogybè Marko Kralevie i Konstantin i Draga.
"In anul 6903 a infreint Mircea Voievodul Tdrii Romdnesti
pe impdratul Paiazid la rovini, §1 au murit Marco Kralevici ,si
Constantin fi Dragaf."
Este evident o preluare ad litteram din traditia manuscrisa careia ii
apartine, in generatia anterioara, Manuscrisul de la Ma* nti stirea
Kuvejdin. Singura deosebire: in loc de Constantin JEGLIGOVAT apare
acel "0 Dragas", prin care numele celui cizut Constantin Draga §
este disociat in (Iola persoane distincte: Constantin SI Draga. Nu
apare varianta TOU.
-195-
www.dacoromanica.ro
 ALExtzuvDRu V: DO

Ne intálnim Cu aceasti forma' in urmatoarele 9 manuscrise din in-

ventarul lui Stojanovie: 4, 6, 8, 9-13, 23. in ordinea inventarului luiLjubo-
mir Stojanovie, acestea sunt:
(St 4) Manuscrisul de la Seniea, fost in Biblioteca Nationald
din Belgrad (nr. 111), furat in timpul ocupatiei din primul räzboi mondial.
Editat de Ljubomir Stojanovie in "Starine.", XIII, 1881, p. 175-180. Nu are
insemnarea despre moartea lui Mircea. Se termila cu anul 1529.
(St. 6) Manuscrisul Mdmistirii Vrhobreznita, acum se
pästreazd la Muzeul Ceh din Praga, editat de Ljubomir Stojanovie in
"Spomenik", III, 1890, p. 150-153. Are insemnarea despre moartea lui
Mircea. Se terminl la anul 1651.
(St. 8) Manuscrisul Magarapvici (dupi numele proprieta-
rului), identificat de Ljubomir Stojanovie a fi devenitMs. nr. 41 alBiblio-
tecii Nationale din Belgrad. Merge cu insemndrile pâni in anul 1698. A
fost al doilea manuscris folosit in editarea cronicilor sarbegi (s-au dat vari-
antele, fatd de Manuscrisul Davidovici, in "Letopis Matice Srpske", 16,
iar Safafik a continuat cu el acolo unde se terminaManuscrisul M andstirii
Raea. Actualmente s-a pierdut. Nu a fost editat niciodatà integral, dar coin-
cidea intru totul cu Manuscrisul Davidovici, editat in "Letopis Matice
Srpske", 12, 1828, §i in "Glasnik", I, 1847, p. 163-169.
(St. 9) Manuscrisul Bibliotecii Nationale din Belgrad nr.
536, editat de A. Vukomanovie in "Glasnik", XI, 1859, p. 144-156. Se ter-
mina in anul 1554.Aceastei editie afost utilizatel de Hasdeu in 1877
pentru stabilirea datei btittiliei de la Bovine. .
Are insemnarea despre moartea luí Mírcea, cu varianta "i potom
drougo léto pléni car kraistia Vlahe" "§i apoí, in al dollea an, a jefuit
imp Aratul domnia Valahiei" (Tara Româneascd).
In celelalte manuscrise se pomene§te de expeditia sultanali cand vine
vorba despre moar tea lui, separat, nu ca o continuare a insemnArii despre
aceastä moarte.
-196-
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA tk-L MIME

(St. 10) Manuscrisul Davidovici cel dintdi manuscris de

cronicii sdrbätipärit, in anu11828, in "Letopis Matice Srpske". Utilizat
Ode Safafik in 1851, in celebra sa compilatie. Ljubomir Stojanovie a stabilit
ci "este unul §i acelksi manuscris din secolul al XVII-lea care era in Biblio-
teca NationalA sub nr. 40. i el a fost furat in timpul ocupatiei".
Cronica a fost editad insi integral in "Glasnik", I, 1847, p. 163-169.
insemnarea despre moartea lui Mircea are exact aceeni formi ca in
manuscrisul anterior.
(St. 11) Manuscrisul din Biblioteca metohului din Constan-
tinopol al Mil nästirii Sfd ntului Mormant din lerusalim, din a
doua jumätate a secolului al XVII-lea. Editat de Stojan Novakovie in "Spo-
menik", II, 1913, p. 2-6. insemnarea despre moartea lui Mircea exact ca in
5 §i 6.

(St. 12) Manuscrisul din Biblioteca Imperialä din Viena,

din secolul al XVII-lea, editat de L. Stojanovie, in "Glasnik", LXIII, 1885,
p. 44-52. insemnarea despre moartea lui Mircea exact ca in 5-7.
(St. 13) Manuscrisul Tihonravov, dupà numele marelui invätat
rus druiai-a apaitinut Identic Cu precedentul. Finalul, inexistentin manus-
crisul de la Viena, a fost tipärit de Ljubomir Stojanovie in "Spomenik", III,
1890, P. 122-123. El contine insemndiile de la moartea sultanului Meh-
med II pänd in anul 7062 (1554). Formula finará, "Slavä Dwnnezeului
nos tru in veci", incheie letopisetul.

(St. 23) Manuscrisul Ostoje. Primind de la Il. Ruvarat o copie

dupd un manuscris aflat in posesia lui T. Ostoje, Ljubomir Stojanovie a pu-
blicat in "Spomenik", III, 1890, p. 156-157, deosebirile fad de manuscrisul
Verkovie. Deosebirea ce ne prive§te este notad "...i Konstantinb i Dragar.
Nu putem §ti dad in aceastä copie apare sau nu varianta TOU.
Dup A cum a constatat Stojanovie, manuscrisele de la numerele
9-15 ale inventarului sil' "au provenit din acelasi original". Este
197

www.dacoromanica.ro
 AuxANDRu V. DITA

fap tul care explica si identitatea insemnarii despre moartea lui Mircea si
expeditia sultanala ce i-a urmat.
Din inventarul lui Stojanovié, nr. 14 (nr. 439 al Bibliotecii Nationale
din Belgrad, acum disparut) a limas inedit g avea lacune, iarnr. 15, care
apartinea lui Dobr. Ruzié, tot inedit, nu poate fi folosit, ca g precedentul,
pentru problema aici dezbdtuta. Motiv pentru care nu le-am trecut in
randul celor de mai inainte.

III
6903 razbi Mideta VojvodaVla's-ki carb Pajazita na Rovinah.
I tou pogibe Marko ICralevieb i Konstantins i Draga's's. Velmi cars
oskorb6 o pogibeli ih, pacé i uboja se, ne 1:06 bo takovyh vo vcems
voinstv6 ego, nisie byctb poslUde.
"6903 a "infrásnt Mircea Voievodul Tdrii Romdne,sti pe
impdratul Paiazid la Rovini. sSi acolo au murit Marco Krale-
vici # Constantin ssi Dragas. impdratul s-a amdrit tare de
moartea lor, ssifoarte s-a infilcossat, cdci nu erau unii ca ei In
toad oastea lui §1 nici n-avea sd maifie dupd aceea."
Aceasta forma se afla doar intr-un singur manuscris, din secolul al
XVIII-lea (1758), copiat de Jovan Rajie (nr. 5 la Ljubomir Stojanovit) s'i
editat, dupd copia acestuia, de Stojanovié in "Spomenik", LXVI, 1926,
p. 232. Manuscrisul apartinuse Mânistirii Hilandar, dar se pierduse
intre timp
Este greu de spus daca adausul cu amaraciunea imparatului a fost in
original sau apartine istoricului luminist sarb. Tinand Msä seama de locul
unde se afla manuscrisul Manastirea Hilandar, aceeasi unde se afla si
Tipicul lui Roman, luat de Vuk Karanie , am putea presupune cd
amintirealui Constantin Dragas era mai puternica. Sa fi pornit de acolo s'i
acest "si Dragas", printr-o confuzie din secolul al XVII-lea in legatura cu o
persoana moarta de trei secole ?Ldsämproblema deschisd. Constatdm
-198-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

fnsd cd traditia manuscrisd cdreia fi apar,tine copia de la Hilandar

este aceeaficu a Manuscrisului Verkovie# cumanuscrisele unde apare
data: acel TOU care o distinge de seria de manuscrise prezentate mai
inainte.

IV

Tot secolului al XVIII-lea (mai exact: anului 1738) ii apartineManus-

crisulMândstirii Podgorita (Ljubomir Stojanovie, nr. 17), pdstrat in
Biblioteca Nationald din Belgrad, sub nr. 42, atunci cândIa editat Stoj a-
novie in "Starine", XIII, 1881, p. 181-189. GAsim aici redactarea cea mai
hipertrofiatd # mai sofisticatd stilistic a laconicei insemndri din a
doua juma tate a secolului al XV-lea:
Vs léto 6903 razbi Mifeeta Voevoda Ougrk'néb Cara Paiazita
na Rovinahb. I tou pogibe Marko ICralevf6b. Oubi ga Iovan Dokina-
novgb. I tou pogibe Kostadinb 2egligovach i Draga', sou osamb
Tisou'el, voiske i g voevode. Koi voevahoy pri Cara Pajazitou a
blehou se ot vargli otb Kneza Lazara a Soulodahou Tourkomb i
voevahou na sareve blbgarske i na hristianske.
"In anul 6903 a fnfrant Mirceta Voievodul Ungrovlah pe
fmpdratul Paiazitla Rovini. o acolo au murit Marco Kralevici
[pe care] ta orno?* Iovan Dokmanovici. sS'i acolo au murit
CostadinJegligovahl Draga,s, cu opt mii de ogeni # 3 voievozi,
care s-au rdzboit sub [aldturi de] fmpdratul Baiazid trddan-
du-lpe kneazul Lazdr §.i slujind turcilor # luptand cu tarii bul-
gari # Cu creginii."
Dei Stoj anovi6 a rânduit manuscrisul in "grupa a IV-a", a celor neinca-
drabile intr-o familie, asemenea cronicii ce a apartinut lui Gheorghe Bran-
covici (ajunsi Ora la noi doar in versiunea latini executatd pentru
Pejacevie, originalul pierzindu-se), el apartine aceleini "familii": a
textelor ieOte din mentalitatea noui a cop4tilor, care cred ci pot
199-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

introduce in textul copiat informatii din sursi proprie. In cazul

cronicii provenite de la Gh. Brancovici (fratele mitropolitului ardelean §i
autorul cunoscutei istorii a Sud-Es tului European in limba români), citim:

"6903. Movit Pajazet contra Myrcs am Vgrovlachorum Vojvo-

dam et debellavit Myrcsa Pajazettun ad Rovinam, et hoc proelio
periit generosus ille Marcus Kralyevich filius Vukassini Regis et
Constantinus 2egligovac filius Deani Despoteae et Dragasis."
(Editia R. Novakovk, Belgrad, 1960, p. 49).

Aici informatiile sunt corecte, singura eroare fiind preluata: acel "fi
Draga$", inventat i prezent in toate manuscrisele secolelor XVII-
XVIII.

In sfar0t, ultimul izvor pe care Il inregistram aici, deoarece ne ajutd

sä intelegem mentalitatea acestor copi§ti tärzii, care credeau ci pot
imbogati textul initial cu stiri, unele corecte, alt ele fanteziste, esteManus-
crisul de la Memel stirea Deeani (nr. 21 in inventarul lui Stojanovk),
despre care ni se spune cá l-a editat Serafim Ristk intr-o carte ramasd
pentru noi inaccesibill. este foarte nesigurd afirma Stojanovk
dacd este ait de catfideld, manuscrisul este scris in a douajumd ta-
te a secolului al XVIII-lea, pentru cd este de redactie ruseascd."
Singurul fapt pe care-I afräm, din editia cumulativA a lui Stojanovk
din anul 1927 (p. 219) despre acest manuscris, este CA in el numirul
mortilor de la Rovine a sporit Cu inci doi: Andrei 0 Comnen. Aici
afldm §i data de 10 octombrie.
inainte de a incheia prezentarea manuscriselor ce nu au data
de 10 octombrie, 0 a trece la cele astfel datate, mai mentiondm Mann-
scrisul luijanko (nr. 20 la Stojanovie). Este o copie, executatà de Janko
Safafik, dupl o cronicA dintr-un manuscris acum necunoscut. Novakovit a
confruntat aceastä copie cu editia Vukomanovie §i a notat diferentele in
-200-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

"Starine.", IX, 1877, p. 82-90. Gasim la p. 84: "Pri 6903 na kraju je u S.

«Drago g ONCT. 30»." Deci "Drag& oct. 30" este o insemnare marginala a
lui Safafik, cu adausul lunii g zilei (gre§it 30) §i a numelui Drago § (cu o
In loc de a) ceea ce ar putea insemna ci nu erau in text. In absenta unui
examen direct al copiei nu ne putem pronunta categoric.

* * *

In aceasti mentalitate se incadreazi, evident, §i introduce-

rea datei de 10 octombrie. Ea apare intr-o formi constantd, variantele
fiind infime, dar se cer notate:
Vs léto 6903 razbi Mireeta voivoda vlaki Cara Pajazita na
Rovinah. I tou pogibe Marko Kralevikb i Kostadin i Draga. MSA
OKTOMVRIA 10 DNb.

"In anul 6903 a invins Mirceta Voievodul Tdrii Romdnegi

pe impdratul Paiazit la Rovine. $i acolo au murit Marco
Kralevici §i Costadin §iDraga§. LUNA 0 CTOMBRIE 'IN 10 ZILE."

Este deci extrem de evident CA data de 10 octombrie a fost

lipità, la un text ce se plaseazi la sfir§itul unei lungi evolutii, pe
care am putut-o urnAri pas cu pas in paginile precedente. Ea se
leaga de o anumiti traditie manuscrisi: aceea in care apare va-
rianta TOUacolo.
Sa" urmärim acum cele 10 manuscrise (inregistrate de Stojanovie
In editia sa cumulativd g numarate acolo de G.Sp. Radojkie).
1. Manuscrisul Mâneistirii Secenita, acum In Muzeul Ceh din
Praga (nr. 12). Dei acest manuscris este clasat de Stojanovie in grupa a
IV-a, a celor "neclasabile" (impreunä cu cronica lui Gheorghe Brancovici
§i cu alte clod manuscrise ce nu contin nici o gire despre Rovine), incepem
cu el deoarece de aici a pornit toatd odiseea acestei date: este manuscri-
sul luat ca bazi de gafaiik in compilatia sa de cronici, tipdriti in
201

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

volumul Pamatky drewniho pisemstvi fihoslovanou, Praha, 1851, pe

care s-a intemeiat Jirdek atunci cand a datat la 10 octombrie 1394 batä-
lia de la Rovine. A fost editat integral de Stojanovié in "Spomenik",
III, 1890, P. 129-135. Chiar dad structura 0 continutul acestei cronici i
s-au p drut lui Stojanovie cu totul singulare, 0 a considerat CI "nu are sfär0t,
se intrerupe la anul 1474 §i nu §tim când a aparut", aerul de familie cu
toate textele similare ale secolului XVII este deplin, §i procedeul de alcitu-
ire este similar. Numai ca aici se pare ca avem de a face cu o opera "de
autor" (fie el §i anonim) ramasa fad progeniturä. Daci am mai fi avut
clteva cop ii, ca in cazul celorlalte, ar fi fost acceptata de editor, in mod fi-
resc, intre rudeniile sale din "a treia generatie".
insemnarea despre Rovine are aici urmatoarea forma:
Vb 16to 6903 MirC'e voevoda Vlagki razbbi cara Pajazita na
Rovinahl i pogyb6 Marko Kraljevikb i Kostadinb i Draga.
Oktomvria 10.

In anul 6903 Mircea voievodul Tdrii Romane,sti 1-a

infrdnt pe imparatul Paiazid la Rovine, 0 au murit Marco
Kraljevici ci Costadin 0 Draga. Octombrie 10."
Dupa cum se observl, existi aici toate elementele acumulate
treptat spre a da aceasti formi, la care s-a adaugat, in ultima instantd,
la sfär0t, §i o data de luna 0 zi.
Indiferent "cand a aparut" cronica, insemnarea aceastanuputea
sil apanlinainte ca aceste elemente stifi ap drut ele insele, adicil
In secolul al XVII-lea. lar micile, dar revelatoarele variante, in raport
cu textul anterior, care este cel oarecum canonic, ne arati cá rill existi nici
o filiatie intre acest manuscris 0 toate celelalte care contin data de 10
octombrie. Inversarea de cuvinte, faptul ci este singura ce nu se leagá de
traditia manuscrisa cu PO U, singularizeaza acest manuscris, dar nu acopera
evidenta: materia este exact aceea0 ca in celelalte manuscrise. Nimic in
plus, iar in minus doar acel TOU, cuvântul "meseta" (luna) 0 cuvântul
202
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

"den" (zi). Faptul plaseazi, indubitabil, textul acestei cronici in

contextul veacului al XVII-lea, and au avut loc toate aceste
evolutii, i pe terenul lor, dar il wza i intr-o traditie aparte fata
de rest.
2-3-4. (St. 1, 3, 2) Manuscrisele Dorpatski, Raéanski fi
Ruvar,tevl, identice ca text, ceea ce 1-a ficut pe Stojanovie sá publice in
"Spomenik", III, 1890, P. 123-128, doar pe primul, dupa copia dinMuzeul
Rumiantev de la Moscova, dand numai variantele din celelalte doui
Textul este cel reprodus de noi ca "paradigmd" mai inainte. in variantele
de la p. 126 nici una nu se referd la el. Materia celor trei manuscrise se
termind in anii 1687, 1669 §i resptctiv 1672, plasându-le, fari dubiu,
in a doua jumatate a secolului al XVII-lea.
5-6. (St 16 §i 17) Manuscrisele Ruvartev IIci Sofia II, editate
de Stojanovie in acela§i loc, p. 136-144. Primul se termind cu anu11675, al
doilea este datat din secolul al XVII-lea (Stojanovie a editat din ele doar
diferentele Ltd de Ruvartev II). Textul despre Rovine diferd de "para-
digma" prin urmatoarele: lipse§te vlaki dupavoevoda; lipse§te i inainte
de TOU, lipsesc cuvintele meseta (WO §i den (zi). Nu se adauga nimic.
Manuscrisele 7-10 sunt cele cu nr. 18, 19, 20, 21 in inventarul lui
Stojanovie, adicd:
Manuscrisul de la Mandstirea Velika Remetea, din secolul
al XVII-lea, care se acopera cu Ruvartev II, deci prezinta particularitatile
de la 5-6. Diferentele fata de Ruvartev II au fost notate de Ljubomir
Stojanovie in "Spomenik", LXVI, 1926, p.232-233. Aici este plasat cuvantul
vlaski dupa voevoda. Nimic altceva.
Manuscrisul lui Vasié fi al luiNeskovie doul copii moderne
dupd unul §i acelgi manuscris, fost al episcopului Neskovie, copii pastrate
in Biblioteca Academiei Sarbe. Copiile concorda perfect. Manuscrisul
se termind la anul 1649. Variantele notate in "Spomenik", LXVI, 1926,
fati de Ruvartev II, nu primc insemnarea despre Rovine.

- 203 -
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU NIA
Copia luiJanko afaik, prezentatä ceva mai sus, figureazi
ea intre manuscrisele ce ar avea aceasti datä, in cartea lui Stojanovie din
anul 1927.
Manuscrisul de la Deéani, cu originala inmultire a mortilor
de la Rovine In secolul al XVIII-lea, are §i data de 10 octombrie.

Singura con cluzie ce se impune: ACEASTA DATA A FOST INTRO-

DUSA NUMAI IN TEXTELE CELEI DE-A TREIA GENERATII DE
CRONICI, GENERATIE APARUTA IN SECOLUL AL XVII-LEA
Dupl pärerea noasträ, cel care a operat aceasta interpolare tärzie
färä nici o legAturd cu bätälia de la Rovine nu poate fi a§a cum am mai
spus decât un copist care cuno§tea piatra de mormânt a lui Ostoja
Rajakovie din biserica Maicii Domnului de la Ohrida, biserid având functie
de catedralä. Aceastä piaträ de mormänt are urmatoarea inscriptie:
Préstavi se rabb ball Ostoja Rajakovikb Po gouslomb
Ugareikb. I surodnikb kralja Marka zetb upana Grope léto 6888,
nika oktomvria 10. ind. 3. Vasb e m(o)lju bratij a moja ljubimaja
proeitajugte prostite rab boga, jako vy moiete b(y)ti kako ja. aja
kako vynikolik."
"A rdposat robul lui Dumnezeu Ostoja Rajakovici, dupd
gusld din Ungaria [ungur ?J, ci rudd a craiului Marco,
ginerele jupanului Grope, la anul 6888, MESETA [luna] 0C-
TOMVRIA 10, ind. 3. Pe voi v4 rogfratii mei iubiti care cititi,
iertatipe robullui Dumnezeufiindcd voiputetifi ca mine,
iar eu nu ca voi."
Cel ce a citit inscriptia a retinut numele "craiului Marco" 0 luna, cu
ziva respectivd, transbordându-le apoi In letopiset. Este desigur o ipotezi,
dar a§teptam una mai convingato are !
Acceptatä sau respinsä, explicatia noastri cu privire la sursa gre5elii
nu schimbA fondul chestiunii, adicAproblema "credibilitAtii" istorice
-204-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

a datei de 10 octombrie pentru Mafia de la Rovine. Ea ni se pare defini-

tiv rezolvata, cu conduzia ca ESTE VORBA DESPRE 0 DATA ARA
NICI 0 LEGATURA CU INFORMATIA INITIALÀ A IZVORULUI, IN-
TERPOLATA LA APROAPE TREI SECOLE DUPA PRODUCEREA
EVENIMENTULUI.23

4. 17 MAI 1395

La numai un an de la aparitia sintezei dedicate istoriei bulgare de Cate

C. Jire&k, Bogdan Petriceicu Hasdeu, ocupandu-se de Originile Craio-
vei descoperea in scrierea invatatului raguzan Giacomo di Pietro Luccari
§firea de altfel neintemeiati potrivit careia numele oraplui ar veni
de la vestitul erou al eposului sud-dunarean Marco Kralevici, cel ce-linso-
tise impreuni cu Constantin Draga § §i $tefan Lazarevici pe sultanul
BaiazidIin campania sa contra prii Române§ti §i-§i gäsise moartea, dupa
cum spun cronicile sarbe§ti §iViata lui *fan Lazarevici, in lupta crunta
dintre romani §i otomani. Dupl. Luccari, aceasti lupta s-ar fi dat linga
Craiova §i, murind acolo Marco Kralevici, localitateai-ar fi preluat numele.
1nformatia intarita §i de Mauro Orbini a dat prilej luí Hasdeu sa
lege figura domnului de istoria oraplui oltean, paragraful respectiv din
articolul sau ntunindu-se Mircea cel Mare la' ngil Craiova24 Nici Luccari
.

§i nici Orbini nu dadeau insi data bataliei, iar celelalte izvoare indicau,
a§a cum am precizat, doar intervalul 1 septembrie 1394-31 august 1395.
B.P. Hasdeu a gasit imediat solutia pentru a stabili cu precizie data batäliei:
In cronicile sarbe§ti, ca §i in amintita biografie, se spune ca in lupta de la
"rovini" (na rovinah) au murit atat Marco ICralevici, cat §i Constantin
Draga. Or, ziva mortii acestuia din urmi este trecua intr-un docu-
ment contemporan de la Minastirea Hilandar. Este 17 mai, far/ an.
Calauzindu-se dupa cronicile sarbegi §i dupa Viatalui Refin Lazarevici,
inci Franz Miklosich stabilise, fall a face insa vreo referire la Rovine, ca
anul acestei morti nu poate fi deck 139525, deci a tras conduzia Hasdeu
bitilia a avut loc in data de 17 mai 1395.
-205-

www.dacoromanica.ro
 ALOCANDRU IT. DITA

Rationamentul i-a fost deplin confirmat in anu11901, când bizantino-

logul roman Constantin Litzica aduce in discutie un document de mare
greutate in economia subiectului26. Este vorba de dania facutd Manastirii
Petra din Constantinopol de Cate imparatul bizantin Manuel II Paleologul
§i sotia sa, Elena, fiica despotului Constantin Draga, cel cazut in lupta de
la Rovine. in acest act se afirma CA monahii trebuiau sa oficieze in amintirea
defunctului Constantin Draga § patru slujbe: "doul imediat «ca de 40 de
zile §'I de 3 luni, iar celelalte cloud pe viitor, la timpul de 6 §i 9 luni de la
moartea lui». Datand din octombrie 1395 observaLitzica, documentul
dovede§te cu certitudine ea in acel moment nu trecusera Ind §ase luni de
la moartea lui Constantin, dar se implinisera trei luni"27.
intrucat pentru stabilirea corecta a datei batabei de la Rovine aceste
douà documente de la Hilandar §i de la Constantinopol sunt
cardinale, vom proceda la amanuntita lor analiza, pornind, cum este §i
firesc, de la reproducerea lor integrala.

13 noiembrie 1382.
Actul pentru rânduiala pomenirii ctitorilor
ManAstirii Hilandar dela Athos

In luna noiembrie a anului bizantin 6891 (1382) conducatorii comu-

nitatiimonahale de la Muntele Athos s-auintrunitintr-un fel de consfatuire,
la sfar§itul careia s-a intocmit un act solemn, pe care 1-au numit USTAV,
adicaa,sezamântsauregu1ament,0 in care sunt pomeniti toti participantii
a caror hotarire se consemneaza in act.
Acest "ustav" de la Hilandar a fost copiatintr-un manuscris mai vechi,
cunoscut sub numele de "Tipicul lui Roman", manuscris donat Bibliotecii
Regale din Berlin de invatatul sarb Vuk Karadik §i a avut doui editii: una
In cuprinsul studiuluilui V. Jagi, Tipik Romanov, publicat in "Starine Jugo-
slavenskaAkademija", V, 1873, p. 3-7, unde editorul a respectat intru totul
impartirea textului pe alineate conform manuscrisului (veziAnexa VII);
iar a doua in volumul HI din Stall slpski zapisi i natpisi, de LjubonM.
-206-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Stojanovie, Belgrad, 1905 reeditati anastatic tot la Belgrad, In anul 1984

(vezi Anexa VIII) unde textul a fost imp drtit i numerotat de editor
potrivit unor criterii proprii. Stojanovie a mai addugat, ori de Cate ori a
fost cazul, insemndrile similare presdrate atat in cuprinsul manuscri-
sului tipicului propriu-zis, cät ssi in alte liste (unele mai bogate) din
alte manuscrise. Unele din aceste liste contin i datele mortii ierarhilor.
Toate aceste liste, L. Stojanovie le-a numit "tipice" datd fiind fumtia lor
culticd, de memento pentru slujbele respective. Dar este o deosebire netà
intre ele si lista din "ustavul" de la Hilandar, dei tocmai aceeasi utilitate
culticd a dus la includerea textului acestui "ustav", in modul cel mai potri-
vit, intr-o carte de "tipice".
Traducerea pe care o publidm aici* imparte si ea textul, ca i Stoja-
novie, dupl criterii menite a usura urmkirea datelor cuprinse in el. Dar
respecdm impdrtirea din manuscris urmatA de Jagie, primul sdu editor.
Compledrile operate de Stojanovie, dupä manuscrisul "Tipicului luí
Roman", §i dupd alte manuscrise le semnaldm si le preludm in notele
noastre, spre a nu crea confuzii cu privire la imaginea documentului ce ne
preocupà. intrucit atat editia Stojanovié, cat i articolul lui Jagie
le-am reprodus in prezentul volum i in fotocopie, pentru cine
dore§te sa urmareasca originalul, retinem in note numai traducerea
textelor complementare si a explicatiilor cu care le insoteste Stojanovk.
Atragem atentia cä expresia "in manuscris" desemneaza la Stojanovie
prezenta respectivei insemndri chiar in manuscrisul de la Berlin, in partea
contin And tipicu/propriu-zis. Pentru celelalte manuscrise sunt date indi-
catiile de rigoare.

TRADUCEREA "USTAVULUI"

Multe i mdrete daruri au fost mogenite de la atottiitorul

Dumnezeu, §i pe pdmânt s-au nevoit i prin ceapämânteasci, imp Ardtia
cereascl a dobindit. Zic Aid de sfântul i preacuviosul nostru pdrinte
* Pecare o datorim doamnelor prof. dr. Olga Sto icovici §i prof. dr. Maria Zavera,
clrora le multumim O. pe aceasta cale. Toate sublinierile ne apartin.

207-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

Simeon, noul izvoritor de mir, 0 de cel dupätrup fiul siu, märitul trite
ierarhi, sfântul Saya, cel ce a fost la inceput ctitorul sfäntului g
luminatului §i cinstitului läca§ Hilandar.
De atunci 0 pana acum, cei ce prin neamul lor au fost rude cu ei,
näscându-se cu iubirea de Dumnezeu, 0 ace§tia din viata lor s-au in grijit
de sfântul §i luminatul laca,sul acesta, intemeiat de pirintii i sträbunii
lor, §i to ate cele de trebuintä ale noastre implinindu-lea 0 dându-ne
nouä lini0ea, care 0 acum se vede aici.
Care deci dintre ei apar aici, pe nume, IN ZWA ADORMIRII LOR:
Luna iulie 21, s-a sIvAr§it maica Anastasia, sotia Sfintului Simeon,
mama Sfäntului Saya, ctitorul acestui sfint hram.b
Luna octombrie 29, s-a sävlr§it marele intru sfintii milostivi
regele shb Stefan Urne
a in ed. Jagie este cuvântuludovlik. La Stojanovie: udèlUe.Ideea rämäne aceegi,
dar o noui cercetare a manuscrisului poate hoari intre cele douä lecturi.
b Dei criteriul dupà care sunt inseriati ctitorii decedati nu este cel cronologic-
istoric, cicalendaristic-cultic, adid in ordinea in care se succed lunile calendarului
bisericesc, incepind cu septembrie (anul bizantin incepea la 1 septembrie, lar cel
bisericesc a rämas p 'Ana astäzi credincios acestei rinduieli), pentru cd a§a se succedau
slujbele de pomenire, aici se ficea o excep tie, ffind vorba de illS 4i sotia 0 mama
fondatorilor mânistirii. "Sfântul Simion" este fondatorul statului sirbesc, marele
jupan Stefan Nemanja, care spre sfar0tul zilelor a piräsit tronul, läsindu-lfiului sail
mai mare, Stefan, 0 calugärindu-se la Athos unde il precedase fiul mai mic, Rastko.
Acesta se calugärise la Vatoped, cu numele Saya, 0 zidise apoi Hilandarul, care va
deveni "lavra sarbeascl" de la Athos 0 vatra culturald cea mai importantä a Serbiei
medievale.
Sotia marelui jupan Stefan Nemanja, numitä Ana, a Imbricat haina monahalä
devenind monahia Anastasia. (Pentru aceste note am folosit C. Jirdek,IstorijaSrba,
preveo i dopunio Jovan Radonie, Beograd, vol. I, 1922; vol. 11, 1923, §iRodoslovne ta-
blice srpskih dinastija i vlastele, napisao Dr. Alexa Ivié, treee, znatno popujeno
izdanje, Novi Sad, 1928).
Stojanovie adaugä: "in ms. Muzeului Rtunijantev, nr. 1.458: «In acest [Wile] 21
s-a sivar0t Anastasia monahia, sotia santului Simeon, maica sfântului Saya>) (Sev.
51). La fel §i in ms. Mänästirii Savina (Sem. B.K., 1882, 33)."
C ,Stefan Uros II Miliutin (cca 1253 - 29 oct. 1321), nepotul de fiu al lui Stefan
Primul incoronat (supranumele de "Primul incoronat" - Prvo veneani - vine de la

208

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Luna noiembrie 7, s-a siv1r§it prima tanta a sarbilor, sotia tarului

Stefan intai, monahia Evghienia.d
Si in noiembrie 13 s-a sIvar§it regele &of al treilea.e
Luna decembrie 2, s-a s5vAr§it Uross al doilea, fiul primului tar,
Stefan!
Si in decembrie 20 s-a Avir§it primul tar al slrbilor §i grecilor,
chir Stefan.g
Luna martie 12 s-a sdvar§it regele Refan, Teoctist monahul, in
anul 6824 (1316).h
faptul ci Stefan a fost primul conducitor sirb ce a obtinut coroanä regali), fiul mai
mare al lui Nemanj a §i fratele sfintului Saya.
St. adaugä: "La fe! §i in text, la aceastä zi" (adici in "Tipicul lui Roman").
d Sotia tarului Stefan Du§an a fost Elena, sora tarului bulgar Ivan Alexandru,
cilugiritä cu numeleElisaveta, dei Evghenia nu este o eroare, ciare alti explicatie.
Si sotia cneazului Lazir, care apare pretutindeni in cronici cu numele Milita, "in
cilugärie Monahia Evghenia", este scrisi, la moartea ei, "maica Eufrosina", cu data
"noiembrie ziva 11'1, iar Ivie o di "Milita, monahia Jevghenia, respectiv /*Nina" Cm
tabelul nr. 5), cu data exacti a mortii: 11 noiembrie 1405. Sotia tarului Du§an, Elena,
Elisabeta sau Evghenia triia Main 1375 §i nu i se cunoage anul mortii. Ivie di ca zi II
noiembrie, cu semnul intrebirii, färi nici o explicatie. Posibili confuzie cu ziva mortii
sotiei cneazului Lazir.
Stojanovie adaugl: "in text: «S-a sivirgt prima tariti a sirbilor Elisabeta». in ms.
Min. Savina... «Elisabeta Monahia» (Sem. B. K., 1882, 33)".
e S'tefan Uro§. III De danski, tatil lui Stefan Du§an (cca 1274- noiembrie 1331).
Ivi6 di 11, nu 13 noiembrie. St.: "La fel g in text" (in Tipic).
f Stefan Urq (la Jirdek: Tarul Uro§), fiul lui Stefan Du§an, domnege intli ca
asociat al tatilui ski, apoi ca tar (1335 - 1371). Ivie di ca dad a mortii 4 decembrie, nu
3 ca in Ustav g in Tipic.
St.: "in text: «Aceasti WI* in 3 s-a slvAr§it tarul Uro§ al II-lea»".
gsStefan Dufan Silni (cel Puternic) (1331-1355). Din anul 1321 asociat la tron al
tatälui sill, Stefan Ddianski, apoi rege din 8 septembrie 1331 §i tar al "sirbilor §i
romeilor" din 16 aprilie 1346. Mort la 20 decembrie 1355.
St.: "In text: «In luna aceasta, 20. Pomenirea primului tar al sirbilor §i grecilor,
Kir Stefan»".
Jagie mentioneazä ci insemnarea despre sfirgtul lui Du§an este scrisi cu litere
de aur, dar nu este dar dad se referi la cea din Tipic sau din actul de la 1382.
h Stefan Dragutin (1276-1282, in nordul Serbiei pia in martie 1316), fiul lui
Stefan Uro§ I §i fratele lui Stefan Uro§ II Miliutin, cilugirit cu munele de Teoctist.

209-
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRIJV DITA

Si cu ace0i sfinti domnitori i ctitori ai no§tri, mai sus scri0, a fost

hotirit, inainte de noi, de citre cei din trecut parinli i frati ai no§tri, §i
a fost consemnat in tipic, pentru fiecare dintre ei, IN ZIUA ADORMIRII
LOR a se cinta 12 cintiri de pomenire cu colivi §i cu luminiri1, de
citre fratii no0ri [cilugäri] i cu stropirea cu vini in fiecare an. La fe! §i
la slujba de dimineati la liturghie.k
Iar apoi i pink' oarecind, trecind multi vreme i pini la noi,
cele ce au fost gezate de citre sfintii pirinti i frati ai nogri pentru
pomenirea sfintilor ctitori mai sus scri0, fie din uitare, fie din lucrare
diavoleasci, fie din viclenii omene0i, nu s-au indeplinit poruncile
orinduite. 51 atunci, aflindu-ne in aceastivreme in läcaul Preasfintei
Nisciitoare de Dumnezeu, Hilandarul, cu egumenul care egumene0e
In acest licg, multe intrebiri am avut intre nói in legituri cu
pomenirea sfintilor ctitori, cici unii atunci s-au gribit §i au spus si se
cinte o dati pentru toti.
Dar noi, temindu-ne de frica lui Dumnezeu 0 de poruncile §i de
tipicul sfintilor ctitori, §tfind durerea §i truda lor pentru acest sant
pentru care s-au trudit si fie spre afinarea neputincio0lor §i
striinilor, dar majales a neamului nostru, ne-aminteles Cu totii frite0e,
cei ce cu numele sunt scri0 aici: eu, atunci egumen, ieromonah Sisoie;
mitropolitul Saya; staretul de la Kareia Danail; staretul turnului lui
i Textual: pévati 12 ps'enicb sb srjslami. Cuvântul paenica (gr. at'cog; lat.
triticum) ins eamnägrau,boabe de grdu, ceea ce aici are inteles de pomenire en colivi
din boabe de griu. Literal ar fi "a se cinta12Menite cu lumlnari". S-a tradus in acord
cu ritualul ce se sävär§e§te in minastiri la pomenirea ctitorilor: se face pomenirea
seara, cu cintdri, cu colivä §i cu lumänäri, iar a doua zi in cadrul liturghiei se face
parastasul. Acest pasaj se lämure§te mai bine comparându-1 Cu dispozitiile pentru
mânistirea zisä "Petra", date de Manuel Paleologul §i de sotia sa, fiica defunctului
Constantin Draga.
Prilivs, lat. libatio: priliv za ousops'ihb (Mild. Diet., p. 671). "Obiceiul de a
aduce vin la inm ormintare §i la parastas 0 de a turna din el cruci§ peste trupul mortului
sau peste groapi (la cimitir) ori pe pardoseala bisericii (la parastas) reprezintä o datinä
foarte veche, fiind o prelungire a libatiunilor (stropitorilor) de vin, pe care strämo§ii
no§tii romani le fäceau pe morminte." (Pr. prof. dr. Ene Branige, Liturgica speciald,
Bucure0i, 1980, p. 495).
k Takdde i na utda litourgia na IribSi textual "la liturghia de dimineatà, la
mesi". In ministiri, a§a-numita utrenie (slujba de dimineati dinaintea liturghiei in
bis ericile de mir) se face seara.

210

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Vasilel ,Afanasie; marele econom Gherontie §i edesiarhul mitropolitan

Dionisie; proegumenul Eftiinie; proegumenul Neofit; staretul Mihail;
staretul Mate!; staretul Teodosie; staretul Gherasim; proeconom.ul
loasaf; proeconomul David; staretul Doroftei; proeconomul Damian;
staretul Teo dosie; staretulAnastasie; loasaf; Agaton; pirintele duhovnic
Grigorie; pirintele Lavrentie; pirintele Nicodim; pirintele Grigorie;
p arintele Paisie g altii, toati fritimea, cu intelegerea §i sfatul lor, aici §i
noi am oranduit, ca ceea ce a fost oranduit mai inainte de citre pirintii
§i fratii no§tri, noi acum si nu incilcim, ci mai mult si intirim. i
spunind fop, intr-o singuri suflare, dupi hotirirea mal sus scrisi si
fie:
Pani cand va fi vrerea lui Dumnezeu §i va diinui aceasti
manastire, seara si se cante pomenirea cu colivi §i lumaniri de cite
top fratii, §i cu stropirea cu vin, §i la liturghia de dimineati, la mesi, in
fiecare an, FIECARUIA IN ZIUA ADORMIRII LUI, cum este scris mai sus,
In acest tipic, §i CU ZIUA DIN LUNA.
Care dupd noi cei de fati va strica cele mai sus scrise, aflandu-se
In fruntea acestui sfant lica§, sau va intelege in aide', sau va arita
nepasare, pe acela sal-I pedepseasci Domnul Dumnezeu §i Preacurata
lui Maki, §i si cadi asupra lui blestemul sfinplor ctitori ai acestui lica§,
mai sus scri§i, §i si nu fie blagosloviti de acel sobor din Hilandar, ci sa
fie blestemati g rasblestemati aici g in veacul veacului amin.
Acest gezimânt (ustav), hitru pomenirea sfintilor ctitori, s-a scris
din porunca tuturor fratilor in anul 6891 [1382] luna noiembrie 13,
indictionul 6.
Luna mai, ziva 17, s-a sivar§it Konstantin Dragar.
I Starr,cr, pirga Vasiliyeva. Pirs gs = irúpyoç, turris, turn. in Miklosich gisim vh
svQt6i gore' vi pirgou (p. 564). Nu §tím ce manästire athoniti desemneazi acest "turn
al luí Vasile".
m Constantin Dragg era socrul imp äratului Manuel II Paleologul. in ciuda
evidentei §i fírescului, unii istorici sustin - si fie umarea unei cunogteri lacunare a
izvoarelor ? - ci onomasticul "Constantin Draga" ar fi o creatie istoriografici tarzie,
realizatä prin aläturarea artificialä a numelor purtate de doi indivizi distincti: unul
"Constantin" §i altul "Draga". in anu11963 Georg Ostrogorski a adunatIntr-un studiu
special mirturiile documentare indiscutabile care atesti ciar ci prin "Constantin
Draga" contemporanii des emnau un persona) cat se poate de real (vezi supra Capitolul

211-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V: DITA

Luna iunie, ziva 15, s-a savar§it preacinstitul cneaz Lazirn

Luna octombrie ziva 6, s-a slvAr§it Vulc (Vilk) Brankovici.°
Luna noiembrie ziva 11, s-a sIvAr§it maim Eufrosina, sotia
sfântului cneaz Lazdr.P

I, nota nr. 122). Izvoarelor deja cunoscute el le mai adaugA unul strict contemporan:
diploma Patriarhului ecumenic Antonie pentru Mânistirea Kutlumu§ din iunie 1393,
unde este mentionat "cel de bun neam, preanobilul domn Constantin Draga" (ti:6
EinfiVEC7C6TW icopti5 Kcovo-savtivco Tc15 Apoiyaai). Adici exact - infärim
la rindu-ne - cum prevedeaEktésisNéa - manualul cancelariei bizantine, unde erau
trecute formulele diplomatice de adresare cite diferiti §efi politici sau religio§i cu
care Imp eriul Bizantin intretinea corespondentä §i relatii: "Cum scrie Patriarhul cite
despotul Serbiei Constantin Draga: «Cel de bun neam, domnule Constantin
Draga, intru Duhul Sant iubite fiu al smereniei noastre». lar in final cum vrea
grAmAticul." (s.n. - AVD) ['Ono); ypi6cyet 6 noctpt6pri; npò; "rew Sicrneariv
lipfleto; Kcovarccv-ctvov Tòv Apccydcary: «E*yeviatate xisp KO.W6TOGV-
'ive Aparkm, iv ayítp flvel5ptcat, ayocniryti iíi'i tfg ilieò v lietptó-
Trrog». Kat iv TCO TiXet, cb; PO'CA,Etat 5 ypamtattx6;.] (J. Darrouzès,
Ekthésis néa. Manuel des pitakia du XIV siécle, in "Revue des Études Byzantines",
tom XVII, 1969, p. 5-127; textul citat se affá la p. 62). J. Darrouzès este §i cel care a
folositpentru prima oari acest text, in comentariile sale la actele patriarhale, observind
cä titlul de despot este aläturat numelui lui Constantin Dragas numai in "indicatia"
catre grimitic, nu §i in salutatia propriu-zisä (vezi J. Darrouzès, Les Regestes des
actes du Patriarcat de Constantinople, vol. I: Les actes des Patriarches, fasc
IV: Les regestes de 1377 a 1410, Paris, Institut Français d'Études Byzantines,
Paris, 1979, p. 103; vezi §i p. 201-202, 246).
nLailir, fiul lui Pribat, logofit al tarului Stefan Du§an §i mare feudal slrb. Näscut
cca 1329,1a Prilep. Cneaz al Serbiei din anul 1372 pini la 15 iunie 1389, cind moare
pe câmpul de lupti de la Kosovopolje.
° Vuk Brancovici, mort la Belgrad, la 6 octombrie 1397 (dupi altii in 1398 sau
1395) fiul lui Branko Mladenovici, sevastocrator al Ohridei, la rândul siu fiul lui
Vojvoda Mladen, demnitar §i feudal pe vremea lui Stefan III Ddianski §i a tarului
Du§an. Vuk a fost "dorm" la Pri§tina §*1 Prizren. Dupi G. Ostrogorski, el nu a avut
titlul de despot. Jagiell nume§te "acel cu nume de rea pomenire", deoarece i-a trädat
pe cregini in lupta de la Kosovo. A fost cisitorit cu Mara, fiica cneazului Lazir, deci
cumnat cu Stefan Lazarevici.
P Milita, sotia cneazului Lazir, fiica cneazului Bratko, "monahia Evghenia,
respectiv Eufrosina", zice Ivie, care-i di data mortii: 11 nov. 1405.
212

www.dacoromanica.ro
 MMCEA CEL MAHE

Luna ianuarie 18, s-a sävlr§it domnul despot Maxim.

Prin urmare, din acest act aflim obiectivul intrunirii: de a restabili
regula traditionall de pomenire a ctitorilorMânstirii Hilandar, ministire
ziditi de intemeietorul statului sirbesc, Stefan Nemanj a, 0 de fiul
Sfintul Saya. Aceasti regulicereaca fiecare ctitor membru al familiei
donuiltoare sirbe0, care nu fusese trecut in rindul sfintilor (ca Saya 0
Simion) §i nu era cinstit la ziva resp ectivä, si fie pomenit in ziva mortii
sale §i si i se faci slujbele cuvenite. S-a constatat ci aceasti randuiald
cu timpul clzuse in desuetudine, §i unii voiau chiar sä scape de obligatiile
fati de memoria ctitorilor, ficindu-le tuturor, la un loc, o singuri slujbi
pe an. Pirerea acestora este respinsi, se restabile§te regula 0 sunt enume-
rati toti cei ce urmeazi a fi pomeniti, indicandu-se ziva mortii lor. Se con-
stati ci ordinea in care apar nu este cronologici (a se vedea notele
noastre ce insotesc traducerea Ustavului), ci cea a succesiunii lunilor
anului bisericesc. Deci ordinea in care sunt consemnati §i urmau
si fie pomeniti incepe Cu 1 septembrie §i se termini cu 31 august.
Se face exceptie numai pentru "Monahia Anastasia, sop Sféintului
Simeon ssi mama Sftintului Saya, ctitorul locassului acestuia". Situatia
se explici prin faptul cä sfintii Simeon (numele de cilugarie al lui Stefan
Nemanja, sanctificat alituri de fiul siu) 0 Saya nu aveau ce cduta in po-
r Vuk Brancovici a avut trei Grgur (mort la 13 martie 1408, in calugärie, Cu
numele Gherasim), Djurae s au Gheorghe Nukovici" (näscut cca 1375, despot din 1427-
1456, mort la 26 decembrie 1456. Cäsätorit cu Irena, fiica impäratului loan VI
Cantacuzino) §i Lazdr,, mort la 12 iulie 1410.
Spre deosebire de fratii sal, care n-au läsat urmai, despotul Djurae a avut trei
fete §i patru bäieti, dintre care Refan, näs cut cca 1417 §i mort in 1477, orbit in 8 mai
1441, ajunge despot in 1458 §i este tatd1 lui George Brancovici, despot din 1486-1496,
apoi calugarit sub num ele Maxim, mitropolit al Tärii Române§ti in vremea lui Neagoe
Basarab §i apoi al Belgradului, ctitorul Ministirii Kru§edol (cu ajutorul lui Neagoe
Basarab). La venirea in Tara Româneascd, Maxim Brancovici a adus pe fiica fratelui
säu Iovan, Elena, care va deveni sotia lui Petru Rare§. Se presupune cá§i Milita, sotia
lui Neagoe Basarab, era nepoata sa, dei nu s-a putut stabili precis in ce fe!. A murit la
18 ianuarie 1516, cum stä scris in ultima insemnare a Ustavului de la Hilandar.

213-

www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu V. DITA

melnic, fiind cinstiti fiecare, ca sfint, la ziva respectivA, astfel Melt

cinstirea supremä o primege sotia primului §i mama celui de al doilea.
Se dau, in acest Ustav, to ate indicatfile tipiconale privind modul cum
trebuie sivir0te slujbele de pomenire ale ctitoril6r in ziva mortii lor. Toate
zilele sunt indicate 0 coincid cu cele §tiute din alte izvoare. La sfAr0t se
anunti ca "Acest ustavintru pomenirea sfintilor ctitori s-a scris din porunca
tuturor fratilor, in anul 6891 (1382) luna noiembrie 13, indictionul 6".
Anul a fost citit gre0t de Jagie, dar corectat pe manuscris in noua editie a
Ustavului, dati de Ljubomir Stoj movie.
Examinarea documentului probeazA caracterul sau de act solemn,
redactat dupl regulile hrisoavelor impirke§ti 0 patriarhale, cu preambul,
expunere, mentionarea semnatarilor. El a existat cu siguranta in aceasta
formi, care hare timp s-a pierdut. Ceca ce a ajuns pAni la noi este doar
transcrierea lui pe ultimele file, rimase libere, ale Tipicului lui
Roman, manuscris copiat cu o jumAtate deseco! inainte, in anul 1331, din
ordinul staretului de atunci al Hilandarului, clun aflam din insenmarea
finall: "Cu harul domnului Hristos ssi al Precistei, dupd porunca
peirintelui nostru egumenul Ghervasie, s-a scris acest tipic in anul 6839
(1331) indictionul 14, de cdtre pelcdtosul Roman, nevolnic ,si trupesste
0 sufletege". V. Jagi6 aduce dovezi ci este vorba de egumenul Ghervasie,
cel ce 1-a primit pe Stefan Du§an in vizita sa la Athos ca "tar al slrbilor §i
romeilor". La rându-i, Roman se pare O.' a ajuns prin 1365 conducatorul
intregului Munte Athos (protos cum i se spunea) 0, deci, a copiat manus-
crisul in tinerete.
Dupd cum citim in manualul de Liturgicd teoreticd de preot prof.
Ene Branige §i arhimandrit profesor Ghenadie Nitoiu (Bucuregi, 1978,
p. 152) "Tipicul sau tipiconul (Turctic6v, de la t<nro; = chip, forma,
normd) este cartea care aratà rinduiala 0 regulile sAvirgrii slujbelor
dumnezeie§ti in intreg anul bisericesc. Mai cuprinde invät 'aura privitoare
la privegheri, cum s A se combine serviciul divin &And se intampla in aceeksi
zi mai multe s Arb Atori §i diferite alte reguli privitoare la s Avir0rea
serviciului divin." intelegem astfel motivul pentru care tocmai intr-un
-214-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

asemenea manuscris, pe foile de la sfarsitul säu famase libere, avea sa fie

transcris Ustavul din anul 1382: pentru cä i acest Ustav continea tot
reguli tipiconale privitoare la slujbele de pomenire a ctitorilor.
Era o veritabila completare a Tipicului lui Roman cu situatia speciall,
neprevdzutà in el: cinstirea ctitorilor sArbi ai Mânistirii Hilandar.
Cine a fost persoana care a efectuat aceasta transcriere si cand
anume ? Trebuie sä pornim de la cloud observatii foarte pretioase ale ma-
relui slavist croat Vatroslav Jagie, cel dintai savant care a studiat intregul
manuscris in Biblioteca Regala din Berlin, unde ajunsese odatA cu intreaga
colectie de manuscrise donata' de celebrul folclorist sarb Vuk Karadiie,
parintele limbii i literaturii sarbe moderne.
Prima observatie din studiul säu, apdrut in anul 1873, este CA "Pe
acea pagind unde se afld ziva mortii vreunuia dintre sfintii sarbi, acea zi
numele sfantului sunt scrise i in josul acelei pagini. Moart ea tarului Stefan
Dusan este notatà in acelasi fel, cu litere aurite. ACESTEA SUNT ADA-
USURI SCRISE LA SFARSITUL SECOLULUI AL XIV-LEA, CA SI ACEL
ZAPIS DESPRE CARE VOI VORBI IN CELE CE URMEAZA." (este vorba
de Ustav,, pe care Jagieil numeste "zapis").
A doua: "La pagina 270 se citeste scris de o altà mind deck a fost
scris tipicul urmatoarele: ?Am hotel,* si pomenim pe Vuk lunea,
ardt In timpul vietii, Mt Ø dupa moarte. pe cine Dumnezeu
va alege stifle dupa noi, acestea toate sä nu le lase, ci mal mul .
set' le indeplineascil pentru a nu primi blestemul nostru» [...]
JUDECAND DUO. MANA CELUI CE A SCRIS, CARE ESTE ACEEASI
CU CEA CARE SCRISESE ZAPISUL CE-L AMINTIM MAI DEPARTE,
insemnarea este scrisA in anul 1353, deci cand erau in viatà si Roman si
Vuk."
Dei savantul nu si-a dat seama cä anul nu era 1353, ci 1382, consta-
tarea identitdtii scrisului din insemnarea despre Vuk, din adnotdrile din
josul anumitor pagini ale copiei lui Roman si din transcrierea Ustavului
ne da rispunsul categoric la prima intrebare: "mina" care facuse
-215-

www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu V. DITA

toate acestea era a egumenului (staretului) 1fânästirii Hilandar,

fiindcanumai el putea intrebuinta formula )ipe cine Dumnezeu va alege
sd fie dupd noi" §i putea lega sub blestem pe succesorul lui sä respecte
cele stabile. El, impreund cu ob§tea, hotäriserd cum sa fie pomenit Vuk
Brancovici, iar insemnarea, dei laconick este un mic "Ustav"ce stabi-
lqte in cazul unei singure persoane ceea ce Ustavul cel mare ho-
tirise in anul 1382 pentru toti ctitorii Hilandarului.
Deci, cel ce a transcris Ustavul dupa actul solemn In Tipicul
lui Roman a fostînsufi staretul Mandl stirii. Era de altfel cel mai in-
dreptätit sá aibä in pästrare actul solemn din anu11382.
Când a fácut-o ? A räspunde la intrebare inseamnd a ataca insä§i
chestiunea ce ne-a obligat la aceastä lungd dizertatie in jurul textelor biseri-
ce§ti din manuscrisul hilandarit. Cdci, de data aceasta, rispunsul ni-1
di tocmai prezenta numelui lui Constantin Dragas in documentul
respectiv.
Tot lui JagieIi datoräm o a treia observatie substantiala: "Aici este
evident ea tot ce urmeazd dupl anul 6861 (1353) este un adaus tärziu,
DAR PRIMELE TREI RANDURI AU FOST SCRISE, DUPA. CUM
SE PARE, DE ACEEA.,5I MANA CARE A SCRIS INTREGUL ZA-
PIS, DAR ESTE POSIBIL SA 0 FI FACUT-0 ALTA DATAAntr-o
situatie contrarà se afld pomenirea mortii Eufrosinei, care a fost scrisä
mult mai tärziu, cAci, dupä cum se §tie, a murit la inceputul secolului XV."
Acest comentaiiu se refera la rändurile scrise SUB §i IN CONTINUA-
REA Ustavului, §i care cuprind urmätoarele indicatii privind ctitorii ce
trebuie pomeniti la fel ca cei din §irul consemnat in textul solemn:
Luna mai, ziva 17,s-a sävär§it Constantin Draga.
Luna iunie, ziva 15, s-a sävär§it preacinstitul cneaz Lazar.
Luna octombrie, ziva 6, s-a sävär§it Vuk Brancovici.
Luna noiembrie, ziva 11, s-a sävär§it maica Eufrosina,
sotia sfäntului cneaz Lazär.
Luna ianuarie, 8, s-a sävär§it domnul despot Maxim.

216

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL 1VIARE

Ultima consemnare, care este din 1516 (anul mortii lui Maxim Bran-
covici), nu a fost observata de Jagie §i apare doar in editia lui Ljubomir
Stojanovie, demonstrând, ca §iinsemnarea anterioard, cd regulatrecerii
In acest manuscris a ctitorilor ce trebuiau pomeniti s-a menti-
nut in mandstire pana la ultimul reprezentant al dinaftilor
sit' rbi, stins in secolul al XVI-lea.
Ceea ce n-a mai observat Jagi6 este ea', citind gre§it data redactarii
Ustavului, anu11353 in loc de 1382, comitea o eroare stridenti, deoarece
In §irul ctitorilor morti §i recomandati spre pomenire se afla tarul Stefan
Du§an, mod in 1355 (deci doi ani dup A. presupusul 1353), fiul Au Stefan
Uro§ I, mort in 1371, §i sotia lui Du§an, care mai träia in anu11375. Deci nu
"tot ce urmeazd dupd 1353 este etc.", ci corect DUPÀ. 1382. lar dupà
1382, scrisi de aceeasi mina Cu Ustavul nu urmeaza deck primii
trei din cei cinci: Constantin Dragas, cneazul Lazir si Vuk Bran-
covici. De altfel, urmdrind textul tipdrit, se vede ciar clnumele lor ocupl
"primele trei randuri".
S-a observat, deja, cA in Ustav ordinea in care apar numele celor ce
urmau a fi pomeniti anual nu are nici o legdturl cu anul mortii lor, ci nu-
mai cu succesiunea lunilor anului bisericesc. Aceea§i regull o gisim res-
pectatAin cazul primilor doi din cei trei ctitori ale dror nume sunt addugate
de aceeasi Irani ce copiase textul Ustavului: Constantin Draga, dei
mort in 1395, este trecut inaintea lui Lazdr, mort in 1389, deoarece cel
dintAi decedase in luna mai , iar cel de-al doilea in luna iunie.
Vuk se abate doar aparent de la regulA (anul bisericesc bizantin ince-
pAnd la 1 septembrie, normal ar fi fost ca el sà" fie primul din lista), fiindcl,
In realitate, el nu era mort la data and s-a transcris Ustavul §i s-au
facut primele data completiri. Data mortii lui Vuk este, de altfel, con-
troversatd: dupa unii 6 octombrie 1395, dupA altii 1397 sau 1398.
Prin urmare, transcrierea Ustavului din anu11382 pe foile libere ale
manuscrisului lui Roman din anul 1331 a avut loc dupi moartea lui
Constantin Dragas, dar inainte de cea a lui Vuk.
Aceegi mind care transcrisese Ustavul §i &use, in acelasi mo-
- 217-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

ment, cele doui completAri, avea si scrie g numele lui Vuk nu la incepu-
tul liste! (deoarece murise in septembrie), ci atunci când acesta a murit,
fill a-lmai putea, insi, intercala in Ustavulpropriu-zis cum nu au fost
intercalati nici cei doi, csáci nu se putea interveni in el, fiind un act so-
lemn, ci adaugându-lin continuarea listei, ga cum vor proceda de altfel
g urma§ii, in anul 1405, §i respectiv 1516, la moartea maicii Eufrosina,
sotia cneazului Lazär, §i la moartea lui Maxim Brancovici.
Ziva mortii cneazului Lazir este exacti. Si nu avem nici un motiv s-o
privim ca inexacti pe cea referitoare la moartea lui Constantin Draga.528,
adicd 17 mai a unui an care poate fi stabilit datoritd documentului
urmAtor.

Octombrie 1395.
Actul calugarilor Mânistirii Sf. loan Botezatorul,
numità. i TIS PETRAS, din Constantinopol, prin care
acetia se angajeaza a respecta dispozitiile imperiale
cu privire la slujbele religioase plitite pentru
pomenirea defunctului Constantin Draga, tatal
impAritesei
Originalul a fost publicat in Acta Patriarchatus Constantino-
politani. MCCCAT- MCCCC. E codicibus manu scriptis Bibliothecae
Palatinae Vindobonensis, ediderunt Fr. Miklosich et los. Miiller, tomus
posterior, Vindobonae, Carolus Gerold, 1862, p. 260-263, sub nr.
CCCCXCIX 6904 (1395) octobri. ind IV. Titlul dat de editori este Pia
fundatiofactain monasterio Petrae a Manuele Paleologo et ab Helena
palaeologinapro anima Consta ntini, Serbiae domini, patris Helenae,
ceca ce creeazA impresia pentru cine nu cunogte textul eä ar fi vorba
de un act imperial insotind o ctitorie religioasl*

* Aranj area textului in paginä §i sublinierile ne apartin, astfel incat actul sa fie
cat mai coerent. Ca §i in cazul Ustavului, g traducerea acestui document este prima
din is toriografia romanä. 0 datorimpreotului prof. univ. Constantin Cornitescu,
doctor in teologie al Universititii din Atena, §i dr. Florea Fugariu, profesor la Sectia

218

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

Fiindci cei ce prin harul §i bunivointa lui Dumnezeu care

dirijeazi i cirmuie0e ale noastre puterniciia §i sfintii no§tri domni
§i impirati, anume Kirb Manuel Paleologul 0 Kira Elena Paleologhina,
dupi alte binefaceri §i daruri cu care ne-au miluit pe noi, au binevoit §i
acum §i au hotirit ca venerabila noastri ministire, a cinstitutului,
slàvitului prooroc, inainte-mergitorului §i botezitorului loan,
denumiti §i a pietrei (1-fiq Mrpocq)c sá aduci lui Dumnezeu cite trei
jerife (rugiciuni)d pe siptämini, pentru sufletul fericitului (riposa-
tului) §i pre a slivitului do mn al Serbiei, ICir Constantin, tatil puternicei
§i sfintei no astre doamne i stápine;
sä se tread' i numele lui in sfintitul pomelnic al ministirii,
0 la parastasul (pomenirea) care se face siptiminal, vinerea, in
cimitir, si se pomeneasci §i numele lui, precum g a doua zi,
dimineata, in biserica cea mare a mnästiriie,
iar in fiecare an, in ziva in care a murit, si se faci de cite noi
parastasf ; i la vecernie si se hnbrace §aisprezece preoti §i si avem

de limbi clasice a Facultätii de Filologie, Universitatea din Bucurqti, dirora le multurnim

§i pe aceasti cale. Pentru textul in limba greacä vezi Anexa IX.
a Kpatatoi. Acelgi cuvânt, la genitival plural, a fost folosit g mai jos, dar a
rämas, prin cäderea din zat a primelor trei litere la inceputul rändului, numai tcacov
In loc de icpaTat8v.
b De observat cä acela§i apelativ este folosit §i pentru Constantin Draga.
Miklosich i Miller au tradus tflç Ilkpa; cu "Petrae". O cercetare speciali
pentru a identifica aceastä mânistire in top ografia Constantinopolului, §i a vedea care
este semnificatia denumirii respective depl§e§te obiectivele noastre, dar ar putea face
obiectul unei interesante contributii in viitor.
d Literal &voice; inseamni jerffe, sacrificii, slujbe ce insoteau un sacrificiu in
antichitate, dar in acceptia cregind a cuväntului se traduce cu rugildune.
Tel) ica8oXtic6) toi3 govccarripicro. In marile ministiri existau mai
multe altare de slujire, fie in mai Multe ficapri de cult, fie in paradise, dar unul singur
reprezenta clädirea principalà, "biserica cea mare".
f Parastasele pentru morti se sävär§esc anual, timp de §apte ani, dar ctitorilor
se
unor 1äcauri, s au celor care, printr-o danie speciald inträ in rindul lor, continuä alise
face parastasul, in ziva mortii lor, in mod nelimitat.

219-
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

coliveg apallareas (13c7cakA,apga;)h opt, §i opt sfe§nice cu lumanari,

iar a doua zi sa se faca liturghie i masa calugarilor §i saracilor care se
vor intampla a fi la mandstire, §i sA dam acelor s'arad §i cele
duhovnice§ti, dupd putinti,
pentru acestea au randuit i au ddruit cinci sute de hyperperi ca
sa se agonise as ca o proprietate in launtrul acestei imparates e a cetatilor
[Constantinopolul], in stare sa aduci mandstirii venit anual cincizeci
de hyperperi, sau mai mult, sau poate ceva mai putin, dupi cum vom
gasi o proprietate pe placul nostru; iar hyperperii venitului [anual] au
randuit si se cheltuiasca pentru cele trei liturghii i pentru sus-
amintitul parastas anual.
Multumiti i cu mare bucurie, din tot sufletul §i cugetul primind
ace asta, hotarhn §i promitem prin prezentul inscris (7pdgmicao;) al
nostru, el de acum §i pe viitor (ócnò 'roí) vbv icct EtÇ "cò ifs)i se
vor savar§i, de catre noi, ieromonahii i monahii de acum §i de catre
toti de dupa noi, cu togá ravna i grija, in primul fand, cele trei liturghii
din fiecare s dptamana: una in a cincea zi a saptamanii (joi)i in biserica
cea mare a manastirii, iar celelalte dona' miercuri i sambata, la alt altar
al manastirii.
Apoi, dat fiindcd a fost inscris in sfintitul pomelnic al manistirii
§i numele tatalui puternicei i sfintei noastre doamne i stapane, al
fericitului §i sldvitului domn al Serbiei, Kir Constantin, sa. fie pomenit
In veci la parastasul din cimitir, i In dimin eata de simbiti, in biserica
cea mare; to ate acestea in tot timpul, in toate vinerile §i in toate
sambetele, numele sau s'a se pomeneasca cu al celorlalti frati ai no§tri

g In original KéXi_fozx, lipsind ; final, pentru plural. A cazut probabil la tipar,

dar cuvintul se acordi cu urmitorul.
h Sensul cuvintului arca2Aap&I; rimâne si fie limurit de speciali§tii in
terminologia liturgicä greaci. Nu s-a gäsit in nici un dictionar.
Formula revine §i in legiturä cu cele patru slujbe. Literal s-ar putea traduce "de
acum i in viitor".
In limba greaci siptimina incepe duminici (Kiriaki ziva Domnului), luni
este Dentera (a doua), marti este Triti (a treia), miercuri e Tetarti (a patra) §i joi
Penipti (a cincea). Vineri se nume§te Parasked i simbäti Sabbaton.

220

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

morti §i ingropati in manästire, §i [ca] al tuturor care cauti s 'a doban-

deasci o astfel de pomenire din partea manästirii noastre.
Inca mai hotarim 0 gisim de cuviinta si facem in fiecare an, in
ziva in care a murit tatal puternicei §i sfintei doamne §i stapane a
noastre, Aid k, parastas cu §aisprezece preoti, Caccalapkow, Cu
opt colive §i cu opt sfe§nice cu lumanari, iar a doua zi de dimineati sa
saivar§im fiturghie, Wand §i masi calugarilor §i. saracilor care se vor
afla, cdrora ne indatoram sale dam §i cele duhovnice§ti, dupa putinta.
Ne indatoram sa implinim acestea toate fara §ovaire §i cu dragi
inima, cu toata ravna i Cu toata ha voia, nu numai fiincica s-au
dovedit suficiente pentru implinirea tuturor acestora cele cate le vom
obtine din venitul acelei proprietati, fie cavor fi cincizeci de hiperperi,
fie mai mult, fie mai putin, dupd cum ne va placea noui si cumparam
proprietatea din ace0 500 de hyperperi, ci §i pentru ca a fost alma cu
precadere de catre puternicii §i sfintii no§tri domni i imparati
venerabila noastra mandstire pentru a implini aceastd lucrare
duhovniceascd, multe rugaciuni datorand i lui Dumnezeu pentru
darurile §i binefacerile lor.
Caci, pe scurt, dacá trebuie sa implinim Ma tagada cele cuvenite,
fata de once cre§tin care a adus once dar manastirii pentru pomenirea
sufletului sin, chiar dad darul este mai mic decal ce facem noi pentru
acela, cu mult mai mult suntem datori sd finplinim cu strämicie acest
lucru pentru tatal puternicei §i sfintei doamne §i sfäpane a noastre,
indestul fiind aceasta danie la savar§irea celor ce privesc sufletul
aceluia.
Si iar4i, dad cumva [vreodata] in vreo imprejurare, sau vreunii
dintre noi, s au dintre cei de dupinoi, se vor apuca sa tread cu vederea
fie liturghiile sau parastasul anual, §i prin urmare si mic§oreze
randuiala aceasta (dat fiind el acea proprietate de 500 de hyperperi
pentru savargrea acestora a fost data manistirii, §i manistirea obtine
ca§tig i nu pagube§te, pentru cavenitutile proprietatii le vor cheltui §i
le vor manca §i le vor lua preotii slujitori 0 ceilalti §i preasfintitul nostru
saran, Patriarhului Ecumenic i s-a dat de §tire despre aceasta ca acea
proprietate si nu se vancla 0 sa nu fie nicio data despaqiti de manastire,
k Punctele desemneazi, in editie, atat locurile nedescifrate, cat §i locurile goale
In manus cris. Numai examenul direct al manuscrisului de la Viena poate lämuri despre
ce este vorba aici.

221
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

§i si nu se neglijeze nimic din cele hotirite referitor la aceapomenire)

meriam nu numai si ne atragem asupra noastri osinda §i judecata, g
din partea lui Dwnnezeu §i din partea oamenilor, ca ni§te oameni rara
judecati §i lipsiti de recuno§tinti§i rdipaznici a celor incredintate noui,
ci si §i fim lipsiti §i de aceasti proprietate, prin dispozitiaPatriarhului,
ga cum g este drept, ca si fie transmisi altei ministiri, in stare si
implineasci cele convenite asupra sufletului aceluia.
Si pentru implinirea §i pistrarea in amintire a tuturor acestora,
acest act (ypdcwia) prezent al nostru a fost trecut In condica Preasfintei
Marii Biserici a lui Dumnezeu, ca §i preasfintul nostru stipin de acum,
Patriarhul Ecumenic, cltvatrii, g toti cei de dupi el, stipani §i patriarhi
ecumenici, si vegheze §i si cerceteze asupra lui, ca unii care au primit,
In mlini, de la Dumnezeu, §i gAndul §i sufletele creginilor, ale celor
vii, dar mai ales ale mortilor.
Pentru aritare §i siguranta acestui lucru s-a intocmit prezentul
act (-ypdcjij_ta) §i a fost semnat cu propria no astri mâni, ca si nu poati
fi contestat, in luna octombrie, in cel de al patrulea indiction al
anului 6904 [13951.
hid mai mirturisim ci am primit de la puternicii §i sfintii stipani
§i impirati ai no§tri o suti de hyperperi, ca sä" facem incepand de
acum §i pe viitor(anò la vii'v -Kai Et; 're) f-1';) patru pomeniri
pentru sufietul tatilui puternicei §i sfintei stipine a noastre,
douà imediat, ca de patruzeci de zile i de trei luni, iar celelalte
douA pe viitor, in momentul implinirii (la sorocul) soroacelor
(termenelor) de la moartea lui; iar pomenirea anuali va fi din
venituri, aa cum s-a spus. Ne obligim si facem §iacestea cu griji §i
cu cinste, a§a cum am promis mai sus, prin prezentul act al nostru.
Existi prototipul §i subscriptifie (semniturile) acestea:
t Catigumenul Ghermanos ieromonahul; t Grigorie ieromo-
nahul; t Cel mai mic intre ieromonahi losif, eclesiarhul; t Isaia ieromo-
nahul; t Teodorit cel intre ieromonahi duhovnici cel mai mic; t Dionisi
ieromonahul; t Saya ieromonahul; t Teoctist ieromonahul; t Isaia iero-
monahul; t Nil ieromonahul; t Gherman ieromonahul; t Meletie
ieromonahul; t Neofit ieromonahul; t Manassis monahul Malcrodukas;
t Monahul Natanail; t Efrem monahul; t Macarie monahul; t Marcu
monahul; t Nicodim monahul; t Iacov monahul.
222-
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CM. MARE

Lectura acestui act ne pune in fata unui text inrudit cu cele de care
ne-am ocupat mai inainte: Ustavul de la Hilandar i insemnarea staretului
mândstirii respective cu privire la pomenirea lui Vuk Brancovici. Este
vorba de ránduiala stabiliti in Biserica Ortodoxi pentru pomenirea mor-
tilor i cinstirea celor cu merite speciale (ctitori, sfinti).
In cazul de fatd, cel decedat era insu0 tatal impiritesei i socrul impa-
ratului Bizantului, cazut in expeditia lui Baiazid de la nord de Dunke. lar
documentul, asemenea Ustavului, s-a pistrat nu in forma lui originalá,
pierdutd, ci in transcriptul din condicaPatriarhiei din Constantinopol. Dar,
de data aceasta, este vorba de o transcriere oficialk imediat dupi redac-
tarealui i cu un scop precis exprimat: obligatia Patriarhiei de a controla
pe baza documentului luat in evidentä ci consemnat cuvânt cu
cudint daca monahii de la 1114 ndstirea Petra se fin de angajamentul
pentru carefuseserapMti,tisi lise concedase o proprietate in Cap itala
imperiului, menitei a produce anual un venit reprezentand plata
serviciilor religioase prescrise pentru ilustrul decedat29.
Documentul reprezinti angajamentul scris al monahilor de la
Manástirea "lis Petras", in care se specifica ce li s-a dat, ce obligati' §i-au
luat, care sunt formele, regulile de tipic ale indeplinirii acestor obligati'.
Textul este impktit in cloud sectiuni distincte: prima se referi la
slujbele permanente, saptdmanale i anuale (in ziva mortii), de pomenile
anuale, precum §i de obligatia inscrierii numelui celui decedat in
pomelnicul manástirii.
A doua sectiune, cea care are valoarea deosebitd pentru noi ca izvor
istoric, cons emneazá declaratia monahilor de la "Tis Petras" Ca' le-au fost
plitite APARTE patru slujbe ce nu aveau caracter periodic §i
repetitiv, §i anume cele ce se fac pentru morti la 40 de zile, trei
luni, fase luni §i noud luni.
Or, practica neobi§nuitä §i neinclusl in nici un tipic, cea care are darul
reveleze o situatie speciald, este continutd in prevederea ca primele
cloud slujbe, pentru 40 de zile §i treiluni ('reacrápoocovra, i tptiAvtoc),

-223-

www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu V. DITA

sä fie acute nu la intervalele respective, ci impreuna §i imediat cuspeci-

ficatia cbg = "ca pentru", in timp ce urmätoarele douà pentru 6 luni
§i 9 luni sa se fad ilNI VIITOR (Etg tò tilg), §i anume "la timpul potri-
vit (la soroc) de la moartea aceluia". De unde Constantin Litzica a tras
conduzia cd, intruck §tim cu precizie când s-a scris actul: IN OCTOMBRIE
1395, inseamna CI in acel moment trecuseri atat 40 de zile cat §i
trei luni de la moartea lui Constantin (deci de la batalia in care el
a murit), ceea ce explica de ce trebuiau sä se fad imediat cele cloud
slujbe "ca pentru 40 de zile §i pentru trei luni", dar abia in viitor urmau
sa se implineasci cele §ase §i respectiv noui luni.
Prin urmare, dad Utah de la Rovine s-ar fi dat la 10 octombrie
1394, atunci o astfel de randuialä devenea absurda, cad ori s-ar fi facut
toate patru slujbele "ca pentru" soroacele respective (fiind deja trecute
to ate termenele), ori s-ar fi renuntat la ele g s-ar fi ficut doar pomenirea
de un an, cu prescrierile ce le citim, in prima parte a documentului. Avem
dedi, dovada categoricd, intr-un act oficial, inclus in condica Patriarhiei
Ecumenice, CA acel 17 mai de la Hilandar nu era o data fantezista, ci
exprima realitatea, deoarece numai socotind soroacele de atunci
inainte, in octombrie 1395 nu se implinisera 6 luni de la batalie,
dar trecuse sorocul de 40 de zile §i de 3 luni. in momentul in care
scriau actul este posibil ca monahii sa nu fi cunoscut exactziva din lund
In care avusese loc decesul Ourma sa se facapomenirea mall, fapt pentru
care au lasat loc gol, spre a fi completat ulterior (dad au facut-o in original
nu §tim, caci avem doar copia din condica Patriarhiei), dar §tim ca nu
trecusera inca 6 luni de atunci. Dad admitem data de 17 mai,
cunoscuta monahilor de la Hilandar, acest "soroc" avea sa cadd la 17
noiembrie 1395, deci in luna urmatoare celei in care a fost scris actul.
Logica fireascä a criticii istorice §i a interpretarii acestor doua
documente 1-a condus pe savantul G.Sp. Radojitle, dupa ce a constatat
prezenta partied §i tarzie a datei de 10 octombrie in cronicile s'arbeiti, si
ajunga in mod independent la aceegi conduzie cu Hasdeu §i Litzica. in

-224-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL NIARE

anul 1928 el publica deja invocatul articol intitulat La chronologie de la

bataille de Rovine (in "Revue Historique du Sud-Est turopéen", nr. 4-6,
1928, p. 136-139)", articol care, fiind elaborat intr-o limbi de circulatie, a
influentat covar§itoarea majoritate a istoriografiei internationale de pand
astazi sa adopte data de 17 mai 1395 ca data a Mad de la Rovine.
La randul sau, istoricul V. Laurent, discutand, in anul 1947, data de
17 mai 1395, fdcea urmatoar ea remarcl "Badlia de la Rovine a fost dad,
deci, cel mai devreme in cursul verii acestui an (1395 AVD). Trebuie si
o plasäm oare la 17 mai, cum ne incita lista necrologica a tipiconuluilui
Roman, dup a cum ne indeamna G.Sp. Radojfeie ?Maiinainte de a decide,
trebuie sa assteptäm ca orientaligii sil-si spund ultimul lor cud" nt. "31
Chiar dad rezerva lui Laurent poate fi explicad prin aparitia, intre
timp, a ipotezei lui Babinger, care, cum s-a vazut, plasa in mod neinspirat
confruntarea militará romano-otomana in anul 1393, nu este de ignorat
pärerea sa cu privire la eventualitatea unei confirmari din sursa
otomana a celor douà izvoare. Cu atat mai mult cu cat ea a §i aparut !
Acest argument al "orientali§tilor" apartine turcologilor Mustafa Ali
Mehmed care inca din 1976, in a sa Istoria turcilor, sugera, timid, o
noua cronologie fata de cea dominanta la data and scria el, land ca temei
cronica lui Ibn Kemal (vezi mai sus p. 57) §i, mai ales, Valeriu Veliman,
care a editat §i tradus, folosind manuscrisul inedit, relatarea campaniei
sultanului Baiazid I In Tara Romaneasca Maid de IbnKema1.32 in lucrarea
sa intitulad Istoriile dinastiei otomane, Ibn Kemal, unul dintre cei mai
reprezentativi §i bine informati cronicari otomani, arad categoric CO
expeditia lui Baiazid la nord de Dundre singura intreprinsä de el,
personal, in Tara Románeasa a avutlocprindivara §i ea In lupta
decisivei a azut Constantin, care "era principele tarii care, in limba
de acum, era cunoscuta bine cu titlul de Tara Kustendil". Acest Constantin
print de Kustendil nu este altul deck Constantin Dragas printul de Velbujd
(numele pe care, anterior cuceririi otomane, il purta actualul ora § Kjus-
tendil situat, astäzi, in sud-vestul Bulgariei), despre care se §tie cu sigu-
-225-

www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu DITA

unta cl a murit la 17 mai 1395 in lupta dintre o§tile conduse de Mircea

Baiazid. Faptul este in deplina concordanti cu celälalt detaliu fumizat de
cronicA primivara33, arAtata ca anotimp când a avut loc expeditia
sultanalà conclusa de Baiazid §i vine sä confirme, desAvAr§ind, ceea ce
pAnA acum §tiam doar din izvoarele "cre§tine": ci VICTORIA ROMA-
NEASCX DE LA ROVINE A FOST OBTINUTÀ DE ROMANII
CONDUI DE VOIEVODUL MIRCEAI LA DATA DE 17 MAI 1395.

* * *

O noua confirmare a celor cuprinse in acest capitol a aplrut dupi ce

incheiasem redactarea sa, o data cu publicarea articolului lui Serban
Papacostea, Mircea cel Batrdn ci Baiazid. O intregire la cunoasterea
confruntdrilor lor armate, in Studii ci Materiale de Istorie Medie, XVI,
Bucure§ti, EdituraAcademiei, 1998, p. 19-21. Aici se atrage atentia asupra
existentei unui izvor occidental, strict contemporan, in care este
mentionatA luna MAI a anului 1395 drept moment al unei mari confrun-
tdri ce a avut loc intre cre§tini i otomani. Nici un izvor de acest gen nu ne
oferise, pand acum, o confirmare a insemarii monahilor de la Hilandar,
faptul cA ea provine dintr-o cronicA Ii spore§te importanta.
Este vorba de ceca ce editorii au nwnit Cronica volgare di anonimo
florentino dall'anno 1385 al 140934, in care este consemnat urmAtorul
pasaj (pe care Il publicam aici pentru prima oard in traducere româneascd,
el fiind reprodus in articolul citat doar in originalul Rallan):
Capitolul VII Cum s-a desfasurat marea Halle intre
regele Ungariei si Baiazid, iar Baiazid atunci a invins.
in acel timp, in luna mai 1395, adunand regele Ungariei multa
oaste pentru a se apara de Baiazid, fiul lui Murad beiul turc, care cu
peste 150.000 de oameni inarmati venea asupra lui pentru a-i
lua regatul Ungariei, i fiind taberele lor apropiate una de cealalti,
§i oranduinduli fiecare oastea pentru lupa, fiecare hnbArbatandu-i
226

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

pe ai sdi la lupta l s-au luptat viteje§te ambele pkti g au alergat cu

insufletire la lupta, in care multi oameni au fost omoriti; dar au pierit
mai multi turci deck cre0ini, i nici o putere in acea zi nu a fost
invinsà. Apoi, in ziva urmAtoare, reincepind intre el o lupti
asprà §i crudi i .dupi ce au luptat aproape intreaga zi cu mare
ucidere de oameni de ambele pArti, in cele din urmä victoria a rAmas
de partea lui Baiazid §i a turcilor, dei au murit mai multi dintre turci
deck dintre cregini. i ca urmare a acestei victorii obtinute de
Baiazid, intreaga Valahie s-a supus lui Baiazid i i-a dat ascul-
tare. Dar totu§i, Baiazid, din pricinamarii pierden i suferite de oamenii
s-a retras cu cât i-a mai ramas din oaste, din care a pierdut
cea mai mare parte. lar regele Sigismund al Ungariei s-a ina-
poiat la Buda cu mare pierdere suferità de ai sái, in speranta
de a rec4tiga in anul urmator toatA cinstea pierdutA.35
Izvorul este strict contemporan §i se inscrie in categoria celor de care
m-am ocupat acum un deceniu in studiul Cel dintdi ecou international
al victorieirom eine,sti de la Rovine din 17 mai 1395, in Romdnii in isto-
ria universal&, vol. III, 1, Universitatea "Al.!. Cuza", la§i, 1988, p. 453-
46836. Oprindu-ma cu acel prilej in special asupra capitolului De victoria
regis Hungariae contra Turcos dintr-un alt izvor occidental contem-
poran care este Cronica monahilor de la Saint-Denis, dar §i asupra unor
autori precum Jean Juvenal des Ursins sau Thomas III Marquis de Saluces,
am stabilit cá in decursul anului 1395 de la Buda, in afara de
cunoscuta solie catre Europa occidentala conclusa de Nicolae de
Kanizs a (mentionata la Venetia Wei din ianuarie 1395 §i ajungand
la Paris abia la 6 august 1395) prin care lumea creginä era conjuratà
In termeni disperati s sä se uneascä intr-o cruciadä indreptata impotriva
"celui mai crunt tiran", Baiazid , a mai plecat o a doua solie, care
DEP'MIND-0 PE PRIMA vorbea despre o mare victorie obtinuta de
Sigismund de Luxemburg impotriva lui Baiazid.
Nu existd insä nici o dovadä cá Baiazid i Sigismund s-ar fi infruntat,
personal, inainte de Nicopole. Existä, in schitnb, märturii documentare

227
www.dacoromanica.ro
 ALExANDRuif. DITA

categorice, emanind direct de la cei doi protagonkti ai evenimentelor,

care demonstreazi contrariu137.
in consecintà, victoria anuntati de a doua solie nu poate fi deck
aceea a lui Mircea, de la 17 mai 1395 (cind regele se afla inci la Buda, in
aceea0 zi murindu-i sotia), iar patetica relatare a luptei dintre Baiazid §i
Sigismund, consemnati in Cronica monahilor de la Saint-Denis, este o
pura fictiune, la fel cu cea din romanul lui Thomas III Marquis de Saluces.
Cronica volgare di Anonimo Fiorentino dall'anno 1385 al 1409
este 0 ea un asemenea izvor occidental contemporan, tributar surselor
de informare de sorginte ungari 0 supus, in consecintd, in aceegi masura
erorii, chiar dad la Paris eroarea consta in inscrierea ca victorie, iar la
Florenta ca infringere, a aceluia0 eveniment ce in realitate nu
avusese loe infruntarea dintre regele Ungariei 0 Baiazid.
AnalizAnd continutul izvorului florentin, obsevim cu u§urintl ci in
el evenimentele erau consemnate nu instantaneu, ci la cel putin 1-2 ani
de la momentul producerii, probabil autorul "trecind pe curat" diversele
sale insemnAri cotidiene. Faptul poate fi dovedit cu multe pasaje din
cronicd, dar cel mai concludent ni se pare Capitolul II al anului 139538
deci exact anul ce ne intereseaza , unde momentul istoric descris este
inserat la luna mai 1395, dar pe parcurs sunt relatate evolutii politico-
militare din lunile noiembrie-decembrie 1395 §i aprilie-mai 1396, deci
se consemna la mai bine de un an de la producerea evenimen-
tului.
La fel stau lucrurile g Cu capitolul Vital anului 1395: Come tra il Re
d'Ungheria el Baisetto furono grandi bataglie, e'l Baisetto vinse per
allora, care se incheie cu cuvintele despre "speranta de a reci5tiga in anul
urmsátor cinstea pierdutr aluzie evidentä la noua sa initiativl antioto-
manl despre care autorul avea §tiintl ca se incheiase tragic la Nicopole, 0
despre care ni se relateaz1 in Capitolul VIII din anul 1396: Come il Re
d'Ungheria combatté con Baisetto turco, e il Re d'Ungheriafu vinto, e
molti Franceschi vifurono morti e presi.

-228-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Prin urmare, in acesa cronick fdri indoialà pretiosk in ciuda confu-

ziilor i inexactititilor, se afliun cumul de date realizat in 1396, pen-
tru care evenimentele din mai 1395 sunt doar inceputul. De asemenea,
este evident el avem de-a face cu o combinatie de informatii, din care
desprinderea adevärului de fictiune färä recursul la alte surse este
imposibili De aceea, informatiile relatate aici nu poat fi deplin intelese
deck dupi ce, in capitolele urmätoare ale lucrarii de fatk vomlimuri toate
aspectele oferite de izvoarele istorice cunoscute pini in prezent despre
confruntarea romino-otomani din luna.mai 1395 i despre ce i-a urmat
pe parcursul anilor 1395 0 1396. Abia atunci va fi evident ce este in acest
izvor reflex al realitAtii °tic& de estompat i distorsionat 0 ce este
ero are incontestabilA.
Putem ins A, de pe acum sa ne pronuntam asupra interpretkii pe care
i-a dat-o merituosul lui descoperitor in articolul mentionat, unde citim:
"Informatiile oferite de fragmentul citat sugereazi urmitoarea
reconstituire a evenimentelor: in toamna anului 1394, in replied la
atacurile lui Mircea si ale lui Sigismund, Baiazid a intreprins o cam-
panie in Tara RomâneascA, unde a suferit insä o mare infringe-
re. Constient de inevitabilitatea unui nou atac turcesc, Mirce a se
intilneste cu Sigismund in primivara anuluiurmitor la Brasov, conso-
liclind alianta cu Ungaria.Noul asalt allui Baiazid s-a produs efectiv
In 1395, in luna mai, §i s-a incheiat cu victoria sultanului; pierde-
rile grele suferite in aceasti infruntare 1-au silit pe Baiazid si se retragi
din ;ad, lisind Insá in fruntea acesteia, un domn favorabil puterii
otomane. Faptul ci autorul anonim al cronicii florentine situeazi acum,
adici in luna mai 1395, dupi i ca urmare a campaniei sultanului
Baiazid, supunerea Tarli Românesti, e un indiciu ciar al qecului
campaniei otomane din toamna anului precedent."39
Simplalecturd a "fragmentului citat" este suficientl spre a demonstra
cl el nu "sugereazä" absolut nimic din cele descrise dé istoricul Serban
Papacostea, cu exceptia faptului cl o confruntare cretino-otomank din
care românii sunt absenti, a avut loc in luna mai 1395.

229
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

O privire critica, fail' a uza de lentila fals interpretativa a unghiurilor

provocate de propriile convingeri istoriografice nu va putea extrage din
acest izvor deck doua constatan:
Cronica mentioneazi o singuri mare confruntare
dintre cre§tini i Baiazid, fiind prezentat ca protagonist Sigis-
mund, regele Ungariei, in fruntea oastei sale, fail nici o referire
despre romani §i conducdtorul lor.
Aceasti confruntare este plasati in luna mai 1395
§i batalia este prezentata ca o infrangere a lui Sigismund, dei
cu uria§e pierden i pentru otomani, fail a se face nici cea mai
vaga mentiune asupra locului unde s-a dat. Dad am avea
la dispozitie numai acest izvor, nu am putea deduce in nici un fel
cà Sigismund (pe care-1 vedem confruntat cu pericolul de a i se
lua Regatul Ungariei de catre Baiazid in fruntea a 150.000
de turci) a infruntat aces t pericol pe teritoriul Tarli Romane§ti.
Fraza referitoare la faptul CA in urma infrangerii ungurilor
Baiazid a supus intreaga Valahie, nu dell nici un indiciu despre
o expeditie a lui Sigismund pe teritoriul acestei tart
Atat !
Pentru noi însä care am stabilit deja cä in intervalu11394-1396 intre
ogile conduse de Sigismund §i cele ale lui Baiazid nu a existat nici un
contact direct in afara celui de la Nicopole, in thnp ce in acelag interval
ar mata condusa de Mircea a reugt, färä nici un dubiu, s a obtina o victorie
de amploare impotrivalui Baiazid, victorie in care la 17 mai 1395 au murit
craii Marko §i Constantin nu poate exista dubiu ea luna mai a anului
1395 din cronica Anonimului florentin are in vedere tocmai aceasta
confruntare pecare astazi o numim "de la Rovine".
Prin urmare, semnalarea domnului Serban Papacostea constituie o
piesa importanta pentru datarea demonstrata de noi, completand-o cu o
piesä esentiall Flea doar §i poate, in arhivele §ipublicatille apusene care
contin documente ce se refera la soliile lui Sigismund de Luxemburg din

- 230 -

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

anul 1395 se vor mai gasi numeroase relatari ale evenimentelor la care
ne referim, 0 sunt sigur ca in vreunul dintre ele precizia va merge panl
la indicarea exacta a datei de zi cand "confruntarea dintre Sigismund 0
Baiazid" a avut loc, iar aceasta nu poate fi decal "ziva 17" a lunii mai din
anu11395.
Anonimulflorentin, aici in discutie, este practic penultimul pas cite
acest moment, iar"luna mai 1395" pe care izvorul o indica este dovada
indubitabilä CA demersul nostru de rediscutare 0 corijare a argumentarii
istoriografiei moderne cu privire la modul in care istoriografic s-a stabilit
data bataliei de la Rovine este unul corect.
incheiem, observand CA, pe cand data de 10 octombrie 1394 nu are
nici un fel de argumentare, iar cei care o mai sustin suntvictime ale propriei
inertii, data de 17 mai 1395 ca data a bdtaliei de la Rovine caplta noi §i noi
dovezi. Anonimul florentin fiind ga cum s-a vazut una dintre cele
mai pretioase 0 incontestabile.
Este §i concluzia acestui capitol al cercetarii noastre ! Anume, CA pu-
tem afirma cu certitudine ca:
1.FXPEDITIA SULTANULUI BAIAZID LA NORD
DE DUNARE A AVUT LOC IN PRIMAVARA ANULUI
1395;
2. BATALIA DECISIVADE LA ROVINES-A DAT
LA 17 MAI 1395.

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU VI DITA

NOTE

I Istoria Tdrii Romdnegi (1290-1690). Letopisetul Cantacuzinesc, editie

intocmitä de C. Grecescu OD. Simonescu, Bucure0i, EdituraAcademiei Romane, 1960,
p. 3. Vezi 0 Virgil Candea, /storia Tdrii Romdnesti (1292-1664) in versiunea arabd
a lui Maca rie Zaim, in "Studii. Revistä de Istorie", 23 (1970), nr. 4, p. 681. Descoperirea
acestei versiuni arabe la randu-i tradusá dupi un intermediar neogrec a rezolvat
definitiv chestiunea ga-zisului "Letopiset Cantacuzinesc", ce se dovedege a fi, in
realitate, cronica ¡'dril Romilnewti, alcatuitä in timpul domniei lui Matei Basarab
do ar continuati i adangiti cu istoria Cantacuzinilor de catre un om de casä al familiei,
probabil Stoica Ludescu. Manusaisul cel mai bun al acestei cronici s-a pästrat intr-o
copie ce se afla in biblioteca Manästirii Neamtu atunci cand l-a editat II. Georgescu,
copie necunoscutd a Letopisefului Cantacuzinesc, in "Mitropolia Olteniei", XIII
(1961), nr. 7-9, p. 498-549, dar, din pacate, Ii lipsesc foi de la inceput, intre care 0 cele
In care era vorba despre domnia lui Mircea (textul s-a conservat incepand cu domnia
lui Vlad Tepe). intimplarea a Malt insä ca In versiunea arabi, care este cea
mai apropiati atit ca timp, cât i ca redactare de arhetip, pasajul respec-
tiv si existe §i si ateste exactitatea textului din copia cantacuzineasci (fosta
In biblioteca lui Stefan Cantacuzino) ce sti la baza editiei citate de noi.
2 OPerek lui Constantin Cantacuzino, publicate de N. Iorga, Bucure0i, Institutul
de arte grafice i editurä "Minerva", 1901, p. 50-51; pentru viata, scrierile i receptarea
operei lui Marsigli in Romania vezi Caltori strdini despre Tdrile Romdne, vol. VIII,
Bucuregi, Editura Stiintifici §i Enciclopedicä, 1983, p. 4448.
3 J.H. Mordtmann, Die erste Eroberung von Athen durch die Tarken zu Ende
des 14.1h.s,in "Byz.-Neugriech. Jahrbiicher", IV (Berlin 1923). Apud Franz Babinger,
Beginn der Tiirkensteuer in den Donaufiirstentiimern (139 4bzv. 1455), in "Siidost-
Forschungen", VIII (1943), P. 1-2; studiul a fost republicat, in aceegi forma', un an mai
tarziu in volumul aceluiai, Beitrdge zur Friihgeschichte der Tiirkenherrschaft in
Rumelien (14.-15. ahrhundert ), Briin - Miinchen - Wien, 1944, p. 1-35 (textul citat de
la p. 1-2).
4 Donald E. Pitcher, An Historical Geography of the Ottoman Empire from
Earliest Times to the End of the Sixteenth Century, with detailed maps to ilustrate
the expansion of the Sultanate, Leiden, 1972, p. 46; vezi 0 supra p. 58-59.
5 Ibidem, p. 49.

232-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

6 Franz Babinger, Beitriige... , p. 3-16.

7 Mihail Guboglu, Ta bele sincronice. Datele Hegirei $i datele ereinoastre, cu o
introducere in cronologia musulmand, Bucure§ti, 1955, p. XLI.
8 Denis A. Zakythinos, Le despotat grec de Morée, Paris, 1932, p. 152-154. in
incheierea solidei sale demonstratii, istoticul grec afinni "Tous ces renseignements
nous permettent de fixer d'une manière irréfutable la date de la réunion de
Sèrres au conunencement de l'année 1394, et, plus précisément, aux
environs du mois de mai." .

9V. Laurent, Un acte grec inédit du despote serbe Constantin Draggy, in "Revue
des Etudes Byzantines", V (1947), p. 180.
1° /bide m, P. 183-184.
11 Johann Christian von Engel, Geschichte der Moldau und Walachei. Nebst
der historischen und statistischen Literatur beyder Länder, p.161-162; vezi §i supra
p.85.
12 Laonic Chalcocondil, Expuneri istorice, ed. Vasile Grecu, p. 64.
13 Oeuvres de Froissart, publiées avec les variantes des divers manuscrites par
M. le baron Kervyn de Le ttenhove, Chroniques, tom XVI: 1397-1400 (Depuis l'arres-
tation du duc de Glocesterjusqu'a la mort de Richard H), Bruxelles, Comptoir
Univers el d'Imprimerie et de Librairie, 1872, p. 511 (s.n. AO). Vezi mai jos discutia
asupra aces tui pasaj, insotitä de textul in limba francezi (p. 246). Titlul intreg al scrierii
este: &are lamentable et consolatoire sur le fait de la desconfiture lacrimale du
noble et vaillant roy de Honguerie par les Rocs devant la ville de Nicopoli en
l'empire de Boulguerie, adregant á très-puissant, vaillant et très-sage prince royal,
Phelippe de France, duc de Bourgoingne , conte de Plandres, d'Artois et de Bour-
goingne, la dicte épistre aussi adreçant en substance et non pas en saforme a très-
excellans princes et roys de France, d'Angleterre, de Behaigne et de Honguerie en
eypécial, et par consequent a tous les roys, princes, barons, chevaliers et communes
de la Crests' anté catholique, de par un vied solitaire des Célestins de Paris, qui pour
ses très-grans péchiés n'est pas digne d'estre nommés.
14 Constantin Jireeek, Geschichte der Bulgaren, Praga, 1876, p. 353-354. Dad
istoricul sirb Jovan Rape, care a utilizat acelegi izvoare ca §i Jireeek, n-ar fi gre§it la
transformarea anilor erei bizantine in anii erei noastre vorbind, prinurmare, de 10
octombrie 1395 lui, i nu istoricului ceh, i s-ar fi datorat introducerea datei de 10
octombrie 1394 in circuitul istoriografiei moderne (Jovan Rajie, Istorija raznih
slaveskih narodov, najpa ee Bolgar, Horvator i Serbov, vol. III, Viena, 1794, p. 83).

233

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDBU If. DITA

De la Rape, datarea 10 octombrie 1395 a fost preluati atit de Engel, cit si de Nicolae
Stoica de Hateg. Din cite stim, Nicolae Stoica de Hateg este primul istoric romin
care alituri data de 10 octombrie de numele "Bovine" pentru a desemna
confruntarea dintre o§tile conduse de Mircea §i, respectiv, Baiazid. insi,
aceasti scriere, dei terminati in 1829, nu a väzut lumina tiparului decit in 1969, prin
stridania lui Damaschin Mioc, motiv pentru care nu a putut influenta in vreun fel
istoriografia secolului al XIX-lea. Iati pasajul in discutie:
"inpiratul Baiazet, supuind Thratia, Thesalia, Matedonia, Fotia, Bugalia, Servia,
vrind asupra ungurilor arma a ridica, so coti ca intii pre Mircea vodä al Valahii a-1
supune. Baiazet aveainträ turci pre Stefan, fecioru lui Lazar, cu serbi, Craleivici Marco
bugari (sic I). Si oastea Dunärea trecu in Tara Româneasci. Ion Mirceavodä, adunind
rominii, turcii i-au lovit, mare virsare de singe au fost. in care batalia, afari de turci,
muri Craleivici Marco si Constantin Jigligovat, fecioru cneazului Deian siDragas
In 10 octomvrie 1395. Spun cá atunce a, nainte a aceii MCA au zis Marco cited Costantin:
«Eu rog pe Dumnezeu sä ajute românilor i eu sà pier». Aceasti batalie au fost la Rovinile
Ialomitii. De peirea acestor voinici lui Baiazet räu i-au pärut, dar si el peste Dunire
scipi bitut. De unde citri Mircea soli trimeasi si pace pusärái acasi sä dusä. Si fiincici
alte täri greCesti luasi, Tarigradu incinsi, ci iari Ind It mai lisi." (Nicolae Stoica de
Hateg, Cronica Banatului. Studiu introductiv, editie, glosar si indice de Damaschin
Mioc, editia a II-a revizuti, Timisoara, Editura Faca, 1981, p. 110-111; pentru influenta
lui Rape, a se vedea Introducerea lui Damaschin Mioc, p. 36-38)
15 Este de mentionat aici tentativa arheologului Nicolae Constantinescu ficutä
In cadrul co municirii sale Rovine, 10 octombrie 1394. Argumente istorico-
arheologice, prezentati la Institutul de Arheologie din Bucuresti in data de 23 matte
1988. Spunem tentativä, deoarece Nicolae Constantinescu a renuntat la aceasti parte
(in care se referea la analistica sirbi) in momentul cind s-a hotirit si publice un studiu
"intemeiatindeosebi" pe textul acestei comuniciri (vezi N. Constantinescu,Puncte de
vedere asupra datdriibeitaliei de la Rovine ("17 V13959, in "Revista Istorici", serie
noui, 1 (1990), nr. 7-8 (iulie-august), p. 783-802.
16 Evident cunoscutä lui PP. Panaitescu, care insi nu a zäbovit asupra ei decat
pentru a-si pregiti cursurile tinute la Universitatea din Bucure§ti in anii universitari
1933/1934 (Izvoarele slave externe ale Istoriei Romdnilor, Bucuresti, 1934, p. 182-
183) §i 1938/1939, ocazie cu care in Curs privind fnceputurile influenii slavilor
asupra romdnilor, scria:
"Lupta a avut deci loc la 6903 in octomvrie, adicä de la Hristos 1394. In lupta
aceasta Marko ICralevici moare, aa cá rugämintea lui se impline§te.
In cronicile sirbe§ti sunt publicate de Liubomir Stoianovici (Star srspki
234
www.dacoromanica.ro
 MMCEA (IL MARE
/etopise, Belgrad, 1927) mai avem un pasagiu, mai scurt, in care gisim pusi §i data
bitiliei: «24 octombrie 1394» (sic 0, precum i numele localitátli unde ea s-a dat.
Numele este Rovine, dar unde a fost aceasti localitate, azi nu §tim sigur. Poate CI nu
este vorba de o localitate cu acest nume, ci numai de configuratia terenului muniti
rovine, care inseamni «loc cu §anturi».Dupi unii s-ar fi dat lupta pe lángá Craiova, eu
inclin a crede ci ciocnirea a fost peundeva pe lingi Turnul-Migurele. Pasagiul
spune «Sirbii au pierit cu 7000 de ostag §i 3 voevozi, cari luptau pe lângi tarul
Baiazid. Mult s-a supirat impiratul pe pierderea lor i s-a inspiimintat, cici nu mai
erau unii ca aceia» (Cronicile Rovine, 1394, oct. 10). (Lub. Stojanovici, p. 218-219).
Acestea sunt §tirile pe care le avem din cronicile sArbe§ti, in ceea ce prive§te
participarea sArbilor la lupta de la Rovine. Se §tie ci aici a fost o victorie romineasci
asupra lui Baiazid, dar nu a fost o victorie decisivi. Annata turceasci s-a intirit
intr-un loc, cum spune cronicarul bizantin Kalkokondylas, unde românii o atacará firi
ca si o poati distruge. Dupi aceasta turcii inainteazd pinä la Curtea de Argq, silind
astfel pe Mircea si fugi din tari. Se spune cá Baiazid s-a spiimintat de pierderile
ce a avut in ace astd luptä §i a plecat din Tara Romineasci, làsând numai garnizoanele
si duci lupta mai departe. Pe Mircea Il gäsim dupi aceasti luptä, in primAvara anului
1395, la Bra§ov, unde el inchee cu Sigismund un tratat de aliantä. bite timp in Tara
Romineasci era pus de turci domn, un anume Vlad. Venind cu ajutor de la
Sigismund, Mircea îi reia tronul, gonind §i pe Vlad §.1 garnizoanele turce§ti lisate
In tard." (p. 569-571, s.n. A VD; vezi §i supra Capitolul I, nota nr. 4 p. 125).
17 Multumesc §i pe aceasti cale domnului Dan Zamfirescu, care a avut amabilitate a
sá ne puni la dispozitie traducerea amplului studiu cu care Stojanovie §i-ainsotit editia
de cronici i rodoslovii (genealogii).
18 Alexandru V. DO, Victoria roma'neascd de la Rovine mai 1395), In "Anale
de Istorie", ran (1986), nr. 4, p. 32, n. 28.
19 Primul text al analelor sArbe§ti, In varianta din Manuscrisul Davklovici, s-a
tipirit in anul 1828, in cunoscutul periodic al rena§terii Serbiei Moderne "Letopis
Matice Srpske", nr. 12, §i s-a retipirit in 1847 in "Glasnik drugtva srpske slovesnosti",
Svezka I, Beograd, 1847, p. 163-169. Un an mai tirziu, in nr. 16 din 1829, s-au tipirit,
dupivarianta dinManuscrisulMagara,sevki, diferentele ce existau in acest manuscris
In raport cu cel tipirit anterior.
In anul 1851 marele filolog §i literat slovac al epocii romantice Pavel Josef
gafaiik (1795-1861) incearci si reconstituie o formi completi a analisticii sirbe
medievale, folosindu-se de opt manuscrise noi §i de cele doui editate anterior. El di
astfel, in lucrarea sa Pámatki drewniho pisetnstvi Jihoslovanou, Praga, 1851, cea
dintii editie de mare circulatie i autoritate in lumea tiintificä europeani,

235
www.dacoromanica.ro
 letLIDCANDRU V. DITA

folositä o de Jireeek in do cumentarea pentru Geschichte der Bulgaren. Modul su de

editare nu permiteainsä urmärirea evolutiei istoriografiei sarbegi, deoarece recurgea
la metoda compilärii o alipiril mai multor texte, intr-o incercare de reconstructie a
originalului ce rämänea totu§i artificialä. Metoda cea mai rodnici, adoptati de
editorii ulterior', a fost cea a reproducerii integrale §i separate a fiecirui
text in parte, lar atunci and textele eraufoarte apropiate, se recurgea la reproducerea
deosebirilor dintre ele o a pirtilor noi, inexistente in varianta tipäritA anterior. Este
metoda urmad de V. Grigorovici, A. Vukomanovie, V. Jagie, Emil Kaluiniacki, V.
Vukasovie, G. Truhelka, §i de cei doi principali truditori pe acest teren, citrora le
datoräm cea mai mare parte dintre editiile folosite o azi: Stojan Novakovié §i, mai
ales, Ljubomir Stojanovié. Eforturile de o viatä ale ultimului au fost incununate de
marea editie cumulativä i comparativä din anul 1927, Star srpski rodoslovi
letopisi.
Vom enumera, in continuare, in ordine cronologici, lucririle acestor
editori de anale sarbegi, intre care nu trebuie uitat marele slavist romin loan
Bogdan, care a avut §ansa sä descop ere §i sä editeze cel mai vechi manuscris precis
databil al forme' celei mai apropiate de original din aa-numitele "letopisete
noi" sau "tinere". Tn felul acesta, se va pute a §ti cu u§urintä la ce anume trimitem in
Indicatiile noastre bibliografice din cuprinsul prezentei lucrâri, indicatii reduse, pentru
acuratetea §i fluenta textului, la strictul necesar:

A. Vukomanovie, Graea za istoriju naroda i knjil evnosti srpske, in "Glasnik

drugtva srpske slovesnosti", Svezka X, 1858, p. 211-277.

V. Grigorovici, O Serbii y eja otno.fenijah k sosednim dedavam, preimatest-

venno v XIV i XV stoletijah. Reo pro iznesennaja 10 ijunja 1858 goda v
Todestvennom Sobrani i Imperatorskago Kazanskago Universiteta. Ispravl. dokn.
ordinarnago professora V Grigorovic'em, Kazan, IT Universitetskoj Tipografii, 1859,
p. 46-59.

A. Vukomanovie, Létopisb Caremb Srbbskymb. Izb rukopisa XVII veka koj e u

podpisanoga, In "Glasnik dratva srpske slovesnosti", knjiga XI, 1859, p. 144-159.
Stojan Novakovie, Odlomak srpskoga ljetopisa, in "Starine. Na sviet izdaje
Jugoslavenska Akademija Znanosti i Umjetnosti", knjiga VI, Zagreb, 1874, p. 19-23.
Stojan Novakovie, Gragja za srpskog ljetopisca, in "Starine.", knjiga IX, Zagreb,
1877, p. 60-90.
V. Jagie, Ein Beitrag zur serbischen Annalistik mit literaturgeschichtlicher
Einleitung, in "Archiv für slavische Philologie", Berlin, Zweiter Band, 1877, p. 1-109.

236

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Ljubomir Stojanovie,Nekoliko srpskihljetopisa, in "Starine.", knjigaXIII, Zagreb,

1881, p. 164-196.
Ljubomir Stojanovie, Srpski rodoslovi i letopisi, in "Glasnik Srpskog Ueenog
Drugtva", knjiga 53, Beograd, 1883, p. 1-160.
Ljubomir Stojanovie,Nekoliko rukopisa iz Beek e Carske Biblioteke, in "Glasnik
Srpskog U6enog Drugtva", knjiga 63, Beograd, 1885, p. 41-52.
L Stojanovie,Starisrpskihrisovulji, akti, biografije, letopisi, tipici, pomenici,
zapisi i dr., in "Spomenik", III, Beograd, 1890 (letopisetele §i rodosloviile de la p. 93
sq.).
E. Kaluiniacki, Ueber zwei noch unbekannte Abschnften der serbischen
Annalen,in "Archiv für slavische Philologie", Sechzehnter Band, Berlin, 1894, p. 54-
65.
G. Truhelka, lz starih rukopisa, in "Glasnik Zemaljskog Muzeja u Bosni i
Hercegovini", Sarajevo, VI, 1894, aprilie-iunie, p. 449-463.
Vuletie Vulcasovie, Star Studenicli Zbornik, in "Spomenik", XXXVIII, 1900,
p. 109-121.
Stojan Novakovie, "L6topis Caremii Srpskyma" druge polovine XVI veka, in
"Spomenik", 11, 1913, Beograd, p. 1-6.
Ljubomir Stojanovie, Nekoliko starih srpskih letopisa, in "Spomenik", LXVI,
Zem, 1926, p. 227-235.

20 Bogdan, Letopisetul lui Azarie, in "Analele Academiei Romine. Memoriile

Sectiunii Istorice", seria II, tom XXXI (1908-1909), Bucure§ti, 1909, p. 57-216 +1V pl.;
letopisetul publicat aici se afli la paginile 121-145. Deoarece este vorba de izvotul cel
mai vechi care alimenteazi discutia in jurul datei reale a bitäliei de la Rovine, iar
"modelul" siu se reglse§te in intreaga istoriografie medievali sirbi, il vom reda
integral pentru o mai lesnicioasi consultare (vezi Anexa VI).
21 Cuvintele ishod §iprijmi (I. Bogdan, op. cit, p. 129, notele 5 g 6).
22 lordan Ivanov ,Bellgarski starini iz Makedonija, Sofia, 1931, editie fototipicä,
1970, p. 39.
23 Socotim ci nu putemincheia aceastianalizi firi a prezenta argumentele aduse
de Peter Schreiner in introducerea la textul original al "Cronicii 72-a", pentrufolosirea
de catre autorul ei a unui izvor sirbesc:

237
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

"New Haven, Yale Medical School, manuscris nenumerotat, ff. 69-74. Manuscrisul
a fost mai Intl in Colectia Guilford i apoi in Colectia Phillips. El a ajuns In anul 1957
mn posesia Universitätii Yale. Neobisnuit de micul manuscris (40x60 milimetri) a fost
scris in 1624 de Cate un oarecare Mihail. El cuprinde aproape exclusiv mici tratate
teologice. Singural text istoric, In afarä de mica cronicä este (p. 95MO2) o listi a
impäratilor bizantini de la Constantin cel Mare pia la Justinian.
Textul poate fi numit o eCronia a cuceririlor turcep in Serbia,. Cele mai
importante afirmatii au fost scrise având la bazi un izvor analistic sirbesc. Dar nu
este vorba nicidecum de o simpli traducere din limba sirbi. Izbitoare pentru
intrebuintarea unui model sdrbesc sunt urmätoarele caracteristici:
Anul fals 6866 in insemnarea 1, pentru cucerirea Galipolei, se gdseste
numai in letopisetele sirbesti.
Invadarea Serbiei, consemnatd In insemnarea 6, nu este mentionatä In nici o
cronici micd greack ci numai in izvoarele sirbesti, i anume in legaturd cu eclipsa de
soare mentionatd in insemnarea 7. Aceasta din urmä este cunoscutd i In cronicile
mici grecesti, dar termenul 'Ep,ccipoev (s-aintunecat, s-a innegrit n.n.) se inalneste
doar aici. El reprezinti traducerea exacti a luipomrbce sbbnce din izvoarele sirbesti.
Mentiunea expresä a preluärii functiei de sultan de Cite Musa, in insemnarea
14, nu se intllneste deck intr-o cronicd sirbeasci.
in insemnarea 17 este folosit probabil un izvor din traditia de famine a
Brancovicilor.
Data mortii lui Mircea (insemnarea 19) este cunoscuti tot numai din izvoarele
sarbesti.
Eclipsa de soare de la insemnarea 24 se gäseste numai intr-o altä cronicd
greceascä (Cronica 102/7) §i, dimpotrivi, in aproape toate cronicile sarbesti.
Distrugerea Mindstirii Ravanita (insemnarea 27) nu se Intilneste deck in
cronicile sdrbesti, i aproape intotdeauna premergitoare informatiei despre asediul
cetkii Smederevo, care urmeazi si in "Cronica 72-a", ca insenmarea 26.
Insemnarea 28 este singurul izvor grec care dateazd exact caderea lui Novo
Brdo. Ea corespunde perfect letopisetelor s'arbesti, si forma greceasci Hatim pentru
Shihab ed-Din Pasa se intemeiazi pe un model sirbesc (Hadom sau Hadum).
insemnarea 29 preia informatia falsä asupramortii lui Shihab Pasa din letopisi,
sau traduce in mod gresit sirbescul ubiti cu oico'rciwof (Peter Schreiner, Die
biza ntinischen Kleinchroniken, vol. I: Einleitung und Text, Wien, 1975, p. 558-559;
vezi mai jos Capitolul III, nota nr. 9 - 279-280).
La aceste 9 argumente putem adaugaun al 10-lea, de cisiv: in relatarea confnmarii
româno-otomane din anul 6903 apar toate caracteristicile versiunii ultime a celei de a
doua generatii: victoria deplinä a românilor, numele invinsului i invingäto-

- 238

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MAHE

rului. Apare g cognomenul "Jegligovat" langä Constantin, dar nu apare data de 10

octombrie i nici "al treilea mort" (i Dragas), elemente specifice secolului urmator.
Nu putem §ti cat adevar istoric era in aceste aminunte apartinand autorului grec
al cronicii, dar ele ne pun la fel ca transformarea suferita de textul analelor sarbe0i
in fata unui fenomen major de mentalitate colectivi sud-dunireani:unica
victorie rAsunitoare,
area cretinilor impotriva Imperiului Otoman, in perioada
tragicei präbuiri a Peninsulei Balcanice, dobindete in secolul al XVI-lea,
anume spre sfar§itul lui, dimensiuni aproape mitice.
24 B.P. Hasdeu, Originele Craiovei (1230-1400), in "Columna lui Traian", VIII
(1877), nr. 12, p. 668-669.
25 Fr. Miklosich, Monumenta Serbica spectantia historian? Serbiae, Bosnae,
Ragusii, Viennae, Braumiiller, 1858, p. 227.
26C. Litzica, Din domnia lui Mircea Vodd, in "Convorbiri Literare", MOW, nr. 4,
1 aprilie 1901, p. 366-383; pentru izvorul aici in discutie vezi p. 377 (autorul a inclus
ulterior acest studiu cu unele modificari in volumul siu Studii ci schite greco-
romdne, Bucure0i, Tipografia "Cooperativa", 1912, p. 13-36).
271bidem, p. 377.
28 Cum a incercat sä faci domnul N. Constantinescu in articolul citat. Despre
inanitatea tuturor argumentelor sale vezi raspunsul subsenmatului in Alexandru V.
Ditä, 17 mai 1395, o datd importantd In istoria universald. Victoria romaneasca
de la Bovine, Bucuregi, Editura Roza Vânturilor, 1995, p. 109-207 (capitolul 17 mai
1395. Data reald a bdtdliei de la Bovine).
290 dovede0e, o data mai mult, "gramma" Patriarhului ecumenic Antonie al IV-
lea, prin care confirmä i garanteaza, atat in timpul pistoririi sale cat g a urmgilor
sal, respectarea dispozitilior imperiale cu privire la pomenirea lui Constantin Dragg
de catre calugdrii manastirii Sf. loan Botezatonil. Act tip Ark de Miklosich §i Müller in
continuarea documentului de care ne ocupäm aici in mod special (p. 263-264) §i pe
care il re dam mai jos in versiunea romaneasci a prof. univ. dr. Constantin Cornitescu:
"Pentru ca preaputemicul i sfantul meu imparat, impreuna cu preaputernica
sfanta mea doamna, sfátuindu-se in legatura cu cel trecut la cele ve§nice, preaslavitul
domn al serbiei Kir Constantin, tatal prea puternicei i sfintei mele doanme, au hotirit
§i au binevoit ca [monahii] care se nevoiesc in venerabila manistire a cinstitului,
slävitului profet, inaintemergatorului i botezatorului loan, cea supranumita "tis petras"
sá faca siptImanal trei liturghii pentru sufletul aceluia, §i parastas in fiecare an, g au
dat pentru aceasta 500 de hiperperi, ca si se cumpere o proprietate care sa poati
acopen i cheltuielile pentru acestea, iar in legituri cu acestea s-a alcituit g un act de
239

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

cite monahi, act atgat la prezenta santi Condici, care reglementeazi totul in ami-
nunt in care s-a scris ca smerenia noastri i oricare alt patriarh ecumenic de dupä noi,
prin voia, aprobarea preaputemicului §i sfintului meuimpirat, si urmireasci indea-
proape §i si supravegheze toate acestea, care au fost convenite, lar noi si facem,
monahii vor fi neglijenti, cele ce se referi la ei in prezentul act.
Smerenia noastri a acceptat totul g a läudat at& scopul i lucrul acesta cucernic
al sfmtilor impirati [cit] i acordul monahilor.
De aceea cat timp vom trii, vom supraveghea cele referitoare la acestea i ne
vom ingriji sä se sivir§easci toate, pe eat este cu putinti. Dat fiind insi ci suntem
bluin i boInavi in curandne vom da obstescul sfir0t, socotim drept ca to patriarbii
ectunenici de dupinoi si preia i grija In legituri cu acestui fapt i acord,
ark pentru ci vine 0 este dorinta impäräteasci, precum i pentru cá lucrarea aceasta
prive0e folosul sufletesc al omului mort [fapt] care §i ark' [a fi insotit] de dorinta
impiräteasci este lucrare a pistorului §i dascälului, adici grija §i supravegherea
sufletelor.
Pentru aceasta, pentru a aminti monahilor, dupi ctun se vede, s-a alcituit actul
de fati, la cererea i cu voia prea putemicului §i sfäntului meu impirat, iar smerenia
no as tri a alcituit inscrisul prezent, ca si fie tinute acesteanemigare i neschimbate."
30 Concluzia istoricul sirb este categorici: "Ainsi que nous l'avons vu plus haut,
Il y est dit que, des quatre commémoration en question, celle de quarante jours et la
trimestrielle, devaient avoir lieu immédiatement, tandis que la semestrielle et celle
de neuf mois attendraient l'accomplissement de six et de neuf mois 1 partir de la
mort de messire Constantin. Ce (sic!), la signifie que depuis la mort de messire
Constantin jusqu'à l'expédition de l'acte de Pétra en octobre 1395, on compta le plus
de trois mois, et moins de six. Or, puisque depuis la date A laquelle Constantin cessa
de vivre jusqu'en octobre 1395 six mois ne s'étaient pas encore écoulés, il devient
indubitable que la mort de Constantin et, par conséquent, la bataille de
Rovine ne peuvent pas être rapportées au 10 octobre 1394, mais uniquement
au 17 mai 1395." (p. 139).
31V. Laurent, Un acte grecinédit du despote serbe Consta ntin Dragas, in "Revue
des Etudes Byzantines", V (1947), p. 180.

32 Valeriu Veliman, O cronicd turceascd despre domnia lui Mircea cel Mare,
In "Revista Arhivelor", anul LXIII, vol. XVIII, 1986, nr. 4, p. 372-385. Vezi §i studiul
aceluia0, Domnia lui Mircea cel Mare In viziuneat'storiografiei otomane (sec. XV
XVII), in vol. Marele Mircea Voievod, Bucure0i, Editura Academiei Române, 1987,
p. 397-429. Traducerea romineasci a pasajului din cronica lui 1bn Kemal referitoare

240

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

la campania lui Baiazid in Tara Romineasci este preluatä integral de noi mai jos la
p. 249-253.

33 Prin aceasta se argumenteazä, o dati in plus, §i totala lips A de temei a opiniilor

conform carora campania sultanalà §i bAtIlia de la Rovine ar fi avut loc la sfir§itul
veril sau in toamnalui 1395, punct de vedere a drui absurditate am reliefat-o hid din
anul 1986 (In studiul Victoria româneascel de la Rovine 17 mai ¡395, in loc. cit., p.
38 nota nr. 65) g asupra caruia am revenit acum intr-o discutie specialä (vezi mai jos
p. 325).

34 Cronica volgare di Anonimo Fiorentino dall'anno 1385 al 1409, già

attribuita a Piero di Giovanni Minerbetti, a cura di Elina Bellondi, in Rerum Rail-
carum Scriptores. Raccolta degli storici italiani dal cinquecento al millecinquecento
ordinata da LA Muratori. Nuova edizione riveduta ampliata e corretta con la direzione
di Giosue Carducci e Vittorio Fiorini, tomo XXVII, 2, Cittl di Castello, [1915]. (pasajul
aici In discutie se aflä la p. 197).
35i VII Come tra il Re d'Ungheria e'l Baisetto furono grandi
bataglie, e'l Baisetto vinse per abra.
In questo tempo del mese di maggio 1395, avendo il Re d'Ungheria raunata
molta gente d'arme per riparare che il Baisetto, figliuolo del Moratto Bai turco, il
quale con pill di cento cinquanta migliaia d'uomeni armati venia addosso per toril il
reame d'Ungheria, ed essendo li loro campi vicino l'uno all'altro, e ordinato ciascuno
di loro la sua gente a battaglia, ciascuno confortati li suoi a bene operare e valentemente
l'una parte e l'altra combatterono, e con buon animo corsero alla bataglia, nella quale
molta gente fu morta; ma molti più delbrchi che di Cristiani vi morirono, ma niuna
delle parti il di fu vinta. Poi, l'altro di, ricominciata tra loro battaglia aspra e crudele e
presso che tutto il di combattutisi insieme con grande mortalità dell'una parte e
dell'altra, pure alla fine il campo rimase al Baisetto e aliirchi, comecché molti piú
furono morti de"furchi che de'Cristiani. E per questa vettoria con loro avuta dal
Baisetto, tutta Balacchia s'arrendé al Baisetto, e luí ubbidirono (s.n.). Ma pure il
Baisetto, per la grande perdita che avea fatto della sua gente, si tornb'indietro con
quella gente che rimasa gli era, ché molta piil n'avea perduta; e 'I re Gismundo
d' Ungheria si tomb a Buda con grande perdita fatta della sua gente, con i speranza
di ristorare l'anno vegniente a tuto il suo onore perduto.
36 Studiu pe care 1-am republicat In volumul 17 mai 1395, o datei importantei In
istoria universald. Victoria romeineascil de la Rovine , Bucure§ti, Editura Roza
Vinturilor, 1995, p. 75-98.

241

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU If. DITA

37 Vezi capitolul urmitor p. 255-256.

38Intitulat Come li Fiorentini mandaro ambasciadori al Conte di lbrtg per

sapere se doveano avere con loro o pace o guerra, e quanto lunga pratica si tenne
con i suoi ambasciadori; e poi pure si concbiuse insieme lega tra i Fiorentini e gli
altri collegati e '1 Conte di Veda e li suoi aderenti con molti capitoli; e fu la lega a
difensione dellí stati di ciascuno contro ale compagne. (p. 194-196).
39 erban Papacostea, Mircea cel .8 dtran si Baiazid. O fntregire la cunoasterea
confruntdrilor lor armate, In Studii si Materiale de Istorie Medie, XVI, Bucuresti,
Editura Academiei, 1998, p. 21 (sublinierile ne apartin AVD).

www.dacoromanica.ro
 A.

CAPITOLUL

CARA44TI:1:014 4411\17111\141111
MILITium 1:11MANO-OTIDAIA\13 III\
17 MAI 1395

V.

www.dacoromanica.ro
 mare parte din istoriografia romana 0 straina a staruit
chiar 0 atunci and a admis datarea corecta 17 mai 1395
In a prezenta batalia de la Rovine dintr-o diversitate de
motive, ce merge de la lipsa de informatie pand la tendentiozitatea de sor-
ginte personala sau politicd fie ca pe o categoricd infrangere a ro-
mlinilor', fie capeo /up tei nedecisd militar, dar cuurmdripolitice
echivalente cuinfrangerea2, fie, in sfar0t, ca peo victorie imposibil
de fructificat datorita insuficientei potentialului militar3.
Exista insa §i un numar important de cercetätori din diverse centre
de cultura' ale lumii, care, chiar 0 atunci cand n-au admis sau n-au cunoscut
argumentarea datei de 17 mai 1395, au §tiut si intrevada prin tesatura
aparent confuzd a evenimentelor de atunci caracterul de victorie militara
romaneasca absolutä al bataliei de la Rovine4.
CA, intr-adevar, trebuie sa vorbim despre 17 mai 1395 ca despre o
indiscutabila §i desivar§ità victorie româneasci, o dovedesc, de o
-245-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRUI/I DUI&

manieri absoluti, toate izvoarele de primi minà care fac referire la acest
eveniment.Pretinsalor lipsi de daritate §i intretinereailuziei ciintre surse
ar exista contradictii imposibil de conciliat are intotdeauna o singuri expli-
catie: cercetitorul a incilcat regula de aura deontologiei profesiei
de istoric, conform cireia once afirmatie istoriografici trebuie
si fie consecinta analizei directe i nemijlocite a izvorului Motiv
pentru care, aplicind acest comandament, vom face abstractie de noianul
de "scenarii istoriografice" moderne i vom reconstitui momentul firi a
iei cu nimic din litera documentelor, pe care le vom reproduce aici, chiar
cu riscul de a o face, pentru unele dintre ele, a doua oari pe parcursul
acestei lucräri.
Prin urmare:

Scriind in anul 1397, la scurt timp dupi catastrofala infringere

suferiti de cruciati la Nicopole, celebrul propagator al cruciadei Philippe
de Mézières, dupi ce a relatat lupta lui Murad I cu sirbii la Kosovo,
continui:
"Et son fils aussi Baxeth, environ trois ans a passés, ot une autre
bataille contre les Walaquiens en laquelle il fu desconfis A plain et perdi
environ )00("' Turs qui furent mors en la bataille, et grant planté de
cre.stiens aussi furent mors."5

SA obserdm cä expresia "desconfis I plain" este folositi de Philippe

de Mézières i in titlul Epistolei sale, pentru a caracteriza dezastrul de la
Nicopole6. Se reliefa asffel similitudinea hike infra' ngerea lui Sigis-
mund la Nicopole ci aceea a lui Baiazid la Rovine.
La rindul sàu, Konstantin Kostenetki, contemporan cu Mircea I,
detinind informatiile direct de la Stefan Lazarevici, participant el insu0 la
evenimentele din 1395, scria in 1431:
"Dupi aceasta a plAnuit [Baiazid] rAzboilmpotriva romAnilor,
fiind el trufa § §i mAret. 5i s-a ridicat Cu toate puterile sale g a sosit §i
a trecut Duarea anul 6903 [1 septembrie 1394-31 august 13951. Si

246-
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

s-a impreunat in lupti cu marele 0 singur stipinitorul voievod loan

Mircea. in care [luptil a fost atit de mare virsare de singe, hick nu se
po ate spline. Si atunci craii Marko §i Constantin au murit Acolo cneazul
Stefan s-a intilnit cu ace0i conducitori, in acel rizboi despre care ne e
cuvintul, deoarece toti acegia erau cu ismalitenii, dar nu de voie, ci de
nevoie. Cici se spune despre fericitul Marko ci ar fi griit citre
Constantin «Eu zic 0mi rog luiDumnezeu ca si fie de ajutor cre0inilor,
[iar] eu si fiu primul intre morti in lupta aceasta.» Venind imp 'drawl la
ale sale a ficut pace cu dingi."7

Aceea§i imagine ne-o ()fed. "Cronica bizantino-bulgard " care,

dei a suferit ulterior unele interpollri, rämline un izvor strict contem-
poran cu marele voievod romin:
"Si, nu dupi multe zile, din nou s-a sculat [Baiazid) cu multi
multime de turci 0 s-a indreptat asupra rominilor lui Mircea voievod.
Si se dete o mare lupti, incit a chut o multime de turci ale0, dintre cei
puternici. Si dintre domnii cre0ini au fost [printre cei anti] Constan-
tin Draga§evici §i Marko Kralevici. Si atita multime firi de numir de
sulite s-a rupt, incit nu se vedea vizduhul de multimea sigetilor. lar
riul acela curgea insingerat de multimea cadavrelor omene0i, incit
insu0 Baiazid s-a insplimintat §i a fugit. Totug, pe un oarecare
dintre vlasteli l-a pus sA conduci tara. lar Mircea a fugit in Tara'
Ungureasci. lar Baiazid, 0 el s-a intors fugind, vrând sA treacA
Dunarea. Si a gezat paznici pe la toate vadurile riului Dunirea.
Sil-a prins pe tarul bulgar 54man 0 la omorit in anul 6903 (1395),
luna iunie 3. In felul acesta a luat Tara Bulgäreasci. Si a pus intr-insa
dregitorii sii peste toati Tara Bulgireasci."8
Memoria acestui dezastru suferit de otomani era ind vie la sud de
Dundre in secolul al XVI-lea, cAnd a fost redactata o cronicA postbizan-
tini (numità Cronica 72-a), descoperità §i valorificati in anii din urma:
"In anul 6903 [1 septembrie 1394-31 august 13951 porni insu0
sultanul Baiazid Ildirim spre Dunire impotriva lui Mircea voievodul
românilor. Si a fostinfrint de citre romini iMircea cu rominii a infrant
armata lui [a lui Baiazid], 0 el [Mircea] i-a luat lui [Baiazid] bunurile

247

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

(c6 x000N4CV, TOIYCÉCrTIN Tbv ¡Roy Toy), §il-aunnAritpinilaDunke.

Si atunci a fost ucis craiul Marko §i Constantin domnul de la 2" egligovo
(6 Ztkuy6f3cro). 5i Ildirim Baiazid a sclpat cu greutate, cu putini
oameni."9

De asemenea, traditia sarbeasci, din ga-numitele "cronici tinere",

ne dà aceegi imagine.10
infringerea lui Baiazid reiese §i din cronicalui Laonic Chalcocon-
dil, scrisä in a doua jumatate a secolului al XV-lea (incheiata inainte de
1470):
"Si se zice CA, armata fiind in mar § [Mircea] se tinea strâns in urma
ei punind-o la mare suferinti §i o aducea in situatii grele g nu inceta
sd-i fad' stricAciune. De aceea slujitorul säu Brenez a dat cu pdrerea
sd-§i geze oastea in tabAri §i aa si se fereasci Atuncea gadar
Baiazid s-a adApostit acolo in tabAri, rdmânând pe loc ziva aceea; a
doua zi insi a trecut armatapeste Istru in chipul cel mai sigur, pe cit se
putea. A§ali merse deci cu armata in Dacia."il

La rdndul sdu, Macarie Melissenos (Pseudo-Sphrantzes), care scria

In ultimul pätrar al secolului al XVI-lea, utilizAnd desigur izvoare mai vechi
§i traditia, ne dà urmätoarea versiune:
"Apoi porne§te cu rdzboi contra lui Mircea, domnul TArii
Romine§ti §i a stricat mult loc. Apoi Mircea a venit la o luptà deschisd
intr-un loc neprielnic, iar sultanul, chibzuindu-se in fata locului rau, a
rásat lupta §i s-a retras.
Mai tArziu, ajungind ei la intelegere, Mircea a hotirit dea o
platá (TiXog) §i au facut pace."2
Aceastd victorie nu a putut fi ascunsd multd vreme nici de analistica
otomanä13, care, in ciuda tacerilor, estompärilor, disimulärilor §i, in cele
din urmä a minciunii promoved din "ratiuni oficiale", a reu§it sà dea, prin
pana bine informatului §i inspiratului Kemal Paa Zide (Ibn Kemal)
(1468-15 34)14 cea mai impresionand evocare cu accente de epopee
a confruntarii militare romdno-otomane din anul 1395:

248-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

"[...] Venind [un] olacar de la frontiera Valahiei, a sosit, a ajuns

[la Baiazid]. A dat de §tire, zicand: «Vrajma§ul care cauta ura,
intorcandu-se, a trecut peste apa Dundrii in partea cealalta». Fiind
aproape anotimpul iernii §i dat fiind ca nu erau zilele [potrivite
pentru] expeditie in locuriindepartate, [Baiazid] a ajuns la Edirne, casa
hnparaitiei. Si a intrat impacat in al sau palat care hnpragie bucurie. In
acea iarn a, fäcand popas, s-a oprit in pomenitul loc placut. S-a preocupat
de oastea g de ordinul pentru expeditie, in timpulverii, in Tara Valahiei
Beilor sal lis-adat de gire despre aldn. Ei s-au straduitintru [aplicarea]
ordinului de a-i cherna pe akingii o a scoate [astfel] la iveall oastea de
jefuitori. Ficand eforturi pentru a orandui §i a intregi armele de lupta
§i toate cele trebuincioase pentru bitalie, au ispravit [astfel] acele tre-
buri. Cetele victorioase au fost gata cu armele, pedestrgul pe jos ,
calaretul pe calul sau. Au fost de Ltd la iegrea sultanului lumii g la
inaltarea spre cer a stindardului razboiului sfant.
Se arati cum principele Isfendiyar a plecat spre locul bataliei din
Tara Valahiei §i cum a luptat cu rebelul cdruia ei ii zic Mircea, care era
emirul acelui loc. [Era] in primivara anului §apte sute nouazeci §i
patru, cand in patrimea locuita a pdmantului, cu primivara [plina de]
semnului noului, s-a intimplat plecarea de bun augur. Laleaua
proaspäti din zori ridicand fatarubinie a lumii din gradina de trandafiri
a sultanului, oastea catà iarbi, venind [g stand] in picioare, in
mijlocul gradinii §i la marginea pajigii, a fost gata [de plecare].
[...] Sultanul, cuceritor al lumii, ridicand stindardul ce acopera
cerul al rdzboiului sfant, punand sä cante trambitele cu sunet ascutit
g goarnele cu rasunat de tunet, a tras oastea, oastea cotropitoare de
tari, g a pornit. A invaluit campia cu sfera Malta a groazei. Cu o§tenii
inzauati, fata pAmântului a devenit ca de fier. Din fiecare parte au
venit, au ajuns, cu slujitorii §i insotitorii lor, emirii ce impodobesc
ordinea de bataie. Precum se varsäfluviile in mareainvälurati au intrat
ei in ordia ce strabate universul a sultanului ce scruteazd lumea. S-a
revArsat pe câmp numeroasa oaste precum torentul. Au venit,
au parjolit [totul in cale], cu potcoavele ce hnpragie foc.
Pentru a face uitat caietul tarn ghiaurilor räufacatori, au &cut
[o] schela, in fata Nicopolului, la fluviul Dunarea ce seamani cu
marea. Iegra la ivealacor Da nenumArate precum stelele. Trecand
249-

www.dacoromanica.ro
 ALEXAMDRU V. DITit

peste acea apa care acurn era precum miazi-noaptea, au intrat In tara
vrajma§ilor care cauti ura. Cohortele, precum valurile mirii, risi-
pindu-se pe cimpie gin locurile muntoase, au ajuns la primavara
prilejului. Si au adunat nenumaratele flori ale jefuirii.
Lui Mircea, din pricina orgoliului siu, leul viteaz, nu i se
párea nici eat furnica. El ftiuse de atacul prinfului de Rum fm-
potriva fdrii sale. Acel §arpe, facand eforturi sa se bati g si se lupte
cu acest dragon, se ingrijise sa scoati la iveald oastea tarii sale. A dat
porunck zicand sA se adune oricati luptitori 0 cilAreti alei
[ existA] oriunde in tara Valahiei. Aduninduli calaretii g pedestrgii
intr-un loc, dindu-le arme §i cele necesare, ii umpluse cu arme pe
acei rebeli. Pregitind, aranj and armele §i ustensilele pentru batalie, le-
ginduli alaiul, desfácinduli sangeacul, statea gata pregatit pentru
lupta. Statea, privind In dreapta §i in stanga, supraveghind drumul, zi
§i no apte, zicand savada cand anume se va ivi avangarda ogii calauza
a victoriei. Intr-o dimineata, in zori, acel raticit cu fata neagra a vazut
deodata cum, pe cand zarile lurnii se albeau cu lumina strdlucitoare a
diminetii, pamantul se innegrea cu spahiii sultanului ce colinda lumea.
Oastea, iute precum torentul §i umblatoare pe camp, revarsandu-se
venea astfel incit, dad ar fi intimpinat-o [ea trecea mai departe §i] l'§i
croia drum spre fluviile Nil §i Eufrat. Si innegrea fluvilie Amu §i Ceyhun
[...].
Cu [aceld cohorte ingrozite, acel bray silitor s-a *kit. Nu §i-a
scos din minte uimirea fprodusd del valurile marl Nu s-a incumetat
sa iasi din adapost. Nu §i-a incordat arcul stradaniei. A pus cu hotirire
piciorul sarguintei pe locul ravnei. Si a intins ghiara luptei, Male-
randu-se §i batandu-se cu leul cel viteaz pe campul de lupti Si a scos
ghiara bataliei. Nu s-a incovoiat Intr-o parte precum §arpele. Nu a dat
inapoi precum racul. S-a strecurat inainte precum leopardul, [precuml
croco dilul armoniei.
Ciocnindu-se [a§adar] numeroasele cete ale gaziilor curajo§i cu
ale razvratitilor §i rebelilor ingroziti, bazarul luptei s-a infierbantat. Si
s-a umplut bolta cerului cu strigatele de sfada §i cearti Razboinicii au
Insingerat glia. Sagetile, puzderia de sageti s-au izbit de multimea
imensi a sigetilor ghiaurilor cu sfir§it nenorocit. Cici s-au napustit
vulturii asupra capetelor lor, ca si sage leprile acelor ghiauri
250

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

necredinciosi. In ziva aceea, de dimineati pini seara, au &cut

si risune bolta cereasci de larma neasemuitei bitilii. De la
revirsatul zorilor g pini la vremea amurgului, cetele care au
pus in znicare valurile de sibii s-au zbuciumat precum marea.
Pini cind marginea intinderii cereti a devenit arimie cu
purpura inseririi, cele doui oti neintorcind fata, luptdtorii,
nesItui de lupta asternutd pe cimpul [mustind] de singe, ci mancand
sibii si cânepd in loc de carne 0 pdine, &Ind din mind in mând, in chip
de cupe, cdpdtâni pline cu vinul curat al sangelui, au incins petrecerea
bdtdliei, au stat. Vietile bravilor [i] vitejilor din cele doui pirti
s-au mistuit in focul bitiliei pline de nenorociri. intr-adevir, au
fost nimiciti multi ghiauri. Dar 0 dintre slujitorii 0 insotitorii
monarhului lumii au cizut destul de multi oameni.
Constantin, [unul] dintre serdarii ghiaurilor Ice 10 inchinaserd)
sufletulsi capul in caleasahului, era dintre cdpeteniile supuse ce purtau
la brIu sabia slujbei, dintre cei umili [ce 10 inclinaserd] capul in fata
sultanului lumii si care hnpodobeau, ca pietrele, pdmintul la Pragul
din interior cuib al fericirii. Era principele tirii care, in limba de
acum, este cunoscuti bine cu titlul de tara Kiistendil. Era [unufl
dintre cei curajosi ca leopardul, in zilele de rdzboi si bAtilie, si [unul)
dintre vitejii care, in momentul lovirii de sabie, sunt precum vânitorii
de lei. in acea bdtdlie, afldndu-se ca miihizim-i hass pe lingd fericita
Scard a celui al cdrui loc este soarele, a stat vitejeste pe maidanul devota-
mentului. Si s-a luptat. Scotind la iveall semnele cinstei si slujirii, s-a
strdduit pini cind a murit Se ddruise pe bazarul luptei cu vrdjmasii
rdufAcitort S-a obisnuit O. primeascd adtniratia, a plecat.
Se arati cum prin mdsurile preainteleptului vizir Ali pa§a a fost
desfácut nodul strddaniei vrdjmasului cu sfirsit nenorocit. Cum a trecut
vremea zilei, a venit seara. Norocosul monarh al universului §i-a pus
In teacd sabia ce lumea-n foco Mead [...]
Cele cloud osti s-au despdrtit una de alta. Si s-a stins focul batiliei.
Crocodilii din Nilulluptei nemaiputind colinda prin marea incdierdrii,
iar cei ce infrumuseteazd petrecerea nemaiputind tine pe maidanul
bdtdliei sfatul de bdtaie, neavind incotro, au aminat pini
dimineata lupta. Bazarul rdzboiului imprdstiindu-se, s-au dus fiecare
la locul slu. LuAnd insd in seamd conditia prudentei 0 vigilentei
251-
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

sporite, nu au dus de pe dmp uneltele petrecerii Mallet Au stat pana

dimineata, sprijinindu-se in varful sulitelor. Nu s-au asezat,
coborind [macar timp de] un ceas de pe cai.
Ali Pa§a, sfetnicul, eravizirul fericitului mon arh. Era leul inzestrat
cu pricepere in infruntarea cu dumanul §i in orinduirea bitäliilor.
Luand [o] mAsud bkrâneasd, la miezul noptii, a ajuns cu &hi pe
maidanul lAtaliei, a lint glia era [plinA] cu cadavrele celor uci§i. Si
le-a poruncit slujitorilor §i insotitorilor care eran si ei la felpé mun-
tele groazei: anume dti musulmani au pierit, d-ei vor gist [sA-i adune].
La marginea locului bataliei era o apa curgatoare; au drat
[le§urile musulmanilor], le-au aruncat in apa aceea, le-au fAcut
nevdzute.
Mai apoi s-a facut dimineatiAdiind zefirul din zori, faca lunii s-a
stins. A simtit atacul spahiilor din Rum. Si oastea ce impd§tie rugina
§i-a intors fata L..]
Vdjma§ul care cauti ura, mâninduli calul spre Rocul de] lupti,
si-a desfacut sangeacurile si si-a legat alaiurile. Coplesind cu
arme numeroasele cete de valahi, a vuit, curgand precum
torentul cu oastea ca marea groazei A venit la locul unde fusese
bätälia. S-a uitat, a vAzut. Câmpul acela era plin, de la un capk la altul,
cu lepri de ghiauri tidlqi. Pocalul trupului, sfdrâmându-se, s-a golit
de vinul curat al singelui. Locul [uncle se tinuse] petrecerea luptei era
plin cu vajnici beti. Nu se putea desprinde de lângA mortii sAi, nu se
vedea nici un le de musulman. Sufletul inclinat spre rele al acelui
necredincios a fost cuprins de spaiml g nelinige. S-a schimbat la fati
I s-a desfdcut no dul strAdaniei §i sarguintei. Nu s-a mai infruntat, pe
locul infruntärii, cu vrajmasul [sau din] batalie, ci a &cut cale
intoarsi, a plecat. Potolindu-se vântul adudtor de rdutäti al aceluia
de joad spetà, s-a stms focul pornirii sale intru Halle, s-a dus.
Cei mai multi dintre ostenii islamului, incununati de victorie,
fiind vatamati, s-au WM pia la ultima suflare. Peste ei s-a
gternut pulberea chinurilor bdtäliei, §i au sfarâmat oglinda stradaniflor
lor. Au avut norocul ca dumanul sI fie invins §ibiruit §i. sii se ja armele
g uneltele victoriei. Trecând Dundrea in partea de dincoace, teferi §i
in drcati cu pradà, s-au bucurat din plin de prdzile aduse. 0§tii
biruito are i s-a d at invoke. (0§tenii) au ajuns la locurile lor. S-au odihnit
252

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

Si-au gisit tihna. Preafericitul monarh s-a intors la casa hnpirltiei sale.
In iarna aceea, stând la Edrine, s-a ingrijit de arme, pentru ca, in
timpul veril, O. tread' iarig in Valahia [...1"15

Textul de mai sus reprezinta, fara indoiala, marturia cea mai ampla,
cea mai elaborad din punct de vedere literar si cea mai elocvend pentru
realitatea istorica infdtisata. Limbajul bombastic folosit de Ibn Kemal,
caracteristic tuturor cronicilor otomane, nu trebuie si deruteze. Scriind
In epoca maxi.mei stfäluciri si autoritdti imperiale a statului otoman, Ibn
Kemal, caistoric oficial al acestuia, avea obfigatia de a elimina sau estompa
infrangerile suferite de catre otomani in decursul istoriei lor de pana
atunci, "demonstrand" astfel axioma politici oficialaprivitoare la invinci-
bilitatea oastei Profetului in lupta dusä impotriva lumii "ghiaure". Prin
urmare, el nu putea recunoaste deschis ca o armata condusa personal de
sultan a putut fi infrantd, si cu atat mai putin putea vorbi despre o victorie
a "crestinilor" asupra "gaziilor". Totusi, Ibn Kemal, neascunzandu-si
admiratia fata de personalitatea lui Mircea I (Lui ii apartine ades invocata
caracterizare: "Era cel mai vestit dintre principii tärilor ghiaurilor ce erau
In vremea sa", devenita la Leundavius "Principe intre crestini cel mai viteaz
si cel mai ager".) si de vitejia romaneascl fapt rarisim In intreaga isto-
riografie otomand prezina evenimentele intr-o maniera ce lasa faptele
sa vorbeasca de la sine, cititorul putand observa cu ustuinta care este, in
realitate, adevdrul (suntem siguri CA a facut-o cu buni stiinti si putem
aduce ca argument faptul CA dei a tradus din persana in turco-osmanä
cronicalui Idris Bitlisi, caracterizatiprintr-o grandilocvend exacerbata si
minimalizare defiberatä a adversarilor, el nu s-aläsat influentat de spiritul
atat de partinitor al acesteia). Nu numai CA Mircea ne apare ca neinvins
pe cimpul de lupti, dar chiar puterea combativi a otirii sale este
aritati ca riminind nescizuti, capabili si continue lupta cu
aceeai vigoare ca in ziva precedenti. Stratagema lui Ali pasa, pe
care Ibn Kemal o preia de la Enveri si Orudj, ca si pretinsul impact
psihologic avut asupra domnului roman sunt expficatii pe cat de vadit

253
www.dacoromanica.ro
 ALOUNDRU V. DITA

fanteziste, pe atit de incapabile a invAlui adevdrul: marea infringere

suferiti de °stile conduse de Baiazid. Realitate pe care cronicarul o
lasd a fi intrevazutd, o dad mai mult, prin precizarea imediad referito are
la intentia sultanului de a reveni anul urmAtor "iardsi in Valahia",hotärire
total lipsitei de sens pentru un comandant deja victo nos.
Relatarea sa reprezintä un summum al izvoarelor cunoscute pdni
atunci referitoare la victoria romdneasci de la Rovine. Calitatea de cronicar
oficial i-a ingAduit sä dispund de o informatie superioard cronicilor ce i-au
precedat, depdsind de departe pe confratii din tabdra crestinä prin
cunoasterea "din lduntru" a problemelor otomane.
Ibn Kemal este singurul cronicar otoman care stie in amdnunte
desfäsurarea evenimentelor (exceptie fAcand anul, din motive pe care
le-am precizat mai sus). Este singurul care plaseazi cu exactitate cam-
pania lui Baiazid in primavari, aritând cauzele amânirii, si tot
el este singurul cronicar otoman care cunoaste si acordi un spa-
tiu important mortii lui Constantin Dragas, "printul de Kiistendil",
la Rovine, fapt care-i vddeste larga arie de informatie g capacitatea de
orientare si sintezd.
Reiese cu deplind claritate din relatarea lui Ibn Kemal cd nu au
existat douà b &Alit, sau mai multe, in cursul campaniei lui Baiazid, si cd
nu s-a repetat expeditia, fiind vorba numai de un proiect nerealizat
deoarece motiveazd autorul in continuare Mircea s-ar fi sup us aflând
de pregItirea unei noi expeditii si ar fi fost primit cu bratele deschise de
sultan, ceca ce reprezintä modul lui de a-si implini pAnd la urmd
comandamentele slujbei, fiindcd nimic nu dovedeste realitatea spuselor
sale cu privire la aceastd pretinsd supunere insotitä de tribut. Reiese cu
aceeasi claritate cd de amb ele pdrti rdzboiul a fost total, cä a mobilizat toatä
puterea militard a combatantilor. Ibn Kemal este singurul izvor care
completeazd si confirmd pe Chalcocondil in privinta strategiei si tacticii
domnului romdn, despre care celelalte izvoare nu ne dau amdnunte.
Totodatd, din intreaga descriere a campaniei rezultd obiectivul ei, care

- 254 -

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

era cucerirea OM, nu un simplu raid de intimidare §i jaf, de felul celui

intreprins cdndva de Firuz bei §i descris ceva mai inainte in cronicd.
Singura modalitate de a argumenta convingdtor pretinsa victorie
sultanald era, ca §i la Enveri §i Orudj, invocarea pdcii instituite dupd
aceea intre sultan O. domnul Tilt Romdne§ti, pace aritati explicit a fi
intervenit dupa ce sultanul pdrd sise teritoriul Tdrii Romanesti a§a
cum ne informeazd. §i Kostenetki §i Pseudo-Sphrantzes. Nici o vorbd
despre schimbarea statutului politic al prii in timpul campaniei, §1 cu
atit mai putin despre inlocuirea lui Mircea printr-un "vlastel" sau
prin acel Vlad "Uzurpatorul", despre care cronicarii otomani nu
§tiu nimic.
La aceste indrturii ale izvoarelor narative, mai apropiate sau mai
indepdrtate de evenimente, trebuie addugate dovezile categorice §i
imediate care le confirmi, despre care avem §tiintd pand in momentul
de Ltd. Ele sunt trei:
Mesajul de victorie trimis de regele Sigismund de Luxem-
burg regelui Frantei Carol al VI-lea, in urma cdruia acesta, in fruntea
intregii Curti, se deplaseazd la Nôtre-Dame spre a "asculta cu devotiune
liturghia Sfantului Spirit"6 ddnd totodatd dispozitii ca "sd se fac6
procesiuni in tot regatul sdu si multumi sijacu sa se ridice multumiri
catre Dumnezeu "17.
Chiar daca este vorba de o tipicd manifestare feudald, prin care vic-
toria vasalului este insu§itd de Cate suzeran (§i regele Matia Corvin va
vesti "Europei" victoria de la Podul 'Malt obtinutd de "generalul" sdu,
Stefan cel Mare), ea nu inseamnd mai putin confirmareaunicei victorii
ce putea fi comunicad in acel moment Apusului: victoria lui
Mircea I §i a românilor din 17 mai 1395.
Diploma regelui Sigismund in care se consemneazd plecarea
lui Baiazid din Tara Romdneascd mai inainte de aparitia ostilor ungare,
motivatd prin frica sultanului de o confruntare directd cu conducdtorul
lor18.
-255-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU li. DITA

3. Sofia lui Baiazid cdtre Sigismund, din toamna anului 1395,

al cArui continut a fost inregistrat §i transmis de reprezentantul la Buda al
ducelui de Mantua, solie in care regele este acuzat de sultan cA "se laudA in
toatä Europa cal-a gonit de pe câmpul de luptä", g care se incheie cu soma-
tia: "sd incetezi sd te mai lauzi cd m-aifi gonit pe mine de pe ampul
de luptä, ssi ca nu as ji avut indrdzneala sd te aftept"19.
Motivatia lui Baiazid, cum CA ar fi pArAsit câmpul de luptà inainte de
venirea regelui "din cauza unor situatii mai importante"", este un mod
diplomatic de a recunogte dou'ä fapte:
GA lupta dintre Baiazid §i Sigismund, pentru care se
tfäsesera clopotele la Nôtre-Dame §i cursese cerneala monahilor
de la Saint-Denis, a cronicarului anonim de la Florenta g a
descoperitorului sau de la Bucure§ti, nu a avut niciodata loe!
Cu atät mai putin in acel mai 1395, când regele se afla la Buda,
de unde va sosi in Tara Romaneascd mult mai tärziu.
CA nu regele Ungariei, ci "situatii mai importante" il
determinaserl pe sultan sä parlseasel Tara Româneascl, dupi
cuvintele cronicarului nostru, "trecând Dunärea fad vad".

* * *

Fära a le privi prin lentila deformatoare a istoriografiei moderne,

singure aceste märturii ne permit a da un räspuns corect cu privire la
caracterul confruntärii româno-otomane aici in discutie, ba chiar O. fim
In mäsuräsIschitAmreconstituirea reall a evenimentelorpetrecute atwici:
In primdvara anului 1395 Baiazid I a intreprins o campanie de mari
proportii impotriva Tdrii Române§ti. Aceasta expeditie prima pe care
un sultan otoman o conduce personal la nord de Dundre nu a fost o
simplä incursiune de pradd §i intimidare incredintabilä unui general, in
spetä Evrenos, dupl cum falsificAnd deliberat izvoarele a sustinut
cindva Hanuner", ci a fost o campanie sultanali", care dep4eaprin

-256-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

proporlii pe toate cele intreprinse de Imperiul Otoman pane'. atunci

impotriva unui stat european. Armata otomani concentrase, practic,
intreaga capacitate militará a imperiului, inclusivfortele tuturor vasalilor
din Europa §i Asia, conduse g ele in persoani de ace§ti vasali, ga bleat se
poate spune cu deplin temei ci, prin efectivele angajate, armata
indreptati contra Tirii Romineti este comparabili numai cu cea
concentrati impotriva lui Timur Lenk, in 1402.
Obiectivul acesteimari intreprinderi, deopotrivi militare §i politice,
era scoaterea Tirii Romine§ti din frontul luptei antiotomane23, fie prin
instaurarea stapanirii otomane directe la nord de Dunire (plan maximal),
fie prin reducerea ei la statutul de vasal A a Imperiului Otoman, obligatá la
plata tributului §.1 la participarea militará aláturi de oastea imperiului §i
de sultan cum era cazul lui Stefan Lazarevici, Marko Kralevici, Constantin
Draga § §i a celorlalti particip anti la aceasti campanie (plan minimal).
Riposta româneascä a fost pe m'äsura agresiunii. Armata prii
Románe§ti nu s-a putut reduce cum s-a afirmat uneori la 10.000 de
oameni, reprezentind "oastea de curte", ci a concentratintregul potential
uman al tdrii, capabil si poarte armele: oastea cea mare.24 La acestea se
adauga strategia §i tactica elaborate de Mircea I, care l-au pus pe Baiazid
In fata unei situatii insolite, obligindul sa fad fatä unui rázboi de gheril 'á,
In acceptiunea stricti a termenului, §i s Ili dezminta celebru-i cognomen.
Caci campania de la nord de Dunire nu a mai luatinfiti§areaconfrundrilor
militare de tip feudal de pini atunci Cirmen, Planik, Kosovo sau de
dupá aceea (Nicopole g Ankara), in care principiul de bazá al purtárii
rázboiului permitea o desa§urare rapida §i o rezolvare fulgerätoare a
obiectivelor politico-militare urmirite (pentru care era cu deosebire dotat
cel supranumit "Tráznetul"). La nord de Dunlre, Baiazid s-a lovit de un
mod de luptá care ii eroda sistematic armata, frânându-i avântul,
demoralizánd-o §i interzicând o rezolvare definitivi a confruntárii, prin
cucerireavreunei cetiti-cheie sau prin dobándirea victoriei intr-o bátilie
decisivd. Baiazid a fost obligat sa lupte, la nord de Dunlre, nu impotriva
-257-

www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu VI DITA

unei restranse o§tiri feudale, ci impotriva unei tari intregi, hotariti s'II
apere credinta cre§tini §i libertatea Cu once pret §i sa nu inceteze lupta
clec& o data cu alungarea definitiva a invadatorilor. Numai a§a se explica
de ce momentul culminant al campaniei bátala de la Rovine din 17 mai
1395 a avut un caracter extrem de sangeros, cu pierden i imense de
ambele parti25§i cu un categoric dezastru militar suferit de oastea conclusa
de Baiazid. A§a o descriu toate izvoarele 5i a§a a ramas intiparita in
mentalul colectiv pana tarziu in zorii epocii moderne, incat un copist
roman de pe la 1770 al Cronicii Romdnegi de Gheorghe Brancovici
afirma mândru:
"LEAT 6903. DOMNUL MIRCEA, VOEVODUL l'AMI MUNTENESTI,
iMPREUNÄ CU RUM:ÂNII, AU BATUT PRE iNPARATUL TURCESC LA
ROVINE SI ATÂTA I-AU ZNOPIT DE TARE PRE TURCI, CiiT N-AU FOST
MAI POMENIT NICI EI RÄ.Z. 130IU GROAZNIC CA ACELA; C.Lk SiiVÄRSASA
SAINGELE OSTASILOR PRE C -AMPI PÂNA. DEASUPRA DE CHIS iiTILE
CAILOR."26

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

NOTE

1 Punctul de plecare al acestei versiuni se afli in istoriografia otomanl, ince-

pAnd cu Neri care stà la baza prelucririi lui Leunclavius (Historia musulmana
turcorum de monumentis ipsorum excriptae libri XVIII) si continuand cu
Sa' adeddin devenit cel mai accesibil prin traducerea lui V. Bratutti (Chronica
dell'origine e progressione della Casa otomana composta da Saidino Turco ,I, Viena,
1649; 11, Madrid, 1652) , ambii transformati astfel, pentru o lungä perioadi de timp,
In principalele surse de informatie osmani atat pentru istoricii straini, cat i pentru
cei romani.
Leunclavius este urmat cuvant cu cuvant si tradus in limba englezi de Richard
Knolles in lucrarea sa The General historie of the Turke'sfrom the first beginning
ofthat Nation to the rising ofthe Othoman Familie with all the notables expeditions
of the Christian Princes against them (vezi supra p. 50-51). De la Knolles, pe care-1
citeaza, preia aceasta versiune William Wilkins on (An Account of the Principalities
of Wallachia and Moldavia. Including various political observations relative to
them, Londra, 1820, p. 16-17), iar de la acesta, prin intermediul editiei a doua aparuta
In limba francezi la Paris in anul 1824, Mihail Kogilniceanu in a sa Histoire de la
Valachie, de la Moldavie et des Valaques transdanubiens (M. Kogalniceanu, opere,
vol. II, ed. Alexandru Zub, p. 89, unde pentru infrangerea lui Mircea se trimite la
Wilkinson). latä textul respectiv din Tableau historique, geographique et politique
de la Valachie. Traduit de l'anglais par M. de la Roquette, Paris, Michaud et Delaunay,
1824, p. 16-17: "En 1391, le vaivode Mirtza ayant rasemblé des forces considérables,
attaqua les possessions limitrophes possédées par les Thrcs, dans l'intention de les
arracher de leurs mains. Le sultan Bajazet, a cette époque occupé en Asie par une
guerre facheuse avec le prince de Castomona, avait laissé sans moyens de défense ses
conquètes voisines du Danube. Mais lorsque la nouvelle de leur invasion lui parvint,
suspendit ses opérations en Asie, et se rendit à Adrianople, d'où il envoya une nom-
breuse armée en Valachie. Le vaivode vint a la recontre des Turcs, et, après une
bataille sanglante, fut déjait, et fora de devenir tributaire au sultan. Le montant
annuel du tributfutflxéà trois mille piastres." Si se trimite la "Histoire de Turquie,
par Knolle, pag. 204, et Tounousli." [In 1391, voievodul Mircea, dupi ce a adunat
forte considerabile, ataca pos esiunile vecine ale turcilor, cu intentia de a le smulge din
mainile lor. Sultanul Baiazid, ocupat in vremea aceasta in Asia cu un rizboi neplicut
cu printul de Castamonu, lisase faramijloace de aparare cuceririle sale din vecinitatea

259

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDHU DO
Dunirii. Dar când vestea invadäril lor ajunse, el ig suspendi operatille in Asia g se
duse la Adrianopol, de unde trimise o numeroasä armati in Valahia. Voievodul veni
In intimpinarea turcilor §i, dupä o Vitale singeroasä, fu invins i deveni tributar al
sultanului. Suma marl a tributului a fost fixad la trei mii de pia§tri.J
Hammer i Zinkeisen, turcologi moderni care se substituie, ca autoritäti in
materie, lui Leunclavius, Knolles i Cantemir, nu se abat de la traditia izvoarelor
otomane §i reafirmi infringerea lui Mircea. La Hairuner nici law de Baiazid, ci de
Evrenos bei. Ne-am fi ageptat ca situatia sä se modifice o datä cu sinteza lui Nicolae
Iorga, Geschichte des osmanischen Reiches nach den Quellen dargestellt, dar §i
aici citim: "Stirile despre bätälia de la satul Rovine lipsesc aproape Cu desivir§ire.
singurä notitä in analele sirbegi dä numele locului g data: 10 octombrie 1394. Baiazid
a cistigat lupta, dar amindoi eroii sArbi au rämas pe cimpul de luptä." [Nachrichten
iiber die Schlacht bei dem Dorfe Rovine fehlen fast ganz; eine einzige Notiz in den
serbischen Annalen gibt den Namen des Ortes und das Datum: den 10 oktober 1394.
Bajesid errang den Sieg, aber die beiden serbischen Heiden blieben tot auf dem Felde.]
(vol. I, Gotha, 1908, p. 276). Punct de vedere reluat §i in alte lucräri importante, cum
ar fi Chestiunea Dundrii. (Istorie a Europei Reisdritene In legaturd cu aceastä
chestie), Vgenii de Munte, 1913, P. 157, sau memoriul academic Catpaiii In luptele
dintre romani ci unguri ("Analele Academiei Române. Memoriile Sectiunii Istorice".
Seria II, tom XXXVIII, 1915-1916, p. 87). Cu toate acestea, in opera lui Nicolae Iorga se
gäsesc §i alte puncte de vedere, printre care §i acela conform cäruia "pe cimpul de
bätgie de la Rovine, in Oltenia, trupele sultanului fuseserä bätute de Mircea, domn al
Tärii Romine§ti." (Essai de synthèse de l'histoire de l'humanité. II. Histoire du
Moyen-Age, Paris, Ed. "J. Gamber", 1927, p. 523).
Si pentru Hall Inalcik "In 1395 Biyezid undertook a campaign as far as
Slankamen on the Danube and then, entering Wallachia, defeated MWea at Argesh."
[In 1395 Baiazid intreprinse o campanie pinä la Slankamen pe Dunäre i apoi intrand
In Tara Româneasci bltu pe Mircea la Arge§.] (The Ottoman Empire. The Classical
Age 1300-1600, New York - Washington, 1973, p. 16; vezi i recenta editie romineascd:
Hall Inalcik, Imperiul Otoman. Epoca clasica. Editie i studiu introductiv de Mihai
Maxim. Traducere, notä, completarea glosarului i indicelui de Dan Prodan, Bucure§ti,
Editura Enciclopedici, 1996, p.58; de remarcat aici i lipsa de reactie la acestpunct de
vedere pe care o dovedege semnatarul Studiului introductiv, p. 26-27).
Pentru Dorothy M. Vaughan: "In the same year (1393), with Marko Kraljevic
an unwilling vassal in his train, Bayezid marched against and defeated Mircea the
prince of Wallachia, already for some time tributary. Mircea however escaped to
Hungary, and his appeals helped to stir Sigismund to further efforts." [In acelgi an
(1393), impreuni cu Marko ICralevici, un vasal firi voie in suita sa, Baiazid a pomit

260

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

imp° triva 0 a twins pe Mircea, domnul Valahiei, deja vasal de citiva ani.
Mircea, cu toate acestea, scipä in Ungaria, 0 apelurile sale au ajutat spre a4
imboldi pe Sigismund la noi eforturi.1 (Europa and the Turks. A Pattern of
Alliances, 1350-1700, Liverpool, 1954, p. 23.)
Dad turcologi precum Stanford J. Shaw, Richard F. Peters sau Ernst Werner ignori
complet confruntarearomino-otomani din anu11395 Oimpactul ei asupra Sud-Estului
European, Paul Coles ii mentioneaza totu0 generic pe romani, Uri a le atribui *rasa
vreun rol in cadrul hiptei antiotomane, exceptie facând doar lancu de Hunedoara
(The Ottoman Impact on Europe, London, 1968, p. 114415).
Si cum acest punct de vedere nu a putut ramane cantonat numai in sfera de pre-
ocupari turcologice, ci a fost preluat in numeroase lucräri de sintezd istorica generará,
consideräm CA este util sa enumeram cateva dintre ele:
In Peuple et civilisations. Histoire Généralepubliée sous la direction de Louis
Halpen et Philippe Sagnac, vol. VII: La fin du Moyen Age. La désagt6gation du
monde médieval (1285-1453), Paris, 1931, p. 486 citim: "I.:am& suivante (1394),
Bayézid envahit la Valachie, d'où à son approche, le prince Mircéa s'enfuit éperdu,
jusqu'en Hongrie." [Anul urmator Baiazid invadd Tara Romaneasca, de unde, la apro-
pierea sa, printul Mircea fugi nebune0e pini in Ungarial
In Histoire Générale Fondée par Gustave Glotz Histoire du Moyen Age, tome
IX, première partie: L'Europe Orientale de 1081 et 1453 de Charles Diehl, Rodolphe
Guillard, Lysimaque Oeconomos, René Grousset, p. 346: "En 1394, Bajazet revenait
d'Asie Mineure et attaquait le valeureux prince Valaque Mircea, qui tentait d'étendre
ses possessions en Bulgarie. Mircea fut écrasé à 17 mai 1395, à la bataille de Rovine
(Rovinari) où le tsar (sic!) de Serbie Etienne Lazarévith combatait du côté des Thrks.
Mircea se refugia en Hongrie." [In 1394 Baiazid revenea din Asia Mica §i ataca pe
valorosul domn roman Mircea, care incerca sili extindd posesiunile sale in Bulgaria.
Mircea fu zdrobit la 17 mai 1395 in bAtAlia de la Rovine (Rovinari), unde tarul
Serbiei Stefan Lazarevici lupta alituri de turci. Mircea se refugie in Ungarial
In sinteza bulgara destinatä informärii publicului occidental intitulata Histoire
de la Bulgarie des origines el nos jours, par Ivan Duicev, Velizar Velcov, lono Mitev
et Lubomir Panayotov, Editions Horvath, Roanne, 1977, p. 242: "En 1395, Bayazid
marcha contre le prince Mircea ler. Les vassaux du sultan, Marko de Prilep et Constantin
de Velbuzd se trouvaient aussi dans les rangs de l'armée turque. Un écrivain contem-
porain raconte que le prince Marko aurait avoué à son confrère Constantin qu'il priait
Dieu d'aiderles Chrétiens à vaincre mais aussi de le faire lui-mème périr dans la bataille.
En fait, dans la bataille qui s'ensuivit près de Roviné (act. ICraiova) la 15 (sic!) mai
1395, les armées chrétiennes subirentune grave défaite." [In 1395, Baiazid porni contra
printului Mircea I. Vasalii sultanului, Marko din Prilep §i Constantin din Velbujd se ga-

- 261

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU DITA
seau de asemenea In rändul armatelor turce§ti. Un scriitor contemporan povestqte
cá printul Marko ar fi mirturisit confratelui du Constantin ci se roagi lui Dunmezeu
si-i ajute pe creOni si Invingá,§i de asemenea si-lfaci si piari el Insu§i In bitälie. De
fapt, in lupta care a urmat lângä Rovine (actualmente Craiova), 15 mai 1395,
armatele cregine au suferit o mare infringere.lIvan Duicev se aratä aici consec-
vent cu punctul de vedere expus In capitolul complementar lalstoriapoporuluibulgar,
vo1.11, de Petit. Mutafciev, unde scrisese: "In 1395 Baiazid s-a Indreptat imp otriva cnea-
zului Mircea. In randurile o§tilor turce§ti se gis eau vasalii sultanului, Marko din Prilep
Konstantin din Velbujd. Un contemporan povestqte cum craiul Marko a mirturisit
fratelui du (sic ! svoja brat) Konstantin roagä pe Dumnezeu si-i ajute pe cre§tini
sä Invingá, i insu§i el si moari primul In luptä. In lupta de la Rovine Craiova)
la 17 mai 1395, ogile cregine au suferit o grea infringere. In luptä au cizut cei doi va-
sali turci, Constantin g Marko." (Istorija nabalgarskija narod, II, Sofia, 1944, p. 236-
237).
Ivan Pastuhov oferise in 1942-1943 o variantä ce merid sä fie mentionatä In
aceasti lungi serie de fictiuni istoriografice cu dad §i autor bine cunoscute. Conform
opiniei sale, Mafia de la Rovine a insemnat ca i pentru Duicev o infringere a
romanilor, dar intr-o noui confruntare, ce ar fi urmat bitiliei de la Nicopole, Mircea,
firi a fi Infrint, pierde totiqi Dobrogea. !ad "scenariul" du, In care recunoa§tem
u§or elementele constitutive: "Expeditia contra lui Mircea. Dupi ce a cizut Tirnovo,
Baiazid s-a gräbit sä-1 pedepseasci pe Stratimir, dar acesta s-a recunoscut din nou vasal,
motiv pentru carel-a läsat In pace, continuinduli campania in Tara Romineasci, Inso tit
de vasalli ski Constantin Dejanovici i craiul Marko, ca si se rizbune asupra printului
romin (vlaskija kncjez) Mircea, care dupi lupta de la Kosovo trecuse Dunärea
luase Silistra. In lupta din apropierea Craiovei, Mircea a fost infant i s-a gribit
sä fugA departe la Bra§ov (Mirje bil razbit ipobeirzal da bega dale led* Brakv).
In ace astä lupti au murit Constantin §i craiul Marko. Baiazid nul-a urmirit pe Mircea,
ci s-a gribit si se Intoarci, deoarece marile sale succese creased spaimi In Europa
apuseani, unde din nou se pregiteau de cruciadi contra turcilor." (unneazi descrierea
bitiliei de la Nicopole)Bdigarska istorija. PredistoriJesko vreme. Drevnost'. Sred-
novekovie, Sofia, Hemus, 1942, p. 601.
"Baiazid# stdpánitorii bakanici. Dupiinfringerea lui Sigismund la Nicopole,
Baiazid a devenit donmul celei mai mari pirti a Peninsulei Balcanice, deoarece toti
s tip initorii mai mari sau mai mici de acolo i s-au supus Intr-o formi sau alta [...]. Dupä
lupta de lingi Craiova cu Mircea, unde au cizutuci§i vasalii sultanului, craiul Marko g
Constantin Dejan (sau, cum se mai numea, Draga, dupi numele fratelui du Ivan
Draga, amindoi fili despotului Dejan din Kjustendil), Macedonia de mijloc §i de risint
au fost pe deplin cucerite de turci Dupi ce a Invins pe Sigismund, Baiazid nu s-a

262

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

avântat (ne se udekäVintr-o expeditie cätre Ungaria, ci a cotropit pe «domnul»romin

Mircea (napadnalvlakija egospodar, MirCO), dar s-a multumit sä ianumai teritoriile
ocupate in Dobrogea (zaetite zemi vri Dobrudia), incepand cu Silistra, i s-a intors
inapoi. El s-a temut de boalä, din cauza locurilor mli§tinoase din Valahia, i i s-a aritat
dins pre Asia Micä marele pericol al nävälirii tätarilor in frunte cu Tamerlan." (Ibidem,
vol. II, Sofia, 1943, P. 112) Observäm, deci, CA Ivan Pastuhov preia afnmatia despre
edstenta celei de a doua campanil sultanale la nord de Dunire, dupä Nicopole, dar nu
acceptä teza istoricilor români cä ea s-ar fi terminat cu infringerea lui Baiazid, ci
face pe acesta sl se retragä... de teama frigurilor, i numai dupi ce a cucerit Dobrogea
(a cirei "cucerire" alti istorici o pun dupi lupta de la Bovine).

2 Este teza adoptatà de o parte a istoriografiei internationale, care nu acceptä

punctul de vedere expus in nota anterioari. Ea a fost cel mai ciar formulatä in 1943 de
Franz Babinger. BazAndu-se pe "sursele otomane timpurii", el afirmä: "incheierea
nedecisa (Der unentscheidene Ausgang) a bätäliei de la Arge§ cum a,5 don i s-o
numesc reiese färà indoiald din descrierea cronicarilor otomani
nu cum o considera Sphrantzes, JireZek, lorga i altii, ca o victorie a sultanu-
lui (einen Sieg des Grofiherren) i nici ca altii (Minea i Giurescu), care au considerat
ci a fost urmatä de victoria lui Mircea.
Aceasta reiese §i din descrierea lui Constantin Filosoful. Mircea a considerat eä e
mai intelept si-i ofere sultanului supunerea mäcar In aparentä (Mircea hielt es fiir
geratener dem Sultan wenigstens zum Schein seine Unterwerfung anzubieten), astfel
'Mat rämâne deschisä problema dad s-a gindit serios la solutia asumärii acestor
obligatii (wobei die Frage offen bleibt, ob er ernsthaft an die Einkisung der
abernommenen Vetpflichtungen dachte) sau, ceea ce este mai credibil, a incercat
sä ci§tige timp peqtru ca mai tirziu, in aliantä cu statele Apusului, si ajungä lao bätälie
de cisiva imp otriva principalului adversar (oder, was wahrscheinlicher ist, vorsuchte,
Zeit zu gewinnen um später in Bunde mit den Staaten des Abendlandes zu einem
entscheidenen Schlag gegen seinen Hauptwidersacher auszuholen). (art. cit., in
loc. cit., p. 13-14)
O variantd a ideii ci Mircea nu a fost constrans pe cale militari a plati
tribut, ci a socotit ci este solutia cea mai inteleaptaintrun anumit moment,
la Ernst Werner (vezi supra p. 55).
Donald M. Nicol, The Last Centuries ofByzantium, Londra, 1972, p. 316: "The
military outcome was indecisive, but the political consequence was that Mircea of
Wallachia too accepted the status of a vassal of the Sultan." [Confruntarea militari a
fost nedecisä, dar consecintapolitici a fost aceeaci i Mircea allarii Romine§ti
a acceptat statutul de vasal.]
John W. Barker, Manuel II Paleologus (1391-1425): A Study in Late Byzantine

263

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

Statesmanship, New Jersey, 1969, P. XXV: "1395. Indecisive Battle of Rovine between
Bayezid and Mircea of Valachia (May 17), but the beginning of Wallachian subjection;
death of Marko Kralevit and IConstantin in the battle." [1395. Bitilia nehotiritoare
de la Rovine intre Baiazid i Mircea al Valahiei (mai 17), dar inceputul aservirii
Valahiet moartea lui Marko Kralevici §i Constantin in bätiliel De retinut totu§i cä
din trei surse de informatie (pe care le citeazi la p. 127-128, nota nr. 8), douä Jirdek
lorga 11 dädeau pe Mircea infrant §i mina! a treia Babinger socotea lupta
nedecisä.
In Istoriana Balgarya, vol.111, Sofia, 1982, p. 367: "La 17 mal 1395, la localitatea
Rovine, a avut loco luptä crincenä in care de partea sultanului, ca vasali ai sài, au fost
fiul craiului Vucgin, Marko, §i despotul Constantin Dejan. Mircea a fost obligat si
se recunoasci vasal al turcilor §i si pliteasci tribut anual."
PentruEdgar Hösch (Geschichte der, p. 74): "Das tiirkische
Balkankinder,1968,
Schwert griff iiber die Donaugrenze hinausund zwang den tap feren Walachenfiirsten
Mircea den Alten nach der Schlacht auf dem Rovinenfeld am 17 Mai 1395, deren Aus-
gang umstritten ist, in ein loses Abhängigkeitsverhältnis." [Sabia turceascä a trecut de
hotarele Dunärii§i a constrins pe viteazulvoievod Mircea ce! Bitrin, dupi lupta
de la Bovine din 17 mai 1395, al cirui rezultat este discutabil, la o relatie de
dependentd :gourd .1
3 Acest punct de vedere, cu toate implicatiile sale pentru modul cum este
conceputi succesiunea ulterioari a evenimentelor a fost formulat intiia oari
de N. lorga in anul 1899:
"Baiazid räspunde, trecind raul la randul säu, in Muntenia, pe la Nicopole.
Nicopolea Mid e ocupatà, domnul urmärit pinä la Arge§. Aici, acesta i§i alege o
portiune tare, unde Baiazid nu cuteazi si-1 atace. El pleati, lisind un alt
donui in scaun, pe Vlad, poate unul din boierii lui Mircea, vornicul mentionat in
1391. in cursul acestei campanii, se dadu lupta din 10 octombrie 1394 la Rovine, in
care cAzurä principll Marcu §i Constantin, dupä analele sirbe§ti. Mircea invinsese,
dar, ca §i Tepe § in 1462, ca i Mihal in 1595, el nu se putu folosi de victorie §i
se retrase in munti, spre Arge§ [...]Anul 1394 e ocupat de lupta dintre vechiul
domn §i cel intro dus de turci. Mircea pare si fi fostinvins; in once caz, situati-
une a sa deveni in curand a§a de grea, incit el trebui si treaci muntii, alergind
la ajutorul regelui Sigismund. La 7 martie 1395, in Brgov, se incheie un tratat
contra turcilor intre cei doi domni Luptaincepu in curand, zice cronicaungureascä
«contra turcilor §i muntenilon, adeci muntenilor luiVlad.Nicopolea Mici fu cuceriti
pentru Mircea, firi si se poati ajunge la un rezultat decisiv, cici, murind
regina Maria (17 mai) Sigismund fu chemat in grabi in Statele sale, urmirit

264

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

de osta§ii lui Vlad, care Il loviri in munti la «Pozata» sau «Pazato». La 28 mai al
anului unnitor, Vlad, «Doi= al Basarabiei i Comite de Severin», era in scaunul siu
din Arge§.
L..] in vara urmitoare, se aduni marea expedisiune cretina contra lui Baiazid
Voevodul Ardealului, tibor, trecu In Muntenia L..] se di «o lupti mare», la care
participi iStibor i Vlad, care e rinit gray (acriter vulneratus). Mircea fiind resta-
bilit, tibor sose§te in ajunul bätällei decisive contra turcilor, sub zidurile
Nicopolei. Rinit de lovitura unei pietre, el fuge pe Dunire cu regele §i e trimis in Ar-
deal de la gurile raului. intors, opre§te «perversele planuri ale muntenilor §i altor
vrijmgi ai regelui». Nu numai atat, dar el izbutege a aduna trupe noi, trece muntii
§i, fugirind pe Vlad,ilinchide in «cetatea zisi Dâmbovita». Dupiun lung asediu,
uzurpatorul se predi lui Stibor, care-1 duse InArdeal «impreuni cu sosia, copili i toati
familia» §i-1 înfäçiä regelui" (N. Iorga, Studii istorice asupra Chiliei fi Cet4tii Albe,
p. 65-67; s.n. AVD, precizare valabili i pentru celelalte texte cuprinse in aceasti
noti).
Acestui "scenariu", care se va impune (cu unele variante §i completirile lui D.
Onciul) intregii noastre istoriografii, N. Iorga îi va aduce in anul 1901 do ar o
modificare In ceea ce prive§te data expedisiei lui Sigismund: "Se admitea, pe baza
unui izvor narativautentic, ci aceasti campanie s-a ficut in primivari, deoarece regele
a fost rechemat prin moartea, intamplati in maiu, a sosiei sale. Nu, expeditia a avut
loc numai in varä. in 21 iunie, prin doui acte, regele intäre§te privilegii
Feldioarei, aflându-se la Bra§ov. La 6 iulie, el e la Câmpulung: «campestri
nostro in descensu propre villam Hozymezen vocatur». La 14 septembrie
Sigismund e acum la Sibiu intors." (Comunicdri mdrunte, in "Convorbiri
Literare", XXXV, nr. 11, 1 noiembrie 1901, p. 1.055).
EsenSial, pentru definirea pozisiei lui N. lorga, mai este §i scurtul articol prin
care rispunde lui C. Litzica, intitulat Cu privire la luptele lui Mircea Cu turcii, apirut
ceva mai inainte tot In "Convorbiri Literare", acela§i an, nr. 5, 1 mai 1901, p. 473-476
(retiparit in volumul N. lorga, Studii asupra evului mediu romdnesc. EdiSie ingrijiti
de erban Papacostea, Bucuregi, Editura Stiinsifici i Encidopedicä, 1984, p. 141-143).
In acest articol se respinge datarea propusA de Hasdeu pentru lupta de la
Rovine, datare atunci reargumentatà de Litzica, reafirmandu-se optiunea
pentru data propusi deJireZek: 10 octombrie 1394. De reSinut urmitorul pasaj:
"E de altfel cu totul imposibil a se confunda luptele lui Mircea la Rovine §i Arge§ cu
turcii i campania regelui Sigismund, in care a luat Turnu §i a restabilit pe Mircea."
Ceea ce inseamni ci intre timp Iorga adoptase teza lui Onciul, despre doui
distincte: una la Rovine §i alta la Arge§. Importantä este §i continuarea: "Cate
documente ni s-au pistrat donaSii de ale lui Sigismund, In unire cu cronica re gatului,

265

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

nu vorbesc nimic de o lupti cu sultanul insu§i, pe care regele ar fi invocat-o

cu mindrie. Pe de altä parte, cronicile särbe§ti nu tiu nimic despre o lupti a ungurilor
cu turcii la Rovine."
In anul 1905, in prima lui sintezi de Istoria romdnilor, pe care o publici in
limba germani, N. lorga propune urmitorul "scenariu":
"La Rovine pe Dunire, in val ea mli§tinoasi a Jiului, turcii furi bituti,
principii sirbi Marcu g Constantin, cari urmaserä de nevoie pe stipinul for pigin, ci-
zurä in lupta nedoritä. Dar, dupi biruinti, prea slab fiind, Mircea se frase indi-
rit, lui cu dinsul tezaurul ingrimidit la Arge§ §i se refugie peste munti, la
acela§i rege Sigismund, impotriva cdruia abia de cativa ani, in 1390, incheiase un
tratat formal cu regele polon. [...] Dupi fuga lui Mircea, in cetatea domneasci
din §es, a Dimbovitei, domnea un oarecare Vlad, care era spnjinit §i totodati su-
pravegheat de o garnizoanä turceasci. La 7 martie 1395 regele incheie cu voevodul
fugar un tratat la Bra§ov, ca si cucereasci din non granita Dunärii pentru cre§tinitate
[...1
Dupä citeva luni Baiazid apiru ca sá pedepseasci pe du§minosul vecin pentru
atacul sill (e vorba de expeditia contra taberei de la Karhiovasi, pe care N. lorga o
localizase, in 1899, in "§esul Cadin", Studii istorice asupra Chiliei si Cetatdtii Albe,
p. 65 AVD), §i, dupi ce izgoni pe Mircea, nu gisi un mai bun favorit pe care
si-1 puni domn la Dunire deal pe acela§i Vlad, care in anul 1396 mentio-
neazi binefacerile aritate lui de regele Poloniei §i-i juri credinti [...] In anul
1395 regele veni in Tara Româneasci acum turceascd i inaintä phi la Dunäre,
unde izgoni pe turci din Nicopoia Mick llirnul; nu putu insi pune mina pe Vlad;
ba, dimpotrivi, acest vasal turcesc dete marelui «Craiu», pe cind acesta se
intorcea, o lovituri simtiti in muntii de la Posada, din judetul Muscelului, lo-
vituri de care insu§i Basarab n-ar fi avut si se rugneze Vlad fu bitut de voievodul
ardelean tibor In anul 1397 fibor veni din nou pentru a reda lui Mircea
Tara Ronfineasci, g de data asta izbuti sà prindi pe uzurpator in cetatea Dâmbo-
vitei." (N. Iorga, Istoria poporului romdnesc, ed. Georgeta Penelea, p. 245-246).
In anul 1910, in Istoria armatei romdnegi, in capitolul intitulat Luptele
muntenilor cu turcii, N. Iorga scrie:
"Cele dintli legituri cuturcii le-ar fi avut hid Vlaicu-Vodi, care si-ar fi dat ajutorul
la lupta sirbilor cu sultanul Murad [...I A doua °ark' e la 1394. In unnaunor compficatii,
a ciror expun ere null are locul aici, sultanul Baiazid, care voia si creeze o impiritie
turceasciintocmai ca aceea bizantini de odinioari, trecu Dunirea. Avea cu el ienicerii,
nedespirtiti de persoana sultanului, spahiii &Wall i achingiii prädalnici, iar, pe lingi
ei, pe domnii sarbe§ti din Macedonia, de la Velbujd, §i pe fiul regelui Vuca§in, vestitul

266-
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CET MARE

Marcu Cralievici, feciorul de Crai sau Crlisorul. Se trecu prin vadul de la Vidin,
ajungindu-se indati in §esul doljean. La satul Rovine iesi inainte Mircea,
Lupta n-o putem reconstitui: clzuriinsi multi sirbi i Criisorul lor. Dar Baiezid avea
puteriinci neatinse, pe când Mircea era zdrobit de biruinta sa. Turcii trecuri
Oltul pe la Slatina §i ajunseri la Arge§, de unde dornnul fugise la Bra§ov." (N.
Iorga, Istoria armatei romanegi, vol. I: Pan d la 1599, editia a I-a, Bucuresti, Editura
Ministeriului de RIzboiu, 1929, P. 87-88; prima editie: Vilenii de Munte, 1910).
Iati, un sfert de secol mai tirziu, in anul 1935, versiunea din La place des Rou-
mains dans l'histoire universelle , II: Epo que moderne, p. 45-47, in traducerea lui
Radu Constantinescu din Locul romdnilor in istoria universald, Bucuresti, Editura
Stiintifici i Enciclopedici, 1985, p. 194-195:
"Campania lui Baiazid impotriva Tirii Rominesti avu loc trei ani dupi supunerea
completi a Bulgariei centrale. Motivul n-a fost niciodati limurit. Nu se poate crede
intr-o provocare din parteaunui domn a cirui politick Cu toati insemnitatea atribuiti
domniei sale, atit de lungi, durind treizeci de ani, incepind de pe la 1387 pini in
1419, n-a fost decit de apirare. Participarea nu numai a acelui «fitzroy» al legendei,
Marko Kraljevie, dar si cea a celui pe care niste anale slavone il numesc «Constantin
Verligovac, fiul despotului loan Dragases» (despotul din gtip), ar arita mai degrabi o
origine dunireani, niste conflicte intre crestini intr-o epoca in care, Bosnia riminând
deoparte, nu exista o Serbie unitari. Daci este vorba de situatia de pe malul drept al
fluviului, ctun Sracimir fusese nevoit piriseasci resedinta sa de la Vidin i si se
refugieze la regele Sigismund, este foarte posibil cavecinul siu si-lfi ajutat si se apere.
Odati ajuns la Dunäre, Baiazid intrase in necesititile geografice si politice ale vechii
ordini de lucruri bizantine. A instala garnizoane pe cele doui maluri ale fluviului
pirea de actun inainte o datorie; astfel, orice altä putere pe care ar fi gäsit-o in calea
lui trebuia si fie azvirlitä Map oi, in interior. Or, Mircea avea atunci, daci nu Silistra
Dobrogea motenirea lui Dobrotici, definitiv pierdutimicar Giurgiul,
pe care puse si-1 intireasci cu mari cheltuieli, i acest Rum din fata Nicopolei, pe
care-I amintesc deja izvoarele bizantine si care va mai fi in picioare la sfirsitul sec.
XVI.
Sultanul se impotmoli In niste mlastini pe un teren plin de surprize acesta e
sensul numelui Rovine, rape i trebui si abandoneze partida, nu firi a fi pierdut pe
cavalerii sirbi veniti alituri de stipinul lor.
0 a douacampanie nu a maifost condusd de sultan, care nu auk', cu
tot renumele sdu in acest domeniu, gloria de erou. Ea a fd cut pe Mircea sd
pdrdseascd o regiune pe care n-aveamillocu s-o apere. BANDE T1JRCE$T1,
COMANDATE PROBABIL DE EFII DE LA DUNAREA CANDVA BULGÀ-
REASCA, INJUNTARk PANA LA VECHEA CAPITALk A ARGESULUL DAR
267

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU IT. DITA

NICI DE DATA ASTA NU ERA VORBA DE 0 CUCERIRE, CI NUMAI DE

INSTALARFA UNUI VASAL. Un membni al dinastiei, poate un bastard, pini
atunci in sfatul domnesc, Vlad, a§adar un nou Vladislav, ca §i tatil celui al eirui
stipin ar fi vrut si fie, fu instalat gadar in aceasti «cetate a Dimbovitei» pe cursul
inferior al riului, uncle «pircilabul» Dragoinir se apárase cu succes, cu vreo treizeci
de ani mai devreme impotriva soldatilor voievodu/ui Transilvaniei. Citeva luni mai
tirziu, la Bra§ov, Mircea, ca principe independent, incheia cu Sigismund un
tratat, ca intre cruciati, pentru apirarea comuni in fata Islamului. O noui
tentativi impofriva lui Vlad aduse un adevirat dezastru pentru ariergarda
ungureasci.
Sigismund crezu ci trebuie sá intervini in acelasi scop: si se asigure de linia
Dunärii. El o facu intr-o tari asupra careia nu-si atribuia aceleasi drepturi ca
predecesorul g socrul säu, regele Ludovic, incredintind-o, de fapt, acestui «marchiz»
al coroanei maghiare care era Mircea. El ficu mai degrabi o plimbare militara, ce-i
permitea si primeasci §i omagiul unui vasal atit de important ca
invingitorul sultanului cel temut. Obi§nuit en aceste demonstratii, din care este
In mare parte alcituiti cariera sa, el inainti pani la «Nicopolea cea Mica», dar aflind
de moartea sotiei sale, motenitoarea Ungariei, socoti ci ceca ce se impune
este o intoarcere in pripi, pentru a pune in ordine treburile regatului pe
care si-1 ci§tigase intr-un fel numai prin cisitoria sa g care putea sä revinä con-
curentului sau napolitan, regele Ladislau.
Neputand apära el insusi Dunärea, centura statelor sale, se adresä, prin ernisari,
acestui Occident deja pregatit prin propaganda infläcarati a lui Philippe de Mézières
g ispravile regelui Ciprului, pentru a-i propune, in loc de «sfanta calatorie», atatavreme
fagaduitä i asteptati, o simpla «cilitorie in Romania». Ceea ce fus ese pani atunci un
fel de sistem balcanic, sub conducerea lui Baiazid, cu toatä deosebirea de religie, fusese
inlocuit acum de o replica a Occidentului cavaleresc nu g a Occidentului comercial,
ai cirui genovezi vor ajuta pe turciiinfranti la Angora sä revini in Europa la aceasta
penetratie turceasca pecare scrierile propagatorilor fázboiului sacru o infatisau ca pe
o amenintare g o sfidare la adresa intregii crestinkki.
Elemente venite din indoita lume frantuzeasci, cea regala i cea burgunda,
alergarä pentru aceastä noul expeditie, mai usoara g fägaduind un rezultat mai bun
deck cea din «Africa», de la Mandia, ce tocmai se sfársise färi nici un rezultat. Dar, din
pricina marii schisme, de asta data nu a mai fost ca in 1371, colaborarea eficace,
necesarä pentru once cruciadi, a Sfintului Scaun, care acum era dublu, impirtindu-si
lumea catolica.
Acest rizboi ca Islamul nu este decit urmarea pactului incheiat intre
Sigismund i Mircea ca un an mai devreme, dei, fara indoiali, el era g un rezultat

268-
www.dacoromanica.ro
 MIECEA GEL MAHE

al vechilor mari proiecte ale regelui Ungariei, incepind din vremea aventurii contelui
d'Eu.
In vreme ce Tara Romineasci a domnului Vlad era invadati de trupele transil-
vinene, sub porunca polonezului Stibor, voievodul provinciei, cruciatii se indreptau
spre Dunirea de Jos, primind la Vidin inchinarea sirmanului Sracimir, sortit si fie
bitut de valuri, intre unii §i altii, pini la cap *Rut tristelor lui zile. Sigismund i Mircea,
care nu adusese vreun contingent rominesc, in afara une mici cete de
credincioi, se reuniseri da cu ace§trpretio§i auxiliar!. Curind ajunse, cu aliunguri
§i romini, Stibor care reu§ise si alunge pe intrusul valah.
La 28 septembrie 1396, lingi Nicopolea, bine apirati de turci, avu loc marea
bitilie, dati cu sultanul de aceasti strilucitoare nobilime catolici, ce nu voia nici
sfituitori, nici ciauze din partea experientei romine§ti, de un pret atit de mare totu§i.
Baiazid venise In grabi de la Tirnovo cu toate fortele sale, pentru aceastel prima
adevdratei $i mare probei a puterii sale. El actiona mai mult ca §ef al asiaticilor sit
decit in calitate de nou tar bulgiresc de cucerire. Vechi antagonisme apireau dintr-un
trecut indepirtat §i dominau situatia. Trebuie si amintim ci n-a fipsit nici un contingent
sirbesc, daci nu g unul bizantin. Din punct de vedere militar nu se putea vorbi de o
oaste otomani numai.
Mircea i§i lui deindati tara in stipinire: sultanul nu risci inci de pe
acum o expeditie inspre aceasti Valahie iari§i necredincioasi. [...I In 1397
Mircea trebui totui si infrunte pe sultan cevenea si se rizbune asupra celui
ce-i ripise iari§i feuda, atit de insemnati, a Tirii Româneti, care socotea
ci trebuie si faci parte din sistemul siu. Baiazid i-ar fi luat atunci Silistra;
or, acest lucru, nu era decit complementul necesar a ceea ce se sivir§ise ping atunci
§i se pecetluise prin marea biruinti din anul trecut. Fluviul a fost iarài trecut, dar
poate nu de insu§i sultanul. Acest mal sting era totu§i atit de putin accesibil, din
cauza terenului mli§tinos, acoperit bitrine de nestribitut, era acolo atit
de putin orizont pentru o penetratie utili, iar pe un striin putea si-lpindeasci atitea
primejdii, ci se opriri acolo, firi a mai incerca o alti instalare princiari, cu
atit mai mult cu cit Vlad era in temnita ungureasci. Scopul urmirit de Baia-
zid era insi acum atins. A§a cum expeditia din 1394 avusese in vedere Nico-
polea, aceasta fu ficuti pentru Silistra. De acum inainte, lupta dintre romini
turci va fi munai pentru malul sting."
In sfir§it, in ultima sa sintezi de istorie nationali, in 10 volume, N. lorga scria in
anul 1937:
"Ceasul venise pentru supunerea sau peirea lui Mircea insu§i. Dupi ce $i§tovul
avu aceiag soarti ca §i Silistra §i Nicopolul, se iau, impreuni cu acele «turnuri», hare

269

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRUV. DITA

care cel de la Migurele, acest al doilea Nicopol, i «castelele §i cetitile pe care altidati,
trecând Dunirea, le ocupaseri muntenii in Tara Bulgireasci». Se pomene§te anume
de «cheile cetitii care se nume§te Iurcova», adeci Giurgiu, Ierköki al noilor
Credeam odati ci evenimentele rizboinice care urmari fac parte din rap orturile
turco-bulgare. E vorbainsi de noua atitudine fati de Mircea, care totu§i plâtia tribut
ca i toti potentatii cre§tini cari rimiseseri in picioare. Fati de Nicopolul §i de
Silistra lui se di voie de cite sultan turcilor sii ca, «din pricina päcil, si intre acolo
zilnic, pentru a cumplra cele de nevoie», intocmai ca vechii pecenegi in cetatea lui
Tatul din secolul al XI-lea. Pe urmäinsi, In lips a sultanului, ocup at cu campanii asiatice,
comandantii de la Dunäre reiau, intocmai cum ficea pe atunci un Nestor ori un Leon
Nikerites, Nicopolul. Dristorul rezisti, dar, cind garnizoana nu mai poate si se
hrineasci, §i ea capituleazi §i, in duda conditiilor capitate, e tiiati in buciti.
inci de pe atunci Baiazid va fi avut la indemâni pe un om de paie pe care 1-ar fi
putut pune in locul unui «amic» pe care-1 socotia nesigur. Poate chiar ca acest Vlad,
membru al Sfatului, de§i pare, dup nume, si fi fostun bastard al luiVladislav
§i un numir de boieri nemultimiti si fi provo cat ruperea bunelor relatii cu
Sultanul. Cind Mircea, scos din ribdiri, trecu Dunirea i pridi pini in Cari-
nova sau Cadinova, §esul Carului sau Cadiului, Vlad-Vodi cel nou primi steagul
de domnie §i sultanul însui, care pretuia mijloacele de apirare ale tirii, veni
intiia trecere a Dunirii de citre Baiazid se face, desigur din indemnul
si-!instaleze
lui Feriz-bel, feudarul din Vidin, care se va fi crezut amenintat. El sile§te si
meargi cu el frontul nou macedonic al statului osmanlán ce incepe a se organiza. Ajunge
astfel a cilca du§mine§te acest pimánt cre§tin al nostru §i eroul sarbilor din Macedonia,
din care unii fac §i un rege, un craiu, cum fusese tatil siu, VIca§in, unul din luptitorii
de pe ránl Manta de unde «Cralievici» acel Marcu care poarti ded, din cauza
na§terii lui in apusul balcanic, acela§i nume cu Mircea, cu care a putut fi §i rudi.
Constantin, fiul lui Drago § (sic!) (Dragases, Draga§evici), cumnatul (sic 0 impäratului
Manoil §i unul din stipinitorii feudali, avánd rang de despot §i vulturul bizantin pe
genunchi, e adus g el cu sila in aceigi oaste. Aceasti caTárime va fi insi räu loviti
de oastea lui Mircea i «Crii§orul» e §i el intre mortii infringerii pecare poate
sufietul lui de cre§tin ar fi dorit-o. Lupta a trebuit si se dea in marginea
Craiovei, la Bovine, «ruine».
Atacul lui Baiazid cu trupele sarbe§ti ale «Crii§orului» Marcu menit si moari
aici, e singura incercare de solidarizare a balcanilor cre§tini contra phi Romine§ti.
Marcu apare g pe o dedicatie de biserici la mânistirea lui, cliditi ca acea de la Arge§,
ca «bine-credinciosul g de Hristos iubitorul craiu Marcu».
Totu§i el incercase si reziste, oferind, ca odati craiul §i despotul macedonean
Vilca§in §i Uglie§a la riul Manta, ca Balcanii Ulliti la Ploenik, ca aliatii «iugoslavi» Lazär

270

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

sarbul §i Tvrtco bosniacul in Câmpia Mierlelor, batalia. Era singur in acel an 1394 al
marii incerciri.
Analele sarbe§ti, pomenind moartea lui Marcu, dau data de 10 octombrie 1394,
ceea ce nu se potrive§te cu o mentiune de pomelnic pentru ceilalti doi §efi sirbi,
cari 0 ei i0 ispriviri veacul la noi: 17 mai 1395, ceea ce a ficut sa se admiti
doui intalniri rizboinice, amandouä in dauna aliatilor cre§tini ai sultanului, pe dud
un studiu recent, pe baza unui act grecesc dintr-o minastire constantinopolitanä, a
crezut CA poate retinea a doua data. Altceva despre aceasti lupti nu se mai tie.
lute morti, tmele anale sarbe§ti pun pe «Constantin jerligovat (sic 0, pe Andrei,
pe Drago § §i pe Comnen» (un Comnen de la Avlona).
Descrierea lui Laonikos Chalkokondylas, care va fi avut fad indoiall un izvor
contemporan, prezintä un räzboi de vechiu tip românesc, care se va repeta de atatea
ori. Mircea retrage din calea du§manului pe femei §i copii, adapostindu-i in munti, iar
el urmare§te prin piduri pe navalitori, pregätind pretutindeni piedici sultanului §i
cazind pe negteptate asupra cetelor pomite la prada. Evrenos, care facu apoi o ga
de mare cariera, recomandi iegrea cat mai jute din ;ad.
Prin aceste lupte ajunse a se cunoa§te mai larg cele doui tali §i poporul viteaz in
räzboi §i nu tocmai supus legilor, locuind in sate §i avand apleciti spre nomadism,
care vorbe§te o limbi asemenea cu cea italianä §i samänä §i la moravuri cu italienii.
Ca 0 Mihai Viteazul dupifulgeritoarea ispravi de la Cilugireni, Mircea,
neavind cu ce si reziste sultanului, ciruia-iucisese pe unii din colaboratorii
cre0ini, trebui si se retragi spre munte. Trecu apoi pe la Bran 0 se adiposti
ca pribeag hotiritinsi ali recipita dreapta stipinire contra omului turcilor,
la Brapv, caruia-i va da apoi un larg privilegiu de comer, po ate §i ca risplata pentru
bina adap os tire.
infrangerea nu imp iedica insä patrunderea mai departe in tall a sultanului, unde
va fi adus Inca de atunci ca domn pe Vlad, vechiul boier de rudä domneasca al lui
Mircea. De aceea la inceputulanului 13 9 5 , in mart, domnullegiuit e un pribeag
la Brapv.
Si, aun amenintarea se apropia de hotarul unguresc, Sigismund uita legatura
incheiatä de Mircea, la 1391, On aceea ce-1 unia familiar impreuna cu domnul Moldovei,
Petru, cu celalt «rege» al Ungariei, de curând botezatul Vladislav Iagelon, ca so; al
Hedvigei, cealaltä fiica a lui Ludovic. Alergi acolo, 0, cu acest fugar, care va fi
avut inci in jurul sino oaste, se incheie actul din 7 mart 1395, in care Mircea
e tratat ca un aliat, nu ca un vasal. 0 expeditie spre Dunire se va pune la cale
0 cava merge pini in fata Nicopolei, dar moartea reginei Maria va rechema
pe acela care prin ace asta nu mai avea de fapt niciun drept la coroani. Fire§te
ca, din parte-i, Vlad va alerga la sprijinul lui Iagello (1396)1...1

271

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

Expeditia luí [Sigismund] pentru a restabili pe Mircea se ficu deci cu

oarecare zibavi. Popasurile regelui in cursul ei ni sunt cunoscute. La 11 mart el
era la Codlea, la 15-16 in Sibiu, de unde se suie spre Cluj. Stefan de Losoncz,
fostul ban de Severin, Emeric Bebek, Nicolae de Gara, Stefan de ICanisza, fratele lor,
loan, arhiepiscop de Gran, loan de Maróth, ban de Macs6, i alti nobili de frunte,
participari la campanie. Vor fi fost contingentele ardelene ale voevodului Frank, care
pare a fi un german. in april, oastea stitea gata si plece. Dar la 21 iunie Il aflim
la Bra§ov tot gata de plecare. Era lingi Cimpulung abia la 6 iulie.
Nu-mi pot retine o observatie: Este evident cA aici N. Iorga confundi i u-
nifici doui trasee ale regelui Sigismund: intoarcerea sa la Buda, dupi expedi-
tia impotriva lui Stefan I, voievodul Moldovei, in cursul càreia s-a oprit la Brgov
s-a intilnit cu Mircea, dupi care a revenit in Capitali, §í expeditia in Tara
Eomâneasci, cu prilejul cireia a eliberat Nicopolul Mic. Firege, nu ne-am oprit
g nu ne op rim spre a inventaria toate dovezile unei elabofäri gribite i drama-
tice, sub presiunea dorintei de a-i rispunde lui C.C. Giurescu printr-o sintezi
proprie g, In intentia autorului ei, coplegtoare ca dimensiuni g informatie.
Cititorul va fi remarcat singur "sapid" preaun trecerea a doi printi sirbi in
pomelnicul de la Hilandar, transformarea lui Constantin Dragg din socru in...
cumnatul lui Manuel Paleolog, dar g intreaga manierä de a scrie istoria, la mij-
locul secolului XX, precum odinioari Gebhardi g Engel, de ale c;ar" or texte, atit
expunerea din 1937 eat g cea anterioari din 1935, amintesc izbitor. (noti AVM
Peste putin Nicopoia Mick ocupati de trupele sultanului, era reluatä. Planul
acestei cruciade de recuperare putea si fie sauun atac la Nicopolul turcesc sau trecerea
spre raskit pentru a lovi pe Wad, dibaciu ascuns supt munte, pe la Arge§. La 17 mai
murise insi regina Maria, ceca ce putea sá zdruncine situatia printului-consort, ame-
nintat sá rimaie iargi un simplu marchis in Brandenburgul mgtenirii sale. Deci,
aici, Cu lucrurile neisprivite, oastea trebui si se refragi.
Pentru a reincepe regele apare pe la Or§ova, la Severin, la Dunire. Era
din nou in Ardeal spre sfar0tul huili, firi si putem §ti unde se adipostia atunci
Mircea. Se afla la Sibiu in zilele de 14-17 septembrie, la Media la 26. Dar expeditia
cea noui fu intrerupti.
Dupi plecarea regelui, Wad, de care se vor fi tinut mai bucuros o sami de boieri,
strinse cetele sale 0, amintinduli de isprava lui Volii-Bisärabk ateptáInmunti oastea
ungureasci in retragere. Ea suferi pierden i insenutate, cum se vede din risplitirile
acordate celor care luptaseri mai viteaz, intre altele influentul magnat Nicolae dé
Gara. Muntii «Pozata» sau «Pazata», «Pazzara», unde a avut loc ciocnirea, nu par si
insemne insi, pre ctun am mai spus, decit muntii acestei Tan Bisiräbegi. Sigismund
a pus totdeauna 0 pe turci in rindul du§manilor cari-1 loviri.
272
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Regele jignit i§i pregati, cum am vazut, o revan§i rara rezultat. La Caransebe§ el
räspläte§te pe contii de Balgay, care luptaseri contra urmäritorilor «turd §i
necredinciwi shismatici»." (N. Iorga, Istoria ronuinilor, vol. III, ed. 1937, p. 294-303).
Opinia lui N. Iorga din anu11899, despre "alergarea lui Mircea la Sigismund", nu
imediat in urma luptei de la Bovine cum sustinuseri Huber §iJireZek ci
ca urmare a luptelor cu Vlad cel lisat de Baiazid in. tari, a cunoscut o ingenioasi
resus citare §i o dezvoltare ampli, care a dus la elaborareaunuinou "scenariu", infati§at
pe multe pagini, in intinsul studiu al lui Barbu T. Cimpina, Lupta Tdrii Romdnegi
impotriva expansiunii otomane (1335-1415), in Scrieri isto rice, vol. I, p. 137-361
(teze continute §i de tratatul Istoria Romdniei, vol. II, Bucure§ti, 1962, p. 366-373).
Dupa Barbu Cimpina, Mirce a lar fi ie§it victorios in confruntarea de la Rovine,
din 10 octombrie 1394, dar boierimeamunteani, speriad de perspectivaintiririi auto-
domne§ti, a trädat pe domn, s-a adres at lui Baiazid, pactizind cu el, g impreuni
cu polonii i-au opus pe Vlad, rewind si-1 aduca pe tron in locul lui Mircea, dupd ce In
mai 1395 s-arfi dovedit incapacitatealui Sigismund de tine promisiunilefdcute
la 7 martie 1395: "La 17 mai 1395 s-a dat Craiova, se pare) o singeroasa bätälie,
Constantin Dejanovici este ucis aici de ()genii lui Mircea cel Bätrin, dar majoritatea
boierilor se decid sa-1 sustinä acum pe Vlad i si alunge pe aliatii unguri ai lui Mircea
[...] in fine, cetatea Tumu este ocupad de gamizoane otomane §i astfel sultanul i§i
instaleazi efectiv puterea pe malul sting al fluviului." (op. cit., p. 266-267)
Dupä ce "grosul fortelor lui Baiazid continua B.T. Cimpina se intoarce acas a
pe la inceputul lunii iunie 1395" din expeditiaintreprinsä la nord de Dunäre, in urma
solicitirii lui Vlad i a partizanilor säi, regele Sigismund "intreprindeda rindul
sau, o puternica ape ditie cu otile regatului [...] Dupi ce a§teaptä citva timp la Bra§ov
concentrarea trupelor, regele trece muntii la 3 iufie g se indreapti direct spre Thrnu,
zdrobind impotrivirea boierilor romini (ajutati de ni§te generali ai lui Baiazid) care
incercasera sä-i taie drumul. La Thrnu, cetatea este luati cu asalt dupa lupte crincene,
cupierderi mari de ambele parti Sigismund comite in acest moment o enormi
greeali: el ia in stipinire Turnu, uitind cu totul de existenta lui Mircea 0 de
vechile tratate ce-1 obligau fati de el. Regele a§azi deci in cetate pe castelanii
Ungariei la inceputul lunii august; apoi porne§te spre casi pe Valea Dunirii
cu gindul, separe, de a inlitura situatiile tulburi din Oltenia, cici se indrepti
citre Mehedinti. Dar in loc ca victoriile de pinä aici si fie intregite prin eliminarea
partizanilor lui Vlad din regiunile apusene ale Or' s-a produs o vastä regrupare a
aproape tuturor boierilor romini i chiar a unora dintre putinii partizani pe care
pästrase Mircea; cu forte unite, aceastä «multime de valahi» se nipuste§te asupra o§tii
lui Sigismund §i o zdrobege in trecatoarea de la Posada, la nord de Or§ova L..] Plat-
forma de colaborare pe care se a§ezase Mircea cel Bitrin la 7 martie 0 care

273

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDHU V: DITA

presupunea egala indreptitire la viati a celor doui tari prietene dispäruse

fArà urmi in august, cu activa contributie adusi chiar de citre Sigismund.
Acum boierii erau siliti si ja la andul lor, misuri de apirare impotriva
acestui «aliato ale cärui o§ti päreau ci intervin la Dunire numai pentru a
ripi una dupi alta cetitile lor. Bitilia de la Posada a fost sanctiunea acestor
inguste contradictii feudale in mla§tina cirora se inecase ideea luptei comune
impotriva turcilor. Zadarnic a alergat regele cu rämä§itele armatei sale la Sibiu,
unde zabove§te pink' la 21 septembrie, planuind pesemne sä reja lupta imp otriva lui
Vlad. Un brusc atac venit din partea regelui Poloniei i greutätile interne ale regatului
ilsilesc curand si paräseascäTransilvania, la 11 octombrie trecea prin Oradea in drum
spre Buda, Wand indaratul lui pe Vlad consolidat in Scaunul Tärii Romine§ti."
(p. 268-269)
"Vlad aparuse pe scena luptelor din Tara Romaneasca in numele boierilor care-1
detes tau pe Mirce a pentru puterea autocratica dobandita de acesta la Rovine." (p. 270)
Pentru BarbuT Cimpina instaurarea la Arge§ a lui Vlad nu este unnarea expedi-
tiei lui Baiazid la nord de Dunare §i a bätäliei de la Rovine i nici micar a läsarii lui de
catre Baiazid in tara, la retragerea peste Dunäre (ca pentru N. Iorga), ci reprezinta un
capitol aparte, cauzat tocmai de "victoria din 1394". Acest capitol se desfipari in in-
tervalul ce desparte 10 octombrie 1394 de 17 mai 1395, ultima data reprezentand nu
momentul cheie al confruntarii lui Mircea cu Baiazid, ci punctul culminant al unui nou
capitol, imaginat integral de B.T. Cimpina, and ogile otomane intervin din nou
la nord de Dunare, de data aceasta chemate de boieri §i de Vlad spre a da ajutor la
inläturarea lui Mircea. Numai ca prin aceasta interpretare B.T. Cimpina reactualiza,
dupä N. lorga, dar de o manierä proprie, teoria "celor doui bätälii" emisa de Onciul in
1899-1900 (vezi Capitolul IV, nota nr. 1 - p. 291), care lansa ideea existentei unei
victorii rominegi la Rovine, urmatä de o infringere, la Arge§, dupi care Mircea ar
fi fost obligat sa se retragi in Transilvania pentru a reveni mai tirziu cu ajutorul lui
Sigismund.
Trebuie sA constatim promptitudinea cu care istoriografia internatio-
nalá &cut, in unele lucriri, ecoul tezelor lui Barbu T. Cimpina. Astfel, in
prestigioasa The Cambridge Medieval History. Volume IV: The Byzantine Empire.
Part I: Byzantium and Its Neighbours, edited by J.M. Hussey with the editorial
assistance of D.M. Nicol and G. Cowan, Cambridge, 1966, capitolul VIII: The Palaeologi,
paragraful IV: The Ottoman Advance: Byzantium asa vassal state ofthe turks, p. 375-
376: "The Wallachian Prince Mircea the Old, strongly supported by Hungary, proved
however a much tougher proposition. A fierce battle was fought on 17 May 1395 on
the plain of Rovine. The military victory appears to have gone to Mircea but he had
nevertheless to submit to the Sultan and pay tribute. Moreover, the Dobrudj a fell into

274 --

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

Ottoman hands and Ottoman troops controlled the bridges of the Danube." [Domnul
roman Mircea cel Mean, sustinut puternic de Ungaria, a dovedit totu§i o pozitie mai
tare. 0 bAtilie crincenä s-a dat la 17 mai 1395 pe cimpia Rovinelor. Victoria militari
pare a fi fost obtinutà de Mircea, dar cu toate acestea el s-a supus sultanului
§i a plitit tribut. In plus, Dobrogea a ckut in máinile armatei otomane, iar trupele
otomane au controlat malurile Dundrii.] Pia aici ne aflim in fata tezelor cunoscute,
pe care un istoric le copiazi dupi altul (cici invocarea "putemicului sprijin al Ungariei",
din *ate prin nimic demonstrat, urmeazi fidel pe Ostrogorski).
Capitolul XII, The Balkan. 1018-1499, contine in ultimele cinci pagini (din 56
ale capitolului) o expunere despre Tara Romineasci §i Moldova Cm care observim, in
treacit, cá autorul lor, Milan Dink "Emeritus Professor of Balkan History in the
University of Belgrade" adopti in totalitate tez ele lui Roesler cu privire la originea
sud-dunäreanä a poporului romin §i migrarea lui in nord), unde aflArn despre Mircea
urmitoarele: "By the reign of Mircea the Old (1386-1418), Wallachia become a theatre
of war in which the Thrks played the leading part. One section of the boyars, who
were discontented with Mircea, with the aid of the Sultan Bayezid I, proclamed Vlad
voivode. Mircea had to seek refuge with the Hungarian king, Sigismund. An allied
army advanced into Wallachia in the spring of 1395 and defeated the Thrks at Rovine
(17 May); this drove the usurper Wad to place himself under Polish protection. Mircea,
for his part, remained with Sigismund, and accompanied him on the expedition against
the Thrks wich ended in the catastrophe at Nicopolis (1396). He succeeded in savig
himself, and freed himself from his rival, Wad, who was captured in 1397 by Stibor,
voivode of Transylvania; he drove back fresh Thrkish attacks and retained control of
the Danubian crossings. The Thrkishdefeat atAnkara (1402) and the civil war between
Blyezid's sons brought some relief to Wallachia. The voivode Mircea strengthened
the defences of the southern frontier by occupying a belt of land on the right bank of
the Danube, notable the town of Silistria: in his title he now held that he was «lord and
ruler of the land from beyond the Danube to the Black Sea and Silistria». When Sultan
Muhammad I restored Thrkish unity, Mircea was soon forced to pay tribute. The 'Thrks,
however, were still not sufficiently powerful to impose their authority on Wallachia.
Hungary, which had taken the leading part in the Christian war, tried, as with Serbia
and Bosnia, to draw the Vlachs into its camp. The attempts of both the Thrks and
Hungary to secure their supremacy over Wallachia and to bring their vassals to the
throne resulted in constant changes of ruler and fierce internal strife. But as Hungary
abandoned its offensive attitude toward 'flukey and went over to the defensive,
Ottoman control over Wallachia was gradually extended." (p. 562-563) [In timpul
domniei lui Mircea cel Bitrin (1386-1418) Tara Romineasci devine un teatru de rdzboi
In care turcii detin rolul conducitor. 0 parte din boieri, care era nemultumiti de

275

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDHU DITA

Mircea, proclamA voievod pe Vlad cu ajutorul lui Baiazid. Mircea §i-a ciutat re-
fugiu la regele Sigismund. O armatà aliati a inaintat in Tara Româneasci in
primAvara anului 1395 §i a invins pe turci la Bovine (17 mai); acestal-aimpins
pe uzurpatorul Vlad sl se a§eze pe sine sub protectia Poloniei. Mircea, din partea sa,
ramase cu Sigismund si-1 ins oti in expeditia impotriva turcilor, care s-a terminat prin
catastrofa de la Nicopole (1396). El reu§i si se salveze §i se elibera de rivalul säu, Vlad,
care a fost capturat in 1397 de tibor, voievodul Transilvaniei. El respinse noi atacuri
turce§ti §i pästrä controlul asupra räscrucii Dunarii.
infringerea turcilor la Ankara (1402) g razboiul civil intre fiii lui Baiazid au dat
un oarecare relief Tärii Române§ti. Voievodul Mircea a intarit apärarea frontierei sudi-
ce prin ocuparea unei fá'§ii de tarä pe malul drept al Dunirii, in special orgul Silistra:
In titlul säu acum se aratä cä era "domn §i stApinitor al tarii de dincolo de Dunire
pänä la Marea Neagrá g al Silistrei".
Cand sultanul Mohamed I restauräunitatea turceascä, Mircea a fost curind fortat
sl pläteascä tribut. Cu toate acestea turcii MCI n-au fost destul de putemici ca sá impuni
Tàrii Române§ti autoritatea lor. Ungaria, care a detinut rolul conducAtor in
razboiul crestin, a inceput ca §i cu Serbia §i Bosnia, sä atragä pe români in tabira ei.
incercarea celor doi, turcii §i Ungaria, de asigura suprematia asupraTäriiRomâne§ti
§i de a-§i pune vasalii lor pe tron a dus la necontenita sclambare de domni §i la putemice
lupte interne. Dar când Ungaria a abandonat atitudinea sa ofensivä fati de turci §i a
trecut la defensivi, controlul otoman asupra Tärli Române§ti s-a extins treptat.]
41n aceastä privinti este de retinut modal cum a observat §i exemplificat acest
aspect Dan Zarnfirescu in studiul sin publicat in anul 1987:
"incercim sä formuläm, in paginile de fatà, citeva puncte de reper pentru o mai
buni aproximare a ceea ce a fost drama teribilä in urma cäreia, din aceastä zonä,
numai românii au reu§it sä se salveze, acum o jumätate de mileniu, de lunga noapte a
unei do minatii pluriseculare. incercare a noasträ nu se pre tinde insoliti. Ea reia §i dez-
von clteva observatii i rostiri esentiale, care s-au adunat de-a lungul a mai bine de
un secol in campul bizantinologiei §i turcologiei, dar au fost sufocate de märácini§ul
unor erori trecute de la un autor la altul, dintr-o sintezi in alta, rarä cel mai elementar
control critic.
hid din 1883, Gustav Friedrich Hertzberg, socotit unul dintre intemeietorii
bizantinologiei modeme scria trecind in revisti evenimentele timpului aceste
randuri deschizAtoare de perspective:
gDinspre partea politica, incorporarea imperiului bulgar in cel turcesc a
stimit pe Bosfor §i pe Dunärea migará o mare spaimä §i minie. Era totusi
posibili mai departe o victorie, pe care voievodul valah Mircea (care cu

276
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

putin timp In unnä, Inca inainte de 1390, se pare cä dupä moartea lui Ivanko,
îi luase i Dobrogea i Thistorul) a dobindit-o in toamna lui 1394 asupra
turcilor ceveniseri din nou asupra lui, aritând foarte ciar cá otomanii
nu erau deloc invincibili». ((iF. Hertzberg, Geschichte des Byzantiner und
des Osmanischen Reiches bis gegen Ende des sechszehnten Jahrhunderts,
Berlin, 1883, p. 516.)
In 1897, Heinrich Gelzer consemna In Abriss der byzantinischen Kaiserge-
schichte cá «voievodul Mircea In 139411invinsese In mod strilucit pe Baiazid si-1 alun-
gase peste Dunäre». («Regele Sigismund al Ungariei, sprijinit de o armata pestritä de
cruciati, al card nucleu eran cavalerii francezi, trece spre sud prin Portile de Fier. in
Valahia i se alaturi printul Mircea, care in 1394 11 Invinsese stralucit pe Baiazid si-1
alungase peste Dun Are» «Welcher 1394 Bajezid und iiber die Donau zuriickgeworfen
hatte»; K. Knunbacher, Geschichte der byzantinischen Litteratur von Justinian bis
zum Ende des oströmischen Reiches, 527-1453, Miinchen, 1897, p. 1.062)Ambii autori
erau datori, atat pentru data bitaliei 1394, cat i pentru aprecierea ei ca victorie a
lui Mircea I, lui Constantin Jirdek, dar ulterior cum avea sa remarce G. Ostrogorski
bizantinologii si-au schimbat punctul de vedere, datoritä unor influente pe care nu
avem a le discuta aici, facând din confruntarea de la Rovine uneori o zdrobitoare in-
frangere a romanilor, alte ori o bätalie nedecisi militar, sau recunoscand-o drept
victorie militara, socoteau totusi CA a fost urmati de supunerea Tarii Romanesti la
tribut. Ceea ce, natural, excludea ideea formulata de Hertzberg.
Totusi, constatarea contrastului dintre pribusirea Peninsulei Balcanice i rezisten-
ta victorioasä a romanilor a ramas, fiind uneori afirmatä la no ta malta a lui Hertzberg,
alte ori recunoscutä sub presiunea realititilor. Bizantinologul german Hans Wilhelm
Haussig, profesor la Universitatea din Berlin scrie: «Numai romanii, sub domnul lor
Mircea cel Bätran, au reusit sa respingi pe turci (batilia de la Rovine, din 17 mai 1395).
Aceastä victorie a asigurat romanilor ceea ce celorlalte popoare balcanice le-a fost
oprit in mod nedrept: autonomia politica sub dominatia otomanä.» (H.W. Haussing,
Byzantinische Geschichte, In colectia «Urban Biicher», W. Kohlhammer Verlag,
Stuttgart-Berlin-Köln-Mainz, 1969, p. 152-153.) Statutul romanilor este recunoscut
de M. Dinici intr-o sinteza colectivä de mare audienti, dei se afirma CA Tara Roma-
neasci a fost obligati si se Inchine i ne aflim departe de recunoasterea rolului jucat
de romani in ultim ele decenii din existenta Bizantului.
Se cuvine a mentiona, in mod deosebit, cele scrise de colectivul de istorici
cehoslovaci, sub conducerea doctorului docent V. Zaeek, In 1970:
«Imediat dupa lupta de la Kossovo a cizut In mainile turcilor Tarnovo
(anul 1393), iar Bulgaria a fost transformati in provincie otomanä. Numai Tara
Romaneasci s-a impotrivit cu succes i voievodul Mircea a invins pe turci in
277

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDHU V. DITA

lupta de lingi localitatea Rovine (anul 1395). in aceasti lupti au murit doi
vasali macedoneni ai turcilor: Constantin Dejanovici i regele Marko (Marko
Kraljievici din eposul sirb). Tinuturile macedonene dependente au trecut sub
administratia otomani directi. Dupi victoria de la Rovine a fost antrenat
Apusul intr-o mare actiune de cruciadi. Ea a fost organizad de regele Ungariei,
Sigismund, bine cunoscut in istoria noastri. Armatele neorganizate ale cavale-
rilor au suferit o infringere cnuiti la Nicopole (anu11396).» (DefinyJugoslavie,
Praga, Svoboda, 1970 pe verso: «Zpracoval autorskfr kolektiv za odborného
redaldiniho vedeni.doc. dr. V. 2i6ka, Dr. Sc., kap. I-VIII, a dr. V. Stare'evee C Sc.,
kap. VIII a XI, p. 88.)
Din cele citate mai sus se despiinde limpede ideea c in fata ofensivei otomane,
soldati cu pribugrea primului stat balcanic incorporat pe deplin imperiului in plin
proces de constituire Bulgaria de risirit cu capitala Tirnovo singurii care au fost
In stare si opuni rezistenti in mod victorios au fost rominii lui Mircea cel Mare." (Dan
Zamfirescu, Mircea cel Mare, factor hotdreltor In configurarea politico-istoricd a
Sud-Estului european, in vo/. cit., p. 280-281; acest studiu a fost republicat integral in
volumul Ulm§ Neagu, Dan Zamfirescu, Virgil Joita,Mircea celMare,factor hotdrástor
In configurarea politico-istoricd a Sud-Estului european, Bucure§ti, alitura Roza
Vinturilor, 1995, p. 59-121, citatul de mai sus se afli la p. 62-64).
In plus fati de acestea mai enumerim i noi citeva exemple:
B. Mitrany scrie in The Balkans. A Histoty of Bulgaria, Serbia, Greece,
Rumania, Turkey by Nevill Forbs, Arnold J. Toynbee, B. Mitrany, D.G. Hogarth, Oxford,
at the Clarendon Press, 1915, p. 259: "It was in 1389, when Mircea the Old was Prince
of Wallachia, that the iunted Balkan nations attempted for the first time to check Otto-
man invasion. The battle of Kosova, however, was lost, and Mircea had to consent to
pay tribute to the 'Auks. For a short space after the battle of Rovine (1398) sic
where Mircea defeated an invading Thrkish army, the Country had peace, until Thrkish
victories under the Sultan Mohammed resulted, in 1411, in further submission to
tribute." fin 1389, cind Mircea cel Bitrin era domn al Valahiei, natiunile balcanice
unite au incercat pentru prima oari si stävileasci invazia otomani. Bitilia de la
Kosovo, cu toate acestea, a fost pierduti, iar Mircea a consimtit si pliteasci tribut
turcilor. Pentru un scurt interval de timp, dupi bitAlia de la Rovine (1398),
unde Mircea a infrint o armatiturci invadatoare, tara a avut pace, pinä cind
victoriile turce§ti sub sultanul Mahomed l-au ficut si se supuni dupi anu11411.]
Stojan Novakovi6, Srbi i turci. XIV i XV veka, ed.. II, 1933, p. 241: "Te godine
(1394) je rumunski vojvoda Mida razbio Bajezita i njegove srspke vasale." acelag
an (1394), voievodul romin Mircea l-a invins pe Baiazid §i pe vasalii sil.]

278

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Stragimir Dirnitrov, Kristo Mancev, Istortja na balkanskite narodi XV-XIX

vek, Sofia, 1971, p. 19-20: "Prez zemite vidinskoto carstvo te se prehvirlili zad Dunava.
V stanalata bitka pri Rovine Mirlo uspjal da razbie vojskite na Bajazid, kato v boja
zaginali despot Konstantin i kral Marco." [Prin teritoriul taratului de Vidin ei [turcii]
au trecut dincolo de Dunäre. in lupta ce a avut loc la Rovine, Mircea a reusit sä invingi
ostile lui Baiazid iîn luptä au murit despotul Constantin si craiul Marko.] Vezi i Kristo
Mancev, Istortja nabalkanidite narodi ot osmanskoto nakstvie na Balkanite do
Vtorata svetovna vojna, Veliko Tarnow, 1979, p.5. Data indicatä este, in ambele, 1394.
5 Pentru Philippe de Mézières, lupta lui Murad la Kosovo se desfasurase contra
"unui print dinspre partile Valahiei". Deci rominii ajunseseri a fi la sfarsitul secolului
al XIV-lea punct de referinta printre adversarii puterii otomane, pani la a servi ca
rep er geografic (Oeuvres de Froissart, ed. Kervyn de Le ttenhove, vol. XVI, Bnixelles,
1872, p. 511; pentru trimiterea completa i textul in limba romanä vezi supra Capitolul
II, p. 172, si nota nr. 13 - p. 233).
Thidem, p. 444. Pentru intelegerea exacta a continutului semantic pe care
cuvintele ce alcituiesc aceastä constructie gramaticali Il aveau la sfarsitul secolului al
XIV-lea (desconfis =infringere completa; a plain =clar, limpede, Ilmurit) a se consulta
Algirdas Julien Greimas, Teresa Mary Keane, Dictionnaire du moyen franfais. La
Renaissance, Paris, Larousse, 1992, p. 191, 481; Oscar Bloch, Dictionnaire
étimologique de la languefrançaise, tom II, Paris, P.U.F., 1932, p. 159.
7V. Jagie, Consta ntin Filosofinegov 2ivo4Slefan Lazareviea despota srpskoga,
In "Glasnik Srpskog Utenog Drugtva", XLII (1875), p. 269-270. Faptulca autorul redacta
acest izvor encomiastic lao curte vasali Imperiului (Roman si-a pus amprenta asupra
stilului scrierll, caracterizat, in pasaj ele delicate, prin eliptism. Astfel, dei apare
evidentä, victoria lui Mircea nu este afirmata explicit. Ea rezulta daca luám in seami
juramantul lui Marko, care a dorit sa moari pentru victoria crestinilor. Cum el a murit,
inseamni ca Dumnezeu i-a implinit rugimintea dand victoria crestinilor. Totodati,
Baiazid a ficut pace cu Mircea (cu romanii) si nu invers !, nu dupa batalie i nici ca
o consecinta a acesteia, ci, mai apoi, dupi ce "imparatul a venit la ale sale".

8 loan Bogdan, Ein Beitrag zur bulgarischen und serbischen Geschichschrei-

bung, in loc. cit., p. 530. Am subliniat ceea ce a fost interpolat ulterior, in conditii pe
care le vom explica la locul potrivit (p. 308-313) Asezind uciderea lui isman in
acelasi context cu expeditia sultanali din Tara Romineasci, cronica
dovedeste si ea ci oastea lui Baiazid n-a pisit la nord de Dunire cu mult
inainte de 3 iunie 1395, deci in primivara lui 1395 .Pentru problematica acestui
izvor vezi mai jos p. 307-313.

279

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRUV. NIA
9 Peter Schreiner, Die byzantinischen Kleinchroniken, vol I: Einleitung und
Text, Wien, 1975, P. 562 (Itregul text original al cronicii se afld la p. 560-564, iar tra-
ducerea In limba germanä in vol. M: Teiläbersetzungen, Addenda et Corrigenda,
Indices, Wien, 1979, p. 114-116); vezi §i traducerea dinFontes Historiae Daco-Roma-
nae, vol. IV, Bucure§ti, Editura Academiei Romine, 1982, p. 561. Aceasti cronici con-
semneazi cuceririle i formarea Imperiului Otomanintre anii 1354 g 1442, continand
§tiri foarte exacte §i folosind dupi concluziile la care a ajuns editorul izvoare mai
vechi, atat sarbe§ti cat i bizantine. Ea nu reprezinta o simpla traducere a celor
nici o simpld copiere a celor din urmä, ci o lucrare noui, de sine stitätoare, o sintezi
a surselor. Manuscrisul in care se pastreaza a fost copiat In anul 1624, dar textul a fost
alcatuit in secolul al XVI-lea. Discutarea aminuntiti a documentului la Alexandru V.
Dip, Un izvor necunoscut despre victoria lui Mircea ce! Mare la Rovine, in
"Luceafirul", an XXVIII (1986), nr. 29 (1.262), p. 1,6 (am op tat atunci pentni termenul
"necunoscut", deoarece voiam sä subliniez ca nefolosindu-1, dei fusese tradus
publicat in limba romanä Inca din 1982, istoricilor interesati de subiect le scipase de
fapt adevarata importantä a izvorului).
Este de reexaminat in viitor mai staruitor i traducerea (adoptati deocamdata
de noi) pentru a vedea daci aceltò Taucr6cto nu cere alta interpretare. Cu siguranta
tò XCCON<CV, WintCYTLV TeW [Ray Tao, necesitä o interpretare mai explicita, de-
oarece dupa cum ne-a precizat regretatului Petru Cretia biotika ar insemna
aprovizionarea unei armate, cele de trebuingi pentruhranä; deci "hasnaua adici
visteria i carele cuprovizii" (i pradä) ar fi cizut in mainile românilor, informatii ce
erau menite a sublinia, impreuna cu amänuntul urmäririi pina la Dunare, proportiile
dezastrului otoman.
1° Vezi supra. p. 174-201.
11 Laonic Chalcocondil, Expuneri istorice, ed. V. Grecu, p. 64-65.
12 Cu exceptia ultimei frase, am citat din traducerea lui Vasile Grecu (Georgios
Sphrantzes, Memorii, 1401-1477, p. 223). Pentni ultima parte a citatului vez!
interpretarea §i analiza fäcute de Dan Zamfirescu, art. cit., in vol. Marele Mircea
Voievod, p. 300-301. Vezi mai jos p. 440-442.
13 Vezi supra analiza facuti de cave noi la p. 44-49.
14D eopotriva otean In trupele lui Baiazid II §i Insotitorîn campanil al sultanlior
urmatori, jurist, stilist §i mare Carta, Ibn Kemal, niscut in a douajumatate a secolului
al XV-lea, devine istoricul oficial al Imperiului Otoman sub trei mari sultani Ba-
iazid II, Selim I §i Soliman Magnificul. In opera sa istorici Tevarih-i al-i Osman (Istoriile
dinastiei otomane), incepud din indemnul lui Baiazid II i tratind istoria imp eriului

280-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

de la inceputuri pani in primii am de domnie ai lui Soliman Magnificul, pune la

contributie intreaga istoriografie anterioari, precum §i izvoarele intre timp pierdute,
pe care le contope§te intr-o sintezi de mare valoare istorica i literari. El ridicä istorio-
grafia otomanä lao inältime ce o gazi in randul istoriografiei europene a timpului,
e cu atat mai semnificativ faptul ca acest clasic al istoriografiei otomane, mare cärturar
multilateral, in acelai timp cunoscitor direct al vietii militare g exceptional scriitor, a
gasit resursele interioare spre a se ridica deasupra ratiunilor personale, de neam §i de
stat, §i a da expresie admiratiei sale de otean pentru vitejia adversarului, läsandu-ne
despre Mircea I §i ai sal, §i despre incle§tarea de la Rovine, pagini deosebit de expresive.
15 Valeriu Veliman, O cronicdturceascd despre domnialui Mircea celMare , in
loc. cit., p. 379-383. Toate sublinierile ne apartin.Textul din cronicä referitor la domina
lui Mircea I es te publicat penult intaia data in original, de pe manuscris, iar traducerea
lui integrala tot pentru prima oarä este insotitä de numeroase adnotiri. Aceste
adnotari nu privesc insa §i datele din cronica, dupä cum ni se atrage atentia la p. 384.
16 Cronica monahilor de la Saint-Denis in Alexandruy. Diti, Celdintdi ecouinter-
national al victoriei romdneFti de la Rovine, in loc cit.
17 Jean Juvenal des Ursins in lbidem
18 in diploma pe care regele o acordä, la 5 noiembrie 1395, nobilului loan de
Maroth, ban de Maya, Sigismund afirma: "acelgi Baiazid, afländ de venirea noasträ
s-a retras, iar noi am cucerit cetatea Nicopolului Mic din mainile oamenilor säi". Pentni
detafii vezi Capitolul V, unde fragmentul intreg din care am citat aici doar o parte se
aflä la p. 323.
19L. Thall6czy, Manto vai követjárds Buddn, 1403, In "Ertekezések a történeti
tudományok köréböl", Budapest, 1905, p. 108. Vezi mai jos Capitolul V, p. 325 §i nota
Ir. 95 (p. 373).
28Ibidem.
21J. de Hanuner, Histoire de l'i'mpire ottomane, vol. I, Paris, 1844, p. 104.
22 Marturiile cronicilor otomane sunt unanime in acest sens, i la fel a celor
creOne: Kostenetki, "Cronica bizantino-bulgard " , cronica postbizantinä (72-a),
Laonic Chalcocondil. Letopiseful kirk in versiunea sa original* atestata de traducerea
araba §i de copiile cele maivechi, mentioneazi lupta lui Mircea I cu sultanul Baiazid.
Abia spre sfar§itul primului pitrar al secolului al XVIII-lea, cand conditiile istorice
determinaserä aparitiaunui complex de autominimalizare la nivelul mentalului colectiv
românesc, un copist a schimbat textul, transformand pe sultanul Baiazid In "Basail
beiul de la Nicopole", lar marea confnmtare a lui Mircea cu Baiazid a devenit lupta sa

281

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU If. DITA

cu imaginarul "Basail bei din Nicopole". Dei aceastä copie a generat la randul ei o
nouä traditie manuscrisä a cronicii tärii pe care o intilnim in traducerea lui
Filstich, la Aaron Florian §i in editia din Magazin istori c pentru Dacia ,
eroarea a fost sesizatä aproape imediat: "Gre§ali i ne§tiintä este alce al scriitorului ce
zice Baezet beiu de la Nicopoe, ci n-au fost Baezet beiu, ci sultan impiratul turcilor,
cäruia i Ildirim Ii zicea turcii" (Istoria Tdrii Romanegi, 1290-1690. Letopiselul
cantacuzinesc, ed. C. Grecescu 0 D. Shnonescu, p. 198).
23Prin apeditia sa de la Kafinovasi, Mircea a obtinut o importanti victorie, fapt
cel-a determinat pe Baiazid sa-§i intrerupa campania din Anatolia 0 sä revinä in Europa
o spun cronicile otomane. Reu§ita romaneascä 1-a impus dintr-o data pe Mircea I
drept cel mai eficient lider european al luptei contra expansionismului otoman.
Legaturile sale cu emirii din Anatolia, confruntati ca acelgi expansionism, precum
tratativele cu Sigismund, care se vor solda in anul 1395 cu tratatul de la Bra§ov, ni-1
arata actionândintr-un cadru de politicii externi foarte bine elaborat i având o viziune
lucidä asupra pericolului 0 a mijloacelor de a-i face fati. Hotarirea lui Baiazid de a
organiza o expeditie de proportii rarä precedent cel putin pe frontal european
contra domnului roman, ne di mäsura aprecierii acordate noului adversar. Aceasti
realitate es te pusi in lumina §i de tratatullstoria Bulgariei, vol. 111, Sofia, 1982, p. 367:
"Sultanul §i-a intors privirea cite Tara Romineasca. Exasperat de actiunea voievo-
dului roman Mircea, care se definise ca unul din principalii organizatori ai grupärii
antiotomane, Baiazid a indreptat imp otriva lui o mare annati." Pentru importanta
proportiile campaniei lui Mircea la sud de Dunire vezi Aurel Decei,Expedifia lui Mircea
cel Bdtrdn fmpotriva acfngiilor de la Karfnovasf, in Relalii romdno-orientale.
Culegere de studii, Bucure§ti, 1978, p. 140-155; Istoria militard a poporului romdn,
vol. II, Bucure§ti, Editura Militará, 1986, p. 159-161.

24 Tinand seama de potentialul demo grafic al tärii, oastea cea mare a Tärii Roma-
ne§ti a putut totaliza, in 1395, circa 40.000 de oameni, ceea ce o arata a fi una din-
tre cele mai puternice forte militare europ ene ale timpului §i o situeazi la nivel echiva-
lent celei conduse de Baiazid. Totodatä, inzestrarea, pregitirea i tehnica de luptä a
acestei o§tiri, precum i sistemul defensiv conceput de Mircea I la nivelul intregii tan
se ridicau la standardele continentale ale epocii.
Dupi estimarea lui Louis Roman in articolul Populalia Tdrii Romeinegi
secoleleXIV-XV("Revista de Istorie", 39, 1986, nr. 7, p. 669-684), in vremea lui Mircea
existau in Tara Romaneasca intre 690.000 g 720.000 locuiton (personal considerim
ea cifra era mai mare, circa 1.000.000 de locuitori), fapt ce permitea ridicarea unei
armate de 40.000-50.000 de oameni. Suntmärturii de epoca, venind chiar de la domnii
romani, care confirma acest fapt, iar Cronica Carrarese informeazi cá Rada I, tatil

282

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MAHE

lui Mircea I, a opus lui Ludovic cel Mare al Ungariei o armati de "guar anta milia
persone" (apud G.I. Britianu, L'éxpédition de Louis ler de Hongrie contre le prince
de Valachie Radu ler Basarab en 1377, In "Revue Historique du Sud-Est turopéen",
nr. 4-6/1925, p. 82).
25 Ecoul pierderilor ie§ite din comun suferite de armatele combatante a rizbitut
§i la Florenta, unde "anonimul" ce consemneazi evenimentul aflase g de faptul ci
lupta nu s-a decis la sfir§itul primei zile, exact cum au consemnat Ibn Kemal §i Chalco-
condil.
26 Gheorghe Brancovici, Cronica Ronuineasa Editie critici de Damas chin Mioc
§i Marieta Adam-Chip er. Studiu introductiv de Damaschin Mioc, Bucure§ti, Editura
Academiei Române, 1987, p. 22-23). Vezi i Capitolul V, nota nr. 25, p. 361.

www.dacoromanica.ro
 1)

CAPITOLUL IV

LOCALIZACEA CONFRUNTAIM
DECISIVE 1:10MAN11-11TOMANE
DIN
17 AIAl 1395

iv v./

www.dacoromanica.ro
 in moment ce toate izvoarele mentioneaza o singuri ba-
talle decisiva ce a avutloc intre o§tile conduse de Mircea I
§i cele ale lui Baiazid I in decursulsingurei campanil sulta-
nale intreprinse de acesta la nord de Dunäre, bdtalie in care au murit cei
doi vasali sud-dunäreni, Marko Kralevici §i Constantin Draga, consider
al este Munk?" orice discutie despre existenta a douil beiteilii. Cu
atat mai mult cu Cat §tim precis cäne afrämin fata uneifictiuni istoriografice
al cärei pärinteDimitre Onclul a inventat, pur 0 simplu, in pofi-
d a acestor izvo are, dona batilli' din motive arltate cu altà ocazie2 ,
urmat fiind apoi de V. Motogn a, Constantin C. Giurescu, P.P. P an aites cu §i
multi altii. De aici §i aparitia a douà puncte geografice diferite unde ele ar
fi avut loc: o bätälie "victorioas A" la Rovine, alta, "nenorocoasä", la Arge§.
Or, dacä in privinta celei de la Arge§ numele insu§i al raului §*1 localitatii
arätau exact locul, pentru Rovine s-a cdutat, in decursul timpului,
numeroase localizdri posibile3, de la Craiova4 §i apa Jiului pia la Ial omita,
§i de pe malurile Dunärii pänä la ni§te "ruine" din ora§ul Curtea de Arge§,
chiar in Bulgaria5 sau Serbia6 .
-287-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU VI DITA

Marturia categorici a lui Ibn Kemal, cronicarul otoman care a folosit

cea mai bogata §i mai precisa documentare, dovede§te, o data mai mult,
ca punctul de trecere a Dunarii a fost Nicopolul, ceea ce se
confirma §i prin cucerirea cetatii romane§ti de pe celalalt mal,
Nicopolul Mic (Turnu). Daci" avem in vedere opinia lui Ferdinand Lot,
dupd care Nicopolul era "une place forte, clef de la Valachie et aussi d'Adria-
nople, capitale du sultan"7, putem atribui aceegi importanta strategica §i
perechii sale de pe malul stang al fluviului cetatea Turnu , incat planul
de cucerire a Tarn Romane§ti trebuia sa implice neapkat trecerea acestei
"chei" in mana sultanului. Totodata, informatia cronicarului otoman des-
pre moartea lui Constantin Draga § in marea bkalie ce s-a purtat pe terito-
riul nord-dunarean, dovede§te ca absolut to ate izvoarele descriu un
singur eveniment istoric §i CA, deci, intre lupta de la "rovini" a le-
topisetelor sarbe§ti8 §i cea de la Arge§ a textelor otomane exista
o identitate absoluti. Faptul anuleaza once posibilitate ca, pe viitor, si
se mai poata vorbi fara ca autorul sa se situeze in afara campului
cercetkii §tiintifice despre doua confruntari militare desaprate nitre
o§tile luiMircea§i cele ale lui Baiazid, in cadrul aceleigi campanil sultanale,
§'I cu atat mai putin despre campanil sultanale succesive la nord de Dunare9.
Cronicile otomane, cu exceptia uneia singure cea a lui Enveri ,
care este un poem in versuri §i uzeaza de licentele genului, cunosc o singed
expeditie nord-dunareana a sultanului Baiazid I, §*1 la fel toate sursele
neotomane. Chalcocondil este unicul izvor ce plaseazi aceasd expeditie
dupa batalia de la Nicopole, dar nu mai vorbe§te de o alta, inainte de
Nicopole ori dupi aceea, ceea ce inseamna ca §i pentru el a existat tot o
singura expeditie a lui Baiazid contra românilorl°. Istoricii care l-au in-
vo cat pentru a puteavorbi de o noui expeditie, in 1397, terminati
cu o mare victorie romaneasci, nu au, deci, nici un temei docu-
mentar in acest sens.
loan Bogdan este cel dintai care observä ca a vorbi despre o alta
campanie a lui Baiazid in Tara Romaneasci deck ceasoldati cu bitalia de

-288-

www.dacoromanica.ro
 M1RCEA CEL MARE

la Rovine inseamnA a te abate de la litera documentelor §i a inventa. Cu

un secol in urmd, in 1898, el scria:
"A fost o singel bitilie la Rovine, cea din 1394; a doua este o
combinatie a istoricilor. Tot ce se spune asupra unei bitilii la Rovine
pe lalomita in 1398 de Tocilescu, Manual, p.35-36, e gre§it.E gre§iti de
asemenea pirerea D-lui Xenopol, 1.c. II, 110 ci lupta de la Rovine pe
lalomiti s-a dat pe la 1418. in ed. francezi, 1, p. 258, D-sa o pune indati
dupi lupta de la Nicopoli rari si precizeze data §i schimbind Rovine
pe Ialomiti cu Rovine de lingi Craiova."11

Prin urmare, a.5a cum remarca P.P. Panaitescu, "lupta nu poate fi duta-
ti deck pe linia ce une§te Rum cu Arger 12 Dar toate incerckile de a
arka cu exactitate un loc anume pe cursul rAului Arge§ n-au depd§it stadiul
de ipoteza. La Tutule§ti nu ne putem opri in nici un caz, deoarece Arge§ul
curge acum lao distantifoarte mare de satul respectiv§i nu se poate admite
ca a curs odinioad a§a de aproape incât si cada in el trupuiile celor morti
In luptà §i sd-i inro§easci apele13. La confluenta Arge§ului cu Valsanul am
putea accepta doar dad am traduce "rovini" Cu inlagini, ceca ce este
incorect, termenul slavon fiindu-ne transmis prin intermediulletopisetelor
sArbe§ti. Si de aceea gre§esc toti cei care cred d attuici când se spune
"bätalia de la Rovine", aceasta are vreo legkurl cu "rovinA" sau "rovini"
ca fiind un anume punct exisistent ca atare in vreun loc geografic astfel
numit ieri sau astki pe teritoriul românesc14; dci asemeni "Haliei
de la Posada" din 1330, sintagma "bitilia de la Rovine" este o puri
creatie istoriografici moderni prin care se di nume unui eveni-
ment istoric real ce n-a fost insi cunoscut sub acest nume de nici
unul dintre cei ce au luat parte la el, spre deosebire de Podul inalt,
Rdzboieni sau CAlugareni.
Pe de aid parte, arheologii cred ci pot distinge un strat de cenu§a de
la sfar§itul secolului al XIV-lea la curtea domneascd din Arge§15, fapt care
ar atesta arderea capitalei §i ne-ar indrepati sa credem cd lupta s-a dat la
nord de actuaba Curte de Arge§, spre munti, ceca ce ar consuna §i Cu infor-

- 289

www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu "st. DITA

matiile unor cronici otomane ce-i drept tArzii ce mentioneazi muntii

luati de Mircea ca sprijin in ap Arare.
Oriaun, pânä la noi revelatii documentare, nu putem admite cu un
procent sporit de certitudine decIt ci bAtilia de la Rovine s-a dat pe
raulArges, in regiunea capitalei de atunci a Tirli Rominesti, ora-
sul Arges.
Mai mult este greu de afirmat fdrä a cldea in fictiune !

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MAHE

NOTE

cursul tinut in anul universitar 1900-1901 (p. 221); vezi mai jos. p. 416 (0
supra Capitolul I, nota nr. 21). Trei ani mai tirziu, Onciul se oprea in mod special asu-
pra acestui aspect rostindu-I in douämoduri, dar in acelmiloc, deci in aceegi secventi
logici:
In text: "invingitor la Rovine Craiova) in 10 octombrie 1394, el pierdu
apoi lupta de la Argq g fu nevoit si se retragi in Transilvania. 228"
Imediat in nota 228: "Dupi aceste date trebuie si admitem o victorie a lui Mircea
la Rovine (10 octombrie 1394), unde a cizut Marco Cralevici; apoi o infringere la
Arge§, dupi care Mircea s-a retras in Transilvania; in fine o victorie a lui Mircea
unire cu ungurii la 17 mai 1395 and au murit Constantin §i Draga."
D. Onciul, Titlul luiMircea cel Baran posesiunile lui, In "Convorbiri Literare",
XXXVII (1903), nr. 3, p.215; vez! §i Dimitre Onciul, Scrieriistorice. Editie
de Aurelian Sacerdoteanu, vol. II, Bucure0i, Editura Stiintifici, 1968, p. 126-127).
Dincolo de faptul ca aceste aprecieri nu au nici o acoperire documentari, ci doar
o aparenti cursivitate logici (creati ca urmare a faptului ci Onciul acrediteazi, total
neacoperit, ideea cá izvoarele referitoare la bitilia de la Rovine 0 la moartea celor
doi printi sirbi s-arreferi la momente istorice diferite), de dragul demonstratiei, marele
istoric pierde din vedere si precizeze daci in tot acest ristimp Baiazid s-a aflat neincetat
In Tara Romineasci, iemind aici, sau a plecat In octombrie/noiembrie 1394, pentru a
se reintoarce apoi in mai 1395. Ceea ce nici logica, nici izvoarele istorice n-o mai pot
sustine.
2 Alexandru V. DO, Victoria romdneascd de la Rovine (17 mai 1395), In loc.
cit., p.30: "Argiunentul lui Hasdeu, inttit de Litzica (este vorba despre datarea bitaliei
de la Rovine in 17 mai 1395 AVD), a fost atit de puternic, incit Onciul s-a vizut
obligat si dividi, pur i simplu, impotriva tuturor izvoarelor contemporane,
bitilia de la Rovine in doui bitilii: una la 10 octombrie 1394, in care si fi murit Marko
ICralevici, 0 a doua la 17 mai 1395, in care si fi cizut Draga." Vezi i Sergiu Iosipescu,
Doud chestiuni de geografie istoricik I. In Podunavia sub Marele Mircea Voievod
al Ttirii Romeinegi; IL locul &MEd de la "rovine", in vol. Marele Mircea Voievod,
p. 430-446 (scenariul lui D. Onciul este sintetizat la p. 441).
3 Discutarea tuturor opiniilor referitoare la localizarea Rovinelor, la regretatul
Nicolae Stoicescu, &Italia de la Rovine (17 mai 1395), Bucure0i, Editura Militari,

291

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRUIT. DITA

1986, p. 52-56, 75-79. lar demonstrarea lipsei de temei §tiintific a tuturor acestor
multiple incerciri de identificare in teren a unui loc anume, altul deck zona cetätii de
scaun a Arge§ului, la Sergiu Iosipescu, art. cit., in vol. cit., p. 441-446, care conchide:
Infapt, in formele lor primare, cronisticile bizantind ,Fi slavond nu amintesc
vreun loc al confruntdrii otilor lui Mircea cel Mare ,Fi Baiazid L
Se lämure§te astfel §i absenta traditiei istorice romine§ti despre o bätälie la
Rovine. Cunoscuta frazi a lui Radu Popescu: «all istoric scrie ci un räzboi ce au avut
Mircea vodä au fost la Rovine Cunde vor fi fost Rovinele, nu le spune)», se referi la
sursele sarbeW, nu autohtone.
Din intreaga analisticel slavoni amine valabilä, pentru a incerca fixarea locului
bätäliei, singuri mentiunea ap-munitei cronici bulgare contemporane, dupä care pe
cimpul de luptà «raul acela curgea ro§u de sangele izvorät din multimea trupurilor
ckute». Mentiunea concordä cu naratiunea cronicilor otomane vechi referitoare la
«lupta crânceni» datiin «apropiere de Arge§» §i despre aruncarea «inArge§» a le§wilor
(Enveri) sau descriind ciocnirea de la «locul numit Arge§».
Cum In chipul medieval de purtare a rizboiului locurile sfinte bate ele §i
reedintele principilor constituiau objective prioritare ale campaniilor, consumate
de obicei, dupa limitele logistice ale vremii, intr-o singurä bätälie hotiritoare,
localizarea vechilor cronici otomane avea in vedere, cel mai probabil, insä§i Curtea
de Arge§. Aici, in preajma vechilor curti domne§ti ale Basarabilor §i Inainta§ilor lor,
a drui prezenti in fruntea o§tirii otomane
nervul ofensiv al invaziei lui Baiazid I
determinase si participarea personali a principilor balcanici tributari va
fi fost flint de oastea Tärii Române§ti sub marele voievod §i domn Mircea." (p. 446;
sublinierile, afarä de ultima, apartin autorului).
4 La originea acestei localiziri se aflä informatiile continute In lucrarea
raguzanului Mauro Orbini, Ilregno degli slavi Hoggi corrottamente detti Schiavoni
historia, Pesaro, Girolamo Concordia, 1601, unde la p. 279 citim: "Marco, chiamato
da alcuni Craglievich, essendo andato con Pasaete, primo di questo nome imperadore
Turco, contra Mirce principe di Valachia, & azzuffatosi negla battaglia appresso
Chraglievo, citta di Valachia, fu rotto, & fuggendo in una selva fu ivi colto."
Ea a pärut a fi confirmatä, g intr-un fel completatä, prin cele relatate la scurt
timp de alt cunoscut istoric raguzan, Giacomo di Pietro Luccari (in fapt cred Ca
Luccali este nemijlocit influentat de Orbini), care consemneazi: "Paiasit torno in Euro-
pa, ripaso il Danubio alla cittä di Sieverino, opera di Severo Imperadore, & fece giornata
campale con Re Mirce, sotto la citta di Chraglievo e vi fu mezzo rotto." (Copioso rkstretto
degli annali di Rausa,- libri quatro. Ove diligentissimamente si descrive lafonda-
tione della cittd, l'origine della Repubblica, e suo Dominio, le guerre, be paci e tutti
i notabili avvenimenti occorsi dalprincipio di essafino all'annopresente MDCIII,
Venetia, Leonardi, 1605, p. 72).
292

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

Ca alaturarea numelui lui Marco Kralevici de cel al Craiovei este doar unnarea
omofoniei "cautad si gisita pentru vers de rapsodul popular", de unde au fost culese
' de cei doi Invatati, este o realitate inspirat observati de P.P. Panaitescu (Mircea cel
Biitran, p. 242-243) si suficient argumentad de Sergiu Iosipescu (art. cit., in loc. cit.,
p. 444) pentru a mai conta intr-o discutie stiintificl. Discutie in care ar fi trebuit sa se
observe, dar pana in momentul deford nu a filcuto nimeni, ca lupta dintre
ostile conduse de Mircea si Baiazid nu a putut avea loc langi "orasul Craiova" ("città
di Valachia", "città di Chraglievol din simplul motiv cila 1395 "ora§u1" Craiova
nu exista, el fiind o creatie a secolului al XVI-lea, dei prima atestare a top onimului,
ca nume de mo sie, este din anu11475, and documenteleilmentioneazi pe "Neagoe
de la Craiova" (pentru detalii bibliografice vezi Nicolae Stoicescu,Bildiografia localitd-
tilor fi monumentelor feudale din Romiinia. I: Tara Romaneascei Muntenia,
Oltenia fi Dobrogea, vol. I: A-L, Editad de Mitropolia Olteniei, 1970, p. 210-213).
Pentru etimologia corecd a toponimului Craiova, care nu are niciun fel de legatu-
ra cu Marko Kralevici, vezi Radu Sp. Popescu, Ion Toma si Todor B alkanski, Etimologia
numelui topic "Craiova", in "Arhivele Olteniei", Serie noua, X (1995), p. 99-108.
5 Vezi supra Capitolul I, nota nr. 108 (p. 155-156).
6 lonel Cionchin,B iltdlia de la Rovine, In Valea 7imocului, in "Clio", an 11 (1993),
nr. 9-12 (septembrie-decembrie), Tunisoara, p. 28; Ion Vulpe, Romanii de dinainte
de Christos. Un popor mai multe patrii, Editura Fundatiei Culturale Romane
"Dimandarea Pärinteasce, Bucuresti, 1996, p. 186-191. Aceasta ultimä "gaselnite
istoriografica in domeniu da mäsura limitei de jos in care po ate fi incadrati marea
majoritate a autorilor ce si-au facut din ciutarea Rovinelor un obiect in sine (rupt de
logica si de litera documentelor) sau / si de patriotism local.
7 Ferdinand Lot, L'art militaire et les armées au Moyen Äge en Europe et dans
le Proche Orient, vol. II, Paris, Payot, 1946, p. 219. Pentru valoarea strategici a zonei
dunirene marcata de cedtile pereche Nicopole - Itunu vezi aprecierile lui J. Delaville
Le Roulx despre sosirea cruciatilor In 1396 la Nicopole: "ville forte situ& sur la rive
droite du Danube, dans une position stratégique tres importante, parce qu'elle com-
mandait la vallée de l'Aluta, et donnait ainsi auxnrcs la clef de la Valachie" (La France
en Orient au XI1Ve siècle. Expéditions du Maréchal Boucicaut, Paris, Ernest Thorin
Editeur, 1886, p. 256).
8 Este de observat si similitudinea semnalata deja de Aurel Decei in a sa sinteza
consacrata istoriei Imperiului Otoman (p. 63) dintre na rovinah (deci rovini, la
plural), care nu desemneaza un toponim, ci se traduce prin santuri, rapi, gropi, trans ee,
locuri stramte prielnice ambuscadei (vezi Franz Miklosich, Lexicon paleo-slovenico-
graeco-latinum, Viena, 1862-1865, sub voce) si precizarea lui Idris Bitlisi (dupi A.

293

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

Decei) ca lupta s-a dat la hendek, ceea ce in limba turco-osmanlinseamnA exact acelni
lucru (vezi Samy-bey Frashery, Dictionnaire turcfranpais, ed. Diran Kelekian,
Constantinopol, 1911, p. 552).
9 Cum, din dorinta de a conciliain mod hibrid adevArul documentat cu fictiunea
istoricA o mai fac aaun istorici precum MirceaDogaru §i erban Papacos tea, care cred
pur §i simplu cA au existat doui campanil sultanale, una in toamna 1394 cealaltä in
primdvara/vara 1395. Ntunai ci primul o face pentru a vorbi despre doui victorii
ale lui Mircea, ambele la Rovine, lar celAlalt crezAnd cä poate distingeintre o campa-
nie soldatA cu victoria lui Mircea (octombrie 1394) g una cu victoria lui Baiazid (mai
1395). "Episodul principal al infruntArii scrie Serban Papacostea dintre domnul
TArii RomAne§ti i sultanul Baiazid, in armata druia se aflau §i contingent ele vasalilor
sal balcanici, a fost Willa de la Rovine, loc neindentificat situat probabil in regiunea
muntoasA a TArii Romlne§ti (10 octombrie 1394), unde turcii au suferit o grea
infrAngere. In a§teptarea unei noi ofensive turce§ti, Mircea a incheiat un tratat de
aliantA cu regele Sigismund (Bra§ov, 7 martie 1395). In mai 1395, Baiazid a revenit in
fortA§i a infrant ogile aliate, romAne i ungare, victorie cAgigatA insä cu grele pierderi."
(in Mihai BArbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, erban Papacos tea, Pompiliu
Teodor, Istoria României, Bucure§ti, Editura Enciclopedici, 1998, p. 185; vezi §i Mircea
Dogaru, Mihail Zahariade, History of the Romanians. I: From the Origins to the
Modern Age, Bucure§ti, Amco Press, 1996, p. 166).
to Fapt subliniat färä echivoc de P.P. Panaitescu: "Povestea lui Chalkokondyl
despre lupta lui Baiazid cu Mircea dupA Nicopole este o confuzie cronologick el nu
cunoa§te lupta de la Rovine inainte de Nicopole. CA povestirealui Chalkokondyl poate
da loc la confuzii cronologice, cf. un exemplu la G. Ostrogorski, Geschichte des byzanti-
nischen Staates, Miinchen, 1940, p. 394. Dintre istoricii cari resping ca nefundatä
o a doua luptä a lui Mircea cu Baiazid, I. Bogdan, Luptele Romdnilor cu Turcii,
Bucuregi, 1898, p. 15 §i 86-87, I. Minea, Politica regelui Sigismund, p. 76-77 §i
C.Jirecek, Zur Wiirdigung der neuentdecktenbulgarischen Chronik , In Archiv fiir
slavische Philologie, XIV, 1891, p. 267-271. Cf. §i C. Litzica, Din domnia lui Mircea
vodd, Convorbiri literare, 1901, p. 366-383 §i N. Iorga, Cuprivire la luptele lui Mircea
cu Turcii, ibidem, p. 473-476." (P.P. Panaitescu, Mircea cel Biltrdn, p. 275, n. 7.).
"loan Bogdan, Luptele romanilor cu turcii Nina la Mihai Viteazut Cultura
veche romiind. Data conferinte tinute in sala Ateneului Roman din Bucuregi, in zilele
de 25 §i 29 ianuarie 1898, Bucure§ti, Editura LibrAriei Socec & Comp., 1898, p. 87.
12 P.P. Panaitescu, Mircea cel Beitriin, p. 243.
13 Motivul pentru care in cronica ;Aril din secolul XVII apare lalomita §i nu

294

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Arge§ul, ca in cronicile otomane, a fost explicat deja prin confuzia ce s-a facut cu victoria
obtinutä, in 1442, pe cursul acestui rAu de citre Iancu de Hunedoaraimpotriva o§tilor
otomane (Sergiu Iosipescu, art. cit., in vol. cit., p. 444-445).
14 Vezi spre exemplu Gheorghe T. Ionescu, Linde sunt rovinele bdtidiei din
1394?, in "Istros", V, Bräila, 1987, p. 231, 256.
15 Nicolae Constantinescu, Mircea ce! Bdtrdn, p. 107.

www.dacoromanica.ro
 CAPITOLUL V

"1711GA" 41 "ItISTAIII:A1:13A"

14111 M111:13A I

de la izvoarele medievale la
fictionea istoriograficii modendi

!V V

www.dacoromanica.ro
 (1
uga" §i "restaurarea" lui Mircea I dupibitilia de la Rovine

este una dintre problemele esentiale ale istoriografiei

române§ti, cireia nu i s-a &it phi in prezent o explicatie

logici §i in acord cu documentele cunoscute. S-a vorbit §i se vorbe§te de o

"intrerupere" a grului celor 32 de ani de domnie, iar un cercetitor a

consacrat un studiu special "cunogterii" mai indeaproape a respectivei
perioade, "stabilind" conditiile in care a intervenit "intreruperea" §i cum

au evoluat evenimentele phi i s-a pus capif .

intilniti in mai toate lucririle ce se ocup A de personalitatea §i donmia

ilustrului voievod, prezenti in manualele §colare ca un adevir curent,

teoria despre "inliturarea" sau "fuga" lui Mircea I de la conducerea tirii §i

"reinstalarea", "restaurarea" sau "reintronarea" sa cu sprijin extern, in

unna mai multor expeditii "recuperatoare", nu este, totui, deck o puri

constructie artificialà i eronati a istoriografiei moderne. Temeiu-
rile sale documentare nu rezisti criticii, iar logica ii este deficitari.
Privind atent, observim CA, in principal, elaborarea acestei "fictiuni

-299-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

istoriografice" de proportii s-a pro dus prin combinarea arbitrarä a patru

elemente documentare eterogene:
Data de 10 octombrie 1394 pentru bätälia de la
Rovine, preluati din varianta tärzie a cronicilor sirbe§ti,
Afirmatia asa-zisei "Cronici bizantino-bulgare",
descoperitä §i editatä de loan Bogdan in anul 1891, cA, dei
Baiazid a fugit de pe câmpul de luptä de la Rovine, el "totwipe
un oarecare dintre viasteli l-apussä conduca tara. Iar Mircea
a fugit In Tara Ungureascd ".
Relatarea nebuloasä din cronica lui loan de Thurs5cz,
In care se istorisege conflictul imaginar (0 amintind tema "frati-
lor inamici" din folclor) dintre Mircea §i un frate al säu, Dan, in
urma drUia Dan ar fi fácut apel la turd impotriva fratelui säu
"l-a pus pe fug-A pe adversar" (partemi alterum coegit in fu-
gam).2
Trei Märturii documentare care atesti indiscuta-
bil prezenta la Arges, in cursul anului 1396, a unui "vole-
vod" cu numele Vlad:
Scrisoarea lui Maternus, episcopulTransilvaniei, Cite
oficialitatea oraplui Sibiu, in care i se cere sä-1 sprijine cu "un
Värbat chibzuit i destoinic, cunoscätor al graiului românesc"
pe loan Tatar, "om in slujba Curtii regegi", trimis de Sigismund
"Cu anumite i insemnate solii" (21 martie 1396) la Vlad.3
Actul de omagiu emis, in limba latinä, de Vlad la 28
mai 1396 in capitala sa de la Arge§ singurul care se cun-
oaste de la el.4
e) Diploma lui Sigismund de Luxemburg acordata voievo-
dului Transilvaniei, Stibor, la 8 decembrie 1397.5
Din toate aceste elemente s-a alcituit treptat un "scenariu", preluin-
du-se de la unul ceea ce pdrea CA se confirmä 0 se completeazA cu altul,

-300-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

dar ceea ce a rezultat in realitate este cum vom arka o combinatie

hibrida, imp osibil de pus in acord cu realitatea istorici.
S-a luat, prin urmare, din "Cronica bizantino-bulgard" "informatia"
ea dupà victoria de la Rovine, SI IN CIUDA FAPTULUI CA "BAIAZID
A FUGIT", Mircea a fost inlocuit cu un "vlastel", fugind, la randu-i,
"In Tara Ungureasci".
Cum cel ce comentase aceste asertiuni nu cuno§tea nici data exacta
cand s-a dat bkalia de la Rovine, indicand numai anul 6903 care tine, in
cronologia bizantina, de la 1 septembrie 1394 pana la 31 august 1395 ,
nici numele "vlastelului" 0 nici ce s-aintamplat dupa pretinsa "fuga", isto-
ricii moderni au conchis: data nu putea fi deck acel 10 octombrie 1394
din cronica sarbeasca. Deci "fuga" lui Mircea §i instalarea "vlastelului" au
avut loc dupa aceasti daa, Cate sfar§itul anului 1394. S-a gasit imediat §i
confirmarea: la 7 martie 1395 Mircea apare la Bra§ov§i semneaza cu regele
Sigismund cunoscutul tratat. El nu putea fi, in acest caz, deck fugar, §i
dovada o gdsim in faptul ca... nici macar nu avea la el "pecetea cea mare".
In fuga o uitase sau o pierduse poate chiar pe campul de batalie de la
Rovine , ramanand numai "Cu cea mica".
Ce a cdutat Mirce a la Bra§ov ? "Fire§te", spryinul lui Sigismund p en-
tru a face fatä omului "pus" de turci adica tocmai sprijinul de care vorbea
loan de Thunicz !
Numai CA aici nu s-au observat douä aspecte esentiale:
Thur6cz nu tie absolut nimic de vreo fugi DIN TARA
a lui Mircea, de vreun refugiu, de vreo intalnire cu regele, de
vreun tratat. El nu spune deck ca venind DAN cu turcii §i invin-
gandu-1,1-a pus pe fug 'a" (nu se spune CA in Ungaria, sau la Sigis-
mund), §i atunci Mircea a cerut ajutor regelui;
Thurécz nu are cunotinti de bitilia de la Rovine,
nu §tie despre nici o confruntare intre Mircea §i Baiazid, nici mi-
car intre Sigismund i Baiazid, el evenimentele campaniei
din 1395 pe care le banuim, dincolo de nebulozitatea specifici

301-
www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu V. DTP:

autorului, doar dupel pomenirea asediului cetti tii Turnusunt

explicate pe aceea0 cale a fanteziei lipsite de once temei istoric:
o "räscoall a valahilor" l-a obligat pe Sigismund sä treacA muntii
0 sä o inabu§e, luAnd cetatea Turnu de la turci# de la valahi,§i
instalAnduli in ea propria garnizoanA6.
Un asemenea mod de a scrie istoria trebuia sl dea de gändit celor ce
foloseau spusele acestui cronicar. Dar nu s-ainfamplat astfel, ci, dimpotrivi,
s-a mers mai departe:
S-a combinat Area din Thurdcz despre ajutorul trimis lui Mircea
sub comanda banului Reim de Losoncz, cu Area din Cronica de la
Saint Denis potrivit cdreia un detapment de 400 de ostafi din
avangarda lui Sigismund a fist atacat de inamic fi distrus. lad s-a
zis imediat acesta este tocmai ajutorul Willis de Sigismund sub comanda
lui Stefan de Los oncz, care a fost omorit in lupti exact cum scrie Thur6cz !7
Numai ea s-a trecut din nou cu vederea peste douà realitAti:
Evenimentele in contextul cArora apare Stefan de Losoncz
la Thur6cz nu sunt din anul 1395, acesta datându-le cu ce!
putin 20 de ani mai tárziu, ceea ce era deja o eroare, cad §tim
precis cA banul Stefan de Losoncz a murit in vara lui 1395. Dar
nu §tim in ce imprejurAri.
in Cronica de la SaintDenis se spune cA cei 400 de osta0
alcAtuiau o avangardi desprinsi din grosul otirii, care
venea imediat in urmä, in frunte cu regele, 0 care o§tire a asistat
la mAcelArirea celor 400 fArA a-i putea ajuta. Apoi regele personal
s-ar fi aruncat in luptA 0 ar fi repurtat o categoricA victorie contra
lui Baiazid. Fire§te cA simpla aplicare a regulilor elementare de
critici a izvoarelor ar fi trebuit sl §teargA aceastA "expeditie nr. 1"
cum a fost numitä de pe listA.
Logicahimericä ce a prezidat elaborarea cunoscutului scenariu despre
"fuga", "refugiul" pentru unii chiar in suitaregelui Sigismund8 0 rein-
stalarea lui Mircea in urma a nu mai putin de "patru expeditii" initiate de

-302-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Sigismund ca o consecinti a tratatului de la Bra§ov din martie 1395care

totu§i nu contine nici o clauzi in acest sens , nu s-a impiedicat insi de
asemenea reguli. Ea a mers mai departe: Mircea a fost inlocuit, gadar,
dupd bitilia de la Rovine "din 10 octombrie 1394" cu un "vlastel". Cine
era el ? Desigur, cel pe care-1 gisim la Arge§, semnind in anul 1396 actul
de omagiu. Deci Vlad (al cirui mime "Cronica bizantino-bulgara" nu-1
tie), cdruia insi i s-a Olt imediat supranumele de "Uzurpatorur. Numai
CA' Vlad declari explicit cä nu a fost "pus" pe tron de Baiazid, ci de
regele Poloniei. Da s-a spus , dar Sigismund in diploma invocati il
di drept omul turcilor, "pus" de ei, deci confirmind "Cronica bizantino-
bulgare g infirmind pe Vlad insu§i. S-a gisit imediat explicatia: pus de
turci In octombrie 1394, Vlad se orienteazi spre Polonia in 13960 sem-
neazi actul de omagiu. Dar atunci ce facem cu propria lui declaratie, care
arati spre regalitatea poloni, nu spre Baiazid, ca spre aceea ce ta 'pus"
pe tron ?A fost trecuti g ea cu vederea, ca s 'A iassiiezultatul scontat. Adici
scenatiul cunoscut, in "patru timpi":
Mircea, dei invingitor la Rovine, este obligat si fugi (aici cauzele
propuse sunt mai multe), iar Baiazid, de§i fuge g el, il pune in locul lui pe
Vlad, care rimine la Arge§. Mircea hiliduiege din 10 octombrie 1394 pini
la 7 martie 1395 nu se §tie pe unde, dupi care apare la Bra§ov, semneazi
tratatul, regele plead la Buda, iarMircea este lisat in seama banului Stefan
de Losoncz, care pome§te peste Carpati si-lrepuni pe tron, alungindul
pe Vlad §i si se bati cu Baiazid (care, dupi unii, mai era inci in tari din
octombrie ?!) s au cu o§tile lisate de acesta: Expeditia este infrinti, banul
moare, Mircea scapi (nu se §tie cum §i cind).

E§ecul lui Stefan de Losoncz determini interventia personali a

regelui. El coboari in luna mai sau, cind s-a aflat ci aceasti dad este
falsi, s-a adoptat, pentru a nu contrazice doctunentele, luna iulie , cu
Wile, se bate cu otomaidi g cu Vlad, dar murindu-i sotia intre timp, Iasi
campania neterminati, se intoarce, §i'Vlad rimine mai departe domn la
303-
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU v. DITA

Arge§, iar cu Mircea nu se §tie ce se intimpli. Pe drumul de intoarcere,

regele este gteptat de Vlad la "Posada" §i atacat cu sageti otravite.
IH. Dupd ce dAdusera gre§ mai intäi banul Stefan, iar apoiregele SiOs-
mund insu§i, le urmeazd viteazul nobil polon Stibor. in toanuta lui 1396,
chemat cu o§tile sub zidurile Nicopolei pentru marea cruciadl, el i§i croie§te
drum de-a curmezi§ul, prin Tara Româneasci, dar ii ¡ese in cale Vlad, cu
o§ti devotate §i cu ajutor turcesc. Stibor se luptkilräne§te in duel,ilinde-
pärteazä, dar, grAbit sä nu intärzie la cruciadi, nu majare vreme sä-llichi-
deze, ci doar sd-1 reapze pe Mircea pe tron. Tocmai la timp spre a nu fi
nici el absent de la marea reunire a o§tilor cavalere§ti de la Nicopole !
IV. Mircea vine cu o§tile la Nicopole, este propus de rege sä inceapi
bätälia, ceea ce contele Jean de Nevers, comandantul armatei burgunde,
refuzi sä accepte, pornind "primul asalt", fad a mai gtepta, §i ducându-i
pe toti la dezastru. Mircea scapi totu§i cu o parte de armed.. Stibor, de§i,i1
insote§te pe rege pâni la Chilia, de unde, in vreme ce acesta se indrepta
spre Constantinopol, voievodul se intoarce in Transilvania g revine in
Tara Romaneasca si-1 innture pe Vlad. in decembrie 1396 sau ianuarie
1397 (data nu este precisl) il asediazä pe Vlad in cetatea Dlmbovitetilia
prizonier cu intreaga familie §i-lprezinti regelui la Buda. Mircea i§i reja
tronul !
Am recapitulat pe un ton oarecum relaxat acest scenariu in patru timpi
numai spre a putea reliefa cit mai convingator absurditatea cu totul
ieOti din comun care este omniprezenti in cele mai diverse lu-
crari, de la tratate i studii "u1tratiintifice"9, pani la cArti de po-
pularizare "destinate marelui publico, ca si nu mai vorbim despre
cele mai bizare scenarii de film".
Preluatä de la Georgius Pray', Huber §i Jireeek de cite o mare
parte din istoriografia romineasca, in frunte cu Dimite Onciul, Nicolae
Iorga §i, intr-o mai mid mAsura, de loan Bogdan, aceasti imagine falsi g
- 304 -

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

grotesca a devenit un loc comun in istoriografia noastri §i a facut cariera

internationalk fiind mentinutächiar i dupd ce aceasta din urma a adoptat,
aproape in unanimitate, urmandu-1 pe Radojkle, data de 17 mai 1395
pentru bitalia de la Rovine, care prin ea insi0 ar fi eliminat multe din
semnele de intrebareo.
Yana de curand incercarile romane§ti de a estompa aprecierea radical
negativi emisi de Jirdek asupra rezultatului bitaliei de la Rovine n-au
dus mai departe deck admiterea ea' Rovine a fost o victorie romaneasca
pe campul de lupta, dar o victorie fara unnari (la victoire sans lendemain
de Mircea l'Ancien')14 din cauzi ca, neavand forte suficiente, domnul
roman nu a putut fructifice victoria §i a fost in cele din urmi infrant
intr-o a doua bàtälie (inventati pur i simplu cum am explicat deja
de istorici, pentru ali putea explica inexplicabilul: cum a putut un voievod
victorios sa fie dupa aceea alungat de pe tron i sá apari, doar cateva
mai tarziu, ca refugiat In cautare de ajutor extern 0 nenorocoasä (D. On-
ciul, V. Motogna §i C.C. Giurescu), sau a fost alungat dei invingitor
de o rdscoall boiereasca sustinatoare a unui rival, Vlad (Barbu T.
Campina°, urmat §i de altii pe care ar fi inutil si-i mai enumeram'6).
Numai ci un biruitor care a doua zi dupi biruinta plite§te tribut sau
fuge §i este inlocuit in domnie de cite invinsul Baiazid, printr-un "vlastel"
de la care i§i va recuceri tronul doar in urma a patru expeditii, cu trupe
din afara Tarii Romane§ti, nu mai este un biruitor. Pe once ton am vorbi
despre "stralucita biruintä" de la Rovine, ne aflim in plin absurd daci
admitem in acela0 timp CI ea s-a terminat cu o fugi §i un apel la
ajutorul extern pentru reocuparea tronului.
lati de ce trebuie sa privim cu luciditate la aceasti problema esentialä
de sorginte istoriografica straina, care, lao cercetare critici aprofundati,
se dovede§te a fi doar rodul unor simple "fictiuni istoriografice" moderne,
dezmintite atat de realitatea atestatä de izvoarele medievale, cat §i de
judecata dispusa a tine seama de regale elementare ale logicii.

-305-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V: DITA

* * *

Cel dindi care s-a pronuntat ce-i drept de o manieri rezervati

impotriva afirmarii caracterului de indiscutabila victorie romaneasci al
bataliei de la Rovine a fost academicianul austriac Alfons Huberu. Ell-a
combatut pe Constantin Jireeek, care, intemeiat pe marturia lui Konstantin
Kostenetld 0 pe Cronograful lui Mihail Moxa, editat de Grigorovici,
sustinuse acest caracter'8. Pentru Huber, argumentul punctului sau de
vedere il constituia o lectura proprie a diplomelor lui SigNmund de Luxem-
burg in care era relatad campaniaimpotriva garnizoanei otomane lasati
la Turnu de Baiazid. Lui Huber i s-a parut ci descoped in aceste diplome
dovada ca Sigismundl-a ajutat pe Mircea sail recapete stäpanirea asupra
Tait Romane§ti, pecare ar fi pierdut-o dupa batalia de la Rovine, 0 de aici
a tras concluzia CA la 10 octombrie 1394 el nu a fost victorios, apirand la
Brgov in martie 1395 in postura unui refugiat sau fugar (cuvantul
Fliichtling, intrebuintat de el, are ambele sensuri)19.
Huber a deschis astfel calea pentru elaborareateoriei "fugii" 0 "restau-
aril" lui Mircea I, teorie care a dobandit deplina sa cristalizare in anul
1892, când C. Jireeek a analizat Valoarea istoricd a nou-descoperitei
cronicibulgare. Renuntand la parerea sa din anal 1876, Jird'ek a adoptat-o
pea lui Huber, adaptand-o la §tirea din cronica descoperita 0 editata atunci
de loan Bogdan, ca, dei victorios, Mircea a fost inlocuit cu un "vlastel" 0
s-a refugiat in "Tara Ungureasca". El a vazut, pentru prima oarl, in
prezenta lui Mircea la Bra§ov, in martie 1395, spre a incheia tratatul cu
Sigismund, argumentul decisiv ce ar confirma informatia din
cronicd. Tot el emite pentru prima °ark' teoria CA Sigismund a
intreprins campania din Tara RomâneascA spre airepune pe Mir-
cea pe tron, dar la intoarcere a fost atacat de partizanii fostului
domn, "vlastelul" pus de Baiazid.2°
Teoria lui Jirdek a fost ulterior completad de istoricii romani, care

-306-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

EI 1-au identificat pe acel "vlastel" cu Vlad, domnul de la Arge§21, despre

a carui existenti se §tia ind de la Martin Cromer, reactualizat de
Gebhardi §i Engel, dar rail cavreunul din ei säincerce a stabili vreo legku-
ii cu evenimentele anului 139522.
Acesta a fost deci inceputul. PAnA unde s-a ajuns §tim, §*1 am aritat-o
noi in§ine ceva mai sus. incat marele semn de intrebare cdruia dorim sd-i
aflam rezolvarea in cele ce urmeaza este: IN PERSPECTIVA A CEEA
CE ISTORIOGRAFIA ROMANEASCA CUNOA,STE IN MOMEN-
TUL DE FATA, CARE ESTE SITUATIA "TEORIEI HUBER-
JIREeEK"?
Teorie cdreia, pentru simplificare, nu-i vom spune decAt "teoria
Jirdek".
Aceastà teorie se bazeazI exclusiv pe "Cronica bizantino-bulgard"
descoperid de loan Bogdan, care relateazd:
"Si nu dupi multe zilé, din nou s-au sculat Baiazid cu multime de
turci, §i s-a indreptat asupra românilor lui Mircea Voievod. Si se dete o
mare lupti, incit a clzut o multime de turci ale§i, dintre cei puternici.
Si dintre domnii cre§tini au fost cei dintli cazuti Constantin Draggevici
§i Marko Kralevici. Si aka multime fdrà de numAr de sulite s-a rupt,
Inclt nu se vedea vAzduhul de multimea slgetilor. lar riul acela cur-
gea insingerat de multimea cadavrelor omene0i, 'Mat insu0
Baiazid s-a inspiimintat 0 a fugit.Totu0 pe un oarecare dintre
vlasteli 1-a pus si conduci tara. lar Mircea a fugit in Tara Ungu-
reasci. lar Baiazid, 0 el s-aintors fugind, vrind si freaci Duni-
rea. 51 a wzat paznici pe la toate vadurile raului Dunirea.
Sil-aprins pe tarul bulgar Si§man §il-a omorit in anul 6903 [1395],
luna iunie 3. in felul acesta a luat Tara BulgAreasci. Si a pus intr-insa
dregAtorii sdi peste Wall Tara Bulgireascl."23
Contradictia continutd de acest text a fost observatà chiar de editorul
lui, in studiul ce insotege editia:
"Ciudat, cronica bulgard se contrazice ea Ins4i, sustinând, pe de
o parte, cA Mirce a ar fi repurtat victoria §i totu§i s-ar fi refugiat la unguri,
307
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU DITA

pe de alti parte sustine cä Baiazid, fiind Invins, ar fi ciutat scIpare

dincolo de Dunire i totu§i ar fi numit pe un boier al Olt ca domn In
locul lui Mircea. Aceasti eroare provine, probabil, de la faptul cä, imedi-
at dupi lupti, Mircea a plecat la Bra§ov pentru a incheia un tratat cu
Sigismund (7 martie 1395)."N

In mod constant s-a argumentat adevärul afirmatiei cronicii despre

"fuga in Tara Ungureascä"prin aparifia lui Mircea la Brafov In martie
1395 iprin tratatul care consemneazd prezenta lui aici la aceastd
datd. lar calitatea de "fugar" pecare ar fi avut-o in acel moment s-a "dove-
dit" Cu marturia cronicii ! În logicä, un asemenea mod de a rationa se
nume§tepetitioprincip, i ràmâi uimit cum nimeni nu s-a folosit de logici
spre a a§eza faptele sub semnul adevirului istoric. Mai mult chiar, in clipa
de fatä §tim ci teoria lui Jirdek se lovege nu numai de principiile logicii,
ci §i de realitate: cad din moment ce Mircea nu a aparut la Bra§ov
ca fugar, pentru simplul fapt cä batilia inci nu se diduse, invazia
lui Baiazid fiind POSTERIOARA 0 nu ANTERIOARA
dintre domnul roman i regele Ungariei, in nici un caz informa-
tia "Cronictibizantino-bulgare" ci o admitem sau nu nu se
putea referi la acel eveniment. De altfel, este greu de crezut (ca loan
Bogdan) CA cel ce scria tocmai la Constantinopol avea cuno§tinti de intilni-
rea lui Mircea Cu Sigismund din martie 1395.

Si aici ajungem la problema-cheie, de rezolvarea cireia depinde corec-

ta interpretare a izvorului istoric numit impropriu "Cronica bizantino-
bulgard ": daca randurile citate mai sus au fost scrise la Constanti-
nopol sau nu. Or, cronica in sine s-a scris cu sigurantä in Bizant, fiind
terminatä' in primul pitrar al secolului al XV-le a25, dar in original ea nu s-a
pästrat, ci o avem numai in copia din secolul al XVI-lea (cca 1560)executa-
ta in Moldova, de Isaia de la Slatina26. Se admite ci ea a suferit unele
interpoläri. Aceste interpoliri ne e greu si le determinim in absenta altor
copii, numai pe baza criticii interne. Singurulpunct de rep er de care dispu-
nem este, deocamdati, Cronograful lui Moxa, care a folosit §i, in cea mai
308
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

mare parte, a tradus aceasd cronick incluzAnd-o in opera sa, fapt stabilit
Ind de loan Bogdan. La Mihail Moxa relatarea este nu numai dad, dar §i.
logicA:

"De-ad ii se ridici Baiazit cu turcii spre rumini, deci se loviri cu

Mircea voevod. i fu rizboiu mare, citu se intuneca de nu se vedea
vizduhul de multimea sigételor, §1 maí pierdu Baiazit oastea lui cu
totul, iari pa§ii §i voevozii periri toti. Atunce peri Costantin Dragovici
§i Marco Cralevici. A.5a se virsi singe mult, Cat era vile crunte, deci se
spire Baiazit §i fugi de trecu Dunirea. i puse socotitori pre toate
vadmile, §i prinse pre $upnan, domnul §chéilor, de-1 tie, ani 6903
<1395>: atunce luari turcii tara §chéilor cu totul."27

Dupl cum se vede, la Moxa nu existä nici urmä despre informatiile

respective. SA. le fi omis Moxa cum se crede indeob§te28 din patriotism,
din dorinta de a da imaginea unei victorii integrale, sau ele nu se aflau
In copia de care a dispus el ?Le-a adlugat Isaia de la Slatina, ori vreun
copist anterior ? lati la ce nu putem dspunde cu certitudine, lipsindu-ne
originalul sau exemplarul pe care l-a folosit Moxa. Dar constatarea ce o
fdcea Bogdan asupra absurditätii informatiilor respective pare a inclina
balanta spre presupunerea ci ne aflAm in fata unei interpoldri a ckei
valoare documentará este oricum nuli in privinta "fugii" lui
Mircea dupd bdtdlia de la Rovine i la fel de nuli in privinta
aezirii "vlastelului" de cátre Baiazid, tot in urma acestei bitälii.
CAci nu de gezat "vlasteli" a avut timp sultanul, pecare cronicile ni-1 prezin-
ti sdpAnd ca prin minune peste Dunäre29. Nici o cronid otomani nu po-
mene§te un eveniment atat de important ca acela al schimbkii domnului
eveniment ce ar fi permis tocmai atenuarea infiingerii §i o mai upari
masluire a adevarului. Este bine §tiut ca, intr-o imprejurare reall
inlocuirea lui Vlad Tepes prin Radu cel Frumos , izvoarele otomane nu
uità sA consemneze evenhnentul.
Nici o mentiune in actele lui Sigismund, referitoare la eveni-
mentele anului 1395, despre vreun asemenea personaj. Dimpotri-
-309

www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu V. DITA

va, cánd va apärea Wad, domnul de la Arge§, in anu11396, actul lui Si-
gismund, §i insu§i actul emis de Vlad in mai 1396,11 arati ca urcat
pe tron "de curând" (nuper).
In consecinti, avem de a face In "Cronica bizantino-bulgard" fie cu
referiri la evenimente mai tdrzii deceit cele legate de lupta de la Rovine
# urmdrile ei, dar puse In mod artificial in succesiune cauzala cu aceasta
Vitae", fie cu o interpolare a copistului moldovean, care, aproape doul
secole dup I Rovine, II pune pe Mircea I intr-o situatie oarecum similara cu
a lui Petru Rare§, inlocuit cu Stefan Licusti de cite sultanul Soliman, 0
refugiat in cetätile sale din Transilvania. Personal, inclinam spre aceastä
alternativi, tocmai datoritä folosirii termenului de "vlastel" cucare cronica
ni-1 indici pe cel pus de Baiazid in locullui Mircea. Cand sustinem aceasta,
avem in vedere:
"Vlastel" este un cuvant de origine sarba, prin care se desenma in
mediul slay inclusiv la data scrierii cronicii un proprietar de pamânt,
inferior "vlastelinului" (care era un mare proprietar), având obligatia de
a merge la oaste sub comanda cneazului 0 a-i da cai pentru razboi. Ca
omolog, cancelariile balcanice foloseau "jupan" 0 "arhon"31.
Istoriarárii Rominegi 0 a Moldovei nu cunoage pentru secolele
XIV-XV nici un singur caz in care vreun personaj si fie ales domn pe alt
criteriu decal ca facând parte din familia domnitoare, adici, ga ctun
prevedea cuttuna, si fie "os domnesc". Inclusivcând a fost vorba de impu-
nerea manum militari, ca in situatia de fati Ce! dintli "vlastel" devenit
domn al Tait RomineW este socotit Neagoe Basarab32, dar nici el nu a
putut urca pe tron decal ca fiu natural, prezumptivsau real, al lui Basarab
Tepelu§, pe care §i-1 revendica drept parinte.

incepand cu a douajumatate a secolului al XV-lea, "vlastel" 0 "vlas-

telin" sunt termeni mentionati din ce in ce mai des in cancelariile Tarii
Romine§ti §i Moldovei, generalizándu-se treptat, astfel incit o data cu
deceniul al treilea al secolului al XVI-lea "capataintelesul general de dregä-
-310-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

tor sau sfetnic", de mare boier, de nobil33. intocmai ca in scrierile cronica-

rilor Macarie,Azarie §i Eftimie, care vorbesc despre cererea fkutaluiPetru
Rare§ de cite loan Zapolya "ca si-i vie in ajutor impotriva vlastelinilor
rasculati ai acelei tari"34 - adica a nobililor transilvineni -, sau despre
"pribegii de la le§i" care "§i-au aflat voievod, ales de Cel de Sus, pe Alexan-
dru <Lipu§neanu>, unul dintre vlasteli... $i au primit ajutor de la August,
craiul le§esc, §i indata au pornit sa ja donmia. Si nimeni nu era si le stea
impotriva. Au intrat raraimpotrivire. Si s-a adunat tot poporul 0 capeteraile
o§tilor §i episcopii §'I vlastelii §i tot sfatul §i au ridicat pe Alexandru la denmi-
tatea domniei, la Hirlau, in palatul domnesc."35 Este exact aceea§i valoare
semantica cu cea echivalata de unul din copi§tii romini chiar pe manuscri-
sul "Cronicii bizantino-bulgare ", cum observa insu§i loan Bogdan, fall
a incerca 'rasa vreo conexiune cu pasajul despre batilia de la Rovine: "Astfel
panovi, care constituie o glosa moldoveneasca la vlastek dinainte."36
D. Prin compararea pasajelor citate mai sus din Macarie §'I Azarie
observam: '
- Atunci cind se refera la Stefan Lacusti, primul domn al
Moldovei instalat ca urmare a vointei exprese a Imp eriului
(Roman, in timp ce prin aceegi vointa Petru Rare§ era scos din
domnie §*1 se afla "fugar" in Ciceul transilvan - §i aici e de gäsit,
cum spuneam, cli§eul mental ce l-a determinat pe interpolator
sal creadi pe Mircea aflatintr-o aceegi situatie37 -, Macarie, par-
tizan al lui Rare§, 11 califica drept "un oarecare 5tefan"38, cici nu-i
putea contesta calitatea, recunoscuta in epoci, de "os domnesc",
decurgind din acelgi drept cu al lui Petru Rare§ - ambii fiind
descendenti de-ailui Stefan cel Mare §i Sant"; iar folosirea bizarei
formulari ce spune ca Soliman l-a lint ca stipin al domniei"4°
nu implica negarea dreptului la tronpentru Stefan Läcusta, ci doar
preferinta cronicarului pentru Rare§.
- De-a dreptul invers stau lucrurile cu Alexandru Lipu§nea-
nu, ramas in traditia tkii ca domn legitimat - dupä ridicarea in
-311-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

scaun doar prin casatoria cu doamna Ruxandra, fiica lui Petru

Rares41 ; pentru el, Azarie care-I stie de "vlastel" si nu de "os
domnesc" , precizeaza ca dupl uciderea de cite boieri a lui
Stefan Rare§ "legile domniei si stapinirea nu s-au intrerupt, ci ca
s't cum ar fi primit sfat de laDumnezeu, pribegii de la lest pomeniti
mai sus, si-au aflatvoievod ales de Ce! de Sus, pe Alexandru, unul
dintre vlasteli"42. Fiind deci constient ca prin "regicidul" asupra
fiului lui Rare§ g nevenirea la tron a unui membru al familiei
domnitoare totusi "legile domniei g stapinirea" au fost brutal
violate, se vede obligat sa recurga la un artificiu retoric, Wind
impresia el i-ar legitima alegerea prin "voia Celui de Sus", dar o
face intr-un mod a carui nuanta dubitativa este extrem de
strivezie: caci, "ca s't cum ar fi primit sfat", este o sintagmä menita
mai degrabasa starneascaindoiala, deck s-o risipeascd, la fel ctun
precizarea ca vlastelii "si-au aflat voievode dintre ei, aratä ciar
ca. domnul "aflat" deci nu ales nu era din familia domnitoare,
dar ca, oricum, dad faptul totusi s-a intimplat, el n-ar fi fost
posibil, fireste, decit cu "voia Celui de Sus". $i cum domnul
trebuia sa aiba dubla legitimare, a lui Dumnezeu s't a "stärilor",
cronicarul o invoca si pe aceasta din urma43.
- Avem de a face aici nu numai cu doul situatii deosebite, ci
cu o schimbare neta de mentalitate: in timp ce Macarie, scriind
din poruncalui Petru Rares, este doar partinitor fata de acesta in
raport cu alti pretenden, care sunt, top, membri ai casei domni-
toare, Azarie isi redacteaza cronica (in jurul anului 1575)44 intr-0
Moldova pe tronul careia se perindasera, in afara de Lapusnea-
nu, "un oarecare Despot, de la nemti, ntunindu-se pe sine fiu de
domn"45, "un om oarecare intre boieri, anume Toma... ridicat
atunci domn de catre ostasi"46, "un oarecare surghiunit in cetatea
Rodos, anume loan"47, o Moldova spre care incepusera sa se in-
drepte, rind pe rind, "pretendentii de cariera"48, de felul acelui

-312-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

"oarecare talharpreavestit, anume Dumitrgcu", venit si "ja dom-

nia" insotit de "o multime de ogeni inarmati, barbati talhari"49.
Si daca Moldova lui Macarie mai era, in spirit, MCA tara mo§tenita
de la Stefan cel Mare, inconjurati de "fiare pagane§ti"5° §i atacata
de Soliman, "acel trufa ,5 stapânitor al turcilor"51, pentru Moldova
lui Eftimie §i Azarie "Tarigradul" insemna deja "la marele hnparat
singur sap anitor, unde se nume§te la Poarta impärateascr52, §i
unde sultanul "privea cu ochi preablanzi §i milostivi"53 Cite cel
care urma sa "prhneasca steagul domniei"54. Era Moldova in care
loan Golai, "cel dintai dintre sfetnici, barbat cu ganduri bune §i
sfetnic bineinchipuit", ii spunea lui loan Voda ce! Viteaz: "Sau
pleaca-ti capul in fata imparatului, sau plead §i du-te in tari
straine, dar cu turcii nu te apuca de lupti"55. lar cand acesta totu§i
a indriznit s-o fad, Azarie ii adreseaza o imprecatie de o violenta
neobi§nuita §i, pentru noi, edificatoare: "0, tu cel mai rau decal
rah, nepotul minciunii, loane, fiu al diavolului, prin tradarea ta
§i narävire de§artd, ai adus tara la pieire."56
Aceasta este, deci, Moldova in care Isaia de la Slatina copia "Cronica
bizantino-bulgard". Dupa parerea noastra, este timpul 0 locul in masura
sa genereze structura mentala din perspectiva careia citirea pasajului in
discutie capata o coerenta logica precisa, iar cuvantul "vlastel" conotatia
exacta din cronica.
Dar, indiferent pe care dintre ipoteze le-am alege a aglutinArii
sau interpolarii , un lucru este ciar: "informatia" "Cronicii bixan-
tino-bulgare" despre fuga "sci"inlocuirea lui Mircea dupà bitilia de
la Rovine nu are nici o valoare. Toate documentele $iizvoarele, con-
temporane Cu evenimentele sau mai tarzii, infirmd aceastd unicA i
izolatà marturie ce a facut o carierd absurdd, falsificdnd aproape
un seco!, din cauza credibilittitii acordate, imaginea voievodului #
realitatea evenimentelor petrecute in primdvara §1 vara anului 1395

313-
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. NIA

* * *

Si incercim, acum, si reconstituim succesiunea reali a celor

intimplate, 1 'Asindu-lsi vorbeasel pe insu0 regele Sigismund de Luxem-
burg despre ce a ficut 0 despre partea ce i-a revenit in confruntarearomi-
no-otomani din 1395.
Pentru aceasta, se cere limuriti, inainte de toate, MISIUNEA
BANULUI STEFAN DE LOSONCZ, care a precedat aparitiaregelui la sud
de Carpati. Acest personaj a intrat in istoriografia epoch lui Mircea prin
pana cronicarului loan de Thur6cz, care i-a creat o biografie fantastici 0
eronati57. Ea avea insi la origine un simbure real, fiindci Stefan de Lo-
soncz a fostintr-adevir trimis in Tara Romineasci 0 a murit acolo, dar nu
In ciraunstantele imaginate de Thur6cz.
Dei au cunoscut 0 folosit cronica lui Thurkz, nici Gebhardi, nici
Engel, nici Kogilniceanu, niciHurmuzaki, niciHasdeu, nici Xenopol58, nici
Onciul nu acordi acestui personaj vreun rost in evenimentele petrecute
In Tara Româneasci in decursul anului 1395. Primul care-1 descoperi in
aceasti ipostazi, in 1915, este Nicolae Iorga. Referindu-se la faptul CA
dupi 1390 "incepe vremea luptelor comune impotriva turcilor §i, dad
trupele ungure§ti intri in Tara Romineasci, ele au misiune de a da ajutor
domnilor ce se striduiesc pentru ocrotirea Creginitilii", marele istoric
continua.. "Astfel, la 1395, dupi ce Mircea, bd tutla Rovine, urmäritpilnd
la Argq de avangarda otomanii, trecuse la Bra§ov pentru a cere ajutor,
se trimit cete ardelene cu comandanfi cunosctitork S'tefan de Losoncz,
fost ban de Severin, inainte ca s 'A se fi dat cetatea in mlinile domnului
muntean, §i Stefan Bebek, fiul poate al acelui Dionisie care §i el purtase
acest titlu severinean."59
Firi a cunokste acest text al lui Nicolae Iorga (in once caz nu-lciteazi),
dar reluindu-i ideeaintocmai, istoricul ungurKarácsonyiJános va face
din Stefan de Losoncz un veritabil erou de epopee, descoperindu-i un rol
In luptele pentru pretinsa "restaurare a lui Mircea F. in articolulAidoika
314-
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CFI MARE

rdzboi comun al ungurilor fi romanilor impotriva turcilor, apirut in

192460, istoricul maghiar porne§te, la rindu-i, de la aceea0 premisi ca g
N. lorga in anu11915. Si anume ca:
"La 10 octombrie 1394, Mircea, voievodul muntean, a suferit in
lupta de la Rovine, cintati de poetii sirbi, o infringere atit de
mare din partea turcilor si sirbilor, tacit cuboierii 0 cu cetele
care i-au rimas credincioase a fost silit si treaci Carpa0i 0 si
caute scipare in Ardeal. Aflând despre aceasta, regele Ungariei Sigis-
mund, care in toanuia anului 13941'0 avea tabira in imprejurimile Timi-
§oarei, s-aindreptat in graba" spre Ardeal, o in ianuarie-februarie 1395,
dupi ce 1-a silit 0 pe voievodul Moldovei tefan sa. depuni omagiu
pentru prima dad, de la mijlocul lunii februarie o pinal la 8 martie s-a
odihnit la Bra§ov de ostenelile campaniei61. In acest ristimp I-a chemat
la sine pe Mircea 0, dupal ce a luat 0 de la el 0 de la boierii Ai jurAinântul
de credinti, a intrat cu el in alianti pentru rec4tigarea Munteniei."
Numai CI regele continua Karicsonyi nu a putut porni personal
In campania de recuperare pentru Mircea a tronului pierdut de acesta,
deoarece "trebuia neaparat sali viziteze intii sotia bolnava, 0 din aceasta
cauza a plecat spre Buda... Dar regele Sigismund nu 0-a calcatpromisiunea,
ci a Idsat oastea regalei In grija lui Losonczy fi Bebek Ferencz, pe care
i-a trimis pentru ocuparea Munteniei. La aceasa armata trebuiau si se
alature §i unititile române§ti care au primit ordin de la Mircea. Mircea nu
era obligat sa participe personal."62
In continuare, istoricul maghiar explici de ce a fost ales tocmai Stefan
de Losoncz pentru aceasta misiune de "restaurare" a luí Mircea pe tron:
pentru trecutul sau de credincios partizan al lui SiOsmund 0 pentru experi-
enta care-1 familiarizase cu modul de luptä al turcilor 0 cu realiatile romi-
ne§ti. Expeditia lui se termini insa dezastruos (dupi ctun a consemnat in
cronica sa loan de Thurócz)63. La 16 septembrie 1395 (corect: 19 septem-
brie)64 cancelaria regala il amintea ca mort. Drept care, Karicsonyi
continua: "Din cauza pierderii batiliei a trebuit ca Sigismund si mearga
personal in ajutorul lui Mircea, in hmie 1395. Nu putea si meargi pe

315
www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu V. DITA

drumul cel mai scurt catre Or§ova §i a ocolit pe drumul Brgovului (la 21
iunie a fost deja in tabara de la Bra§ov) §i atacand armata turci in spate,
pe la Cámpulung, a ajuns la cuibul turcilor la Turnu Magurele."
Moartea lui Stefan de Losoncz continua Karácsonyi §i infrangerea
detgamentului säu de catre Wile turce§ti s-au intiparit in memoria
contemporanilor §i urmgilor, aparand §i o legenda, relatad de Thureicz:
dupa unul sau doi ant ducandu-se pe campul de lupti, ni§te oameni au
descoperit acolo un cap care a cerut si-i fie adus un duhovnic §i, dupi ce
s-a spovedit, a murit65. Karácsonyi Janos crede ca acel duhovnic nu putea
fi decat un preot catolic, §i ca era unfranciscan, ceea ce explica de ce le-
genda mai este consemnata in predica altui franciscan, TemesvariPelbart.
Thurelcz, la rándul sau, afirma ea detine §tirea de la Orszagy Mihaly, un
bateau guvernator, care avusese mo§ie vecina cu a lui Stefan de Losoncz
§i care, la randu-i, o auzise tot de la franciscani. Cum franciscanii nu se
aflau decat prin partile Timi§oarei §i Caransebe§ului, istoricul maghiar
conchide ca oastea condus A de Stefan de Losoncz a pitruns in Tara Roma-
neasca din vest, §i a fost interceptad imediat de otomani, care au distrus-
o §i au ucis pe conducator. "Se intelege din aceasta ea moartea eroica a lui
Los onczy a fost intre Or§ova §i Turnu Severin."66
Ipoteza lui Karácsonyi Janos asupra directiei din care a venit in Tara
Románeasca Stefan de Losoncz poate fi discutata67, dar oricum nu pornin-
du-se de la legenda relatata de Thurécz care este lipsid de once valoare
istorica. Totu§i trebuie remarcata perfecta contradictie ce se creeazá
datorita intinerariului presupus de istoricul ungur, cu afirmatia sa de mai
inainte, cum caregele,pleclindde la Brapv in viziti i la sotia sa, bolnavti
la Buda, a kisat pe mana luisSlefin de Losoncz si a lui Bebek Wile
regale, trimitanduri imediat in expeditia din Tara Romaneasca. Or,
nici pe acele timpuri, de la Brapv nu se putea ajunge "intre Orpva
§i Severin" I
In ceea ce prive§te caracterul expeditiei intreprinse de Stefan de
Los oncz in Tara Romlneasca, el nu mai admite nici o discutie. Nu a fost, cu

316
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

siguranti, o "expeditie de recuperare" i nu a reprezentat "al doilearázboi

comun al ungurilor i românilor impotriva turcilor", ci a fost un simplu
episod pe fundalul marii confruntdri romlino-otomane din
anu11395.
Dacd admitem itinerariul lui K arácsonyi (excluzind, pentru aceasta,
ideea, de altfel absurdi, cA Sigismund se putea dispensa de °stile sale,
trimitandu-le sub comanda celor doi in Tara Romineasci), reiese ci Stefan
de Losoncz i ostenii sAi n-au apucat sA inainteze mare lucru pe teritoriul
Tait Românesti care se dovedeste impAnzit deja de trupele otomane, a
cdror directie principall de atac era capitala neputind deci realiza
jonctiunea cu trupele voievodului Mirceasineavand, prinurmare, nici
un rol in luptele din Tara Româneasci.
Despre episodul Stefan de Losoncz avem Insá märturia directi a lui
Sigismund, cunoscuti i lui Karácsonyi, dar interpretati eronat din cauza
premisei gresite de la care pornise. Nu pentru a-si "vizita regina bolnavi"
s-aintors regele la Buda, dupl semnarea tratatului de la Brasov, cifiindci
deocamdatà prezenta sa in Tara RomâneascA nu era necesari
Expeditia la care se astepta din partea turcilor, i poate a lui Baiazid, nu o
vedea iminenta, dad tinem seama cAIn septembrie 1394 el declará CA
voia sa pomeascá o ofensivá antiotomanA in mai 139568, lar situatia lui
Mircea nu era, la 7 martie 1395, aceea imaginad de N. lorga i Karácsonyi.
Abia in momentul cánd allá ca expeditia sultanali se declansase,
Sigismund decreteaza mobilizarea, iar prima lui misuri este aceea de a
ordona lui Stefan de Losoncz i magistrului Francisc Bebek sA porneasci
inaintea venirii sale si a ostii regale, in sprijinul lui Mircea. lad ce scrie
regele, in acest sens, la 6 aprilie 1395 din Petermonastura:
"Porunca Ins4i a domnului nostru regele credinciosului siu,
magistrului Grigore de Beclean, cavaler al curtii noastre, sInitate §i
milostivire.
.Filndcá noi am hotel?* si trimitem acum pe mdrilii bdrbati
Reran de Lossonch, fostul ban, ssipe magistrulFrancisc,fiulfostzdui
comite Wan de Bubek, ipe alfi baroni, cavaleri $ifrunta# de-ai
317
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V DITA

no,stri in expedifianoastriipe care ofacemimpotriva turcilor in Tara

Româneascä, cu oamenii lor, de aceea poruncim, cu tdrie ,si strd,s-
nicie, credinteivoastre §i voim cu tot dinadinsul ca, indati ce yeti vedea
scrisoarea de fati, voi in§ivi si vi duceti In numele nostru in aceasti
expeditie ostieasci a noastri din acele pirti ale Tárii Romine§ti, §i In
mijlocul oamenilor no§tri mai sus-zi§i si stall l si locuiti cu dIn§ii acolo,
§i si fiti datori a cerceta pe oamenii no§tri In fiecare luni, i a vedea ca
acei cdrora le-am impartit banii no§tri dupi numirul lincilor, si aibi
fiecare lance, eke doi arcgi sau sigetari buni, lar aceia cirora se §tie
cà noi le-am Imp irtit banii no§tri dupinumirul arcgilor sau sigetarilor,
si fie datori a avea de fapt arca§i buril l destoinici" etc.°
La 6 aprilie 1395 se daduseri deci dispoziiiile de mobilizare §iseavan-
saserd baniipentruplata ogenilor. Totodatä se anunta hotarir' ea de a fi
trim* Stefan de Losoncz i Francisc Bebek. La 8 mai $tefan de Losoncz
nu plecase incA in Tara Româneasca. El se afla la Buda, unde apare
prezent la un proces", alt fapt care exclude posibilitatea ca, imediat dupl
semnarea tratatului de la Bra.5ov, Stefan de Losoncz si fi pornit in fruntea
"o§tilor regale", "hicredintate" lui i lui Francisc Bebek, spre a-I "rea§eza"
pe Mircea pe tronn.
Ce s-a intâmplat cu fostul ban dupa aceasta data de 8 mai 1395 ne
intrezArim scrisoarea lui Sigismund ate loan de Paztoch, docu-
ment esential pentru cunogterea evenimentelor anului 1395 din punctul
de vedere al lui Sigismund. Documentul a fost publicat prima oari de Victor
Motogna72, §i e datat precis: 23 martie 1399. Ne intereseazà, aici, urmätorul
pasaj:
"Nu este ingiduitiintArzierea, cum s-aintimplat altàdatä, anume
pe vremea lui Stefan, banul de Losonch, când am fost nevoiti si dim
de trei ori solda inainte de a fi putut strânge toati armata, §i, mai
inainte de a fi stransa din to ate partile, a pierit de sabia turcilor
numitul stefan impreuna cu ostasii sal, din pricina nepisdrii §i
intArzierii altora, indatorati §i ei."73
Stim, tot din actele regelui, cä oastea regard reu§ise s 5. se strângd "din
toate pdrtile" la Brgov, in jurul datei de 21 iunie. Deci moartealui Stefan
318
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

de Losoncz intemenise dupä mkturiaregelui, consemnati in scris patru

ani dupi evenimente inainte de aceasti data'.
Nimic altceva nu se mai poate spune cu certitudine, chiar daci
faptul a läsat calaberi ipotezelor, devenite uneori adevärate romane de
aventuri. Am vizut "scenariur luiKaricsonyi, al doileain ordine cronologi-
ci din cele suscitate de acest personaj. Thurócz il amestecase in evenimente
cu totul fictive si apartinind unui moment istoric imposibil de precizat75.
Karicsonyi guise din el un erou al "expeditiilor de recuperare" initiate
de generosul rege ungar. Victor Motogna, in studiul citat, i-a prelungit viata
cu mai mult de o luni, spre a-1 face prezent in luptele din iulie-august, presu-
puse de el, dintre Mircea si Baiazid. La o datare aseminitoare ajunsese si
Ilie Minea, a drui lucrare Motogna declari ci nu o cunoscuse când si-a
scris studiul siu76.
Dar cel care-i di banului Stefan locul cel mai insemnat in istoria lui
Mircea I este PP. Panaitescu. Dupiautorul monografieiMircea cel Beltran,
nu altul deck Stefan de Losoncz ar fi condus detasamentul de 400 de osteni
ucisi de turci sub ochii regelui, de care vorbeste Cronica de la Saint
Denisn.
intr-o ampli si promptä recenzie, Constantin C. Giurescu a
demonstrat totala lipsi de legiturd intre cei 400 de lincieri si expeditia
lui Stefan de Losoncz subliniind faptul CA in cronica francezi se vorbeste
foarte limpede de un detasament de avangardi, aflat, fireste, inaintea
grosului ostirii regale, care venea la o distanti ce i-a permis regelui si asiste
la bitilie. Deci nu poate fi vorba de expeditia condusi de Stefan de
Losoncz, ci despre avangarda intregii armate dupd infringerea cireia
regele cheami "la sfat de indati pe ostasi, micar ci unii dintre ei socoteau
demn a pirisi locul s'i a fugi". Detasamentul autonom condus de Stefan de
Losoncz iese, prin urmare, automat din disaitie, deoarece el n-a constituit
avangarda nici unei ostiri, cu atit mai putin a celei conduse de Sigismund
de Luxemburg pe care o precede la mare distanti in timp78.
Pe baza gresitei interpreari a prepozitiei ad din expresia adpartes

319
www.dacoromanica.ro
 ALOCANDRU V. DITA

Transalpinas ("citre pirtile Tilt Romine§ti") dintr-o diplomi emisi

de Sigismund , Barbu CAmpina citind "dincolo de partile Tdrii Roma-
negi" a imaginat o vasti "expeditie dobrogeani" a lui Stefan de Losoncz
§i i-a compuso istorie ce tine in intregime de fantezia speculativi remarca-
bill a istoricului79, dar nu are nici un punct de contact cu documentelem.
Aces tea ne spun numai ce s-a vizut mai sus: ca la 6 aprilie 1395 se
hotirise deja ca $tefan de Losoncz si plece in Tara Romineasci
spre a da ajutor lui Mircea I impotriva invaziei otomane din
primbara anului 1395, dar nu plecase din Buda nici la inceputul
lunii mai, i CA a murit in circumstante deocamdati neprecizate
In aminunt, inainte de sfiritul lunii iunie 1395. CAnd anume a
ajuns cel ce la 8 mai Inca nu plecase din Buda §i ce va fi ficut pe teritoriul
Tirii Rominegi inainte de a pieri de sabia otomani oricum nu in lupta
de la Rovine, unde n-a avut timp s'A ajungi, iati ceca ce deocamdati nu
se poate stabili. RimAne ca even tuale descoperiri de noi documente si
largeasci aria cunogintelor noastre despre acest personaj".

* * *
Trecem acum la ceea ce poate fi munit "GESTA VALAHA" a lui
Sigismund, deoarece detinem de la insu0 regele istoria expeditiei sale in
Tara Romineasci. Ea a fost consemnati in doui versiuni foarte
diferite i aproape contradictorii, redactate la numai cateva luni
una de alta, ceca ce la fel cu avatarurile informatiei transmise regelui
Frantei ne pune in fata unor procedee ale cancelariei 0 "propagandei"
ungare destul de discutabile. Ca §i cronicarii otomani, cronicarul-rege
Sigismund manipuleazi realititile istorice in fimctie nu de adevir, ci de
interesele 0 susceptibilititile sale, ceca ce ne obligi si confruntim in
permanenti cele spuse de el in diferite ocazii 0 mai ales siraportim aceste
spuse la totalitatea izvoarelor, spre a deosebi adevirul fie 0 imputinat
s au deformat de fantezia P uri82.
Si urmirim procedeele direct pe texte. Mai intli, prima versiune
-320-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

consemnata in diplomele eliberate fratilor loan 0 Nicolae de Gara §i,

respectiv, loan de Maroth:
La 6 iunie 1397, deci exact dupd doi anide cand Wile conduse de
Sigismundreu0serä sä se adune la Bra,sov 0 se pregei teau sd tread: in
Tara Romdneasca (unde bdtdlia de la Rovine se dei duse 0 de unde
Baiazidplecase), Sigismund elibereazà, din Strigoniu, fratilor Nicolae §i
loan de Gara, o diplomA in care, dupä ce le enumerd diferitele merite,
continuà in felul urmdtor:
"Ceva mai inainte, <cand> aceste slujbe au fost implinite cu
vrednicie, acum ap r o ap e trei ani83 , cand inaltimea noastra, ridicand
o oaste puternici de credincio0 osta0 ai regatului nostru, a pornit spre
Tara no astra Romaneasca g dupd trecerea celei mai mari parti... a Tarn
noastre Romane0i, indreptandu-ne asediul asupra cetatii noastre
numiteNicopol, unde se afla multimeapreacruzilor turci, care ii atacau
pe cre0ini, §i lovindu-i cu putere <am luat> acea cetate, cu ajutorul lui
Hristos, dupa o luptd crancenk alaturi cu acel domn Nicolae, vlästarul
raposatului Nicolae palatinul, sus-numit, g cu ceilalti supu0 credincio0
ainNtri, care s-au luptat cu ravnavreme indelungati acolo cu aceiturci,
indurand raniri, ucideri i rani cumplite... Si, dupi ce am ant
castelani credinciosi in acea cetate, ne-am indreptat inapoi de acolo
cu laurii izbanzii spre tinuturile acestui regat al nostru, al Ungariei, i
pe and urcam culmile muntilor, zise in vorbirea obi§nuita Posada
(Pazzata), prin ni§te stramtori §i poteci inguste, stranse intre tukuri
mart unde multimea romanilor statea la panda, aruncand cu cruzime,
din paduri dese §i intunecoase, suliti vAdratoare §i sdgeti oträvite i
inveninate asupra insotitorilor si supuglor nogri, amintitul Nicolae
banul cu steagul <sau> §i cu multi de ai sal.. stand necurmat alaturi de
noi pentru ocrotirea persoanei noastre 0 pentru o trecere mai feritä
de primejdie §i nestanjenita sigurantä a intregii escorte, intocmai ca
un leu infuriat, fati teami de moarte, §i respingand cu putere pe sus-
pomenitii romani, care pandeau cu mainile inarmate, s-a straduit cu
vrednicie sa ne ocroteasca 0 sa ne apere viteje0e pe noi 0 pe supugi
no§tri de atacurile blestemate ale pomenitilor romani 0 de capcanele
lor dupnanoase, nu fad mare ucidere 0 pierdere."84
321
www.dacoromanica.ro
 AuDcANDRu V DITA

Aceastä diplomä a fost reinnoitä de cloud ori: lal august 1406 §i la 12

iulie 1408. De fiecare datä au intervenit unele modificari, §*1 anume: in
diploma din 1 august 1406 apare informatia cd, dupä ce a fost cuceritä,
cetatea Turnu a fost redatei lui Mircea. Textul modificat suna astfel:
"Pe cand ingtimea noastrA pornise dtre partile noastre transal-
pine, insotit de o puternici o§tire a purtdtorilor de arme credincio§i, ,O
strdbatusem o mare parte a partilor noastre transalpine, ajunsesem
la o cetate numitd Nicopolul Mic, unde se instalase o multime de turci
care &eau mari stricAciuni locuitorilor cre§tini, §i printr-un puternic
atac räzboinic dat impreund cu acest Nicolae, urma§ al tiposatului
palatin Nicolae mai sus-amintit, §i, impreunä cu ceilalti ai no§tri
credincio§i, care s-au luptat cu turciiviteje§te timp indelungat, suferind
vdtämlri 0 rini aduckoare de moarte, am reluat aceastà cetate sub
conducerea lui Hristos, reocupind-o in chip audabil 0 Wind in ea
castelani credincio0 §i am restituit-o fostului siu stipAn, lui
Mircea voievodul transalpin, care fusese lipsit de stápfinirea ei
de catre turci."85

Mai departe, descrierea luptei de la Posada se urmeazd cu exact

acele4i cuvinte ca in diploma din 6 iunie 139786.
in noua variantl din anul 1408 apare un amlnunt de foarte mare
importantä: se di numele celui ce condusese atacul românilor
"De asemenea, in sfIr§it, adunând o oaste puternid de credincio0
de al no§tri, noi, indreptându-ne spre Tara Româneascl, strab Aland
aproape cea mai mare parte din pomenitele tinuturi, am impresurat
cu putere cetatea Nicopolul Mic, unde siild§luia o mare multime de turci,
§i am cuprins, nu &I vitejiile acelor fii ai rdposatului Nicolae palatinul,
acea cetate Fi am ldsat-o in mdinile credincio,silor no,stri, ,si chiar lui
Mircea, voievodul nostru al rdrii Ronainegi, care fusese asuprit de
acei turci, i s-a fnapoiat stdpelnirea in numele acelor credincio0
ai noWi; in cele din urmA, intorcându-ne noiinapoi cu o fericia biruin-
tà spre tara noastrà a Ungariei, indrizneata 0 invirto§ata multime a
românilor, CONDUSA DE POMENITUL MIRCEA VOIEVODUL,
ALUNECAT PE CALEA VECHII NECREDINTE, a inconjurat oastea

322
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CFI MARE

noastrd, in treckorile foarte inguste ale muntilor, numite Posada,

aruncând cu viclenie impotriva noastri §i alor no§tri sAgeti otravite §i
ucigkoare. Si Ill intarziere, pomenitul Nicolae palatinul s-a pus impo-
trivd pentru noi, el insu§i cu ai sdi, caun scut de apArare, §i, indepartând
cu vitejie nivala acelor români, nu Rd moartea §i ränirea multora din
insotitorii luí, ne-a inlesnit noul íe§irea de pe acele drumuri."87

Comparând textul din 1397 cu cel din 1408 reiese cu evidentä cre§te-
rea coeficientului de "istoricitate", naratiunea foarte abstractä din prima
forma in care §i numele cetätii era incomplet, putänd fi confundat cu al
Nicopolului sud-dunärean transformându-se intr-o coloratä filä de
cronicd.
Si mai apäsat apare acest caracter de cronicl in diploma eliberati
pentru loan de Maroth, banul de Maeva, la 5 noiembrie 1403, diploml
reinnoità la 4 aprilie 1404 §i 20 aprilie 1408:
7i apoi, pe cand dussmanul §.i persecutorul cumplit al crucii
lui Hristos §1 alintregii credinte ortodoxe, Baiazid, sultanul turcilor,
principalul du,sman al maiesteiiii noastre (capitalis nostre maiestatis
emulus), intrase dussmei nege, cu o puternicei armatd a turcilor §1 a
altor neamuri barbare inpcirtile noastre transalpine, devasta ndu-le
,O jefuindu-le in mare parte, ,O ocupase acolo cetatea noastrd a
Nicopolului Mic de la Mircea voievod, ruda noastrei (familiari
nostro),§Ildsase in ea oameni ai sell pentru a o pdstra , iar noi ne-am
grdbit a merge cu o mare putere a noastrà impotriva cruzimii tiranice a
acestui Baiazid, pentru a apara aceste pArti ale noastre, §i in special
sus-numita cetate a Nicopolului Mic, acela§i Baiazid, atiând de veni-
rea noastra s-a retras, iar noi am cucerit cetatea Nicopolului Mic din
mainile oamenilor sAi."88

In continuare se relateazd vitejiile banului loan sävär§ite cu acel prilej.

Cum loan de Maroth nu se distinsese §i in luptele de la Posada, episodul
reintoarcerii regelui in tali nu mai este povestit, §i se trece la lupta de la
Nicopole §i la redarea evenimentelor din Bulgaria, care este §i ea, pentru
cancelaria regall "ad regnum nostrum Bulgarie cisfluvium Danubii".
In varianta din 4 aprilie 1404 textul, editat de Fejér §i reprodus in Docu-
- 323

www.dacoromanica.ro
 AmANDRu V Dr' 'A
menta Romaniae Historica, este identic, in gall de informatia refe-
ritoare la retragerea lui Baiazid la auzul ve0i despre venirea
regelui, informatie care aici nu mai apare89. Dar in diploma din 20
aprilie 1408, care are exact acela§i text (singura diferenta fiind numele lui
Baiazid, scris aiciPayazyt)9° cu cea din 1403 §i din 1404, aceasti infor-
matie reapare i ne dà cheia "disparitiei" sale din actul anterior: intrucat
diploma din 4 aprilie 1404 nu s-a pastrat in original, ci intr-un "transumpt
In actul capitlului din Buda, din 25 martie 1450"9', este mai mult ca sigur
CA la transcriere copistul-editor din anul 1450 a skit un rand, cel care conti-
nea cuvintele: "expungnaturiproperassemus, eodemque Bayzath ipso
nostro adventusentiente retrotendendo", aflate intre "Castrum Minoris
Nicopolis" §i "Castrum Minoris Nicopolis de manibus sue gentis expug-
nassemur". Rep etarea cuvintelor "Castrum Minoris Nicopolis" explica."
alunecarea ochiului92.
Pentru natura §i cronologia evenimentelor din prindvara g vara
anului 1395, relatarea lui Sigismund din cele trei variante ale diplomei
acordate fratilor Nicolae §i loan de Gara i din diploma (cu text invariabil)
acordata lui loan de Maroth are o deosebita importanta. in primul rand,
pentru cd aceasta relatare stabilege, fara posibilitate de contestare, faptul
dei aparitia regelui in Tara Romaneascd a fost cauzati de expeditia
sultanului Baiazid, la sosirea armatei regale, Baiazid nu se mai afla
In tara. Deci, nu a existat o ciocnire directa intre rege i Baiazid.
Cele relatate de Cronica de la Saint Denis sunt, in ceea ce-lprivege pe
Sigismund de Luxemburg, pure fantezii, elaborate intr-o cancelaiie cea
de la Buda grabita sá uzurpe zdrobitoarea victorie obtinud de ogenii
lui Mircea la Rovine93. Cad o mare confruntare ungaro-otomana de ar
fi avut loc n-ar fi lipsit din relatarea regelui ungar, cum observa hid din
1901 N. Iorga94. Dar ea neexistand, singura modalitate de a face din aceastd
absentd un motiv de lauda a fost cum am vazut afirmatia cä Baiazid
plecase... fiindca auzise de venirea regelui. Ca nu era yorba de o figura de
stil a cancelariei, dornica sa flateze pe Sigismund, ci de o versiune oficiala,

-324-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

care facuseinconjurul Europei, ne-o dovede§te faptul CA ajunsese §i la ure-

chile lui Baiazid, care, iritat, 11 raspundea in toamna anului 1395:
"Tu te lauzi pretutindeni spunind §i liudindu-te ci m-ai gonit de
pe cimpul de lupti, ceea ce n-afost adevirat deoarece eu am hotirit si
pirisesc cimpul de lupti din cauza unor situatii mai importante §i de
aceea iti trimit tie aceasti scrisoare pentru ca siincetezi si te mai lauzi,
intrucit in viitoarea luni martie voi veni negregt cu armata mea ca si
te gisesc acolo unde ai fi sau oriunde te-ai gisi, §i pentru ca ilia de pe
acum si incetezi si te mai lauzi cum CA m-ai fi gonit pe mine de pe
campul de lupti §i ci nu a§ fi avut indrizneala si te a§tept."95
Diploma regald citata mai sus adevere§te atat pe Baiazid, cat §i pe
solul ducelui de Mantua care a transmis aceasta §tire.
Coroborate cu cronica lui Ibn Kemal singura scriere otomana care
plaseaza in mod ciar campanialui Baiazidprimavara, §i il aratape sultan
intorcandu-se imediat dupa confruntarea decisiva de la Rovine96 ,
informatiile regelui Sigismwid §*1 cele ale solului ducelui de Mantua (de
care ne vom ocupa pe larg ceva mai departe) sunt in m'Asura sa infirme
categoric §i teoría lui Ilie Minea (reluata recent de Gemil Tahsin)97,
conform careia expeditia lui Baiazid ar fi avut loc in toamna lui 1395, §i
tot atunci s-ar fi dat batalia de la Rovine. Teoria pe care o vom numi
"Minea-Tahsin" are neajunsul ci transforma efectul (expeditia
lui Sigismund) in cauza, §i cauza (expeditia lui Baiazid) in efect,
§i pana la urma pe Sigismund (§i Mircea) in... agresori, iar pe
Baiazid in aparator al intereselor sale dad' nu legitime, ori-
cum, de inteles , la hotarul Dunarii98.
Se mai vede cum regele a strdbdtut Tara Romdneascd lard
dificultd,ti, pana ce a ajuns la Turnu, ceca ce dovedege cif Mircea cu
oastea sa reu,sise safacdfata situatiei ,s1 sd-i alungepe invadatori , care
nu se mai aflau deck in cetatea de pe malul Dunarii. Eliberarea acesteia
este, prin urmare,singura isprava regald, pelarg infati§atd, §i fard a face
nici cea mai vaga mentiune despre colaborarea o§tilorvoievodului Mircea.
Dupa cum nu rdzbate, sub nici o forma, vreun ecou allupteloranterioare,
325-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU 1/. DITA

purtate de romanii singuri i incununate de victoria de la Rovine. N-am fi

tiut niciodati, din sursi ungari, despre aceasti victorie, dad"
regele nu 0-ar fi asumat-o in varianta transmisi regelui Fran-
tei !99Cât priveste "graba" pe care ar fi pus-o regele in a veni in ajutorul
românilor lui Mircea, agresati de Baiazid, ne este suficientä propria
mkturie a lui Sigismund din anul 1399, and aminteste cd a trebuit sä dea
de trei ori leafa panä ce °stile s-au umit din loc i d din cauza acestei
tärägdneli a murit banul Stefan.lw
Ne vom ocupa acum de partea cea mai delicad a acestei "geste valahe"
a regelui Sigismund: episodul nefericit de la "Pazzata" Posada. El
preocupá istoriografia româneasd i internationall de peste cloud secole,
iar rispunsurile incercate au fost dintre cele mai diverse.'m Au fost istorici
carel-au condamnat pe Mircea pentru intoarcerea armelor contra fostului
aliat si au dat explicatii defavorabile.1°2 Altii au vrut s scuze sau sä-1
indreptkeascd, motivänd dMircea s-a räzbunat, deoarece regele nu si-a
tinut fägaduiala de a merge in cruciadä la sud de Dunke, cum convenise
la Brasov, ci s-a intors acasä i I-a läsat pe Mircea singur in fata revansei
la care se putea astepta din partealui Baiazid.'°3 S-a Osit 0 ad evarata
explicatie ea si-a dobändit formularea cea mai clarä in studiul lui Barbu
T. Campina anume intentia regelui de a profita de prezenta
sa ca aliat in Tara Romineasci spre a cuceri micar o parte din
eaw4, realizand in mod nesperat visul plätit de Carol Robert i Ludovic cel
Mare cu ckeva räsunkoare infrangeri.m5 Din *ate pentru el, Sigismund
nu a fäcut exceptie si a trebuit sä-si adauge numele längl ale celor doi !
Dar dintre toate explicatiile incercate, cea mai frecvend i aproape
universal adoptad a fost a luiJirdeli, completad de N. Iorga: nu Mircea
l-a atacat pe Sigismund, el "uzuipatorul" Vlad la sat de Baiazid106. Mai
mult chiar, cancelaria lui Sigismund ar fi confundat pe Mircea cu Vlad,
dad nu chiar i-ar fi trecut numele in diplomäpur i simplu'w. Or, tocmai
aceasti ipotezi care parea cea mai avantajati trebuie exclusi
de la inceput, pentru simplul motiv cá In momentul in care regele

-326--

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

se reintorcea din campania sa Vlad inca nu aparuse pe scena poli-

tica a Tarn Romane§ti §i chiar de ar fi aparut, nu lui i s-ar fi putut
imputa cd "a alunecat pe calea vechii necredinte", deoarece el
nu ili luase niciodatil vreun angajament fatii de regele Ungari-
ei, din moment ce cum ne spune singur In unkul act ril mas
de la el fuese adus pe tron tocmai de dumanul lui Sigis-
mund, regele Poloniei, Wladislav Jagiello.
inainte de a incerca, la rândul nostru, sa deslu§im sensul real al eveni-
mentelor, vom reproduce a douaversiune a lor, de care aminteam mai
sus, aceea din diplomele emise de Sigismund pentru fratii loan, pefan
§i Nicolae de Kanizsa Prima, purtand data de 8 decembrie 1397, din
Timi§oara, lar cea de-a doua din 17 februarie 1401. Ambele contin acelgi
text in partea ce motiveazd daniile regale prin meritele celor doi frati
(traducerile din D.R.H. prezinta insa unele mici deosebiri, apartinand
probabil unor traducdtori diferiti care nu s-au pus de acord)los.
Este relatata mai intai expeditia regelui in Moldova, contra voievo-
dului Stefan expeditie in care Stefan de Kanizsa, comite al secuilor, a
jucat un rol insemnat , descriindu-se rezultatul luptei in acelgi mod in
care Ibn Kemal l-a relatat pe acela al campaniei lui Baiazid din Tara Roma-
neasca, adevdrul fiind §i aici altu1.109
Dupa care diploma continua:
"R in afarl de aceasta, dupá ce am sfIr0t 0 am indrit in chip
vrednic de laudlaceste lucruri cu sus-pomenitii no§tri credincio0, dupà
ce ne-am inapoiat in regatul Ungariei, când am ndvdlit cu mare oaste
In Tara Romeineascd-, unde se puseserd 'in migare opputernice de
romeini 0 de turd, care cdutau fi se nevoiau sd ne aducd pagube
noud 0 tdrilor noastre, atunci pomenitul mArit Värbat, stefan de
Kanizsa, cu ceata sa de <ostgi> ai sli §i ai fratelui säu bun, pomenitul
nostru mare vistier (pe atunci trimis de noi in regatul Frantei 0 in alte
locuri ale Italiei cu treburi §i solii de seaml ale noastre §i ale regatului
nostru, duse §i purtate spre sporirea slavei noastre) 0 având cu el o
numeroasi multime de osta0 bine armati cu arme de lupti, trudindu-se
327
www.dacoromanica.ro
 ALOCANDRU V. DITA

pe urmele noastre §i in slujba noastrd, pe Mid noi puneam pe fiigd

pe acei romet ni Fi turci cu fruntafii ,si cdpitanii tor, §1 (land asalt
cetdfii numite Nicopolul Mic, a,sezat in pomenita Tard Roma'neascg
ce se afta In mainile tor, am luat-o, cu ajutorullui Hristos, cufoarte
mare vdrsare de sit nge a unor credincio,si de-ai no,stri §i, indeosebi,
cu moartea tovarl§ilor pomenitului mArit bArbat, stefan de Kanizsa,
care au luptat acolo cu inflddrare §i au fost rAniti de moarte. i am
pus sA fie datà i rásati in málnile castelanilor no§tri."°
Ce va fi determinat pe rege, la numai §ase luni de la redactarea diplo-
mei pentru Nicolae §i loan de Gara, sa pla.smuiasca aceasta versiune fante-
zista, transformand expeditia sa antiotomanä (cum singur §i-o calificase
In scrisoarea din 6 aprilie 1395) intr-una de "pedepsire" a une! "revolte" a
valahilor aliati, chipurile, cu turcii, de la care ar fi cucerit Nicopolul Mic §i
1-ar fi lasat "castelanilor sal credinciog" este greu de spus fail convingerea
de a nu gre§i. Constatil infuse" identitatea dintre versiunea acestor
douei diplome si cea din cronicalui Thurécz, fapt care stabileste
cu certitudine originea informatiei din croniali .
De la Thurkz a trecut la Bonfinius, §i de la ace§tia doi la cronicarii §i
istoricii ulteriorin2. Aceastä naratiune fantezistall3 contine totu§i un
element real, care ne §i ajutd sä identificam faptul §i momentul istoric la
care se refer* recucerirea cetatii 'Ilirnu (Nicopolul Mic) in vara lui 1395.
Si in diploma anterior eliberata, dar mai ales aici, unde intregul
context este parca anume creat spre a justifica misura luata, cetatea
Turnu nu este redata lui Mircea, ci in ea se instaleazi o garnizoa-
niungara. Unii istorici n-au väzut ceva anormal in procedeul urmat (dei
Sigismund mai tarziu a acoperit acest fapt, schimband versiunea initiald
§i inlocuind-o cu varianta restituirii cetatii fostului ei stapan, precizand
ins a c a "In numele acelor credincio0 ai nogri") §il-au privit ca intrand
In prevederile tratatului de la Bra§ov"4.
Mai trebuie observat un element important: faptul cd cetatea nu
fusese redatd domnului Tdrii Romdnegi realitate recunoscuta de
regele insu§i exclude din ambele diplome emive In 1397 once idee a
328

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

unei "restaurdri" a lui Mircea, fie ,si numai ca stdpdn al cetcitii, necum
al.. tarii intregi: fideles castellanos in eodem reliquendo" sau "et nos-
trorum castellanorummanibusprorsus duximus applicandum et reli-
quendum" nu justified in nici un fel deductiile lui Huber.
Abia in versiunea cea noud, din 1 august 1406, deci dupd 9 ani, apare
formula "laudabiliter reobtinendo etfideles castellanos in eodem reli-
quend6, eorundemfidelium nostrorum tutaminibus, Merche voyvo-
dam Transalpinum per Turkos de suo dominio depositum suo
restituit pristino dominio". Nici chiar fortând textul, §i scotându-1 din
context, cum a fdcut Huber, §i dupd el altii"5, nu putemspune cd prin "per
Turkos de suo dominio depositum" Sigismund s-ar referi la scoaterea lui
Mirceadin domnie §i lao restaurare a lui, deoarece este o imposibilitate
gramaticald. De altfel, simplul fapt CA aceastä versiune a fost elaboratä
dupd un deceniu §i cd ea std inflagrantd contrazicere cu ceea ce acelafi
Sigismund spusese anterior, precum fifaptul cä tot ceea ce fiim acum
despre mersul evenimentelor In 1395 impiedicd fi fortarea textului
sa spunä ceea ce nu spune, fi scoaterea lui din context, anuleazd
lectura 0 inteipretarea In discutie.
Dupa parerea noastra care continua aici observatii anted-
oare1'6 ,intamplarea cu Nicopolul Mic,scos din miiinile turcilor
spre a fi ocupat de "castelanii" regelui Sigismund, fmpreund
cu precizarea drumului de intoarcere al regelui §i o§tirii sale,
ne da ins4i cheia evenimentelor ulterioare. Cdci nu numai cä ve-
chea ipotezd, a intoarcerii la Buda dupd aflarea mortii sotiei sale, §i intent-
perea in felul acesta a expeditiei, a cdzut"7 rämänind doar intreba-
rea de ce a fost necesard aceastd motivare , dar astäzi §tim absolut sigur
di regele Sigismund s-a indreptat cu ogile spre Severin §i ca "Pazzata" se
afld in muntii Cernei, intre Or§ova §i Severin118. Dad regele voia sd se
intoard pe drumul pe care venise, nu avea ce cduta la 24-25 august in
Severin119. Or, acest itinerar ne indrepate§te sd presupunem cd dupä ce
se instäpdnise asupra ceNtii Turnu, regele se îndreptase spre Severin
329
www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu V. DITA

din acelea,si motive care, odinioarci, constituiser a # obiectivul campa-

nieilui Ludoviacel Mare, zii dei rnicitei de VlaicuVodd, unchiul aliatului
de acum, aid" spre unul dintre esentialele fi indelung disputatele
puncte de rivalitate munteano-maghiare"°.
Mircea nu a putut face nimic impotriva armatei regale la Tumu, dar
cum a observat Barbu Campina aceasta enorma greseala politica a lui
Sigismund fasturna dintr-o datä alianta incheiatä la Brasov. Nu numai ca
regele nu-si tinuse fagaduiala de a trece Dunarea si a intreprinde o cruciada
eliberatoarel", nu numai cä pomind spre casa 11 rasa pe domnul TAM
Românesti expus revansei otomane, care era de presupus ca nu putea sa
intarzie; dar ii mai si ocupase militdreste punctul cel mai putemic de pe
malul stang al Dunarii, ceea ce crea un cap de pod ungar pe teritoriul phi
Romanesti intr-o zond strategica cheiel", iar acum se indrepta spre
Severin. Cu once intentie va fi apucat regele acel drum, dupa evenimentele
petrecute la Tumu, domnul roman nu mai putea ramane in expectativa.
El a procedat ca si Basarab intemeietorul cu Carol Robert, ca si unchiul
ski, Vlaicu, si tatal sat', Radu, cu Ludovic ce! Mare.
Cert este ca Sigismund a compromis, in felul acesta, cel putin pentru
moment, alianta conceputä la Brasov si linia politica ce-si gäsise consa-
crarea in tratatul de la 7 martie 1395, aka linia angajdrii fatise a domnului
muntean alaturi de regele Ungariei in tentativa de stavilire s'i respingere a
expansionismului otoman. Se crei, astfel, o situatie deosebit de grava, care
punea Tara Romaneasca in fata a trei dusmani:
Baiazid, sultanul invins si domic de revansa;
regatul Poloniei, care vedea in tratatul de la Brasov
anularea tuturor celor convenite anterior s'i il privea acum pe
Mircea ca exponent al unei politici indreptate impotriva
intereselor polone, si
Sigismund de Luxemburg, aliatul de pana ieri, care
dovedise ca nu este dispus a renunta definitiv la propriul program
expansionist la sud de Carpati.
330-
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Aceastá conjuncturá internationald, care-i rápeavoievodului posibili-

tatea de manevrä in vederea unei reconcilien i imediate mäcar cu una dintre
puterile in cauzl, i-a creat o situatie extrem de criticd §i pe plan intern. Se
poate vorbi de o adevarata crizi politicI interni, care izbucneste
In toamna anului 1395, când voievodul, dei invingitor atat impo-
triva lui Baiazid, eat si al lui Sigismund, se dovedeste a fi esuat in
tentativa sa de a forma un front antiotoman puternic cu regatul
ungar. Acest e§ec 'Area a da ca§tig de cauzá atitudinii sceptice adoptate
de factorii politici de orientare antiungará §i propolonä, prin a cdror
actiune i§i dobandise tronul."3
Faptul cd, la Bra§ov, Mircea intdre§te actul de colaborare militará cu
Sigismund numai prin "pecètea cea mid", dovede§te cl angajamentul
asumat it obligase personal, lipsa insemnelor de validare boie-
resti, ca si a pecetii tarii, fiind nu o intimplare, si cu atat mai putin
o dovadä cd bátália de la Rovine avusese loc la 10 octombrie 1394 cum
atät de ades s-a sustinut"4, ci tocmai dovada unui gest politic fata
de care factorul de decizie al statului, adici sfatul, isi manifesta
astfel retinerea, acordându-i insi domnului posibilitatea sa-si
puna in practica strategia politick pe care si-o asuma in exclusi-
vitate. Numai ca absenta lui Sigismund in momentele cele mai critice, and
tara a trebuit sd se salveze de invazie exclusiv prin efort propriu, urmatá
apoi de neinspirata idee a regelui sau, mai mult ca sigur, a anturajului
de a abandona lupta antiotomanä §i. de ali instaura stapinirea asupra unui
teritoriu al phi Române§ti, au infirmat optiunea politicd adoptata
conjunctural de Mircea, constituind totodatá argumente decisive pentru
cei ce nu fuseserá dispu§i sä vadá in expansionismul otoman un motiv de
subestimare al celui ungar, cu care se confruntau de aka timp.
In felul acesta s-au creat premisele une sciziuni la nivelul factorilor
politici de decizie, sciziune pecare interventia externd avea sä. o declan§eze
foarte curând. A§a se prezinta, dupl pdrerea noasträ, momentul care
pregAte§te "anul de cumpAna" al domniei lui Mircea I, cand se reu-
seste a fi inlaturat din capitala sa de la Arges si inlocuit cu Vlad.
331
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V: DITA

Constan tin M. Cogellniceanu, fiul marelui istoric §i om de stat,

este primul care, Ind din anu11910, se ridiclimpotriva teoriei lui Jirdek,
preluatd intre timp ga cum am vazut de N. lorga, Dimitre Onciul §. a.
Textul säu se cere reactualizat in intregime, deoarece contine cea mai ciará
criticl a numitei
Existä un document din 1396 din care rezulti cämn timpul domniei
lui Mircea cel Bàtrân, pe la ace st an, un oarecare Vlad reu0se a indepärta
pe acesta de pe tron i a-1 ocupa el. Regretatul Hasdeu identificase pe
acest Vlad cu fiul lui Mircea, cu Vlad Dracul. Domnul Iorga a aritat
ace asta nu e cu putinti deoarece in diploma din 1430 e vorba de Vlad
(Dracul) un Unit- crescut in curtea regall din Budap esta, pe and Vlad
din 1396 era insurat §i avea copii, dupi cum rezulti din diploma Regelui
Sigismund din 1397; 0 dealtmintrelea, admitind ci el si fi avut la 1396,
and apuci tronul, cel putin doui zeci de ani, pe la 1435, cind ar fi
urcat treptele tronului pentru a doua oari, ar fi fost cel putin in virsti
de cincizeci i noui" de ani.
Dar Vlad nu a putut fi, cum sustine domnullorga, un simplu boer.
Aceasti posibilitate pe acele timpuri este exclusi De-altmintrelea
sorgintea la care se refèrei domnul Iorga, de,sl nu o zice exp res, este
cronica sarbeascei (= "bizantino-bulgari" AVD) care nu spune
domnul pus de turci arfi Jost unul din boierii tdrii, ciunul din vila,
din dinastia Ora El era dar din neamulluiMircea,probabilunfrate
mai mic al sciu.
Deasemenea nu putem admite pdrerea domnului Iorga (hod
care Ylad arfifostpusDomn deja 'in toamna anului 1394. Notita din
cronica sarbeasci dupd care Sultanul, dupi invingerea sa la Rovine in
10 octombrie 1394, ar fi pus Domn pe unul din dinastia tárii, se referd
de sigur la Vlad daranul cänd afost pus Domn, trebuie silfie gressit,
ccici nu e admisibil ca Sultanul invins cu desdveirolre chiar dupd
aceastil cronicd scifipututpune un Domn contra invingtitorului sciu
Mircea. Evident ci cronica din grepli pune acest eveniment la 1394,
pe dud in realitate apucarea tronului de Ylad cu ajutorul Turcilor
ci sub protec,tiunea Regelui Poloniei, nu auca loc dealt in 1396 cum
es te adeverit atit prin diploma sa din acest an precum i prin aceea a
Regelui Sigismund din 1397.
332

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

In cea dintli, Vlad zice anume ci a dobandit domnia de curand

"nuper" de la Regele §i Regina Poloniei, iar in a doua Regele Sigismund
zice, vorbind de trecerea lui Stirbor prin Tara Romineascd in toamna
anului 1396 spre Nicopole, ciVlad fusese pus atunci - protunc, Domn
de citre nrci, adid tocmai ca 0 Vlad in diploma sa. Dealtmintrelea
dad' Vlad ar fi domnit cum admite domnul Iorga din 1394-1397, dacd
prin urmare el arfi fostDomn la 1395, cand Mircea fncheia tratatul
sau de aliantd cu Sigismund, neapd rat cd una din conditiunile
acestui tractat, saumaibine zis principala, arfifostreintegrarea sa
pe tronul usurpat Ei bine nu numai cd nu e nici un cuvant despre
aceasta, dar din toatd concepliunea tractanduirezultd In mod
nediscutabil cum cd Mircea la acea epoca era Domn netdgd-
duit In Tara Roma neascd.
Vlad n-a apucat tronul deck dupd cucerirea Nicopolei Mici din
1395 de Sigismund 'in unire cu Mircea, fn primavara anului 1396
dupd cum rezultd din sus zisele diplome.
In vara tArzie a anului 1396 Stibor intrà in Tara Româneasci §i
dupl o lupti crâncenA in care Vlad este chiar rdnit, il bate 0-1 alungd;
apoi Stibor g Mircea trec Dundrea §i se intrunesc cu armatele cre0ine
dinaintea Nicopolei.
Dupd aceastd luptl nefericità, dupà care Vlad reveni in Tara
Româneascd §i reocupitronul, in anulviitor 1397, 8tibor revine in Tara
Româneascl, asediazd pe Vlad in cetatea Dâmbovitei, o ja cu asalt,
prinde pe Vlad §i-1 trimite impreunä cu sotia sa §i Cu copiii säi la
Budapesta.
Vlad dar, in realitate, a domnit in 1396-1397. De aceea
gre§e§te domnul lorga atribuind victoria repurtatà la Posada In 1395
asupra lui Sigismund lui Vlad, pe când victoria revine tot marelui
Mircea. Domnul Iorga presupune din diploma lui Sigismund din 1408
In care se aminte0e de aceastà idringere s-ar fi confundat Mircea cu
Vlad. Aceastd tdlnuicire este imposibild Sigismund zice insu,s1
anume cil a fost atacat de Mircea care, adaoge el, alunecase pe
povarnipl vechei necredinte ,si al nerecunogiintei, ceea ce In nici
un caz nu s-ar potrivi cu Wad, cici acesta niciodati nu fusese supus
Regelui Ungariei Sigismund, nerecunoscând de adevArat mo0enitor
al tronului ungar deck pe Vladislav Regele Polo niei ca sot al Edvigei."5
-333-

www.dacoromanica.ro
 AilD<ANDRu V. DITA

Yard a ne opri cu observatii critice (ele vor reie§i de la sine din cele ce
vom arata mai departe) la articolul de mai sus, constatam ca el este pri-
mul care pune intreaga problematicei a persoanei fi domniei
lui Vlad pe feigafele criticii istorice, scopind-o din domeniul
fanteziei. Observatia lui Constantin Cogalniceanu ca Vlad nu putea fi
un simplu boier s-a impus. lar tentativa sa de a gasi un alt moment, mai
plauzibil, pentru aparitia lui Vlad la Arge§ a dat roade. Ea a fost reluata de
Me Minea §i Victor Motogna care, ambii, au sporit argumentele pentru
scurtarea cu aproape un an a domniei acestui Vlad126.
Dar fatd de ceca ce au adus in clarificareaproblemei anume momen-
tul inlaturarii lui Mircea de la Arge§ §i inlocuirea sa cu Vlad Constantin
Cogalniceanu, Ilie Minea, V. Motogna §i Barbu T. Campinal", credem
necesar sa procedam la o noud lectura a surselor folosite pand acum §i sa
aducem in discutie un izvor care, dei cunoscut Ma' de Minea128 §i, mai
recent, de Viorica Pervain'29, nu a fost valorificat In aceastd priving
rapoartele solului mantovan la Buda130.
Din aceste rapoarte putem determina cu destula precizie momentul
Mild incepe criza politia din Tara Romaneasci 1, in urma careia Mircea I
va fi obligat sa paraseasca tronul de laArge§, fiindinlocuit de Vlad, a anti
prezenti devine atestata cu certitudine in martie 1396. Ce se in-
tampld din 2 septembrie 1395, and Sigismund pirasise teritoriul Tait
Romane§ti §i se afla la Caransebe§, §i pana in martie 1396, cand trimitea
soli §i observatori la Arge§, pentru a lua contact cu acel Vladol, nu §tim cu
precizie. Singurul izvor cunoscut deocamdata, care ne poate ofeii unele
puncte de reper, este cel amintit mai sus. Solul ducelui de Mantua scria de
la Buda stapanului s du intr-un raport redactat in 27 noiembrie 1395:
"Facem cunoscut domniei voastre cI, la 11 noiembrie, am venit la
Buda gl-am gAsit pe rege, care lipsise multà vreme din Buda, dinprima
zi a tunii mai trecut §i aceasta din pricina nlvälirii turcilor care
invadeazi teritoriile sale §i in fiecare zi tot mai mult. Si am aflat ci el
fusese in Transilvania g cá acum se intorsese §i ci vapleca in regatut

334

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

Boemiei incotro s-ar duce färd voia sa, dar din cauzd cá trebuie
urmeze vointele principilor i baronilor sAi."32
Iatà acum ce scria acelasi la 10 decembrie 1395:
"CAci acest rege are un suf let mare si ar sAvirsi cu plAcere fapte
mari dad nobilii tar urma. Si este sigur d el ar luatoate mAsurile pen-
tru a aduce la indeplinire ceea ce cuged. Si socotesc cá dacd nu tar
"impiedica blestematul de turc si-ar Indreptaln scurfdvreme pasii spre
frontierele Boemiei, unde trebuie si se gdseasd si stApanii,
asa cum v-am anuntat prin alte scrisori trimise domniei voastre. Zic
aceasta deoarece actualmente (presentialiter) turcii ocupa mult
teritoriu al Valahiei ci tot asffel i cdtre unele pdrti cu numele
Timissoara regele hoUrdge sti se îndrepte spre acolo §1 sdhotdrascd
fmpreund cu sfatul baronilor cele ce trebuiesc fd cute pentru
apdrarea acelor pdrti §i dupä ce va pune ordine cu privire la ele sä se
indrepte inspre Boemia, iar acolo sa hotArasd in chip definitiv ce
trebuie acut. Iar acestea le-am aflat de la magistrul Wilhelm de Sfânta
Sofia, care este medicul regelui, care le-a spus in secret. Nu stiu ce va
face."133

Vegile noi au venit, apdar, intre27noiembrieci 10 decembrie 1395.

Era vorba de o situatie grava, incalcandu-se §i teritoriul regatului, la Timi-
para. De retinut ci se §tia de ocuparea unei "mari 00" din Vala-
hia, dar nu de TOATA tara.
Textul de mai sus, strict contemporan cu cele relatate i emanate de
la o sursd in legatura cu persoane din intimitatea regelui, ne da temei
avansäm pärerea cà evenimentele a cdror consecinfa afost inlocuirea
luí Mircea la Arge,s cu Vlad au avut loc In luna noiembrie - inceputul
lui decembrie 1395. Termenul ante quem indubitabil este 10 decembrie
1395
Nu se cunogte o mare expeditie sultanald, care n-ar fi putut trece
neinregistrata. Nu se vorbege, in raport, nici de instalarea unui nou domn,
ceea ce ar putea sa ins emne fie ca avem de-a face cu un prim val de §tiri,
inca nedeslu§ite §i incomplete, fie ca aceasta instalare nu se produsese
inca.
335-
www.dacoromanica.ro
 ALOCANDRU V. DITA

Numai cä dad timpul când se petrec evenimentele ce au dus

la instalarea lui Vlad la Argq poate fi, prin urmare, stabilit cu
destula precizie, i anume iN LUNA NOIEMBRIE - 1NCEPUTUL LUI
DECEMBRIE 1395 deci la peste un an de cind s-a socotit de catre cei
mai multi istorici, cu exceptiile consemnate deja cauzele i impreju-
rarile concrete in care are loc aceasta rasturnare a situatiei sunt
ind obiect de conjecturi Drept care, dând de-o parte multimea ipote-
zelor, "scenariilor" o "punctelor de vedere" ingaduite de golul informativ,
dar fdrd acoperire in litera documentelor cunoscute, observam ca nu
dispunem, pdna in prezent, decdt de o idee aruncatd in treack de Ilie Minea:
"Politica poloni prin concursul ofensivei turce§ti din toamna
anului 1395 ajunsese la rezultate nesperate in chestia orientald. Cdci
Vlad, instalat acum de catre turd la Argq, era indirect instrumentul
politicii polone."
Si se amintege actul omagial din mai 1396'34.
Adica singurul document limas de la Vlad, in baza cdruia trebuie
ludm in consideratie "factorului polon" o care-i dovedege existenta pe
tronul prii Romdne§ti (aldturi de actele lui Sigismund reamintim, in
numdr de dou §i de monezile pe care le-a bdtut)1 35. Deoarece acest act
a fost folosit indeob§te prin intermediul singurei versiuni integrale in limba
romand elaboratd acum aproape doud secole de Gheorghe 5incai136, gäsim
mai mult deck necesara o noud traducere, mai riguroasä, pentru a putea
vedea mai ciar ce contine aceasta veritabilá "fi§a politica personald" a
noului domn de la Arge§:
numele Domnului amin. Vlad, voievodul prii Române0
comite de Severin etc. Facem cunoscut tuturora pe care Ii prive§te, ca
sá aibd cuno§tinti de acestea, CA so cotind cu cuget curat §i amintindu-ne
cu inima neuititoare sprijinului binevoitor §i multele semne de
bunAvointl prin care staucitii principi i stdpIni ai no§tri domnul
Vladislav, regele Poloniei §i Lituaniei, mare cneaz i mogenitor al
Rusiei, i sotia lui, Hedwiga, regina Poloniei i mcOenitoarea Regatului
Ungariei, §i pe deasupra fiica rAposatului Ludovic, stfälucitului rege al
336
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Ungarieine-au rdspldtit pe noi §i stdpiniiile noastredi mai alesfaptul

cd acelafirege ,firegind ne-au ajutat s /1 objinem de curdnd voievoda-
tulTdrii Roma ne,sti ,si ski-pi nirile pe care le avem 'in Regatul Ungariei,
pecare ni le-au dat ssi ni le-au recunoscut ssi intdrit pentru vecie.
De aceea, socotim drept §i potrivit ca si le fim asculatori cu o atdt
mai perseverentd statornicie, cu dtprin spryintd acestor stdp dnitori
am (dins aceastd fnciltime ,si prin multiplele lor beneficfi am fost
wurati.
i deoarece am aflat cd sus-numitul Regata! Ungariei revine amin-
titei stAphitoare, Hedwiga, regini a Poloniei, ca unica §i singura in
viatd mo§tenitoare a zisului Regat al Ungariei i, prin urmare, 11 revine
§i sus-zisului stdpânitor, regele Vladislav, sotul ei, prin drept de mo§te-
nire, ga precum am aflat cd s-a stabilit prin dispozitiile zisului Ludovic
regele i ale locuitorilor Ungariei §i a fost hotdrit, §i noi, de asemenea
§i stipdnirea noastrd ne obligdm si-i recunoa§tem pe sapdnitorii
Vladislav regele §i Hedwiga regind ca sapânitori ai Ungariei. De aceea,
cu bund §tiintd, cu blind credintd, fill viclenie §i in§eldciune, prin
continutul celor de fatd declardm cd facem supunere §i omagiu
perpetuu, acelorgi stdpdnitori, regele Vladislav §i regina Hedwiga, §i
copiilor lor ca mo§tenitori ai regilor §i reginelor Regatelor Ungariei §i
Poloniei, cu toate stdpinirile §i supu§ii no§tri. Promitând cu aceegi
bund credintd acestor stipânitori regelui Vladislav §i reginei Hedwiga
§i copiilor g urma§ilor lor sus-zi§i, ca fncepand din ziva In care am
dat aceasta sd fim credinciofi ve,snici noi, skip dnirile ,s1 supwii
nogri, sd-i sprijinim cu sfatul, ajutonil §i preferinta impotriva tuturor
du§manilor §i potrivnicilor lor, &id §i de Cate ori vom §ti, §i sd le stdm
impotrivd cu toatd puterea noastri Nu-i vom ajuta pe du§manii lor.
Regatele lor §i once stipiniri [ale lol] nu le vom cdlca fdrd voia lor §i
nici nu le vom revendica, ba Ind neintelegerile §i controversele sau
nemultumirile ridicate prin vorbi sau faptd impotriva lor sau având
de gdnd si le ridice, le vom respinge, strdduindu-ne ca totdeauna dupi
puterile noastre O. le pistrAm (salvgarda) onorarea §i prestigiul. Pentru
aceste f angajamentd de acum, s-a aplicat sigiliul nostru spre dovadd,
pe acest act
D at in CetateaArge§ului in ziva Sfintei §i n edesp Artitei Treimi mai
1396. Anul Domnului o mie trei sute nouizeci §i ase." '37
337
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

Dintr-o dad suntem strAmutati de aceste declaratii in câmpul de fortl

al conflictului de interese si in mijlocul luptei pentru hegemonia asupra
Riskitului si Sud-Estului Europei care opunea de mai muld vreme unul
altuia pe cele mai mari si puternice state crestine ale vremii, Ungaria si
Polonia , pe fundalul ireconciliabilei crize dinastice mostenite dupl
moartea regelui Ludovic ce! Mare, care lisase deschis A nu numai succesiu-
nea la tronmile Poloniei si Ungariei, dar mai ales dreptul fiedruia dintre
sefii acestor cloud state de a se contesta reciproc, luptândpentru realizarea
unei uniuni dinastice. Pe fundalul acestei rivalitdti avusese loc deja o prima
modificare politia majord prin inläturarea de pe tronul Moldovei a lui
Roman I Musat, druia i-a urmat, in conditii ind insuficient cunoscute, in
a doua jumdtate a anului 1394, Stefan I, strans legat de interesele Coroanei
polone138. Situatia lui Sigismund se schimbd radical prin moartea
neasteptaa a sotiei sale. CAci moartea reginei Maria, fiica lui Ludovic cel
Mare si sora reginei Poloniei, ii anula practic acestuia dreptul la tronul
Regatului Ungar, la care accedase cu greu, fiind tot timpul contestat de o
parte a marilor feudali, vesnic divizati si opunându-i permanent
contracandidati'39. Or, acum, mai mult ca oricând, luptapentru refacerea
uniunii ungaro-polone devenise acua, tot mai multe voci ale mai-marilor
Regatului Ungar contestand dreptul la coroand al lui Sigismund, si, cum
era de asteptat, imediat cum a aflat de moartea reginei, Wladislav Jagiello
si sotia sa Hedwiga, sora defunctei, si-au reclamat imperativ drepturile
asupra Regatului Ungar, vizand o nota uniune personald, ca pe vremea
lui Ludovic cel Mare.
Dificult dtile prin care trece Sigismund, incidentulintervenitintre
aliati ,si retragerea ogilor regatului din tinuturile dundrene au creat
conditiile favorabile pentru o actiune externei concertatd polono-
moldo-otomandw, impotriva celui mai prestigios ,si puternic aliat al
lui Sigismund, devenit exponent in fata adversarilor al politicii
acestuia la Dundre, In asemenea conjunctwis-a reusit instalarea pe tron
a lui Vlad, al drui grad de rudenie cu Mircea nu poate fi deocamdatd
stabilit141, dar pe care titulatura de "comite de Severin" il in di cA carepre-
-338-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

zentant al acelorasi forte politice interne care-1 intronaseri cu

un deceniu in urmi pe insusi Mircea.
Cum noul domn declara solemn ci a fost pus pe tron de regele
Poloniei 0 subscrie la principalul obiectiv al pofiticii poloneze:
recunoafterea reginei Hedzviga drept suverandi a Ungariei',
inseama CA initiativa a pornit de acolo. Dar nu putem ti sigur,
deocamdata, dacä infaptuirea s-a fäcut cu participarea de ogi otomane
ca in cazul inlaturdrii lui Petru Rare§, insa fara a fi vorba de o expeditie de
proportii, §i cu atat mai putin de o campanie sultanala, caci in noua conjunc-
turd unitatea de lupta din primävard la nivelul factorilor de decizie politicä'
se scindase , sau a fost vorba de o stricta interventie militarä moldo-
polona, produsa pe fundalul unei presiuni exercitate permanent prin
atacuri pradalnice otomane. Oricum ar fi, interventia extern di a venit
sti pund brutal clasa conduceitoare in fata unei alternative: a
urmapolitica antiotomand in cooperare cu un Regat Ungar care
se dovedise dispus, a doua zi dupd victorie, seili reactualizeze
tendintele de cucerire in detrimentul aliatului, sau a accepta o
formula de compromis cuputerea otomanii aeum dispusti sali
reduce' programul initial de cucerire a Tel rii Roma neV`i
reactualiza nd totodatel alianta cu Polonia, ca mtisurii de
contracarare a expansionismului ungar. Omul celei de a doua
alternative a fost tocmai Vlad.
Un alt argument, aparent de neinlaturat, in favo area teoriei "fugii" §i
"restaurärii" lui Mircea I a pdrut a-1 constitui diploma lui Sigismund de
Luxemburg acordata lui Stibor, voievodul de origine polona al
Transilvaniei, la 8 decembrie 1397, diploma in care s-a pretins, §i se
pretinde, ca s-ar vorbi despre cele douä actiuni intreprinse de acesta in
vederea inlaturdrii lui Vlad §i in favoarea lui Mircea. Prima actiune
trecutä ca a Ill-a "expeditie" pe lista lui P.P. Panaitescu ar fi constat in
invingerea lui Vlad la trecerea lui Stibor prin Tara Romaneasca spre a
participa la expeditia de la Nicopole. Atunci nu ar fi reu§it mai mult de cat

339-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU If. DITA

sd-1 "restabileasce pe Mircea la Argef cum spune Nicolae lorga inci

de la discutarea pentru intdia oari in istoriografia noastri a acestui
document143 , dându-i posibilitatea sa fie §i el prezent cu un contingent
românesc la marea confruntare din septembrie 1396, dar dupa aceea, reve-
nind in "cea de a IV-a expeditie" ar fi dus pâni la capat opera inceputa §i,
urmarindu-1 §i inchizindu-1 pe 'Vlad in cetateaDdmbovita, 1-ar fi obligat sa
se predea, ducându-1 §i prezentandu-1 regeltii la Buda. Cu aceasta, opera
de "restaurare a lui Mircea pe tron", intreprinsi de forte din afara Tarii
Române§ti, s-ar fi incheiat144.

Dupa ce ne-am lamurit in ce au constat "expeditiile" lui Stefan de

Losoncz (nr. 1) §i Sigismund de Luxemburg (nr. 2), este de ajuns sa citim
pur §i simplu diploma lui Sigismund, spre a pune capat §i acestei ultime
fictiuni145. Iata pasajele invocate tocmai pentru teoria "restaurarii" lui
Mircea de catre Stibor:
"i acum mai in urml, ridicând <noi> ochii g indreptind de jur
imprejur cu rivna milostivei compltimiri luarea noastrd aminte spre
grelele §i prea apdAtoarele suferinte ale cre§tinilor §i vizand> cum
infricopta turmd a cre§tinilor este chinuità de cruzimea turceascä, cum
unii sunt adu§i in jugul celei mai injositoare robii, iar altii sunt dati
pierzArii prin cruda lor Opunere cuvArful spadei §i vdzind> ici teama
§i auzind>, colo bocete §i dincolo gemete, in pirtile cre§tine, spre
necinstea, ru§inea §i mare turburare a cre§tinilor §i spre dispretuirea
dumnezeirii §i marea supdrare a creginitAtii, <noi>, apdar, din
compitimire §i din curata rivni de apärare o pentru a pedepsi pe cruzii
du§mani ai cre§tinilor, ba chiar aiinsu§i Mântuitorului nostru, §i pentru
a ap Ara statul, chemii ndfeluriti locuitori inarman, din regatul nostru
,s1 din celetalte pri, i ridicandputernia oaste, in mare numdr ,si
uria,se obste, impotriva necredinciossilor turci ,s1 a tovar4itor lor, g
Cand am tAbArat prin Timipara spre Bulgaria, sus-numitul domn
$tibor voievodul, strIngind o puternicl ceati §i oaste de bArbati
credincio§i, anume din pArtile noastre ale Transilvaniei, g de alti
oameni luptitori de ai sii §i de nobili, §i steagul sIu avind in de ajuns
sprijin ost4esc in marea multime a pomenitilor oameni, a taluirttpe

340-
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

altei cale, anume prin Tara noastrd Rome" neascei, unde dumAnosul
Vlad voievodul, care atunci fusese pus i ridicat de numitii ttuti
la conducerea zisei noastre Tiri Româneti ssi care se afla acolo
cu o mare oaste de turci ci valahi, ie§indu-i in cale, <el> a dat cu
acesta, vitejefle, o mare bäteilie, cu greaua <pierdere> a ucilorci
rudelor sale, curisipiie de bunurici cu primejdia mortii, sci, standu-i
intr-ajutor dreapta Celui Prea hag invins intrecut cu glorie
pe numitul Viad voievodul, intr-o luptil data' de ei doi, §1 a dat o
lovitura cutezantei lui, punandul pe fugei impreunei cu insotitorii
lui, fiind greu reinit acolo numitul Vlad, care se da drept voievod.
Si de acolo, inaintand mai departe cu ostile sale, strdlucitul invin-
gdtor, pentru ca sá ne slujeascd cu credinti, si-a mutat tabdra si a ajuns
pAnd la oastea noastri de langi cetatea Nicopolul Mare din Bulgaria,
unde se inmultise oastea i ceata nenumdratd a pomenitilor pdgini.
atunci luptdndu-se acolo, ldngd pomenita cetate Nicopolul Mare, mai
mult timp, cu cea mai mare tärie, intr-o bdtdlie deschisd, cu soartä schim-
bato are, cu Baiazid, sultanul turcilor, i dand mortii cu ascutisul armelor,
pe cdmpul de luptd i bdtdlie, o mare ceati vicleand de turci, in care
prea asprd bätälie sus-zisul domn Stibor, luptdnd ca un preaputernic
atlet, netemandu-se nici de primejdia mortii, care totusi dá celor
muritori linistea intunericului, i infldcdrdndu-se necurmat de fapte
vitej esti, a primit o rand grea, chiar sub pomenita cetate fiind lovit de o
piatiä mare.
apoi, fiindu-ne soarta potrivnicd i precumphind asaltul
ndvala dusmand a acelor turci [...] puterile otirü noastre fiind, vai,
aproape cu totul frdnte i sfärâmate, i sotii care intovdrdseau pe
pomenitul domn Stibor, voievodul nostni, i bdrbatii nobili, rude si
consdngeni de ai lui si multi ostasi ailui, care s-au luptat i s-au rdzboit
statornic pentru binele nostru si al hitregului nostru regat, ba inci
pentru intregul stat, fiind cu totul zdrobiti i ucisi de numitii pdgdni
fugindfare i de voie spre Tara noastrei Romeineascei, amfacut, soarta
fiindu-ne mereu potrivnicei, drumul inapoi, impreund cu numitul
domn tibor ,si Cu ceilalti putini prelati ci baroni, §i apoi, coborind
mai mult timp in cordbii pe fluviul Dundrea <si> din locul unde Thetis
fluviul Dundrea se unesc i intri in valurile mdrii am trimis pe sus-
zisul domn Stibor impreund cu alti baroni ai nostri in regatul nostru
341

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU VI DITA

sus-zis ca si pizeasci §i si tini regatul nostru in lipsa noastri. lar el,

luand-o inapoi de acolo §i. inaintind fill oprire spre pirtile noastre
ale Transilvaniei §i impiedicandu-i pe valahi # pe alti du§mani ai
regatului nostru de la once uneltire riluteicioasd , a stins, a potolit §i
a pus capit, prin birbitia g intelepciunea sa cu potriviti cumpineali,
la nivilirile §i la toate certurile, care din pricina lipsei maiestitiipoastre
s-ar fi putut na§te, ivi iintimpla acolo, in tinuturile regatului nostru §i
cirmuind in lini§tea picii pomenitele noastre pirti ale Transilvaniei,
le-a pAstrat neatinse V nevitimate pentru maiestatea noastri
Dar ce si mai spunem! Dupi ce cu sirguitoare purtare de grig au
fost acestea sivir§ite de el, mai apoi, aduntind numitul domn tibor
o mare ceatti de &fhb* # osta# nobili inarmati, a telbeirtit In zisa
Tani Romaneascdpand la cetateanumitcl a Dambovitei # a asediat
cu oamenii siii acea cetate, in care fusese impins fi alungat sus-
zisultlad voievod, 0 stdruind In asediereanumitei cetgi 0-au klsat
acolo oamenii sea atlita timp NMI:- ce sus-zisul Vlad voievodul afost
scos de nevoie din zisa cetate, de dare numitul domn sStibor, ,slie#nd
de acolo i'mpreund cu sosia sa, cu copiii # cu toad suita sa, a leisat
cu totul acea cetate a Ddmbovitei in mdinile fi In supunerea noastrg
# scogindu-1 pe acel 'Vlad voievodul din zisa cetate # aduceindu4 la
ascultare # credintcl fag" de noi, bau adus ssi fnfdtissat fnaintea
luminittiei noastre, ca sti primeascel cu buntivoingi, milostivire #
tndurare pentru cele &Iva' rssite."'46

Dupa cum se vede, documentul nu confine nici cea mai mica alu-
zie la o actiune in favoarea lui Mircea, numele acestuia nefiind nici
macar pomenit. in plus, Sigismundil trateazd pe Vlad ca "pretins voievod",
ceea ce presupune Ca' el §i In acel momentilconsidera pe Mircea ca domn
legitim. Este atitudinea ce razbate §i din celdlalt document, emanand de la
Maternus, episcopul Transilvaniei, in care se vorbe§te despre "Vlad voie-
vodul" §i chiar simplu "Vlad"47, deci nu "Vlad voievodul Tait Romane§ti"
cum o cereau uzantele cancelariei, §i cum o facuse insug Sigismund intr-
un document de aceea.5i factura din 26 mai 1394, de astadati avandu-lca
subiect pe "Mircea voievodul Tirii Romane§ti", pe "pomenitul domn
(dominus) Mircea voievodul"148.
342
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

Fata de inanitatea dovezilor pentru expeditiile lui Stibor "in favoarea

lui Mircea", nu mai ramane decat s 'a admitem cd, in realitate, Mircea
nu a fost niciodata obligat sa-fi para. seascd tara fi a ramas tot-
deauna, pentru o parte din ea, domnul recunoscut. Deci nu se
poate vorbi de o "intrerupere" a domniei149, de felul celorintamplate mai
tarziu altor domni, ci doar de un "dualism al puterii", asemanator celui ce
avea sa se instaleze in anu11916, dupa ocuparea Bucure§tilor, sau, poate,
ca acela dintre fratii Ilia§ §i Stefan din Moldova deceniilor patru-cinci ale
veacului al XV-lea.
A§a cum atunci Moldova a devenit teritoriul rezistentei, care n-a putut
fi cucerit, Mircea §i-a organizat rezistenta dup a opinia noastra la vest
de Olt §i in tinuturile de peste munti, care se aflau in stransä comuniune
de viatd cu Tara Romaneascd, comuniune cultivata sistematic de Mircea150.
In nici un caz Vlad nu a putut stapani Amla§ul §iFlgarapl, iar pentru inexis-
tenta stapinirii sale la vest de Olt pledeaza absenta monedei pe care a
emis-o, gasita in schimb in partea de rasärit, in special in Dobrogea151, ca
§i retragerea in Cetatea Dambovitei, care se and tot intr-o zond din aceasta
parte a tarii152, indiferent de localizarea sustinutä de istoricii §i arheologii
interesati de subiect153.
Dar mai exista cloud argumente decisive privind statutul lui Mircea I
In rastimpul 1395-1396.
Primul: inscriptia de pe clopotul cel mic al Manastirii Cozia, do-
cument strict contemporan, pe cat de laconic, pe atat de bogat in
informatii:
"i* in anul 6903 <1395> luna aprilie 4. Acest clopot
a fost &cut in numele Sfintei de viati ficitoarei Treimi,
In zilele marelui domn Mircea voievod; staret Gavril."154
Prin urmare:
- 1a4 aprilie 1395 Mircea 1 se afla in tail, deci nu "fugar" §i
"alungat" din domnie;
-343-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

- la 4 aprilie 1395 "Marele domn Mircea voievod" era

stdpAnul efectiv al intregii Tan Românesti, asa cum vedem ail
indicd titulatura;
- la 4 aprilie 1395 Tara Româneascd era o tara care nu fusese
rdvä.' itä" de rdzboi, cu atát mai putin de unul atát de pustiitor ca
cel inchipuit cd ar fi avut loc cu sase luni in urmi (octombrie
1394), iar Mirceal nu se afla in dificultate. Cdci actele de ctitorie
se fac in vremi de liniste si niciodatd de domni hartuiti, amenintati
cu izgonirea si detronarea.

Al doilea: Particip area sa, in septembrie 1396, in fruntea unui corp

de oaste româneascd, la marea confruntare militará de la Nicop ole. Aceastd
oaste, care nu putea fi "oastea cea mare" a tdrii, este totusi atk de insem-
natd ca numdr, incât ii ing 'Mule domnului sd ceard a da primul atac si chiar
il recomandd, impreund cu faima si experienta sa, ca pe cel mai indrituit
s A fie conducatorul intregii batilii155. Este mkturia cea mai elocventd
ci, in septembrie 1396, Mircea I, pe care Schiltberger, martor ocular la
evenimente, si-1 aminteste, nu in postura de "refugiat", ci de suveran
("Atunci a venit Domnul Tara Române§ti munit Mircea"156 ),pastra in
jurul sau o insemnata parte din clasa conducatoare, prin excelenta
militara. Schiltberger ne spune CA "a luat cu sine o mie de oameni din
oastea sa si a facut recunoasterea dusmanului", si cd vázAnd cd erau
200.000 de turci "domnul Tdrii Românesti a cerut sd i se ingdduie sd dea
primul atac"57. Nu intrd in discutie aici realitatea cifrelor, ci doar a
proportiilor. Nu un refugiat cu o mând de oameni putea cere deschiderea
luptei cu un du§man de a cdrui putere deosebitd era constient. Ci numai
un comandant de armatd sigur pe forta si loialitatea ostasilor sdi, Cu nimic
-
mai prejos in ierarhia feudalilor adunati la Nicop ole, care - si e de retinut
nu-i refuzd "onoarea primului atac", invocánd inferioritatea in rang, de
netrecut cu vederea intr-o lume a simbolului dus pAnd la limitele ratio-
nalului158, ci doar prioritatea data' de drumul 0 cheltuielile facute.
Un domn care-si putuse mobiliza armata nestingherit g veni neimpiedicat
-344-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MIRE

de nimeni deci dintr-o parte a phi care-i apartinea spre a fi prezent la

cea dintai §i cea de pe urma confruntare a "Europei" cu puterea in plina
ascensiune a Semilunii a§a ne apare Mircea la Nicopole. La scurt timp
dupa aceea, el este stipin deplin pe teritoriul intregii tiri, din
moment ce Vlad se afla "hnpins §i alungat" in Cetatea Dâmbovitei (sub
munte) unde tibor il asediazd pentru ca "scotându-1 pe acel Vlad voievodul
din zis a cetate. §i aducândul la ascultare §i credintl t'ata de noi", sll infdti-
§eze la Buda regelui Sigismund "ca s ä primeasd, cu bunlvointd, milostivire
§i indurare pentru cele sdvar§ite". Era, cel mai probabil, un mod de a tine
la Buda un "om de schimb" cu care domnul 'phi Române§ti sd poata fi
§antajat. Oricare va fi fost intentia lui tibor când s-a hotirit si
treaci in Tara Romineasci li si-1 captureze pe cel "impins §i alun-
gat" intr-un ultim refugiu, un lucru este ciar: nu a fost o expedi-
tie a IV-a pentru restaurarea lui Mircea la Arge§ ! La data
aceea el era stipin pe situatie §i-1 transformase realmente pe Vlad
In ceea ce istoricii s-au nevoit, de un secol, si-1 transforme
fictiv pe marele domn.

Acestea sunt toate documentele epocii, §i atAt ne spun ele despre

realitate a acelor timpuri. Restul...
Restul a tinut §i tine de cap acitatea istoricilor moderni de a le
interpreta!

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRUV. DITA

NOTE

I Gheorghe T. Ionescu, Contributiuni la cronologialtii Mircea cel Man si a

lui Vlad Voevod fn Tara Romeineasa, in Materiale ale Sesiunii stiintifice a Institu-
tului Pedagogic Bucuresti pe anul 1956, Bucure§ti, 1957, p. 263-286. Prin acest studiu
G.T. Ionescu inceard sa argumenteze urmind pas cu pas, §i nu o data dincolo de
limite le MO:tulle de etica §ffintifica opiniile lui PP. Panaitescu sustinute in monogra-
fia pe care i-a dedicat-o domnului muntean, opinii sintetizate de Insu§i autorul lor
dupä cum urmeaza: "Se fdcuseril deci patru expeditii din Ardeal, la scurt interval
una de alta, pentru readucerea in scaun a lui Mircea: prima cu banul sS't6fan de
Losoncz, terminatd prin moartea acestuia, a doua a lui Sigismund fnsusi, termi-
nate' prin lupta în munti la Posada, a treia a voievodului Ardealului tibor, care
aduce pe Mircea la Nicopole, a patra a aceluiasi voievod ardelean, and a fost
prins In sfirsit Vlad voda" (PP. Panaitescu, Mircea cel &Ilan, p. 273).
2 "in zilele acestui rege s-au dus lupte de asemenea de mai multe ori in partite
transalpine, determinate intotdeauna de rebeliunea acestui neam. Totu§i, cea mai mare
lupta a fost aceea care a fost data in aceste parti sub conducerea stralucitului barbat
Stefan de Losoncz banul, care, macar cä a avut un stir§it trist, ramine totu§i demna de
o amintire vie. Caci erau in acele vremi in tara aceasta doi principi, unul Dan §i celdlalt
Mircea, amindoi näscuti din acelä9 singe, care se straduiau in mod egal sä raminä
singuri stapinitori. Si and Dan §i-a dat seama ca partida lui este mai slab' a cenit in
grabä sprijinul turcilor, i punind mina pe ea [pe puterel constrinse cealalta partida
sa fuga. Dar Mircea, and §i-a dat seama ca fortele sale sunt insuficiente pentru a
respinge pe dumanul strain, a cerut ajutorul regelui Sigismund. De aceea, In sprijinul
acestuia a pornit banul Stefan de Losoncz cu multe cete de oameni inarmati, trimis de
rege. Dar acesta, and o luptä singeroasa, fiind inferior du§manului, dupa multd
ucidere de ambele pärti a pus sfir§it deopotrivä i razboiului i vietii sale, cu pierderea
capului. Cad dup a uciderea comandantului, cei care luaseri fuga au oferit du§manului
o mare pradä §i de bunuri §i de persoane. Sfir§itul acestui razboi a fost unnat de un
uria§ miracol. Caci dupd ce au trecut, dupä acest macel, vreo doi sau mai multi ani,
unii se duseserä ca sä vadä oasele celor uci§i pe acest cimp de lupta §i pe and priveau
uluiti nenumaratele coaste, atit ale oamenilor, cit §i ale animalelor ucise acolo, au
auzit o voce aproape umanä, in acela§i timp slabä i greu de inteles. Uluiti, au privit
deci ici i colo fail a vedea totu§i pe cineva, din care pricina s-au socotit prada unei
fantasme §i loviti de o mare spaimä au limas mult timp locului. Si cum acea voce

346--

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

continua, g intre murmurele pe care le auzeau au constatat ci se pomeneau mai des

numele ceresc al Domnului nostru lisus Hristos g al Prea Glorioasei Sale Maici Maria,
reveninduli, i voind si §tie ce inseamni aceastä minune, au pornit mai departe. in
cele din urna, intre oasele omene0i dezgolite de putrefactie i aflate ici 0 colo *rate
ierburile inverzite, au gäsit numai un cap intreg. 0, Prea Strilucita Regina a Cerului,
numele Tau sfint prin ce lauda sa-L preamärim, ce multumiri si-Ti aducem, prin ce
glorie sa Te veneram, dat fiind cä toate puterile omene0i nu Te pot läuda indeajuns.
Numai acela sä inceteze cu laudele pentru Tine care invocind sfântul Tau nume, nu a
simtit bunavointa Ta, dar nimeni dintre cei care Ti-au cenit sprijinul i s-au refugiat la
sfanta Ta aparare nu a ramas neajutat. Caci mare exemplu este pentru noi Santa
Fecioarä aceastä minune uria§1 pe care ne-ai aratat-o noua in persoana acestui om.
Cäci atunci cind au vazut intreg corpul neinsufletit i putrezit §i numai capul viu
limba vorbind, inlenmiti au fost cuprin0 de o mare uluire, dat fiind cA carnea intregului
corp fusese consumatä timp de atatea zile de clima fierbinte averii §i rigoarea ctunplitä
a iernii 0 de foame §i de sete, nu s-a mai pästrat deck capul. Celor care priveau uluiti
el le zise: «Cel de care vä mirati sunt o fipturä a lui Dumnezeu §i cre0in care, dad.
sunteti cre0ini, pentru numele Aceluia care pentru voi a murit pe cruce, aduceti-mi un
preot ca sa ma spovedesc.» intrebat apoi in ce fel a trait in acele zile, raspunse:
«Preasträlucita Fecioari Maria m-a favorizat ca si nu mor firi primirea tainelor
biserice0i, m-a pästrat Valid la venirea voasträ §i dad nu mi spovedesc, nu pot si
mor.» intrebat din nou: «Din ce pricina Glorioasa Fecioara ti-a acordat tie aceastä atk
de mare favoare.» Rispuns e: «Am ajunatintotdeauna cu päine §i cu api zilele dinaintea
celor §aptr skbätori ale Ei 0 am celebrat cu cea mai mare devotiune sarbkorile Ei. $i
Ea a fost pentru mine speranta vietii 0 a mortii.»Dupa ce a venit preotul i s a savir0t
spovedania §i celelalte care trebuiau si urmeze s-a odihnit in pace." (Johannes de
Thurocz, Cronica Hungarorum, tom. I: Textus, editerunt Elisabeth Galántai et Julius
Krist6, Budapest, Akadémiai Kiadó, 1985, p. 224-225; pentru textul original vezi vezi
Anexa 11)

3Documenta Romanae Historica. D: Relatii bare Tdrile Romdne, vol.!: (1222-

1456), doc. nr. 97, p. 153; vezi mai jos nota nr. 147 (p. 383-384).

4 Hurmuzaki , vol. I, partea a la (1341450), Bucure0i, 1890, doc. nr. 316,

p. 374-375.
5 D.R.H., D, vol. I, doc. nr. 100, p. 158-160.

6 Capitolului citat de noi la nota nr. 2, intitulatDespre rdzboiulpurtatde banul

sSlefan de Losonczin pärtile transalpine, caruia cu greuli poate stabili cineva contactul
cu realitatea, trebuie sa-i adaugam i capitolul: Despre armata / campania regelui

347-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRUV. DITA

Sigismund in piírtile transalpine yi despre moartea reginei Maria, pentru ca astfel

cititorul sa aibi la indemana de la bun inceput cele douà "piese de rezistente ale
cronicii lui Thurócz, care neavând nici micar in economia scrierii cronicarului
maghiar vreo legituri, au fost totu0 combinate i invocate dupa bunul plac al
fiecarui autor interesat de istoria acelor timpuri:
"Dupa acestea, regele Sigismund, in al §aselea an al domniei lui, a pornit cu
razboi impotriva neamurilor transalpine. Acest neam, neincrezator in fortele sale,
chemase o trupa puternica de turci pentru a se apara. Deci, pe cand ogile regale, dupd
trecerea muntilor acelei tan, se coboris era in cimpie i i0 pusesera tnipele in linie de
bataie i dadusera semnalele de lupta, delndati turcii, ca §i valahii speriati de strain-
cirea arm elor prin care expeditia regala se proteja, insp aimantati se incredintara fugii
prote cto are. Dar Ntirea regala i-a urmarit cat a putut. Cädeau turcii §i valahii la dreapta
§i la stinga §i celor cazuti li s-ar fi adäugat mult mai multi dad caii ostmilor, obositi de
marea greutate a armelor celor care-i calare au, nu au mai putut s fie egali cu alergarea
celor care fugeau i dad, intervenind noaptea, nu li s-ar fi dat acelora posibilitatea
unei treceri in siguranta a Dunarii. De ace ea, regele Sigismund, dupi ce a pus pe
fugi armatele dwmane, a inconjurat cetatea Nicopolului Mic cu un puternic
asediu. Se apärau atunci, aici, §i turcii i valahii i provocau adesea, iqind dintre
ziduri, nu putind invälmapald armatei regale. Regele ins* adAugand i ma0nile
de rAzboi, a transformat in ruine aceasti cetate, care era deja in mare parte
distrus* a mat-o cu asalt, §i ucigánd pe unii dintre apiratorii ei §i luAndu-i
captivi pe altii, a fixat acolo o garnizoanA ungarà. Apoi, dupa ce a impus jugul
supunerii oamenilor din aceste parti, s-a înapoiatln Ungaria cu triumf fericit Tot-u0
inci nu se inapoiase and regina Maria cuprinsi de o boala grea a piräsit
domnia i viata. lar aceasta moarte nu i-au provocat regelui Sigismund putina grij a,
cad Ladislau, regele polonilor, avea in le gatura de casatorie pe sora uterina a defunctei
regine, numita Hedwiga. Sfatuind-o deci pe sotia lui sa puna mina pe sceptrul surorii
sale moarte, a pornit Cu o armatä numeroasa Impotriva regelui Sigismund. i daca
prea respectabilul parinte, domnul loan de Kanisa, arhiepiscopul de Strigoniu, nu ar
fi intärit hotarele regatului cu o puternica ceata de ()stag, ambitiosul principe, in
absenta regelui Sigismund, ar fi putut sa-i tulbure puternic stapanirea." (Johannes de
Thurocz, op. cit., ed. cit., p. 210-211; vezi Anexa I; sublinierile din acest document, ca
§i din toate pe care le folosim in acest capitol, ne apartin)
7 Combinatia a fost ra'cutà de PP. Panaitescu in op. cit , p. 223, 253-258.
Pentru intreaga problematica, asupra cIreia, de aide', vom insista §i in cele ce urmeazi,
vezi Alexandru V. Ditä, Cel dintai ecou international al victoriei romiineti de la
Rovine din 17 mai 1395, In loc. cit.
8 Vezi, spre exemplu, opinia lui N. Iorga care vorbege de "pribeagul" Mircea,
348

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CET- MARE

venit la batalia de la Nicopole "in aceastä situatie ingustä, doar cu cásiva casnici in
jurul ski" (N. Iorga, Istoria Romanilor, vol. III, p. 304).
9 Am fost de-a dreptululuiSi sä intalnim ace ea§i "reconstituire" phi i In lucrarea
unui excelent cunoscator al epocii i cel mai bun al domniei lui Sigismund de Luxem-
burg: "Domnitorul Tarn Románe§ti, voievodul Mircea (1386-1418) din dinastia Basarab,
In afara intereselor sale antiotomane era legat apriori de Ungaria prin relaSiile sale de
rudenie, intrucit sosia sa, probabil membrä a familiei Lackfi, avea proprietäti in comita-
tele Zala i Pesta. Din acest motiv nu-i putea fi greu ca in primivara lui 1395, la Brgov
dupa ce in anul precedent sultanul Baiazid it izgonise i 11 pusese in locul sat' pe
boierul Vlad, stabilind garzi otomane la Nicopolul Mic ceara sprijin lui Sigismund
säli asume o obligatie intaritä prinjuramint sä sprijine cu toate forsele sale armata
ungureasca cu ocazia campaniei de eliberare. Campania lui Sigismund din vara anului
1395 a fost incununatä de succes: a trecut prin Tara RomâneascI, de la Campulung la
Or§ova, a ocupat Nicopolul Mic, iar pe Mircea l-a ajutat recapete tronul. Intrarea
lui Mircea printre marii feudali unguri a fost menita si faca directi relasia feudall al
card semn era ca in anul 1399 gasim domeniul Sebesvar din comitatul Cluj in mainile
sale." Mályusz Elemér, Sigmond kirdly uralma magyarországon (1387-1437),
Gondolat, 1984, P. 112; vezi §i editia in limba germand, Kaiser Sigismund in Ungarn
(1387-1437), Budapest, Akademiai Kiad6, 1990, p. 141.
1° Florica Lorint Din istoria unui imperiu. Turcii otomani, Bucure§ti, Editura
StiinSifica, 1963, p. 45-56; Ion Negoiu, Mircea cel Beltran, Bucure§ti, Editura Stiinsifica,
1965; Nicolae Constantinescu, Mircea cel Bdtriin, Bucuregi, Editura Militará, 1981;
mile Thrdeanu, Les luttes roumains pour Pindépendance. La défense du Danube,
du XIV' au XVI° siècles, in "Roumanian Studies", V (1980-1986), Leiden, 1986, p. 8-17;
Francisc Pacurariu, Romanii si maghiarii de-a lungul veacurilor. Paralelisme
interferente, convergente si contradictii In cursul istoriei, Bucure§ti, Editura
Minerva, 1988, p. 79.
11Filmul "Mircea", dupi un scenaiiu de Titus Popovici §i in regia lui Sergiu Nicola-
escu, este exemplul cel mai graitor.
12 Georgius Pray, Historia Regum Hungariae cum notitiis praeviis ad
cognoscendum veterum regni statum pertinentibus, Opera et Studio 11..1 et in tres
partes divisa, Budae, 1801, tom II, p.162, 165-167, aici se afli schitati, cum am spus
deja, pentru prima oari o teoria "restauririi" pe tron a lui Mircea I Cu ajutor
ungar. Vezi supra Capitolul I, subcapitolul intitulat Istoriografia Ungariei, p. 62-88;
vezi Anexa
13 Spre exemplu, iatä ce se poate citi intr-una din ultimele sinteze de istoria

349-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRUL DITA
rombilor apkute in afara spatiului romanesc: "Plus expos& par sa position géogra-
phique la Valachie fut la premiere A. réagir. Dès 1390 le volvode Mircea l'Ancien (Mircea
cel Bdtran) (1386-1418) lano une expédition pour déloger une année ottomane qui
s'était établie en Dobrudja. En 1395 le sultan Bajazet I" envahit la Valachie A la tête
d'une puissante armée: le choc eut lieu le 17 mai A Rovine près de Craiova.
Mircea aux prises avec une révolte des boyards s'enfuit en Transylvanie pour
se mettre sous la protection du roi de Hongrie. Son adversaire devint volvode
sous le nom de Dan ler sic! (1395-97) et accepta de payer le tribut (haraci) au
Sultan." [Mai expusk prin pozitia sa geografick Tara Romaneasck a fost prima care a
reactionat. Inca din 1390, voievodul Mircea cel Mean lansi o expeditie pentru a alunga
o armata otomana ce se stabilise in Dobrogea. In 1395 sultanul Baiazid I invadi Tara
Romaneasca in fruntea unei putemice annate. Ctocnirea avu loc la 17 mai, la Rovine,
langa Craiova. Mircea, in lupta cu o räscoala a boierilor, fugi in Transilvania pentru a
se pune sub protectia regelui Ungariei. Adversarul san deveni voievod sub numele de
Dan I i accepta sa plateasca tribut sultanulud Georges Castellan, Histoire de la
Roumanie, Paris, Presses Universitaires de France, 1984, p. 11-12.
In 1992, Castellan revine pentru a afirma ca "Mircea îi va salva tronul, dar
va accepta sA plAteasa tribut sultanului va ceda acestuia Dobrogea", pentru
ca in cronologia sintetici de la finele acestui nou volum sa precizeze exact ce
semnificatie reala aveau pentru el evenimentele petrecute in Tara Romaneasca in
primavara lui 1395: "Victoria de la Rovine, la nord de Dunke, asupra printului
valah Mirce a ce! B Atan." (Georges Castellan, Histoire des Balkans, XlVe-Xr
Paris, Fayard, 1992, p. 69; 482).
14 Octavian Iliescu, Vlad P, voivode de Valachie: le règne, le sceau et les
monnaies, in "Revue Roumaine d'Histoire", XXVII (1986), nr. 1-2, p.73-105.
15 Barbu T. Campina, op. cit., in vol. cit.; vezi supra p. 273-274.
16 Vom face totu§i o exceptie pentru a mentiona un recent i curios hibrid
istoriografic, care pune intr-o ciudata §i imposibila ecuatie data de 17 mai 1395 pentru
batalia de la Rovine, cu retragerea de pe cdmpul de luptä a victoriosului voievod
datorita insuficientului potential militar romdnesc, cu abandonarea sa de catre boierii
"aliati" cu Vlad, cu fuga lui Mircea in Transilvania §i instalarea de catre Baiazid a lui
Vlad "Uzurpatorul". Este vorba despre o ultima i voluminoasa sintezä romaneasca
de istorie nationala destinati uzului "strainatatii": A History of Romania. Edited by
Kurt W. Treptow, la§i, The Center for Romanian Studies, The Romanian Cultural Funda-
tion, 1996, unde citim: "On 17 May 1395, Mircea the Old defeated a powerful Ottoman
Army led by the Sultan Bayezid I at the battle of Rovine. Neverthelles, the numerical
inferiority of his troops and the threat of new attacks by the regrouped Ottoman forces

350-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

compelled Mircea to retreat toward Arge§, the capital of the country at that time.
Pursued by the invaders and abandoned by some of his boyars who allied with his
rival Vlad, Mircea was forced to take refuge in Transylvania, while the sultan installed
Vlad I (the Usurper) on the throne. For next two years, Mircea and Vlad struggled for
the throne of Wallachia, each ruling over parts of the principality." [Pe 17 mai 1395,
Mircea ce! Bätrin a infrint in bitilia de la Rovine o puternici armad otomand condusi
de sultanul Baiazid I. Totug inferioritatea numeridi a trupelor sale §i amenintarea
unor noi atacuri ale foil.elor otomane regrupatel-au silit pe Mircea si se retragi citre
Arge§, capitala de atunci a drii. Urmdrit de invadatori §i abandonat de unii dintre
boierii sal, care s-au aliat cu rivalul Vlad, Mircea a fost fortat si se refugieze in
Transilvania, in timp ce sultanul it instala pe tron pe Vlad (Uzurpatorul). Pentru
urmdtorii doi ani Mircea §i Vlad s-au luptat pentru tronul Valahiei, fiecare stipanind
pärti din principatl (p. 99-100).
17A. Haber, Die Gefangennehmung der Königinnen Elisabeth und Maria von
Ungarn und die Kiimpfe König Sigismunds gegen die neapolitanische Partei und
die iibrigen Reichsfeinde in den jahren 13861395, in "Archly fiir östeffeichische
Geschichte", LXVI (1884), p. 547.

18 Constantinfirdek, Geschichte der Bulgaren, Praga, 1876, p. 353: "0 expeditie

contra lui Mirceaurma sä consolideze cucerirea Bulgariei. In toamna lui 1394 Baiazid
trece Dundrea. Cu el ii ducea, dei in contra vointei lor, pe Stefan Lazarevici, Constantin
§i regele Marko. La 10 octombrie i-a bitut Mircea la o am* numità «La Rovine», pe
turci, intr-un masacru in care nori de sägeti ar fi intunecat cerul. 0 multime de pag §i
de voievozi au cdzut in aceastä zi, intre ei i Marko, cel intrat in istorie, §i cu el Constan-
tin. Dupd p oyes tirea unui contemporan, Marko i-a spus in ainte de luptd lui Constantin:
«EL! spun §i rog pe Dumnezeu sä ajute pe cre§tini, iar eu sd cad printre primii in aceastä
batilie». Dar eposul popular nu 1-a lisat si moari Se poveste§te cd el a§teaptd intr-o
pe§terd ziva and va vedea din nou lumina soarelui. Baiazid a trebuit, dupe': ofugel
lipsitel de glorie, sä incheie pacea cu Mircea." [Ein Zug gegen Mirce sollte die Erobe-
rung Bulgariens befestigen. In Herbst 1394 iiberschrittBajezit die Donau; mit ihn zogen,
wenn auch ungern, Stephan Lazarevic, Konstantin und König Marko. Aber am 10
Oktober schlug Mirca auf einem «na Rovinach» genannten Felde die Tiirken in einen
Genetzel, in welchen Wolken von Pfeilen den Himmel verdunkelt haben sollen. Eine
14 enge Pascha's und Voyvoden fielen an diesen Tage, unter ihnen der historiche Marko
und mit ihn Konstantin. Nach der Erziihlung eines Zeitgenossen sagte Marko vor der
Schlacht zu Konstantin: «Ich sage und bitte Gott darum, er möge den Christen beistehen
und ich mbge in dieser Schlacht unter den Ersten fallen». Die Volkssage lässt ihn aber
nicht sterben; man erzählt, dass er in einer Höhle den Tag abwarte, wo er wieder das

351

www.dacoromanica.ro
 iaLLEXANDRU If. DITA

Sonnenficht erbficken soll. Bajezid rnusste nach einer umiimlichen Flucht mit Mirca
hieden schliessen.]
19 A. Huber, art. cit., in loc. cit., p. 541-548:

"lar acum Sigismund a inceput sa restabileascä din nou stapinirea Ungariei

asupra fostilor printi vasali din estul i sud-estul regatului sàu, voievozii Moldovei
Valahiei, dintre care primul recunoscuse In anu11387 suzeranitatea regelui Poloniei,
iar celalalt incheiase In decembrie 1389 cu acesta o aliantä contra regelui Ungariei.
Thurelcz relateaza cä Sigismund, In al patrulea an de la incoronarea sa, asadar
1390 sau inceputul lui 1391, i-a atacat pe moldoveni si pe valahi care se rizvratisera.
Voievodul de atunci al Moldovei, Stefan, a mobilizat pentru aparare toate fortele
poporului säu, a aparat muntii si a blo cat trecatorile cu sopaci täiatisi a plasat acolo
arcasi. Oastea regelui, care n-a aflat nimic despre toate acestea, ar fi fost acoperitä de
o ploaie de sageti, lar multi oameni i cal au fost loviti. Ostenii unguri ar fi coborat de
pe cai, i-ar fi atacat pe valahi i dupa ce i-au omorit pe multi dintre ei, i-au silit sa se
retragi Dupi aceea Sigismund a inaintat pAna la resedinta voievodului, care s-ar fi
infatisat cu nobilii sal in fata regelui, i s-a aruncat la picioare i i-a cenit iertare in
cuvinte umilitoare, lar de acum inainte i-a fagaduit prin jurämänt loialitate si plata
unui tribut anual. Sigismund i-a lasat atunci pe soldatii säi sä se odihneasci un an si
apoi, in al saselea an al domniei sale, a atacat micul popor transalpin (in Valahia) care
pentru apararea sa solicitase si cateva detasamente de turci. Dupä ce trupele regale
au trecut muntii i In campie s-au asezat In ordine de bataie In fata inamicului, turcii
valahii, orbiti de strälucirea armelor ungare, au inceput sä fuga, insä ungurii i-au
urmärit i i-au omorit pe inamici in dreapta i in stinga i ar fi omorit si mai multi,
dad din cauza armelor grele ale cavalerilor, caii n-ar fi obosit, i n-au mai fost in stare
sá tini pasul cu inamicul, iar noaptea care se apropia le-a dat acestora posibilitatea si
se salveze peste Dunäre. Sigismund a atacat atunci cetatea Micul Nicopole, care era
apirati de turci i valahi, pe care a cucerit-o dupi ce a distrus-o in mare parte cu
masini de asediu, iar aparatorii, daci n-au cäzut, au fost luati prizonieri si a fost aezatä
acolo o garnizoana ungureasca. In cele din wink dupi supunerea Valahiei, s-a intors
triumfator In Ungaria, unde intre timp murise sotia sa Maria (Thur6a, 1. 4, c. 5 §i 6
ap. Schwandtner I, 218).
Istoricii unguri mai noi au considerat, ca g pe celelalte, drept verosimili i aceastä
relatare a lui Thurócz. Expeditia contra Micului Nicopole au fixat-o In anul 1395, deoare-
ce nu mai este fundamentatä presupunerea anterioari ca regina Maria ar fi incetat
din viati chiar din 1392, avand in vedere mai multe documente ce vorbesc despre ea
emise in anii urmätori. Dar niciunul nu se indoieste cu privire la anul 1390 indicat de
Thurócz pentru supunerea Moldovei. Si totusi aceasta este in contradictie fátiä cu
documentele In raport cu care un scriitor ca Thur6cz nu poate fi luat in considerare.
352-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Sigismund relateaza acela0 lucruin do cum entul s au pentru neamul Kanisay, arhiepis-
copul Johann de Gran o fratii sai Nikolaus §i Stephan, din anul 1397, dupä ce mentio-
neazi cucerirea Doborului, supunerea Bosniei i recucerirea Dalmatiei i Croatiei:
«dupa aceea (postea) am pregitit o armati putemica contra tirii noastre Moldova,
care s-a imp otrivit [in mod du§minos] contra noastra o a supu01or no§tri, Stephan de
ICanisay, care atunci era comite al secuilor, inaintea inträrii noastre in Moldova, ca
aceasta si fie asigurati, a invadat tinutiil ca o companie formad din oamenii sal i ca
legiunea din secuime, iar cand am avansat cu arhiepiscopul Johann §i escorta sa
inarmati aces ta s-a intors la noi i ne-a asigurat dnunul. Pe cand Stephan trecea peste
munti o alte obstacole, ducind lupte ca valahii o voievodul lor stefan, am ajuns in
Moldova 0 ne-am gezat tabära länga re§edinta voievodului. Dupi ce mai inainte a
cerut §i a obtinut iertare pentru nesupunerea sa, voievodul impreunä cu nobilii sal o
ai toti valahii s-a obligat si fie in slujba noasträ i si pläteasci tributul obi§nuit ca
semn al recunogterii stäpaniriinoastre, situatie ce a fost confirmad prin document 0
jurimint. Dupd ce s-a terminat cu aceasta $i pentru întoarcerea acasd am adunat
ornare oaste In regiunea transalpind (Valahia), unde erau In mirare numero ase
cete de valahi i turci, care ne urmd reau i fncercau sd nefacd rdu $i noud fi tdrii
noastre, ne-a urmat Stephan de Kanisay personal; fmpreund cupropriile sale trupe
$inumero$i oameni aifratelui sdu (Nikolaus) Magister Tavernicorum, care atunci
a fost trimis cu probleme importante ca sol al regelui in Franta $i Italia. Dupd ce
am meirgluit, km pus pe fugd pe valaki $i turci fmpreund cu comandantiilor
am cucerit cu mare vdrsare de siinge cetatea Micul Nicopole situatd In regiunea
transalpind. In timp ce se petreceau acestea, scumpa noastrd soft a fncetat din
wiatd fi a fost inmormcintatd la Oradea Mare» (Fejér X. 2, 443. in mod evident
numai un fragment din acest document este privilegiul pentru Stephan de
Kanisay, unde Kátona 11,292, urmându-I pe Pray, Diss.VII p.143, indici anul
1393). intr-un privilegiu din 11 martie 1395 pentru al säumagister ianitorum i comite
al secuilor, Stephan de Kanisay, Sigismund a accentuat, cä acesta in armata regala i in
luptele sale victorioase «contra Stephanum Minoris Valachiae seu teffae nostrae
Mulduanae vajvodam» a fost alituri de el pentru apirarea persoanei sale 0 luptind
curajos a provocat serioase pierden i du§manului, 'Mat voievodul §i-a gäsit salvarea
prin fugi (Fejér X. 2, 273).
Despre expeditia din Valahia Sigismund vorbe0e de asemenea §i in alte
documente, care pun acest eveniment intr-o lumina noui.
Conform documentului pentru Johann de Mar6th din anu11404, stapinul turcilor,
Baiazid a intrat in regiunile transalpine cu o putemici armad de turci 0 o multime de
alte popoare barbare, a devastat cea mai mare parte din aceste teritorii, a luat prin
ford cetatea Micul Nicopole de la voievodul Mircea (familiari nostro) o a lasat o gar-

- 353

www.dacoromanica.ro
 ALEX/WNW VI DITA
nizoani formati din oamenii sii. Regele arati mai departe ci dupi ce a auzit despre
furia tiranici a acestui Baiazid,l-ar fi infruntat pe sultan cu forte puternice ca si apere
acele regiuni 0 a cuc,erit Micul Nicopole (ibid. 4, 295).
S-ar pima dupi documentul lui Kanisay, ci valahii ar fi fost de partea turcilor,
aa rezultä din privilegiul dat pentru Mar6thi, ci sultanul a luat misuri ostile contra
lor i i-a smuls cu greu voievodului Mircea cetatea Micul Nicopole.Afirmatia lui Thur6cz
ca valahii, ca si se apere de unguri, au recrutit turci, trebuie combitutä
mai clarI devine atitudinea lui Mircea din documentele lui Sigismund, pentru
Gara, din anii 1406 §i 1408 (C. d. patr. 7, 437. Fejér X. 4, 667). in acestea regele
relateazi in legituri cu recucerirea Dalmatiei i Croatiei de citre Nikolaus de Gara:
«and apoi ne-am pus In mgcare Cu o puternicd armatd alatuitd din cei mai
credincio#, cdtre regiunile transalpine $i dupd ce am strdbdtut cea mai mare parte
din acestea $i am ajuns înfata cetätit Micul Nicopole uncle era o multime de turci
$i am cucerit din nou aceastd cetate cu Nikolaus, fiul palatinului Nikolaus $i alti
credincio# care au luptat acolo mull timp cu turcii, ânregistrdnd morti $i rdniti,
am invins din nou, am Ms' at in urmd castelani credinciofi I L-AM ADUS DIN
NOU LA DOMNIE PE VOIEVODUL MIRCEA, PE CARE TURCII tiL DETRONASERA
(De aicirezultd cdpovestirea din Viala despotului sdrb $tefan Lazarevici,
folositd ca având valoare istoricd de cd tre C.Jirelek in Geschichte der Bulga-
ren, p. 353, fi potrivit cdreia sultanul Baiazid, in cursul invaziei sale in
Valahia ar fi fost zdrobit cu desilvd rfire la 10 octombrie 1394, lar multi
pail cl voievozi ar fi pierit, nu corespunde adevdrului). Apoi ne-am retras
victorio# In Ungaria $i am ajuns In muntii numitifn mod obipuit Pozata (Pazata)
cu pdduri dense $i drumuriînguste, unde mai multi valahi, printr-o cursd, au atacat
escorta $i suplifiinoftri cu sdgetiotrdvite, $ifn acestcaz Nikolaus cudetapmentul
sdu $i cu fnsotitorii sdi i-au respins pe valahi ca sd protejeze persoana noashd
pentru a asigura trecerea trupelor noastre.» insi In timp ce documentul din 1406
nu-lnume0e pe initiatorul acestui atac, cel din 140811acuzi in mod expres pe voievodul
Mircea, care a recizut in necredinta i nerecuno0inta dinainte.
Din aceste documente rezulti inainte de once ci afirmatia lui Thur6cz, pästrati
cel putin partial de istoricii mai noi, ci expeditiile contra Moldovei i Valahiei ar fi
avut loc in anii 1390 g 1392, ar fi gre§iti. i atacul contra Moldovei ar fi fost intreprins
dupisupunereaDalmatiei, gadar ori in a douajumitate a anului 1394 sau la inteputul
lui 1395. Locul emiterii documentelor lui Sigismund a ficut posibil si se determine o
perioadi ceva mai apropiati. Regele emite documente la 25 octombrie 0 la 3, 8 0 12
noiembrie 1394 in Szegedin, la 26 decembrie in Ruda, In Transilvania (sud-est de
Cluj) (Fejér X. 2, 186, 187; 8, 371, 3, 139-8, 370, C. d. patr. 2, 158). Apoi avem in
documentele sale un gol de aproape douiluni, dupi care urmeazi o serie de documen-

-354

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL !AARE

te, care sunt datate in diferite locuri din 'fransilvania. Deja in primul din acestea, care
a fost redactat la 18 februarie 1395 la Brapv (Fejér X. 2,294) regele raspläte§te ser-
viciul pe care il-au adus cetatenii ac,estui ora § tin nonnulius nosh* agendis et expedi-
tionibus signater in nostro regio exercitu etpersonali conflictu contra Stephanum
minoris Valachiae seu terre nostre Moldaviae voyvodam pridem per nos
victoriose... habito». De aceea nu credem ea gre§im, dad spunem cà expeditia contra
Moldovei a avut loc intre Craciunul 1394 §i mijlocul lui februarie 1395. in Bra§ov
(1Cronstadt) Sigiszmuld emite documente la 21 februarie (ibid. 8,372 Cu anu11394)
§i 7 martie (ibid. 2, 302-309), apoi la 9 g 11 martie la Feketehalom (Schwarzburg)
nord-vest de Bra§ov (ibid. 2,273, 300, 305), la 16 martie in Sibiu (ibid. 2, 278), la
25 martie in Cluj (ibid. 2, 298).
In Bra§ov, Mircea, «voyvoda Transalpina, dux de Fogaras et banus de Zewrin»,
i-a promis prin jurarnânt la 7 martie regelui Sigismund ca atat cat va putea, fatä de el
va fi binevoitor, deoarece acesta, de candilcunoage, a fost binevoitor fata de el §il-a
sprijinit impotriva turcilor, du§manii sal cei mal de seamä, jurind sä-i dea ajutor, §i
amune cu precizarea CA de Cite ori regele va avea probleme cu turcii sau cu vreunul
din spiijinitorii lor, §i el si-linsoteasca cu toate fortele, dad acela insä trimite o oaste,
§i el sa puna la dispozitie trupe g pe länga acestea sá permitä libera trecere prin
teritoriul sau §i sá furnizeze ungurilor alimente pe cheltuiala lor (Fejér X. 2, 270).
A§a cum aflärn din documentul lui Sigismund din 1406 pentru Gara, citat anterior,
Mircea fus ese inläturat din doirmie de cite turci SI DE ACEFA PROBABIL CA A
AJUNS IN TRANSILVANIA LA REGELE UNGAR CA UN FUGAR. BAIAZID VA FI
DAT STAPANERFA ASUPRA VALAHIEI UNUIA SAU MAI MULTOR PRINCIPI
CAR.E I-AU RECUNOSCUT DOMINATIA, §i atunci se limure§teu§or ca, potrivit do-
cumentului pentru Kanisay, §i valahii s-au situat du§manos de partea turcilor impotriva
ungurilor. dupi documentul lui Sigismund din 1411 pentru Peter din Peren
ap. Fejér X. 5, 164 a intreprins expeditia ad domandam et reprimendam
feritatem et rebeMonem Olachorum nostrarum 7kansalpinarum, qui tunc
temporis a nobis et sacro nostro dyademate contumaciter se abstraxerant).
Ca an al supunerii Valahiei de ate turci este indicat in general 1391, deoarece
ga cum scrie Zinkeisen (Istoria Imperiului otoman 1,284) cu referire la istoricul
nut Seadeddin, dupi spusele acestuia, din anul 1391 Valahia este mentionata in
registrele Portii ca provincie tributara a imperiului otoman. Numai cä Seadeddin este
foarte nesigur in ceea ce privege cronologia §i nu pare a fi posibil ca Baiazid a trecut
Dunärea §i a inaintat in Valahia inainte de a invinge Bulgaria in intreghne §i sâji asigure
astfel spatele, ceea ce se §tie cä de abia in anu11393 s-a produs.
Momentul campaniei impotriva Valahiei este astfel stabilit prin faptul câ Sigis-
mund care s-a intors din Transilvania la Ofen prin Cluj, a intocmit aici documente in
aprilie i chiar la 8 mai §i apoi din nou la 26 iulie (Fejér X. 2, 283, 284, 298, 311,
355-
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU If. DITA

327, 331 0 393), §i ci in timpul campaniei sotia sa Maria a murit la 17 mai 1395.
Doctunentul (ibid. p. 277), care este datat la 6 lithe 1395 «campestri nostro in
descensupropre villam Hozyomezeu vocatam» (Menke prezinti inAtlasul Spruner,
Hozimezy in nordul Valahiei, sud-vest de trecitoarea Törzburger) este in mod vizibil
intocmit pe drumul de intoarcere acasi.
Ce a obtinut Mircea prin atacul perfid asupra o§tirii ungure§ti care se intorcea
acasä, ne este necunoscut din päcate. Este de presupus ci dupi recucerirea Mi-
cului Nicopole el si fi crezut ci se poate apira singur de turci l ci nu-i mai
era necesar ajutorul ungurilor, deck, cum este in general acceptat, si fi ciutat
si potoleasci mania lui Baiazid.
Noi istorici relateazi ci de asemenea 600 cilireti francezi, sub conducerea coneta-
bilului conte d'Eu, au luat parte la campania lui Sigismund in Valahia §i cil-au apirat
cu scuturile pe drumul de intoarcere contra sigetilor valahilor. Aceasta este totu§i o
noui dovadä cum, In mod necritic, adeseaunul adaugi altuia chiar §i cele mai izbitoare
gre§eli. Cäci analele Melker, pe care to le citeazi, informeazi ci retragerea contelui
d'Eu spre Ungaria a avut loc nu in anu11395, ci in 1396 (Ann. Mellic. ap. Pez 1,250,
ap. Pertz 9, 514).
A§a a reu§it regele Sigismund, ca pânà in anul 1395, prin recucerirea Croatiei
Dalmatiei, si restabileasci integritatea Regatului Ungar, a§a cum fusese mai inainte,
nu insi si mentini suveranitatea i asupra acelor tiri vasale in sud §i sud-est, care
intotdeauna au ciutat sä aibi o situatie speciall, §i pe care nici micar Ludovic I nu a
putut si le mentini statomic in stare de dependenti. infiyingerea lui Sigismund la
Nicopole a insemnat o noud loviturd datd intenliilor Ungariei In regiunea
Peninsulei Balcanice, dupt care n-a fost niciodatd in stare sti se mai reface'. ."
(sublinierile ne apartin; pentru textul original vezi Anexa V).

Atragem atentia cá documentele pe care se sprijini Huber in acest text

vor fi folosite din plin 0 de noi in cele ce urmeazi, numai ci, a§a cum se va
putea constata, pentru a ajunge la cu totul alte concluzii. Este motivul principal
care ne-a indemnat si dim textul savantului austriac in integralitatea sa, pentru ca
astfel cititorul sä poati compara mai lesne cele doui interpretäri. Din aceegi dorinti,
mai specificim, pentm o orientare rapid.* ci este vorba despre:
diploma dad nobililor de Kanizsa la 8 decembrie 1397;
diplomele acordate fratilor de Gara la 6 iunie 1397,1 august 1406i 12
iulie 1408;
diploma pentru loan de Mar6th din 4 aprilie 1404.
Editia folositi de Huber: Georgius Fejér, Codex diplomaticus Hungariae
ecclesiasticus ac civilis, Budae, Typogr. Regiae Universitatis Hungaricae, 1829-1866.

356-
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

20 Tezele lui Constantin Jirdek au fost foarte fidel rezumate de Constantin Litzica
Inca la inceputul secolului (Din domnia lui Mircea Vodei , in "Convorbiri Literare",
=CV, 1901, P. 371; vezi §i Idem, Studii si schite greco-romdne, vol. I, Bucure§ti, Tipo-
grafia Cooperativa, 1912, p. 13-36) §i reproduse de noi in anul 1986 (Alexandru V.
Ditä, Victoria romdneascei de la Rovine 17 mai 1395, in "Anale de Istorie", loc. cit.,
p. 29). Totu§i, rigoarea §tiintifid ne impune de la sine folosirea textului original,
rimas netradus pina acum in istorio-grafia noastri:
"Baiazid vine in toamna anului 1394 in Tara Româneascä, cu o mare annati, in
care se gäseau i principü vasali sirbi Stefan, «regele» Marko fiul lui Vuka§in
Constantin. El cucere§te Nicopolul Mic (acum Turnu MAgurele) in fata Nicopolului
bulgäresc, §i pätrunde in interiorul tarli, pustiind §i jefuind. Voievodul Mircea §i-a dus
mare parte din locuitori la adäpost in Carpati, a härtuit pe inamic §i s-a incumetat la o
bitilie mai mare intr-un tinut päduros, unde cuslabele saleforie de luptd seputea
mdsura cu supraputerea (wo er es mit seinen schwdrcheren Streitkriiften mit
der Obermacht aufnehmen konnte). Ca loc al luptei, analele sirbe§ti numesc o
localitate Rovine; dupä Bogdan (Archiv, XIII, 497, n. 2) existä actun numai un sat
Rovinari, situat in extremitatea vestici a judetului Gorj, in weme ce mai vechii cronicari
romini clutau locul luptei in judetul lalomita. O informatie turceascä deplaseazä
bätälia pe raul Arge§. Cronicabulgara scrie doar de un au, färä si-Inumeasci. Data
analelor sarbefti, 10 octombrie 1394, nupoatefipusd la indoialii. BAIAZID
A INVINS, DAR CU PIERDERI GRELE. Pe lângi unele märimi turce§ti, au ckut §i
regele Marko §i Constantin.
MIRCEA A FUGIT IN UNGARIA, unde se afla la 7 martie 1395 in Bra§ov, la
regele Sigismund. BAIAZID A A.5EZAT UN ALT NOBIL VALAH CA VOIEVOD,
AL CARUI NUME NU NE ESTE CUNOSCUT, a läsat la intoarcere o garnizoani in
Nicopolul Mic, §i a tre cut Dunirea inapoi.
In mai si iunie 1395, vine regele Sigismund In Tara Románeascii, PUNE DIN
NOU PE MIRCEA CA VOIEVOD§i cucereste NicopolulMic de la turd. La äntoar-
cere, armata ungarei In mars este atacatel la o treceitoare din Carp* de cete de ro-
mâni läncicisägei oträvite. Cu toate diACEST ATAC PRIN SURPRINDERE
A FOST INTREPRINS DE PARTIDA FILOTURCA,CARE-L COMBATEA PE
MIRCEA, Sigismund va scrie, mai tarziu, despre trädarea protejatului säu.
La 6 iulie 1395, Sigismund, revenit deja in Ungaiia, data «in campestri nostro
descensu prope villam Hozyomezu vocatam» desigur in efloszumezo» pe Tisa superi-
oari, in Maramure§, iar la 26 d.M. se afla in Ofen." [Bajezid zog im Herbst 1394 in die
Walachei mit einem grossen Heere, in welchem sich auch die serbischen Vasallen-
fürsten Stephan, oKiinig» Marko, Vlkasin's Sohn, und Konstantin befanden, besetzte
die Burg Klein-Nikopolis (j. Turnu-Magureli) gegeniiber dem bulgarischen Nikopolis

357

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRUV NIA
und drang unter Verwiistung und Phinderung landeinwärts vor. Der Vojvode Mirce
brachte die Einwoluier grösstentheils in die Karpaten in Sicherheit, belästigte den
Feind durch seine Bogensdiiitzenund wagte einen grösseren Kampf in einer Waldland-
schaft, wo er es mit seinen schwächeren Streitkräften mit der Übermacht aufnelunen
konnte. Als Schlachtfeld nennen die s erbischen Annalen eine Landschaft Rovine; nach
Bogdan (Archiv XIII, 497 Anm. 2) gibt es jetzt nur ein Dorf Rovinari in dem im
äussersten Westen gelegenen Gerichtsbezirk von Gorji, während ältere ruminische
Chronisten diese Wahlstatt in dem Gerichtsbezirk von Jalomica suchen. Ein tfirkischer
Bericht verlegt die Schlacht an den Fluss Ardzis. Die bulg. Chronik schreibt nur von
einen Fluss, ohne ihn zu nennen. Das Datum der serbischen Annalen, 10. Oktober
1394, ist wohl nicht in Zweifel zu ziehen. Bajezid siegte, aber unter schwerenVerlusten;
ausser einigen tiirkischen Grossen fielen auch König Marko und Kons.tantin. Mirce
entfloh nach Ungarn, wo er sich am 7. März 1395 in ICronstadt bei König Sigmund
befand. Bajezid setzte einen andern walachischen Edelmann zum Vojvoden ein, dessen
Name nicht bekannt ist, liess eine Besatzung in Klein-Nikopolis zurück und kehrte
iiber die Donau zuriick. Im Mai und Juni 1395 zog dann König Sigmund in die Walachei,
setzte wieder den Mirce zum Vojvoden ein und entriss Klein-Nikopolis den Tiirken.
Auf dem Riickweg wurde das ungarische Heer auf dem Zug durch einen Karpatenpass
von walachischen Schaaren mit Lanzen und vergifteten Pfeilen angegriffen. Obwohl
dieser Ueberfall wohl von der tiirkischen, dem Mirce feindlichen Partei im Lande
ausging, schrieb ihn Sigmund später der Verrätherei seines Schiitzlings zu. Am 6. Juli
1395 datirte Sigmund schon wieder in Ungarn, in ocampestri nostro descensu prope
villam Hozyomezeu vocatam», wohl bei Hoszumezö an der oberen Theiss in der
Marmaros, und am 26. d. M. befand er sich in °fen.] (Zur Wiirdigung der neuent-
decktenbulgarischen Chronik, in "Archivfür slavischen Philologie", XIV, 1892, p. 269-
270; sublinierile ne apartin; vezi mai jos nota nr. 23)

Observäm cä Jirdek confundi Câmpulungul muntenesc (unde se afla regele la

venirea sa in Tara Romlneasci, pe 6 iulie 1395) cu cel moldovenesc, I cä 11 di pe
Sigismund intors la Buda, cind el abia sosea la sud de Carpati. Dupi aun
precizim cä, in conformitate cu noile sale veden i asupra bitäliei de la Rovine §i a
unnirilor acesteia, in Geschichte der Serben (Gotha, I-II, 1911-1918) Jirdek nu mai
vorbe§te de victoria lui Mircea, ci numai de fuga lui dupi lupti O. de inlocuirea sa cu
"vlastelur al cirui nume intre timp Il aflase de la istoricii români: Vlad (vol. II, p.
130-131); vezi i versiunea in limba sirbä, Istortja srba, preveo i dopunio Jovan
Radonie, vol. II, Belgrad, 1923, p. 100.

21 Este vorba de Nicolae lorga (Studii istorice asupra Chiliei i Cetäii Albe,
Bucure§ti, p. 66), acela§i care îi inventeazi §i calitatea, deveniti cognomen, de

358
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

"uzurpator" (Cuprivire la luptele luiMircea Cu turcii, in "Convorbiri Literare", XXXV,

1901, p. 473- 476).

22 Martin Cromer, De origine et rebus gestis polonorum, Basel, 1555, p. 364.

("Crezind ca regele Sigismund piense, Vlad, voievodul Basarabiei §i comite al
Severinului a trecut de bunä voie, prin act de supunere, in ascultarea 0 clientela lui
Wladislaw, regele, §i a Hedwigäi, regina Poloniei in calitatea lor de mogenitori ai
Ungariei. Alti istorici afinnä cá aceasta luptä nefericitä pentru cre0ini s-a dat in anul
precedent 1395. In acest räzboi au luptat impotriva barbarilor chiar §iunii voluntari
polonezi, iar unii dintre ei au cäzut luptind cu vitejie.")

23 loan Bogdan,BinBeitrag ziir bulgarischenund serbischen Geschichtschrei-

bung, in "Archly fiir slavische Philologie", XIII (1891), p. 481-543 (citatul In discutie se
af la la p. 530). Versiunea romineasca a studiului (fara textul editat) a fost realizad de
H. Mantsch la cererea lui Gheorge Mihiläg publicad de acesta in loan Bogdan, Scrieri
alese. Cu o prefata de Emil Petrovici. Editie îngrijitâ, studiu introductiv 0 note de G.
Bucuregi, Editura Academiei Romine, 1968, p. 255-269, 673-674; tot reputa-
tului slavist, care este Gheorghe Mihaila, Ii datorám realizarea noii editii slave a acestei
cronici, din päcate, ca i la Bogdan, neinsotita de traducerea romineasca, pecare con-
tinulm sa o a0eptäin de la domnia sa (in Mihail Moxa, Cronica universal& Editie
insotitä de izvoare, studiu introductiv, note 0 indici de G. Mihäilä, Bucuregi,
Editura Minerva, 1989, p. 343-353; pasajul care descrie bätalia de la Rovine se aflä la
p. 346); vezi i capitolul "Cronica bulgard; ca izvor pentru campania sultanului
Baiazid I in Tara Româneascif $icaracterulbilt4liei de la Rovine, din studiul nostru
Victoria româneascel de la Rovine (17 mai 1395), in loc. cit., p. 33-36, unde a aparut
pentru inaia oari in istoriografia romineasci traducerea integrala a acestui
pasaj de cronicl.
24 loan Bogdan, Scrieri alese, ed. cit., p. 266. Constatare care 11 face sä aibä
serioase rezerve despre valoarea informativä a cronicii exact in legatura cu batalia de
la Rovine: "D esp re toate celelalte evenimente, incepind cu bätilia de la Manta (1371),
pina la bätalia de la Kosmidion intre Suleiman g Musa (1409), exceptie rácând lupta
de la Rovine, cronicarul transmite girl foarte exacte, care sunt In concordanta cu
celelalte izvoare demne de incredere" (Ibidem, p. 264).
La rindul san, Constantin Jire&k, in studiul din care deja am citat, face urmatoa-
rele aprecien cu referire speciala asupra tatului de cronicä aici in discutie, ignorind
contradictia sesizata de Insu0 editorul &Au, loan Bogdan:

"De cea mai mare importand este informatia privind campania sultanului Baiazid
impotriva lui Mircea voievodul Ungrovlahiei.

359

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDHU 1/.. DITA

Nu de mult, Alfons Huber a pus pe buni dreptate sub semnul intrebärii

veracitatea une informatii sirbe§ti, folosite de noi, dupi care atunci Mircea
a fost invingitor. Conceperea bitaliei decisive ca o infringere a lui Baiazid
este insä o croare mai tarzie.
Informatia cronicarului nostru poartd deja urmele unei prelucrdri. Se
relateazi ci Mircea, dupa luptä, s-a refugiat in Ungaria, iar Baiazid a instalat ca voievod
al Tärii Romanesti un boier din Tara, din picate nenumit. Dar pe ldngd aceasta se
spune cdci Baiazid a scdpat cufuga, isnat rezultd de la sine cd se afld far-o totald
contrazicere cu cele amintite fnainte. Constantin Filosoful (scrie In 1431) nu
fnfdNeazd deloc lupta ca pe o izbandd a lui Mircea." (loc. cit., p. 267).
Si, spre a demonstra ci Baiazid nu putea sá fuga, din moment ce-1 alungase
inlocuise pe Mircea,spre a contesta cunoi argumente victoria romdneascd, afirmatä
tot de el in 1876 (dar sanctionata prompt de academicianul autor al sintezei despre
Istoria Imperiului Austriac 1-am mentionat aici pe Alfons Huber), Jireeek da o
intreagi documentare de rigoare. in traducere latina este repro dus textul
Konstantin Kostenetki, apoi continua: "Analele sarbesti au acelasi an (6903, dau
data zilei: 10 octombrie)". Se indica (la p. 268) si alte izvoare, inclusiv otomane (dupi
Leunclavius), pentru expeditia lui Baiazid si se invoci (pentru prima dati) donatia
impiratului Manuel Paleologul din octombrie 1395 pentru Mânistirea Petra.
Dar Jireeek vede in ea o dovadä ca moartea lui Constantin Dejanovici a avut loc cu un
an in unni, in anul 1394. Sunt elementele de informatie carel-au dus in cele din urma
la crearea "scenariului" deja citat de noi (vezi supra nota nr. 20) g de a carui cariera
ne-am ocupat i continuim sä o facem.
25 Primul care a sustinut origineabizantini a cronicii a fostEmil Kahaniacki
In Werke des Patriarchen von Bulgarien Euthymius (1375-1393), Viena, 1901, p. 109,
n. 1. Aceastä tezi a fost dezvoltatä de Dumitru Nistase, Une chronique byzantine
perdue et sa version slavo-roumaine (la chronique de 7Ismana 1411-1413), in
"Cyrillomethodianum", Thessalonique, IV (1977), p. 100-171. Este si singura parte
convingatoare din studiul siu plin de ipoteze ingenioase, dar greu acceptabile in faza
actuali a argumentärii. Presupunerea cä autorul ar fi de origine greaci i s-ar identifica
exact cu loan Chortazmenos convinge cel mai greu. Subscriem &ad deplin opiniei
sale cd ea a fost copiatd $i prelucratd In Tara Romaneascd, unde, mai mult ca si-
gur, i s-au addugatprecizdrile despre bdta7ia de la Bovine $i data mortiilui Mircea
Ca acest fapt a avut loc in vremea marelui voievod sau mai tarziu, CI el s-a datorat lui
Eftimie, iar locul re dactarii a fost la ManästireaTismana, sunt, din nou, aminunte Inca
extrem de dificil de stabilit (recent, si beneficiind de bibliografie suplirnentark Dumitru
Nistase si-a reafirmat punctele sale de vedere referitoare la aceastä chestiune
studiul Wecunoscute" ale izvoarelor istoriei romdnefti, in "Anuarul Institutului de

360

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL IvIARE

Istorie A.D. Xenopol", Iai, XXX, 1993, p. 486-487). Cert este cä in acest izvor care
consideräm CI pe viitor ar putea fi munit Cronica expansiunii otomane, fie §i
numai pentru faptul cá adrnitem punctului de vedere argumentat categoric de D.
Nistase, cA scrierea nu are niciun fel de legituri Cu istoria literaturii §*1 culturii
bulgare este consemnatA o traditie romineasci despre victoria deplini a lui Mircea
In bätälia de la Rovine, cunoscutd direct lui Moxa i deformati, ga cum vom demonstra
mai jos, de copistul moldovean Isaia de la Slatina. CA a existat pâni tarziu ovarianti
munteneasci necorupti prin adAugarea episodului cu "vlastelul" insciunat
de Baiazid dupi "fuga" lui Mircea, stä mirturie nu numai Cronograful lui Mihail
Moxa, ci §i o copie tArzie a Cronicii Romanegi de Gheorghe Brancovici, in care, pe la
anul 1770, se consemna: "Leat 6903. Domnul Mircea, voevodul ¡'dril Muntene$ti,
ismpreund cu rumanii, au bdtutpre inpdratulturcesc la Bovine $i atlita i-au znopit
de tare pre turci, cat n-aufost maipomenitnici ei rdzboiu groaznic ca acela; cdsd
vdrsasd sangele osta$ilor pre dimpi pand deasupra de chigitile cailor. Atuncea
au perit Marco Cralovici. lard un osta$, anume Constantin, viteaz, au intratprin
oastea turceascd s-au dus kind la cortul fnpdratului tot Mind prin turci ca prin
brusturi. dacd au sosit la cortul inpdratului, sultanul i-au pu$cat calul de supt
déinsul; atuncea au cdzut, darer ar fi ucis $i pre isnpdratul Baiazid. deacd au
cdzut, tau cdlcat cu caiipeind ce omorit, pentru s-aufostprins cupicioarele
pre supt cal $i fiindu-i ochii fnpänjdniti ci zmoliti de sangele turcilor, a$a l-au
inpresuratpdglinii de au perit. lard un Drdgan au scos pre ânpdratul din cort $i cu
fuga au scdpat, cd-1 lua ca pre un rob. 0 acel Drdgan au luat toate ale inpdratului
fi, intorcandu-sa de la rdzboi, au perit pre cale." (Gheorghe Brancovici, Cronica
Romaneascd, ed. cit., p. 22-23).
Pentru punctul de vedere al istoriografiei bulgare vezi ultima editie a cronicii
apArutä in aceasti tarA: Ivan Tiutiundjiev, Bdlgarskata anonimna hronika ot XV
vec, Velico Tárnovo, "Elpis", 1992.
A se vedea §i opiniile lui Peter Schreiner conform cArora am avea de-a face cu
o cronici tArzie, alcAtuitä prin traducerea din limba greaci a unor cronici bizantine
minore (Sdcititijata otbdlgarskata srednovekovna istorija vdv vizantijskite kratki
kroniki, in "Istorie'eski pregled", nr. 2/1979, p. 107-111; Die byzantinischen Kleinchro-
niken und die Annalistik bei den Siidslaven, in "Bulgarian Historical Review", nr.
2/1978, p. 45-53). Chiar i in aceste conditii datele problemei ar rimAne in esentä ne-
schimbate, cici, ga cum arlta Dan Zamfirescu: "Pentru noi es ential este cA apartine
unul «sud-est european» scriind in capitala (sau fosta capitalä) a imperiului i and
mArturie despre traditia bizantind,la fel ca textul cronicii grece§ti editate in 1972."
(Dan Zainfirescu,Mircea celMare,fictor hotdrdtor in configurareapolitico-istoricd
a Sud-Estului european, in vol. Marele Mircea Voievod, p. 292, n. 48).

361

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDHU DITA

26 loan Bogdan, Scrieri alese, ed. cit., p. 255, 281 (vezi supra p. 177-178).
27 Pentru Cronica universakl a lui Mihail Moxa, izvoarele i problemele pe care
le Tidied aceasti scriere, a se utiliza temeinica editie datorati lui Gheorghe
indicati mai sus la nota nr. 23 (textul despre Mircea i bitilia de la Rovine, citat de
noi, se afli la p. 211).
28 G. Mihàilà, Contributii la istoria culturii ci literaturii romdne vechi,
Bucuresti, Editura Minerva, 1972, p. 160-162.

29 Alexandru V. Diti, Un izvor necunoscut despre victoria lui Mircea cel Mare
la Rovine, in "Luceafirul", nr. 29, din 19 lithe 1986, p. 1, 6.

30 Posibilitate care trebuie avuti in vedere, cici o intilnim In scrieri contempora-

ne de aceeasi facturi, in legituri cu evenimente pe care le cunoastem cu mai mare e-
xactitate. Este vorba de o "croniciminori" din secolul al XV-lea "note scrise greceste",
cum le spune N. lorga unde citim: "in anul 1402 a venit limur-Han o s-a luptat cu
Baiazid-bei la Angora, In luna lui huile 28, zi vineri, i 1-a invins Cu totul, 01-a prins;
0 a murit. Apoi a donmit fiul lui, Emir Suliman-bei in zilele sap inirii preacucernicului
o iubitorului de Hristos imparatul nostru Manuil Paleologul." (N. Iorga, Studii docu-
mente cuprivire la istoria Românilor, vol. 111: Fragmente de cronici despre
cronicari, Bucuresti, 1901, p. V) Or, In acest caz stim ci Baiazid nu a murit la 28 iulie
data reali a bätàliei de la Ankara, aun se Intelege din text, ci la 9 martie 1403.
31 Pentru detalii, discutii i bibliografie vezi Nicolae Stoicescu, Sfatul domnesc
dregdtori din Tara Romfineasc4i Moldova (sec. XIV-XVII), Bucuresti,Editu-
raAcademiei Române, 1968, p. 32-34. Spre edificare, cam un fragment din documentul
prin care despotul sarbilor Stefan Lazarevici intäreste, In anu1140 6, ministirilor Tisma-
na o Vodita "metoase" in teritoriile sud-dunirene. Printre altele, aici se spune: "Acestora
le-am dat o credintä: care au fost oameni bisericesti Inainte de pustiire, unde se afli,
fie In tara impiritiei mele, fie la unguri, si meargi slobod fiecare la locul sáu i nici
unul din vlastelii Imp dritiei mele si nu tulbure pe nimeni, nici si-i opreasci ceva o si
fie slobozi de glohari o de toate därilevlastelinilor. Pe lingi acestea, cine a fugit din
tara Impirätiei mele In Tara Ungureasci sau In cea Bulgireasci sau omul meu sau al
vlastelinului meu o a petrecut acolo trei ani sauunul §i va vrea si se intoarci In mai
sus-zisele sate bisericesti, si fie slobod si vie, afarinumai de aceste vini: daci a pigubit
cu ceva mele sau a furat pe un vlastelin al meu..." (D. R.H. B: Tara Romd-
neascd, vol. I: 1247-1500, Bucuresti, Editura Acaderniei, 1966, doc. nr. 31, p. 67-70).
32 Stefan Steranescu,Bänia In Tara Romeineascd, Bucuresti, Editura Stiintifici,
1965, p. 63-65, 109-110.

362

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA C,EL AIARE

33 Nicolae Stoicescu, op. cit., in loc. cit.

34 Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI publicate de Ioan Bogdan. Editie
reväzuti i completatä de P.P. Panaitescu,Bucure§ti, Editura Academiei Romlne, 1959,
p. 96 (Macarie).
35Thidem, p. 140 (Azarie).
36 loan Bogdan, Opere alese, ed. cit., p. 263. intruck indicatia lui loan Bogdan
se limiteazi doar la gat, ne este deocamdatä imposibil de stabilit pini la consultarea
manuscrisului, pästrat la Kiev daci echivalarea este sctisi de mina lui Isaia de la
Slatina §i, mai ales, dacä ea se allá in dreptul pasajului din cronicä discutat de noi aici.
Sunt aspecte care nu schimbä fondul problemei, dar care vor trebui precizate.

37in sprijinul acestei pireri este de reamintit cá cea maiveche copie cunoscuta
pânä astizi a Cronicii lui Macarie este tocmai cea datorati lui Isaia de la Sla-
tina, conservad in aceIai manuscris in care se afli i "Cronica bizantino-
bulgard "(loan Bogdan, Vechile cronice moldovene$tipandla Urechie. Texte slave
cu studiu, traducen i §i note, Bucure§ti, 1891, p. 1-22; vezi Idem, Opere alese, ed. cit.,
p. 272-288).
38 Cronicile slavo-romásne din sec. XV-XVI publicate de loan Bogdan, ed. cit.,
p.102.
39 Constantin Rezachevici, Originea ci domnia lui Alexandru Vodd Cornea
(c. 21 decembrie 1540 9 sau 16 februarie 1541) dupd documente inedite din
Polonia, In "Revista Istorici", serie nouä, 3(1992), nr. 7-8, p. 804. Este de observat
§iAlexandru Cornea este pentruMacarie tot "un oarecare Alexandru" (ed. cit., p. 102),
§i nu un "nelegitim", cad a§a (inn se arati intr-un document contemporan il§tiau
cu totii "ci e coboritor al domnilor, fiu al lui Bogdan Vodä i nepot al bätrinului $tefan
Voda, mo§tenitor drept al Tärii Moldovei" (in N. Iorga, Scrisori de boieri. Scrisori de
domni, ed. III, Välenii de Munte, 1932, p. 26).
Cronicile slavo-romane din sec. 'MINI publicate de loan Bogdan, ed. cit.,
p. 102.
41 Grigore Ureche,Letopisetul TdriiMoldovei. Editieingrijitä, studiuintroductiv,
indice §i glosar de P.P. Panaitescu, editia a 11-a reväzuti, Bucure§ti, Editura de Stat pen-
tru Literaturä i Artä, 1958, p. 170-171.
42 Cronicile slavo-romiine din sec. XV-XVI publicate de loan Bogdan, ed. cit.,
p. 140.
43 Thom

363
www.dacoromanica.ro
 ALOCANDRU 1/. DrrA

44 Ibidem, p. 127.
45 lbidem, p. 142.
46 Ibidem, p. 143-144.
47Thidem, p. 148.
48
Dupi inspirata formula utilizatä de Stefan S. Gorovei, MuFatinii, Bucuregi,
Editura Albatros, 1976, P. 134.
49 Cronicile slavo-ronuine din sec. XV-XVI publicate de loan Bogdan, p.143-
144.
50 lbidem, p. 99.
51 Ibidem, p. 102.
52 lbidem, p. 118.
53 Ibídem, p. 145.
54 Ibidem, p. 147.
55 Ibidem, p. 151.
56 Ibidem.
57 Vezi supra nota nr. 2 (p. 346-347). Mentionam ci afirmatiile lui Thur6cz au
fost preluate de Antonio Bonfinius, gaincat acelea§i "informatii", confuze i deformate,
au pärut unora a fi confirmari ale celor dintâi (pentsu acest aspect, vezi mai jos nota
nr. 111 - 377).
58 B.P. Hasdeu1lciteaza in legaturä cu Severinul, ca ban de Severin (Istoria criticd
a romdnilor. Editie ingrijitä i studiu introductiv de Grigore Brancu§. Studiu introductiv
§i note de Manole Neagoe, Bucuregi, Editura Minerva, 1984, p. 39), iar A.D. Xenopol
pentru evenimentele care au urmat mortii lui Mircea (cand insu§i Stefan de Losoncz
era mort de peste doui decenii), ba chiar 11 transformä in voievod al Ardealului
socru al lui Alexandru ce! Bun (A.D. Xenopol Istoria românilor din Dacia Traiand,
editia Nicolae Stoicescu - Maria Simionescu, vol. II, p. 94 §i 133). Ci nici vorbi nu
poate fi de vreun grad de rudenie intre Alexandru cel Bun §i Stefan de Losoncz a
explicat-o Nicolae Stoicescu chiar in editia citatä (p. 154), cu atat mai mutt precizam
noi cu cat nici voievod al Transilvaniei n-a fost vreodati, ci doar fratele säu Ladislau
de Los oncz (veziDocumente privindistoriaRomdniei. Introducere, vol.!, Bucuregi,
Editura Academiei Romane, 1956, p. 502).
59N. lorga, Carpatii in luptele dintre romdni unguri, in "Analele Academiei
Romine. Memoriile Sectiunii Istorice", seria II, tom. XXXVIII (1915-1916), p. 87; vezi
364
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

reeditarea acestui studku in N. Iorga, Studii asupra Evului Mediu romelnesc. Editie
ingrijitä de Serban Papacostea, Bucuregi, Editura Stiintifici i Enciclopedici, 1984,
p. 168-187 (pasajul citat se afli la p. 172).
60 Dr. ICarácsonyi Jinos, A magyarok és romdnok közös harca a törökök ellen,
In "Cultura", Cluj, anul 1(1924), nr. 1, P. 12-16.
61 De fapt s-a "odihnit" dupi Infringerea suferiti la Hindiu din partea ogilor
moldovene conduse de domnul Stefan I.
62j Karácsonyi, art. cit., p. 13-14
63Ibidem; vezi supra notanr. 2(p. 346-347). Pentru "episodul Stefan de Losoncz"
vezi §i reconstituirea realizati de Viorica Pervain, Din relatiile Tdrii Romdnefti cu
Ungaria la sfiblitul veacului al X1V-lea, in "Anuarul Institutului de Istorie §i Arheo-
logie Cluj-Napoca", XVIII (1975), p. 99-103, care, pe lingiunele date denim de retinut,
rimine totu§i o "poveste". Daci ne gindim i numai la faptul ci din episodul
relatat de Thur6cz cu privire la "capul vorbitor" rimas neputrezit timp de mai multi
am pentru ci mi fusese spovedit i impirti§it pe care Karácsonyi Il preia, cum vom
arata, ca atare, incercind si explice mediul in care s-a pistrat legenda pini ce a fost
preluatä de cronicarul maghiar Viorica Pervain dezvolti, la rindu-i, o intreagi teorie,
vorbind insi despre faptul ci... "unul dintre luptitori, desi rinit de moarte, a
rezistat un timp mai indelungat pini i-a fost adus un preot pentru spovedanie;
participantul fiind catolic i preotul trebuie si fi fostun catolic". larde aid, dupi citeva
volute logice: "Unul dintre observantii de lanunu-Severin sau Or§ova a putut fi preotul
chemat la locul acestei lupte in care insug cipetenia, Stefan de Losoncz, §i-a pierdut
viata" (p. 102).
64 Data este eronati nu numai la Karácsonyi, ci §i la Viorica Pervain, dei sursa la
care trimite aceasta din urmi indici data corecti: 19 septembrie 1395 (Viorica Pervain,
art. cit., p. 102, nota nr. 66; sursa: Oklevéltar a grojCsdky csalddiörténetéhez, vol. II,
Budapest, p. 174-175); pentru aceasti precizare vezi §i studiul nostru Victoria ronid-
neascd de la Rovine (17 mai 1395), In loc. cit., p. 41, nota nr. 74.
65 vezi supra notele 2 (p. 346-347) §i 63 (p. 365).
66j. Karácsonyi, art. cit., p. 13-14.
67 0 face Viorica Pervain, dar, din picate, pornind de la acelegi premise, §i,
firege, cu acelgi tip de rezultate (vezi art. cit., p. 101-102); vezi supra nota nr. 63.
68 Revelator in aceasti privinti ni se pare un document venetian din 6 sep-
tembrie 1394, publicat Inca in anul 1874, cunoscut istoriografiei noastre, dar
niciodati tradus §i nici interpretat in litera sa: "Si se rispundi ambasadorilor serenisi-

-365

www.dacoromanica.ro
 AIMANDRU If. DITA
mului domn regele i doamnei regine a Ungariei la ambasada lor trimisi noui; §i mai
intAi la prima parte prin care aduc la cunoginti stàpânirii noastre ci din pricina
nivilirilor turcilor in regatul siu a hotiritimpreuni cu nobilii, baronii, fratii
prietenii sii din regatul siu ca in luna maiviitoare si porneasci cu o puter-
nici o§tire a sa §i simeargiimpotriva numitilor turci spre riul i distrugerea
lor i sä binevoim a-i da lui pe lIngA sfat, ajutor i sprijin [...]" Sime Ljubi6, Listine o
odnosajih izmejdu juznoga slavenstva i mletacke republike, vol. IV: (1358-1403),
Zagreb, 1874, doc. nr. 476, p. 335-336.
69 D.R.H., D., vol.!, doc. nr. 93, p. 149-150.
" Mályusz Elemér, Zsigmondkori oklevélUir. 1:1387-1399, Budapest, Akadémiai
Kiad6, 1951, doc. nr. 3.973, p. 435-436.
71Posibilitatea avansati de Karácsonyi JAnos in studiul citat, este infirmati cate-
goric de acest document, din care reiese ci "plAngerea" in urma cireia a avut loc proce-
sul de la inceputul lui mai a fost fAcutl personal "in fata lui Sigismund in localitatea
'Ilw" de Stefan de Losoncz "fost ban", la 4 aprilie 1395. CA regele se afla, intr-adevAr, la
4 aprilie la Thr ne-o dovedege un alt document emis de el la aceastä data' in localitatea
respectivA (Mályusz Elemér, op. cit. ,vol. I, doc. nr. 3.911, p. 428). Prinurmare, la mai
putin de o luni dupi incheierea tratatului de la Bra§ov, stefan de Losoncz
este mentionat la Tur §i nicidecum in expeditia din Tara Romineasci. Mai
mult chiar, dei Sigismund anuntä, la 6 aprilie ci hotkise si-1 trimitä pe Stefan de Lo-
soncz in expeditie militari antiotomani in Tara RomineascA, acesta nu plecase cum
s-a vizut nici la inceputul lunii mai. Atit pe data de 1 mai cit i pe data de 8 mai,
el se judeci la Buda §i i se elibereazi documentul in cauzi.
consecintA, se exclud afirmatiile de felul: "Dupä numai doui zile de odilmi,
intr-adevAr, trupele ungare au pornit spre Tara Romlneasci pentru a-1 rea§eza pe
Mircea in scaunul siu voievodal" (A magyar Nemzet története, vol. 111, 1895, p. 423);
sau: "A doua zi dupA incheierea tratatului cu Mircea, Sigismund se duce la Codlea,
unde rAmAne cAteva zile, de acolo trece la Sibiu g in sfArgt se depArteazA de granitl,
pornind la Cluj, wide era la 25 martie. Dar intre timp Mircea cipitase cu mare
intarziere oaste de ajutor i pornise si-§i recucereasci tronul. Cu el erau
cäpitaniio§tilor ardelene, stefan de Losoncz fost ban de Macva §i Francisc
Bebek cu lincieri ciliri, iar pe lingi fiecare Under mai erau cite doi arca§i
§i aprozi" (P.P. Panaitescu, op. cit., p. 253); sau: "la citeva zile dupi incheierea
o§tile ungaro-române au plecat ca si cucereasci Nicopolea Mici
alungind pe turci de pe tirmul sting al riului de hotar" (Victor Motogna, Poli-
tica externd a lui Mircea cel Beltran, Gherla, Tiparul lipografiei Augustin S. Deacu,
1924, p. 11); sau: "Prima expeditie, cea condusi de Stefan de Losoncz, fostul ban de

366
www.dacoromanica.ro
 miRcEA GEL tun
Macva §i de Francisc Bebek, cu lancieri CARA, trebuie pusd firege dupii 7 martie
1395 sau mäcar înjurul acestei date" (G.T. Ionescu, art. cit., in loc. cit., p. 276).
72 Victor Motogna, op. cit., p. 41-43. Dar i-a fost cunoscut §i lui 'lie Minea, care-1
utilizeazd in lucrarea sa Principatele Romane pi politica orientald a ismparatului
Sigismund. Note istorice, Bucure§ti, Tipografia "Convorbiri Literare", 1919, P. 71.
73 D.R.H, D., vol. I, doc. nr. 105, p. 171-173.
74 intrucát regele se afla la Bra§ov la data de 21 iunie 1395, iar la 3 iulie era la
Tárne§ti, deci már§aluia spre Tara Româneaseä, unde-1 aflim trei zile mai tarziu (6
iulie) in tabira militará de la Câmpulung (Viorica Pervain, art. cit., p. 104, 106-107).
75 La fel cum o face acum, firege starnindu-ne cel putin nedumerirea, Ferenc
Szakály in studiul säuPhases ofturco-hungarian warfare befire the battle ofMohtics
(1365-1526), in "Acta OrientaliaAcademiae Scientiarum Hungaricae", XXXIII (1979),
p. 80, cind serie: "The only significant engagement István Losonci, banus of Szörény,
marched to Wallachia and clashed with Dan and the assisting Thrks at the end of the
1420s ended with a victory over his army." [Singura luptä mai importanti stefan
de Losoncz, ban de Severin, a inaintat cátre Valahia i s-a ciocnit Cu Dan, sprijinit de
turci, la sfir§itul anului 1420 s-a srar§it cu o victorie asupra annatei sale]
76j Minea, op. cit., p. 71.
77 P.P. Panaitescu, op. cit., p. 253-256. Pentru textul cronicii in original §i tra-
ducere ca §i pentru intreaga discutie privind informatiile continute, vezi Alexandru
V. Ditä, Cel dinta ecou international al victoriei romknegi de la Rovine din 17
mai 1395, in loc. cit., p. 453-468.
Folosesc prilejul pentru a amenda asertiunile lui loan Chindri§ care in 1995
deci cu mult peste anul 1988 cind studiul citat aici vedea lumina tiparului seria
despre subsemnatul ci in cercetärile mele privind datarea corecti a bitliei de la
Rovine a§ fi ignorat "in mod riscant marturii de mIna întâia, daci ar fi si luim in
seami numai analele de la Saint-Denys, se pare contemporane evenimentelor,
pomenite pe primul loe de toti cercetätorii anteriori" (vezi in Samuil Micu, Istoria
Românilor. Editie princeps dupi manuscris de loan Chindri§, vol. I, Bucuregi, Editura
Viitorul Rominesc, 1995, p. 462-463). Or, in realitate, demonstratia potrivit cireia
§tirea din Chronique du religieux de Saint-Denys se referi strict la victoria lui Mircea
la Rovine §i nu are nici un fel de legituri cu Sigismund de Luxemburg imi apartine
in exclusivitate ca sä zic aa nationalä §i internationalä, lar singura traducere in
limba români a textului din Chronique du religieux de Saint-Denys referitor la
confruntarea din 1395 poarti tot seinnitura mea.
loan Chindri§ mai afirmä ci la baza cercetirilor mele privind data de 17 mai

367-

www.dacoromanica.ro
 AIMANDHU V DITA
1395 ar fi stat nu "cercetiri" i "activitatea proprie", ci "anticipärile", "ciutirile"
"intuitilie" istoricilor Viorica Pervain g "Ion" (sic!) Minea. in ce mi prive§te, nu pot
deck sä-lindemn pe loan Chindri§ si mi citeasci g, mai ales, si-i citeasci pe autorii
invocati, spre a nu-1 mai confunda pe "lije" cum il cheami pe Minea cu "Ion", iar
pe Stefan de Losoncz cu Ladislau de Losoncz, fratele siu, fost voievod al Transilvaniei.
Dar majales spre a constata ci nicàierimn toatil opera acestora data de 17 mai 1395 §i
bitilia de la Rovine nu sunt asociate si nici micar nu se aflipe acelasi segment logic.
Cat despre sursele consultate de mineilasigur pe I. Chindri§ ci le-am indicat cu rigoare,
fie ci a fost vorba despre 17 mai 1395, pe care '11 datoreim (noi, ca istoriografie !) lui
B.P. Hasdeu, fie despre contributiile and a fost cazul Vioricii Pervain, fapt ce se
poate verifica, printre altele, chiar in cuprinsul studiului consacrat Cronicii de la Saint-
Denis, aici in discutie, unde chid mi refer in nota nr. 31 la intinerariul urmat de
Sigismund in vara 1395 afirm: "Vezi prezentarea i discutarea argumentati a datelor
la Viorica Pervain...", lar mai jos in nota nr. 38 si fac precizarea: "vezi §i Viorica
Pervain, op. cit., p. 106-107, in special excelentele puneri la punct din notele nr. 85
§i 86".
Personal cred totusi cáointrebare se impune: aceasti grip pecare loan Chindri§
o are fati de soarta contributiilor Vioricii Pervain nu este cumva reflexul freudian al
eului ski angoasat de povara ce-1 apasi din momentul in care si-a pus semnitura pe
editiile lui Samuil Micu Clain si G. Barit ? Probabil cá da ! Zic eu Orland seami de
remarcile domnului Mihai Gherman, care in recenzia pe care o face la editia semnatä
loan Chindris a Istoriei rondinilor de Samuil Micu, printre multe altele, afirmi: "Si
alte detalii ale transcrierii ne-ar conduce la concluzia ci s-a apelat la o aid mini care
a transcris textil (nementionati in nota asupra editiei). Incinàm si sustinem (si aid e
doar o simpli presupunere) cä ne intalnim cu o situatie similari aceleia a volumului al
III-lea al colectiei Barit si contemporanii sat lucrat integral de profesorii Maria
Protase i losif Pervain qi semnat, dupi ni§te suspecte manevre de culise
de loan Chindri§." (Mihai Gherman, O editie ciudatd, in "Revista Istorici", serie
noui, 8, 1997, nr. 3-4, p. 282-286; sublinierea ne apartine).
78 Constantin C. Giurescu, Akgeiturel cu Mircea celBeitre?n, in "Revista Istorici
Romani", XV (1945), fasc. IV, p. 426. Tot C.C. Giurescu a observat ci, dad am accepta
identificarea expeditiei lui Stefan de Losoncz cu episodul celor 400 de osteni, de care
vorbeste cronica francezi, atunci ea ar trebui §tearsi din lista celor patru expeditii
"de recuperare" stabilite de P.P. Panaitescu. Ratiunea prezentei sale pe acea listi se
pasta numai atka vreme cat eravorba de o annati trimisi in Tara Romaneasci inainte
de aparitia regelui însu.§1, a cirui expeditie conta drept "a doua expeditie de recupe-
rare"! Dar, in ciuda acestei prompte corectiri, op inia lui P.P. Panaitescu a fost preluati,
si chiar amplificatä, de: Gh.T. Ionescu, art. cit., in loc. cit., p. 276; Barbu Campina, art.

368

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

cit., in /oc. cit., p. 263-267; Viorica Pervain, art. cit., in loc. cit., p. 101-103; Nicolae
Constantinescu, op. cit., p. 114.
79 Barbu Câmpina, op. cit., in loc. cit., p. 264 §i 266. Vezi aemplara punere la
punct pe care o face Viorica Pervain in art. cit., p. 100-103, in special nota nr. 67.
80 Cum este §i cazul aproape inexplicabil clad avem in vedere data recentä
and a fost sustinut scenariului inchipuit de Octavian Iliescu: "Afin de préparer ces
opérations Sigismond, un mois apres l'entrevue de Bra§ov, prit la décision d'organiser
immédiatement un corps expéditionnaire d'un millier d'hommes, sous la commande
d'Étienne de Losoncz, qui devait pénétrer aussitôt possible en Valachie comme avant-
garde de l'armée royale; cette dernière devait la suivre, dès qu'elle serait prête. Le
récit de la malheureuse campagne entreprise en Valachie par Etienne de Losoncz se
trouve dans deux sources narratives, une chronique hongroise et une autre française,
mais la chronologie et la localisation en ont été précisées par P.P. Panaitescu et Viorica
Pervain. Suivant les résultats obtenus par les recherches de ces deux auteurs, on sait
maintenant que le corps expéditionnaire commandé par ttienne de Losoncz s'est
rassemblé au Banat vers la fin du mois d'avri11395; il partit donc d'Or§ova et entra en
Valachie au début de mai, mais peu après, il y fut surpris au passage d'une rivière, très
probablement, le Jiu et anéanti par une force armée de Vlad, aidé par un grand nombre
de Iiircs. ttienne de Losoncz mème y trouva la mort. C'est donc en mai 1395, en Olténie
et A l'occasion du combat livré 1 ttienne de Los oncz et gagné avec l'aide d'un contingent
ottoman arrivé sans doute de Vidin, sur sa demande que Vlad fit son apparition,
en étalant pour la première fois ses prétentions au trône de Valachie et ayant de son
côté un groupe de partisans recrutés parmi les boyards qui possédaient des domaines
en Olténie. Pourtant, méme après cette première victoire, Vlad n'etait qu'un simple
prétendant au trône de Valachie; A Arge§, capitale du pays, c'est Mircea qui détenait
encore le pouvoir suprème." [Pentru a pregAti aceste operatiuni, Sigismund, la o lunä
dupäintrevederea de la Bra§ov, luä decizia de a organiza imediatun corp expeditionar
de o mie de oameni sub comanda lui Stefan de Losoncz, care trebuia A pätrundä de
indatä in Valahia ca avangardä a armatei regale; aceasta din urmä trebuia sä-lurmeze,
imediat ce va fi gata. Relatarea nefericitei campanil intreprinse in Valahia de Stefan
de Losoncz se intalne§te in douä surse narative, o cronia ungari ;i o alta francezä,
insä cronologia §i localizarea au fost determinate de ate P.P. Panaitescu i Viorica
Pervain. Potrivit rezultatelor obtinute prin cercetärile acestor doi autori, se tie acum
cä corpul expeditionar comandant de Stefan de Losoncz s-a adunat in Banat cätre
sfär§itul lunii aprilie 1395; el a pornit gadar din Or§ova §i a intrat in Valahia la inceputul
lui mai, insi putin dupä aceea el a fost surprins la trecerea unui riu, foarte probabil
Jiul, §i nimicit de o fortA armatä a lui Vlad, ajutat de un mare numär de turci; illS11§i
Stefan de Losoncz §i-a gäsit moartea. Deci, Vladi0 face aparitia in mai 1395, in
369

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU If. DITA

Oltenia §i cu ocazia luptei purtate cu stefan de Losoncz §i ca§tigata cu ajutorul

unui contingent otoman sosit WI nici o indoiala de la Vidin, sub conducerea lui ,
exprimanduli pentru prima data pretentiile lui la tronul Tärii Române§ti §i avánd de
partea sa o grupare de partizani recrutati dintre boierii care stapâneau domenii in
Oltenia. Cu toate acestea, chiar dupi aceasta prima victorie, Vlad nu era decat un
simplu preten dent la tronul Valahiei; la Arge§, capitala tarn, Mircea mai detinea Inca
puterea suprema.) Octavian Iliescu, art. cit., In loc. cit., p. 77-78.
81 Acesta este in principiu §i punctul de vedere exprimat in ultima lucrare de sin-
tezi dedicati voievodului: Preotul Prof. Dr. Niculae Serbanescu, Prof. Dr. Nicolae
Stoicescu, Mircea cel Mare, 1386-1418. 600 de ani de la urcarea pe tronul prii
Romanqti, Bucure§ti, Editura Institutului Biblic g de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Romane, 1987, p. 306-308.
82 Mai mult deck concludenti este detumarea victoriei obtinute de Mircea la
Rovine in propriul sau folos, astfel incitintreaga cre§tinatate vorbea despre acel "tank.
cavaler §i minunat de Indraznet, §i frumos cavaler, care nu cu mult timp in urmä
c4tigi o mare b ifálie contra lui Baltasar Basquin, care intrase in tara sa i o
jefuia, cu care prilej a Scut mare ucidere in acei turd." (in N. Iorga, 7homas 111
Marquis de Saluces. Étude historique et littéraire, avec une introduction sur la
politique de ses prédécesseurs et un apetutice de textes, Paris, 1893, p. 187) Pentru
detalii vezi studiul nostru Cel dintai ecou international al victoriei romeinqti de la
Rovine din 17 mai 1395, in loc. cit., p. 453-468; §i Dan Zarnfirescu, art. cit., in loc. cit.,
p. 294-295 (in special nota nr. 60).
83 Este vorba de ani pascali, cu urmkorul inceput: 1395 11 aprilie; 1396 2
aprilie; 1397 22 aprilie; 1398 7 aprilie (vezi A. Giry, Manuel de diplomatique,
vol. I, Paris, 1925, p. 200).

84 D.R.H., D., vol. I, doc. nr. 99, p. 154-158.

85 Ferdo Sigie,Nekoliko isprava iz po eetca XV st. Sabro ihi objasnio, in "Starine

Jugoslavenska Akademija", XXXIX (1938), Zagreb, 1938, doc. nr. 108, p. 276-287.
Intruck textul acestei diplome a fost apro ape necunoscut istoriografiei romane§ti pana
i-am publi cat traducerea in anu11986 (vezi studiul nostru din "Anale de Istorie", p. 39),
lar utilizarea sa de catre PP. Panaitescu (primul istoric roman care ja act de el, op. cit.,
p. 256-257) probeaza o gre§ita intelegere, vom reproduce, pentm verificarea mai
lesnicioasä decat recurgerea la greu accesibila editie originala, fragmentul ce ne intere-
seazi: "Hiis namque laudabiliter prehabitis, crun nostra celsitudo assumpto fidelium
regnicolarum nos trorum armigerorum valido cetu, ad partes nostras Transalpinas se
movisset et pertransito maiori spacio ipsarum parcium nostrarum Transalpinarum

370

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

castrum Minus Nikapol vocatum, ubi Thrkorum immanissimorum contra christicolas

seviencium residebat multitudo, potenter pro grediendo applicuisset, ipsum castnun
ductore Chris to vallido bellico certamine una cum ipso Nicolao, sob ole condam Nicolai
palatini antefati, et ceteris nostris fidelibus subditis ibidem ferventer cum ipsis Thrcis
diucius dimicantibus ac lesiones, interemciones et vulneraletalitersufferentibus, lauda-
biliter reobtinendo et fideles castellanos in eodem relinquendo, eorundem fidelium
nostrorum tutaminibus, Merche voyvodam Transalpinum per Thrkos de suo dominio
depositum, suo restituit pristino dominio. Abhinc versus climata ipsius regni nostri
Hungarie cum palma victorie regrediendo, dum Alpium cacumina, wlgo Pozata dicta,
indaginibus strictis et semitis non modica arctitudine compressis, ascendissemus, ubi
multitudo Volahorum pestiferis iaculis et intoxicatis venenoque infectis sagittis nostros
sequaces et subditos de densis et opacis silvis crudeliter feriens insidiabatur, memoratus
Nicolaus cum vexillo et complicibus suis prenotatis pro tuicionenostre persone et tocius
comitive securiori pro transitu et libera securitate ad instar sevientis leonis sine
formidine mortis nostro laten i indesinenter adherendo et prefatos Volahos insidiantes
manibus armatis vi repeliendo, nos cum nostris subditis a prefatorum Volahorum
detestabilibus insultibus et hosticiis insidiis non sine interitu complicum suorum tueri
et defensare viriliter sategit virtuose." (p. 280-281)
86 Vezi supra p. 321-322.
87 D.R.H., D., vol. I, doc. nr. 112, p. 182-183.
F. Sigie, op. cit., doc. nr. 72, p. 230-234. "Preterea dum nephandissimus crucis
Christi immo totius orthodoxe fidei hostis et persecutor, Bayzath dominus Turcorum,
capitalis nostre maiestatis emulus, cum valido exercitu ipsorum litrcorum etalianun
barbararum nationum caterva fulcitus partes nostras Transalpinas hostiliter subin-
strasset, easdemque fere in maiori parte devastando et depopulando castrum nostrum
Minoris Nykapolis a Merche wayvoda, familiare nostro, vi obtinuisset et in eodem
gentem suam pro conservatione reliquisset, nosque percepta huiusmodi annotati
Bayzath tirranica sevitate, nostra valida cum potentia ad obviandum temeritati ipsius
Bayzath et ad defendendum ipsas partes nos tras, presertim predictum castnun Minoris
Nykapolis expugnaturi properass emus, eodemque Bayzath ipso nostro adventu
sentiente retrotendendo, ipsumque castrum Minoris Nykapolis de manibus sue gentis
expugnassemus, in qua quidem expugnatione ipsius castri idem Johannes banns se
dictis Thrcis viriliter opponendo, cum sui sanguinis effusione et letalium vulnerum
susceptione nobis cernentibus nostre maiestati ibdem ad vota nostra similiter fideles
exhibuit famulatus." (p. 231)
89 D.R.H., D., vol. I, doc. nr. 108, p. 177-178. "[...] AfarA de aceasta, in vremea
când preanelegiuitul dusman i prigonitor al cruciiluiHristos, ha, maibine zis, al intregii

371-
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU DITA

drepte credinte, Baiazid, sultanul turcilor, du§manul de moarte al maiestätii noastre,

cu o putemicl oaste de turci i cu sprijinulunor cete de alte neamuri barbare a nivilit
du§mäne§te In Tara noasträ Româneascä, pustiind-o §i pridând-o In cea mal mare
parte a ei, a luat cu puterea de la voievodul Mircea, slujitorul nostru, cetatea noasträ
Nicopolul Mic, läsind acolo un corp de oaste al säu, ca s-o päzeascá i noi, aflând de
aceasti silnicä cruzime a pomenitului Baiazid, <pornind> cu forte puternice sä
prentimpindrn cutezanta zisuluiBaiaz:d i sä apäräm acele pärti ale noastre, am smuls,
mai ales, amintita cetate Nicopolul Mic din mAinile oastei sale, i, cu prilejul asaltului
pentru acea cetate, numitul loan, banul, Impotrivindu-se ziglor turci, In vlzul nostru,
cu värsarea singelui säu i cu suportarea grelelor räni, ne-a adus de asemenea slujbe
credincioase." [... Preterea, dum nefandissimus crucis Christi, limo totius orthodoxe
fidei hostis et persecutor, Baizath, dominus 'ffircorum, capitalis nostre maiestatis
emulus, aun valido ipsonun exercitu Turconun et alianun barbaranun nationum
caterva fulcitus, partes nostras Transalpinas hostiliter subintrasset, easdem fere in
maiori parte devastando et depopulando, castrum nostrum Minoris Nicopolis a Merche
waiuoda, familiari nostro, vi obtinuisset et eodem gentem suam pro conservando
reliquisset; nosque, percepta huiusmodi annotati Baisath tirannica sevitate, nostra
valida cum potentia ad obviandum temeritati ipsius Baisath et ad defendendum ipsas
partes nostras, presertim predictum castrum Minoris Nicopolis, de manibus sue gentis
expugnassemus, in qua quidem expugnatione ipsius castri idem Johannes banus, se
dictis Turcis opponendo, cum sui sanguinis effusione et lethalium vulnerum
sus ceptione, nobis cementibus, nostre maiestatiibidem, ad vota nostra, similiter fideles
exhibuit famulatus.]
90F. Sine, op. cit., doc. nr. 121, p. 301-306. "Preterea dum nephandissimus crucis
Christi, immo totius orthodoxe fidei hostis et persecutor, Payazyt, dominus Thurcorum,
capitalis nostre maiestatis emulus, cum valido ipsorum exercitu Thurcorum et aliarum
barbarum nacionum catherva fulcitus partes nostras Transalpinas hostiliter
subintrasset, easdemque fere in maiori parte devastando et depopulando, castrum
nostrum Minoris Nicopolis a Merche vayvoda familiarinostro ibi obtinuisset et in eodem
gentem suam pro conservando reliquisset, nosque precepta huiusmodi annotati
Payazyt tyrannica sevitate nostra cum valida potencia ad obviandum temeritati ipsius
Payazethy et ad defendendas ipsas partes nostras, presertim predictum castnun Minoris
Nicopolis expugnattun properassemus eodemque Payazethe ipsum nostrum advent=
senciente retrocedente, ipsumque castrum Minoris Nicopolis de manibus sue gentis
expugnassemus." (p. 302-303)
" D.R.H., D., vol. , p. 178 (precizarea editorului).
92Ar mai exista posibilitatea ca scäparea si-i fi apartinutprimului editor modem,

372-
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Fejér Katona publicase doar fragmente , fapt verificabil, documentul din 1450
fiind azi cons ervat In Arhiva Nationalä Maghiari (vezi trimiterea exacta' InD.R.H., D
vol. I, p. 178). Totu§i, tinând cont cà atat diploma din 1403, cal §1 cea din 1408 se pis-
treaza in original §i contin ambele cuvintèle respective, ne considerim indreptätiti, o
datá mai mult, sä sustinem ea ele s-au aflat consemnate indiscutabil §i in textul scris la
1404, §i numai neatentiei copistului de la 1450 i se datoreazi omiterea lor.

93Alexandru V. Dili, Cel dintai ecou international al victoriei ronuinesti de la

Rovine din 17 mai 1395, in loc. cit , p. 453-468. Vezi supra nota nr. 82 (p. 370).
94N. lorga, Cu privire la luptele lui Mircea cu turcii, In N. Iorga, Studii asupra
Evului Mediu romdnesc, ed. cit., p. 141.
95 Lajos Thall6czy,Mantovai követjárds Budán ,1395, In "Értekezések a történeti
tudományok köréböl", Budapest, 1905, p. 388. ("'ni vadis vulgo dicendo et gloriando
te quod me expulisti de campo, quod non fuit verum, quin imo propter quedam
imp ortantia maius pondus deliberavi me de campo levare, sed ut a tali gloriad desistas
fado tibi presentibus manifestum, quod in hoc mense Martii proximo veniam cum
exercitu meo te rep ertum infallibiliter, ubi furls etiamubicumque, et pro tanto desistas
deinceps amplius gloriad, quod me de campo expuleris et quod te expectare ausum
non habuerim.")
96 Valeriu Veliman, O cronicei turceascei despre domnialui Mircea cel Mare, in
"Revista Arhivelor", nr. 4, 1986, p. 379-383. Vezi §i supra p. 349-253.

97 I. Minea, op. cit., p. 69-70; Tahsin Gemil, Mircea lAncienface el la politique

impériale de Bayezid I, In "Revue Roumaine d'Histoire", XXV (1986), nr. 1-2, p.
14-18; pasajul care ne intereseazi se aflä la p. 17: "Ainsi, la campagne d'envergure de
Bayezid ler contre la Valachie &ploy& à notre avis vers la fin de l'été ou en automne
1395 a été destinée à renforcer la sécurité de la frontière ottomane au Danube, en
faisant écarter l'influence de la Hongrie dans la région respective et ramener la Valachie
sous le contrôle du sultan L.] Bien que l'affrontement militaire entre Mircea l'Ancien
et Bayezid ler ait été inévitable, vu leurs politiques fondamentalement opposées et la
position géopolitique de la Valachie, nous considérons que le motif immédiat de cette
grande campagne ottomane fut constitué par l'attaque hongro-roumaine au Danube
du printemps-été 1395." [Astfel, campania de anvergurd a lui Baiazid contra pi*
Romeinesti desfei§uratd dupe)" pilrerea noastrei la sfesritul verii sau In toamna
anului 1395 afost menitä seitinteireascei securitatea granitei otomane la Dundre,
prin indepärtarea influentei Ungariei In regiunea respectivi l aducerea Tärii
Române§ti sub controlul sultanului [...] Dei infruntarea militarä dintre Mircea cel
Batran §i Baiazid era inevitabilä dat fiind politicile lor fundamental opuse, precum §i

-373-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

pozitia geopoliticä a Tärii Române§ti, noi consideran.' cd motivul imediat al acestei

mari campanil a fost constituit de atacul ungaro-romein la Duneire In primdvara-
vara anului 13951 Idem, Raporturile romdno-otomane In vremea lui Mircea cel
Mare, in vol. Marele Mircea Voievod, p. 347-348.

98 Remarcim faptul ci opinia domnului Tahsin Gemil a rimas, din picate,

neschimbati, chiar §i dupä ce noianul de documente §i interpretäri publicate 'filtre
timp i-au infirmat supozitia. in ultima sa lucrare, Romanii otomanii In secolele
XIV-XVI, Bucure§ti, Editura Academiei Romine, 1991, trimitind, in nota nr. 141, tot la
lucrarea lui lile Minea (p. 69-70), domnia sa afirma: "Dar este sigur cä, cel putin, o
mare campanie condusä personal de Bayezid I impotriva Tärii Romine§ti a avut loc.
Considerim ci ea s-a desfi§urat ca o reactie la actiunile ofensive antiotomane ale lui
Sigismund (in corelatie cu atacurile venetiene in Marea Egee), indiscutabil §i ale lui
Mircea, din vara anului 1395, probabil dupä retragerearegelui din Tara Romin eascä."
(p. 81)
99 Vezi supra nota nr. 82 (370).
loo
Vezi supra nota nr. 73 (367).

101Främintat de aflarea adevirului, Grigore Conduratu, remea, acum un seco!,

si formuleze toate eventualele alternative, färä a putea insä si opteze ferm pentru
vreuna: "Se va fi pretins regele Sigismund, odati terminati expeditiunea de la Nicopo-
lul-mic, drept suzeran al Munteniei, pentru ci Mircea era aproape si cadi pradi Turci-
tor? Caurmare, i ca explicatiune s-ar potrivi atunci atacul Românilor in muntii Carpati.
Va fi fost Mircea, silit de imprejuririle nefericite cari läsau pe Turci mncá stäpini
pe tärmul drept al Dunirei, nemultumit de aceastä plecare prematuri a lui Sigismund
din Bulgaria?
Nu va fi crezut Mircea ci aceasti plecare a fost inadins ficuti de rege, pentru ca
Tara Romineasci si fie apoi in primul rind pedepsiti de Baiazit ?
Va fi comis Mircea acest atac, pentru ca si placa Rircilor ?
Din toate acestea insi, iese pentru Mircea o neconsequenti. De aceia, n-ar fi fost
oare p os ibil ca acest atac si fi venit nu din partea lui Mircea, ci din a fiilor sil, sau, mai
probabil din partea resvrätitului Vlad ? Diploma putea confunda pe un Domn cu fiul
siu.
Sunt intrebäri la care nuputem rispunde; in once cas, nu suntem mirati de aceastä
neprevizuti purtare a armatelor române§ti, de §i ele au fiptuit atacul ara o causi
binecuvintati pentru diplomele regelui Ungariei." (Grigore C. Conduratu, incerceiri
istorice. Relatiunile Tarli Romdnegi ci Moldovei cu Ungaria. Pana la anul 1526,
Bucure§ti, Tipografia Gutenberg, Joseph Göbl, 1898, p. 106-107).

374-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE
102 Giorgius Pray in Anexa HI; Joseph Aschbach, Geschichte Kaiser Sigmunds,
Hamburg, tom II, p. 90; Alfons Huber in Anexa V.

1°3 Johann Christian von Engel, Geschichte des ungarischen Reichs und seiner
Nebenländer, tom IV, 1: Geschichte der Moldauund Walachei. Nebst der historischen
und statistischen Literatur beyder kinder, p. 160; A.I. Fessler, Die Geschichte der
Ungarn un ihrer Landsassen, tom II, Leipzig, bey Johann Friedrich Gleditsch, 1816,
p. 106; F. Aaron, Idee repede de istoria Prinfipatului Tdrii Rumdne$ti, tom.II,
Bucure§ti, 1837, p. 61; Eudoxiu de Hurmuzaki, Fragmente din istoria romeinilor,
vol.!, Bucure§ti, 1879; editia din care citäm: MihaiEminescu,Opere, voL XIV: Traduceri
filozofice, istorice $i gintifice, studiu introductiv de Al. Oprea, Bucuregi, Editura
Academiei Romane, 1983, p. 174.
104 "Influenta noilor perspective deschise la Dunäre a jucat, din päcate, un rol
tragic In tabirainvingatorilor. Prost sfAtuit de nobili §i de propria lui infatuare, indem-
nat §i de poftele lui anexioniste, neincrezätor in viitorul aliantei cu Tara Romaneascl,
Sigismund comite in acest moment o enormä gregalä politicd: el lain stäpanire lbrnu,
uitand cu totul de existenta lui Mircea §i de vechile tratate ce-1 obligau fatä de el. Regele
gazi deci in cetate pe castelanii Ungariei la inceputul huili august; apoi p orne§te spre
casä pe Valea Dunärii cu gandul se pare de a inlätura situatiile tulbmi din Oltenia, cici
se indreaptä cite Mehedinti... Platforma de colaborare pe care se aezase
Mircea ce! Bitrin la 7 martie §i care presupunea egalaindreptitire la viati a
celor doui tiri prietene dispiruse firi urmi in august, cu activa contributie
adusi chiar de citre Sigismund. Acum boierii erau siliti si ja la rindul lor
misuri de apirare impotriva acestui caliat» ale cirui o0 pireau ci intervin
la Dunire numai pentru a ripi una dupi alta cetitile lor. Bitilia de la Posada
a fost sanctiunea acestor contradictii feudale in inla§tina cirora se inecase
ideea luptei comune impotriva turcilor." (Barbu T. Campina, op. cit., in ed. cit.,
p. 268; vezi §i supra p. 273-274).

'°51n legituri cu acestea, vezi cele doui studii fundamentale ale Mariei Holban:
Despre raporturile lui Basarab cu Ungaria angevind $i despre reflectarea campa-
niei din 1330 In diplomele regale $i In "Cronica pictatd" §i Contribuiii la studiul
raporturilor dintre Tara Romdneascd $i Ungaria angevind (Rolul lui Benedict
Himfy In legdturd cu problema Vidinului), in Maria Holban, Din cronica relatiilor
romano-ungare In secolele XIII-XIV, Bucure§ti, Editura Academiei Bombe, 1981,
p. 90-125; 155-212.

'06 Dei aceastä alternativi era enumeratä printre cele posibile Ind de Grigore
Conduratu (vezi supra nota nr. 101 - p. 374), cons acrarea i se datoreazä, indiscutabil,

375-

www.dacoromanica.ro
 ALIEXANDRU V. DITA

lui Nicolae Iorga (vezi supra notele nr. 20 §i 21 - p. 357-359), drula trebuie insi si i-1
aliturim §i pe Dimitre Onciul, cel care a impus prin cursurile sale maimultor generatii
de studenti (viitori profesori §i istorici) intreaga gami de fictiuni despre domnia lui
Mircea I (spre exemplificare vezi nota urmätoare).
107
a fost lansag de Dimitre Onciul in cursul tinut la Universitatea din
Bucure§ti in anul universitar 1900-1901: "Atacul asupra oastei ungure0i la e0rea
ei din tarà a fost Rent negreit de partizanii vasalului turcesc combitut de
Sigismund 0 risturnat de Mircea cu ajutorul Ungurilor. Adaosul despre infi-
delitatea 0 ingratitudinea luí Mircea din diploma de la 1408 trebue pus pe
seama scriitorului. Acesta, copiind dupi o diploma anterioari, probabil dupi cea
din 1406, serviciile lui Nicolae Gara, pentru care se da aceasti diploma din 1408 cat §i
cea din 1406, pare a fi adiogat de la sine, in necuno§tiinti de cauzä, pasagiul relativ la
Mircea in legituri cu atacul ficut de Vlachi, cum spune in diploma anterioari; cu toate
ca In diploma anterioari nu-i vorba de un atac ficut de Mircea, ci numai de un atac
flcut de Vlachi, adici de partizaniivasalului pus de 'ffirci intr-o singurä diploma, anume
cea din urmä care face mentiune despre aceasti expeditie a lui Sigismund, cea din
1408, se atribue lui Mircea acest atac ca o infidelitate §i ingratitudine a lui. Ori §i cum
Mircea rimane amic lui Sigismund, luand parte §iinurrni la risbolul acestuia cu Turcii,
In risboiul de la Nicopole; dar in 1408 cand se face adaosul in diplome despre infide-
litatea §i ingratitudinea lui, el trecea deja de neamic al Ungurilor, fiind impicat cu
Thrcii §i tributar lor. in aceasti situatiune e explicabil ci scriitorul documentului din
1408 copiind un document anterior in care se facea mentiune despre atacul Romanilor
asupra o§tirilor ungure§ti la intoarcere, a adlogat de la sine pe Mircea in modul cum
se gise§te in aceastä diploma*. Dupi toate §tirile §i dupä raporturile in care se gise§te
Mircea cu Sigismund, atat in acest timp cat g in urmä, e absolut inadmisibil ca Mircea
sä se fi ficut capabil de un asemenea act de nelealitate fati cu aliatul siu Sigismund,
lucru care nu ar fi putut sä tread neobservat niel de cronicarii contimporani din
Ungaria, nici de celelalte documente ale lui Sigismund in care se face mentiune despre
aceasti expeditiune a lui in Tara Româneasci." (Istoria Romiinilor. Perioada de la
Mircea cel Bdtrdn pana la 1526. Note stenograf ice Mate dupi dl profesor D. Onciul
de dloara E. Belu, Bucure§ti, Stabilimentul Grafic Albert Baer, [19011, p. 236-238)
108D.lc-. n.
,,..D., vol. I, doc. nr. 100, p. 158-160 (8 decembrie 1397); doc. nr. 107,
p. 175-177 (17 februarie 1401).
w9RaduManolescu, Campania lui Si gismund de Luxemburg in Moldova, 1395,
In "Analele Universititii Bucuregi. Seria tiinte Sociale. Istorie", 1966, 15, p. 59-74.
110 Vezi supra nota nr. 108.

376
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE
Ill
Mályusz Elemér,A Thuróczy-crónika ésforrdsai, Budapest, Akadémiai Kiad6,
1967, P. 129-139; Idem, La chancellerie royale et la rédaction des chroniques dans
la Hongrie mediévale, II, in "Le Moyen Age", LXXV (1969), nr. 2, P. 232-238 (unde se
discutà exact aceste diplome, contextul istoric la care se referä i cum au fost folosite
de Thur6cz). Dar §i varianta mai dezvoltatä a acestui ultim studiu, in limba maghiarä:
Mályusz Elemér, Kirklyi kancelldria es krónikairds a középkori Magyarorszdgon,
Budapest, Akadémiai Kiadó, 1973, p. 75-82.
112 Fapt sesizat hid de Gheorghe Sincai, and scria exact despre aceste eveni-
mente: "Throtie la anul al §eselea al cräimei lui Sigismund, aded la anul 1392, iard§
barfe§te cä Sigismund ar fi bätut pre Mircea Vodä §i pre turci, carii fusese chiemati
in tru ajutoriu de Mircea Vodd,,s1 cd arfi cuprins ci Nicopolul celMic de la Mircea, $i
pre Turotie it urmeazd Bonfinie, apoi pre ace§lea fi urrneaza mai toti streinii,
afard de Spondon, ale cäruia cuvinte le voiu aduce la anul indatä urmdtoriu, din care
lezne vei culege cá Throtie aici Ind numai de-a fala vorbe§te §i gre§e§te, precum au
gre§it i punând moartea cräiesei Marie' in anul de-acum, intämpländu-se aceia in
anul 1395 [...1" (Gheorghe Sincai, Hronica Romdnilor, in Opere, ed. cit., vol. I, p. 547-
548). i argumentat de Mályusz Elemér, Kirdlyi kancelldria és kr6nik arks a
középkori Magyarorszdgon, p. 107 (§i editia in limba francezä p. 254).
113 Cum constata insu§1 Mályusz Elemér, de departe cel mai bun cunoscator al
acestei probleme: "Descrierea cronicii este atit de generalä, hick s-ar putea aplica
oricärui räzboi. Oct, clrui räzboi nu i s-ar potrivi cä du§manul, de teamä, fugi indatA,
cA multi au pierit dintre ei §i pierderile le-ar fi fost i mai marl dad unnäritorii n-ar fi
obosit urmärindu-i §i cä noaptea le-a u§urat fuga. Intreaga campanie este concentratä
intr-o bätälie de o singuri zi, ca §i cum Dunärea s-ar fi aflat in apropiere §i n-ar fi
constituit granita sudicä a Tärii Române§ti, la care oastea ungarä a ajuns dupä cAteva
zile, dura lupte care au durat probabil multe saptämäni." Kirdlyi kancelldria es
kr6nikafrds a középkori Magyarorszkgon, p. 77.
114 Ilie Minea, op. cit., p. 68; Octavian Iliescu, art. cit., in loc. cit., p. 78.

115 P.P. Panaitescu, op. cit., p. 257; G.T. Ionescu, art. cit., in loc. cit., p. 276-277;
Mályusz Elémer, Szigmond kirdly uralma Magyarorszdgon (1387-1437), p. 112.
116 Alexandru V. Ditä, Victoria romaneasca de la Rovine (17 mai 1395), in loc.
cit., p. 43; Idem, In Istoria militara a poporului roman, vol. IL. Epoca de glorie a
oastei celeimari. A douajumdtate a secolului alXIVlea -primajumatate a secolu-
lui alXVI-lea, Bucure§ti, Editura Militará, 1986, p. 172-173; Idem, Victoria romaneasca
de la Rovine. Datare, desfalsurare, importangi intern* onald, in A lmanah Lucea-
fdrul 1987, p. 29. Aceste puncte de vedere au fost deja acceptate de unii istorici, cum

377--

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRUV. DITA

or fi Nicolae Stoicescu (vezi volumul Bdtdlia de la Bovine 17 mai 1395;§i monogra-

fia, deja citati, intocmiti de acesta impreuni cu pirintele prof. N. Serbinescu, p. 306-
311); Constantin Cizini§teanu, Pe urmele lui Mircea cel Mare, Bucure§ti, Editura
Sport-Till-ism, 1987, P. 117.
117mexandni V. Diti, Despre o fictiune istoriograficd, in "Anuarul Institutului
de Istorie A.D. Xenopol", XXVII (1990), p. 155-169.
118 Dei in anul 1924 Karácsonyi János reu§e§te si stabileasci in mod corect §i
documentat itinerariul regal dupi ocuparea Turnului (art cit., in loc. dt, p. 16), opinia
sa este prompt admonestati de Victor Motogna: "De altcum D-1Karácsonyi mai gre§e§te
apoi, cind transpune lupta de la dealul Posada, pe dnunul ce duce de la Or§ova spre
Caransebe§iângà pasul Beregova. De unde putea si risari o annati romineasci in
aceste pári, avand fortificatii inainte pregitite ?" (V. Motogna, op. cit., p. 38). Astfel,
istoricii au continuat si vorbeasci fie despre Bran (P.P. Panaitescu, op. cit., p. 257-
258; G.T. Ionescu, art. cit., in loc. cit., P. 277), fie despre Arge§. Abia dupi ce Viorica
Pervain, urmandu-lpe Barbu Cimpina (cel ce afirmase: "... itinerariul lui Sigismund
cf. colectia Mályusz curmi totu§i discutia, cici regele se afla la Or§ova la 24 august §i
la Caransebe§ la 25 august-2 septembrie. Este ded vorba de acea Posada aflati «dincolo
de Dunire, in apropiere de Or§ova», unde regele revine in 1419"; op. cit., in loc. cit.,
p. 268, nota nr. 68) face o discutie specie* demonstrand categoric di itinerariulurmat
de Sigismund dupi ocuparea Nicopolului Mic a fost prin Or§ova - Severin, zoni unde
s-a dat i lupta de la Posada (Viorica Pervain, art. cit., in loc. cit., p. 109-112) celelalte
itinerarii au fost abandonate de istoricii preocupati de subiect. Din picate, numai
itinerarilie, cici "scenariile" au continuat si se amplifice §i chiar si se diversifice dupi
coordonatele libere ale fanteziei.
Mentionäm ci pini la Jire6ek i Iorga istoricii localizaseri aceasti bitilie in parte a
estici a ;Aril, pornindu-se, i in acest caz, de la afirmatia lui Engel: "Cind Sigismund se
intorcea fárá griji ca trupele sale prin Valahia, Mircea a intins o cursiin muntii Bazarad,
adici in dreapta riului Olt, in Banatul de azi al Craiovei" (Johann Christian von Engel,
op. cit., p. 160).
119 Pentru intreg itinerariul regal din perioada martie-septembrie 1395, o infor-
mare sintetici se afli in studiul nostru Victoria romaneascd de la Bovine (17 mai
1395), in loc. cit., p.41, nota nr. 75.
120 P.P. Panaitescu, op. cit., p. 190-194. Vezi g Anca Ghiati, Mircea cel Mare
apdrdtor al integritätii teritoriale romdnefti # al independentei statale, in vol.
Marele Mircea Voievod, p. 228-229.
121 Conform tratatului de la Bra§ov din 7 martie 1395 (D.R.H., D., vol. I, doc.
nr. 87, p. 138-142).
378

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

122 Vezi Capitolul IV, nota nr. 7 (p. 293).

123 Pentru detalii i aprecien i vezi N. Iorga, Istoria Romanilor, vol. III: Ctitorii,
p. 274-278; P.P. Panaitescu, op. cit., p. 187-230; Dinu C. Giurescu, Politica extera a
Tdrii Românefti sub Mircea cel &Wan, in Pagini din trecutul diplomatiei
Bucure§ti, Editura Politicä, 1966, p. 59-60; Preot Prof. Dr. N. Serbinescu, Prof.
Dr. N. Stoicescu, op. cit., p. 274-281. "Primul act politic al lui Mircea cel Bitrin sinte-
tizeazi in mod inspirat P.P. Panaitescu a fost trecerea muntilor i gezarea
sale printre românii ardeleni. Alituri de Mihai Viteazul, dar intr-o misuri mai mici,
Mircea a fost un donm unificator de pimint rominesc de dincoace §i de dincolo de
munti. Numele lui nu e legat numai de cruciata cre§tiniimpotriva Semilunei, ciintocmai
ca §i urma§ul s Au de peste doui veacuri, a imbinat in politica sa lupta pentru Ardeal cu
lupta pentru creOnitate.Aceasta nu e o simpli intimplare: cind primejdia se apropie
de neamul nostru, pentru a-i putea sta impotrivi ne trebue cetatea noastri, Ardealul.
Putinta de a indeplini misiunea noasträ de apiritori ai Europei impotriva barbariei
este legatä de stäpinirea romanitätii de peste munti" (op. cit., p. 190).
"Actiunea domnilor §i a fortelor care cooperau cu ei la elaborarea politicii externe
afirmä Serban Papacostea a urmärit in mod special, si giseasci in aliantele
incheiate sprijin imp otriva puterilor hegemonice cele mai amenintätoare, pentru ca,
intr-un context de echilibru de forte, sä poati asiguraun grad cit mai Malt de autonornia
tärilor ion. Aliantele lui Basarab, Nicolae Alexandru §i ale unora dintre unna§ii lor cu
puterile nord-balcanice au avut ca obiect principal contrabalansarea puterii regatului
ungar, in acea vreme forta politici cea mai amenintitoare pentru Tara
Româneasci. Cu Mircea, efortul de indiguire a hegemonismului regatului
ungar in etapa politicii sale externe când aceasta a fost preocuparea domi-
nantä s-a extins spre nord §i s-a manifestat prin alianta Cu Moldova 0
Polonia" ($erban Papacostea, Statul romanesc In secolele XIV-XVI. Rolul sdu In
consolidarea entitätii poporului roman, in Idem, Gen eza statului In Evul Mediu
romanesc. Studiu critic, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1988, p. 140-141)
124 Pentru o discutie specialä vezi Alexandru V. Ditä, Victoria romaneasca de la
Rovine (17 mai 1395), in loc. cit., p. 39-41 (paragraful intitulat Tratatul de la Brapv
ca argument al datei de 17 mai 1395); vezi Preot. Prof. Dr. N. Serbinescu, Prof. Dr.
N. Stoicescu, op. cit., p. 288-289.

125 Constantin M. Cogälniceanu, Cerceklri critice cu privire la istoria roma-

nilor. "Yladl voievodulBasarabiei, 1391397", In "Revista pentru Istorie, Arheologie
§i Filologie", vol. XI, partea a II-a, 1910, p. 331-333.

126 Daci pentru Ilie Minea care acceptä o mare victorie romineasci impotriva

-379-

www.dacoromanica.ro
 ALEXPiNDHU V. DITA

lui Baiazid in toanma 1394 totul se explica prin faptul cä batalla de la Rovine a avtit
loc in toamna lui 1395, and mutatis mutandis intri in desfasurare scenariul
deja devenit clasic: "Mircea a ramas biruitor ca si Mihai Viteazul la Calugareni L..] Sä
presupunem, cum am vizut cdpresupun cronicele turcesti (sic!), caMircea ca siMihai
s-a retras in spre munti s'i poate n-a vrut sa abandoneze, trecand si dincolo de Arges,
färd lupta. Until insa erau prea multi; vitejia romaneasciii obosea, dar nu-i desfiinta,
astfel hick In Arges, rimase Vlad, vasalul Sultanului g prietenul polonilor, iar Mircea
se refugie la Sigismund, conform tratatului de la Brasov." (Hie Minea, op. cit., p. 69-70).
Pe n tru Victor Motogna, "in august ori Intlia jumatate a lui septembrie 1395 fu alungat
Mircea si into cult cu Vlad, drept pedeapsa, fiincica a cutezat sa faca cauzi comuna cu
crestinii" (V. Moto gna, op. cit., p. 15). Punct de vedere pecare si-1 pastreazä si in articolul
Luptele lui Sigismund si Mircea cel Bdtrtin Cu turcii,In 1395. Un document inedit
("Revista Istorica", XI, 1925, nr. 10-12, p. 284).
127 Atat"scenariile", cat si argumentele de care s-au folosit toti acestia sunt astki
perimate, dar le 'imam meritul de a fi zdruncinat teoria alungariiluiMircea si instalärii
lui Vlad de catre Baiazid dupä 10 octombrie 1394. Lor le poate fi adaugat chiar si G.T.
Ionescu, care desiacceptä tezaciVlad a fost instalat laArges de cite Baiazid in toamna
1394, nu-1 vede alungat pe Mircea din tari deck dupä august 1395 (art. cit., in loc.
cit., p. 267-275; 286).
128 Ilie Minea, op. cit., p. 67; 71, nota nr. 3.
129 Viorica Pervain, art. cit., in loc. cit., p.93, 108, 112-116.
'30 Cand facem aceasta apreciere nu-i avem in vedere pe toti cei care le-au utilizat
dupa anul 1986, and au fost repuse in circulatia istoriografica de subsemnatul.
131 Vezi supra nota nr. 119 (p. 378).
132 "Magnifice et excelse domine mi. Dominationi vestre significo, me Budam
applicuisse die XI. mensis Novembris et reperii regem iam diu vacas se a Buda, a prima
die mensis Maii preteriti citra et hoc propter infestationem Thrchorum, qui territoria
sua invadunt ut plurimum cotidie et inveni ipsum esse in terra silvana cum Budam
applicui, inde tune attamen recessurum et se translaturum in regnum Bossene, quo
accedebat invitus, sed ipsum, qui suus dominus dici non potest, sequi oportetvoluntates
suorum principum et baronum [...]" (L Thall6czy, op. cit., In loc. cit., p. 379).
'33 "Nam rex iste altum habet animum et libenter facta faceret, dum ipsum segue-
rentur barones. Et pro certo ipse ex toto disponitur omnia postergare et exequi quod
intendit. Et nisi infestus Thrchorum ipsum impediat puto quod in brevi diriget gressus
suos versus confines Boemie, ubi adesse debent illi principes et domini quos per alias
meas litteras nominavi dominationi vestre transmissas. Hoc dico quia Thrchi presenti-

-380

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

aliter teritorium Valachie multum invadunt et similiter etiam versus quasdam partes
nomine Timesvar, et disponitur rex illuc accedere, et eum conscilio baronum disponere
que fienda sunt ad defensionem eorum, et posito ordine super hiis capere gressus
versus Boemiam et ibi disponere conclusive que fienda sunt. Et hoc habui a Magistro
Guilielmo de Sancta Sophya qui est medicus regis et cui rex oretenus dixit ut te ipse
mihi asseruit in secreto. Nescio quid faciet." (L Thall6czy, op. cit., In loc. cit., p. 390).

134 Ilie Minea, op. cit., p. 71; vezi §i constructia abundenti §i foarte sofisticati a
lui Barbu T. Cimpina, valabilä numai in misura In care dezvolti g apasi pe ideea lui
Minea: rolul factorului polon (Barbu Cimpina, op. cit., in vol. cit., p.259-277).
135 G. Severeanu, Moneda lui Vlad 1-iu, domn al Tdrii Românegi de la 1395/
91397 decembrie, in "Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice", anul XXVI, fasc.
75, 1933, p. 33-36; Octavian Luchan, George Buzdugan, Constantin C. Oprescu,Mone-
de fibancnote romanegi, Bucuregi, Editura Sport-Thrism, 1977, p. 18; Octavian Hies-
cu, art. cit., In loc. cit., p. 87-96. Din picate monedele lui Vlad I nu poartä inscris anul
emisiunii, astfel incit numismatii ori de cite ori s-au referit la ele, prezentindu-le, au
fost obligati si utilizeze datele atit de precare ale istoricilor. Vezi g nota nr. 120 (p.
378).
136 Gheorghe incai, op. cit., ed. cit., p. 556-557.

137 Traducerea pecare o datorim regretatului nostru profesor Aurel Iordinescu

a fost ficuti dupi editia latini din colectia Hurmuzaki (vezi supra nota nr. 4- p.
347). Remarcim faptul CA de atunci el nu a mai fost inclus In nici o colectie de
documente, nefiind nici micar mentionat In lucrarea Tratatele interruztionale ale
Romaniei (1354-1920), Bucuregi, Editura $fiintifici g Enciclopedici, 1975, alcituitä
de Ion Ionagu, Petre Birbulescu g Gheorghe Gheorghe, motiv pentru care gisim
necesari reproducerea sa dupi editia mentionati:
"In nomine domini amen. Wlad Woyewoda Bessarabie necnon Comes de
Seuerinio etc. Significarnus vniuersis quibus expedit presencium noticiam habituris,
Quod mente gratuita attendentes et non immemori cordis recolentes benignarum
promocionum et gracianun multiplicium indicia, quibus Serenissimi Principes et
domini nostri domini Wladislaus Rex Polonie Lithwanieque Princeps supremus et heres
Russie etc. et cons ors ipsius Heduigis Regina Polonie et heres Vngarie Regnorum, nata
superstes India Lodovici olym Regis Vngarie, nos et dominia nostra prosecuntur et
presertim quomodo ¡psi domini Rex et Regina nuper woyewodatum Bassearabie et
dominia que in Regno Vngarie obtinemus, donauerunt et literis suis ratificauerunt
nobis et perpetuo confirmanuit Qua prop ter dignum arbitramur et non incongruum,
vt ipsos tanto perseueranciori constancia obsequamur, quomagis per eorum,promoci-
- 381

www.dacoromanica.ro
 ALOCANDRU If. DITA

ones dominiorum culmina conscendisse et multiplicibus nos gracijs eorum invenimus

consolatos. Et quia predictum Regnum Vngarie ad memoratam dominam Heduigem
Reginam Polonie et heredem dicti Regni Vngarie unicam et sup erstitem et consequenter
ad prefatum dominum Wladislaum Regem conthoralem ipsius jure hereditario esse
comperimus devolutum prout hocip sum in literis dicti Lodovici Regis et Regnicolarum
Vngarie et Polonie Regnorum predictorum super co confectis intelleximus fuisse et
esse condiccionatum, sic quod eciam nos et dominia nostra dictis dominis Wladislao
Regi et Hedvigi Regine et Regno eonun Vngarie in subditos obligamur. Igitur ex certa
nos tra sciencia, fide bona sine dolo et fraude ex nunc tenore presencium, nos
eorundem dominorum Wladislai Regis et Hedvigis Regine ac ipsorum liberorum
heredum Regum ac Reginarum Vngarie et Polonie Regnorum cum omnibus dominiis
et subditis nostris facimus subicimus et perpetuos omagiales fore confitemur.
Promitten-tes eadem bona fide ipsis dominis Wladislao Regi et Heduigi Regine ac eorum
liberis et heredibus predictis quod ipsis nos dominia et subditi nostri iam dicti a die
date presencium perpetuo fideliter obediemus assistemus consilio auxilio et favore
omnibus eorum inimicis et adversarijs dum et quociens scierimus, nos cum tota
potencia nostra obices pon emus. Inimicos comm non fouebimus. Regna ipsorum et
quevis dominia, contra voluntatem ipsorum non impetemus neque vendicabimus, ac
eciam causas et controuersias atque incommoda per quoscumque adversarios eonun
contra ipsos verbo vel facto motavel mouenda remouebimus, decus quoque et honoris
ac commodorum incrementa ipsis undique operabimur nostrwn totum iuxta posse.
Harum quibus Sigillum nostrum presentibus est appensum testimonio literarum.
Datum in Opido Argisch Ipso die sancte et individue trinitatis. Mmo domini Millesimo
Trecentesimo nonagesimo Sexto."

138 P.P. Panaitescu, op. cit., p. 260. Faptul a fost perceput de Sigismund ca un
amestec al regatului vecin intr-un teritoriu asupra caruia Ungaria nu incetase a ridica
pretentii de suzeranitate §i, pentru a readuce tara in sfera de influentä ungarä §i a
crea un front antiotoman sub egida sa, Sigismund a intreprins, la inceputul anului
1395 expeditia terminata cu wail bine cunoscut. Egc compensat insa imediat de
alianta incheiata cu domnul Tani Romane§ti, in urma caireia s-a putut afi§a, in fata
Europei, ca invingAtor al impärätiei otomane.

139 Situatie bine prezentatä §i explicatä de Mályusz Elemér in monografia deja

citata dedicatä lui Sigismund de Luxemburg, p. 22-38, 47-54.

140 Paul la cercetäri speciale este de retinut insemnarea lui Wolfgang Dressler
cum ca "incepatorul cel dintai al nenorocirii, caunul ce chemase pe turci", rdsculandu-se
impotriva lui Sigismund, a fost voievodul stefan al Moldovei (apud N.A. Constanti-

- 382

www.dacoromanica.ro
 MMCEA GEL MARE

nescu, inceputurik 0 stabilirea suzeranitdtii turce0i In Moldova, Bucuresti,

Institutul de Editurä si Arte Grafice "Flacära", 1914, P. 5).

141D e§i asupra gradului de rudenie Mircea - Vlad numerosi istorici si-au exprimat
pared dintre cele mai felurite incepand cu Engel, care saia: "Blnuiesc cä acest
Vlad era un fiu natural al lui Mircea ca o tiitoare." considerim cl ele nu pot fi luate
nici mAcar cu beneficiu de inventar atita timp cit nu existi niel un document care
sä ne ofere nici cel mai mic indiciu in acest sens.

142 N. lorga, Istoria Romanilor, ed. cit., vol. III, p. 303.

143 Idem, Studii istorice asupra Chiliei # Cetdtii Albe, p. 67.

144 Vezi opinia exprimatä räspicat nu de mult de Emil Turdeanu: "Mircea isi
recuperä tronul in 1397 ca ajutorul ungurilor" (op. cit., p. 13).
'45 Fapt observat Ind de Barbu Câmpina: "Impotriva oricärei logici si a celor mai
dare mirturii, is toricii burghezi au afirmat mereu ciSigismund a fost factorul principal
al rästurnirii politice de la sfärsitul anului 1396; inscAunarea lui Mircea s-ar fi produs
In urma expeditiei lui Stibor, istorisitä in diploma acordatä voievodului Transilvaniei.
In realitate, nimic nu vine in sprijinul acestei aseiliuni. Regele insusi, in diploma lui
Stibor, nu pomeneste mäcar un cuvânt despre initiativa lui sau a voievodului Transilva-
niei in luptele din decembrie 1396, pecare le povesteste suficient de amänuntit; dad
tibor ar fi trecut Carpatii la initiativa lui, regele nu ar fi omis, desigur, sä o spunä. Dar
el precizeazä, dimpotrivä, clii clIcluse voievodului misiunea esd apere regatul» impo-
triva tulburärilor feudale locale; importanta interventiei lui Stibor este redusä la justa
ei valoare chiar de constatarea regelui cä hiainte de lupti Vlad «se refugiase» in cetatea
Dâmbovita. Este vAdit ci el a fost fugirit acide altcineva cleat de tibor, ceca
ce inseamni, date fiind conditiile politice de la sfar§itul lunii septembrie, CA
el a fost bdtut de partizanii lui Mircea f i pdrasit de-ai sdi." (Barbu Câmpina,
op. cit., in vol. cit., p. 279, nota nr. 102); vezi g Dan Zamfirescu, care, in 1987 Sala:
"Intrucit nu Stibor l-a inläturat pe Vlad g l-a instaurat pe Mircea (simpla lecturä a
diplomei lui Sigismund este suficientä spre a inatura aceasta fictiune istoriograficI),
ci Mircea si partizanii säi l-au alungat de pe tron, Vlad fiind gäsit de Stibor oinchis in
cetatea Dambovita»." (art. cit., in loc. cit., p. 307 nota nr. 92).
146D. IC
Yl.rr
n., D., vol. 1, doc. nr. 101, p. 160-169. Acest document a fost introdus In
istoriografia noastri de N. lorga, ocazie cu care precizeazä: "Nici un alt izvor nu se
poate compara in precisiunea si bogätia informatiilor cu acesta" (N. lorga, Studii istori-
ce asupra Chiliei # Cetä(ii Albe, p. 67).
147 "Chibzuiti birbati, iubiti prieteni. lad', aducätorul scrisorii de fatä, loan Tatar,

383-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

om in slujba curtii rege§ti, a fost trimis de domnul nostru, regele, cu anumite

insemnate solii la Vlad voievodul. indemnäm, dar, prietenia voastri §i o rugam si
trimiteti la Vlad, dhnpreuni cu pomenitul loan Tatar, un barbat chibzuit §i destoinic,
cunoscator al graiului romanesc g sit insdrcinaft pe acest trim& al vostru sd
iscodeascd, in Wind # in ascuns, i sà§tiriceasca despre turd I despre alte noutati,
pe care apoi si binevoiti a ni le vesti i noui.
Dat la Giläu, In martea de dupl duminica Iudica. Maternus, episcopul
Transilvaniei." (D.R.H., D., vol. I, doc. nr. 97, p. 153).

148 "Sigismund, prin mila lui Dumnezeu regele Ungariei etc.

lubite credincios al nostru, purtand o incredere osebita ! Potrivit dreptului tau,
din dragoste, am hotarit si cerem credintei tale, voind intru totul ca, dupä informatia
iubitului nostru credincios, maritul bärbat, domnul Frank, voievodul Transilvaniei,
sa-ti indrepti pa§ii In soliile noastre la Mircea, voievodul TariiRomdneti, sa scriem
chiar i si trimitem prin tine, aceluigi voievodMircea, scrisorile noastre de imputerni-
cire, care vorbesc in numele du, prin puterea carora, pe acelea care vor fi cele mai
potrivite, §i pe care acela§i domn Frank, voievodul, va fi hotarat sä ti le incredinteze,
In numele nostru, credinta ta va putea i va trebui, la randul siu, sale explice pomenitul
domn Mircea voievodul; altfel sä nu facep.
Dat la Buda, in martea cea mai apropiatä inainte de sarbatoarealnaltkii Domnu-
lui, in anul aceluigi o mie trei sute nouäzeci §i patru." (D.R.H., D., vol. I, doc. nr. 80,
p. 129).

149 Daca in general istoricii s-au multumit sä vadl in Vlad pe domnul c,are a
intrerupt pur i simplu domnia lui Mircea I "dupi octombrie 10 lanuarie 1397"
(Istoria Romaniei In date, Bucure§ti, Editura Enciclopedici Romani, 1971, p. 454,
este exemplul cel mai la indemani, dar lesne de lilt:ain't in orice sintezi sau manual de
istorie), Gheorghe T. Ionescu urmat nu demult de Octavian Iliescu s-a straduit si
stabileasci mai in aminunt secventa de timp cand a domnit Vlad: "Dan I panä la 23
septembrie 1386. Dupa el Mircea domne§te singurin tara de la cc. 23 septembrie 1386,
panä la 1394, dupi 10 octombrie. Imediat dupi 10 octombrie 1394 §i pana putin dupä
6 iulie 1395, el stapane§te numai in rasaritul tärii, avand scaunul probabil la Targovige.
In acest spatiu de timp, de dupi 10 octombrie 1394, pani putin dupä 6 tulle 1395,
clnd e izgonit de Sigismund i Mircea, la Arge§ domne§te Vlad. Dupi 6 iulie 1395 g
pana in august 1395, adici pe tot timpul expeditiei lui Sigismund, domn singur este
Mircea, Vlad fiind fugar din Arge§, dar neizgonit din tara. Din august 1395, dupi ce
bate pe Sigismund la Posada, la intoarcere in Transilvania, i pani citre srar§itul lui
august 1396, domne§te In tara singur Vlad, Mircea pribegind, separe, in Transilvania
In urna evenimentelor ce au urmat expeditiei lui Sigismund, deci dupi Posada. De pe

384

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

la sfär§itul lui august 1396, and Wad e bItut, anit §i izgonit din Arge§ de expeditia
condusä de tibor §i Mircea, i pani la 28 septembrie 1396, and are loc lupta de la
Nicopolul Mare, tara e sub domnia lui Mircea, Vlad rätacind pe undeva, dar färä ca
Valachia si fi fost cuatati de trupele lui. Dupà 28 septembrie 1396, and la Nicopolul
Mare, turcii zdrobesc pe cregini, §i pânà dupi 6 decembrie 1396, Mircea domne§te la
Tärgovige, iar Vlad la Arge§, tara fiind din nou impärtita sub doui domnii. Dupi 6
decembrie 1396, and la cetatea Dâmbovitei Wad, asediat, e Infant §i prins §i pini la
31 ianuarie 1418, domne§te Mircea, pecare acum cronicile sarbegi il arati a a murit."
(Gheorghe T. Ionescu, art. cit., in loc. cit., p. 286; vezi §i Octavian Iliescu, art. cit., in
loc. cit., p. 84)

15° loan Aurel Pop, Skip/it/kite lui Mirce a In Transilvania, in "Revista de Istorie",
39 (1986), nr. 7, p. 685-695.

151 "Semnalim faptul a cele mai multe monede de la Vlad I au fost descoperite
In Dobrogea, in tezaurele de la Niculitel-Bädila §i Viareni, ambele in judetul
Probabil cä aceasti zoni a fost mult controlati de Vlad In vremelnica sa
domnie. Izolat, s-a gasit in anii din urmä o moneda de la Vlad I la Baia, jud. Suceava."
Constatare datoratä unui temeinic studiu alcituit de Constanta Stirbu §i Paraschiva
Stancu,Date noi privind emisiunile monetare ale lui Mircea celMare , In vol .Marele
Mircea Voievod, p. 100 (a se consulta Lista descoperirilor monetare cuprinzand
monedele emise de Marele Mircea Voievod, anexata acestui studiu, care este cel mai
complet inventar al descoperirilor arheologice monetare din vremea domniei lui
Mircea I, unde nu poate fi gasiti in zona de la vest de Olt nici macar o singuri moneda
de la Wad. Toto data, credem a moneda emisä de el §i descoperiti in Moldova trebuie
privitä ca o dovadä in plus a stäpanirii lui Wad in zona estia a Munteniei, zona
nemijlocit legati de Moldova §i, prin ea, de Polonia proteguitoare.
152 Vezi discutia sintetica i lämuritoare din lucrarea lui Gheorghe I. Cantacuzino,
Cetali medievale din Tara Romdneasca. Secolele XIII-XVI, Bucuregi, Editura
Stiintifia §i Enciclopedia, 1981, p. 124-131.
'53i problemei la Nicolae Stoicescu, Bibliografia localitätilor # mo-
numentelor feudale din Romania. 1. Tara Romaneascd (Muntenia, Oltenia fi
Dobrogea), vol. I, Craiova, 1970, p. 276.
154 Constantin Bälan, Inscriptii medievale # din epoca modernd a Romaniet
Adept istoric Argo. (sec. XIV-1848). Cu o introducere, indicatii bibliografice, reper-
toriu cronologic, note explicative, anexe §i indici, Bucure§ti, Editura Academiei
Române, 1994, nr. 1.257, p. 238-239. Dei a fost introdusä In circuitul istoriografic de
mai bine de un secol §i publicatä in mai multe fanduri, nici un istoric n-a trecut de

385-

www.dacoromanica.ro
 ALIDCANDHU DITA

litera donunentului pentru a-1 Incadra In contextul vremii unde-0 are firescul loc (vezi
bibliografia ce Insote§te textul original g traducerea din vol. cit., p. 239).
155 Serban Papacostea, Mircea la Nicopol (1396): o meirturie ignoratd, In
"Revista de Istorie", 39 (1986), nr. 7, p. 696-698. Informatia consemnatä de Annales
Hirsaugienses cu privire la situatia In care s-a aflat Mircea la Nicopole este In misuri,
chiar luati §i izolat, si spulbere Intreg e§afodajul de fictiuni despre "fugarul" rari oaste
§i tari: "Si cum s-a iscat cearti Intre principi, care dintre ei si preia comanda asupra
celorlalti, pirerea lui Sigismund a fost cà trebuie numit In fnmte unul dintre ce! care §i
si fi cunoscut moravurile i obiceiurile du§manilor i si fi luptat Inainte cu ei. Si de
aceea l-a numit comandant al o§tii pe principele prii Româneti, birbat
viteaz, activ i puternic, care, luptându-se in mai multe rânduri cu turcii a
triumfat in chip glorios asupra lor."
156 Traducerea textului cu privire la romini din scrierea memorialistici a lui
Johann Schiltberger In Cäldtori streiini despre Tdrile Ronulne, vol. I, volum ingrijit
de Maria Holban, Bucure§ti, Editura Stiintifici, 1968, p. 29.

157 Ibidetn.

158 Vezi Johan Huizinga,Homo ludens. incercare de determinare a eletnentului

ludic al culturii, traducere din bimba olandezi de H.R. Radian, prefati de Gabriel
Liiceanu, Bucure§ti, Editura Univers, 1977, p. 169 (unde di exemplu chiar bitilia de
la Nicopole).

www.dacoromanica.ro
4
A

CAPITOLUL VI

11111:413A I
11TI:11111TAIr 651 "VASAL"
Al. IMP131111114111 OTOMAN
adeviir §i fit:10one istoriograficii

1
V

www.dacoromanica.ro
 u exista afirmatie mai veche 0 mai des repetata, in istorio-
grafia ultimelor douAveacuri, in legitura cu Mircea I, decat
aceea despre "tributul" pe carel-ar fi plAtit Portii i despre
"inchinarea"Tdrii Române0i, ce s-ar fi petrecut pe vremea sa. "Acest domn
au inchinat intaiu tara [Româneasca] la turci, cu haraci, ca sl dea pe an
3.000 de bani scria banul Mihai Cantacuzino intr-un fel de cronolo-
gie pe scurt a domnilor, a§ezatä la sf1r0tul sintezei sale'.
Cu o jumkate de secol in urml, Radu Popescu fácuse inceputul:
"Dupa ce au murit Alexandru vodi, domnind ani 27, s-au pus
domn Mircea vodd ce! Bdtrin, fratele lui Dan vodA, carele dupi ne§te
semne ce s vAd, este vrednic de laudà. Si multe lucruri va fü fAcut vred-
nice dl auzit, in 29 de ani ai domniei lui, dar ai no§tri nimic n-au scris,
fárá numai ce aflim la striini.
Zice istoricul Gheorghe Franti ci au avut doao rizboae Mircea
vodi cu Baizit, inpiratul turcesc, unul cdtre Nicopoea, altul pá apa
laloIllitil §i la amandoao 1-au biruit pe Baiazit-bei. Alt istoric scrie ci un
389
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

rizboi ce au avut Mircea vodi au fost la Rovine (unde vor fi Rovinile,

nu le spune). Si au avut ajutor Mircea vodi pre Marco Cralevici §i pe
Constandin §i päDräga, oameni de neam mare, sarbi, cu o§ti supt mina
lor. Si au biruit Mircea vodi pre inpiratul Baizit la acest rizboi, lar Marco
§i Drigg §1 Constantin au pierit In rzboL Deci, dupi ce au ficut
Mircea vodi aceste izbinde, vizind obrizniciea turcilor, s-au
inpicat cu ei i i-au fost &And poclon, pentru ca si si odihneascii
tara cu pace."'
Radu Popescu a cunoscut cronica lui Pseudo-Sphrantzes (Macarie
Melissenos), dar, ga cum a atras atentia Al. Vasilescu, nu de acolo a luat
§tirea despre cele doui bát1ii cu Baiazid3. Este o combinatie proprie intre
letopiseful tdrii §i cronica lui Macarie Melissenos, nu prea reu§iti, cum la
fel de nereu§iti este tentativa de a se folosi de cronicile sirb e§ti. Motivarea
"poclonului" Ii apartine in exdusivitate, deschizind seria de expli-
catii i comentarii pe marginea pretinsului gest al lui Mircea I de
a "se imp ica", §*1 a da "poclon" sultanului Baiazid.

Mihai Cantacuzino va vorbi primul g de inchinarea

Romine§ti de citre Mircea, pretinzind ci §tie Osuma conveniti a constitui
tributul, §i creind o intreagipoveste despre ceea ce ar fi urmat O reprodu-
cem tot dupi Sincai: "Dup 'ä aceasta cerind turcii de la el si inalte haracii
(sic!) 00. dea Orobi 500 de prunci pe an, au deschis rizboiu cu
bitändu-se la Rovine, in judetul Ialomita, cu insug impiratul, sultan
Amurat al doilea, au biruit pre turci §i i-au gonit pini in otarul Odriiului".4
Sincai nu a mai continuat cu ceea ce incheie la Mihai Cantacuzino istorisirea
relatiilor lui Mircea cu "Amurat al doilea" (care domne§te dupi moartea
domnului romin!), anume: "Dupd aceste ¡era a rdmas iard,si liberd in
curs de 77 ani pand in timpulluiLaiot Vodd cel mare, ntunit Basaraba"5.
Despre acest Laioti, letopiseful !ark alcituit pe vremea lui Matei
Basarab scrisese: "Laiotivodi cel bitrin, care au inchinattara turcilor,
domnit-au ani 17. Avut-au mare rizboi la Rimnicul Sirat."6 "Carde au
inchinat tara turcilor, si dea haraci", scrie §i Radu Popescu, ficind astfel o
neti distinctie intre "poclonul" lui Mircea i "haraciul" lui Laioti. Dar
390
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL mARE

tocmai acest fapt In curca pe Mihai Cantacuzino si pe boierii alcdtuitori ai

memoriului cätre contele G.G. Orlov, interesati sä sustinä cä "inchinarea"
se fdcuse am zice astäzi "de pe pozitii de fortd", otomanii fiind siliti
accepte a acordalibertätile definite si cerute din nou de petitionari. Fiindca
nimeni n-ar fi crezut, in congresul de la Focsani, cä sultanii ar fi acordat de
bund voie aceste libertAti românilor, dupä ce-i transformase pe balcanici
In "raiale". Or, numai un mare domn, invingkor al turcilor pe cimpul de
luptä, cum fusese i rämäsese in traditia consemnatä de cronicA doar
Mircea I7, indeplinea aceste conditii i conferea credibilitatea teoriei "capi-
tulatiunilor", nu unul despre care nu se stia mai nimic, precum Laiotä.
Atunci, s-a recurs la una din multiplele "fictiuni istoriografice" care au
insotit, necontenit, gloria postumd a lui Mircea I, din pacate nu in avantajul
säu. Si anume, is-a pus in seamalui "inchinarea "Taril Românesti, despre
care nici letopisetul tdrii §i nici mäcar Radu Popescu nu spuseserä un
cuvänt. I s-a pus in seama sisumafixatti ca haraci, sumä aproximatä de
Mihai Cantacuzino si de tovaräsii sdi la 3.000 de "bani rosii" moneda
care n-a existat decat cu aproape trei secole mai tärziu8. Dupi care s-a
brodat povestea cu märirea haraciului i cu cei 500 de copii (imprumutata
din cronicile bizantine, care se refereau aici la intimplärile lui VladTepes),
pentru a incheia cu "redobändirea independentei" in urma "gonirii" sulta-
nului "pina in otarul Odriiului" (Adrianopolului). Istoria lui Mircea Ja
Jost transfirmatei astfel intr-un adevdrat basm, din ratiuni politice,
iar domnul romdn a lost obligat postum sa inchine tara otoma-
nilor md car atdta timp cdt era necesar pentru a-i ajuta pe urmacíi kJ'
sd-,sipledeze cauzain fata congresului de la Fowni. Asa a ajuns, deci,
Mircea I in istoriografia româneasa domnul care "au inchinat
had teara la turcin.
Dar banul Mihai Cantacuzino a mers si mai departe. Fiind obligat
tinä seama de cronica tärii, el a incercat totodatä sä intäreasca pozitia lui
Laiotä Basarab, sä fad si din el un viteaz, un invingdtor ca i Mircea, din
aceleasi motive politice. Neavänd filmic la dispozitie caci nu este decât
ce am vdzut i-a transferat pur i simplu lui Laiotä faptele vitejesti ale lui
391-
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU If. DITA

Vlad Tepes consemnate de Ducas §i Chalcocondil , creandu-i astfel in

mod artificial o aureola de erou, o "platforma politica" de pe care putea
negocia Cu succes "capitulatia" pusa in seama lui.A§a s-a nascutteoria
banului Mihai Cantacuzino despre "dubla inchinare" a Tirii
Romine§ti: prima oari sub Mircea I, care ar fi redevenit curand
independent, a doua oari sub LaiotA, de unde ar incepe regimul
propriu-zis de inchinare, cu abuzurile care au urinal §i a ciror
invocare servea spre a argumenta necesitatea reinstituirii "capi-
tulatiilor".
Cum insä banul Mihai Cantacuzino nu "cunoscuse" deck "capitulatia"
acordatä lui Laiota Basarab, in 1818/1819 istoricul Dionisie Fotino
care in rest il copiaza con§tiincios s-a simtit obligat sa umple golul §i sa
"descopere", la randu-i, celebrul dupi aceea "tratat al lui Mircea I cu
Baiazid I". Dei istoricii moderni de formatie critica 0 neinteresati dupi
inflptuirea unlit 0 obtinerea independentei in sustinerea veracitatii
acestui tratat 1-au considerat totdeauna un fals9, mecanismul insu0 al
realizärii falsului n-a fost pus in lumina decat recent, and s-a demonstrat
ca Dionisie Fotino afabricat "tratatul lui Mircea cu Baiazid" din cateva
articole ale "capitulatiei" acordate, chipurile, "la 1460", lui Laiota
Basarabl°. Totodatä, Dionisie Fotino este primul care introduce in isto-
riografia noastri motivatia fricii pentru faptele lui Mircea In.
intr-o alta directie, §i independent de cele de mai sus, cuno§tintele
despre "inchinarile" §i "tributurile" lui Mircea au fost "imbogatite" cu
"momentul Meluned I" de catreDimitrie Cantemir care, printre altele,
am vazut ca trece pe seama lui Stefan ce! Mare victoria impotriva lui
Baiazid12 0 Gheorghe pncai. Ambii au pornit de la Chalcocondil, iar
Sincai intrebuinteaza aici §i §tiri din Leunclavius §iEngel'3. Acest moment
a ramas necunoscut lui Radu Pop escu, Dionisie Fotino 0 Mihai Cantacuzino
(care vorbea de Murad II in loc de Baiazid), dar va capata o pondere
deosebita in istorigrafia moderna, phi in zilele noastre. Chiar 0 cerceta-
torii dispu0 ca D. Onciul OP. P. Panaitescu sd-i atribule lui Vlad tributul
Cate Baiazid, absolvindu-lde el pe Mircea I, au crezut cu strapicie in inchi-
- 392

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

narea 0 tributul impuse lui Mircea de Meluned I in anii 1414/1415 0 reinno-

ite in 1417.
Prin urmare, in niel cinci decenii de la initiativaboierilor
patrio fi, in frunte cubanul Mihai Cantacuzino (1772), Nina' la
publicarea Istoriei lui Dionisie Fotino (1818-1819) imaginea
conservatd de traditia istoriograficii medievalli romiineascii
despre voievodul Mircea I a fost profund denaturatil, decktn-
fieind un adeviirat proces de ocultare treptatil a adeviirului
alimentat mai totdeauna de cele mai bune intentii. Prin pana
banului Mihai Cantacuzino, care preia §i revizuie§te imaginea elaboratd
de RaduPopescu, con§tiinta istorica 0 publica romaneasca a suferit o ade-
varata mutatie, personalitatea lui Mircea I se transforma, capatand alt
sens sa-i zicem "modern" datoritei modificeirii fundamentale a
datelor traditiei. Mircea devine domnul ce infruna cu armele pe sultan,
accepta la un moment dat formula pad pe baza de tribut, obligand adver-
sarul sa recunoasca autonomia prii Romane§ti, dar constata, curand, ca
otomanii nu recunosc deck forta armata 0 atunci rupe legamantul, invinge
din nou pe campul de lupta §i recucerege pentru Inca trei sferturi de se-
col independenta Teirii Romdne,sti. Ea se va pierde din nou "sub Laiota
Basarab", intaiul domn pomenit de cronica Tarii Romane§ti a fi inchinat
tara turcilor. Dionisie Fotino, in 1818 / 1819, va completa opera banului
Mihai, publicand pentru prima owl pretinsul "tratat" dintre Mircea 0
Baiazid.
Florian Aaron, in 1835, autorul primei sinteze de istorie nationala
tipdrita in limba romand14 (cartile lui Mihai Cantacuzino 0 Fotino erau
In limba greaca, versiunea romaneascd a lucrarii celui dintai ramanand §i
astazi in manuscris, iar Sincai nu fusese editat), este cel dintai care face o
larga popularitate imaginii lui Mircea I tributar §1 inchinat turcilor.
Sursalui esentiall este Engel, dar noutatea adusa de autorul roman o repre-
zintacomentariul, reflectia personala pe marginea evenimentului respec-
tiv, atitudine pe care o vom reintalni, dupa el §i probabil dup a modelul
393-.-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

siu la Kogilniceanu, Bolintineanu, Xenopol. Si pentru Florian (care

accepti expeditia lui Sigismund contra lui Mircea aliat cu Baiazid, In
urma cireia regele a cucerit Nicopolul Mic, expeditie inventati de Thunicz
pe baza diplomei cite nobilii de Kanizsa, i preluati de Pray, Gebhardi
Engel), marea expeditie contra Tirii Romlne§ti a avut loc dupä bitilia de
la Nicopole, care "a avut ni§te urmäri foarte pigubitoare i pentru Ungaria
pentru printipatul Tärii Rominegi". Mircea zice Florian, tot dupä
Engel s-a aliat In urma acestei bätàlíi cu "Stefan Latkovici, princip ele
Transilvaniei", contra lui Sigismund, ca "si se indrepteze inaintea lui
Baiazid pentru urmirile sale de mai nainte", dar acu toatipolitica aceasta
indrizneati §i la vreme, n-a putut sA§teargi binuielile asupra sa i n-a
putut feri printipatul de a nu trece turcii Dunirea 0 de a nu se revirsa in
toad intinderea lui". Invazia, care se produce, nu este condusi de sultan,
ci de... vizirul Brenez (Mircea se bituse, in schimb, alti dati, cu "Basail-
bei, pa§a de Nicopole" 015. Acesta päräse§te Tara Romineasci infant. Dupi
un timp, Tamerlan 11 invinge §i captureazi pe Baiazid, astfel 'Meat, la
Florian, acest sultan nu mai are ocazia si supuni pe Mircea, nici
si-I faci a-i pliti tribut.
"Nenorocirealui Baiazid scrie Florian ridici de pe inimalui Mircea
temerea ci poate 0 de ala data sá mai loveasci printipatul." Cu toate
acestea, "n-avu parte d-a se bucura multi vreme de pace 0 odihni", venind
peste el alte valuri 'pawl la adânci bätränefe, and cu skibiciunea
vásrstei saleci obosealaputerilorrumdnilor, neputänd a li sä'
fu silit a cädea sub greutatea asprei soarte." Cele mai grele neca-
zuri dupi Florian i le-ar fi racut lui Mircea "fiul siu Vlad", care a uneltit
de la Buda contra propriului parinte (firege, doar in imaginatia istori-
cului). Lor li se adaugi un intreg calvar pecare Mircea, "strimtorat" dupi
ciderea lui Musa, pe care-1 sprijinise, a trebuit si-1 indure §i si-i faci fad
cum a putut mai bine:
"Nenorocirea lui Musa gribi nefericirea l asupra printipatului
Rumâne§ti. Mahomet ca rizbune despre Mircea,

394
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA au, mARE

vrijina§ului siu, In grabi dup '1 bitalia aceia in care fu biruitor, trecu in
printipat §i porunci ca si-1 pustiasci. Cu destuli durere de inimi putea
Mircea A. privea.sci nemilostiva tractare a printipatului de cite turci,
dar nemaiputind gisi mijloace de mintuinti niel in sufletul siu
cel mare nici in puterile cele obosite ale rtuninilor, fu silit a-si
pleca capul g a imblinzi minia lui Mahomet cu figiduiali de
supunere si dare de tribut, jertvi ce printul Mircea niel o dati
nu o ar fi ficut, decit intr-o imprejurare strimtoritoare ca
aceasta de acum.
Supunerea g darea aceasta de tribut silit nicidecum nu se putea
mistui de duhul cel iubitor de slobozenie al lui Mircea, de inima sa cea
mare §i de aducerea aminte de biruintele sale de mai inainte. D-abia
s-arita o dati o razi de prilej fericit spre a scutura jugul ce! nesuferit, O.
Mircea fu gata de a se folosi cu dinsuL Un Mustafa dindu-se de fiu al lui
Baiazit, clutaprietini §i ajutor, §i ficind pretentii pentru tronul turcesc,
voia si-1 rApeasci de la Mahomet. Nimeni n-a skit a§a de in grabi ca
Mircea spre a sprijini partida lui Mustafa, de la a cirui izbutire i§i
flgAduía desrobirea printipatului. Dar nenorocirea lui Mustafa si
bitrinetele lui Mircea ficuri iar pe Mahomet biruitor. Printip a-
tul a doa oari a trebuit si fie supus la pustiire mai grozavi decit
cea dintii si Mircea iar a trebuit si se plece sub puterea cea
silnici a lui Mahomet, insi tot cu conditiile mal dintii.
Aceste sunt cele dintii cercki ale turcilor de a dobandi o influenti
hotdrità asupra printipatului, lucru care i-a costisit mult, pentru ci
rumeinii totdeauna le-au ardtat cd Au sd-fi apere nalionalitatea, fi
atdtprinputerea armelorcdt fiprinsupunere de bund voe totdeauna
le-au statut impotrivd de a întemeia In Prinfipatul Tdrii Rumanefti
un pafaldc turcesc. o aceasta e cu care rumanii au intrecut fi
au fost maifericiti decatbulgarg Orbit Fi alfg
in grabi dupi a doua supunere, dupi o domnie puternici §i lungi
de 36 ani, obosit de bitrinete, slibít de multimea lucrurilor sale, §i
amirit §i de so arta printipatului, muri viteazul Mircea, ale ciruia mari
planuri aratA un print Indrisnet, intreprinzdtor §i neostenit. lar biruin-
tele dovedesc talente de un general mare. 5'i dacd mai pe urmd 1-a
pdrdsit norocirea il desvinoveifefte starea lui # a vremi d-atunci.
Oricum, importanta ce vrea si d ea el printipatului prin lirgirea
395-
www.dacoromanica.ro
 ALEXIIiNDRU If. DITA

hotarelor, apkarea slobozenii ce o sprijinea cu armele, impirtirea

printipatului in judece, zidirea §i inzestrarea de mânistiri §i alte lucruri
patriotice, II sApari in inimile ruminilor o pomenire scumpi ce
niciodatä nu se va sterge."
Am reprodus in intregime finalul capitolului despre Mircea I din cartea
lui Florian Aaron nu numai p entru reala frumusete a limbii 0 avântul patri-
otic ce-lstrdbate, ci g pentru a lua act de perspectiva intunecatd la care
autorul afost obligat, in cele din urmd din cauza adoptdrii punctului
de vedere impus lui de Engel, iar urmafilor sdi de istoriografia otoma-
nd; Mircea I 0-ar fi sfiqit domnia in neputinta de a mai face fati
agresiunii otomane, fiind silit si inchine tara §i si pliteasci
tribut.
Atragem atentia cd tonalitatea apisdtoare din acest final, precum 0
ideile lui, se vor mentine neschimbate un secol §i jumitate in istori-
ografia noastri, pind când relativ recent s-a flcut prima incercare de
revizuire criticä a acestei imagini, demonsträndu-se cd o noud cercetare a
izvoarelor duce la cu totul alte concluzii §i perspective asupra sfär0tului
domniei marelui voievod16.
Doi ani dupdprofesorul de la Colegiul National din Bucuregi, tändrul
Mihail Kogillniceanu schiteazd, la rindul sdu, in sinteza publicatä la
Berlin, o imagine 0 mai sumbrd a "tributarului" §i "vasalului" care ar fi
fost domnul Tärii Române§ti". De data aceasta utilizind un numdr mult
sporit de izvoáre, dominate 'MA de prezenta aceluigi Engel, la care se
adaugd Fotino, Hainmer 0 Wilkinson. Mircea apare (ca la Fotino) "speriat"
(effrayé) de zdrobirea sarbilor la Kosovo, aceasta determinándu-lsd se
orienteze spre Polonia. Apare (cala Engel) ingrijorat de perspectiva de a
fi "pedepsit" de Sigismund, precum Stefan I al Moldovei, pentru
tratatul cu polonii, 0 asta in anu11390 (expeditia de "pedepsire" contra
luí Stefan I s-a petrecut in realitate in februarie 1395, dupd care regele se
opre§te la Brapv 0 semneazd cunoscutul tratat din 7 martie cu domnul
muntean !). Alianta cu Polonia nu-i servege, insk luí Mircea contra lui
Sigismund, deoarece scrie Kogilniceanu, subscriind fictiunea
396
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA C,EL MARE

Thurécz - Gebhardi - Engel "in acela§i an (1392, cand sultanul s-ar fi

pregkit si intre in Tara Româneascl dupl ce cucerise Vidinul o sktovui
AVD) Sigismund, vazAndu-lin rdzboi cu turcii, porni §i el contra sa, spre
a-lpedepsi pentru alianta cu Jagello, dupd cum il pedepsise deja pe Stefan,
domnul Moldovei." Ca urmare:
"Presat pe de o parte de unguri, de cealalti de otomani, el se hod-
ri sa faci pace cu ace0a din urmi, care ill invinseseri deja intr-o
mare batalie (§i se trimite la Wilkinson, care se referise, dupiKnolles,
la Bovine AVD) §i-i luasera orwle dunarene. El se angaji deci a
Odd un tribut anual lui Baiazid, dacd va consimii sd-i trimitd ajutor
fmpotriva regelui Ungariei. Sultanul accepti i ficu urmitorul
tratat cu Mircea."
Continuà cu traducerea in limba francezd a tratatului "descoperit"
de Dionisie Fotino, dupà care urmeaz1 comentaiiul:
"Tara Româneasci ficuse un tratat avantajos, dar i§i pierduse
libertatea, cel mai scump dintre toate bunurile. Acest tratat a fost
izvorul celor mai mari rete, cdci mai tdrziufiecare sultan cdutd sei
sporeascd tributul anual §1 reu§i. Pink" la Mircea I, acest principat
recunoscuse cateodati suzeranitatea Ungariei, dar nu-i pldtise niciodati
tribut sau once altceva care semlna cu el, §i fus ese totdeauna liberi §i
independenti"
Ne aflam, cu tândrul Kogälniceanu (clruia nu-i putemreprop haosul
din informatia sa, gasit o de el in cdrtile ce-i stateau la indemâna §i sporit,
la rându-i, dupl aceea§i metodl a "liberei fictiuni", inauguratà de Geb-
hardi) in fataprimeijudeati severe pe care un istoric roman modern
o rostege despre Mircea Ipentruunfapt care nu apartinea in reali-
tate decant imaginatiei judectitorilor sal.
Tot pe urmele lui Gebhardi §i Engel, Kogllniceanu admite cä, dup A.
tratat, Baiazid l-a ajutat pe Mircea contra lui Sigismund, care vine in
Tara Româneasci (cum spusese Engel), nu reu§e§te sl prindi oastea lui
Mircea §i a lui Baiazid (care s-aretras strategic) §i ca sl nu plece fdrä sa fi
facut ceva cucerege... Nicopolul Mic.
397

www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu V. DITA

In 1394 Baiazidli ja lui Mircea Silistra, fortandul astfel si se reorien-

teze Cate Sigismund, ca care semneazi in 1395 tratatul de la Brapv.
Tinarul Kogalniceanu este dupi Samuil Micu §i Gheorghe Sincai al
treilea istoric roman care cunoage acest tratat Daci Sincai §i Micuiltradu-
sesed in limba romini,Kogalniceanuil &A pentru prima oari in traducere
francezi, insotindu4 de comentariul: "Acest tratat nu era al unui vasal cu
un superior, ci al unui print, independent ca un altul, pentru a se opune
unui inamic comun."
Urmeazi expunereape larg a batiliei de la Nicopole, pentru a sustine
la sfir§it tot pe baza izvoarelor straine combinate cu "Tunusli" §i Fotino
ca:
"Mircea care se salvase printr-o tridare g care contribuise la distru-
gerea armatei cregine se duse In tabira otomani, saluti pe sultan si-i
ceru pace18. Baiazid, illei ametit de victoria striluciti pe care o repur-
tase, §i pecare domnul TáriiRomine§tillajutase s I o ci§tige prin dezer-
tarea sa, accepd propunetile lui Mircea. El nu ceru deck Implinirea
tratatului din 1393, Mid muntenii si-i pliteasci trei sute de pia§trii,
urmând cae! si nu se amestece prin nimic In administrarea liuntrici a
phi. Dar putin dupi aceea sultanul se cal de generozitatea sa,
ceru domnuluiTiriiRomâne§ti un tribut de zece mii ducati§i cinci sute
de copii pe an. Mircea refuzi g se pregiti si reziste turcilor, comandati
de Baiazid Insu§i.Ace§tia in 1398 trecDuareape langiSilistra §i geazi
tab Ara pe Ialomita, la un loe numit Rovine,Incepand si devasteze Impre-
jurimile."
Sunt descrise misurile de aparare luate de Mircea, dupi Chalcocondil
(§i Engel), masuri ce determini pe sultan si se retraga, dupi ce, la sfatul
lui Evrenos, face tabiri pe malul Dunirii. Mircea il urmire§te la sudul flu-
viului pia la granita cu Adrianopolul.
"Prin aceastä victorie muntenii se liberará de tributul anual pe
care se angajased a-1 pláti. Turcii 11 ceruri adese, dar ei refuzari si-1
pliteasci, pini in 1416, epoci in care Mahomed I trecu in Tara
Romineasci II-1 obligi si o faci prin forta armelor [...] La
398
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

expeditia lui Mahomed I muntenii incearci in zadar si-i reziste. Ei furi

bituti, gaIncit neavind de ales decit trite a pieri sau a-§i pierde liber-
tatea, se supuseri §i plitiri tribut Sultanul fu destul de generos ca si
nu le ceari deck trei sute de pia§tri turce§ti §1 drept gaj al credintei lor
ceru ostatec unfiu al domnului §i cite unul de la cei trei principali boieri
ai natiunii. Cum muntenii fuseseri supu§i turcilor cu forta armelor,
salinele §i drepturile de intrare §i ie§ire erau vindute de visteria
imperiali, situatie care a durat pini la Matei I [Basarab]."
Elementele din care tinirul Kogilniceanu si-a combinat versiunea
proprie despre inchinarea TiriiRominesti ne sunt toate cunoscute: Cante-
mir, Carra, Engel, al ciror reflex se face pini la a transcrie enonnitatea
despre "supunerea prin forta armelor" a Tani Rominesti. Desigur, autorul
de numai 20 de ani, al unei improvizatii cerute de nevoia de a informa
striinitate a, nu trebuie judecat din perspectiva marelui cirturar si om de
stat de mai tirziu. Ceea ce putem totusi regreta este el nu a inceput cu
istoria Moldovei, pe care, desigur, o cunostea mai bine, in timp ce pentru
a Tirii Românesti a fost obligat si copieze, rind cu rind, din bibliografia
ce i-a stat la dispozitie, cu precidere din Gebhardi si Engel, cum singur
giseste necesar si precizeze'9.
Dupi M. Kogilniceanu ne vom referi lado! ilustri autori de manuale,
a ciror influentiin structurarea constiintei publice si intelectuale romi-
nesti din anii '50 - '60 ai veacului al MC-lea a fost deosebiti lonlieliade-
Rd duleseu2° §i August Treboniu Laurian.
Acceptind expeditia inchipuiti de Gebhardi si Engel, Heliade-Ridules-
cu o face insi s 'A se termine cu lupta "din muntii Pasirea" (Pazzata), lar
prima pace cu Baiazid o pune dupi Nicopole, spre deosebire de Kogilnicea-
nu, care vedea atunci "reinnoirea" unei conveniii anterio are:
"Mircea atunci vizind pe de o parte disfataungurilor §i pe de alta
tara turcilor, rimiind singur In contra lor, §i §tiind spiritul de propa-
ganda al statelor catolice, se determini pentru conservarea Rominiei,
a drepturilor ei §i a religiunii §i a face un pact de confederatiune cu

399
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

Baiazid, recunoscând suprematia sultanului, care din parte-i se indatora

de a recunogte autonomia României, adici dreptul de a face resbel §i
pace, dreptul de viad §i de moarte, dreptul de a-§i alege pe doinnitor."
Urmeaza indicarea sumei haraciului de 3.000 de bani rogi 0 relatarea
stricdrii päcii 0 invingerii sultanului, urmirit p Ana la hotarulAdrianopolu-
lui.
"Dupi aceastivictorie România rimase lar independenti clt trli
Mircea o din succesorii sdi in timp de 67 de ani"
Pentru ca doar 12 rändwi mai jos, fad a observa contradictia, sä
incheie paragrafulFiiiluiBaiazet, Suleiman, Musa, Mahomet II cu urmä-
toarele:
"Acesta (Mehmed I AVD) nu putea suferi pe Mircea pentru ami-
citia ce avusese pentru Musa §i trecind Dunirea lui cetatea Giurgiu §i
la anu11416 indrind-o puse intrInsa garnizoaniturceasci Mahomet II
(sic!) ceru atunci de la români numal acei 3.000 bani rogi, §i drept
ostatici pe unul din fiii lui Mircea §i trei fii de boieri."
Sursele informatiei lui Heliade se deduc acum cu u§urinti E de retinut
totu0 ca el plaseazi momentul incheierii picii una singufl ! cu
Baiazid dupä lupta de la Nicopole.
Nici August Treboniu Laurian" nu s-a eliberat de fictiunea
expeditiei lui Sigismund contra lui Mircea, din cauza tratatului cu Jagiello,
combinând-o insa, ca 0 Heliade, cu intämplärile anului 1395, pentru ca
dupd aceea sdplaseze tratatul de la Brgov. Urmeazilupta de la Nicopole,
dupä care:
"Baiazid infuriat asupra lui Mircea pentru ajutoriul dat creginilor,
trecu in Tara Româneascl. La Bovine se fAcu o mare vars are de sange
intre turci g români, dar in fine invinseri românii §i turcii furl nevoiti
a se retrage in Moesia. Cu toate acestea Mircea considerand starea
tärii, ambitiunea cea ticAloasi" a lui Sigismund §i puterea cea
mare a turcilor, determina si incheie un tractat cat se va mai
putea mai favoritoriu pentru tara, recunoscand suprematia

400

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

portii otomane. Baiazid garantisi autonomia tirii supt domnul ei §i

legile ei §i pretinse drept recuno§tinti numai suma de 300 de argil*
pe an."
Se citeazi Fotino, dar ari a mai continua Cu ruperea contractului §i
rec4tigareaindependentei.
In urma sprijinului pe care Mircea la dat lui Musa, Mehmed:
"infuriat asupra lui Mircea, coprinse Giurgiul la anu11416
0-1 intAri cu valuri i cu militie turceasci. Mircea incerd in
de§ert si respingi pe barbari. Dupi aceasti catastrofi el abia mai
domni trei ani §i muri, anu11419.
Mircea fu un om mare in toate respectele, insi imprejur &Ile cele
grele §i. mai ales perfidia lui Sigismund nu-1 iertari si"-§i inchicli ochii
multurnit. El introduse multe §i mari reforme in administratia tirii,
organizi o armatäregulatipentru India oari in toati Europa [...] muti
re§edinta de la Arge§ la TIrgovi§te §i ficu curtea domneasci de la
Bucure§ti, impirtindu-§i timpul gea in& vara §edea in Tárgovi§te §i
¡ama in Bucuregi."

De§imonografialuinimitrieBolintineanu22 acesta fiind primul

"monografist" al donmiei lui Mircea I se aflä §*1 ea sub influenta celor
scrise de Engel, poetul este primul care respinge expeditia lui Sigis-
mund contra românilor, combatând explicit pe Thurécz, Bonfi-
nius 0 Engel. Si pentru Bolintineanu pacea Cu Baiazid se incheie dupd
ce acesta cucere§te Vidinul §i Si§tovul, pecare Mircea le luase de la Si§man
(informatia eronati a lui Engel, trecuti la toti istoricii ulteriori):
"Se vede ci Mircea nu se intemeia prea mult pe alianta Wild cu
Vladislav, regele Poloniei, &id Mircea hotiri si faci pace cu Baiazid
care ii bituse o§tirile de garnizoani dincolo de Dunire, luándu-i cetitile
ce stäpânea acolo (se trimite la Engel, p. 158 AYD).
Atunci Mircea se invoi cu Baiazid a se recunoWe vasal al
ski. Cu conditia ca Románia si se guvemeze dupilegile sale, ca dom-
nul A. aibi dreptul de a face rizboi §i pace §i acela de viati g moarte
pentru supu§ii sii. Domnul si fie ales de tari. Românii ce se vor face
turci §i vor trece din locuri supuse turcilor in Románia §i aici din nou
401

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

se vor face cregini, nu vor putea fi nici reclamati, nici atacati. Romlnii
ce vor merge in "Itircia nu vor pläti haraci §i nici o alta capitatie. Domnul
va Oki la tesaurul imparatesc trei mii lei rofii pean sau cinci sute
lei de argintturcesc23 i ace asta pentru ca se facea lui Mircea onoarea
a fi inscris intre supu§ii sultanului!
Acest act era priincios romanilor, dar nu era mai putin un act de
supunere. Avantagele unor astfel de acte se schimbi a doua zi ce se fac.
A In china o tara cel din urma ompoate si o faci. A se supune este misia
celor slabi. Mircea poate inlatura cu aceasta fázboiul cu Balazid ? Dar a
inlatura este atata, nu este a opri pentru totdeauna. Mai tarziu acel
razboi veni, Mircea fuse fericit cu armele in mina. Actul de supunere
ramase o pata pe viata sa. Un domn, orcine va fi, are dreptul de a ucide
chiar un popor in lupte pentru mantuirea lui, insa nu are dreptul a-1
umili, inchinandu-1 la altuL Aceasta este tradare. Pentru aceia domnii
ce mor luptand sunt mari §i popoarele ce se ucid in luptele de
neatarnare, in loc blesteme, Ii incununa cu marire.
Acest act de inchinare al lui Mircea ve§teji mirirea numelui sau,
dei nu fuse indeplinit. Pana atunci romanii facused cu polonii §i
ungurii tractate recunoscand un fel de suprematie acestor doua natii,
pe cat va tine resbelul ce aveau cu turcii; nici o data nu le plätise tribut.
Mircea promise tribut turcilor ! Romania dar perdu neatarnarea sa.
SI nu ni se raspundi caMirceafaai prin acest act un act de intelep-
ciune. Am zis mai sus ca un resboi se amani, dar nu se oprege. Istoria
Mircei ne-a dat dreptate. Domnii ce fac slabiciuni §i le acuzi puind
inainte interesele tarii, nu sunt sinceri. Cand un domn face un act de
slabiciune, atunci gande§te la dansul, tine prea mult sa nu piarzi tronul
sdu !
Catre acestea, actul cu Baiazid este o dovadi cum Ca Romania nu
a fost vasala Ungariei. Nu intelegem dar pretentiunea lui Engel clnd
zice cä Mircea a fost vasal coroanei ungure§ti."
Ca §i Gheorghe Sincai, Bolintineanu combate aici pe Engel, invocând
tratatul de la Bra§ov, care subliniaz1 egalitatea intre parteneri i insisa
mult asupra independentei lui Mircea fatà de rege, combAtind §i pe
Hammer.
UrmeazI un intins capitol despre bltAlia de la Nicopole, descrisd cu
402
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

pana autorului de balade eroice, dupi care se revine la Mircea, acuzat de

"tridare", cum ficuse Kogilniceanu, pe care, de altfel, il transcrie aici
intocmai:
"Mircea fgcuse doui fapte nedemne: inchinarea tkii la Baiazid §i
trddarea cre§tinilor cu care se aliase mai intai. Nici o dati istoria nu ii
va erta aceste douà sabiciuni [...] Mircea fugi din tabAra cre§tinilor §i
se duse la Baiazid, sl reinnoiasci legkurile de vasalitate pe care le
despretuise de do! ani. Daci Baiazid, invingItor, primi aceasti
propunere, dovedege cd fuse generos. incântat de isbAndi, in0iin-
tat ca. Mircea fiigise din tabArà in tfinpul luptei, Baiazid primi
propunerea lui Mircea färi nici o observare. Mai drziu se cii,
atunci ceru lui Mircea un tribut de zece mii galbeni in loc de trei
sute lei, 0 cinci sute de copii pe an, care erau ursiti a se turci 0
a se face ieniceri."
Citite dupi mai bine de un secol, aceste pagini de critici acerbärimin
doar o mosträ despre indärjirea pa§opti§tilor pentruideeaindependentei.
De altfel, in capitolul imediat urmitor schimbi tonul, in clipa in care,
adoptind versiunea lui Mihai Cantacuzino, vorbe§te de "stricarea pad"
in urma pretentiilor §i atacului lui Baiazid. El concede ddin acest moment
Mircea devine cu adevirat mare, i§i organizeazi armata §i respinge la
Rovine agresiunea sultanului. Aici Bolintineanu nu face decit si urmeze
pe cei dinainte, pini §i pe Radu Popescu atunci cind scrie: "Mircea a avut
ajutor la aceastilupti pe Marko Kralevici, pe Constantin §i Drago § (sic !),
sarbi cu o§tiri. Cite trei au pierit in acest rizboi". Este inutil sä-1 urmirim
pe poet prelucrind pe Engel, Hammer, Chalcocondil §iDucas pentruistoria
urmitorilor ani, pini la acel fatidic an 1416 cind Mehmed, dupd ce se
ocupi de lucrurile cele mai grabnice ale impdritiei, se gindi la Mircea.
Trecu Dundrea in 1416. "Mircea era acum bitrin: nu mai putea combate.
Turcii treerari o parte din tara §i pridari". Si continua:
"Unii istorici precum Dogliel (sic !), Cantemir, Engel, pretind ca
românii fusera bAtuti de turci §i li se impuseri conditii foarte grele intre
care se luà ocnele de sare pe seama turcilor. Noi nu credem cl sl fi

403-
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

urmat tisboi §i sA fi b 'Rut pe Mircea. Mahomet nu era incA atit de tare

In armata sa de adunkuri ca sä se espuie in pädurile Rominiei la
armata lui Mircea. Armata lui Mahomet era ni§te o §tiri rebele §i sfArIma-
te. Tot ce pare pozitiv este cA o0ile lui Mahomet trecurà Dunirea
0 pradfind malurile TArii Române0i 0 ci Mircea slàbit de ani,
trimise soli sA ceari pace. AceastA pkere se poate sprijini ilISUO pe
Chalcocondil care zice [...I"
Se di citatul din Chalcocondil, dupa care cele din Leundavius 0 Ducas;
se citeaza varianta cronicii Or* editatiinMagazin Istoric, in care se con-
semneaza traditia ea moldovenii 0 muntenii uniti au impus lui Meluned
respectarea vechii conventii cu Baiazid.
Urmeaza episodul Mustafa, care se termind cu insucces, dupa care:
"Ca sdpedepseascd pe Mircea, Mahomet trimise ostiri sä prade
Valahia. Românii se retraseri dupe obicei in pldurile lor. Turcii nu
folosirà nimic, Mircea muri in anul 1419."
intrucat B.P. Hasdeu nu subscrie cu nici o ocazie la "inchinarile" §i
"tributwile" atribuite de cronicari 0 istorici lui Mircea I, 0 nici nu se ocupa
de aceasta wind, trecem la Eudoxiu de Hurmuzaki, ultimul istoric ce
scrie inainte de aparitia primei sinteze complete de istorie national** elabo-
rata de Xenopol. Sinteza care incepe sa apara din 1888, al doilea volum
care contine capitolul despre "Mircea cel Mare" publicandu-se in 1889.
Ironia lucrurilor a facut in a§a fel incat cele scrise de Hurmuzaki sa
imbrace hainele limbii romane tesute de geniul eminescian. Sa fi fost
Scrisoarea III§i un raspuns la imaginea nu tocmai fericita la care ajunsese
Hurmuzaki ? Si fi dat poetul o replica celui pe care-1 tradusese ?24
Ca Eudoxiu de Hurmuzaki a fost animat de cele mai calde sentimente
fata de voievod, 0 ca avea clarviziune istorica, dar a cazut victima, in cele
din urma, acelora0 "prefabricate" istoriografice, care au denaturat realita-
tea despre Mircea I timp indelungat, ne-o dovede§te modul in care i0 ince-
pe capitolul, oferindu-ne cea mai substantiala caracterizare a perso-
nalititii domnului roman din cate au fost incercate pana atunci:
404-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

"0 stApAnire indelungati este obi§nuit o dovadi despre puterea

dibkia regentului, dar dovada este §i mai mare cind stipinirea se
petrece in timpuri migate de furtund, sfi§ieri fiind inAuntru, primej-
duire din afari. Exemplul vrednic de mirare alune! asemeneastäpâniri
indelungate §i bogate In fapte ni-1 dá Mircea I, care s-a tinut pe scaunul
domniei de la anu11387 §ipkah11419, adicitreizeci i doi de ani de-a
randul.
Energic i cu minte, intreprinzkor viteaz, iubitor de libertate §i
rIzboinic accesibil pentru planuri marl, dispus a fdptui lucruri inalte,
el era ca amic folositor, ca aliat credincios celor de un gInd cu ansul,
pentru vecini nelini§titi o spaimi §i un potrivnic prhnejdios pe câmpul
de bkIlie."
Dar dupa aceasta luminoasä perspectiva', tot restul ritace§te pe
vechile faga§e anuland-o.
Acceptand participarea romanilor la batalia de pe Campia Mierlei
(istoricul bucovinean vorbe§te insa de "trupa trimeasa in ajutor de
Mircea I", 0 nu de participarea sa in persoana), afirma (dupa Engel) ca
pericolul otoman §i nu amenintarea expansionismului ungar 11 face pe
domnul roman sa se orienteze spre regele Poloniei care (tot dupä Engel)
"intindea mreji voivozilor principatelor Duarene". Prin mijlocirea lui
Petru Mu§at este atras §i Mircea Cate pactul cu Polonia. Se analizeaza
tratatele respective, dar numai spre a copia, mai departe, pe acela0 Engel,
combinat acum cu Hanuner:
"De putin folos i-a fost Mircea alianta In trei abia Incheiata-
cu Polonia §i Moldova, de vreme ce cu toad legkura aceea sultanul
Baiazid nu s-a sfiit, In vremea unei campanil norocite contra Bulgariei
sá atace §i sà supuie fortketele Vidinul Si§tovul pe care le stAfinea
Mircea pe malul Dunkii. Si fiindd dupl cucerirea Bosniei, Bulgariei §i
Serbiei, Baiazid cu puteri adunate îi pregkea §i Valahiei aceegi soartd,
iar pe de altà parte regele polon aliat stabilise in tratat ca ajutorul
atkne In asemenea caz de bunul säu plac, drept care nici nu 1-a dat,
Mircea vodi se hotari si cedeze mai bine pacinic, cleat si
se-mpotriveasci-n zadar, deci se-nchini en omagiu de supunere
In anul 1391 puternicului stipinitor al osmanilor, Ii presti
405
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU 1/: NIA

jurAmint de vasal 0 se-ndatori a pliti un tribut anual noului

siu suverann
Se trimite, pentru "inchinare" 0 "tribut", la Hammer. Dupa care este
avansataversiunea Thurécz - Gebhardi - Engel despre campanialui Sigis-
mund in Tara Româneasca, "unde Mircea-la§tepta cu propriile sale puteri
de oaste 0 c-o trupi auxiliara turceasca". Dar Mircea nu ¡ese la lupta, ci se
retrage "Cu trupele sale romano-turce§ti dinaintea unui inamic pe cat de
viteaz pe atat de bine inarmat". Cavaleriaungara (zice Hurmuzald, tot dupi
Engel) nu a putut urmäri pe cea a lui Mircea, care "sap 'a aproape toata
oastea sa mai intli la munte, apoi noaptea pe malul drept al Dunarii" (ca
0 cum Carpatii erau pe malul Dunkii !). "Sigismund inainti mai inlauntrul
phi, trecu Dunkea, lud Nicopolul (ce! "Mare" nu ce! "Mic"- AVM §i incheie
aceasta campanie."
In aceegi manieri - 0 cu aceea0 calitate a cunogintelor istorice -
se urmeaza restul textului, indreptatind pe deplin drastica judecati a lui
Hasdee. Este de aceeainutil sli sacrificammai mult spatiu deck ne obliga
urmarirea modului in care se prezinti, §i la Hurmuzaki, problema
"inchinarii" 0 "tributului". El afirma ca in anu11395 "Mircea de citiva ani
pläteatribut otomanilor", ceca ce nu-limpiedicä pe Baiazid, dupiNicopole,
s A vina in 1397 intr-o campanie peste Dunäre 0 sa fie infrant (confrunta-
rea este descrisa dupi Chalcocondil). Disparind in urma luptei de la
Ankara, sultanul Iasi loe interregnului caruiaii pane capit Mehmed I, ceea
ce duce la a doua "inchinare" a lui Mircea:
"Nu era greu de prevazut CI, fall c-un asemenea principe cu mult
superior §i dupi cea din urmI complicare, neatirnarea Valahiei va sta
la grea cumpAni Si-ntr-adevIr in anu11413 Mahomed §i deteporuncd
unui corp cerceta§ osman care intrd pustiind ,s1 prddand Valahia
spre a opedepsipentrulegituraintimel,s1 alianta cu Musa. Mahomed
insu§i restabili mai Mfg lini§tea In partea asiatici a Impliátiei, apoi
purcese spre Dunare, lui ceatile Isacee §i Drista-Kale (Silistra), Intiri
Giurgiul c-un fort §i puse In el garnizoani cititrebuia pentru a Ingreuia
valahilor trecerea Dun-Aril.

-406-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

inghesuit astfel §i nesimtindu-se egal cu puterea osmani

Mircea trimise in anul 1414 soli proprii la Curtea din Adriano-
pole, ceru 0 cipiti pace, inched despre aceasta un fratat, se
indatori si pliteasci un tribut anual in feliul 0 dupi misura
pe care le va dicta Mahomed insu0 0 trimise ca ostateci pe doi
(sic!) fu ai sii 0 trei fii de boieri mari."
"inchinarea" §i "tributul" impuse de Meluned I ar fi avut loc gadar,
dupà Hurmuzald, in anul 1414. Urmeaza povestirea episodului Mustafa,
apoi incheie:
"Dup I punerea la cale a acestei afaceri Mohamed hotiri si pedep-
seasci in mod simtitor pe necredinciosul Mircea pentru ci-i tinuse parte
lui Mustafa; el trimise in Valahiaun insemnitor despirtimind de oaste
care pustii tara in dragi voie cu foc §i cu sabie, o pridi §i o arse de o
aduse in genere in ga stare incit de atunci incoace otifirea poporului
contra turcilor prinse o ridicini ce se adinci din ce in ce mai mult, se
nutri prin evenimentele urmitoare §i deveni in fine inextirpabili.
Astfel Mircea, cu toad capacitatea lui strategici 0 cu toati
dibicia diplomatici ajunse toru0 acolo de se vizu vasal turcesc
§i Valahia scizuti la treapta de provincie tributari, inc.& de
acum inainte, cu toate ci se pistrase neatins guvernul neatirnat
inliuntru, el §i tara erau totu0 subordonati poruncilor
sultanului osman."
DupA cum a reie§it din simplareproducere a textelor, versiunealui
Eudoxiu de Hurmuzaki nu este decal- ultimaformei pe care o fm-
bracii un manunchi de idei fi informatll (sau pseudoinforma-
tio ce trec de la un autor la altul, ad dugandflecare ceea ce ima-
ginatia fi dorinta de orkinalitate i-a dictat sil pund de la el.

* * *

Era de gteptat ca, o dati cu aparitia primei sinteze de Istori a

romlinilor26, in intelesul actual al cuvântului, lucrurile sl se mai limpe-

- 407

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

zeascd. Din pAcate nu a fost a§a. A.D. Xenopol spore§te numärul "fictiu-
nilor istoriografice" despre "inchinarea" g "tributul" lui Mircea I cu ind
una, §i se aliniazä celor careljudeca pe voievod nu duplfaptele sale reale,
ci dupà cele atribuite de istoricii moderni:
"Mircea batut, impreuna cu toti aliatii sAi, la Cossova, se retrage
In Muntenia, a§teptându-se la o navdlire de rdzbunare a turcilor.
Amurat, fiind asasinat dupi (sic!) lupta de la Cossova de un sirb
luat prins de armata otomanlfiul seiu Baiazidtrimite o armatd peste
Dundre, spre a pedepsi pe munteni, pentru impdrals" irea lor la liga
antiturceascd. Oardele musulmane infuriate pradi §i pustiazä tara,
iar Mircea dei cautà cu toate puterile ce-i rAmasese a se opune
turcilor, este batut i prins de ei 0 surgunit la Brusa in Asia, de
unde insA turcil il elibereazi, dupà" ce consimte a le inchina tara
i a le plati tribut. Conform cu aceste tiinti i gram Muntenia
trecuta ca tara tributara pe registrele Portei otomane, in anul
1391." 27
Istoria cu "edlul la Brusa" este eroarealui, eroare corectata de Onciul,
dar rämasä incl in vigoareprin unele lucräri de peste hotare28. Gat prive5te
ultima frazà, ea traduce exact pe Hammer (la care de altfel se trimite) din
versiunea francezà: "Le reste de l'armée turque envahit la Bulgarie, la
Valachie, la Bosnie et la Hongrie. MirtSche, prince de Valachie, se
reconnut vassal et tributaire du vainqueur; et c'est depuis cette
année que la Valachie est inscrite comme tributaire sur les re-
gistres de la Porte [1391].29
Este pentru prima oarä cand fraza lui Hainmer, cu "registrul Portii",
pätrunde in iStoriografia romäneascl. Apäruta in original in anu11827, g
In traducere francez1 un deceniu mai tärziu, celebra sintezl a lui Hammer
a fost cunoscutä §i lui Kogllniceanu §i lui Hurmuzaki, dar nici unul nu s-a
oprit asupra formulei g nu a preluat-o. Am väzut in ce conditii total
diferite de cele imaginate de Hammer plasa Kogälniceanu "primul tribut"
pe care 1-ar fi plätit Mircea lui Baiazid. La rändul säu, dei Hurmuzaki
urmeazd pe Hammer (0-1 citeaza) pentru imprejurdrile care au dus la

408

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

pretinsul tribut, el preia numai data (1391), läsänd lao parte fraza cu "regis-
trul".Abia incepand cu Xenopol va dob 'Audi acest faimos "registru"
raspandire i autoritate.
Dupl Xenopol:
"Supunerea lui Mircea cItre turci este insi numai trecatoare §i
trebuia Mel sa se verse mult sange intre ei gromini, pand ce ace§ti a sa
primeasca, färä a se mai impotrivi, jugul otoman. Bitut la Cossova,
apucat nepregitit de o niprasnicinivilire, luat prins de turci,
el trebui si inläture deocanadad pericolul amenintitor prin o
trecitoare inchinare."
A§a se prezintä, in versiunea lui Xenopol, "prima inchinare" a lui
Mircea cAtre Baiazid. "Scdpat de la Brusa" el se va apropia dupd aceea de
Sigismund cu care incheie tratatul din martie 1395 (tot Xenopol este
primul care observa absentapecetiimari§i o explicd: "intämpländu-se sä
uite pecetea sa cea mare"), dupá care impreuna trec Dunärea §i cuceresc
Nicopolul (Mare). Dar Sigismund este obligat sá intrerupl campania,
murindu-i sotia. Se reintoarce §i are loc marea cruciadä din 1396. Mircea
se retrage din lupta cu o§tile intacte, a§teptându-se la räzbunarea lui
Baiazid, care vine in 1397, dar este intampinat dupà tactica descrisä de
Chalcocondil §i obligat sä se retragä.
In timp ce Mircea era la Nicopole, poloniiinceard instalarea lui Vlad,
care dd hrisovul din 26 mai 1396. Mircea, dupd ce-linvinge pe Baiazid,
"pune capät visului de donmie al fiului säu", i dupà caderealui Baiazid se
amestecl in luptele interne din imperiu. Dar:
"Mohamed, ajungand sultan, vra sdpedepseascl pe Mirceapentru
ajutorul dat fratelui säu i trimite o armati contra Munteniei. Expeditia
insl se fere§te de a intra in Valahia, spre a nu pati ca ogirea lui Baiazid.
E apune insd in lucrare un plan mult mai ghibaciu, pentru a duce de
la sine Muntenia In supunerea turcilor: cuprinde anume cetatile de
pe malurile Dundrii, Severinulci Giurgiul, din care turcii 4ifac ca
ni,ste cuiburi, spre a prada ci devasta Muntenia, cand le vafi mai la
fndemand. Mircea vikandu-se atunci constrans se supune

409

www.dacoromanica.ro
 ALEX ANDRU If. DITA

turcilor trimildndnifte soli, care sd it:chine fara de bund voie

sultanului (se trimite pentru aceasta la Chalcocondil AYD).
Mohamed prime§te pe soli cu multi bunivointi, Ii ospiteazi la masa
lui, §i impune Munteniei ni§te conditii indestul de ware, spre a o primi
In vasalitatea sa.
Care au fost aceste conditiuni ? Nici un text autentic al hati§erifului
dat cu acest prilej nu au ajuns pini la noi. Totu§i este sigur dun aseme-
nea a trebuit si existe, deoarece el totdeauna a fost invocat de români
In daraverile lor cu Po arta, §i aceastanici o dati nu a tigiduit existenta
lui. Dionisie Fotino spune ci ar fi aflat tatul hati§erifului pe care-I da
el ca purtind data 1393 intr-o Insemnare veche a unui boier, serdarul
Constantin Chitoreanu, care 1-ar fi prescris el Insu§i dupi un hrisov
vechi."
Se citeazi prevederile "tratatului", trimidndu-se la Fotino, dar se
trece cu u§urinti peste "aminuntul" ci Dionisie Fotino il &idea
incheiat nu cu Meluned, ci cu Baiazid, g se reped gre§ealalui KogAlni-
ceanu (de la care a preluat-o) ca acest tratat ar fi fost gasit "In hiirtiile lui
Chitoreanu" (In realitate Fotino pretinde ci tar fi glsit intr-o condici
copiad de lenache Vicarescu la Istanbul). Dupi care continul
"Se vede Insi ci numai silit de imprejuriri se hotirise Mircea a
pleca capul sub jugul osmanliilor §i ci el pindea In fiece moment
prilejul favorabil, spre a se mintui de aceasti supunere. Cit de mult
doria Mircea si scape de suzeranitatea turceasci, se vede de pe
Imprejurarea ci el, care pini atunci purtase cu atitaintelepciune trebile
tirei lui, didu ajutorul siu firi alegere celui Intiii venit care ridici
steagul riscoalei contra lui Mohamed. Acesta era unul Mustafa, ce se
&idea drept fratele sultanului. Noul pretendent este slab sustinut de
partida ce §i-o formase §i chiar In Valahia se Ace ci el nu ar fi putut
aduna mai mult de 800 de oameni. Este deci u§or bitut §i ucis de
Mohamed. Mircea Ins i, prin nesocotita amestecituri in o daraveri atit
de putin serioasi, compromisese iari§i soarta poporului siu. Turcii
ripid din nou oardele lor silbatece pe pimintul roman §i
declari ci se vor retrage numai dad Mircea va consimti a pliti
un haraci mai mare §i 500 de copii in corpul ienicerilor. Mircea

410

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

atund pentru a inlAtura cumplitul tribut de singe 1§i incoardi toate

putetile g hitr-o mare lupti laRovine, in judetul Ialomita, ízbute§te si
bati cu totul pe insug sultanul ce venise contra luí, gonindu-1 peste
Dunare. Riscoala lui Mustafa Intimplându-se pe la anul 1418, anul
mortei lui Mircea, acest domn nu avu timpul de a se folosi de ultima sa
victorie, g apoi urma§ii bicisnici ai marelui domnitor, aruncând Tara
Munteneasci in nesflr§ite lupte pentru tron, o flcuri si caza tot mai
adânc sub stApInirea turceasci §i ungureasci de care tocmai o apirase
cu barb Atie Mircea cel Mare.
[...] Lucrarea politici a lui Mircea a fost rara Indoiali märeati §i
chibzuità, dei poate pArea cam prealndrkneati pentru putetile prii
lui. Actiunea militari care trebuia sl sprijine calculele lui politice a dat
totdeauna gre§. A§a la Cossova, la Nicopoli, In luptalui Musa contra lui
Mohamed [...] De aceea, cutoati destoinicia politici a lui Mircea,
vedem la sfir§it ci rezultatul luptei intreprinse cu turcii aduce
cAderea Munteniei sub dân§ii."
Prin urmare, spre deosebire de cei care explicau drama finali a
voievodului prin "bltränetele" sale g oboseala românilor de atäta lupta,
Xenopol, preluAnd versiunea Mihai Cantacuzino - Dionisie Fotino, plasea-
zd tocmai in acest moment marea victorie de la Rovine. Inutil sä mai
preciz 'Am ci nici un izvor, nici micar cele otomane §i bizantine,
nu amintete de pretentiile la cei 500 de copii §i mirirea tribu-
tului,Xenopol fiind aid intrutotul dator pläsmuirii din secolul al XVIII-lea.
Fantezista este si asezarea bitaliei de la Rovine in ultimul an de domnie al
voievodului, ceea ce istoricul insusi si-a dat mai tärziu seama, mutänd-o
"la scurt timp dupl batalia de la Nicopole."
Istoricii ulteriori au retinut de la Xenopol numai ideea el a
doua inchinare a lui Mircea, sub Mehmed I, a fost urmarea tacticii
acestuia de a-i lua cedtile dunirene.Preluatä de N. lorga, care a inves-
tit-o si cu prestigiul sau3°, aceastä idee continui a face autoritate si se poate
intälni päni in cele mai recente texte despre Mircea 131
PentruNicolae lorga In monografia, deja citatä, despre Chilia s'i
Cetatea Alba, apäruta in anul 1899, Mircea "promisese tribut" lui Baiazid,
411

www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu V. DITA

dar nu reiese el l-a §i plätit. In schimb, despre raporturile Cu Mehmed,

marele istoric scria:
"Biruitor, sultanul Mohamed trimise iard§i pe achingii la pradd.
DuplNe§ri, sultanulinsu§i ar fivenit din Brussapentru aceasti expedi-
tiune, ar fi fAcut un castel la Dundre §i si-ar fi Willis de aici velitii, care
revin cu pradi mare. Domnul muntean promite tribut §i-§i dIfiul zdlog,
la Poartd (se trimite la Leunclavius, Hist coL 463-464).
In altd versiune, Mohamed ar fi avut ajutoare asiatice, din
Caramania §i Castemuni, ar fi ficut la Dundre cetatea ((care se zice
Gergugi g locurile urmdtoare: Sagzim (Isaceea) §i Ieni Suben (Sale),
care apoi s-a zis «Sule Noud», poate Sulina. Sultanul ar fi ocupat Seve-
rinul, luand zdloage de la frunta§ii (oprincipes») «cre§tinilor de acolo».
Acestea s-ar fi intimplat in anul Hegirei 819 (martie 1416-ianuarie 1417)
(Leunclavius, Hist col. 473-474).
Dupd Seadeddin, mai circumstantiat, Mohamed ar fi chemat cu
acest prilej §i pe Isfendiar, ocrotitorul de altd dad al lui Musa. Cetatea
fácutd la Dunare ar fi «Jer-lai», lerkoki deci, sau Giurgiul. 4i puse Ind
sd se dreagd fortdreataIsaccea§iIeni-Sale». Achingii adusera din Mun-
tenia robi §i roabe multe. Mircea a plkit chiar tributul, trimitAndu-lprin
«Izzet-beg», care fusese unul din mini§trii lui Musa-Celebi §i fugise de
mult in Muntenia», pe trei ani.Foarte insemnat in aceastà mentiune
e faptul CA expeditiunea a restabifit zona de cetäti turce0 care
strangea pe Mircea. La Giurgiu, ea trecea Dunirea; la Isaccea ea
distrugea once dominatiune dobrogeani a domnului, redus la
stapanirea gurilor Dunirii"
Si adaugd in nod: "Atunci s-a incheiat, dace': (subliniere NI) s-a
incheiat §i tractatul cunoscut, inadmisibil ga cum e."
Sase ani mai tärziu, in sinteza germani publicad la Gotha, N. lorga
abordeazA din nou problema. Este absenti once referire la vreun
tribut platit lui Baiazid. Dimpotrivä, accentul este pus cu toad täria pe
actiunea lui Mehmed I, reluandu-se ideea lui Xenopol:
"Dar in curand insug Mohamed apiru la Dundrea-de-jos ca sd se
fázbune. De data asta insd, cumpAnind bine imprejurdrile, el nu mai

412
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

incearci aceia ce nu reu§ise inaintgilor Ai: nu se mai gindi sa cuce-

reasci Tara Romineasca, pentru ca si ci§tige impäritiei sale o noua
fi.ge de pamint, sau micar si puni un voievod credincios in locul
aceluia care-1 infruntase cu indrazneali. Nu, el vazu foarte bine ci este
cu mult mai u§or si puni un zigaz acestei noi vieti calciitoare, §i de
aceia dete porunci si se intareasci in prezenta sa cetatile cucerite de
la Dunire g din Dobrogea. As tfel ajunse Giurgiul, cel ridicat de Mircea,
In miinile unui comandant turcesc. La gurile fluviului, la Isaccea, ba
poate §i la leni-Sale (Ieni-Sala) osmanliii i§i puseri straji. Tara inve-
cinati insa, care nu era bogati in ceati ca Moldova lui Alexandru,
lincezia allturi &I ocrotire, expusi la toate poftele prädalnice ale
pustiitorilor de meserie, ce pindiau din cuiburile lor.
Trebuie si admitem el Mohamed n-auitat Nicopolea-Mica, cea pre-
vazuta odinioara de tatal sau cu o puternica garnizoana, §i ci «Turnul»
lui Baiezid strajuia iara§i termul sting al Dunarii pentru turci in sfeir,vit
un cronicar turc povestege cd o,stiturce,sti arfi apdrut "in Banat, iar
oprincipes» ai tdriili-arfi dat ostateci drept chezei,s. le a credintei lor,
cu care prilej chiar Severinul ar fi fost cucerit. Aceasta nu este de
necrezut, aci ma:car intr-un alt punct se mai intemeiase o cetate.
Dupá povestitorii turci ai acestor intimpldri, g Mircea ar fi plant
invingatorilor sii acum pentru intila oarà tribut pe trei ani ba
chiar li-ar fi dat pe unul din fiii sai ca zalog al credintei. Acum, se tie ca
tinarul fiu al lui Mircea, cel de-al doilea nascut al siu, Dan, a slujit intai
In oastea turceasca, g aceasta ar fi o confirmare a faptului ci supune-
rea din 1417 era deplinA.
Când prin campania personali a sultanului Mohamed umilirea
lui Mircea fu desavArità, voievodul Tarn Romine§ti atinsese acum
o virsta cons iderabili §i de citiva ani, inci din 1413, el lu as e de as ociat,
pe fiul Au Mihail, care traise de asemenea o bucati de vreme la
Co nstantinop ol. Mircea muri in cea din urmazi a lui ianuar 1418, Wind
dupi dinsul pe acest fiu §i asociat al sau intr-o poznie extrem de grea,
fari ca el si fi avut §i mijloacele de ajutorare prin care si se poati
mintui."
Trei decenii mai tArziu, in alocutiunea intitulataRostul lui Mircea I,
N. Iorga se opre§te, iarl§i, numai la Maimed:

413

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU If. DITA

"Când ins i asprul Mehmed s-a impus,Mircea i-a aratatctiBizan-

ful otoman nu se poate intinde pesteDundre ,si apois-a WI scumparat
prin acea platd de cbaniroFii» de galbeni cu care-Fi asigura liniFtea
am cum o fa cea fafa de acelaFi sultan, pentru posesiunile ei
rdsdritene insciFi magnifica Venefie, caci agt, Fi nu altfel, trebuie
socotitd vasalitatea Domnului roman."32
in ultima sintezi, din anu11937, care in unele aspecte reprezina
un regres fatä de publicatiile §i punctele de vedere formulate anterior de
marele istoric, N. Iorga admite ci prin 1391 "Mircea totuli platea
tribut ca fi totipotentatii cretini care reimilseserd înpicioare",
fdrä a aduce nici o justificare §i färä a cita nici o sursd pentru noul sau
punct de vedere. in notä comenteazd: "E inutil sa se mai spund CA otratatul»
lui cu sultarml, scos la iveald pe la 1770 de Ientichig Vikeirescupentru
a sprtjini dorintele girii sale efals. Sultanul nu dddea decat acte de gratie
§i privilegii. Nici pe dogele venetian acest mo§tenitor al pretentiilor lui
Ginghis-Han nu-1 credea de o samä cu dânsul."33
Despre campania lui Mehmed §i urmärile ei gäsim din nou o ampla
expunere pe care o reproducem in intregime:
"Cronicile turcegi vorbesc, cu amdnunte divergente, de rclzbit-
narealui Mohammed, scos dinfire. Sultanul, care nu-si mai are prime j-
dia inainte, aduni o puternici oaste, si din vechea sa Asie, cu insusi
Isfendiar, beiul de Castemuni, si cu un contingent al puternicului
Caraman, la care cândva el clutase mântuirea. Se trimit peste Dundre
achingii prddalnici cari pustiird partea dejos a grit Apoi se intre-
prinse metodicfard A' se fi dato mare luptd In camp deschis, luarea
in stapanire a malului stang asediindu-1 asffel in chip permanentpe
Mircea in mogenirea lui. Pe cant' Dobrogea era inta HO prin
ridica rea cetdfilor de la Isaccea (tSagzim,) Fi de la Ieni-Sale, vechile
«Saline» italiene, de unde s-a acut Sulina, se lua Giurgiul Fi cu toatd
prezenfa in apropiere a lui Pippo, a carui atenfie se risipia in multe
parli Fi al cdrui spirit florentin se preocupa de caFtigul ocnelor sale
ardelene Fi de alte lucruri pe aldturea. Severinul insuFi fu ocupat
pentru moment Acei ofruntasi ai crestinilor de acolo» cari se supun,

414

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

oferind ostateci, mi pot fi boieri romani, ci apiratorii, tot romani, de

supt comanda lui Pippo ai regiunii militare de la Caransebe§ §i iugoj,
al carui nume, de sigur de veche origine, e pomenit numai odati pani
atunci.
Nu-i riminea lui Mircea deal si mire in sistemul militar
turcesc. Pentru a ca§tiga pe Sultan, care, din partea lui, urma politica
lui Baiazid, fari a se gandi la o anexare a prii Romane§ti inse§i, el tri-
mese, Cu daruri si oferte de tribut ramas in amintirea urma#lor
panel In secolul al XVIII-lea and se vorbea fi de suma de obaniro,sli»
deci de galbeni a tributului acestuia pe unul din sprtjinitorii turd,
rdma,si la dansul, al lui Musa, Izet-beg. .>

Nu poate fi vorba de un tratat, POATE NICI DE UN PRIVILE-

GIU SCRIS, CA ACELA CARE SE DADUSE VENETIENILOR, cari
cereau un document in toati forma. indeplinirea indatoririi
tributului, considerat poate de Domn ca un simplu «pe§che§», iar de
Sultan ca un qharaciu» de rascumparare, ajungea.
De altfel, ajunge sil se vadd in ce condiiii a primit Moldova lui
Petru Aron aceiasi platti a tributului, cum Sultanul a hotdrit lucrul
printr-unsingurfirman, pentru ase infelege cd acela,silucru a trebuit
sel se petreacd ,si cu Mircea.
oTratatub Irma era numai un mijloc de a opri continuarea
campanil lui Mohammed. El nu reprezenta nici pentru Mircea, nici
pentru boierii cari vor conduce pe fiul sau Mihail, o adevarati indato-
rire. 0 dovedqte continuarea titlului lui Mircea de citre acest
urma§.
0 singurd incercare s-a mai facut pe urma pentru a zgu dui puterea
solid gezati, in ciuda pretendentilor cari mai rasar, a lui Mohammed:
aceia a patrunderii prin Deliormanul dobrogean, «nemarginita
pädure», a derviplui anarhist Bedreddin. Dar, aun e vorba §i de asediul
contra Salonicului, trecut de la un despot bizantin la venetieni, Mircea
pare sI nu mai fi fost in viatd."
Ultima oarA N. lorga se pronuntl asupra chestiunii in comunicarea
academicd din 18 noiembrie 1938, Paralelisme 0 initiative de istorie
universald la romani, unde il elogiazA pe Mirceapentru cA ar fi obtinut,
cel dinfai, "o invoiali scrisà" Cu Mehmed 1.34
415

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

In cuprinsul cursului sau de "Istoria romii nilor" de la Universitatea

din Bucure§ti, inaugurat in anul 1896, Dimitre Onciul a elaborat, de-a
lungul anilor, o veritabila "monografie critica" a epocii lui Mircea I §i
Alexandru cel Bun, aplicandpentru prima oaraspiritul aitic fiecirei chesti-
uni in parte, de la aceea a intinderii teritoriale a tarii, reflectata de titlul
domnului (este partea de curs ce s-a i tiparit, sub forma studiului bine
cunoscut)35 , la problema ce ne preocupl.
Vom examina modul in care a infati§at Onciul chestiunea "tributului"
§i "inchinarii" incepand din anul universitar 1900-1901, de cand ni s-a
pastrat cel mai vechi curs litografiat ce tuteaza perioadarespectivi. Fiind
vorba de wicurs minutios pregatit i citit de la catedra, textullui se prezinta
aproape identic in diferitele stenograme i litograme aparute de-a lungul
deceniilor. Aceasta constatare este valabila, cu deosebire, in privin-
ta epocii lui Mircea I §i Alexandru ce! Bun. intre cursul din 190 0-
1901 §i cel editat postum in 1926 nu sunt diferente notabile, pen-
tru chestiunea ce ne preocupa. Vom da, prin urmare, citatele din pri-
mu136 cel mai vechi §i vom indica numai dad este cazul diferentele
din celelalte.
In capitolul ce trateaza despre titlul lui Mircea i intinderea
Dimite Onciul se refera tangential §i la problema raporturilor cu Imperiul
Otoman, anuntand revenirea pe larg intr-un capitol urmator:
"Chestiun ea tributului rimine si fie discutati cu alti ocazie, acolo
unde ne vom ocupa cu evenimentele din domnia lui Mircea. De asti
datd observim numai in treacit coincidenta de fapte, ci chiar pe timpul
acela (1393 AVD) cronicarii turceg arati cá Mircea s-a invoit si
pliteasci tribut turcilor. Astfel i mentinereaposesiunii transdanubiene
dupi ciderea Bulgariei, adeveriti prin hrisovul din 1393, §i tributul
lui Mircea ar gàsi cea mai plauzibild explicare.
Dar in luptele urmito are cu turcii, Mircea a pierdut negre§it partea
de peste Dundre, eliminati pe atunci §i din titlul siu, din care cauzi el
refuzi a mai pliti tribut. in urmi, impicandu-se cu turcii i invoindu-
se a pliti tributul, el prime§te iaräi posesiunea trans danubiani ca feud

416

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA LEL MARE

turcesc.Apinteleg situatiunea de vasal turcesc a lui Mircea, care

vasalitate pare a nu fi existat decit pentru posesiunea transda-
nubiani ce fusese cuceriti de la Odle vasale ale imperiului
otoman. in mod analog domnii Tire! române§ti (sic!) recunosc §i
suzeranitatea Ungarieipentru posesiunile cedate lor MArdeal." (p. 176-
177)
D. Onciul pome§te de la premisa Ca prima ciocnire dintre Mircea 0
otomani a avut loc in cadrul coalitiei cre§tine de la Kosovo, infranta de
otomani, iar prima expeditie important:a' contraprii Romane§ti este aceea
conclusa de Baiazid, "Cu putininainte de Nicopole, pe la 1394". "Expeditia
lui Feriz Bei a fost negre0t o incursiune neinsemnata 0 probabil in legaturi
cu luptele din acela0 timp pentru posesiunile transdanubiene ale lui
Mircea" (p. 217).
Onciul nu urmeazà, deci, pe acei istorici care stabileau o
legiturà de cauzalitate intre prima incursiune otomand nord-
dunireani atestati de cronicile otomane, aceea a lui Firuz bei,
0 trecerea Tirii Române0i in "registrul" de tributari ai Portii. El
presupune ca, dad intr-adevar Mircea a platit tribut inainte de 1394, a
facut-o numai in urma trecerii "pamanturilor lui Dobrotici" intre stapa-
nirile sale. Fiul lui Dobrotici, Ivanko, a fost vasal otoman, 0 Mircea i-ar fi
preluat obligatiile. Ne afliim, desigur,infata unei simple ipoteze,fdr'd
fntemeiere documentard, dar ea adaugd Ina o variantd la numdrul
celor inregistrate plastid acum.
A doua idee noul avans ad de Onciul privege tocmai campania nord-
dunireani a sultanului Baiazid, urmati potrivit unor cronicari oto-
mani de "inchinare" 0 "tribut". Explicatia la care se opre§te Onciul
o vor adopta toti istoricii ulteriori, in special P.P. Panaitescu:
"Cronicarii turci spun ci Mircea, dupi aceasti lupti crinceni in
care a opus o puternicirezistenti, pierzind cea mai mare parte a oastei
sale, a fost silit si se retragi in fugi 0 apoi si ceari ertare,
promitind si pliteasci tribut. Leundavius mai numege Arge§ ca
Mc al luptei §iprezintd pe Mircea ca fiind tributar mai dinainte fi

417
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRUV DITA

reinnoind promisiunea tributului dupd acest rdzboi. sVi Seadeddin

lasa a se intelege cd Mircea arfifost tributar mai dinainte, zicand
el se obliga a Oki un tribut mai mare deck cel obicinuit i ordinar. La
cine s-ar raporta acest gmai mare deck cel obicinuit i ordinar» ?
intelesul acestor cuvinte nu poate fi deck cä Seadeddin ca oLeun-
clavius are in vedere o indatorire de tribut a lui Mircea Incá inainte de
acest rizboi Din documentele ungure§ti reiese ci Mircea dupi
lupta cu Baiazid a fost nevoit si se retragi in Ungaria i ca in
absenta lui un alt voievod a luat domnia ca vasal turcesc cum
spune §*1 cronica bulgireasci. Faptul e de asemenea constatat
prin documentele lui Sigismund, pe care le voi cita.
In mai 1395 Mircea se intoarce apoi ajutat de Sigismund o alungi
pe vas alul turcesc, ocupand iaräi tronuL Aceste diferite stiri nu pot fi
puse in acord deck in urmdtorul mod: Dupa intrarea turcilor in tara se
dadu prima lupti la Rovine, unde Mircea, dupi unanimele märturii ale
stirilor bulgaresti, sarbesti, bizantine i romanesti, a fost invingkor.
Dar suferind pierden i insemnate el se retrase la Arges, unde s-a dat
probabil a doua luptd, care a fost nenorociti pentru Mircea, incat el fu
nevoit sa se retragi in Ardeal. Turcii pun in locul lui un alt domn ca
vasal, pe un oarecare Wad, pe care ma cunoa,stem deceit dintr-un
act al sdu din 28 mai 1396 cd nd elnu mai era in posesiunea efectiva
a tronului. PRIN ACEST VLAD NU PRIN MIRCEA TARA ROMA-
NEASCA. A DEVENIT ATUNCI TRIBUTARA TURCILOR.
Cat despre tributulmai din urma al lui Mircea, pusfdra probabi-
litate in acest timp, vom examina chestiunea la locul sau, (uncle vom
vedea ci celebrul tractat de inchinare al lui Mircea e din anul
1402, dupi data care o poarti). lar data' stirea cronicarilor turcesti
despre tributul lui Mircea dinainte de räzboi, neconfirmat prin alte
marturii, nu-i apocrifl, nu i-am putea da alt inteles deck al unui tribut
promis pentru posesiunile transdanubiene. (Aceasta promisiune ar fi
putut sa urmeze dupabatalia de laKosova, poate chiar pe la anu11391,
unde inregistreazd marturiile turcessti, ceea ce ar fi putut sa dea
motiv pentru punerea gresita a rizboiului cu Mircea in acest an.
Cronicarii turci, afland In insemnärile oficiale anu11391 ca
datd In care Mircea a promis sd pliiteascd tribut fi de la care
Poarta a fi incasattributuF , au crezut din acel an a urmat rázboiul
418-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

§i de aceea in loc sA-1pund in 1394-1395, cand in adevdr s-a petrecut,

1-au pus in 1391.)
Dupd pierderea posesiunilor transdanubiane pe la
sfdr$itul anului 1393 fi dupd rilzbolul din 1394-1395, Mircea
nu maipldtefte tribut kind In a douajumdtate a domniei sale,
Mild lard fi are In stdpanire posesiunile transdanubiane,
cum vom vedea la locul u." (p. 219-222)
Se constatd §i la Onciul limitele pe care le impune istoriografiei noas-
tre necunogtered cronicilor otomane in original, ci numai prin filtrul lui
Leunclavius §i Bratutti. Dar chiar i in aceste conditii, "scenariul"
imaginat pentru a pune in seama lui Vlad atat "inchinarea", cat
"tributul" pe care Mircea 1-ar fi platit dupi confruntarea de la
Rovine, nu tine seama tocmai de marturia cronicilor otomane.
Cdci nici in versiunea lui Leunclavius, nici in a lui Bratutti i in nici o alta,
ele nu cunosc pe acest Vlad, ci vorbesc in termeni foarte clari de
Mircea. Istoricul cade, prin urmare, in aceea0 eroare metodologica a neso-
cotirii literei §i sensului izvoarelor invocate, in care a cdzut i atunci când
a fdcut din confruntarealui Baiazid cu Mircea cloud bdtalii, una victorioasi
la Rovine, alta nenorocit'd la Arge.
Vlad cel real a devenit astfel, pur i simplu, un personaj fictiv,
impaunat gratuit cu victoria de la "Pazzata" contra lui Sigismund
coplegt cu acuza de inchinator al pea i tributar otoman, dei
el nu aparuse inca pe scena istoriei in momentele respective. in
schimb, Onciul nu-i recunogte singurul lucru real: cd se afla pe tron la 28
mai 1396, cand dddea hrisovul de laArge§. Si aici contrazice din nou izvorul
care este am vdzut deja categoric in acest sens.
In momentul de Ltd, scenariul lui Onciul a cdzut in desuetudine §i
fiindcd §tim sigurdind§icum s-a petrecut confruntarea româno-otomand
de la Rovine, i care i-au fost urmdrile. Un tribut sau o inchinare in conditiile
in care cel preocupat de salva "hasnaua, adicd viata" era sultanul, nu
domnul, se exclud.
Tot afdt de precard este §i constructia propusd de Onciul pentru
419-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

explicarea "tratatului cu Baiazid". Premisa de la care plead este valabilk

Onciul observând cel dintAi ca "tratatul despre care are Are Franzes
(de fapt Pseudo-Sphrantzes, Macarie Melissenos AVD) nu s-a incheiat
imediat dupd rdzboi, ci mai td'rziun (p. 263), dar, acceptând la rindu-i
o campanie a lui Baiazid in anu11397, soldata cu o "mire victorie" a domnu-
lui român, §i dând importanti exageratà episodului relatat in raportul din
Creta, de la 3 martie 1401, publicat tocmai atunci de N. Iorga38, ajunge la
concluzia cinumai dupd aceste cloud victorii afostposibild incheierea
tratatului: "Curând dupi aceasta el incheie tratatul cu turcii de care scrie
Franzes" (p. 270). Neluind in seami CI Pseudo-Sphrantzes nu vorbe§te
de un tratat propriu-zis, ci cum s-a observat de curAnd39 de o pace
intervenitä intre Mircea §i Baiazid, D. Onciul se gräbege si §i identifice
acest pretins tfatat in cel publicat de Dionisie Fotino:
"Textul tratatului ni s-a transmis in traducere de Fotino In Istoria
Daciei vol. 3, rari ca Fotino si ne spuni de unde a luat acest text. El
poarti data an 805, luna Rabiul ave (adica luna II). Aceasti data e 1402,
de la 29 septembrie pini la 29 octombrie. In acest timp cade luna aceea
la an 805 [...] Dar despre aceasta rimine si vorbim la a11-a jumitate a
domniei lui Mircea, In legituri cu evenimentele urmitoare."
(p.270-271) .

Revenind, deci, asupra problemei in contextul anuntat, Dimitre

Onciul elaboreaza teoria potrivit cireia Mircea ar fi acceptat inchina-
rea tirii §i plata tributului nu in anu11391 (ctun sustinuse Hanuner
§i, dupi el, tmii dintre istoricii români), ci in anul 1402.
Dupi Onciul, cel ciruia Mircea i-ainchinat tara nici nu a mai
fost Baiazid, ci urma§ul siu Suleiman (dupà cum vom vedea, for-
mulirile sale sunt §oviitoare, dar pini la urmi se fixeazi aceasti
opinie), ceca ce duce la teza absurdi ci Mircea I a devenit "inchi-
nat" §i "tributar" tocmai in momentul in care absolut nimic nu
1-ar fi obligat si o fad, §i cand §tim din toate izvoarele ci el deve-
nise personalitatea politici cea mai puternici a momentului pe

420

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

scena Sud-Estului European, adevirat arbitru al luptelor din im-

periu. Dar iatà aceastä teorie paradoxala, cu insqi cuvintele autorului ei:
"De 4 ori invingator asupraluiBaiazid: la Rovine In 1394, la Nico-
pole mic Impreuna cu Sigismund in 1395, dupi batalia de la Nicopole
mare In 1397, in fine in 1400, Mircea §i-a ca§tigat la turci renumele de
«principe intre cregini cel mai viteaz §i cel mai ager», cum 11 numege
cronicarul turc tradus de Leunclavius. Poate de aceea Baiazit dupa
ultimul rizboi cu neinvinsul domn roman a &cut o invoiali cu
Mircea inainte de a pleca in Asia contra lui Timur [...] Cronicarii
turci fac pe Mircea tributar deja in 1391, unde ei pun §i expeditiunea lui
Baiazit In Tara Romaneasca. La locul sau am vazut ci aceasta data e
gre§ita, cad upeditiunea lui Baiazit n-a putut fi deck dupi caderea
Bulgariei in 1393 L..] Pe timpul acestei prime expeditiuni a lui
Baiazit contra lui Mircea, Tara Romaneasca devine in adevar
tributara; dar nu Mircea e acela care se obliga a Old tribut, ci
rivalul sau Vlad, pus de turci, Mircea invingator cu ajutor de la
unguri contra rivalului slu sustinut de turci, continua lupta contra
turcilor pana la 1400. Abia dupi aceasta data ar fi loc pentru pactul
cu Baiazit despre care ne vorbqte Franzes." (p. 345-347)
Dupi ce analizeaza critic versiunea banului Mihai Cantacuzino (pe
care nu-1 cunogte ca atare, ci sub numele de "Anonimul Românesc", de la
incai, sau de "Tunusli") §i se oprege la textele celor clod "capitulatiuni",
cu Baiazid (reprodusa integral in versiunea lui Sion) §i cu Laiotà (e prima
analizA critid a celor douà texte), D. Onciul conchide:
"Orkicum, anul dat de traditiapublicati de dansul (Fotino AVD)
nu-i 1393, cum transcrie el gregt anul dupa era mahomedana, ci 1402
Intre 29 septembrie §i 29 octombrie. Autenticitatea acestei date (ca §i
traditia insa§i bine inteles) nu poate fi considerata ca sigura, cat timp
nu cunoa§tem actul original sau o copie autentica a lui. Poate condica,
dupa care banul Enache Vacarescu §i-a procurat copia cunoscuta lui
Fotino, se mai pistreazi Ind In arhiv ele turce§ti, unde ar trebui cerce-
tad. Dar phi' la alte descoperiritrebuiesätinem seama de acestprea
important act apprecum el ni se prezintd. Asupra existentei unui
asemenea tratat al lui Mircea nu poate fi nici o indoiala avand
421

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

in vedere mArturia cronicarului bizantin Franzes. Chiar fi data

tractatului se potrivege cu timpul indicat de Franzes care sp une e ca
pactul s-a incheiat mai tarziu, dupd biltdlia lui Mircea cu Baiazit,
dar Mc d pe timpul lui Baiazit
In octombrie 1402, data tractatului dupi textul lui Fotino, Baiazit
trAia Ind, dei In captivitate la Timur. Deci Suleiman tinea atunci
do Italia Inci in numele tatilui siu. Astfel s-arimpica §i data tractatului
cu §tirea lui Franzes. Totu§i nu e exclus ca deja Baiazit insufi inainte
de a pleca In Asia contra lui Timur stlftfistfacut invoiala cu Mircea
dupi care s-ar fi incheiat apoi tractatul formal de Suleiman in
numele tatklui sku. Necesitatea acestui tractat prin care Soliman
4i asiguri lin4tea din partea rizboinicului domn roman era
acum mal mare pentru dânsul decAt pentru Mircea. Din acela0
motiv el incheie tot pe atunci 0 tractate de pace 0 amicitie Cu impiratut
bizantin, renuntând chiar lao mare parte din cuceririle tatälui sill §i la
tributul prom's de bizantini.
Dar nu mai putin §i pentru Tara romineasci tratatul lui Mircea
prezinti hisemnate foloase, asigurindmi pacea in dad, 0 independenta
In lAuntru. Prin acest tractat, prin stipulatia druia s-a bizuit pink
in timpul din urmA raporturile noastre ca vasali cu Poarta
otomank, s-a asigurat pentru viitor §i existenta statului român
atit in contra eventualelor cuceriri turceti, cás t §i mai ales
contra celorlalti vecini, cari pink in timpurile mal noui tot
tindea la posesiunea Orel noastre i ale ciror intentii le-a
zidArnicit Mircea prin suzeranitatea turceasci. Acesta e folosul
pe care ni I-a adus inteleapta politick a lui Mircea." (p. 353-355)
Teza incheierii tratatului in 1402 sub Baiazid, sau chiar sub urma§ul
sau, Suleiman, §i credinta in autenticitatea tratatului sunt reafirmate ceva
mai departe g revin in cuvantarea din anul 19184°. A ramas convingerea
constantä a istoricului.4' E de retinut, din toati aceasti constructie para-
doxall, numai faptul ci Onciul a pus accentul, primut, pe informatia
din Pseudo-Sphrantzes §i a cautat sainlature cele doui datiri anterioare
ale momentuluiinchinMi: 1391 sau "1394", dupi lupta de la Rovine. Argu-
mentele lui nu sunt valabile, dar intentia nu poate fi trecuta cu vederea.
422

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Adevirata contributie a lui Onciul, pasul inainte pecare ne ajuti si-I

facem in intelegerea subiectului ce ne preocupi, se afli insi in paginile
consacrate raporturilor cu Mehmed I:
"Revenind la data tractatului mai trebuie si observ GI istoricii
no§tri mai noi pun capitulatiunea lui Mircea pe la inceputul domniei
lui Mahomet 1, care a ocupat tronul in 1413."

Sunt amintiti A.D. Xenopol, Grigore Tocilescu, loan Bogdan', N.

lorga, dar el le opune o noui afirmare a convingerii sale in data §i autentid-
tatea tratatului cu Baiazid43.
Cum se prezinti, in viziunea lui Onciul, situatia din timpul lui
Mehmed ?
"Spre a se rizbuna asupra lui Mircea pentru legitura luí cu Musa,
Mahomettrimise chiar la fnceputuldomniei sale o oaste contra dom-
nului roman. Asupra acestei expeditiuni nu Man' 1 din mirtudile res-
pective deck ci Tara Româneasci a fost devastati de turci §iciMircea
a obtinut pace promiland sd pldteascd tributul. firea ne-o di mal
intii Chalcocondil.
Mircea, dupi paceaincheiati Cu Mahomet a pistrat §i posesiunea
transdanubiani multi in tidul siu ins i §i dupi aceasti dad pe la 1415,
ultimul document pe care il mai avem de la dânsuL
intre solii vasali cari au venit la Adrianopole si prezinte
omagiul cuvenit noului sultan, sunt numiti la Ducas §i solii
valahi. Ace,sti soli nu potfi trim4i dealt fn urma expeditiuniifdcute
contra lui Mircea, dupd care s-aincheiatpacea44 . Probabil la aceasti
pace se raporta §i mirturia cronicarilor turci ci Mahomet a ratificat
conditiile §i capitulatiile de pace cu Mircea, cum zice Seadeddin, prin
care capitulatiune pare a se intelege reinnoirea tratatului incheiat cu
Soliman in 1402. D eci §i cronicarii turd au cuno§tinti de o capitulatiune
existenti intre Mircea §i trite turci Prin cuvântul capitulatiune turcii
intelegeau atund once tratat.
[...] Deci cronicarii turd, avind gire despre existenta uneí
capitulatiuni a lui Mircea cu turdi, care se reinnoiege in timpul luí
Mahomet, confirmi §i ei existenta tratatului incheiat in 1409 cu

423

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V DITA

S oilman, despre a cArui autenticitate nu suntem siguri neavand

originalul sau o copie autenticA.
Tot in anul 1 al domnieisale Mahomet a remelt tratatulincheiat
de Soliman cu impäratul bizantin.
L..] Cu toatd reinnoirea capitulatiunei anterioare pacea dintre
Mircea fi Mahomet n-a fost insd durabill Principalul motiv de
ostilitate nu pare a fi fost refuzarea tributului din partea lui Mircea,
cum spun cronicarii turci, ci mai ales ospitalitatea g sprijinul dat de
dansul unui nou pretendent la tronul otoman." (p. 370-372)
Se relateazi episodul cu pretendentul Mustafa §i ce! cu Bedreddin,
dupä care continul
"Ospitalitatea §i. ajutorul dat de Mircea cestor doi atraseri
domnului roman din nou mania lui Mahomet Urmarea fu o noud
expeditie in Tara Romdneascd ,fdcutd între 1416 ,s1 1418, despre care
nu se spune mai mult deck ca tara a fost du pridad §i devastati.
Despre aceasta expeditie ne informeazaDucas, zicand de-a dreptul
CA ea a fost facutd din cauza sprijinului pe care Mircea 11 daduse lui
Pseudo-Mustafa. Probabil ca la aceasti expeditie se raporta §i §tirile
cronicarilor turci despre rdzboiul lui Mahomet cu Mircea, pus de dan§ii
la 1416 §i considerat panä acum ca un razboi deosebit, admitand 3
rdzboaie in loc de 2. 1a de exemplu Hanuner §i Zinkeisen admit 3
razboaie ale lui Mahomet cu Mircea: unul, celmentionat de Chalcocon-
dilas la inceputul domniei lui Mahomet; al doilea, cel mentionat de
cronicarii turci la 1416 # al treilea cel mentionat de Ducas nitre
sfei rfitul domniei lui Mircea."
Onciul admite numai doul expeditii: "cea de la inceputul domniei lui
Mahomet, pe la 1413 sau 1414 poate, §i cea de la sfAr§itul domniei lui Mir-
cea, pe la 1416 sau 1417" (p. 375).
"Cu privire la expeditia pusi la 1416, cronicarii turci spun CA Mircea
s-a invoit sa plateasci tributul ce datora pe trei ani. E intrebarea de
cand datora Mircea acest tribut pe 3 ani ? Din timpul lui Muza cand
Mircea poate n-a plait tributul, §i chiar Muza domnise 3 ani ?Din timpul
lui Soliman §i Muza ? Sau ci aceasta datorie a tributului e socotiti din
timpul lui Mahomet, dupi §tirile care ni le dau Chalcocondil §i Ducas,
424

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

care arati cl la inceputul domniei lui Mahomet Mircea s-a invoit si pli-
teasci tribut. E greu de admis ci ace§ti trei ani ar fi de inteles din timpul
domniei lui Mahomet; e mai probabil ci Mahomet a pretins tribu-
tul pentru timpul anterior, din timpul lui Muza, când Mircea nu
a plitit acest tribut. Astfel §tirea aceasta ar trebui s-o raportim
mai curind la prima expeditie, dupà care Mircea si invoiqte
si pliteasci tributul ca mai inainte, obtinind cu aceasti
conditie pacea " (p. 376-377)
De importantä deosebia este pärerea lui Onciul cu privire la ceea ce
el nume§te:
"Ultima expeditie feicutd sub Mahomet In Tara Romdneascd,
and dupd cronicarii turci ocupd Giurgiu §1 intdiefte Isaccea ,O
Enisala In Dobrogea. Pusl de ace§ti trei cronicari pe la sfIr§itul
domniei lui Mircea, acolo unde constatdm expeditia de care ne sloune
Ducas, pare mai curand a fi expeditia ficut,i contra lui Mihail,
fiul lui Mircea, la 1419 sau 1420.
Iati de ce: cronicariiturci pun toate astealntr-o singurl expeditie.
Dar laLeunclavius, care dupd expeditiafdcutd In Tara Romeineascd
zice al turcii au ocupat aceste col* ,s1 le-au reintarit, spune ca
curtind dupil aceastoi expedifie Mahomet a murit. tiin ci"
moare in 1421. Daci el moare curind dupi expeditie, bine
inteles ci expedilia trebuie sd fie cu un an sau doi inainte de
o muri. Aceasta e chiar expeditia ficuti sub Mahomet contra
lui Mihail, fiul lui Mircea, and Dan, rivalul lui Mihail, cheamA in
ajutor pe turci contra varului ski. Si e probabil di abia In timpul
acela, dupei moartea lui Mircea, turcii au reocupat Silistra fi
Dobrogea, pe care Mircea le pilstrase pawl la sfdrfitul domniei
sale in titlul stlu.
Cetätile Isaccea §i Enisala, pe care turcii le reintAresc in timpul
ultimei expeditiuni, flcutà sub Mahomet in Tara Româneasci, sunt in
Dobrogea §i pentru a fi reintArite de cAtre turci urmeazi Cä ele au fost
ocupate de citre turd, incat Mihail cum 0 Radu, alt fiu al lui
Mircea, pilstreaz ei In 1419 Inca titlul de domn al ambelor
laturi ale Duniirii panel la marea cea mare fi al cetelpii
Ddrstorului stilptinitor. E greu de crezut di acefti fii ai lui
425

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRUIf. DIT A

Mircea arf ipdstrat acest titlufdirti sd fiposedat in adevdr la

inceputul domniei aceste posesiuni, ¿acá Mircea le-ar fi
pierdut.
E probabil cd Mircea a pdstrat posesiunile transdanubi-
ene pana la sfdrfitul domniei sale fi cd acestea au lost
pierdute in timpul urmafilor sdi, mai ales In timpul luptelor
dintre Mihail fi Dan, cdnd turcii intervenind pentru Dan
contra lui Mihail e foarte probabil cd au pus maim fi pe
Dobrogea, intdrind cetifik dobrogene Isaccea fi Enisala.
Dupi o domnie glorioasi in apirarea tArii sale contra acestei pri-
mejdioase duptinii, Mircea moare la inceputul anului 1418."
(p. 377-379)
Am acordat un spatiu atat de intins analizei lui Dimite Onciul, deo are-
ce ea a fost prima §i timp de 85 de am singura cercetare critici
a intregii probleme. Turcologul german Babinger nu s-a ocupat deck
de o parte din aceste aspecte.
Toate textele reproduse de noi mai sus au rimas pini acum
In cursurile litografiate, neintrind niciodati in sumarul editiilor
antume sau postume ale scrierilor lui Onciul. Ca urmare, cercetitorii
nu au putut beneficia deplin de experienta 0 sugestiile marelui istoric
român, fiind obligati sä redescop ere cum se va vedea pe cont propriu,
un adevar esential, pus de el in lumina pentru prima oarl ci Mircea I
nu a pierdut posesiunile sale transdanubiene, pe care le-a tran-
smis urma§ilor, §i ci istoricii au confundat constant expeditia
contra fiului siu Mihail, cu expeditia contra pirintelui. Din tot
vastul edificiu de ipoteze inaltat de Onciul actun aproape un veac, este
singura coloani ce a mai rimas in picioare. Dar este destul spre a-i asigura
un loc binemeritat in evolutia cercetirii 0 intelegerii celei mai dificile
macar in aparentä dintre problemele ridicate de donmia lui Mircea I.

* * *
S-a bucurat de rIsunet la aparitie, 0 continui si se bucure de autori-
- 426
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

tate, studiul turcologului germanFranzBabinger, intitulatBeginn der

Tiirkensteuer in den Donaufürstentiimern (1394 bzv. 1455) -Eincepu-
tul tributului la turci in Tarife Romdne (1394, respectiv 1455)1.
Prima parte a demersului sdu este dedicatä stabilirii datei §i
imprejurdrilor and s-ar fi platit cel dindi tribut al Tärii Romäne§ti, iar a
doua parte trateaza despre tributul Moldovei pe vremea lui Petru Aron.
Ne ocupdm, firege, in cele ce urmeazk numai de prima parte.
Conform lui Babinger, rispunsul la intrebarea când a plätit prima
dad Tara Româneascd tribut depinde de clarificarea imprejurdrilor
bdtilliei de la Rovine ssi a urmdrilor ei pentru Mircea.45 Data de 10 oc-
tombrie 1394, acceptatä atunci de majoritatea istoricilor, nu-i pare sigurk
iar izvoarele i se par confuze §i contrazicându-se intre ele, astfel incat
socote§te "binevenitr clarificarea pe care o pot aduce cronicile osmane.
1 se pare, deci, necesari o revenire la cele spuse de Neri, in versiunea lui
Leunclavius, §i de Sa'adeddin, in versiunea Bratutti (apreciatä ca foarte
-
!una), care dupä el - ar stabili pentru Mircea cloud bead& Cronicile
lui Chalcocondil i Sphrantzes ii par a da atatea amanunte necia-
re, "incit practic nu pot fi folosite"46. Remard absenta oricarei infor-
matii despre confruntarea româno-otomanä la A§ikpap-zade §i la a§a-
numitul "Anonim Giese", dar constad, in schimb, CA' Urudj descrie lupta
"Cu multe amänunte §i muld veridicitate", in cele cloud manuscrise ale
cronicii - Oxford §i Cambridge - ajunse pänd la noi.
Turcologul german este primul care introduce acest izvor oto-
man in circuitul tiintific, fiind i cel dintli editor al sau.47 Se di,
as tfel, pentru prima ()ark in traducere germand, pasajul care privege con-
fruntarea româno-otomanr8. Cronica lui Urudj contine informatii preti-
oase §i despre campania lui Firuz bei in Tara Româneasca, dupä ce acesta
atacase Vidinul.
Urmând cronologia evenimentelor stabilid pe baza acestei cronici,
Babinger ajunge la concluzia cä in anul 793 (9 decembrie 1390 - 28
noiembrie 1391) au fost cucerite Nicopolul §i Silistra §i a fost pregAtit atacul
impotriva Tärii Române§ti. Dei data nu este exactä Japtul di expeditia
- 427 -

www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu 'if. Drr A

din Tara Romdneascd urmeazd celei din Anatolia este sigur, spune
Babinger49, sultanul venind de acolo cu viteza traznetului, de la care i s-a
tras numeleildirtm. Urudj arkase ca, in lipsa sultanului ocupat in Anatolia,
Mircea a trecut Dunarea §i a atacat tabka alcingiilor, ceea ce a dus la intreru-
perea campaniei §i revenirea la Adrianopol. Se vor aduna akingiii §i trup ele
din Anatolia, care trec apoi peste Dunare.
Dupd Babinger, dad reu§im sa datam cu precizie campania din
Anatolia atunci ca§tigimpunctul de reper necesar datarii expedihiei urma-
toare, din Tara Romlneasca. El crede ca Baiazid ar fi fostintors din Anatolia
de vestea CA Mircea a cuceritDobrogea, care fusese incorporataimperiului
de Murad. Cum in vara lui 1391 Mircea avea Silistra (mentionata in tratatul
cu regele Poloniei), campania nord-dunareana a avut loc dupa ce sultanul
a recucerit de la el Silistra, deci dupa aceasta data. Daca admitem campania
anatoliana in 1392 §i pana la inceputul lui 1393, atunci campania contra
lui Mircea ar fi fost in toamna lui 1393, ceea ce corespunde cu stir-
itul lui 795 (17.XI.1392 - 5.XI.1393)50.
In privinta desfa§urarii luptei, "Urudj nu face un secret CA batalia nu
a fost hotaritoare §i ca ea a provocat victime de o parte §i de alta. Aceasta
situatie a determinat pe istoricii de mai tarziu sa tread.' totul sub tacere".51
Viclenia lui Ali Pa.5a apare ca izbävitoare pentru aceasfälupta §i cava trece
§i la alti cronicari.
Batalia a avut loc pe un rau. Se presupune ca Arge§ul, §i nu trebuie
pierdut din vedere crede turcologul german CA numai primavara §'I
toamna raul vine mare, se revarsa din albie §i poate cara multe cadavre.
Sfar§itul nedecis al bataliei de peArge§, intare§te dupd el presupu-
nerea unor istorici cd a mai existat o confruntare, dupa care Mircea a
judecat mai prudent sa accepte supunerea, poate spre a ci§tiga timp in
vederea unei noi alinate cu celelalte state cre§tine.52
Convins de justete a datei stabilite de el pe baza cronicii otomane, Fr.
Babinger socotege CA dad Marko Kralevici a murit "intr-un 10 octombrie",
acesta nu poate fi deck 10 octombrie 1393, facand deci tabula rasa
-428-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

anul 6903 (1 septembrie 1394-31 august 1395) existentin toate cronicile

cregine.
"Presupunind ci fázboiul impotiva Tirii Romine§ti a avut loc
imediat dupi campania din Anatolia, a card datare este Sri dubiu,
atunci pentru evenimentele din Muntenia rimine numai vara sau
toamna anului 1393. Aceasti datare s-ar inscrie in desfi§urarea
urmkoare a istoriei otomane, a§a cum apare in descrierea lui Urudj §i
Neri. (p. 16).
[...] Ca rezultat al cercetkilor existente se poate retine cu certi-
tudine ci Baiazid in vara sau toamna anului 1393, in nici un caz cu
un an mai tirziu, a pornit impotriva lui Mircea cel Idtrin 0 ci
bitAlia ce a avut loe pe Argq, in ciuda sfklitului siu nehodrit,
s-a terminat cu supunerea de bunivoie a lui Mircea sub suzera-
nitatea otomani. De aceealsi pdrere sunt fi Frantzes ,O anatele
osmane timpurii." (p. 17-18)
Considerând ca acesta este primul tribut plätit de Tara Romineasca
Imperiului Otoman, Fr. Babinger respinge implicit datarea lui Hammer, §i
constad ci Ignace Mouradja d'Ohson (pe care se bazase Hanuner),
atunci cind vorbe§te de tributul plitit PorIii in 1390, §i anume 3.000
ducati, 30 cal §i 20 §ohni, omite si indice izvorul din care i-a luat
informatia53. Turcologului german i se pare mai plauzibili informatia
istoricului Dzevdet Paa, care indici aceegi sumä de "3.000 gy.zyl
ghuru,r, dar socote§te ci ainceput sä se pliteasci din 4 ianuarie 139454.
Este amintit "tratatul" cu Baiazid din 29 septembrie 1402, despre care
Dionisie Fotino a sustinut ci provine de la Iendchitä VAcirescu, cel ce, la
rândul slu, 11 procurase cu mari cheltuieli la Istanbul. Dar este sigur o
falsificare spune Babinger , deoarece Vicirescu nu aminte§te in
istoria sa de acest tratat. Crede insi CA o amnia bazi istorici existä,
cad suma corespun. de cu sumele ce le pliteau g alte state, §i care nu erau
stabilite printr-un tratat bilateral jute sultan §i conducitorii respectivi.
"Daci Mircea a platit mai mult deck o dad tributul, nu tim
despre aceasta nimic" conchide Babinger55. Numai In timpul lui
429

www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu V. Drrli

Mehmed se vorbege din nou de un tribut, la care s-ar fi adaugat 0 cererea

de ostateci 0 copii. in privint2 sumei, se presupune 3.000 ducati. Nu se
poate preciza la ce monedä s-a gändit Fotino. Si aceastä sumä este desigur
falsificatä55, dar cl Mircea a trebuit si o pläteascd ne-o spune Sa'adeddin.
Babinger incheie constatând cd de la Hammer nimeni nu s-a mai
ocupat cu aceasti problemi (ignorä, desigur, cursurile lui Onciul), 0
cä este datoria istoricilor români sä o abordeze mai indeaproape.
Singura contributie reali a turcologului german este ubrezi-
rea datirii lui Hammer, dar mai ales este introducerea in discutía
despre confruntarea militará româno-otomani a cronicii lui
Urudj, cea mai veche cronici otomani, alituri de Enveri, in care
se reflecti evenimentele respective cu gradul de verosimilitate
cel mai ridicat. Editia pe care ne-a dat-o din acest izvor a determinat pe
istoricii urmdtori, 0 mai ales pe turcologi, sä-I ia in considerare cu atentie,
ceea ce a permis o perspectivä mai ciará deck aceea oferitä de Neri 0
Sa'adeddin, care dei tärzii detinuserd un veritabil monopol in
istorigrafia româneasel, fiind singurii accesibili, datoritä traducerilor
cunoscute.
Se mai pot retine, ca o contributie de luat in seamd, consideratiile
sale asuprainläntuirii evenimentelor domniei lui Baiazid, din care rezultä
imposibilitatea ca in toamna anului 1394 sultanul si fi putut
intreprinde campania din Tara Romineasci, fapt de altfel
confirmat i de ultimele cercetiri.57
In privinta tributului propriu-zis problemi ce da titlul articolu-
lui , dupd cum s-a putut constata, Fr. Babinger nu -aduce absolut
nimic nou, in afari de punerea sub semnul intrebirii a sursei lui
Hammer. El se multume§te a subscrie informatia cronicilor otomane cä,
dupä lupta de la Rovine, Mircea a plätit tribut, §i CA din nou a plätit tribut
sub Mehmed I. Datarea campaniei lui Baiazid 0 a bätäliei de la Rovine
propusä de turcologul german este ap cum s-aväzut mai sus inadmisi-
bild, ea contrazicIndnenumäratele izvoare convergenteinclusiv otoma-
- 430 --

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MAU

ne care atestdprimilvara lui 1395, ca perioadi a expeditiei, §i 17 mai

1395, ca zi a bkäliei decisive de la Rovine.
Dad prin urmare admitem afirmatia lui Babinger CA problema
tributului plAtit de Mircea i§i capdtd rispuns din clarificarea problemelor
ce tin de lupta de la Rovine, concluzia logicd este: dupi lupta de la
Rovine nu s-a plitit nici un tribut, neexisand nici motivele si nici
circumstantele pentru un asemenea eveniment.

* * *

Sub titlul TributulphititPortii de Tdrile Romane péind la inceputul

secolului al XVI-lea , Mihail P. Guboglu a publicat in anul 1984, cel
mai intins studiu consacrat pand acum problemei58. Este examinatä critic,
färd menajamente, intreaga bibliografie anterioard. Se discutá amdnuntit
chestiunea "capitulatiilor", sunt traduse in anexe fragmentele din
cronicile lui Urudj §i Neri despre "supunerea Tilt Românegi", §i se repro-
duce, in versiune francezd, tratatul lui Mircea cu Baiazid, publicat de
Dionisie Fotino, precum §i alte documente.
Daca partea criticd a cercetdrii reumte sd pund in lumind slat-
ciunea pozifiilor celor cu care autorulpolemizeazd , in schimb demon-
stratia pe care o inceard, la rándu-i, suferd de aceegi slAbiciune ca tot ce
am vdzut inainte: nu se ajunge la altceva deck lao simpli afirmatie,
cu pretentia de a le inlocui pe cele precedente.
Lisdnd la o parte eruditul excurs istoric despre tribut la otomani in
general, precum §i aspra forfecare de cdtre M. Guboglu a cerceatorilor
români ce l-au precedat, ne vom opri doar la capitolul Tributul Tdrii
Romilne,sti dupd cronicile turcetipand la epoca lui Mehmedg al cdrui
prim subcapitol poartd titlul Sub domnia lui Baiazid I (p. 87-93).
Autorul incepe citind pe Enveri, care afirmi cd dupd bdtalia de la
Arge§, Mircea a trimis soli cu daruri §i a acut pace cu Baiazid, dar il
considerä "mai bine informat" pe Urudy, care mentioneazd nu daruri, ci
431-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRUV. DITA

haraciul pe care 1-ar fi pldtit domnul roman. Ca §i Babinger, constatd ab-

senta oricdrei §tiri laA,sikpapzade i prezenta informatiei CO' Mircea era
deja tributar In momentul campaniei lui Baiazid, la Neri. Acesta din
urmd ar "descrie de o manierd mai concisd i färdnici o fantezie bätälia de
la Arge§" §i conchide cä "Mircea §i-a fácut supunerea §i s-a angajat sd pld-
teascd haraciul".
Si Idris Bitlisi mentioneazd pe domnul roman ca tributar dinainte,
dar adaugd cd, pe langd haraci, dupd bdtalia pierdua si-ar fi luat angaja-
mentul "sd-§i trimitd propria armatd, ori de cate ori va fi nevoie, aldturi de
luptdtorii pentru credintd" (p. 89). M. Guboglu nu comenteazd aceastä
informatie, dezmintitd de faptul cä in nici una din campaniile
ulterioare, i mai ales la Nicopole unde ar fi trebuit säii tina
angajamentul ostile romanqti nu sunt de gasit langa ale sulta-
nului, ap cum este cazul celor sarbe0.
Se trece (sdrindu-se peste Ibn Kemal) la mOrturia cronicarilor mai
tarzii, "care au luat ca izvoare cronicile lui Neri §i Idris Bitlisi" 0 care "afir-
md in fond acelea§i lucruri, dar in plus cu cateva detall privind tributul"
(p. 89). Sa'd Ed-Din de pildd mentioneazd urcarea tributului ce se pldtea
pand atunci.A/i Mustafa, contemporanul sau, sustine cd Mircea de bund
voie a devenit tributar lui Baiazid. Mehmed ibn Mehmed(mort in 1636)
nu ar aduce nimic in plus. Din conta, Hodja Husein (1574-1649), mai
bine informat in calitatea sa de re 'is-efendi, aratd cd dupd bdfdlia de la
Arge§ domnul Mircea s-a supus, i cd "sultanul Baiazid a acceptatincheierea
pdcii cu conditia ca prizonierii s fie inapoiati §i tributul urcat, i cd in fe-
lul acesta putut pdstra tronulTdrii Romlne§ti pand in anul 793" (p. 90).
Se mai citeazd alti doi cronicari tarzii, pentru a se ajunge la concluzia
CA: "Din relatarile cronicarilor turci rezulti deci ca. domnul Tarii
Romane0, Mircea cel Batran, a platit tribut turcilor. Dei anumite
cronici afirma despre acest domn ci era tributar mai dinainte
de batalia de la Arge, nu vom considera aceasti tire ca demna
de crezare (on ne tiendra pas cette donna pour véridique),cdci
-432-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

toate aceste izvoare sunt ta rzii"(p.90-91), dei "nu este imposib 1

ca domnul O.' fi oferit cadouri" si nu tribut.
"Dar este posibiladaugi imediat autorul ca Baiazid I sä" fi intre-
prins mai mult deck o expeditie militará contra prii Române§ti, cum
reiese din relatarea cálátorului otoman Evlya Celebi" (care, dupá cum citurri
In notá, vorbege de capte asemenea expeditii). Cu toate acestea, faptul
cd Tara Romaneascd a devenit tributard ca urmare a bataliei de la
Arge,s. (1 la suite de la bataille d'Arge§) din 1394-1395, ne mai este confir-
mat §i prin interesanta mentiune dintr-un document ce este anterior
acestor cronici" (p. 91). Este vorba de "documentul" descoperit de Hall
Inalcik, contestat de A. Decei, dar in care M. Guboglu crede, urmându-1
aici pe istoricul turc59.
"Dintre autorii bizantini, numai G. Sphrantzes confirmá relatárile
cronicarilor turci. El afirmä cd Baiazid, dupá ce a tinut sfat in legaturä cu
locul ales, care era neprielnic pentru o bátálie, a párásit lupta 0 s-a retras.
Si continua «Mai tárziu (Plus tard) ajungánd la o intelegere (accomo-
dement) Mircea s-a decis sä-i pläteascä tribut §i au trait in pace».
Dimpotrivi, Laonic Chalcocondil raporteaza CA plata acestui tribut s-a fácut
In anul 1400 60 0 relatarea sa este putin clarr (p. 92-93).
"Trebuie sd admitem conchide M. Guboglu copioasa etalare de
marturii osmane §i bizantine di plata tributului de dare Tara
Romaneasca la fnceput a durat putina vreme, doar cdtiva ani" [Nous
devons admettre que le payement du tribut par la Valachie, au commen-
cement, a duré peu de temps, A. peine quelques années] (p. 93). Numai cá,
din päcate, aceasta afirmatie nu poate cápáta valenta unei conduzii, deoa-
rece nu se sprijiná pe nici un rationament prealabil.
Paragraful urmátor, intitulat Subprimii succesori ai luí Baiazid I,
In timpul interregnului (p. 93-96) debuteazá cu fraza:
"Odatd cu aparitia lui Tamerlan in Anatolia orientalà (1400-1401)
i mai ales dupà bätAlia de la Ankara (28 iulie 1402) Tara Româneascd
nu mai avea nici o ratiune de a plAti tribut timp de un deceniu. In peri-

- 433

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

oada interregnului, domnul Mircea devenise chiar protectorul lui Musa

Celebi, pe care-1 ajuti sl-linlature pe Sfileyman Celebi (1411)."
Situatia se schimbl abia in 1413:
"Dar din vara anului 1413, cdnd Mehmed Celebi reug si restabi-
leascd unitatea politici a Imperiului Otoman, situatia se schimbd §i
pentru Tara Româneasci, care ajutase pe rivalul noului sultan. Teza
dupd care Tara Româneascd a pldtit actun haraci pentru prima oard
[nu este indrepatitd[61 deoarece am ardtat mai inainte cd ea plitise
tribut cu doudzeci de ani in urmi Cd haraciul a fost plitit la aceastA
datd este totug afirmat de cronica lui Urudj, precum §i de comp endiul
lui Mehmed pap Kiiciik Ni,sanci, care gazi campania lui Mehmed
Celebi contra Tdrii Românegi in 817 H/1414-1415. Dar aceste cloud
cronici, care prezintd adesea inexactititi de datare, antedateazd acest
eveniment cu doi sau trei ani.
in schimb, celelalte cronici turcegi mentionate mai inainte gazd
camp ania lui Mehmed I la Dundre g, ca urmare, plata tributului de cdtre
Tara Româneascd in 819 H (1416-1417). Este adevirat cd Ahmed
Siikriillah (mort in 1461), dupd ce descrisese pe scurt aceastd campanie
omite sd vorbeasei de plata tributului de dare Tara Ronuineascd
(omet de parler du payement du kharddj par la Valachie). Dar, in
continuarea naratiunii sale, relatdnd foarte pe scurt cucerirea cefitii
Severin, afirmd cd apäritorii, odatd 'hiving, s-au angajat sd pliteascä
haraciul. Pe de altiparte, vechile cronici otomane ale luiA,stcpa§azade
g Neri, la sfdrgtul relatdrii acestei expeditii afirmi: «Domnul Tdrii
Românegi (Mircea), la rândul sdu, g-a trimis tributul cu un ambasador
(e/0). El s-a supus pe deplin g a trimis pe fiii sdi la Sublima Poartb.
Dar Idris Bitlisi, mai bine informat, raporteazd: «De asemenea, el
a trimis un ambasador cu tributul sdu datorat pe trei ani visteriei
sultanului,,sis-a ardtatsupus ca ,si mai isnainte». Dupd care Idris Bitlisi
continua: «Sultanul Mehmed a reinnoit angajamentul siu g dupi ce a
fixat suma tributului ce trebuia trimis in fiecare an de Tara Romdneascd,
a tras o linie g a iertab.
Mai tdrziu Sa'd Ed-Din, Ali §iHogea Hiiseyn raporteazi aproape
aceeag naratiune, dei cu cuvinte diferite, ceea ce inseamnd el a folosit
ca izvor esential cronicile lui Neri g Idris Bitfisi. Miinedjjimbasi
434-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

relate azi pe scurt §i intr-o manieri foarte limpede: eAtunci domnul Tärii
Romane§ti a cenit iertare g a plätit tributul pe trei ani. De asemenea
s-a angajat sä pläteascl tributul de acum inainte in fiecare an».
Cronicarul bizantin Chalcocondil, mal putin bine informat, scrie
ea acesta afost primul tribut phi& de Tara Romdneascd. Dirupotivd,
rezulti din relatarea lui G. Sphrantzes ea' prile române Munte-
nia i Moldova au plAtit tribut i mai inainte: «Mehmed, devenind
stApfin al tronului strimoOlor sal, primul lucru pe care-I fAcu a
fost s'a. facA §i mai greu decat inainte tributul Munteniei §i al
Moldovei».
Dar nici cronicile turce§ti nici cele bizantine nu spun nimic despre
suma haraciului. Nu este imposibil ca suma tributului si fi fost de
aproximativ trei mii de «bani ro§ii» (- monezi de aur), sumä mentionati
de pretinsul «tratat» (ahidname) intre sultanul Baiazid I §i domnul
roman Mircea." (p. 93-96)

Dupa cum se vede, §i in privinta raporturilor cu sultanul Mehmed I

autorul studiului aparut la Istanbul se margine§te a rasa sä vorbeasca izvoa-
rele otomane §i bizantine, intervenind semnificativ spre a-1 cenzura
pe Chalcocondil, dar necenzurandu-lpe Macarie Melissenos (pe care-lnu-
mete Sphrantzes, fara a fi respins undeva rezultatele cercetarilor ce au
stabilit deosebirea dintre cei doi) atunci cand acesta spune un neadevar
vadit: ci §i Moldova ar fi plitit tribut lui Mehmed 1.62 Or, este admis
unanim de speciali§ti, §i atestat de documentele otomane contemporane,
ca tributul Moldovei incepe abia din vremea lui Petru Aron.
intr-o atare situatie, singura concluzie ce se impune in urma lecturii
amplului studiu semnat de turcologul M. Guboglu este cadincolo de fap-
tul ci ne sunt derulate prin fata ochilor n4te texte alese, mai mult
sau mai putin la intimplare, nu avem de-a face, nici de aceasti
dati, cu un veritabil examen critic al izvoarelor. Mai mult chiar,
nedumerirea cititorului fie el chiar istoric dornic sa afle cat de cat
cum s-au petrecut intr-adevar faptele, se transforma rapid in perplexitate.

-435-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRUV. DITA

* * *

Am infiti§at, in cele de mai sus, o succesiune de constructii §i opinii

istoriografice privind raporturile dintre Mircea I i Poarta Otomand,
elaborate de-a lungul a peste trei secole, de la Radu Popescu la M.
Guboglu. TrAsAtura lor comuna' este lipsa unei cercetAri critice
prealabile a temeiurilor documentare invocate. Fiecare autor
preferi si lase "imaginatiei creatoare" sarcina ce ar fi trebuit si-i revini
spiritului critic, §i nici unul nu se di in lkuri de la combinatii libere lute
izvo are, de felul celei ce a dus la afirmatia ciMeluned I ar fi luat zilog un
fiu al domnului Otreifii de boieri, când in realitate era vorba de buà
informatii total diferite, una privind pe Mircea, §i alta pe cei din cetatea
Severinului. Dupi cum unii istorici au sporit, de la sine, numirul
ostatecilor, de la un fiu la doi.
Ne aflim, deci, necontenitpe terenullunecos al afirmatieilipsi-
te, mai mult sau mai putin, de controlul riguros al izvoarelor §i
de aceea rezultatul nu putea fi deck unul singur: toate aceste pagini,
valoroase ca documente de mentalitate, nu ne ajuti s'i dim fa's-
puns ciar la intrebirile esentiale legate de tema in discutie:
A fost sau nu Mircea I vasal al Imperiului Otoman ?
A plitit s au nu Mircea I tribut Imperiului Otoman ?
A ficut sau nu Mircea I pace cu vreunul din sultanii
otomani, in special cu Baiazid I?
Ne conving, in schimb, de un fapt: cit de greu se poate ie§i din acest
"hiti§ istoriografic" aglomerat de-a lungul timpului peste adevirul fapte-
lor, ficindu-le aproape de nedezlegat.
Cici dad un adevir istoric nu se poate spune deck intr-un fel, o
"fictiune istoriografici" ia forma mintii celui ce o elaboreazi, se supune
normelor imaginatiei care pot fi diferite de la un autor la altul. Mihail Moxa
§i letopisetulfdrii pot sta alkuri ad a se anula unul pe altul §i se confinni,
-436-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

peste veacuri, de cercetarea contemporaniAceasta, având perspectiva

timpului §i metode moderne de investigare, ajunge pini la urmi
la intemeierea mai trainici §i mai bogati a ceea ce in esenti
s-a spus inci de la 1620 §i se spusese §i la 1397. La fel ca §i in pri-
vinta dateivictoriei de la Rovine, stabiliti de Hasdeu inci de acum
120 ani.
DimpotrivA, cu teorfile despre "tributwile" §i "inchinArile" lui Mircea
suntem mereu in fata a noi §i noi "basne" vorba lui Miron Costin , care
coincid numai in mAsura in care sunt folosite acelea§i izvoare, sau autorii
se copiazi unul pe altul.
CAnd au incetat s-o mai fack rezultatele cercetArii n-au intArziat s'A se
arate cu spectaculozitate. Acest moment s-a cantonat in anii 1986-1987,
cind, cu ptilejul aniversArii oficiale a 600 de am de la urcarea pe tron a lui
Mircea I, au vAzut lumina tiparului cAteva studii care au eliminat de o
manierl irevocabill fictiunile cu privire la "tributurile" §i "inchinAhle" pe
care domnul romAn le-ar fi prestat fatA de Imperiul Otoman.
Astfel, VirgilJoita, in studiulDomnia lui Mircea cel Mare temelie
a independentei #renafterii nationale a popondui roman. intre politi-
al si istorie In Epoca Luminilor63, demonstreazi modal cum au fost
pldsmuite atAt de mult invocatele Odiscutatele "capitulatir pecare Mircea
le-ar fi incheiat cu Baiazid: textul actului in discutie a fost in intregime
"reconstituit" deDionisie Fotino dinprimelepatru "prevederin din
tratatul incheiat bare Laiotd Basarab fi MehMed II, tratat ce,
la rdndu-i, fusese "alcdtuit" de banul Mihai Cantacuzino In anul
1772. Concluzia lui Virgil Joita este definitivi, §i, odati cu ea, au fost
neutralizate toate speculatiile predecesorilor referito are la acest subiect:
"Simpla alaturare de texte (texte dintre care unele n-au mai fost
niciodati retipArite §i, din *ate, nici supuse unei confrundri de aces t
gen) tran§eazi astfel chestiunea gTratatului dintre Mircea §1 Baiazid»
cu o carieri atit de veche In istoriografia noastri El nu mal poate fi
invo cat In nici un fe! In discutia asupra raporturilor Tilt Române§ti cu
Poarta Otomani""
437

www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu V. DITA

La randul säu, Dan Zamfirescu este cel dintai cercetitor care,

pornind de la ideea CA Mirceal nu a fost tributar al Portii, trece la verificarea
metodica a argumendrilortuturor datelor avansate p Ana' la acel moment
In istoriografie cu privire la "inchinarile" domnului roman. Reu§ita
studiului sau, intitulatMircea celMare,factor hotdritorin configurarea
politico-istoricd a Sud-Estului european65, consta in faptul CA a
demonstrat ca once data anterioara bdtaliei de la Rovine au luat §i ar lua
In discutie istoricii, nici una nu are temei documentar, in special atat de
invocatul "registru al Portir unde s-ar fi aflat consemnat omniprezentul
an "1391". Aceasta parte a demersului säu este un bun istoriografic
definitiv ca§tigat, dupl. cum definitiv ca§tigate sunt §i argtunentele pecare
Dan Zamfirescu le aduce cu privire la lipsa de valabilitate a unor izvoare
acceptate pand atunci a fi probe de prima mdrime pentru intretinerea
imaginii "tributarului" Mircea, de calibrul unui Macarie Melissenos
(Pseudo-Sphrantzes), Laonic Chalcocondil §i Ducas. Ultimii doi, de obicei
combinan de cercetatori, ca §i cum s-ar completa reciproc, in realitate
vedem acum ciar cum se contrazic §i se anuleaza.
Reprezentand o data de referinta in evolutia istoriografica a subie c-
tului, demersul lui Dan Zamfirescu, important §i prin multe din
amanuntele semnificative pecare autorul a avut capacitatea sale sesizeze,
necesita o privire speciala.
Datorita lui, astazi §tim sigur:
Ca registrul Poriii "nu e deck o «figurä de stil» a lui Hammer,
copiata de Zinkeisen §i acreditatä de acesta printr-o falsa trimitere", la
Sa'adeddin, eroare obsevata §i semnalata inca de Huber, care insa nu a
fost luat in seamd66.
CA Muradj a d' Ohsson (nascut la Constantinopol in 1740 - mort la
Paris in 1807), la care trimitea Hammer atunci cand punea in circulatie
"registrur, dadea anu11390, §i nu 1391, cifra destinad a dobandi un larg
credit dovedindu-se a fi creatia traducatorului in limba francezä a sintezei
lui Hammero. Cat privege textul adus in discutie de Hammer, acesta nu

-438-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

contine nici cea mai mica aluzie la la vreun "registru", avand urmatorul
continut:
"Primul tribut platit de Tara RomâneascA, in 1390, sub Mircea I
era de trei mii ducati, 30 iepe §i 20 de §ohni., el a fost dublat din anul
urmkor. Moldova n-a fost impusl la inceput, sub voievodul Bogdan,
deck la patru mii ducati, patruzeci de iepe §i doulzeci de §oimi."
Este suficient sa constatäm obseva Dan Zamfirescu cä Muradja
d'Ohsson, "oracolul" lui Hammer, nu cuno§tea data reall a prhnului tribut
platit de Moldova, sub Petru Aron, in 1456, ca sa ne dam seama ca el n-a
avut acces la nici un fel de "registru" de tributari aiPortii (de care, de altfel,
nici nu pomene§te, inventia apartinandu-i lui Hanuner), iar simplul fapt
ca' plaseaza sub Bogdan, fiul lui Stefan ce! Mare, "inchinarea" Moldovei
cuantwnul tributului, trimite la unica lui sursä de informatie: "capitulaliile"
inventate, pentru Congresul de la Foc§ani din 1772, de boierimoldoveni
munteni. Primii au luat ca bazalegendainchinarii sub Bogdan, aparutl
In Moldova sfär§itului de secol XVII §i propagad mai ales prin opera lui
Ion Neculce. "Cat prive§te informatiile despre Tara Romaneasca, sursele
lui sunt acelea§i. Suma de 3.000 de ducati era cea fixata de patriotii
alcatuitori ai memoriului Care contele G.G. Orlov, memoriu al carui autor
este banul Mihai Cantacuzino, ceca ce explica prezenta acestei sume §i in
cartea sa. Pentru simetrie, s-au adaugat iepele i§ohnii."68
Pe acest vid de informatie a inventat Hammer imaginea tributarului
Mircea I la "1391", trecandu-lintr-un "registru" fictiv, cu sursi direcd in
propria-i hnaginatie.
Odatä lamurite aceste aspecte, Dan Zamfirescu trece la examinarea
critica a unei categorii de izvoare cu greutate in economia subiectului:
cronicile postbizantine ale lui Laonic Chalcocondil, Ducas §i Macarie
Melissenos.
Atragand atentia ca Laonic Chalcocondil nu mentioneazà nici un
fel de tribut sau inchinare fata de Baiazid (pe carelprezind ca invins), ci
doar in legaturà cu Mehmed I, §i ca Ducas nu cunogte nici macar
439
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRUV. DITA

expeditia lui Baiazid la nord de Dunäre, dei "§tie" despre "tributul" pe

care Tara Româneasci tar fi plItit in vremealui Mehmed I, autorul insisti
asupraluiMacarie Melissenos, singurul dùitre cei trei care face referire
la un tribut dat de Mircea lui Baiazid.
Citind cu atentie fragmentul in cauzi din scrierea lui Melissenos, Dan
Zamfirescu a observat ca se afla in fata unui fenomen semnificativ:
intotdeauna acest fragment a fost tradus 0 interpretat cu ideea
preconceputi a existentei tributului pe care Mircea 1-ar fi plitit
lui Baiazid, motiv pentru care intre textul original 0 traducen existi
o incompatibilitate datoratà fortirii originalului si exprime
convingerea traducitorului.
In incheierea expunerii confrunfärii dintre Mircea §iBaiazid, Macarie
Melissenos (vezi p.248 din cartea de fati) scrie fraza:
iSCYTEpOV Ei; cruvrpicret; atóvteg, Tao; EtatEV 45 Mt4aq
43-LEK5voct ocirc4 icat itplivevyav
Vasile Grecu, autorul editiei critice, §i primul traducitor al lui Macarie
Melissenos intr-o limbi moderna, o redA astfel in limba rom'an'a':
"Maipe urmil, ajungand ei la inielegere, Mircea s-a hotiirtitsd-i
dea tribut fi au trilit in pace."
In 1982,0 data' cu publicarea volumului al IV-lea din colectiaFontes
Historiae Daco-Romanae, intri in circuitul istoriografic traducerea lui
Radu LAzArescu:
In cele din urmd, ajungdnd la o invoiald, Mircea s-a hoteirtit
In sfâqit stl-i dea tribut ,s1 au trait In pace. "
Fatá de acestea, Dan Zamfirescu intreprinde urmAtoarea cercetare:
"Ambele traducen sugereazi - ultima §i mai mult deck prima -
o decizie la care Mircea arji ajuns la capätulunuiprocespsihologic
fi unor experiente («in cele din urmb) o dupi o perioadi de §oviire
(s-a hotilrist,la care noua traducere adauga intiritorul gin sfk§it»). Or,
textul original nu justifici delocnuantele pecare 11e impun traduckorii,
§i mai ales adaosul «in sfir§it» care confundl pe telos- plati, cu telos -
- 440 -

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

sfar§it, traducandu-1 astfel de doui ori: o data cu tribut i a doua oara

(de altfel gre§it) cu in
In primul rand aoristul tp velxyccv nu inseamni e§i au trait in
pace», ca §i cum s-ar folosi o forma durativi caracterizind o perioada
intreaga de timp, o situatie de durati ce ar fi rezultat, ciinseamna precis:
s-au impel cat, au fd cut pace (cum zice Kostenetki) potrivit valorii
normale a aoristului. E vorba apdar de o aciiuneprecis determinatd
de timp. Ea se prezinti ca rezultat al celor doui actiuni anterioare:
L au ajuns la intelegere et; cruvr136caet; iX06vre; g 2. TkXo;
gta4ev Ô Mikroca 8186vat ocin0 unde ambele traducen i se
departeaza de original, sau il interpreteazi dupi bunul plac al fiecarui
traducator.
Mai intai cuvântul '6crrepov, cu care incepe fraza, nu inseamni
absolut deloc "in cele din urmi" traducere invohmtar tendentioasi,
care sugereazi gratuit o abdicare finali sub imperiul nevoii ci
exdusiv mai pe urmd, cum traduce Vasile Grecu. l mai exacta este
traducerea cu mai tarziu (ca la M. Guboglu), fiindci redi cel mai bine
ideea originalului. Onciul observase Inca de mult ca "Franzes" (cum
scrie el) apaza pacea cu Baiazid la oarecare distanta in timp de
campania nord-dunareani.
Deci, intreaga actiune de intelegere intre ce! doi dupä Macarie
Melissenos nu s-a petrecut atunci, dupi lupta descrisi I dupi
retragere, ci mai tdrziu. Identitatea cu informatia lui Kostenetki e din
nou perfecta. Aceegi este situatia marturisiti de Orudj §i e greu de
crezut ci cei trei s-au pus de acord ori s-au cunoscut unul pe altul.
Venim acumlaintelesul cuvintelor .réXo; Eta4ev ôMis9vracr
StS6vcct, cc&rep.
Etaxen este verb §i nu poate fi tradus decat ca atare. El nu
inseamni «s-a hotarit» cu sens de decizie lduntricd a luí Mircea, de
procespsihologic, a§a cum ne sugereazi traducerea luí Vasile Grecu, a
caret nuanti gre§ita noua traducere o apasi adaugand pe gin sfar§it»,
ci inseamni cá Mircea a rdnduit, a convenit la masa tratativelor, a
luat hotdrirea, a ajuns la o conventie.
Ce conventie ? Telos didonai auto: dea lui luí Baiazíd)
tejos. Cuvantul a fost tradus de Grecu tribut 1 tradus Inca o data, in
Fontes pe langi tribut l cu «in sfir§it».
441

www.dacoromanica.ro
 ALOCANDRU If. DITA

Dar Telos are §i sensul de «pret» platit Intr-o lupti, sau pret platit
pentru o lucrare executati. Acest Inteles nu implica repetitie §i cu atil
mai putin periodicitate, cum era cazul cu tributul. Deci putem traduce
§i CI «Mircea a hotarlt sli dea o platá (Radu Popescu traduce cuplocon)
§i au acut pace».
Prin urmare, lectura corectà a intregului pasaj este urmatoarea:
dMai tdrziu ajunglind ei la intelegere, Mircea hotdri sd-i dea o plate",
ssi aufdcut pace.» 69
Un alt aspect pe care Dan Zamfirescu 11 rezolva in studiul sau §i care,
de asemenea, este un bun istoriografic dobandit plead de la faptului CA
informatiile oferite de Chalcocondil, Ducas §i Macarie Melissenos privitoa-
re la winchinarea" §i "tributtil" lui Mircea din timpul sultanului Meiuned I,
nu se completeazi §i nu se lamuresc unele prin altele, ga cum au consi-
derat istoricii romani §i straini. Din contra, acestea se anuleaza reciproc,
cdci nu sunt decAt simple fictiuni firi legituri cu realitatea, menite
a-1 glorifica pe restauratorul imperiului (procedeu explicabil and
§tim cä este vorb a de cronicari supu0 noilor impärati de pe malul
Bosforului 0 scriind pe vremea lui Mel-uned II, cand "Turcocratia" devenise
In Europa o realitate ireversibilä, cu sfär0t imprevizibil).
Anca Ghiati aträsese deja" atentia CA Ducas enumerä, Intr-un loc, pe
unguri printre tributarii imperiului, ceea ce este un neadevär evident.
Macarie Melissenos obsevä Dan Zamfirescu ne informeazA CA imediat
dupl intronare, Mehmed I s-a gräbit sä märeasci birul pus asupra Tärii
Romäne§ti §i Moldovei (ed. Grecu, p. 229), dovedind negiinta faptului
cä aceasta din urma a plätit cel dintai haraci mult mai tärziu, in 1456, in
vremea lui Mehmed II, nepotul celui glorificat
Acelgi Ducas care-i §tia pe unguri tributari, atunci când relateaza
despre urcarea pe tron a lui Mehmed I, pomene§te despre "soli de ai
Serbiei, Tärii Române§ti, Bulgariei, ai ducelui de Ioanina, ai despotului
din Lacedemonia 0 ai principelui din Ahaia" pecare acesta i-ar fi primit cu
cuvintele: "Spuneti domnilor vostri, eu tuturor pace dau 0 pace iau.
Cine uneltege in contra pad 0 dunmezeul pä'cii in contra lui" (Ducas, ed.
442
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Grecu, p. 132). Numai cä Bulgaria, §i de raskit 0 de apus, nu mai avea de

mult donmi, cad fusese incorporatlimperiului de tatäl sultanului 0 "solii"
nu mai aveau de unde veni 0 nici cui transmite mesajul. Pe de altä parte,
despre impresionanta ceremonie 0 mes ajul rostit la ea Chalcocondil nu
mentioneazi nimic.
De0Ducas are §tiintl el "Mahomed avand gänd du§man asupra romä-
nilor pentru proclamarea lui Mustafa, trimite oaste multä 0 pradä 0 arde
0 face foarte multà stricaciune" (ed. cit., p. 160), nu face nici mAcar o
aluzie despre inchinare §i tribut.
In schimb, Chalcocondil este autorul versiunii potrivit ckeia imediat
dupä ce "a luat in primire donmia" Meluned I "a trimis armed asupra tärii
Daciei §i a pustiit aceastä tara. Si domnul Daciei trimitând soli la el a
incheiat un tratat de pace cu conditia sä aducatribut, pecare il-ar fi ränduit
impkatul Mehmed" (ed. Grecu, p.120).
A fost aproape "firesc" pentru istorici sä combine neuitic cele doul
"informatii", vazänd in episodul cu solii relatat de Ducas, o confirmare a
lui Chalcocondil, dei Ducas nu §tie nici de expeditia sultanului, imediat
dupa insclunare, nici de pace, nici de tribut. Dupä cum nici Chalcocondil
nu mai §tie de alt moment 0 alte imprejurki in care Mircea sl fi plätit
tribut, unicainformatie ce ne-o mai di fiind doar sprijinul lui Mircea pentru
Mustafa §i faptul CA Mehmed, "trimitänd apoi armatd asupra Daciei, a
prädat g tara aceasta" (ed. Grecu, p. 137)
La atät se reduce marturiaizvoarelor postbizantine despre inchinarea
lui Mircea sub Meiuned I, 0 tributul plätit acestuia. Practic la nimicl
Respingänd astfel de pe pozitii critice temeinice existenta orickei
legaturi de vasalitate a lui Mircea I fatä de Imperiul Otoman inclusiv
plata tributului pe toatä durata domniei sale, Dan Zamfirescu admi-
tând mkturiaizvoarelor ce mentioneaz a incheierea unei pki consfintità
prin daruri intre Mircea 0 Baiazid (Kostenetld, Macarie Melissenos, Ibn
Kemal, Chalcocondil) acceptätotu0 urmAtoarea situalle:Momentul real
când intervine un ara njament intre Mircea 0 Baiazid nu poate fi decat

443-
www.dacoromanica.ro
 ALEX.ANDRU 1/. DITA

consecinta infrangerii cruciatilor la Nicopole. Cruciada organizata de

regele Sigismund de Luxemburg s-a sfar0t printr-un dezastru militar cu
amplu rasunet in epoca. Mircea a ramas un moment complet descoperit
In fata lui Baiazid 0 cu un concurent pe o parte de tara. Intuind ca §ocul
dintre otomani 0 Europa co alizata fusese un avertisment 0 pentru sultan,
care nu mai dorea repetarea lui, Mircea okra prin solide aducatoare daruri
conform uzantelor epocii o nonbeligerang pe care Baiazid a accep-
tat-o, din moment ce p 'Ana la disparitia sa nu a mai avut loc nido confrun-
tare de amploare 'hare romani 0 turci, iar Tara Romaneasci a continuat
sa ramlna in ochii regelui Sigismund (mentiunea din 1399) un factor
hotaritor In sistemul de aparare cre0in §i o prima stavila In calea
expansiunii c'atre Ungaria.
Asupra acestui punct de vedere ne vom pronunta, ceva mai jos, la
finalul acestui bilant istoriografic.
Deosebit de iinportanti este 0 cercetarea turcologulNagyPienaru
care intregind inspirata cercetare pe care Ilie Minea a intreprins-o In
anu1191971 a demonstrat, analizand izvoarele otomane, CA nici una
din expeditiile lui Mehmed I, presupuse a fi avut loch' Tara Roma-
neasci in ultimii am ai domniei lui Mircea nu s-a putut produce
deoarece situatia din imperiu a &cut inoportuni o astfel de intre-
prindere militará, iar atunci cind, in sfirit, a putut avea loe, in
1417, izvoarele dovedesc ci sultanul "nu a pitruns in nordul
Dunirii", campania constituind un semieec72. Ceea ce 1-a determi-
nat pe istoricul Nicolae Stoicescu s 'A observe cu promptitudine CA "clack' lu-
crurile stau intr-adevar astfel 0 stau (nog AVD) , dispare posibilitatea
unei intelegeri a lui Mircea cel Mare cu sultanul la aceasta data"73.
in acelgi sens, dar privite dintr-un unghi complementar, ne conduc
studfile lui Radu pefan Ciobanu IVergattir4 ,Marieta Chiper75 §i,
In special, Anca Ghiatd , care detine prioritatea absolutä in materie76.
Aceasta din urm'A realizeaza, in studiul Mircea cel Mare apdrtitor al
integrigliiteritoriale romlinevti 0 al independentel statale77 , o sinteza
-444-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

a tuturor cercedrilor sale anterioare, §i, totodati, innoie§te fundamental

tratarea unei teme ce a facut obiectul cunoscutului studiu al lui D. Onciul
la inceputul secolului nostru: modul in care titulatura lui Mircea in actele
de cancelarie reflecta evolutia stäpanirii sale teritoriale §i vicisitudinile
diferitelor tinuturi de margine, expuse cu preddere tendintelor de cuceri-
re, in primul rand ale Imperiului Otoman. Se demonstreazi el absenta
unor teritorii din enumerarea continuti de titlul domnesc nu inseamna §i
pierderea lor pentru momentul respectiv, ceea ce modifica substantial
metodologia §i concluziile la care se opriseri, in principal, D. Onciul §i P.P.
Panaitescu. Totodati, Anca Ghiati face aici pentru intlia oari de-
monstratia deplini ci domnul roman a lisat mo§tenire fiului siu
un teritoriu ne§tirbit, astfel incit afirmatiile cu indelungati
carieri ce infitipu uhimii sii ani de domnie ca pe o perioadi de
pierden i teritoriale §i de pierdere a independentei tirii i§i dove-
desc, o dati mai mult, caracterul fictiv.
Toate aceste noi rezultateistoriografice au fost in masura sa determine
modificarea masivi a punctelor de vedere cu privire la subiect ale
turcologului MihaiMaxim78, care, in studiul Cu privire la infelegerile
de pace romásno-otomane din timpul domniei lui Mircea cel Mare ,
realizeazi, cu instrumentarul specialistului, o sintezi la zi a discutiilor §i
ipotezelor, pornind totu§i de la premisa evident discutabilä citrebu-
ie si fi existat pe parcursul domniei lui Mircea I un moment in
care el s-a aflat in postura de tributar al Imperiului Otoman. Motiv
pentru care gase§te nimerit si intreprinda o analiza de drept international
islamic pentru a permite o incadrare exacta' in ideologia otomana a acestui
virtual moment. Optiunile lui Mihai Maxim se vor a fi in faza actuall a
cuno§tintelor un fel de propuneri inaintate viitorului care urmeazi doar
sa decida, prin scoaterea la iveall de noimar-turii, in favoareaunei ipoteze
sau a alteia80. in ciudaintentiilor autorului, rinriane un ca§tig in sine faptul
CA viitorii cercetitori au la dispozitie un punct de plecare copios
documentat pentru propriile investigatii §i meditatii asupra problemei.
445-

www.dacoromanica.ro
 ALEXA1VDRU V. DO

Totu§i, turcologul român crede a distinge in situatia ce a urmat

batäliei de la Rovine din 17 mai 1395 perioada in care intre Mircea 0
Baiazid se stabilesc pentru scurt timp unele relatii speciale, explicate
dupà cum urmeazd:
"in gteptarea descopeririii de noi izvoare, care si confirme sau
si infirmeIPOTEZA noastra, un lucru e sigur, CREDEM, de pe acum:
o intelegere de pace romino-otomani, mentionati de prea multe surse,
a trebuit si survini in ace0i ani, numai ci aceasta, indiferent de mo-
mentul incheierii, de autorut (Wad sau Mircea) ,s1 de caracterul ei
(and ad-dhinuna = etratat de protectie tributar e 1 » pentru Ylad, hudni,
sulh = armistifiu pentru Mircea) n-a avut decdt un cara cter cu totut
efemer (circa un an de zile).
Pentru Mircea, clad el va fi fost autorul ei, armistitiul nu putea
fi, in once caz, deck un respiro, un rigaz necesar refacerii fortelor i
reluirii luptelor antiotomane."81
Fatd de acestea, in anul 1993 punctul de vedere al lui Mihai Maxim
devine intrucatva mai concret dei nu dep4e§te nici actun sfera dubita-
tivului , in sensul cd opteazä pentru un interval de timp mai bine precizat
"[...1 am inclina si credem ci pacea-armistitiu Mircea - Bayezid
trebuie celutatei tocmai in momentul and oastea prii Romanegi
peirea de neinfreint ,si and sultanul se ,gisea In dificultate (dupci 17
mai 1395), ,si nu dupe': Nikopol, când, ga cum pe buni dreptate scria
T. Gemil, «marele succes repurtat la Nikopol impotriva cruciatilor i-a
oferit lui Bayezid o bazi morall extraordinari in cadrul lumii islamice,
lume care avea Ind proaspiti in memoria colectivi distrugerile 0
suferintele provocate de cruciade 0 cruciati. Dar ambitilie politice au
crescut a§a de mult, hick el a ajuns curind si supraliciteze forta de
care dispunea», fapt care avea si-1 piardi peste citiva ani.
E greu de presupus ci atunci, dupi Nikopol, Bayezid, aflat intr-o
asemenea euforie, va fi acceptat o pace feircl tribut cu Mircea, care
trebuia in viziunea sa «pedepsit» pentru participarea la actiunea
cruciati.
Oricum, aceastipace-armistitiu (dad realmente a existat) n-a

446-

www.dacoromanica.ro
 MIECEA CEL MAHE

durat dec.& foarte putin, cici in august-septembrie 139611 gisim din

nou pe Mircea alituri de Sigismund, participAnd la coalitia europeani
antiotomani. Si dad, totu0, atitea izvoare o mentioneazi, este pentru
cd ea venea dupi campania «Fulgerului» in Tara Româneascd, dupi
care n-a mai urmat apoi nici o alti expeditie sultanali la nord
de Dunare pini la ciderea impetuosului «impirat». Dar starea de
rizboi reinstaurati la Nikopol a continuat 0 in anii urmitori. Astfel, de
ce s-ar fi «temut» Mircea, in martie 1399, «de furia unei armate a§a de
mari» a lui Bayezid, concentrati la Adrianopole ?
Cu alte cuvinte §i in ace0i ani de dupi Nikopol continui veghea
lui Mircea la Dunire, iar Tara Ro mine asci nu se afli Inca in «Casa picii»
(dar aPand), ci continui si se afle in «Casa rizboiului» (dar al-harb).
De altfel, cad' vreme nu platea tribut, Tara Romaneasci, din
punct de vedere otoman, s-a aflat tot in «Casa rizboiului» §i in
scurtul interval de cateva luni de dupi rizboiul din 1394/1395
(si ne reamintim ca d'Ohsson precizeazi ci otomanii, dei au tratate
«de amicitie» cu unele tiri cre0ine caFranta 0 Polonia, care nu pliteau
tribut , totu0, le considerau 0 pe acestea tot in diir al-harb).
A fost aceasti pace-armistitiu realizati in scris, sub formi de
cahidname, sau verbal, doar sub formi de jurimint ('and)? Informa-
tiile tarzii, ale lui Idris Bitlisi §i Hasan Beyzade, consemneazi doar
«reinoirea legimintului» (tecdid-i Whd) in vremea lui Mehmed I 0 a
aceluigi Mirce a, ceea ce inseamni doar ci anterior fus ese un 'a/id, rard
si putem §ti daci a fost un act scris de tip Whidname sau doar un `and
oral. Am afitat la inceputul, acestui capitol ci practica reglementärii
raporturilor statului otoman cu statele cre0ine sau chiar islamice prin
tratate de pace, prin `ahidnélme-le exista deja, inclusiv in epoca lui
Bayezid. Am putea, de asemenea, invoca argumentul ci Mircea era
obi§nuit din relatiile cu regii Ungariei 0 Poloniei cu tratate 0 CI va fi
pus pret mai mult pe un act scris, pe un tratat, 0 nu pe vorbe, fie ele §i
juriminte etc. Dar ne lipse0e proba doveditoare a redactirii unei
Whidnelme-le. Yana la urmi, pentru chestiunea, care ne intereseazi
aici cadrul juridic al raporturilor româno-otomane faptul in sine
are mai putini importanti, intrucit ambele forme de reglementare a
picii aveau valoare juridico-legall. Dar din punct de vedere al evolutiei
tratatelor cu Poarta, ar fi fost de cel mai mare interes, si cunoagem
447

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU VI DITA

care a fost cea mai veche `ahidname, reinnoita ulterior din and in
cand, sub alt sultan §1 sub alt domn. Dad' aceasta va fi fost cea mai
veche, atunci ea nu puteafi luatä intocmai ca model de cele ulterioare,
cel putin pentru succesorii lui Mircea, del nu prevedea plata tribu-
tului, ci avea semnificatia unui «tratat de coexistenti pa§nici
temporar&, cum se exprimi speciali0ii in drept islamic, 0 nu
ducea la schimbarea statutului international al TAM Romine0i.
0 asemenea ipotezi o exclude, insi, in stadiul actual al
documentatiei, pe o alta, conform cireia «pacea», de care
amintesc atit de multe surse, si se refere la un «tratat de
protectie tributará» ( 'and ad-dhimma), «acordat» de Bayezid lui
Vlad I in intervalul toamna 1395 - primivara 1396. (Asemenea
gintelegeri», cu cei do! rivali, Mircea §i Wad, ar fi fost, cronologic
con comitente !)
Dar §i o asemenea Intelegere, implicand dependenta tributara,
avea un caracter efemer, data fiind extrem de scurta domnie a lui Wad.
AMDAR, CHESTIUNEA PACII-ARMISTITIU DIN 1393-
1397 RAmAN'E IN CONTINUARE DESCHISA CERCETARILOR
VIITOARE."82

* * *

IN SINTEZA, observam ca pe parcursul etapei istoriografice cuprinse

'rate anu11835 anul editarii primei sinteze de istorie nationali in limba
romlna g anul 1987 s-au aflat in discutie trei momente din domnia
marelui voievod cand i s-a pus In seama plata tributului §i inchinarea tarn:
I. Momentul ce precede cu cativa .ani confruntarea militará
dintre Mircea I 0 Baiazid I, situatie care, odati acceptatä, iltransformd
pe domnul roman intrun "rd sculat" impotriva celui cdruia ilpldtea
deja tribut, §1 nu intrun suveran independent agresat de sultan.
Dei s-a dovedit a fi cel mai putin intemeiat documentar, acest moment
a ocupat un loc deosebit de important hare fictiunile care au umbrit dom-
nia marelui voievod. El se infati§eazi In doul variante:
- 448 -

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Varianta Engel, care nu oferea o data anume, ci doar

ideea unei inchinari ilia din primii anide domnie. Reprezentan-
tul ei in istoriografia romäni a fost tharul Mihail Kogälniceanu,
urmat de Dimitrie Bolintineanu, autorul primei monografii
despre Mircea I.
Varianta Hammer, pusi in circulatie in 1827/1834
(datele celor doul editii ale sintezei sale), prin care se oferea o
data 1391 §i se lansa formula menia unui larg ecou: "Din acel
an au stat valahii ca platitori de tribut in Registrele Portir. Tra-
ducerea in limba francezi care a avut circulatie mai mare
nu-i nume§te pe valahi, ci tara: "et c'est depuis cette année que
la Valachie est inscrite comme tributaire sur les registres de la
Porte".
Data §i ideea tributului au fost preluate de la Hammer §i
introduse la noi de Eudoxiu de Hurmuzaki. Lui A.D.
impreunä
Xenopoli-aramas adoptarea "registrelor", care trec
cu datala GrigoreConduratu§iD. Onciul, cel ce, dei oferea
o expficatie deosebiti, nu se indoia de faptul in sine. Yana §i N.
lorga, dupa ce pe parcursul intregii cariere istoriografice
refuzase ideea unui tribut platit de Mircea lui Baiazid, in ultima
sa mare sintezi de istorie nationala din anul 1937 acceptä o
atare situatie plasand-o in jurul acestei date.
Momentul ce succede confruntarea de la Rovine. Este varian-
ta din 1943 a luiFranzBabinger, care afirma ci dei rezultatul batiliei
a fost nehotarit, "ea s-a terminat totu§i cu supunerea de bunivoie a lui
Mircea sub suzeranitatea otomani". Aceasti tezi nu §i-a gasit loc in istorio-
grafia romini deck in ipoteza, cu sens schimbat, propusi de Mihai
Maxim pentru momentul incheieriipeicii.
Momentul sfâqitului rizboiului civil in Imp eriul Otoman
prin domnia lui Mehmed I. Este varianta asupra careia de la Aaron
Florian §i pani In 1986/1987 a existat o imanimitate impresionand
449

www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu V DIM.

exceptia notabili datorandu-se lui /lie Minea" , in fata careia chiar §i

istorici care n-au acceptat "inchinarea" §i "tributul" Tärii Românegi in vre-
mea lui Baiazid §i au considerat o atare situatie doar probabill §i pentru
sfAr§itul domniei lui Mircea, s-au vizut obligati, in cele din urmi, si se
conformeze sub influenta cople§itoare a acestui punct de vedere istoriogra-
fic. Astfel, daci in binecunoscuta sa sintezi de istorie nationali Constan-
tin C. Giurescu admitea CA' "este foarte probabil ci Mircea atacat de
forte mult superioare [...] n-a putut si se opuie g a trebuit sa se inchine
sultanului. S-a incheiat oare atunci un tratat care si specifice conditiile
inchinkii ?"84, spre sar§itul carierei admitea ci "se produce in 1417
campania lui Meluned I impotriva Tirii Române§ti, campanie la
sfar§itul cireia Mircea recunoa§te suzeranitatea sultanului §i
convine si-i pliteasci un «haraci» anual modic"85.
Toate acestea s-au dovedit a nu fi sustinute de nici o bazd documenta-
rá, dar pentru ca situatia sa devind vizibill a trebuit sä treaci mai bine de
un secol 0 jumatate de evolutie istoriografici lar cand faptul a devenit
evident ci nici un izvor apropiat evenimentelor nu-1 indici pe Mircea a
fi fost "tributar" §i. "vasal" al Imperiului Otoman , a apirut ideea (emisi
de cdtre Dan Zamfirescu) ci totu§i, intre Mircea g Baiazid trebuie sa fi
existat mácar o "intelegere" de "nonbeligeranti" sau, cum 11 spune Mihai
Maxim, preluand ideea de la precedentul, "o pace-annistitiu" de scurti
durad.
Numai ci §i prin aceste noi §i ultime puncte de vedere folosim
pluralul pentru CA spre deosebire de Dan Zamfirescu, care aazà
aceasti intelegere dupi bitilia de la Nicopole, Mihai Maxim consi-
deri ci ea a fost consecinta bAtäliei de la Rovine, luind sfar§it
°data' cu angajarea lui Mircea I in cruciada din 1396 continuim
a ne afla in zona purei speculatii. Speculatie absolutd in cazul lui Mihai
Maxim explicabill doar prin unghiul "otoman" din care prive§te autorul
spre Tara Románeasca, "argumentul" siu principal fiind acela c'l Baiazid
nu putea incheia pacea dupi "euforia" victoriei de la Nicopole, ci doar in
-450-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

urma "dificultatii" in care s-a situat dupi infrângerea de la Rovine din 17

mai 1395. Or, la aceasta este de obiectat nu atlt faptul ci nu se ja in calcul
"euforia" lui Mircea dupä ce repurtase victoria de la Rovine stare sufle-
teascl ipoteticl pentru ambii protagonigi ai scenei istorice a acelor
vremuri , cAt trecerea cu vederea a unui fapt istoric real, anume CI
initiativa militari in conflictul dintre Mircea 0 Baiazid i-a apartinut
domnului roman, motiv pentru care cel care avea nevoie de pace nu
era acesta, ci Baiazid. Este 0 perspectiva pentru care momentul propus de
Dan Zamfirescu post Nicopole este mai plauzibil, dar care pentru noi
amine cantonat tot in sfera speculatiei, insi a speculariei relative, in
sensul ci este de luat in considerare ca descoperiri viitoare sä confirme
aceastlipotezi
insA oricum ar sta lucrurile, eventualitatea existentei unei asemena
situatii juridice intre Tara Româneasca 0 Imperiul Otoman nu are nici
un fel de legatura cu "tributurile" 0 "inchinärile" puse pe seama lui
Mircea I care pur 0 simplu nu au existat
Nu au existat in timpul lui B aiazid, ga cum o demonstreazi scrisoarea
adresati de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, comitelui loan de
Pászté:
"led am primit scrisoarea credinciosului nostru iubit, naritului
birbat, domnul Mircea, voievodul Tirii Rominq-ti, dad lingi
Nicopolul-Mic, <§i> aritând ci Baiazid insu§i, stipfinul turcilor, se afli
cu o armatifoarte mare in orgulAdrianopol, dincolo de mare, de unde,
In cinci zile ar putea ajunge cu uprinti pia la Dunire; de aceea,
numitul Mircea, credinciosul nostru, teminduse de furia unei
armate asa de mari, cere cu stiruinti maiestitii noastre ca, Wind
de-o parte toate treburile, si fim datori a merge noi imine fad
intarziere in pirtile acelea §1 si ajutim neputinta sa, si nu-1 pirisim,
cum am ficut alti dati, §i si fie cople§it din pricina amânirii §i intir-
zierii noastre §i WI nici un ajutor din partea noastri, deoarece el se
pregiteste cuto ate puterile sale si porneasciimpotrivaturcilor
si pentru a se impotrivi puterii lor, numai si vadi totu0 ci ne
gribim §i noi a-i da ajutor, altfel, fiind el singur nu se va putea Impo-

- 45/

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

trivi unei armate atást de mari, VA TREBUI SA SE GANDEAScA LA

UN LEAC IMPOTRIVA INIMII SALE. [...]
i, fiindci vremea inaintati ne silege foarte, nu socotim CI am
putea face ahfel, deck si ne indrepdm noiin§ine, cit mai degrabivom
putea, spre pirtile acelea. Nu trebuie si vi mirati, nici si ne socotiti
vinovati, cum ati ficut altidati, dad mergeminainteavoastri, pentru
ci in scrisoarea acelui Mircea bigim de seami §1 vedem in chip
neindoios ci, dad nu ne ingrijim firi zibavi de ajutor potrivit o nu
ne apropiem de pirtile acelea, va trebui si ne indoim §i si ne temem
foarte mult ci ROMANII, VAZANDU-SE LIPSITI DE AJUTORUL
NOSTRU, NU VOR MAI &WANE CREDINCIOI p NU VOR MAI FI
STATORNICI, CI SE VOR SUPUNE IN SCURTA VREME JUGULUI
TURCESC. DacA s-ar intimpla acest lucru, pe care bunul
Dumnezeu si-1 indepirteze <de noi>, §titi foarte bine in ce pri-
mejdie 0 pericol ar ajunge apoi tara noastri.
[...]De asemenea, in anul trecut, când era zvonul ci turcul
are de gind si vini impotriva Tirii Rominegi i noi ne-am
apropiat imine de pirtile acelea ca si dim rominilor ajutorul
cuvenit, este insi indeob§te §tiut ci, del toti au fost chemati, totu§i
foarte putini au urmat pe maiestateanoastri, din care pricini bine §titi
cite rele §i primejdii ni s-ar fi putut intimpla noui 'mine §i tirii intregi,
dad ar fi venit atunci turcii."86
Sigismund nu pune nici un moment la indoiali buna-credinti a lui
Mircea, care daci ar fi apelat pAni atunci sub once formi §i oricând la
"un leac hnpotriva inimii sale" adici ar fi avut o intelegere cu sultanul
Baiazid ,faptul ar fi lost invocat de regele Ungariei in mod automat
§1 obligatoriu. Deoarece notorietatea gestului domnului roman ar fi atras
dup 'ä sine nevoia de expficatii catre adresant, pentru ca acesta säinteleagi
cat de cat de ce atita grabi a regelui pentru unul care ar fi trebuit privit
mai degrabi cu suspiciune, daci nu ca adversar, iar suveranul maghiar nu
lar fi putut numi, intr-o scriso are care nu-i era destinatà, drept "dom-
nului roman credinciosului nostru iubit, maiitului birbat, domnul Mircea,
voievodul Tärii Romane§ti". Numai ga are inteles §i afirmatia categoricä
ca. "romanii, vAza'ndu-se lipsiti de ajutorul nostru, nu vor mai rdmane
452-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

credincio§i §i nu vor mai fi statornici, ci se vor supune in scurta vreme

jugului turcesc". Credincios §istatornic sunt calificative pe care Sigismund
de Luxemburg nu avea cum sale foloseasciintr-un document de acest tip
in care minciuna diplomatica nu-§i avea rostul Olocul , deck dad pur
Osimplu exprimau o realitate binecunoscuta contemporanilor, deci erau
adevarate. Cum adevarata era §i temerea sa ca, lipsiti de spiijin, romanii
"se vor sup une in scurta vreme jugului turcesc".
Proiectata intr-un viitor posibil, neamendati de nici un repro§ care
sa lase impresia ea in trecut existase o relatie oarecare intre Mircea §i
Baiazid alta deck cea de primejdie §i adversitate evidenta , aceasta
apreciere este dovada contemporand incontestabild In m'äsura sa spulbere
singuri once asertiune privind pretinsul ascendent pe care sultanul
Baiazid tar fi putut avea pani la aceasta data fata de Mircea I. Si cum intre
primavara 1399, cand constatäm aceasta stare de fapt, §i Oa in 1402,
cand are loc lamentabilaie§ire din scena a lui Baiazid, statutul international
al domnului roman a ramas neschimbat, logica ne impune o singed con-
cluzie: pe tot parcursul domniei sultanului Baiazid Triznetul nu
s-au stabilit intre Imperiul Otoman §i Tara Româneasci nici un
fel de raporturi de subordonare politici, militará sau economici
capabile si motiveze in vreun fel aprecierile de sorginte istorio-
grafici cu privire la "tributurile" 0 "inchinirile" lui Mircea I.
Dupi cum aceste "tributuri" §i "inchinari" n-au existat pentru Mircea
nici in timpul sultanilor urmatori, inclusivpe vremea lui Mehmed Celebi,
ga cum o demonstreazi definitiv un document strict contemporan.
Editorul §i traducatorul sau roman elenistul H. Mihaescu face ur-
matoarea precizares7 cu privire la acesta.: "In codicele Parissinus Graecus
2.953 din secolul al XIII-lea se afla insemndrile ulterioare ale posesorului
codicelui, probabil Ioannes Eugenikos, diacon §i nomophylax din Thessa-
ionic. Aceste insemniri au fost notate treptat§i in grabi intre anii
1419 0 1438 (subliniere AVD). Sub anu11420 aflam o scurta mentiune
despre tragedia copiilor lui Mircea cel Batran din Tara Romaneasca."88
453

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

insemnarea care ne intereseazi89 are urmatorul continut:

"1- In anu11420, indictiunea a 13-a, incepand de la 1 septembrie,
In timpul iernii, primiverii §i verii s-a ivit o mare lipsi de alimente, in
Apus §i in Risirit, din cauza multelor noastre picate, cici n-a plouat
deloc, a bintuit seceta §i au fost vinturi puternice §i continui, ba chiar
s-au intimplat in timpul acesta §i o multime de cutremure in mai multe
locuri. Mai ales in luna IULIE cutremure puternice O. mari au pricinuit
aproape un cataclism, amenintind tot ora,sul TessaIonic cu pierdeni
mari§inumeroase;APOI AU URMAT CADERFA VLAHIEI MARI
SUB TURCI $1 UCIDEREA COPIILOR LUI MIRCFA VOIEVOD,
A LUI MIHAIL CABE TRAIA CA UN DESTRABXLAT, $1 A
ALTOR COPII AI SAI."9°
Indicând vara lui 1420 ca moment al "caderii sub turci" a Tarii Roma-
ne§ti, Cu o precizie aproape de luna, deoarece in discutie nu mai raman
deck limile de sfaqit ale anului bizantin, adicä iulie §i august, autorul
izvorului se dovedege a fi extrem de bine informat, cad se drain deplind
concordanta cu o alta sursä strict contemporani: scrisoarea trimisa la
27 iulie 1420 de regele Poloniei Wladislaw Jagiello impäratului Sigis-
mund de Luxemburg, in care se afirma:
"Serenisimului principe g domn Sigismund etc. Vladislav, prin
gratia lui Dumnezeu rege etc., salut fritesc §i sufletinflicirat de iubire.
Serenisime principe §i preaiubit frate al nostru! Chiar dad nu se
intimpli ca, ie§ind in intimpinare, siprimiti nouititile, ca maiinainte
cu afectiune vie, nu vom ascunde totu§i de iniltimeaVoastri cele care
sunt in jurul nostru ci, oferindu-le cu exactitate, le vom dezvilui la
indemnurile Voastre, pentru ca iniltimea Voastri si nu-§i piardi
increderea el flacka atgamentului nostru nu ar fi aprinsi fati de
persoana sa, indiferent ce fel de evenimente ar surveni. Va §ti, gadar,
iniltimea Voastri [cum] ci turcii, du§manii no§tri 0 mai ales
inamicii supremi ai religiei cre0ine, minati de furie au invadat
0 n Apidit cu totul pimânturile prii Române0i CU INF'REAGA
PUTERE A ARMATELOR LOR; trecand totul prin foc 0 sabie,
dupi multe g de nepovestit omoruri 0 jafuri LE-AU SUPUS IN

454

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL &ME

IN TREGIME $1, FIINDU-LE SMULSE JURAMINTE DE CRE-

DINTA PR1N INGROZITOARE SILUIRI, AU PRIMIT TRIBU-
TURI $1 DIRI fMPOVIRITOARB, g apoi, pirisindu-le,
<le-au tásaP sub amenintareapropriilor detapmente armate
au coborit pe mare navigind spre piminturile Valahlei Minor cu o
imensi floti §1, invadind castrul Balohrod al volevodului Moldovei,
vasalul nostru, 1-au incercuit cu asalturi. Sus-numitul voievod, vizin-
du-s e inconjurat de pericole, apelind la sprijinul nostru, in primul rind
a trimis soli la noi ca milli devotiune, intii in preajma sirbitorli Rusall-
ilor §i apol aproape de Sfintul Iacob, rugindu-ne si4 impirtim mult
gteptatele ajutoare ca si nu i se intimple, lui §i piminturilor
sale, o nenorocire asemeni transalpinilor, mal inainte si ajungi
du§manii in interiorul posesiunilor sale; prin urmare, am fost miKati
In sufletele noastre ploase fati de el incit si preintimpinim cheltulelile
viitoare care ar putea, prin cre§terea lor, si aduci tuturor cre§tinilor
ruinarea §i am insircinat neamurile no astre, in special pe cele ca
teritorille invecinate Valahiei §i pe vestitul frate al nostru §i domn
Alexandru Vitold, mare duce de Lituania ca, impreuni cu al sil, si plece
din tab id in ajutorul sus-amintitululvolevod. Acum plecim in tinutul
Sandomir §l apoi, succesiv, ajungind in terltorille Rusiei in ga fel trick,
dad acela§lvolevod va fi tinut sub asaltul silbatic al du§manilor sil,
si-i putem ski mal u§or in ajutor impreuni ca fratele nostru domn
Alexandru cu propriile sale forte, daci imprejuririle o vor cere. []n%
0 alti formulare a aceleia0 informatii o oferä un document oarecum
complementar celui de mai sus conceput de cancelarla polonk din
ratiuni diplomatice de circumstantä, ca reztunat al precedentului cu
aceia0 dat6, ace1a0 emitent 0 acelgi destinatar:
"Primiti gadar acestea, fie-ne ingiduit si vivorbim nu cu Inimi
upari despre aceste mihniri, anume cum turcii, dumanii no§tri
comuni, continuind groziviile &cute deja in tinutul Tirii
Romine0, AU SUBJUGAT PlimANTURILE IN INTREGIME $1 AU
CONSTRINS PRIN FORTA [OBTINEREA DE] OMAGH DE
CREDINTA (FIDEI OMAGIA), ASTFEL !NUT IN INTREGUL
TER1TORIU (DOMINIO) AL TARII ROMANE$T1 SA NU MAI

455
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU li. DITA

RAMAN' A NIMIC CARE SA REVINA PRINCIPELUI VOSTRU SAU

PRINCIPELUI NOSTRU SAU ORICARUI ALT PRINCIPE CREgIN
1 AUTORITATII ACESTUIA; [...]92
Prin urmare, din sursi imediad §i directi la Cracovia, Wladislaw
Jagiello ale carui legaturi Cu Tara Romaneasci erau de mult timp (§i
continuau &A fie) atat de apropiate, speciale §i interesate incat Mircea I il
numea "pdrintele sifratele domniei mele" avea informa0i atat de
precise despre proportiile §i urmarile razboiului din vara 1420, hick era
In masura si aprecieze ea', practic, Tara Romaneasci fusese scoasa din
orbita lumii cre§tine de o manieri totari Cad nu altceva inseamna afir-
matia CA: "in intregul teritoriu al TA-1.H Romineti si nu mai rimi-
ni nimic care si revini principeluivostru sau principelui nostru
sau oricirui alt principe cre§tin §i autorititii acestuia". Deci nu o
situatie momentana, caracterizata printr-o invazie militara de proportii,
duplincheierea careia, °rick de pustiito are ar fi fost, lucrtuile ar fi revenit
la normal, ci una anormaK Cu consecinte g cauze in plan juridic care au
"constrans" puterea politica a drii sa depuna omagiu de vasalitate fata de
Imperiul Otoman (Jidei omagia). Este pentru prima oard cand un
document contemporan se exprima in ace§ti termeni despre statutul
juridic international al Tarii Romane§ti, §i el concord. deplin cu cealalta
sursa contemporana care intelege exact acelgi lucru cand apreciaza ca
atunci, in vara 1420 a avut loc "ciderea Vlahiei Mari sub turci".
Stirea era §ocanti in sine, §i modul aun a fost redactata in ambele
izvo are exclude ideea de fapt repetat.
Noutatea informatiei este absoluta!
Cucerirea este priviti ca un fapt ireversibil, atunci inflptuit, §i nu
existd nici cea mai mica aluzie cu privire la anumite antecedente lamuri-
toare sau la vreun element din trecut cu valente cat de cat similare93.
Exact cum a dmas in memoria politica a Risiritului Ortodox, care
nu leagi niciodati acest eveniment major al istoriei sale de numele lui
Mircea, avand §tiinti precisi despre moment §i importanta saistorick aun
o dovede§te atat de bine informata cronici minora postbizantina deja
-456-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA LEL MARE

citat194 (Cronica 72-a), care In anu11624, deci la mai bine de doui secole,
consemna:
"in anul 6928 [1420], sultanul Kyritzes [Kyritzes, adici Domni-
prul, porecll a sultanului Mohamed I nota editorului] a prAdat Tara
Romineasci: $1[ DE ATUNCI AU FOST SIL! 11 ROMANII SA DEA
HARACI TURCILOR."95

De acuminainte din anu11420 , oricit de dese vor fi confrtuitärile

pentru suprematia politicä asupra Tárii Române§ti, izvoarele nu vor mai
avea asupra lor aceasta optici de consemnare a unei intamplari
cu valoare absoluti ca atunci cind au fost pierdute Bulgaria,
Serbia sau Constantinopolul , ci vor fi inregistrate ca evenimente
derulate intr-o competitie §i intr-un joc diplomatic cu fluxuri i refluxuri
permanente §i "fire§ti" fata de o putere islamicl ce se instdpânea tot mai
temeinic la Dundre.
Este §i motivul pentru care trebuie si vedem in acest an 1420, §i nu
mai devreme, momentul unui inceput.inceputul "seriei istorice" in care
"inchinarea" i "tributul" ceitre inalta Poartei se instaureazd treptat
ca mod romdnesc de convietuire In limite reciproc consimlite cu
°fold politico-militard coplqitoare, cdreia ii va mai trebui insei peste
ojumeltate de secol de luptd sustinutei pentru a permanentiza aceasta
situatie juridia a Tdrii Romdnegi, o data Cu domnia lui Basarab
Laiotel, consemnat de tradifie a fi acela "care au inchinat tara
turcilor. '96

www.dacoromanica.ro
 AUXANDRU I/. DITA

NOTE

1 Pentru detalii vez! supra Capitolul I, nota nr. 9 (p. 126). Pentru citatul In discutie
vez! Gheorghe incai, Hronica Romiinilor, ed. cit., vol. I, p. 530, §ilstoriapoliticd#
geo-graficd a Terei Romdnefti de la cea mai veche a sa intemeiere pdra la afluí
1774. Datil mai intaiu la lumind In limba greceascd la anul 1806 defratii Tunusli,
ed. George Sion, p. 129.
2 Radu Popescu Vomicul, Istoriile domnilor Tdrii Romilnqti, introducere
editie criticiintocmite de Constantin Grecescu, Bucuregi, EdituraAcademiei Romane,
1963, p. 13-14 (s.n. AVD).
3 Alexandru A. Vasilescu, Un cronicar bizantin anonim utilizat de autorul
Istoriilor Domnilor Tdrii-Ronanefti, In "Convorbiri Literare", XLVIII (1914), nr. 11,
noiembrie 1914, p. 1.085-1.092 (in special p. 1.088). Ase vedea gobservatiile lui Nicolae
lorga din editia sa a Istoriei domnilor TOril Romilnqti (Istoria Domnilor Tdrii
Romelnefti, cuprinzdnd istoria munteneascd de la inceputuri pand la 1688.
Compilate si alcdtuite de Constantin Cdpitanul Filipescu, publicate din nou de N.
lorga, Bucure§ti, I.V. Socecu, 1902, p. 12-13).
4 Gheorghe $incai, Hronica Romani/or, ed. cit., vol. cit., p. 530; vezi
ed. G. Sion, p. 66-67; 129.
5 Istoria..., ed. G. Sion, p. 67. Vezi i precizarea pe care banul Mihai Cantacuzino
o face in ultima parte a drill sale, In "Cronologia domnilor" (aceegi editie, p. 131):
"Acesta a inchinat pentru a doua oari tara la Poarta Otomani, cu tocmeali ca si dea
haraci cate 10.000 galbeni pe an §i si fie sub protectiunea turcului bucurandu-se In
libertatea de privilegiurile §i de autonomia sa, firi sá poati turcii a si amesteca cat de
putin in cele dinliuntru ale tärii. lar Poarta spre onoare 1-a dimit cu cuci §i cu doui
tuiuri i sangiac, cu sabie §i cu topuz."
6 Istoria Tdrii Romilnegi (1290-1690). LetopiSetid Cantacuzinesc, ed. cit., p. 4.
Versiunea arabi editati de Virgil Cand.ea are acelgi text: "El este Basarab cel Bitran.
el a Inceput si asculte de turci §i si li se supuni. l a murit" (ed. cit., p. 61). in copia
de la Neamtu s-au pierdut paginile de inceput, panä la Laioti, inclusiv (vez!
LI. Georgescu, 0 copie necunoscutd a letopisetului cantacuzinesc, In "Mitropolia
Olteniei", XIII, 1961, nr. 7-9, p. 498-549). Vez! supra Capitolul II, nota nr. 1 (p. 232).
7 Dei pare curios, cronica tdrii nu Inregistreazi luptele antiotomane ale nici

458

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

unui voievod, pina la Radu de la Afiunati. Nici Dan II, nici Vlad Dracul 1 nici Vlad
Tepe, nu apar in aceastä ipostazä.
Pentru "Actele ce s-au dat contelui Orlov la congresul din Focfani, 1n30 august
1772 "vezi Banul Mihai Cantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor, publicatä i adnotata
de N. Iorga, Bucuregi, Instititul de Arte Grafice l Editurl "Minerva", 1902, p. 495-
499. intreaga problematica la Virgil Joita, Domnia lui Mircea cel Mare temelie a
independentei $i renagerii nationale a poporului roman. Intre politica $i ktorie
In Epoca Luminilor, in vol. Marele Mircea Voievod, p. 315-322.
8 Mihai Maxim, Din istoria relatillor romano-otomane. Capitulatiile , in "Anale
de Istorie", XXVIII (1982), nr. 6, p. 46: "Pe de alta parte, mentiunea «pia§trilor ro§ii»,
pentru plata haraciului arunca o noui umbra de indoiall asupra autenticidtii textului,
caci piastrul (guru§), moneda otomana mare de argint, avea si fie emisa abia dupä
1687."
9 Vezi D. Russo, Critica textelor i tehnica edifiilor, in Idem, Studii istorice
greco-romane. Opere postume. Publicate supt ingrijirea lui Constantin C. Giurescu
de Ariadna Camariano §i Nestor Camariano, vol. II, Bucure§ti, Fundatia pentru
Literatura i Arta "Regele Carol II", 1939, p. 575.
i° Virgil Joita, op. cit., in vol. cit., p. 311-329. in bibliografia domniei lui Mircea I
aces t studiu are o insemnatate fundamentali, in urma sa once incercare de a pune
In discutie "capitulatiile" (lui Mircea i Laiotä)intr-un alt context decit cel strict istori-
ografic a devenit inoportuna. Este g motivul pentru care noi in§ine nu facem decit
sä trimitem la detaliata sa demonstratie, cad a o repeta aici in aminuntime nuli are
rostul.ri repetäm, insä, concluzia, la care subscriem: "Tratatul dintre Mircea i Baiazid,
cu o cariera atat de veche in istoriografia noasträ L..] nu mai poate fi invocat in nici un
fel in discutia asupra raporturilor Tarii Rominegi cu Poarta Otomanä" (p. 327).
" "Mircea vazind tritunful turcilor in aceastä batalie (de la Nicopole AVD)
temdndu-se sil nu vie $i asupra terei sale, s-a dus de bund voie la sultanul $i
fnchinandu-se i-a promis a-i fi supus $i a-i da pe fiecare an cate 3.000 de bani
rofii, insä cu tocmeala ca tara sä fie autonome (Dionisiu Fotino, Istoria genera k! a
Daciei sau a Transilvaniei, Terei Muntene$ti $i a Moldovei, traducere de George
Sion, tomul II, Bucuregi, 1859, p. 17). Neconfirmatä de nici un izvor, pseudo-informatia,
inventad §i pusi in circulatie de Fotino in anu11818/1819, va fi preluata de tânirul
Kogälniceanu l, dupä acesta, de Bolintineanu.
12 Istoria Imperiului Ottomanu. Cre$terea $i scdderea lui, ed. cit., vol.!, p. 61-
63.
'3 Gheorghe incal, op. cit., in vol. cit., p. 573-576.

459

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

14F. Aaron, Idee repede de istoria printipatuluirdrii Rumane0i, vol. I, Bucu-

re§ti, 1835, P. 57-70; vezi §"i supra Cap itolul I, nota nr. 12 (p. 128).
15 Este versiunea preluati din traditia manuscrisi consemnati §i de autorul
Croniciiparalele aTdrii Romane0i i a Moldovii (Axinte Uricariul, Cronicaparaleld
a rdrii Romane#4i a Moldovii. Editie critici §i studiu introductiv de Gabriel trempel,
Bucure0, Editura Minerva, 1993, vol. I, p. 5), traditie cunoscuti §i lui Filstich (Johann
Filstich, Incercare de istorie romaneascd. Studiu introductiv, editia textului §i note
Adolf Annbruster, traducere Radu Constantinescu, Buaire§ti, Editura Stiintifici §i Enci-
clopedici, 1979, p. 103), dar §i editorilor Magazinului Istoric pentru Dacia (vol. N,,
Bucure§ti, 1847, p. 231-272; vol. V, p. 33-32). Totu§i, aceasti abatere de la adevir a
fost amendati de unul din copigii Istoriei rdrii Romanegi, care tine sä precizeze:
"Gre§ali §i ne§tiinti este alce al scriitorului de zice oBaezet beiu de la Nicopoe», ci
n-au fost Baezet beiu, ci sultan impiratul turcilor, caniia §i Ildirim li zicea turcii [...]"
(Istoria Tdrii Romanessti, 1290-1690. Letopisetul cantacuzinesc, ed. cit., p. 198).
16 Vezi in special: Anca Ghiatá, Conditiile instaurdrii dominatiei otomane In
Dobrogea, in Stiulii istorice sud-est europene, culegere ingrijiti de Eugen Stinescu,
vol. I, Bucuregi, Editura Academiei Romine, 1974, p. 87-94; Eadem, Mircea cel Mare
apdrd tor al integritdtii teritoriale romane#i # al independentei statale, in vol.
Marele Mircea Voievod, p. 212-253; Radu-tefan Ciobanu [Vergatti], Afostpierdutd
Dobrogea de Mircea cel Batran ?, in "Revista de Istorie", XXXIX (1986), nr. 8, p. 764-
773; Nagy Pienaru, Relatiile lui Mircea cel Mare (1386-1418) cu Mehmed I Celebi,
In "Revista de Istorie", XXXIX (1986), nr. 8, p. 774-794; Dan Zarnfirescu, Mircea cel
Mare, factor hotdritor In configurarea politico-istoricd a Sud-Estului european, in
vol. Marele Mircea Voievod, p. 307-310.
17 Mihail Kogilniceanu, op. cit., ed. cit., p. 86-94. Vezi §i supra Capitolul I, nota
nr. 13 (p. 128-129).
18 Pentru originea informatiei despre "tridarea" lui Mircea la Nicopole, vezi Fr.
Pall,Les croisades en Orient au bas Moyen Age Obsevations critiques sur l'ouvrage
de M. Atya , in "Revue Historique du Sud-Est Européen", XIX/2 (1942), p. 574.
19 Vezi supra Capitolul I, nota nr. 13 (p. 128).
20 Prescurtare de istoria romanilor sau Dacia # Romania, Bucure§ti, Tip.
Heliade §i asociatii, 1861; pentru studiul de fati am folosit editia a doua, publicati in
anul 1869, care are un continut identic, insi cu titlul u§or schimbat (Elemente de
historia romanilor sau Dacia # Romania, de J. Heliade R., a doua editio sic l ,
Bucure§ti, Tipografia Statului, 1869); despre "Mircea I Bassarab" vezi p. 129-133.
21 Vezi supra Capitolul I, nota nr. 14(p. 129-131).
460

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

22 Dimitrie Bolintineanu, Viala lui Wad Tepe Vodi I Mircea Vodä cel Bdtranu,
ed. cit., p. 143-185 (vezi supra Capitolul I, nota nr. 1, P. 125).
231n tratatul plismuit de Fotino scrie: "In fiecare an cite 3.000 bani de-ai tarn,
sau 500 lei de argint In moneda noasträ" (vol. III, p. 216). Sau: "500 lei sau 3.000
bani rogi (monedi care umbli cite 6 la leu) s-au dat In timpul lui Mircea Vodi cel
bitrin carele Inclinase teara la otomani in anul 1393" (vol. III, p. 214).
24 Vezi supra CapitolulI, nota nr. 15 (p. 131).
25 "Repet dariinci o data', lucrarea lui Hurmuzaki este o confusi schip prelimina-
ri pentruusul inthn ad referendum, care nu trebuia publicati pe eat timp nu era Inca
de publicat [...] Recuno§tinta rominilor se datoreazi lui Hurmuzaki pe depfin pentru
bogata colectiune de documente, nu insi pentru aa numitele Fragmente
considerindu-le ca nule i neavenite" (4mologicum Magnum Romaniae, tom. IV,
p. XXII). Din picate, capitolul despre "Mircea I" intri poate mai mult ca altele sub inci-
denta acestei severe judeciti hasdeiene.
26 Vezi supra Capitolul I, nota nr. 17 (p. 133-135).
27j in notk "Aceastdtiinfii este raportatöde mitropolitulMoldovei Tamblac,
contimporan cu Mircea, In istoria Sf. Paraschiva", dupi care se trimite la
"Melchisedec,Mitropolitul Tamblac, In RevistaDl. Gr. Tocilescu, HI, p.27". (Observim
Insi ci titlul corect al scrierii lui Melchisedec este Viafa ci scrierile lui Grigorie
Tamblac, lar In cuprinsul siu nu aflim ci Tamblac ar fi fost Mitropolitul Moldovei, ci
al Kievului).
Este evident ci pentru Xenopol pretinsul "prizonierat" la Brusa are loc inainte
de anu11391 §i se leagi deprima expeditie otomani I la nord de Dunäre, cunoscuti
acum ca "akinul lui Firuz-bei", datat cu cea mal mare probabilitate in anu11390 (Istoria
militard a poporului roman, vol. II, Bucure§ti, Editura Militari, 1986, p 159-160).
intregul pasaj, cu aceleai cuvinte, reapare in editia populari din 1895, vol. 11,
p.71 0 este tradus intocmai in limb a francezi in anu11896 (vol.1, p.255) §i,
de aici, eroarea se va rispindi in istoriografia internationali.
Dar Melchisedec nu este decit In parte responsabil de fictiunea lui Xenopol,
care in forma preluati de istoriografia internationali Ii apartine in exclusivitate.
Cici iati ce scrie Melchisedec In Hap i scrierile lui Grigorie Tamblac, extras din
"Analele Academiei Romine", seria II, tom VI, Bucure§ti, 1884, p 36: "In curind regele
Ungariei, Sigismund, trecind Dunirea, a cuprins tara Valahiei i s-a a§ezat in Nicopol
cu otlle Frincilor. Stipinitorul otoman Baiazet, lisind asediul Bizantului, s-a Intors
asupra acestor noi du§mani §i o stra§nici lupti a apusului cu risiritul a clocotit pe
cimpiile Nicopolei. Multe mii de Frinci au perit in valurileDunirii. Victoria aincununat

461

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDIUL DITA
pe ismaeliteni, i ingimfatul duce al lor a intrat in hotarele Valahiei. Fàrä fricà i-a
e§it intru intimpinare domnitorul acelor hotare incurajat prin parola datA
pentru pace. Dar Mircea intr-un mod tridAtor fu legat i exilat la Brusa. Cdci
nenumäratele lui comori amägise pe vräjma i toatä averea lui au luat-o in mäinile
sale." Deci pentru Melchisedec intimplarea cu Brusa se plaseazA dupd &Willa de la
Nicopole, 0 este consecinta infringerii cre0inilor,punerea eiinainte de 1391
fiind "contributia" exclusivi a lui Xenopol.
Pe ce se baza Melchisedec fäcând asemenea afirmatii ?in nici un caz pe ce spune
Xenopol Istoria Sfintei Paraschiva de Tamblac deoarece cunoscutul adaus al lui
Tamblac la panegiricul Sf. Paraschiva de Eftimie al Tärnovei nu contine aa ceva, ci
contine informatia ca la Brusaafostdus tarulbulgar de la Vidin, adica Stratimr.
Vezi prima lui editie din "Starine", IX, 1877, Zagreb, §i a doua editie, dupl alt manuscris,
In Emil Kaldniacki, Werke des Patriarchen von Bulgarien Euthymius (1375-1393),
Wien, 1901, p. 432-436. Doui editii prima dupà un manuscris de la Zografu, a doua
dupä un sbonic de la Rila, de Mardarie, a dat Iordan Ivanov in Bdlgarski starini iz
Makedonija, ed. I, 1908, p 136-140; ed II, 1931, p 433-436, §i reeditarea fototipicä a
acestei editii, Sofia, 1970; de asemenea, B. Anghelov §i M. Ghenov, Stara Bdlgarska
literatura (IX-XVIII), Sofia, 1922, p 524-529, cu traducere juxtä in bulgara actualä.
noud traducere in P. Dinekov, K. Kuev, D. Petkanova, Hristomatijapo starobdlgarska
literatura, Sofia, 1961, p 384-386.
Melchisedec recunoa§te singur CA nu a citit textul luí Tamblac, ci cl folose§te
pe Muraviev, Vi sfintilor rgyi, iviri sarbi, luna octombrie "Viata sfântului
dreptului Stefan, noul despot al serbilor", dar din citatele sale se vede ci Muraviev
a confundat pe Stefan Uro§ III "Decianski" (1322-1331) cu Stefan Lazarevici
(1389-1427), amestecând §i izvoarele, cad unele pasaje folosite de Melchisedec
provin cu sigurantd din Viata lui $tefisn Lazare vici de Kostenetki. Neavând insä la
dispozipe textul lui Muraviev, nu §tim daci atit confuzia intre cei doi Stefani, cit
am estecul izvoarelor ii apartin autorului rus sau reprezintä "contributia" lui
Melchisedec.
Din acest complicat laborator de erori s-a niscut, prinurmare, fictiunea
lui Xenopol, din careMircea ce! Mare s-a ales b Atut i exilat la Brusa in 1390.
Dimitre Onciul a supus cel dintai fictiunea lui Xenopol unei analize entice, in
cursul universitar din 1900-1901, p. 286-289 (din cursul urmator, tinut in 1901-1902,
acest pasaj a dispärut; vezi acolo p. 644). El afirmä "Toatä eroarea lui Melchisedec
se bazeazd pe altä eroare comisä de altii inainte de dânsul §i anume de Muraviev in
Vietile sfintilor rusefli (publicatä la Petersburg, 1879), cum §i pe altä eroare comisä
de Martinov (Annus ecclesiasticus graecoslavicus, publicat In 1863 inainte de a se
edita Viata St: Paraschiva de Eftimie, cu adausurile lui Tamblac, 1874). Ace§tia doi,

462-

www.dacoromanica.ro
 MIRCTA CEL MARE

Muraviev §i Martinov, Intelegind gre,it locul despre tarul de la Vidin de langa Istru,
raportandu-1 la domnul Tani Romane§ti, au pus in loc de «tarul de la Vidin», «domnul
Valahiei» §i in urma acestei erori, comise de Muraviev§iMartinov, Melchisedec a inteles
acel pasaj ca referindu-se la Mircea, drept care a pus numele lui Mircea, pe and in
realitate Viata SI Paraschiva nu contine numele lui Mircea" (p. 288-289). Lectura
cärtii lui Martinov, la care trimite Onciul, nu indreptite§te consideratiile sale,
nefiind mentionat, acolo, in nici un loc §i de nici o manierà numele lui Mircea I
(vezi p. 246-247, 14 octombrie, unde nu existi deck: "S. Parasceviae, virg. Terno-
biensis"). Probabil ca §i el detinea informatia pe cale orali §i nu a mai verificat-o. Noi
am venficat pentru Martinov. Rämäne sa fie verificata si pe textul lui Muraviev.
Oricum, Xenopol, In urma criticiilui Onciul, a renuntat, In editia a doua a sintezei
sale, la acest "episod" introdus de el in istoria domniei lui Mircea I, explicand intr-o
noti "Melchisedec in articolul sau [.. I spune, dupa Viata Sf: Paraschiva, ca Mircea ar
fi fost prins de Baiazid §i surgunit la Brusa, parere ce adoptasem in ed. I (vol. II).
Ielchisec pare a fi facut un amestec intre Stra§imir, domnul Vidinului, care in adevar
a fost surgunit la Brusa, iar nu Mircea. Vezi Jirdek, in «Archly für slavische Philologie»,
XIV, p. 274; vezi §i mai sus, nota 35" (ed. Stoicescu-Simionescu, p 80). Nota 35 nu
liimure§te insa nimic, lar articolul luiJirecek, la care se trimitea, aparuse in 1892, deci
cu trei ani inainte de editia popularä §i cu patruinainte de versiunea francezä a sintezei
lui Xenopol.
28 Dei eliminata de Xenopol, rictiunea sa continua a avea viata lungä in istorio-
grafia internationalä. 0 gäsim In lucrarea colonelului Leon Lamouche,Histoire de la
Turquie, Paris, Payot, 1934, p.31-33, nu fail o nouà contributie personalä: eveni-
mentul este plasat acum dupe', lupta de la Rovine: Tannée suivante, le Sultan revint
d'Asie pour prendre le commandment d'une armée qui passa le Danube et attaqua le
prince de Valachie, Mircea; celui-ci fut vaincu, fait prisonnier et envoyé A
Brousse (Xenopol, op. cit.,!, p.255). Mais Bayézid luí rendit la liberté sous la
condition qu'il reconnaitrait sa suzeraineté et lui paierait un tribut Cette
soumission de la Valachie ne fut, il est vrai, que temporaire. [Anul urmator
(deci 1394, mai sus vorbindu-se de evenimente din 1393 AVD) sultanul reveni din
Asia spre a lua comanda unei armate ce trecu Dunärea §i. ataca pe domnul Valahlel,
Mircea. Acesta fuinvins, fäcut prizonier §i trimis la Brusa. Dar Baiazid i-a re dat libertatea
cu conditia sa-i recunoascä suzeranitatea §i sa-i pläteasca tribut.Aceasta supunere, ce-i
drept, n-a fost deck. temporara. ] Tot urn-land pe Xenopol, Lamouche gaza dupi Nicopo-
le confruntarea "de la Rovine", in care il vedea pe Mircea invingator: "Mircea battit a
Rovine près de Craiova,1' armée ottomane qui ne put, qu'à grand'peine, échapper à la
destruction et repasser le Danube." [Mircea bätu la Rovine, MO Craiova, armata
otomana care nu putu decal foarte greu sä scape de distrugere §i sa treaca Dunarea
inapoLl
463

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU If. NIA
In anul 1899, and i§i tipkise cursul sau liber tinut la Universitatea din Mont-
pellier, Leon Lamouche daduse o imagine mai putin catastrofali despre domnul roman,
dei pusese bätAlia de la Rovine in 1398, deci cuno§tea pe Xenopol in versiunea fran-
cezi. Dar combinase informtia lui Xenopol (care-I diduse de data asta victorios pe
domnul roman) cu a lui Jireek dinlstoria Bulgarilor, ajungind la teoria originalà
ci românii au avut doui "bitälii de la Rovine" i in amândoui Mircea a fost
victorios, obligandu-se a plati tribut abia in 1411, lar atunci nu fiindci a fost
ci fiindcd prudenta l-a avertizat ca nu va putea rezista multi vreme: "D'abord,
nous voyons l'un des plus illustres souverains de la Valachie, Mircea, faire figurer ses
trupes dans les combats suprêmes de Kossovo et de Nicopolis. Lui-même inflige aux
bra qui avaient envahi son pays une sanglante défaite a Rovine, sur la Ialemitsa, en
1398 (not: Une autre bataille, également victorieuse pour les Roumains, s'était livrée
en 1394, près d'une localite portant aussi le nom de Roane , mais située près de
Craiova). Pourtant Mircea, prévoyant qu'il ne purrait soutenir longtemps une lutte
inégale, crut prudent de traiten avec les conquérants avant de se trouver à leur merci.
Une capitulation condue en 1411 avec le sultan Mahomed I garantissait à laValachie
la possession de son teritoire sur lequel les Tura ne devaient ni s'établir d'une façon
permanente ni élever de mosquées, le droit d'elire ses princes et de se gouverner par
ses propres lois, enfin, le droit de faire la guerre et de conclure des trait& avec les
états voisins. En échange de la protection que le Sultan prometan la Valachie, celle-ci
devait lui payer annuellement une certaine somme d'argent,. qualifiée de présent
(pechkeche) et non de tribut" (p. 108-109). [Mai Mali, vedem pe unul din cei mai
ilu§tri suverani ai Valahiei, Mircea, facand si fie prezente wile sale in luptele supreme
de la Kosovo §i de la Nicopole. El insu§i administreazi o sangeroasi infrangere la
Rovine, pe lalomita, in 1398, turcilor care-i invadaseritara (0 aid bialie, de asemenea
victoriosi pentru romani, se &Muse in 1394 aproape de o localitate ce avea tot munele
de Rovine, dar gezati in apropierea Craiovei). Cu toate acestea Mircea, previzand
nu va putea sus tine multi vreme o lupti inegali, crezu prudent si trateze cu cuceritorii
mai inainte de a se afla la bunul lor plac. O capitulatieincheiatiin 1411 cu sultanul
Mahomed I garanta Valahiei posesiunea teritoriului, pe care turd nu se puteau stabili
In mod permanent §i nici ridica moschei, prectun i dreptul de all alege domnii §i de
a se guverna prin legile lor proprii, in sfar§it, dreptul de a face rizboi §i a Incheia
tratate cu statele vecine. In schimbul protectiei pe care sultanul o prornitea Valahiei,
aceasta trebuia si-i pliteasei anual o amunitisumi de bani, in calitate de dar (peche)
nu de tribut.1
Dupi ctun vedem, autorul francez reflecti aici cu fidelitate tezele istoriografiei
romane§ti.
La randul s *Au, R.W. Seton-Watson autorul celei dintai sinteze de istoria

464

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

românilor In limba englezi §1pentru englezí, apiruti In 1936 tradusi Iniedlatin limba
francezi (Histoires des Roumains, Paris, Les presses universítaires de France, 1937)
realizeazi o adevirati "sintezi a erorilor", dAndu-le maximum de audienti
In cele doui limbi de mare circulatie. Cítim dupi versiunea francezi: "On a
soutenu fréquenunent que Mircea de Valachie avait envoyé un contingent de troupes
au secours des Serbes, bien qu'il n'y aft aucune preuve à l'appul de cette affirmation;
mais il est cetrain que le nouvel sultan Bayezid couronna savictoire en enva-
hissant la Valachie. Mircea fut fait prisonnier, envoyé à Broussa, et ne dut sa
délivrance qu'i un tribut annuel; tout au moins on le dit. En tout as la
Valachie est mentionnée dans le tegistre des vassaux de la Sublime Porte en
1391 pour la première fois (Hanuner-Purstgall, Gesc. des osm. Reiches, I, p. 187)."
[S-a sustinut adesea ci Mírcea al Tirii Romine§ti a trimis un contingent de trupe In
ajutorul sirbilor, del nu exista nici o dovadi in sprijinul acestei afirmatii. Dar este
sígur cA noul sultan Baiazid §i-a Incununat victoria invadind Tara Romiheascl. Mircea
fu facut prizonler, trimis la Brusa datori eliberarea decitunui tribut anual. Cel
putin ga ni se spune. In once caz, Tara Romineasci este mentionatl in registrul
vasalilor Sublime! Porti In 1391, pentru prima °aril Despre Rovine, In continuare,
acelgi autor ne dà urmitoareaversiune (o redäm numai In traducere): "Mircea porni
curind In ciutare de nol aliati. In 1393, ultima urmi de independentl bulgari a fost
§tearsä §i numai Dunirea mal proteja atunci pe romini contra expansiunii rapíde a
Imperiului turc. Era deci natural ca Baiazid sâji indrepte anul urmitor atacul contra
lui Mircea, care ficu mai mult decit si se apere (quifittnieux que se defendre), intr-o
bitilie memorabíli in mlatthile Rovínelor pe Dunire (dans les marais de 1?ovine
sur le Danube), salvind astfel tara sa de o cucerire íminentä. Se pare ci acolo (C 'est
là semble-t-il) ii gisi moartea regele Marko, eroul legendel sirbegi, bltindu-se
ru§inos (ignominieusement) in rindurile turcllor. Dar Mircea intelese cä situatia
sa era disperati §i fugi in 1395 in Transilvania, unde semni un tratat de
cu noul rege al Ungariei, Sigismund de Luxemburg, care se cisitorise
cu fiica mogenitoare a lui Ludovic." Despre urmirile tratatului §i expeditia luí
Sigismund, nu se mal spune nimic, sirindu-se direct la Nicopole, apoi la Ankara g la
amestecul lui Mircea In luptele din imperiu, spre a conchide: "Intrigile indeminatice
(les adroits intrigues) ale lui Mircea In timpul rizboiului civil turc se terminará
printr-un dezastru. Aliatul siu Musa fu in cele din urmi risturnat de Mohamed I care
puse stApánire pe toare punctele strategice de la Giurgiu, Nicopole l Isaccea g fu pe
cale de a lua portul genovez Moncastro. Pozitia rominilor era deja prec,ari, dar turcii
i§i concentrau eforturile pe hula principali, In valea Moraviei, spre Dunärea millocie,
deci i si impuni mai intli Serbiei, apoi Ungariei, soarta Bulgariel. In 1417 Mircea
simti necesitatea de a recunoa§te suzeranitatea Sublime! Porti, de a Oki un

465

www.dacoromanica.ro
 ALIDCANDRU If. DITA

tribut regulat de 3.000 de ducati, §i de a renunta la once teritoriu situat la

sud de gurile Dunirii (care formeazi astizi provincia Dobrogea). El muri un
an mai tärziu, dupä una din rarele domnii de durati normalä din istoria romanilor"
(p. 37-39).
In anul 1947, Louis Bréhier difuza din nou, pe un canal de mare autoritate,
fictiunea lui Xenopol: "Ce fiit apres sa prèmiere campagne en Asie que Bajazet fit
envahir en même temps la Bosnie et la Valachie, dont le prince Mircea le Grand était
l'un des vaincus de Kossovo, où le corps d'armée qu'il avait envoyé aux Serbes fut
détruit. Incapable de résister, Mircea fut battu, fait prisonier et interné
Brousse où il signa un traité de vasselage qui devait servir de modèle à tous
les traités postérieurs entre les princes roumains et la Porte: investiture du
sultan, tribut, contingent militaire, mais engagement du sultan de n'etablir
aucune colonie musulmane et de ne construire aucune mosquée au nord du
Danube. La Hongrie devenait le seul centre de résistance à l'invasion otto-
mane." [Dupä prima campanie dinAsia, Baiazid invadä in acelgi timp Bosnia §i Tara
Romineasci, al cirei principe, Mircea ce! Mare, era unul din invingi de la Kosovo,
unde corpul de armatä pe care-1 trimisese sirbilor fu distrus. Incapabil si reziste,
Mircea fu bitut, ficut prizonier §i inchis la Brusa unde semni un tratat de
vasalitate ce avea si serveasci de model tuturor tratatelor posterioareintre
principii romini §i Poarti: investiturä de cätre sultan, tribut, contingent militar,
dar §i angajamentul sultanului de a nu instala nici o colonie musulmanä §i de a nu
construi nici o moschee la nord de Dunäre. Ungaria devenea singurul centru de
rezistenta in fata invaziei otomane.] Vi e et mort de Byzance, Paris, 1947, noua editie
Paris, 1969, p. 381. Bizantinologul francez nu mai pomene§te de Mircea decAt o singurä
datä, in legaturä cu Musa §i cu lup tele din Imperiul Otoman (p. 390), rimânindu-i in
afara atentiei i lupta de la Rovine, §i participarea românilor la Nicopole, i campania
lui Sigismund din vara 1395.
Istoricul turc Ismail Kakki Uzunar§li (1888-1977) "care citim dupä M.
Guboglu acordä atentie relatiilor turco-române, [...] discutând despre expeditia lui
Baiazid la nord de Dunäre contra printului Mircea ce! Bäträn, trateazi pe scurt
problema tributului Tirii Române§ti. Astfel, sprijinindu-se pe cronicile lui Orudj §i M.
Neri i pe lucrärile europene, el aräta (expose) ci printul Mircea, invins in bitilia
de la Arge§ «s-a predat §i a fost dus la Brusa»" (M. Guboglu, Le tributpayé par les
Princi pautés Roumaines à la Parte jusqu'au début du XV16 siècle, in Omagiul
profesorului Omer Lufii Barkan, Istanbul, 1984. p.81 (pentru trimiterea exacti vezi
mai jos nota nr. 58 - p.475). M. Guboglu comenteazä: "Sans doute, ce sont la des all&
gations intéressantes", respingänd insi politicos majoritatea acestor "alegatiuni", cu
exceptia... prizonieratului la Brusa).

466-

www.dacoromanica.ro
 MIHCEA CEL MARE

Ultima oari and avem cunostintä de reaparitia fictiunii lui Xenopol In istorio-
grafia intenationalä este la istoricul militar turc Muzafer Erendil, care scrie: 1391,
domnul Valahiei, Mircea, a violat frontiera otomani printr-o incursiune care a atins
Karinabat (Karnabat) si a inclus acte de pradä g jaf. Sultanul Baiazid a fost astfel
cons trans sä-silndrepte din nou atentia asupra Europei. El i-a trimis pe akinci peste
Dunäre 0 a infrant fortele române la Argq i l-a luat prizonier pe domnul
Mircea 0 pe membri suitei sale. Domnul i anturajul säu au fost dug ulterior
la Brusa." (Emergence of the Ottoman State, in "Revue Internationale d'Histoire
Militaire", 1980, nr.. 46, p. 47; multumim domnului Florin Constantiniu care ne-a atras
atentia asupra acestui pasaj).
Dar nu putem incheia färä a semnala opima exprimatä in aceastä privinti de
R.P. Guérin Songeon, mai ales datorità faptului cä ea ilustreazä cel mai bine fiziologia
a ceca ce trebuie identificat a fi 'fictionareafictiunii istorlografice ". Din moment ce
Mircea era prizonier gändea el , iar doctunentele indici negresit o campanie
sultanalä in nordul Dunärii, ins eamnä cá in Tara Romineascl domnea o altä persoanä,
care nu putea fi deck fiul voievodului captiv; cum mai tArziu Mircea si-a asociat la
domnie pe Mihail, desigur cási acum tot acesta avea legitimitatea ocupärii scaunului
p Arintesc; deci izvoarele se inpli când II indici pe Mircea drept combatant la
Bovine impotriva lui Baiazid, cAci in realitate pe câmpul de bätälie s-a aflat
Mihail (este exact acelasi mecanism de gändire care i-a determinat pe unii istorici sä
afirme cä dei in diploma lui Sigismund de Luxemburg din 1408 sti scris Mircea, pe
cfimpul de bätälieja "posada", a luptat Vlad). in co nsecintä, Son geon scrie: "Conquête
de la Valachie (1394). Pour compléter sa victoire de Tirnovo, Bajazet attaqua sans
tarder la Valachie oil régnait le voivode Michel (sic!), fils de Mircéa le Grand, lequel
avait été fait prisonnier et emmené à Brousse. Dans l'état-major du sultan, on
remarquait Etiene Lazarevitch, Krali-Marko et Constantin, que le vainqueur trainait
partout après lui. Avant le combat, ICrali-Marko, selon la légende, aurait dit A Constan-
tin: «Je ptie Dieu de faire triompher les chrétiens et de ne prendre que moi comme
victime.»11périt, en effet, d'une flèche serbe ou bulgare (sic!). Il la méritait d'ailleurs,
car lui et ses frères voïvodes passaient facilement dans l'armée des infidèles et
apostasiaient volontiers. Michel fut un des rares princes qui firent tout leur
devoir. En dépit de sa dérute du 10 octobre 1394, il combattit longtemps
encore dans les montagnes de Transylvanie." [Cucerirea Valahiei (1394). Pentru
completa victoria de la Tärnovo, färäintArziere Baiazid atadValahiaunde domn e a
Mihai, fiul lui Mircea cel Mare, cel care fusese fäcut prizonier i dus la Brusa.
In statul-major al sultanului se remarcau Stefan Lazarevici, craiul Marko g Constantin,
pe care invingitorul Ii tira dupä el pretutindeni. inaintea bätàliei, craiul Marko,
conform legendei, i-ar fi spus lui Constantin: "Rog pe Dumnezeu sA fad sä cistige

467-
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRUV. DITA

cre§tinii i chiar eu si fiu victimi." El muri, intr-adevir, datoritä unei sigeti sarbe§ti
sau bulgarep. De altfel meritatä caci atat el cat i fratii sal voievozi trecuseri cu uprinti
In armata necredincio§ilor 1 renuntaseri la credinti de bunivoie. Mihai a fost unul
dintre putinii printi care g-au fault deplin datoria. In duda derutei sale din 10
octombrie 1394, el luptä Inca multi vreme in muntii Transilvanier] (R.P. Guérin
Songeon, Histoire de la Bulgarie, ddition abrégée, La Chapelle-Montligeon (Orne),
1914, p. 240; aceasta lucrare reprezinti editia prescurtati a istoriei publicate de autor
cu un an in unni:Histoire de la Bulgarie depuis les origines jusqu'a nos jours, 485-
1913, avec une préf. de Gustave Schlumberger, Paris, Nouvelle Librairie, 1913). De
remarcat valentele de autentic "colportaj §tiintific" pe care le dezviluie acest pasaj
and autorul indici inventand, indiscutabil tendentios drept bulgireasci sau
sarbeasci sigeata care 1-a ucis pe Marko, doar pentru a nu fi romäneasci.
Credem ci aceasti lungi noti, cu exemplele date, este in mäsuri si convingi, o
dati mai mult, ci erorile i fictitmile istoriografice romane§ti nu rimin cirounscrise
unui spatiu închis, ci se propaga, Ins criind istoria nationalä pe coordonate
internationale himerice ce cu greu mai pot fi corectate §i relnscrise In parametri normali
ai realitätii istorice.
29J. de Hammer, Histoire de l'Empire ottoman depuis son origine jusqu'a
nos jours, traduite de l'allemand sur la deuxième édition par M. Dochez, tom 1, Paris,
1844, p. 97. De la Hammer informatia este preluati intocmai de Johann 'Wilhelm
Zinkeisen, Geschichte des osmanischen Reichs in Europa, tom. I, Hamburg, 1840,
care Insi nu trimite la el ci la... "Seadeddin, p. 165", creand impresia cA tirea despre
"registru" s-ar fi afiat la acesta. De la ace0 doi turcologi de marci "informatia" a fost
§i este preluatä, nu atat de istoriografia romani, ci de cea internationalä, putand fi
aflata la cei mai diver§i istorici: Szalay Ladislau (1869), Robert Roesler (1871), L Kupel-
wieser (1895), W. Miller (1896), Gustaw Beckman (1902), R. Seton-Watson (1936) §.a.
Pentru "cariera internationali" a "registrului" §i a "datei" sale (1390; 1391) vezi
minutioasa prezentare a lui Dan Zamfirescu, op. cit., In vol. cit., p. 283-284, autorul
care a stabilit exact g "filiera" Hanuner - Mouradja d'Ohsson - banul Mihai Canta-
cuzino, ce a dus la alcituirea acestei fictiuni istorigrafice "sursa pe temeiul cireia,
datorita autoritätii internationale a lui Hammer i Zinkeisen, Tara Romineasca
domnul ei au fost sco§i tributari §i inchinati In 1390 (1391)", p. 283- 386. Vezi mai jos
p. 438-439.
Imediat dupi Xenopol, Gr. Conduratu scrie (In 1898): "La sfir§itul anului 1391
se pregatea pentru Muntenia condica terilor tributare Ikutiei", i trimitea la Hammer,
traducerea lui Heller; vezi Grigore C. Conduratu, Relatiunile rarii Romanegi $i
Moldovei cu Ungaria pdnif la anul 1526, p. 99.
30N. lorga, Studii isto rice asupra Chiliei ci Cetatii Albe, p.71. Dar mai ales prin
468

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Geschichte des Rumdnischen Volkes in Rahmen seiner Staabbildungen, Gotha,

1905 (vezi traducerea româneasci a acestei editii: N. Iorga, Istoria poporului
romeinesc, ed. Georgeta Penelea, p. 253-254). Vezi §i supra Capitolul III, nota nr. 3.
31 Spre exemplu vezi Tahsin Gemil, Romanii fi otomanii In secolele XIV-XVI,
Bucure§ti, Editora Academiei Romine, 1991, p. 99-101.
321n "Revista Istorid", nr. 4-6/1938, p. 159; vezi Capitolul I, nota nr. 28 (p. 142).
33 N. Iorga, Istoria Romeinilor, vol. 111: Ctitorii, p. 295. Asertiunea despre plata
tributului de cite Mircea la sfar§itul domniei este cu atat mai uirnitoare, Cu cat N.
Iorga este cel dintai istoric romin care a obsevat §i explicat faptul cä pretin-
sele tratate gisite de Dionisie Fotino in "cArticica" lui Ienichiti Vicirescu
sunt pure inventii. In 1902 Iorga scria: "In lucrarea tipärid de nmuslii §i care e
forma greceasca a unei scrieri datorite tot lui Mihai Cantacuzino aceste conditii, in
altä forma decat cea din cronica noastrk se aratä ciar ci sant luate din finnane unnä-
toare. Intr-un capitol precedent, vorbindu-se de tratatul incheiat supt Mircea, nu se
spune mai mult deck ci el cuprindea suma de 3.000 de gbani ro§ii» pentru tribut.
Aceste puncte se mentioneazi pe scurt §i la cronologia domnilor, ce urmeazi.
La Fotino, se dau pentru tratatul cu Laiot aceleag clause, pe cand la Mircea nu
mai e un singur punct, ci un intreg act de invoialk cu o forma neadmisibilä, din capul
locului, cad in acest stil nu s-a scris niciodati in cancelarla otomanä. Fotino dä §i date
de an, in socotealä turceasca, §i pentru tratatul cu Mircea §i loail, tot imposibil: Nicopol !
El adauge la mina ca a scos amandoui documentele dintr-o «carticid» de la Alecu
Vicarescu, care o avea de la Banul lenächitä, tatal Au, ce le-ar fi copiat din «condicile
imp arate§ti», fiind el la Constantinopol.
Se §tie insa ca Ienächitä a scris o 'stone a impiratilor otomani, §i anume ckre
sfar§itul carierii sale, dupä calatoriile §i pribegiile lui la turd. In aceasta carte el cunogte
numai o intarire de privilegii supt Mohammed al II-lea (nu supt Baiazid, ca la Fotino),
din care inseamni doui puncte privitoare la geamii §i renegati, §i, ajungind la tribut,
nu §tie nici de bani ro§ii, nici de cifra de mai sus, ci vorbege indoielnic de «talen
cincisprezece mii,precum am auzit» (subl NI.),§i chiar de §ohni. Urmeazi cel despre
alegerea donmului, care e intocmai ca la Cantacuzino §i Fotino.
Conclusia e upara de tras. Fotino a capitat de la Vicarescu gcarticica» lkmusliilor,
din care trage folos §i in partea istorici, §i a crezut ca face bine, innädind familiile §i
date pe care el le dedusese. Ce se allá la dansul, nu pretuiege mai mult deck ce se aflä
In scrierile Banului Cantacuzino, adecä foarte putin. Pretinsele tratate sint resu-
matul relatiilor vechi cu Poarta, a§a cum se pistrase in mintea boierilor
dintr-o epoci foarte tirzie." (Banul Mihai Cantacuzino, Genealogia Cantacuzi-
nilor, ed. cit., p. 68-69, nota nr. 3).
In plus, este de precizat ci Ienichiti Vicirescu arati in mod explicit in

469

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V: DITA

Istoria sa cá atunci când se referi la "inchinarea" din timpul sultanului Mehmed I

despre alta nu are §tiintä il are in vedere pe Mihail, fiul i urma§ul lui Mircea.
El indica in nota marginalia, care rezumä continutul expunerii: "1418 #820.
S-a inchinat Valahia. MihailVodd sin Mirce a Vodei"(Istorie a preaputernicilor
fnpdrati otomani AdunatJci alcdtuitd pd scurtu del dumnealui lannache Vdcdres-
cul, dicheofilax a bisericii ceimari a RdsdnituluicispataralValahiei. Incepandu-se
In vremea prea puternicului fnpdratu sultan Abdul Hamid 1 In vdleatu Hifretu
1202 # Mdntuitorului 1788, in Nicopoli a Bulgariei # s-a sdvdqitu In zilele prea
put ernicului inpdratu sultan Selimu HI, la vdleatul 179 4 0 1208, in luna lui pvalu,
In vol. Poetii Vicdregi Ianache, Alecu i Nicolae, Opere. Editie critici, studiu intro-
ductiv, note, glosar, bibliografie §i indice de Cornel Carstoiu, Bucuregi, Editura Mi-
nerva, 1982, p. 204).
34 "P 'Ana la intelegerea cu Mircea-Vodi a lui Mohamed I, inlocuitorul lui
Musa, prieten i gfrate» al domnului muntean, nu se intalne§te nici un fel de
invoiala, scrisa sau nescrisi, cu o putere cretina, avand caracterul legaturii
stabilite intre aceasta tara de jos a poporului romanesc i intre Statul cel
nou, cu tendinte de organizare imparateasci. Ceea ce se numege atratatul» cu
Venetia prin care se recunonte Republicii stäpinirea asupra unor anumite cetäti
tinuturi din Grecia de astäzi, in schimbul unui dar anual, unui pe$che$, s-a stabilit
dupl ce, renuntändu-se la rizboi §i dintr-o parte §i din alta, hare cele douä puteri, atät
de putin asemänätoare, a turcilor nävälitori §i a apirärii române§ti, a intervenit
conventie durabilà, care, bineinteles, nu putea sä fie nici ea un tratat, ci numai un
privilegiu de grape, un act de iertare fald de cineva care recunoafte supre-
matia sultanului." ("Analele Academiei Române. Memoriile Sectiunii Istorice", seria
III, tom XX, 1938, p. 386-387).
35 Vezi Titlullui Mircea celBdtrânciposesiunile lui, ed. Aurelian Sacerdoteanu,
In loc. cit., p. 19-142 (initial s tudiul a fost publicat de autor in "Convorbiri Literare" din
anii 1901-1903; vezi supra Capitolul I, nota nr. 21 - p. 138).
36 [Dimite Onciull, Curs de Istoria Rom finilor. Perioada de la Mircea cel
&Urdu kind la 1526. Note stenografice luate dupä DI profesor D. Onciul de Dloara
E. Belu, Bucuregi, Slabilimentul grafic Albert Baer, 1900 [corect 1901].
37 Aluzie evidenti la "registrul" inventat de Hairuner, pe care §i Onciul '11 cau-
tioneazä in felul acesta, dupä Xenopol §i Conduratu.
38 N. Iorga, Acte $i fragmente cu privire la istoria romdnilor, vol. III/1,
Bucuregi, Imprimeria Statului, 1897, p. 4-5.
39 Dan Zamfirescu, art. cit., in vol. cit., p. 300. Vezi mai jos p. 440-441.

470-

www.dacoromanica.ro
 NTIRCEA GEL MARE

Scrieri istorice, ed. cit., vol. II, p. 256-258, nota nr. 30.
41 in cursul editat postum, in anul 1926, reintilnim toate ideile din
textele citate de noi dupi cursul din 1901. Iati corespondentele pasajelor
reproduse: p. 176-177 - p. 44-45 in ultimul curs, in mare parte cu ac,elegi cuvinie.
Paginile 219-222 - p. 60-61, acelgi text, dar cu absenta cuvintelor "unde vom vedea
cá celebrul tractat de inchinare al lui Mircea e din anu11402, dupä data care o poarta",
o a intregului pasaj de la "Aceastä promisiune ar fi putut fi" pani la "1-au pus in 1391".
Paginile 270-271 - p.73, acela§i text, cu neinsemnate deosebiri de formulare. Paginile
345-347 - p. 103-104 cu exact acelegi cuvinte. Paginile 353-355 p. 108-109 text
identic, cu o singuri deosebire: apare formularea: "Chiar data tratatului se potrivege
cu a pactului lui Pluantzes, care spune capactul s-a incheiat dupd bdtdlia de la
Nicopole" (p. 109). Informatia nu este exacti, cronica lui Pseudo-Sphrantzes
neindicind un an anume, dar ideea c'ä "pactul" Cu Baiazid s-ar fi putut Incheia dupi
Nicopole se vede cä a avut-o o Onciul dupä ce, in alte forme, apäruse la Dionisie Fotino
Heliade-Rädulescu. Restul textului este identic In ambele cursuri. Elemente noi, ca
formulare §i informatie, dar nu ca punct de vedere, apar la p. 110, unde se valorifici
Genealogia Cantacuzinilor, publicatä de N. lorga in 1902. Onciul conchide la p. 112:
"Aila fiind nu putem admite pärerea emisä de alti istorici romini mai noi, ca domnul
Xenopol, Bogdan §i in cele din urmi de dliorga, care pune inchinarea lui Mircea la
inceputul domniei luí Mahomed, iar dl. lorga la sfir§itul domnieí lui Mircea in 1417.
Aceasta n-o putem admite o pentru motivul ci toate mirturiile, 0 cele
bizantine 0 cele turce§ti i române§ti pun inchinarea lui Mircea In timpul lui
Baiazid, nu a lui Mahomed i aceasta nu putea si fie deck dupi 1400, cind a
fost ultima lupti a lui Mircea cu acesta i deci inainte de moartea lui, care se
intimpli la 1403. A§a fiind, data pe care o di Fotino 805 este singura
probabili i deci trebuie si punem inchinarea lui Mircea pe la 1402."
In cursul editat postum nu se mai vorbqte despre raporturile lui Mircea cu
Meluned I, trecindu-se, incepand cu p. 116, la istoria Moldovei, dupä care se "mfäti§eazi
organizarea internä a celor douä tad sub Mircea §i Alexandru.
Vezi o supra Capitolul I, nota nr. 21 (p. 137-140).
42 loan Bogdan, Luptele romdnilor Cu turcii panel la Mihai Viteazul. Cultura
veche romand, Bucure§ti, Socec, 1898, p 15-17: "Dupi ízbinda de la 1400, Mircea nu
numai ci nu plitege tribut turcilor, dar el ia parte, ca principe cu totul independent
de el, la räzboaiele ce se ivesc intre ffii lui Baiezid dupi moartea acestuia. El luptä in
contra lui Mohamed. Acesta iese mnsà Invingitor din rizboaiele cu fratli säi o in vara
anului 1413 rimine singur stäpinitor al imperiului. In acelgi an se gisesc i solii luí
Mircea, odati cu solií sirbilor, la curtea din Adrianopol, fnchinlindu-se fi ducdnd
daruri lui Mohamed, adeviratului intemeietor al puteríí otomane. Atunci pare si
471

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU If. DITA

se fi incheiat 0 tratatul pe stipulatiunile ciruia s-au bazat pini In timpurile

din urmi raporturile noastre de vasalitate cu Poarta Otomani 0 pe care unii
istoriciil pun la 1411, altii la 1391 sau 1393.
Prin acest tratat, al cdrui text autentic din nenorocire nu s-a glisitpand acum,
Mircea asigura, In schimbul unei suzeranitdfi upare $i al unui tribut de 3.000 de
galbeni, independenfa fdrii sale In lduntru fi In qfard, integritatea teritoriului ei
fi neapzarea turcilor intr-insa.
Mircea pare a nu fi voit sd observe nici acest tratat, cdci spre sfir§itul
domniei sale, pe la 1416, probabil, Mohamedil sileVe cu armele si se supuni
0 si pliteasci tributul, Mohamed cucere§te atunci Giurgiul 0-1 ocupi defi-
nitiv; spre a tinea pe români In frau o a aveaun punct de razim, o bazä de operatiune
pentru cuceriri ulterioare, turcilor le trebuiau mai multe fortirete pe Dunire.
Mircea moare la 1418. El s-a luptat cu statornicie spre a-§i scipa tara de
jugul amenintitor al turcilor. Puterile lui au fost insi prea mid 0 el a trebuit
si se inchine, pentru a scipa ce putea si scape. Mircea a Intrebuintat mijloace
care din punct de vedere moral ar fi poate condamnabile; el a fost §iret g viclean fati
de cregini, s-a purtat chiar neleal cu ei dupä lupta de la Nicopoli, scopul Insi pentru
care a ficut-o a fost sfânt. I-apoi nu trebuie si uitam CI ungurii erau 0 atunci, ca 0
astäzi, nige du§mani nu mai putin periculo0 pentru români, deck turcii. De aceea
Mircea va ramânea intotdeauna, intre domnii cei vechi ai Tirii Române0i, cel mai
mare."
43 "Ori0cum chestiunea aceasta nu poate fi rezolvati In mod definitiv pOna ce
nu' cunogtem o copie autentici a tractatului dad din fericire se va mal gisi condica
respectiva In arhivele turce0i. Dar din consideratiunile aritate n-avem niel un
motiv de a binui autenticitatea acestui tractat, niel data lui. lar clt pentru suma
tributului e mai probabil in tot cazul c-avem aici a face cu 3.000 galbeni declt cu o
suma mica. Aceasta suma de 3.000 de galbeni e tributul obi§nuit pe care turcii 11
percepeau pe atunci. Tot gam platea 0 Moldova In timpul lui Aron.
In octombrie 1402 se incheie tractatul prin care se recunoa§te indepen-
denta tärii 0 dreptul d-a se guverna dupi legile ei proprii; domnul sa incheie
pace cu vecinii cand va vol. In schimbul tributului Mircea primege iar posesiunea
transdanubiani, pe care o perduse In IntOiul rizboi cu Baiazet Tractatul nu o mentio-
neazi, dar se adevere0e prin cronica lui Franzes 0 titlul lui Mircea dupi 1402." (p. 361-
362)
44 Remarcim faptul ci textul izvorului citat dezminte aceasti supozitie,
deoarece aici nu se afirmidecit faptul ci sol au venit si-1 felicite pe Mehmed
cu prilejul insciunirii 0 si-i afle intentiile. Dovada g mesajul pe care-I primesc
de la el; vezi Ducas, Istoria turco-bizantind, 1341-1462, editie critica de Vasile Grecu,

472

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MAHE

Bucure§ti, Editura Academiei Romane, 1958, P. 132. De fapt Onciul combina §tirea de
la Ducas (numai el vorbe§te de aceasta solie) cu afirmatia lui Chalcocondil (care nu
tie nimic de o asemenea solie) desp re atacul intreprins de Metuned contra Tani Roma-
ne§ti imediat dupä urcarea pe tron (vezi trad. lui V. Grecu, p. 120). Dar despre acest
atac nu §tie Ducas, de la care aflim ca Mehmed atacä Tara Româneascä abia dupä ce
Mircea sprijinä pe pretendentul Mustafa (ed. cit., p. 160). E un exemplu despre rela-
tivitatea informatiilor acestor doi cronicari bizantini. Aceste informatii, care au fost
creditate de atatia istorici, nu pot fiinsäutilizate decal dupä coroborarea cu alte izvo are.
45 Franz Babinger, art cit., in loc. cit., p. 3; vezi supra p. 170-171.
46 Ibidem, p. 6.
47 ilAnonymus Giese" este denumirea folosita de Babinger §i alti istorici pentru
cronica anonimi otomana editati de orientalistul german Fr. Giese in volumul Die
Altosmanischen anonymen Chroniken, Breslau, 1922 (texte), §i Leipzig, 1925
(traducere). Vezi i editia turd: Anonim Tevdrih-i Äl-i Osman. E Giese neri, hazirlai
Nihat Azamat, Istanbul, Edebiyat Fakiiltesi Basimevi, 1992.
48 Fr. Babinger, art. cit., in loc. cit., p. 7.
49 Tentativa relativ recenta prin care turcologul Nagy Pienaru inceard sá eli-
mine linia de cauzalitate care se aflaintre o expeditie anatoliana a lui Baiazid ---> atacul
lui Mircea asupra Karinovasi reactia lui Baiazid g camp ania din Tara Româneasca
soldatä cu Mafia de la Rovine l-a dus pe autor la concluzia eronata ca expeditia
munteani la sud de Dunire ar fi avut loc spre sfarOtul anului 1390 sau
inceputul lui 1391 (Nagy Pienani, Relatiile lui Mircea cel Batran Cu emiratul pontic
Candarok in "RevistaIstorice, serie nod', 7, 1996, nr. 7:8, p. 483-510). Numai
cä aceasta datare este contrazisä de realitatea istorica a momentului. Cäci atacarea
Tärii Române0 inainte de ciderea Bulgariei era pentru Baiazid o impo sibili-
tate militari o campanie sultanali avand alte ratiuni strategice deck un atac prä-
dalnic de genul celui comandat de Firuz la nord de Dunäre dupä cum pentru Mircea
a ataca §i a provoca astfel reactia de raspuns a Imperiului Otoman intr-un moment
când intre cele doui state se mai afla Inca Taratul Bulgar ar fi fost, färä indoialä,
un non-sens politic §i o actine militará irationalä.
50 Fr. Babinger, art. cit., in loc. cit., P. 10.
51 Ibidem, p. 13. "Urdsch macht kein Hehl daraus, dass die Schlacht auf beiden
Seiten grosse Opfer forderte und dass sie unentschieden blieb. Dieser Umstand durfte
spätere Geschichtschreiber veranlasst haben, sie einfach mit Stillschweigen zu
iibergehen."
52 Ibidem, p. 13-14.
473

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDHU It. DITA

53 "Wen Ignace Mouradja d'Ohsson in seinem Tableau général de l'Empire

Othoman (VII [Paris, 18241, 442) berichtet, dass Mircea 1390 an den Grosshmt 3.000
Dukaten, 30 Pferde und 20 Falken persönlich am Hofsitz in Brussa abgiliefert
habe, so verabsäumt er leider, hiefiir seine Quelle zu bezeichnen." [Când Ignace
Mouradj a d'Ohss on in al siu Tableau général de l'Empire Othoman (VII Paris, 1824,
442) informeazi ci Mircea in 1390 a dat personal la Curtea impiriteasci din
Brusa 3.000 ducati, 30 de cal §i 20 de §oing, el omite din picate si ne indice pentru
aceasta izvorul siu.] Si continui In nota: "Diese Angabe wird von HA. Gibbons, 7'he
Foundation ofthe Ottoman Empire (Oxford, 1916), 192 bedenkenlos iibernommen."
[Aceasti informatie a fost preluati firi rezerve de HA. Gibbons in The Foundation
of the Ottoman Empire (Oxford,1916), 192.1
Izvonil lui Mouradja d'Ohsson a fost identificat In 1987 de Dan Zamfirescu in
"capitulatiile" elaborate pentru participantii la Congresul de la Focpni (1772) de cite
boierii munteni §i moldoveni (vezi mai jos, p. 438-439). Personal n-am reu§it si ga'sesc
In cartea lui d' Ohsson secretar §i interpret al regelui Suediei, insircinat cu afaceri la
Curtea din Constantinopol §i cavaler al Ordinului regal Wasa, cum se arati In pagina
de gardi a lucririi sale aici in discutie "informatia" cititä de Fr. Babinger, despre
predarea personalä a tributului de Cite Mircea chiar la Brusa. Drept care o vom
aduuga pe lista §i ap destul de bogati a ficthmlor istoriografice cu data' §i autor precise.
54 "Weit mehr Wahrscheinlichkeit hat die Ausgabe des Reichsgeschichtsschrei-
bers D/vdet Paga, wonach die Walachei sich im Rebi' I 796, beg. 4. Jänner 1394, zur
jährlichen Zahlung von 3.000 qyzyl gh(u)rug habe verpflichten miissen. Die gleiche
Summe, freilch in seltsamer Währung erscheint auch in dem sog. Vertrag zwischen
dem Osmanrnherrscher und Mircea vom Rebi" 1805, beg. 29. September 1402. Dieser
«Vertrag» ward erstmal von Dionisie Fotino (1769-1821) aus Patras in seinem Werke
' knoptoc tfi; Tram. Amictoc; (Wien, 1819, S. 369, 370) veröffentlicht." [Mult mai
multi veridicitate are informatia istoricului huperiului, Dzevdet Pap, dupi care Valahia
a trebuit si se oblige si pliteasci un tribut anual de 3.000 qyzyl ghuru§, in Rehr I 796,
respectiv 4 ianuarie 1394. Aceegi sumi, ce-i drept Intr-o monedi bizari, apare §i In
ap-zisul tratat 'hare conducitorul otomanilor §i Mircea din Rehr I 805, respectiv 29
septembrie 1402. Acest "tratat" a fost publicat pentru prima oari de Dionisie Fotino
din Patras, in opera sa Istoria vechii Dacii- (Viena, 1819, p. 369-370).]
Pentru Dzevdet Pap se trimite la F. Belin, Essais sur l'histoire économique de
la Turquie, d'après les écrivains ori ginaux, In "Journal Asiatique", VI, vol. III, Paris,
1864, g extras. Aceasti lucrare nu ne-afost accesibili spre a putea stabili exact originea
informatiei respective la istoricul turc.
55 Fr. Babinger, art. cit., In loc. cit., p. 19: "Ob Mircea diesen Jahreszins mehr als
einmal entrichtete, daniber wissen wir nichts".
474

www.dacoromanica.ro
 MIHCEA GEL MARE

56 Ibidem, p. 20.
57 Vezi Tahsin Gemil, Mircea l'Ancienface à la politique impériale de Bayezid
Pr in "Revue Roumaine d'Histoire", XXV (1986), nr. 1-2, p. 3-21.
58 Le tribut payé par les Principautés Roumaines à la Porte jusq'au début du
XVP siècle, in "Istanbul Oniversitesi Iktisat Fakilltesi Mecmuasi", Cut: 41, Sayi: 1-4,
Eylill 1982-Ekim 1983, Istanbul, 1984. p. 59-138. In nod se mentioneaza Ca: "Acest
scurt studiu este o versiune revazuti i sporita a articolului meu publicat in «Revue
des Etudes Islamiques», nr. 1, Paris, 1969, p. 49-80." Cand am apreciat CI es te vorba de
"cel mai intins studiu" am scos din discutie demersul intreprins de Gheorghe I.
Constantin in 1982, care este doar o simplä insäilare diletana de locuri comune cu
referire la subiect (Gh.l. Constantin, Le "traité" entre le Sultan Bajazet Pr et la
Valachie , in "Der Islam. Zeitschrift fiir Geschichte und Kultur des islamischen Orients",
Band 59, Heft 2, Berlin-New York, 1982, p. 254-284).
59 Pentru pozitia lui A. Decei vezi volumul acestuia Relatii romano-orientate.
Culegere de studii, Bucure§ti, 1978, p. 209-222 (articolul Doud documente turce§ti
privitoare la expedifiite sultanilor BaiazidIci Murad al II-lea In Tarife Romane).
60 Nu exista, in cronica lui Chalconcodil, nici un temei care sà indreptateasca
afirmatia CA el ar da anul 1400 ca data a pall
61 Cuvinte adaugate de noi, deoarece fraza nu este ciará din cauza unei omisiuni
tipograf ice: "La these selon laquelle la Valachie a payé le kharddj pour la première
fois nous avons rnonti précédement qu'elle avait déja payé le tributvingt années aupa-
ravant" (p. 94).
62 "Mehmet, ajungand dupa atatea osteneli i suferinte stapan pe domnia
parinteasca In anul 6907, indictionul al treilea, dupi ce au luat domnia, cel dintai
lucru a Scut ca tributurile Moldovlahiei [Tarii Romane§ti] i Bogdaniei [Moldovei]
le-a facut mai grele, pe cat a fost cu putintä" (Pseudo-Phrantzes; Macarie Melisse-
nos, Cronica, 1258-1481,1n Georgios Sphranzes,Memorii, 1401-1477, ed. Vasile Grecu,
p. 229). Vezi mai jos, p. 434.
63 In vol. Marele Mircea Voievod, p. 311-329.
64Thidem, p. 327.

65 lbidem, p. 278-310; republicat In Fänu§ Neagu, Virgilloita, Dan Zamfirescu,

intitulat Mircea cel Mare, factor hotdrilor In configurarea politico-istoricd a Sud-
Estului european, p. 59-127.
661n vol. Mamie Mircea Voievod, p. 284-285.

475

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V: DITÀ

° Este interesant de stabilit cum s-a produs initial translatia de la anu11390 la

1391. Trimitind la Mouradj a d'Ohsson, Hammer indici cifra aflati in scrierea acestuia:
1390, tritnitere pe care Dochez o respecti intocmai cind elaboreazi traducerea in
limba francezi: "Mouradja d'Ohsson, Tableau de l'empire ottoman, fol. t. III, 438,
d' après le Rausatul-Ebrar, en 937 [1390]". Numai ci M. Dochez obi§nuie§te si adauge
In paranteze drepte anul la care se raporteazi un anumit paragraf, motiv pentru care
dupi relatarea apove§tii" cu registrul, in loc si indice 1390, ca la d'Ohsson §i ca in
trimiterea citati, noteazi anu11391. An pe careilintilnim apoi la Zinkeisen: "Seitdem,
angeblich seit dem Jahre 1391 wird die Walachei in den Registem der Pforte als
zinpflichtige Provinz des osmanischen Reiches gennant." [De atunci, adici din anul
1391, Valahia este numiti In registrele Portii ca provincie tributari a Imperiului
Otomanl, op. cit., vol.!, p. 284. Numai ci Zinkeisen nu trimite la Hammer, pecare aici
11 plagiazi evident, ci la "Seadeddin, p. 165, 166", in traducerea italiani a lui Bratutti,
loc in care aflim relatarea despre "Partenza del re in Vallachia" §i lupta cunoscuti,
dar nimic despre "registru" sau data de an 1391.
68 Dan Zamfirescu, in vol. Marele Mircea Voievod, p. 285.

691bidem, p. 300-301. Din motive care nu fac obiectul studiuluinostru, In vohunul

Marele Mircea Voievod pasajul a apirut cu o eroare "Mai tarziu ajungind ei la Intele-
gere, Mircea S-A HOTARIT si-i dea o plati, §i au ficut pace." Textul corect a fost publicat
In volumul citat apirut la Editura Roza Vinturilor, Bucure§ti, 1995, p. 88, de unde
1-am preluat aici.
7
Ghiati,Mircea cel Mare aptirator al integriteitii teritorialeromanegi
i al independentei statale, in vol. Marele Mircea Voievod, p. 249.
71 Hie Minea, Principatele Romane $i politica orientalä a fmpäratului
Sigismund. Note istorice, p. 136-146.
72 Nagy Pienaru, Relatiile lui Mircea cel Mare (13861418) cu Mehmed I Celebi
(1413-1421), In "Revista de Istorie, 39 (1986), nr. 8, p. 774-794.

73Preotul Prof. Dr. Niculae Serbinescu, Prof. Dr. Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 353,
nota nr. 27'.
74 Radu stefan Ciobanu, A fost pierdutd Dobrogea de Mircea cel Baran ?, in
"Revista de Istorie", 39 (1986), nr. 8, p. 764-773.

75 Marieta Chiper, Mit sau adevär ? Pe marginea unor insemtuiri din secolul
al XVIII-lea referitoare la titlul lui Mircea cel Mare, in "Revista de Istorie", 39 (1986),
nr. 7, p. 699-704.

476-
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

76 Anca Ghiati, Conditiile instaurdrii dominatiei otomano fn Dobrogea, in

Studii istorice sud-est europene, vol. I, p. 87-94.
771n V01. Marcie Mircea Voievod, p. 212-253.
78Vezi Mihai Maxim, Statutulpolitic altdrilor romane in evulmediu, in Omagiu
secretarului general al Partidului Comunist Roman, prepdintele Romaniei
Socialiste, Nicolae Ceaussescr.4 stralucit pretuitor ctitor de istorie, Universitatea
din Bucure§ti, 1983, p. 105-126; idem,Din istoria relatiilor romano-otomane "Capi-
tulatiile", in "Anale de Istorie", XXVIII (1982), nr. 6, p. 34-68; idem, Mircea cel Mare:
Wean §1 diplomat iscusit, in "Magazin Istoric", nr. 8/1986, p. 11-14 (vezi cu privire la
acest din urmi articol Dan Zamfirescu, Din nou despre victoria de la Roane a lui
Mircea cel Mare, in "Luceafire, nr. 32/1986, din 9 august 1986, republicat in vol.
rim§ Neagu, Virgil Joita, Dan Zamfirescu, intitulatMircea cel Mare, factor hotdristor
fn configurarea politico-istoricel a Sud-Estului european, p. 29-41).
791n vol. Marele Mircea Voievod, p. 365-396.
Situatie neschimbati i dupi reluarea l prelucrarea acestui text in cuprinsul
volumului publicat de Mihai Maxim in anul 1993 intitulat 77rile Romane i malta
Poartd. Cadrul juridic al relatiilor romásno-otomane in Evul Mediu, Bucure§ti,
Editura Enciclopedici, 1993, p. 197-240.
81 Mihai Maxim, Cuprivire /a intelegerile de pace romano-otomane din timpul
domniei lui Mircea cel Mare, in vol. cit., p. 389 (sublinierea cu caractere cursive
apartine autorului).
82 Idem, Tdrile Romane $i malta Poartd. Cadruljuridic al relatillor romano-
otomane în Evul Mediu, p. 216-218. Fati de aceastä lucrare a lui Mihai Maxim, recenta
aparitie a volumului semnat de Viorel Panaite reprezintä, din picate, un pas inapoi.
Cici de§iViorel Panaite reu§e§te si adune intre copertile acestei cirti un copios material
privind dreptul islamic §1 practica internationali otomani in materie material
binevenit In cimpul istoriografic rominesc referitor la momentul in care Tara
Romineasci se "inchini", cum o face §i cind incepe si pliteasci tribut Imperiului
Otoman, nu beneficiem de nici un fel de demers §tiintific, ci doar de repetarea unor
vechi locuri comune ce ne arunci, istoriografic vorbind, inapoi la Radu Po-
pescu. Vezi Viorel Panaite,Pace, rdzboici comert in Islam. Tarile Romdne $i dreptul
otoman alpopoarelor (secolele XV- XVII), Bucure§ti, Editura All, [1997], p. 178, 183,
210, 217, 279, 296,430 (pentru Radu Popescu vezi p. 296).
83 'lie Minea, op. cit., p. 136-146.
84 Constantin C. Giurescu, op. cit., ed. III, vol. I, p. 469.

477

www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu V. DITA

85 Idem,Despre caracterulrelatiilor dintre turci ci români, in idem,Probleme

controversate In istoriografia romand, Bucure§ti, Editura Albatros, [1977], p. 92.
86 D.R.H., D., vol. I: (1222-1456), doc. nr. 105, p. 173-174.
87 Urmând, fire§te, cercetärile editorului folosit (Sokrates Kugéas, Notizbuch
eines Beamten der Metropolis in Thessalonike aus dem Anfang des XV
Jahrhunderts, in "Byzantinische Zeitschrift", mcm, 1914-1919, p. 143-163; textul care
ne intereseazä se aflä la p. 151).
88Fontes Historiae Daco-Ronianae, vol. IV: Scriitori $i acte bizantine secolele
IV-XV, Bucure§ti, EdituraAcademiei Romine, 1982, p. 341. Dupä §tiinta noasträ, acest
izvor a fost intro dus in circuitul istoriografic rominesc de Viorica Pervain. Din päcate,
datoria unghiului de abordare al demersului säu§tiintific, cercetätoarei cluj ene i-a
scäpat valoarea sa tran§antä in privinta precizärii momentului "inchinärii" Tärii Roml-
ne§ti. (Viorica Pervain, Lupta antiotomand a pirilor Romeine In anii 1419-1420, in
"Anuarul Institutului de Istorie §i Arheologie Cluj-Napoca", XIX, 1976, p. 73).
89 Numerotatä de editorul german cunumärul 79, din totalul de 89. Aceste insem-
näri sunt In majoritate legate de viata i activitatea cotidianä a personajului care se
dove de§te a fi unul dintre intimii imparatului bizantin Manuil II Paleologul, dacä nu
chiar ruda sa , care le noteazä pe mäsura aparitiei ratiunii necesitätii consemnärii.
Dupä continut, editorul le clasificä i.n: 1. notite cu caracter economic (covar§itoare),
"In care, printre altele, proprietarul aratä cind, unde, de unde, din ce cauzä §i câti
bani va ave a el de incasat, s au când, unde, cui §i de ce a avut el de fäcut plätile"; 2. no tite
cu caracter familial; 3. notite Cu caracter istoric (in numär de 11), bine informate
despre expansiunea otomani in Balcani i probind accesul direct la inalte
surse din sfera cancelariei i curtii Imperiului Bizantin; 4. notite cu caracter
juridico-economic (Sokrates Kugéas, art. cit., In loc. cit., p. 154-155).
90 Ibidem. Textul in limba greacd la p. 340. Vezi §i traducerea Vioricäi Pervain:
"In vara lui 1420 in indictionul al XIII-lea, incepand cu 1 septembrie §i iarna §.1
primävara §i vara a fost, din pricin a multor päcate ale noastre, totalä lipsä de cereale
in Dysis §i Anatolia, in urma marii secete §i a usciciunii §i a vänturilor grozave §i neince-
tate, §i cutremure multe au bantuit in acest limp; mai ales inhale <cutremure> puternice
§i mari au pricinuit därimarea aproape a intregului ora § Thessalonik, dar a fost §i o
mare devastare §i pripid al Valahiei Mari de cätre turci §i <a avut loc> uciderea copiilor
voievodului Mircea, a lui Mihail, care trlia ru§inos, §i a altor copii ai säi." (in loc. cit.,
P. 73).
91 "Serenissimo principi domino Sigismundo etc. Wladislaus eadem gracia rex
Polonie e tc. salutem fraternam et animum feruentem caritatis. Serenissime princeps

478

www.dacoromanica.ro
 mirtcEA GEL MARE

illustris frater noster carissime! Licet a uobis ut ante flagrante caritate non contingit
occurrentes accipere nouitates tamen que circa nos sunt nequaquam a F.V.
abscondemus sed eo minus patentibus ea inshmacionibus vobis pandemus ut non
diffidat F.V: erga se qualitercunque rebus currentibus flammam amoris nostri accendi.
Suscipiet itaque VI. quomodo Theucri hostes vestri et tocius Christiane religionis
generales inimici parta suorum exercituum potencia terras transalpinas furore referti
intrauerunt, quibus vndique peragratis ipsas post multas et inenarrabiles cedes et
penurias in totum sibi subegerunt et omagiis fidelitatis ab eisdem seuis comminacio-
nibus exortis (extortis) tributa et dacias graues receperunt, ac deinde sub tuicione
suorum presidiis derelictis ad terras Valachie minoris cum ingenti classe nauigantes
per maria descenderunt et quoddam castrum L... W(aywode) Moldauie vazalli nostri
vallauerunt impugnacionibus id invadentes, quorum sic se videns prefatus W(aywoda)
inclusum periculis ad nostra recurrens subsidia ptimum nunccios suos circa festa
pentecostes, be ati Joannis, et demum sancti Jacobi proxime preteriti ad nos cum humili
deuocione destinauit supplicans, quatenus sibi et terris suis ne pari casu cum
transalpinis succumbat grata imp artiremur subsidia, priusquam ad interiora
dominiorum suorum peruenient, et proinde commoti fraterne in visceribus et ut
afuturis occurramus dispendiis que p ossent omnibus Christi fidelibus ruinam
progressione eorum irrogare, mandamus omnibus gentibus nostris omnium terrarum
terris Valachie predicte vicinarum et in clitus frater noster carissimus dominus
A(lexander) alias Witoldus magnus dux Llithvanie suis pergendo in succursum prefati
Wayde e uestigio proficisci et nunc in terra Sand(omiriensi) agimus et successive terras
Rusie accedimus, ut si idem W(aywoda) atrociori insulto suorum hostium predictorum
quod absit teneretur facilius sibi cum prefato fratre nostro domino Alexandro in
propriis personis si requirat necessitas poss emus subvenire." (Dr. J. Caro, Liber
cancellariae Stanislai Ciolek. Ein formelbuch der polnischen kdnigskanzlei
der zeit der husitischen bewegung, II, in "Archiv fiir österreichische Geschichte", LII,
Viena, 1874, doc. nr. XCIV, p. 159-160 (§i extras); republicat i in Monumenta Medi
Aevi Historica. Res gestas Poloniae illustrantia, tom VI: Codex epistolaris Vitoldi
Magni Duds Lithuaniae (13761430), Cracoviae, 1882, doc. nr. DCCCDOOCVII, p. 486-
487. Dei do cumentul a fost cunoscut istoriografiei noastre ind de la sfar§itul secolului
trecut de când a fost folosit de de N. lorga in Studii isto rice asupra Chiliei ci Cettitii
Albe, p. 80-81 (trimiterea la sursä fiind aici, totu§i, gre§itä) valoarea informatiei
continute a scipat pina" acum tuturor istoricilor. Singura care i-a acordat o atentie
specialà a fost Viorica Pervain, când a tradus dupi cum urmeaza fragmentul: "turcii
ocu puterea pregatiti a armatelor lor, au intrat, plini de furie, in Tara Româneascä, cu
care strdbatând pretutindeni, dupà multe §i nespuse omoruri i pricläciuni, au supuso
intru totul §i storcand, cu aspre amenintiri, jurAmint de credinti de la

479

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU DITA.

<locuitorii> el, au luat biruri l diri grele 1 apoi <din aceste pirti> rimase sub
amenintarea garnizoanelor» au atacat Moldova". Dar puterea cieu1ui istoriografic
potrivit cireia Mircea era cel care Inchinase" deja tara Imperiului Otoman o face pe
Viorica Pervain si nu realizeze importanta mall a documentului, de§isesizeazi corect
informatia pe care acesta o continea, anume ci "cel mal tirziu la inceputul lunii iulie
tara era intru totul supusi". (Viorica Pervain, op. cit., In loc. cit., p. 71).
92 "[...] hec itaque accipite licet nott absque cordis graui ea vobis mesticia
referamus, quod Theucri hostes nostri generales ferocitatem continuantes in transal-
pinis concep tam terras ipsorum sibi ex toto subegerunt et fidei omagia ab 'psis minad
gladio extorserunt sic ut in toto Transalpini dominio nichil testat, quod vestro uel
alicui christiano principi et eius imperio remaneat reseruatum [...1" (Dr. J. Caro, op.
cit., In loc cit., doc. nr. XCIll, p. 163; Monutnenta Medi Aevi Historica. Res gestas
Poloniae illustrantia, tom VI, doc. nr. DCCCLXXXVIII, p.488); vez! i Viorica Pervain,
op. cit., in loc. cit., p. 71.

93 Chiar referirea la Mircea, firinici o alti precizare i explicarea evenimentului

exclusiv prin pedeapsa pentru "destribilarea" de care ar fi dat dovadi fii sii este un
argument in acest sens.
94 Vezi supra Capitolul III, nota nr. 9 (p. 280).

95 'ETcyu;, 6coúpuevo-ev ô crovktexv KuptrON BX,a-

xtocv. icoct duct) Term icAllarticav ot BX.6cxot &Bevy 1rt xccpcirtv tc-bv
To.6pmov. (Fontes Historiae Daco-Romanae, vol. IV, p. 560-561).
inci de la inceputul secolului nostru N. Iorga aducea In circuitul istoriografic
filonul sirbesc al acestei traditii al "cuprinderii" Tirii Române§ti dupi donmia lui
Mircea plasandu-1 In urmitorul context, rimas neschimbat pini In momentul de
fati:
"Venim acum iaräi la cronica sirbeasci.
Cea dintli notiti cu privire la noi, dupi moartea lui Mircea [subl. AVM, e
aceasta:
gin anul 6929 (versiune 6927), august 15, sultanul Chirimi a
cuprins Tara Romineascip
Aici trebuie si alegem poate o dati mipocie. in 1419 turcii au pätnuis In Tara
Româneasca, In adevAr §i au pus pe Dan, dar luptele pentru tronul muntean, cu Mihail
patronii sii unguri, continuau. Numai in 1420 §i tocmai prin august se diduri
luptele hotiritoare g Mihail fuucis." (N. Iorga,Studii$idocumente cuprivire la istoria
romdnilor,, vol. HI: Fragmente de cronici $i ftiri despre cronicari adunate $i tipdrite

480

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL IvIARE

Cu o prefitd despre istoria munteneascd In legdturd cu istoriografia sdrbeascd,

Bucuregi, Stabilimentul grafic I.V. Socec, 1901, p. IX).
Obsevim ci dacä data de an are In cronistica sirbi o abatere de un an In plus
sau minus fatä de eveniment, indicind fie 1419 fie 1421, data de lunä "15 august" s-ar
putea si fie a anului 1420 §i sä ascundä, poate, data mortii domnului Mihail, retinutä
ca momentul "cuprinderii" sau "cäderii" Tärii Române0.
96 Istoria Tdrii Romdnefti (1290-1690). Letopisetul Cankwuzinesc, ed. cit.,
p. 4.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 ANEXA I

Johannes de Thurocz, Cronica Hungarorum, tom I: Textus,

editerunt Elisabeth Galántai et Julius Krist6, Budapest, Akadémiai Kiad6,
1985, p. 210-211.

<201> De exercitu regis Sigismundi in partes

Transalpinas et de morte Marie regine sequitur

Post hec rex Sigismundus sexto sui regiminis anno gentibus

Transalpinis arma intulit. Hec gens suis non contenta potentiis, ut se
defenderet, validam Thurcorum conduxerat manum. Dum igitur regales
copie alpibus tranitis illius terre ad plana descenderunt, aciebusque
ordinatis ac signis bellicis collatis uterque hostis manu uti vellent, mox
Thurci pariter et Volahii radiantium armorum, quibus regalis tegebatur
expeditio, fulgore territi tutrici se fuge conuniserunt. Regius vero exercitus,
quodum potuit, ¡lbs persecutus est. Cadebant Turci et Valahii ad dextram
et ad sinistram, ad cadentibus multo plures additi fuissent, nisi regalium
militum equi vasto pondere armorum ipsis insidentium depressi fugien-
tibus pares in cursu fieri valuissent, et nox superveniens illis tutiorem
Danubii transitum non prebuisset. Rex igitur Sigismundus contrariis
fugatis copiis castrum Minus Nikapol /p. 210/ ardua cinxit obsidione.
Tutabantur tunc illud Thurci simul et Walahii, crebriusque de muris erum-
pentens regio in exercitu tumultus non modicos edebant. Rex autem
bellicis machinis adiunctis castrum idem in magna sui parte precipiti dedit
ruine, expugnavit et eiusdem deffensoribus aliis interfectis, aliis captivatis
illud Hungarico conunendavit presidio. Tandem genti partium earundem
iugo obedientie imp osito cum triumpho felix venit in Hungariam. Nondum

485
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU If. DITA

tamen redierat, cum regina Maria gravi preventa egritudine regnum

pariter et vitam liquit Nec illius obitus regi Sigismundo parum cure peperit.
Nam rex Polonorum Ladislaus defuncte regine surorem uterinam Aduigam
denominatammatrimonialis federis grato in contuberanio habebat. Ipsam
igitur coniugem suam sceptro mortue sororis potiri ratus contra regem
Sigismundum exercitwn copiosum movit. Et, nisi pater reverendissimus
dominus lohannes de Kaniisa archiepisco-pus Strigoniensis multo
armatortun cetu regni confinia munivisset, ambitiosus princeps absente
rege Sigismundo regimen eius non minus turbare potuisset.

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA LEL MARE

ANEXA II

Johannes de Thurocz, Cronica Hungarorum, tom I: Textus, edite-

runt Elisabeth Galántai et Julius Krist6, Budapest, Akadémiai Kiadò, 1985,
p. 224-225.

<209> De bello per Stephanum banum de Losoncz in

partibus Transalpinis commisso

Est etiam pugnatwn huius regis in diebus Transalpinis in partibus

pluries semper illius gentis requirente rebellione. Maxime tamen prelium
illud, quod duce viro magnifico Stephano de Losoncz bano partibus in
eisdem commissum est, quamvis tristem habuerit finem, vivaci tamen
memoria dignum. Erant enim diebus in illis terra in hac duo principes,
alter Daan, alter Merche, ambo eodem sanguine nati, qui paritate confusa
singulari uti dominio laborabant. Et cum Daan suas partes debilitad
agnovit, preceps Thurcorum quesivit subsidium, et illo potitus partem
alteram coegit in fugam. Merche vero, cum vires suas ad arcendum
extraneum hostem debiles sensit, regis Sigismund petivit auxilium. In
huius igitur succurswn Stephanus de Losoncz banus multis armatorum
cum agminibus per regem missus extitit Qui tandem cruento comisso
bello, dum hosti impar esset, post multam partis utriusque stragem capitis
sui damno vite pariter et bello ibidem finem dedit. Nam post casum ducis
ducti in fugam versi magnam inimicis rerum et personarum predam
dedere. Huius belli exitum ingens subsecutum est miraculum. Enimvero
cum post hanc cladem duo vel citra preterissent anni, et quidam visendo-
rum ossium /p. 224/ interfectorum gratia in huius campum certaminis
accessissent, dumque mirabundi innumeras hominum pariter et
iumentorum ibidem occisorwn admirarentur costas, e vestigio vocem
-487-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

quasi humanam tenuem pariter et difficilem audierunt Attoniti igitur huc

atque illuc respiciunt, neminem tamen vident, quare se fantasmate ludi
arbitrantur, nec minus pavore perculsi diu stetere. Et cum vocem illam
continuari interque rumores, quos audieb ant, nomen celeste domini nostri
Iesu Christi et eius genitricis gloriosissime Marie crebrius recitan i adver-
terunt, in animumreversi inquirentes, quidnam hoc miraculi esset, ulterius
processerunt. Tandem humana tabe spoliata ossa natis circumquaque
virentibus herbis inter orta soltun caput integrum invenerunt. 0 celi regina
gloriosissima, tuum quo laudum preconio sanctum magnificemus nomen,
quas tibi gratiarum referamus actiones, qua te veneremur gloria, dum
cuncte tuas in laudes humane sufficiant vires minime. Ille tuis cesset a
laudibus, tuo sancto qui nomoine invocato tuam non sensit benivolentiam,
tua etenim petens suffragia et ad tua sancta confugiens presidia a te
derelictus est nemo. Magno nobis exemplo est, virgo sacrata, hoc ingens,
quod homine in hoc nobis ostendisti, miraculum. Nam cum tottun corpus
exanimattun tabidumque solum caput vivere et linguam loqui conspexe-
runt, stupidi ingenti capiuntur admiratione, tantos quod per dies estatis
fervidus ardor hiemisque austerus rigor ac inedia et sitis totius corporis
consumpta carne solum caput reservavere. Admirantibus igitur illis: Quo d
admiramini, inquit, creatura dei et Christianus sum, qui si Christiani estis,
illius pro nomine, propter vos in cruce qui mortuus est, querite mihi
sacerdotem, ut confitear. Interrogatus tandem, quomodo nanque illos
usque ad dies vixisset, respondit: Gloriosissima virgo Maria ne fovit
pariterque ut sine perceptione ecclesiasticorum sacramentorum non
decedesem, me vestrum usque adventtun conservavit, et, nisi confitear,
mori nequeo. Interrogatus rursus: Qua de ratione ipsa virgo gloriosa te
tanto prosequitur beneficio? Respondit: Vigilias septem festivitatum illius
semper in pane et aqua ieiuriavi, et illius festivitates sununa cum devotione
celebravi, viteque et mortis omnis spes ipsa mihi fuit. Accersito tandem
sacerdote et confessione ceterisque, que subsequi debebant, peractis
dissolu tus quievit in pace.

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

ANEXA III

Annales regum Hungariae ab anno Christi CMXC VIL ad annum

MDLXIV deducti ac maximam partem ex scriptoribus coaevis, diplo-
matibus, tabulis publicis, et id genus litterariis instrumentis congesti.
Opera et studio Georgii Pray, SJ sacerdotis. Pars II: Complectens res ges-
.

tas a Carol L Roberto ad Wladislavm I, Vindobonae, 1764, p. 190-191.

Annus Christi 1392

Bello Va1achorum causa cum Turcis oborto

Hoc confecto aliud rursus bellum exarsit, quod Valachorum quidem

causa, male tamen a nostris scriptoribus in Valachos susceptwn esse
scribitur, cum re ipsaTurcis obmotum esset Nam cum hi Myrchen Valachiae
Vayvodam Hungariae clientelarem ditionibus exuissent, metusque esset,
ne fortuna & temp ore usi dominationem latius porrigerent, sensimque in
Hungariae viscera grassarentur, satis causae Sigismundo visum, ut &
clientem fiduciarium objecto bello tueretur, & Hungariae limitibus
adversus formidolosum hostem mature caveret. Imperati igitur Proceribus
milites, &, quae ad profectionem necessaria essent, diligenter curata. Run
collatis consiliis placuit, quoniam hostis Moravam fluvium, qua via in
Bulgariam ducebat, classe infidere certis nunciis ferebatur, ut diviso
bifariam exercitu pars terrestri itinere, pars secundo danubio proficisce-
retur. Classi praefectus est Stephanus comes, idem ille, qui Sigismundum,
dum ad castrum Galambocz pugnaretur, capitis sui periculo servavit, vir
multarum palmarum, & prompti in rebus agendis consilii: additus illi frater
Agriensium Praesul, mandatumque, ut, postquam secundo flumine
Belgradumpraetervectus esset, ostium Moravae observaret, ac, si occasio

-489-

www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu DITA

se daret, in hostium naves incurreret, pugnamque moliretur: prius tamen

ne manus consereret, quam reliquum exercitum appropinquare
intellexisset: regem quantis posset, itineribus copias in hosticum
traducturum. Ita depromptis in medium consiliis eventus plane ex
sententia respondit. Stephanus temperato ad regis itinera navium cursu
prius ad Moravae ostium applicuit, quam hostem Turci adesse sentirent,
captatoque vento impetum in classem inimicam facit, facileque, quod
improvisus ingruisset, navium partem ad ripam allidit, partem terebrat,
reliquas injecto igne corrumpit'. Puso fugatoque hoste prona nostris
omnia fuere. Rex traducto in Bulgariam exercitu Nicopolim2 minorem
obsidione cingendam ante omnia statuit, ut, si prado confligere necesse
foret, idque parum caderet feliciter, in promptu esset locus, in quem se
miles reciperet. Admotis machinis obsidionem strenue urgebat Nicolaus
Gara, qui, quamquam praesidiariiTurcorumfrequenti eruptione molestias
facesserent, ad extremum tamen destructis crebra verberatione mtuis
castrum cum urbe assultu coepit, trucidatis plerisque, qui urbem
tuebantur, ceteri in servitutem abducti. Re in hunc modum gesta
Sigismundus Myrchen /p. 190/ Valachiae Vayvodam jurejurando prius
obstrictum, quo se in Hungariae regum fide futurum spoponderat,
ditionibus restituit, ac reditum in Hungariam aparabat. Cum ad Alpes
Pazara dictas ventum est, Myrche fidei datae, ac beneficiorum immemor
contractis celeriter Valachis fauces alpium insederat, nostrosque indagine
cinctos fame, aut fagittis veneno illitis delere constitutum habebat, nisi
Gara assumptis militum audacissimis cum praetoriana cohorte in rupes
eluctatus, magnaque virtute pugnam conserens Valachos, quamquam cum
magna suorum caede, ex insidiarum loco profligasset, ac regem cum
exercitu incolumem praestitisset3.
Sed Valachorum perfidia magnum discrimen adit
Obortaplerisque suspicio est, Vayvodam aut clam initis cumBajazethe
Turcorum regulo consiliis, aut Horvathi, aliortunque factiosorum mune-

-490-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

ribus huc adductuctum, ut datam paulo ante fidem turpissimo facinore

ingratissimus mortalium temeraret.
Absenti in bello regi Maria conjux moritur
Tam singularem perfidiam quo minus rex castigatam iret, tristissimus
de conjugis obitu allatus nuncius effecit. Nec quo mortis genere, nec quo
mense obierit, aut ubi humata sit4, scriptores prodidere, ita oscitanter
Mariae res ab iis consignatas reperio.

NOTE

'In Diplomate Elisabethae reginae Sigismundi filiae, de anno 1438. "Adhuc

Domino Imperatore vivente, dum quidam Barones, & nobiles regni nostri,
praesertimque p arthun nostranun inferiorum de ipsius Domini Imperatoris mandato
ad Rumpendum, & comburendum quasdam galeas, seu naves praefatonun limo rum
ingentis nwneri, & apparatus per eosdem in fluvio Morava vocato, in dictis partibus
nostris inferioribus habito fabricatas, & laboratas, ex quibus scilicet ipsi Thrci regno
nostro damna non modica inferre nitebantur, cum exercituali apparatu accessissent,
tuncpraefatus Comes Stephanus volens suae consuetae fidelitatis constantiafamulandi
promptitudinem demonstrare, copiosam multitudinem gentium suaram & dicti
Domini Episcopi fratris sui ad obruendas dictas galeas asseritur transmisisse, quae
quidem galeae postmodum notabiliter ex sui, & eorundem aliorum Baromun regni
nostri industriosa cooperatione funditus ruptae, acpenitus combustae, & concrematae
extiterunt."
2 Tres fuere hujus nominis urbes. Una ad Istrtun, quae major Nicopolis, de qua
infra. Altera ad Haemum montem; tertia ad Nestnun Thraciae fluvium. Ex duabus his
postremis igiturunam oportuit fuisse Nicopolim minorem. Quae autem fuerit, conjicere
nequeo, quod scriptores nullam itineris rationem singulatim memoriae prodiderint.
31n diplomate anni 1408 ita rex de hac expeditione loquitur. "Similiter cum
assumpto tandem fidelium nostrorum exercitu valido ad partes transalpinas nos
moventes, fere majorem partem ipsarum partium peragrando castnun minoris
Nicopolis, ubi Thrconun multitudo residebat, potenter obsedimus, eodemque castro,
non absque ipsorum filiorum quondam Nicolai Palatini in viribus obtento, & in
nostronun fidelium manibus derelict°, Myrche etiam Vayvoda nostro transalpino, qui

491

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDHU V. DITA

per ipsos Thrcos oppressus extiterat, in nomine ipsorum fidelium nostronun suo
dominio restituto, tandem cum felicit triumpho versus regnum nostrum Hungariae
nobis remeantibus in alpibus Pazara dictis, strictissimis indaginibus conclusa, &
obdurata multitudo Valachorum per ipsum Myrche Vayvodam in pristinae infidelitatis,
ingratitudinisque viam relapsum, cum intoxicatis, & mortiferis jaculis contra nos, &
nostros insidiose destinatorum exercitum nostrum circumdedit, moxque memoratus
Nicolaus Palatinus se ipsum cum suis nobis scuttun protectionis opposuit, & ipsorum
Valachorum insultus non sine morte, & laesione suorum multorum sequacium vinliter
repellens, nobis exitum viarum assecuravit..."
4 Chron. BUDENS. memorat in Varadiensi Ecclesia sepultam, idque isthinc
probabile fit, quod ipse Sigismundus testamento voluerit se in eadem Ecclesia humari.
Si conjecturae locus sit, verisimile est, coronam auream, cum pomo itidem aureo
minore, tum reliquum muliebrem mundum, quae paucos abhinc annos Varadini subtus
terrain rep erta sunt, ornamenta hujus Mariae fuisse; nam hic fere reginanun a morte
amictus ohm fuit, &nullam praeter Mariam isthic humatam constat. Dlugossus quidem
Lib. X. Hist. Pol. scribit defunctam XVII. Maji. Vereor illi tamen fidem habere, quod
reginae mortem ad annum 1395, contra omnes scriptores, & Sigismundi quoque
Diplomata pro ducat.

492

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

ANEXA IV

[G. Pray], Historia Regum Hungariae cum notitiis praeviis ad

cognoscen-dum veterum regni statum pertinentibus, Opera et Studio
1....1 et in tres partes divisa, Budae 1801, tom II, p. 165-167.

[Armis] quae utilius contra Bajazethem, qui interea traductis in

Valachiam copiis, Myrchen Vajvodam, occuppta minore Nicopoli, ditione
fere °fruti exuit, convertenda putabat Metuendum enim erat, /p. 166/ ne,
si Turcae ex utraque Danubii ripa firmant stationem figerent, Hungariae
aliquando ettii causa essent Collecto itaque, quantum necesse erat, milite
sub finem hiemis in Transsilvaniam movit. Brassoviae aliquaimdiu moran-
tem, Myrche convenerat, & denuo clientelam professus, edito juramento
se, & optimates suos obstrinxit, quoties Rex bellum Turcis, eortunque
foederatis, per se, aut suum Legatwn moveret, toties se ipsum quoque,
vel Legatum suwn, cum omnibus viribus, eidem subsidio venturwn, factu-
nunque bona fide, ut Rexliberwn, & securwn per Valachiam conuneatum
habeat, ibique, quamdiu res poscet, aun suis tuto morad, & castra, ac muni-
menta in hostico pro se occupare possit, sin autem cum exercitu reverti
velit, ipse etiam Vajvoda copias suas dimittere teneatur, iis solum retentis,
quae hosti a limitibus arcendo, satis sint Idem, si regi ex opossitu Valachiae,
in altera Danubii parte, res cum Turcis esset, constitutum, additumque, ut
pro ratione beli, hac, velilla Danubii ripa gerendi, alimenta parabili predo
redimenta, regiis copiis administret i His mutuo consensu firmatis, Rex in
Valachiam movens, Bajazethem adventus sui fama territtun, in adversam
Danubii ripam/p.167/ se recipere compulit, &, Nicopoli expugnata, Turcas
onuil ea ditione exegit.2
Recuperata Valachia, eaque Vajvodae restituta, nuncium ex Hungaria
accepit, conjugem interea obiisse.3Inopina mors non leve regno periculum
493

www.dacoromanica.ro
 ALMCANDRU V. DITA

conficere poterat, nisi id Joannes Strigoniensis Archiepiscopus, capto ex

temp oris ratione consilio, avertisset.

NOTE

I Pacta exhibet Pray Dissert. 7. in annal. pag. 144.

2J Sigismundi an. 1408. fer. 6. post. fest. Paschae, Posonii.

3 De monism. vid. Pray Dissert. de S. Ladislao rege, pag. 31.

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

ANEXA V

Alfons Huber, Die Gefiingennehmung der Königinnen Elisabeth

und Maria von Ungarn und die Kiimpfe König Sigismunds gegen die
neapolitanische Partei und die abrigen Reichsfeinde in den jahren
1386-1395, in "Archiv fiir österreichische Geschichte", LXVI (1884),
p. 541-548.

L.] Und nun ging Sigismund daran, die Herrschaft Ungarns auch iiber
die ehemaligen Vasallenfiirsten im Osten und Siidosten seines Reiches,
die Woywoden der Moldau und Walachei wieder herzustellen, von denen
ersterer im Jahre 1387 die Oberhoheit des Königs von Polen anerkannt,
letzterer im December 1389 mit diesem ein Biindniss gegen den Mining
von Ungarn geschlossen hatte.
Thurocz erzählt, Sigismund habe im vierten Jahre nach seiner
Krönung, also 1390 oder Anfangs 1391, die abgefallenen Moldauer und
Walachen angegriffen. Der damalige Woywode /p. 541/ der Moldau,
Stephan, habe zu seiner Abwehr die ganze Macht seines Volkes aufgeboten,
die Alpen und Pässe durch Verhaue geschfitzt und mit Pfeilschiitzen
besetzt. Das Heer des Königs, der davon nichts wusste, sei mit einem
Pfeilregen aberschiittet, zahlreiche Menschen und Pferde getroffen
worden. Die ungarischen Krieger seien aber von ihren Pferden
abgestiegen, hätten die Walachen angegriffen und, nachdem sie viele
getödtet, zum Riickzuge gezwungen. Nachdem Sigismund bis zur Residenz
des Woywoden vorgedrungen, sei dieser mit seinen Grossen vor dem
Könige erschienen, habe sich ihm zu Fiissen geworfen und mit demiithigen
Worten Verzeihung erbeten und fortan eidlich Treue und jährliche
Tributzahlung gelobt, Sigismund habe nun seine Soldaten ein Jahr
ausruhen lassen und dann im sechsten Jahre seiner Regierung die

495

www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu V. DITA

transalpinischen Volkerschaften (in der Walachei) angegriffen, die zu ihrer

Vertheidigung auch eine zahlreiche Schaar von Tiirken angeworben
hätten. Als die königlichen Truppen die Alpen tiberstiegen und in der
Ebene sich den Feinden gegeniiber in Schlachtordnung gestellt hätten,
hätten die Tiirken und Walachen, durch den Glanz der ungarischenWaffen
geblendet, die Flucht ergriffen, die Ungarn aber sie verfolgt und rechts
und links die Feinde niedergehauen, und sie wiirden noch mehr gettidtet
haben, wenn nicht ihre Pferde, durch das Gewicht der schweren Waffen
der Reiter enniidet, mit den Feinden nicht mehr gleichen Schritt zu halten
vermocht und die eintretende Nacht diesen die Mtiglichkeit geboten hätte,
sich fiber die Donau zu retten, Sigismund habe nun die Feste Klein-Nikopo-
lis angegriffen, die von Tiirken und Walachen vertheidigt ward, nachdem
er durch Belagerungsmaschinen einen grossen Theil zersttirt, eingenom-
men, die Vertheidiger, so weit sie nicht gefallen waren, gefangen
genommen und eine ungarische Besatzung hineingelegt. Endlich sei er
nach unterwerffing der Walachen triumphirend nach Ungarn zuriickge-
kehrt, wo unterdessen seine Gemahlin Maria gestorben war.'
Die neueren ungarischen Historiker haben wie die fibrigen so auch
diesen Bericht des Thurocz gläubig hingenommen. Den Feldzug gegen
Klein-Nikopolis verlegen sie zwar in das Jahr 1395, weil die friihere
Annahme, die während desselben ver- /p. 542/ storbene Ktinigin Maria
sei schon 1392 aus dem Leben geschieden, angesichts mehrerer von ihr
noch in den folgenden Jahren ausgestellten Urkunden nicht mehr haltbar
ist. Aber an der Richtigkeit des von Thurocz fiir die Unterwerfung der Mol-
dau angegebenen Jahres 1390 hat keiner gezweifelt Und doch steht dies
mit den Urkunden, denen gegenfiber ein Schriftsteller wie Thurocz nicht
in Betracht kommen kann, in offenem Widerspruche. Sigismund erzählt
nämlich in seiner Urkunde Mr die Kanisay, den Erzbischof Johann von
Gran und seine balder Nikolaus und Stephan, aus dem Jahre 1397,
nachdem er die Einnalune von Dobor, die Unterwerftmg von Bosnien und
die Wiedergewinnung von Dalmatien und Croatien erwähnt hat: Als wir

-496-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

hierauf (postea) gegen unser Land Moldau, das uns und unseren Unter-
hanen feindlich widerstand und repellirte, ein starkes Heer aushisteten,
brach Stephan von Kanisa, der damals Graf der Szekler war, vor unserem
Einmarsche in die Moldau, damit dieser sicherer ware, mit dem Fähnlein
seiner Leute und mit der Legion der Szekler in das Land ein, kehrte dann,
als wir mit dem Erzbischofe Johann und seiner bewaffneten Begleitung
vorrfickten, zu uns zuriick und sicherte unsern Weg. Indem Stephan in
den Alpen imd dichtenVerhauen mit den walachen und ihremWoywoden
Stephan verschiedene Kämpfe bestand, kamen wir in die Moldau und
schlugen bei der Residenz des Woywoden unser Lager. Hierauf verpflichte-
te sich der Woywode mit seinen Genossen und alien Walachen, nachdem
er fraer fiir seinen Ungehors am Verzeihung erbeten und erhalten hatte,
zu unseremDienste und zur Zahlung der gewohnten Abgaben als Zeichen
der Anerkennung unserer Herrschaft, was durch Urkunde und eid
bekräftigt wurde. Nachdem dies vollendet war und wir nach der Riickkehr
in unser Reich ein grosses Heer gegen die transalpinischen Gebiete (die
Walachei) gesanunelt hatten, wo zahlreiche Schaaren von Walachen und
Tiirken, die uns und unseren reichen zu schaden und nachstellten, sich
hertuntrieben, folgte uns Stephan von Kanisa persön ich, indem er sein
eigenes Fähnlein und zahlreiches \To& seines Bruders (Nikolaus), des
MagisterTaverniconun, bei sichhatte, der damals in wichtigen Geschäften
als Gesandter zum Könige von Frankreich und nach Italien geschickt war.
Nach unserem Eirunarsche trieben wir die Walachen und Tiirken mit liven
/p. 543/ Fiihrem in die Flucht und eroberten die in den transalpinischen
Gegenden gelegene Burg Klein-Nikopol unter grossem Blutvergiessen.
Während dies geschah, wurde unsere geliebteste Gemahlin Maria aus dem
Leben hinweg-genommen und in Grosswardein bestattet2 In einem
Privileg vom 11. März 1395 fiir seinen magister ianitorum und Grafen der
Szekler, Stephan von Kanisa, allein hebt Sigismund hervor, class derselbe
im königlichen Heere und bei seinem siegreichen Kampfe, contra
Stephanum Minoris Valachiae seu terrae nostrae Mulduanae vajvodam

- 497 -

www.dacoromanica.ro
 sti-ExANDRu V. DO
zur Vertheidigung seiner Person ihm zur Seite gestanden und tapfer
kämpfend den Keil der feinde erschiittert hat, so dass der Woywode sein
Heil in der Flucht suchte.3
Ueber den Feldzug nach der Walachei spricht Sigismund auch noch
in anderen Urkunden, welche neues Licht auf dieses Ereigniss werfen.
Nach der Urkunde fiir Johann von Mar6th vom Jahre 1404 war
Bajesid, der Herr der Tiirken, mit einem starken Heere der Tii.rken und
einer Schaar von anderen barbarischen Nationen in die transalpinischen
Gebiete eingedrungen, hatte den grössern Theil derselben verwiistet, die
Burg Klein-Nikopolis vom Woywoden Merche (familiari nostro) mit gewalt
an sich gebracht und sein Volk als B es atzung zuriickgelassen. Als er, fährt
der König fort, die tyrannische Wuth dieses Bajesid erfahren, sei er mit
grosser Macht, um jene Gebiete zu vertheidigen, dem Sultan entgegen-
getreten und habe namentlich Klein-Nikopolis erobert.4
Könnte es nach der Urkunde fiir die Kanisay scheinen, dass die
Walachen auf Seite der Tiirken gestanden seien, so ergibt sich aus dem
angefiihrten Privileg far Mar6thi, class der Sultan feindlich gegen dieselben
vorgegangen und dem Woywo den Mircea die Feste Klein-Nikopolis init
Gewalt entrissen habe. Die Angabe des Thurocz, class die Walachen, um
sich gegen die Ungarn zu vertheidigen, Tiirken angeworben hätten, diirfte
dadurch widerlegt werden. /p. 544/
Noch mehr aufgehellt wird die Haltung Mircea's durch die Urkunden
Sigismunds far die Gara aus den Jahren 1406 und 1408.5 Darin erzählt
der König im Anschlusse an die Wiedereroberung Dalmatiens und
Croatiens durch Nikolaus von Gara: Als wir hierauf mit einem starken
Heere unserer Getreuen nach unseren transalpinischen Gebieten uns in
Bewegung gesetzt und nachdem wir den grösseren Theil derselb en
durchzogen hatten und vor die Burg Klein-Nikopol gekommen waren, wo
eine Menge von Tiirken lag, hab en wir diese Burg mit Nikolaus, dem Sohne
des Palatins Nikolaus, und anderen Getreuen, die dort längere Zeit mit
den Tiirken kämpften undTodte und schwer Verwundeteverloren, wieder

-498-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

gewonnen und treue Castellane zurfickgelassen und zugleich den Woywo-

den Merche, der durch die Tfirken abgesetzt worden war6, in seine frfihere
herrschaft wieder eingesetzt. Als wir dann siegreich gegen Ungarn
zuriickzogen un die gewöhnlich Pozata (al. Pazata) genannten Alpen mit
dichten Wäldem und engen Wegen erreicht hatten, wo eine Menge von
Walachen mit vergifteten Wurfspiessen und Pfeilen unser Gefolge und
unsere Unterthanen aus dem Hinterhalte angriff, da hat Nikolaus mit
seinem Fähnlein und seinen Genossen zum Schutze unserer Person und
zur Sicherung des Durchzuges unseres gefolges die Walachen zuriickge-
trieben. Während aber die Urkunde von 1406 den Anstifter dieses ueber-
falles nicht nennt, beschuldigtjene von 1408 ausdriicklich den Woywoden
Mircea, der in seine friihere Untreue und Undankbarkeit zuriickgefallen
War.
Aus diesen Urkunden ergibt sich vor Allem, class die von den neueren
His torikern wenigs tens theilweise noch inuner festgehaltene Angabe des
Thurocz, die Feldziige gegen die Moldau und Walachei hätten in den Jahren
1390 und 1392 stattgefunden, irrig sei. Auch der Angriff auf die Moldau
wurde erst nach der Unterwerftmg von Dalmatien, also ent-/p. 545/ weder
in der zweiten Hälfte des Jahres 1394 Oder Anfangs 1395 unternommen.
Die Ausstellungsorte der Urkunden Sigismunds machen es möglich, die
Zeit noch etwas näher zu bestinunen. Der König urkundet am 25. October
und am 3., 8. und 12. November 1394 in Szegedin, am 26. December in
Thorda in Siebenbiirgen (siiclöstlich von Klausenburg)7.
Dann haben wir in seinen urkunden eine Liicke von beinahe zwei
Monaten, worauf wieder eine reihe von Urkunden folgt, die aus
verschiedenen Orten Siebenbiirgens datirt sind. Schon in der ersten von
diesen, welche am 18. Februar 1395 für Brasso oder Kronstadt ausgestellt
ists, belohnt der König die Dienste, welche ihm die Biirger dieser Stadt
geleistet haben in nonnullis nostris agendis et expeditionibus signanter
in nostro regio exercitu et personali conflictu contra Step hanum rninoris
Val achie seu terre nostre Moldavie voyvodam pridem per nos victoriose...

499
www.dacoromanica.ro
 ALEx.ANDRu V. DITA

habito. Wir werden daher nicht irren, wenn wir den Feldzug gegen die
Moldau zwischen Weihnachten 1394 und die Mitte des februar 1395
stattfinden lassen. In Brasso oder Kronstadt urkundet Sigismund am 21.
Februar9 und 7. März 1°, hierauf am 9. und 11. März, in Feketehalom
(Schwarzburg) nordwestlich von Kronstadt11, am 16. März in Herman-
nstadt12, am 25. März in Kolosvár oder Klausenburg13.
In Kronstadt versprach Mirchya oder Mircea, voyvoda Transalpinus,
dux de Fogaras et banus de Zewrin, am 7. März dem Könige Sigismund,
weil dieser gegen ihn, seit er ihn kenne, Wohlwollend gewesen sei und
ihn namentlich gegen die Tfirken, seine besonderen Feinde, begtinstig;
habe, eidlich Beistand, und zwar mit der Bestimmung, dass, so oft der
König gegen die Tiirken oder einen ihrer Anhängerzöge, auch er mit
gamer Macht ihn negleite sollte, wenn aber jener ein Heer schickte, auch
er truppen stellen, unclip. 546/ class er ausserdem freien Durchzug durch
sein Gebiet gewähren und den Ungarn aufihre Kosten lebensmittel liefern
sollt. 14
Wie wir aus der oben angeführten Urkunde Sigismunds von 1406
fiir die Gara erfahren, war Mircea von den Tiirken abgesetzt worden, und
er war daher wahrscheinlich als Fhichtling zu, ungarischen Könige nach
Siebenbfirgen gekommen. Bajesid wird dann die Herrschaft iiber die
Walachei einem andern oder mehreren Ffirsten iibertragen haben, die
seine Oberherrschaft anerkannten, und dann erldärt sich leicht, dass nach
der Urkunde fiir die Kanisay auch Walachen auf Seite der Tiirken den
Ungarn sich feindlich gegeniiberstellen13.
Als Jahr der Unterwerfung der Walachei durch die Tiirken wird
allgemein 1391 angenommen, weil, wie Zinkeisen16mit Berufung auf den
tiirkischen Historiker Seadeddin schreibt, angeblich seit dem Jahre 1391
die Walachei in den Registern der Pforte als zinsplichtige provinz des
osmanischen Reiches genannt wird. Allein Seadeddin ist namentlich in
der Chronologie sehr unzuverlässig, und es scheint nicht wahrscheinlich,
dass Bajesid die Donau iiberschritten habe und in die Walachei

-500-

www.dacoromanica.ro
 MIECEA GEL MARE

vorgedrungen sei, ehe er die bulgaren vollständig bezwungen und sich

dadurch den Rficken gedeckt hatte, was bekanntlich erst im Jahre 1393
geschah.
Die Zeit des Feldzuges nach der Walachei wird dadurch bestinunt,
dass Sigismund, der aus Siebenbiirgen iiber Klausenburg nach Ofen
zuriickkehrte, hier im April, ja noch am 8. Mai. und dann erst wieder am
26. Juli Urkunden ausgestellt hat17, und dass während des feldzuges seine
Gemahlin Maria gestorben ist, die am 17. Mai 1395 aus dem Leben schied.
Die Urkunde '8, die vom 6. Juli 1395, campestri nostro in descensu prope
villam Hozyomezeu vocatam datirt ist (Menke /p. 547/ in Spruner's Atlas,
Bl. 89, verlegt Hozimezy in den Norden der Walachei, siidwestlich vom
Törzburger Pass), ist offenbar auf dem Heimmarsche ausgestellt worden.
Was Mircea zu dem verrätherischen Ueberfalle auf das heimkehrende
ungarische Heer bewogen hat, ist uns leider unbekannt. Es ist ebenso
denkbar, dass er nach der Riickeroberung von Klein-Nikopolis sich allein
der Tiirken zu erwehren und der Hilfe der Ungarn nicht mehr zu bedtirfen
glaubte, als dass er, wie allgemein angenommen wird, dadurch gesucht
habe, den Zorn Bajesids zu besänftigen.
Neuere Historiker wissen zu erzählen, dass auch 600 französische
Ritter, unter Fiihrung des Connétable Grafen von Eu, den Feldzug
Sigismunds in die Walachei mitgemacht und dass diese ihn auf seinem
Riickzuge gegen die Pfeile der Walachen mit vorgehaltenen Schilden
geschiitzt haben. Dies ist indessen nur ein neuer Beweis, wie kritildos oft
Einer dem Anderen auch die auffallendsten Versehen nachschreibt Denn
die Melker Annalen, welche alle hiefiir citiren, berichten den Zug des
Grafen von Eu nach Ungarn gar nicht zum Jahre 1395, sondem zu 1396.19
So war es dem Könige Sigismund gelungen, bis zum Jahre 1395 durch
die Zurückeroberung. Croatiens und Dalmatiens die Integritit des
ungarischen reiches, wie es seit alter Zeit bestanden hatte, wieder
hersustellen, nicht aber auch die Oberhoheit iiberjene Vasallenländer im
Siiden und Siidosten zu behaup ten, die immer eine Sonderstellung

-501-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

einzuneiunen gesucht hatten, und die nicht einmal Ludwig 1. dauemd in

Abhingigkeit zu erhalten vermocht hatte. Die Niederlage Sigismunds bei
Nikopolis versetzte dann der Machtstellung Ungarns auf den Gebieten der
Balkanhalbinsel einen neuen Stoss, von dem es sich nicht mehr zu erholen
vermochte.

NOTE

1Thurocz, 1, 4, c. 5 und 6 ap. Schwandtner 1, 218 f.

2 Fej ér X. 2, 443 ff. Offenbar nur ein Stiick aus dieser Urkunde ist das Privileg'far
Stephan von Kanisa, das Kätona 11,292 aus Pray, Diss. VII, p. 143 angeblich, mit dem
Jahre 1393 bringt.
3 Fejér X. 2,273.
4Ibid. 4,295 f.
5C. d. patr. 7,437 f. Fejér X. 4,667.
6 Daraus ergibt sich, dass die von C. Jirecek, Geschichte der Bulgaren S. 353 f.,
als historisch beniitzte Erzählung im Leben des serbischen Despoten Stephan
Lazarewitsch, wonach Sultan Bajesid bei seinem Einfalle in die Walachei am 10 October
1394 vollständig geschlagenworden und eine Menge Paschas und Woywoden gefallen
seien, der Wahrheit nicht entspricht.
7 Fejér X. 2, 186, 187; 8,371; 3, 139-8, 370. C. d. patr. 2, 158.
8Fejér X. 2,294.
9i 8, 372 mit dem Jake 1394.
"Ibid. 2,302-309.
IlIbid. 2, 273, 300, 305.
12 ibid. 2, 278.

13Ibid. 2, 298.
14Fejér X. 2, 270.
I5Auch nach Urkunde Sigismunds von 1411 für Peter von Peren ap. Fejér X. 5,
164 hat er den Feldzug untemommen ad domandam et reprimendam feritatem et

502
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

rebellionem Olachorum parcium nostrarum Transalpinanun, qui tunc temporis a nobis

et sacro nostro dyademate contumaciter se abstraxerant.
16 Geschichte des osmanischen reiches I, 284.
17 Fejér X. 2, 283, 284, 298, 311, 327, 331 und 393.

18 Ibid. p. 227
19Ann, Mellic, ap. Pez 1, 250, ap. Pertz 9, 514.

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRUV. DITA

ANEXA VI

ARATARE IN SCURT A CELOR INTAMPLATE DE

LA ADAM ANA IN ZILELE NOASTRE (VREMEA DE ASTAZI)*

Adam au näs cut pe Sith, Sith au niscut pe Enos, Enos pe Cainan, Cai-
nan pe Maleen, Malelen pe lared,Iared pe Enoh, Enoh pe Mathusal, Mithu-
sal pe Mainel, Mainel pe Noe, Noe pe Sim. In zilele lui Noe au fost potopul.
De la Adam pAnA la potop sunt asadar 2242 de ani. Sim, fiul lui Noe,
au näscut pe Arfaxad, Arfaxad au nIscut pe Cainan, Cainan pe Salla, Salla
pe Ever, Ever pe Falec, Falec pe Ragav. In zilele lui Falec s-au imp Artit p Amin' -
tul. Pe vremea lui s-au intâmplat I zidirea turnului (stalpului).
Dupi Falec, au nAscut Ragav pe Seruh, Seruh pe Nahor, Nahor pe
Thara, Thara pe Avram.
De la Adam pina la Avram sunt deci cu totul 3277 de ani.
Avram au nascut pe Isac, Isac pe lacov, lacov pe Levia, Levia pe Caath,
Caath pe Avraam, Avraam pe prorocul Moise. Acesta au scos pe oameni
din Eghipet.
Sunt dar, de la mutarea lui Avraam in tara Han aanului pani la iesirea
Israiltenilor din Eghipet, 430 de ani, iar pâni la moartealuilsus Navi 495,
iar de la Adam 3774 de ani.
Dupl Isus Navi au mântuit Dtunnezeu pe oamenii care sufereau din
partea striinilor dimprejur, prin judecitori. intre dânsii au inceput mai
intAi luda (si) au fost judecator oamenilor 7 ani.
Dupd luda au fost judecator Gothoniil 50 de ani.
* Dupi loan Bogdan, Letopisetul lui. Azarie, In "Analele Academiei Romine.
Memoriile Sectiunii Istorice", seria II, tom XXXI (1908- 1909), Bucure§ti, 1909, p. 133-
145. (interventiile noastre In text s-au mirginit la actualizarea sa partiali din punct de
vedere ortografic l la transcrierea cu caractere aldine a evenimentelor privitoare la
Tirile Romine §i la Iancu de Hunedoara).

504

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Dupl Gothoniil Avod 80 de ani.

Dupä Avod Samegar 7 ani.
Dupi Samegar Varaac 0 prorocita Devora, femeialui Lafidon, 40 de
am.
Dupà Varaac Ghedeon 40 de am.
Dupl Ghedeon fiul sau Avimeleh 3 ani.
Dupl Avimeleh Thola 23 de ani.
Dup1 Thola lair 22 de ani.
Dupl lair Efthae 6 ani.
Dupl Efthae Evsevon 7 ani.
Dupà Evsevon Eglom 10 ani.
Dupl Eglom Adon 8 ani.
DuplAdon Sampson.
Dupi Sampson au stapânit peste oameni Samani un an.
Dupi aceea Evreii n-au avut stapin 40 de ani.
Apoi preotul Ilie au stApanit pe oameni 20 de ani.
Dupl Hie au primit sfintirea prorocul Samuil §i au tinut puterea 30
de ani.
Sunt gadar de la moartea lui Isus pina la moartea lui Samuil 610 ani,
iar de la Noe 0 de la potop 2120 de ant iar de la Adam 4382.
Dupd Samuil au domnit Saul 40 de ani.
David 40 de ani.
Solomon, fiul lui, 40 de ani.
Rovoam 18 ani.
Avia 6 ani.
Assa 41 de ani.
loasafat 25 de ani.
loaram 8 ani.
Ohozia 1 an.
Gotholia 8 ani.
loas 40 de ani.
Amesia 29 de ani.
505
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRUlf. DITA

Ozia g Azaria 52 de ani.

Ioatham 16 ani. Ahaz 16 ani.
Ezechia 29 de am.
Manasia 55 de ani. Pe vremea acestuia s-au zidit Vizantia.
Amos 2 ani.
Iosii 31 de ani.
Ioahaz 3 luni.
Ioachim 11 am.
lehonia 3 luni.
Sedechia 11 ani. Pe acesta orbindu-lNavuhodonosor il duse prins in
Vavilon, iar casa domnului fu arsi de Navuzardan.
Sunt prin urmare de la Saul, intliul implrat al Evreilor, pAni la robirea
ludeii prin Navuhodonosor 519 ani, iar de la moartealui Isus, fiul lui Navi,
1100 de ani, iar de la Noe pani la potop 2600, iar de la Adam 4872.
Navuhodonosor, dupi ce au pridat Ierusalimul §i 1-au risipit, au
domnit 25 de ant iar inainte de aceasta 19, astfel ci toti anii implitiei
sale sunt 44.
Dupi el Marodah, fiul lui, 12 ani.
Valtasar, fratele lui, 4 ani.
Darie, fiul lui Asurir, 17 ani.
Chir Perseanul 31 de am.
Camvis 8 ani.
Sfendat §i Chiverdie, frati g vrijitori, Mideni de neam, rasculandu-se
au impAratit 8 luni.
Darie Istasp 36 de ani.
Xerx, fiul lui, 20 de ani.
Artavan 7 luni.
Artaxerx Mâni-Lungi 2 hut
Sodian 7 luni.
Darle Nelegiuitul* 19 ani.

* Bastardul, v9cON.

506
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA. CEL MARE

Artaxerx, fiul lui Darie, 42 de ani.

Artaxerx, numit Ihos, 22 de ani.
Narsie 4 ani.
DarieArsam 6 am. Pe acesta omorindu-lAlexandru Machedoneanul,
au risipit impäritia Per0lor, care tinuse 300 de ani, §i au domnit 12 ani 0
6 luni §i s-au savir§it in Vavilon, fiind de 32 de ani, dupi ce cucerise 22 de
popoare varvare 0 13 neamuri eline§ti.
Cu totul de la Adam pâni la Alexandru sunt 5188 de ani.
Dupi moartea lui Alexandru domni peste Eghipet §i Alexandria
Ptolomei al lui Lagos* 40 de ani.
Ptolomei Filadelf 38 de ani. Pe vremea acestuia s-au tradus pe limba
elineasci cartile sfinte ale Evreilor.
Ptolomei Everghet 26 de ani.
Ptolomei Filopator 17 ani.
Ptolomei Epifanie 23 de ani.
Ptolomei Filomitor 35 de am.
Al doilea Everghet 29 de ani.
Ptolomei Fuscon 17 ani 0 6 luni.
Ptolomei Alexa 10 ani.
Ptolomei Mântuitorul 8 ani.
Ptolomei, Noul Dionisie, 30 de ani.
Cleopatra, fiicallouluiDionisie, 22 de ani. in al patrulea an al impki-
tiei acesteia au domnit intligi datà singur Gaie Iul Chesar 4 ani 0 7 luni.
De la dinsul au inceput a se ntuni apoi ceila10 impirati rimleni chesari.
Dupi acesta Avgust 56 de ani 0 4 luni. In al patruspre-zecelea an al
impiritiei sale, omorand pe Cleopatra 0 cucerind Eghipetul intreg, au
desfiintat cel dintii impäritia Ptolomeilor, care tinuse 290 de ani. Sunt
prin urmare de la Adam pini la inceputul domniei lui Avgust, dupà
letopisetele cunoscute, 5458 de ani.
* Moxa li zice Ptolemei Epure (B.P. Hasdeu, Cuvente den bdtrdni, I, p. 351).
[Vezi acum Mihail Moxa,Cronica Universakt Editie critici,Insotiti de izvoare, studiu
introductiv, note 0 indici de G. Mihäilä, Bucure0i, Editura Minerva, 1989, p. 112.]

507

www.dacoromanica.ro
 ALExANDRu V. DITA

In al patruzeci §i doilea an al implittiei lui Avgust s-au niscut din

carne domnul nostru 'sus Hristos, din sfinta niscitoare de Dumnezeu.
lar Chirin au fost trimis, cu sfatul boierilor, in ludeia, ca s'A fad catastihul
averilor §i al locuitotilor. 4

De la Adam pAnA la intruparea lui Hristos sunt 5500 de ani.

DupAAvgust au domnit Tiverie, fiul lui, 22 de ani §i 71uni. in al cinci-
sprezecelea an al impArAtiei lui s-au botezat domnul nostru Isus Hristos
§i au inceput sl propoviduiascA evanghelia, §i in al optsprezecelea an al
impArAtiei lui au suferit, pentru noi, moartea de buni voie.
Sunt dar de la Adam phi' la inAltarea Donumlui 5533 de ani.
DupA acesta Gaie 3 ani §i 10 hut
Clavdie 13 ani §i 5 luni.
Neron 13 ani §i 8 luni. Si fugind s-au ingropat de viu. Acesta au ucis pe
Petru §i pe Pavel, §i cel dintAi au inceput goanA asupra creginilor.
Galvas 9 huil §i 13 zile.
Oton 3 luni §i 8 zile.
Vitalie 1 an.
Uespasian 10 ani. Si in al doilea an al hnpAritiei sale au fost prAdat
lerusalimul de RAmleni, patruzeci de ani dupAinAltareaDomnului nostru
Isus Hristos.
Tit 2 ani §i 3 luni.
Dometian 15 ani §i Muni.
Nerva 1 an §i 4 Ituti.
Traían 19 ani §i 6 luni.
Andrian Elle 20 de ani §i Muni.
Antonin Evlaviosul 24 de am.
Marco Antonin 19 ani.
Comod 12 ani §i 5 luni.
Pertinax 87 de zile.
lulian Didie 66 de zile.
Sevir 17 ani g 8 luni.
Antonin, fiul luí, 6 aní.
508
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA LEI, MARE

Macrin 1 an g 2 luni.
Avit 3 ani 0 9 luni.
Alexandru Mamei 13 ani g 8 luni.
Maximin 6 ani.
Maxim 0 Valvim 22 de ani.
Gordian 6 ani.
Filip 5 ani.
Dechie 2 ani.
Gal 0 Vulusian 2 ani §i 8 huii.
hnilian 4 luni.
Val erian §i Galin, fiul ski, 15 ani.
Clavdie 1 an.
Chindin, fratele lui, 7 zile.
Avrilian 6 ani.
Tachit 2 ani.
Prov 0 Florian 2 ani 0 4 luni.
Car §i Carin §i Numerian 2 ani.
Dioclitian §i Maximian Erculie 20 de ani.
Consta 2 ani.
Constantin ce! Mare 38 de ani. Pe vremea acestuia s-au tinut intiiul
sobor la Nicheia. Si au fost (acolo) 318 sfinti pirinti*.
De la inaltarea lui Hristos pAna la intliul sobor sunt 318 ani, ¡arde la
inceputul lumii ani 5818.
SIvirOndu-se Marele Constantin in virstä de 65 de ani, au lAsat
domnia celor trei fii ai sal: lui Consta 0 Constantin §i Constantie, care au
domnit 24 de ani.
Dupi acesta lulian Apostatul (Cildtorul de lege) 2 ani.
luvian 1 an 0 8 luni.
Ualentinian 13 ani.
Ual 3 ani.
* Fraza aceasta se afli in orig dupi 5818 din fraza urmitoare.

509
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU If. DITA

Gratian 3 ani.
Teodosie cel Mare 16 ant
De la intaiul sobor pana la al doilea 52 de am.
Al doilea sobor s-au tinut in cetatea lui Constantin, in anul 5874, in
domnia lui Teodosie cel Mare. Si au fost (acolo) 150 sfinti pirinti.
Dupa. Teodosie au domnit Arcadie, fiul sau, 22 de ani.
Teodosie cel Mic, fiul lui, 32 de ani.
De la al doilea sobor pana la al treilea 41 de ant
Al treilea sfant sobor s-au tinut in Efes, in anal 5915, in domnia lui
Teodosie cel Mic. Si au fost (acolo) 200 sfinti parinti.
Dupa Teodosie cel Mic au domnit Marchian 16 ani §i 6 luni.
De la al treilea sobor pana la al patrulea 30 de ani.
Al patrulea sobor s-au tinut in Halchidon, pe vremea imparatului
Marchian. Si au fost (acolo) 630 sfinti parinti.
Dupa Marchian au domnit Leu cel Mare 18 ani.
Leu cel Mic, nepotul lui, 1 an.
Zinon, tatal lui, 17 ant
Anastasie Dicor 27 de ant
Iustin Trax 9 ani.
lustinian cel Mare 28 de ani.
De la al patrulea sobor pana la al cincilea 102 ant
Al cincilea sobor s-au tinut in cetatea lui Constantin in anul 6047, pe
vremea imp aratului Iustinian cel Vechi. Si au fost (acolo) 165 sfinti parinti.
Dupd Iustinian au domnit Iustin cel Mic 13 ant
Tiverie 5 ant
Mavrichie 20 de ani.
Foca Capadocul 8 ani.
Iraclie 30 de ani.
Constantin, fiul lui, 1 an.
Iraclona, impreunä cu mama sa Martina, 4 luni.
Consta 27 de ant Pe vremea acestuia s-au ivit mincinosul proroc al
Saratinilor, Mahamet.
- 510 -

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

Constantin, fiul lui Consta, 17 ani.

De la al cincilea sobor 'Ana la al §aselea 129 de ani.
Al §aselea srant sobor s-au tinut in cetatea luí Constantin, in anul 6076,
pe vremea impäratului Constantin Bärbosul.
Dupà acesta au domnit fiul Au Iustinian 10 ani.
Leontie 3 ani.
Apsimar 7 ani.
Iustinian a doua oard 6 ani.
Filipic Vardanie 2 ani.
Artemie 0 Anastasie 2 ani.
Teodosie 2 ani.
Leu Conon, Iconoclastul, 24 de ani. Pe vremea acestuia Rämlenii s-au
lepädat de Greci, 0 s-au tinut Rämul singur de sine pina in ziva de astäzi.
Constantin Copronim* 34 de ani.
Leu, fiul lui, 5 ani.
Constantin cu dreptcredincioasa sa mami Irina 15 ani.
De la al §aselea sobor pänä la al §aptelea 120 de ant
Al §aptelea sfänt sobor s-au tinut la Nicheia, pentru a doua oard, in
anul 6296, in domnia lui Constantin 0 a Irinei, mamei sale. Si au fost
(acolo) 167 sfinti pdrinti.
Dupd Constantin 0 Irina Nichifor 8 ani §i 9 luni.
Stavrachie 1 an 0 2 luni.
Mihail Evlaviosul 2 ani.
Leu Arme anul 7 ani §i 5 luni.
Mihail Amorei 8 ani §i 9 luni.
Teofil, fiul lui, 12 ani.
Mihail, fiul lui, cu mama sa Teodora 25 de ani 0 cu Vasilie Machedo-
neanul 1 an §i 4 luni. Pe vremea acestora s-au inmit dreapta credintä, §i
sfintele icoane s-au pus iarA0 in bis erici, 0 Bulgarii s-au fdcut cre0ini, §i
literele slovenegi au fost alcItuite de sfântul Chhil, in anul 6360.

* Moxa, I. c., p. 380,11 zice Cufuritut

511

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

Vasilie Machedoneanul 19 ani. Pe vremea acestuia s-au botezat Rugi

0 s-au fkut cre§tini.
Leu inteleptul 25 de ani 0 8 luni.
Alexandru, fratele lui, 1 an 0 1 luni.
Constantin, fiul lui Leu, 54 de ani.
Roman, fiul lui Leu, 3 ani.
Nichifor Foca 6 ani 0 6 luni. Pe vremea acestuiaincepu a se zidi lavra
din Sfintul Sunte, de cltre sfântul Atanasie de la Atos, pe cand era inci in
boieria de voievod, in anul 6469.
loan Timishii 6 ani 0 6 luni.
De la Adam pâni la Timishii sunt gadar 6484 de am.
Dupl Timishii Vasilie Porfiroghenitul 50 de ani i 11 luni.
Roman Arghiropul 5 ani 0 5 luid.
Mihail Peflagon 4 luni §i 5 zile.
Constantin Monomah 12 ani.
Teodora Porfiroghenita 1 an §i 9 luni.
Mihail Batrânul 1 an.
Comnin 2 ani 0 3 luni.
Constantin Duca 7 ani g 6 luni.
Evdochia, femeia lui, impreuna cu fiii sii 7 luni 0 putine zile.
Roman Dioghen 3 ani.
Mihail, fiul lui Constantin Duca, 6 ani.
Nichifor Votaniat 3 ani.
Alexie Comnin 36 de ani.
loan Porfiroghenitul, fiul lui, 16 ani.
Manuil Porfiroghenitul, fiul lui, 37 de ani.
De la Adam pini la imparatia acestuia sunt gadar 6689 de ani.
Alexie, fiul lui Manuil Porfiroghenitul, 3 ani.
Andronic Comnin 2 ani.
Isachie Anghel 7 ani.
Alexie, fratele lui, 26 de ani.
Alexie Murtuflo 70 de zile. Si intimplându-se neorându-iall in cetate,
-512-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

se sculari din toate pärtile asupra cetatii, 0 au cucerit Francii cetatea, in

anul 6710, 0 au fugit Alexie Murtuflo, iar Frincii nu putini ani au stapAnit
cetatea. $i suspinau Grecii väzind turburarea din cetate, 0 pomeneau pe
papa Rimului la cele dintli «pomene§te doamneo.
$i au domnit Teodor cel Mare, Lascar, 18 ani.
loan, ginerele lui, 32 de ani.
Teodor ce! Mic, Lascar, fiul lui, 4 ani. Ace§tia ilia impreuni cu Frincii.
Mihail Paleolog au luat cetatea din mlinile Frâncilor, in anul 6756, 0
iceola au figiduit s'i dea bir Grecilor.
Andronic, fiul lui Mihail Paleologul, dupi moartea tatälui säu, au
domnit, patriarh fiind losif, 20 de ani.
Mihail Azimit, fiul lui, Paleolog, 18 ani.
Andronic, fiul lui, Paleolog, 30 de ani.
Cu totul de la Adam päni aci 6866 de ani.
Catacuzin §i Posinclit impreunä cu Caloioan, fiul lui Andronic
Paleologul, 30 de ani.
Dup 'I acesta Manuil, fiul lui Caloioan Paleologul, 35 de ani.
Pe vremea aceeal-au ajuns moartea pe evlaviosul domn al Sirbilor,
tarul Stefan, in anul 6864, Dechemvrie in 25.
Si dupitrecere de 3 ani, iar de la facereahunii in anul 6867, Turcii au
trecut la Calipole 0 au luat vadul 0 multe täri spre apus. $i de atunci s-au
flcut turburare g neorânduialà mare §i paguba prin tärile cregine. Au
fost si cutremure mari pe pimânt.
Doi ani dupà trecerea Turcilor la Calipole, in anul 6869, au perit
Momcilo din Peritor.
Pe cind curgea apoi al optzecelea an peste opt sute 0 §ase mii (= 6880)
au murit tarul Ure§. in ace1a0 an au ucis 'rurcii pe craiul Valcgin 0 pe
despotul Ugle§a la Marita, Septemvrie in 26.
In anul 6882 au biruit sfintul cnez Lazar pe jupanul Nicola 01-au orbit.
In anul 6888 au fost Chiriopasha* .

* Se zice Chiriopasha, Koptottofw nexoxcx, când Pa§tile cad la 25 martie.

513-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU If. DITA

In anul 6889 au fost lupta cu §rep la Dubravnic.

in anul 6894 s-au intunecat soarele. Si in acel an au mers imp Aratul
Murat impotriva Plocinicului.
In anul 6897 s-au luptat cnezul cu Amurat la Cosova, luna lui lunie in
15, 0 au ucis pe Amurat, primind el insu0 moarte fericiti de la Turci.
In anul 6901 au luat Turcii Tirnova.
In anul 6903 au mers Muth curizboi in Tara Romi-neasci, 0 au pierit
craiul Marco 0 Constantin.
In anul 6904 au biruit Turcii pe craiul unguresc Jigmont la Nicop olé.
In anul 6905 au pierit Turcii in Bosnia.
In anul 6911 au pieritBaiazit sultanul de mina luiDemir sub Angora,
Iunie in 19.
In anul 6914 au riposat doamna Evghenia.
In anul 6916 au fost iarni rea.
In anul 6917 au pridat Vilc cu Turcii Tara Sirbeasci.
In anul 6918 au ucis Musia pe Vilc 0 pe Lazar, Iulie in 6.
In anul 6919 au fost ucis sultanul Celepia.
In anul 6921 au mers Musiaimpotriva (cetitii) Novobirdo, apoi, peste
un an, au biruit pe Bulgari, dar 0 el au fost ucis in acela0 an la Iscra.
In anul 6926 s-au zidit Resava. In acela§i an au riposat marele
voievod al Ungrovlahiei loan Mircea, Ianuarie in 31.
In anul 6929 au murit Balsa din Zeta §i impiratubsultan numit
Cri§ciia.
In anul 6932 au riposat doanma Mara, mama despotului Gheorghe.
In anul 6934 au pridat Amurat imp äratul tara Sirbeasci.
In anul 6935 au riposat despotul Stefan, donmul Sarbilor, Itmie in 19.
In anul 6941 s-au intunecat soarele 0 era intuneric 0 se vedeau stelele
ca noap tea, Iunie in 17, intr-o Miercuri.
In anul 6945 au fost Lumia Rea. Si in acel an au aprins Ungurii lemnele
Turcilor sub Cru§evat.
In anul 6946 au supus Murat pe sirbi 0 au luat Borcea 0 Ravanita. in
acel an au ars Scopia 0 multe suflete au ars intr-insa.
- 514 -

www.dacoromanica.ro
 MMCEA CEL MARE

in anul 6947 au cucerit impäratul Murat Smederevo, August in 27, 0

au scos (de acolo) pe Gargur 0 pe Toma. in acel an au murit 0 craiul Albert.
In anul 6948 au pus impAratul in fiare pe Gargur 0 pe Stephan 0 pe
Toma, la inviere. in acelgi an au venit despotul Gheorghe din tara -

Ungureasci la Bar 0 in Zeta.

In anul 6949 au plecat despotul iari§i din Dubrovnic la tara
Ungureasci, 0 pa§a au luat Novobirdo, Itmie in 27.
In anul 6950 au ucis Iancul pe Mezit beg in Tara Romineasci
In anul 6951 au mers pa§a sub Belgrad 0 au zidit Jarnovul. Si in acel
an au biruit Iancul pe pa§a in Tara Romineasci, la Ialovnita.
In anul 6952 despotul Gheorghe, trecindDunArea cu Ungurii, au ie§it
la Zlatita 0 au bätut pe pa§a sub Ni, iar 'Ruch baturiNovobirdo. in acelgi
an 1-au pridat Taut 0 au diat oastea sarbeasci la Sitnita. Tot in anul acela
despotul au luat indArat Smederevo, August in 22.
In anul 6953 au pierit craiul Vladislav la Vara.
In anul 6955 s-au cAsitorit Lazar, fiul despotului, 0 fu pus despot Si
s-au cutremurat pimântul de doul ori.
In anul 6956 au mers impiratul Murat impotriva Moreii 0 au bitut
Toma pe craiul Toma § din Bosnia.
In anul 6957 au bitutimparatul Murat pe lancul la Cosova, Octomvrie
In 18.
In anul 6959 au murit imparatul Murat, Fevruarie in 4.
in anul 6960 impäratulMehmetluandimpardlia au ziditCetatea-Nouk
din sus de Tarigrad.
In anul 6961 au luat impAratul Mehmet Tarigradul, Mai 29, intr-o zi
de marti.
In anul 6962 au supus impiratul Mehmet pe SArbi 0 au dirimat
Ostrovita. in acelgi an au pridat 0 pa§a (cetatea) Chisline 0 au prins pe
Nicola Scobalici.
In anul 6963 au prins Iancul pe fiul lui Feriz beg la Cru§evat. Si in
anul acela au luat Melunet Novobardo 0 Sitnita, cu cetitile dimprejur.
In anul 6964 au prins fiul lui Silaghi pe despotul Gheorghe la Cupinic,
515-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V: DITA

Dechemvrie in 17. Si in anul acela s-au suit in scaun craiul Vladislav, fiul
craiului Albert. Si Iancul au biruit pe impiratul Mehmet sub Belgrad,
cu cristo§ii* , Julie in 22. in acelai an au riposat §i el la Belgrad,
August in 11.
In anul 6965 au ucis Ungurii pe cne azul de §ili Orlih** la Belgrad 0 au
legat pe craiul Vladislav. in acelgi an au riposat despotul Gheorghe,
Dechemvrie in 24, intr-o Vineri. in acelgi an au riposat 0 doamna Irina,
sotia despotului, la Rudnic, Mai in 3. Si in ziva aceea au fugit Girgur 0
tarita Mara, sora lui Lazar, la Meluned beg, la Poarti.
In anul 6966 au murit craiul Vladislav, fiul craiului Albert. Si in anul
acela au riposat despotul Lazar, Ianuarie in 20, intr-o Vineri, in al treilea
ceas din noapte. Si in acelgi an au luat pa§a cetatea Resava, Mai in 10;
apoi Golubatul. Si impiratul Meiunet au luat Amoreia 0 multe cetiti de
acolo le-au trecut prin sabie.
in anul 6967 au fost Chiriopasha. Si in anul acela au luat Turcii
Smederevo, prin Iulie.
In anul 6969 s-au risboit Meluned in Anatolia 0 au luat cetatea Sinope.
Si au mers apoi impotriva lui Iunun Hasan 0 s-au intors impotriva cetitii
Trapezont 0 au mat-o.
In anul 6971 au luat impiratul Mehmed toati Bosnia 0 au prins 0 au
ucis pe craiul ei. Si in anul acela au luat Ungurii cetatea Iaite 0 au trecut
prin Maciova. in acelgi an au riposat Toma Cantacuzin, Iunie in 25.
In anul 6972 au mers iarA0 impiratul in Bosnia, dar n-au putut si ja
cu risboi cetatea Iaite, ci au fugit de sub dinsa. 5i Ungurii au bitut
Zvomicul, dar nu 1-au luat.
In anul 6974 s-au risboit imp iratul cu Arbingii 0 i-au pridat 0 mare
multime din ei au tiiat, §i pe Schender 1-au alungat din tail, 0 au zidit
acolo cetatea numiti Coniuh.
In anul 6975 au mers impiratul a doua oari impotriva Arbingilor 0
au pridat Tomornita.
* Cruciatii; cf. la Moxa,l. c., p. 406, cristo§ii.
** Ulrih.
516
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

In anul 6976 au mers imparatul Mehmet impotiva Caramaniei §i au

cucerit cetatea Gavala 0 multe alte cetiti de acolo.
In anul 6978 au luat impiratul Negripul*.
In anul 6981 s-au arkat o stea luminoasi, cu cutremur, lanuarie 22.
Si in anul acela s-au rasboit imparatul cu luzum Hasa n, §i au pierit acolo
pa§a de Romania Hasan Murat §i multi altii impreuna cu el, la ap a
Eufratului, August in 4, intr-o Miercuri.
In anul 6982 au mers pgaimpotriva Scodrei, dar n-au cucerit-o. Si in
acelgi anl-au ucis Stefan, voievodul Moldovei, in tara sa.
In anul 6983 au luat Turcii Cafa.
In anul 6984 au mers imparatul Mehmed impotriva lui Stefan,
voievodul Moldovei, 01-au biruit, i intorcindu-se de acolo au dirimat
masa vitejilor Unguri de pe Duare.
In anul 6985 au raposat domnul Stefan, fiul despotului Gheorghe,
Octomvrie in 9.
In anul 6987 au mers impAratul Mehmed impotriva Scodrei
incercând asupra ei multe me§te§uguri de luat cetdtile i darâmind zidurile
pierzand multi osta0 sub dinsa, n-au putut s-o ia cu puterea. impdcandu-
se apoi cu Venetienii i intelegându-se cu ei, când se apropie primavara,
acegia o deterilbrcilor, afard de locuitori 0 de lucrurile ce se aflau intr-
insa.
In anul 6989 au trecut Melunedimparatul cu oaaste dincolo de mare
0 au raposat in 3 Mai, iar imparatia au luat-o fiul slu Baiazit, Mai in 19, 0
au alungat pe fratele sAu Cem**.
In anul 6990 au trimis impiratul Baiazit pe Munat pgaimpotriva lui
Cem i 1-au alungat din Anatolia. $i in acela§i an au fost sugrtunat Alunat
p ga de ate imparat, la Adrianopole, Dechemvrie in 6.
in anul 6991 au mers imparatul Baiazit impotriva cetatilorlui Stefan,
voievodul Moldovei, impotriva Chiliei i CetitiiAlbe, 0 le-au cucerit.

* Negroponte.
**Diem.

517
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU il. NIA

In anul 6994 au bitut Misirenii* Anatolia. i in acela§i an s-au sivir§it

despotul VW, zis Gurgurovici, in tara ungureasci, Aprilie in 16.
In anul 6995 au ucis Tamil pe Dtunitru Iaqici la portile Smederevei,
In Octomvrie.
In anul 6996 au riposat doamna tanta Mara, fiica despotului
Gheorghe, la Ejeva, Septemvrie in 28. i In acela.5i an au bitut Arapii o
Misirenii oasteaimparatului Baiazit, In tara lor.
In anul 6997 Arapii g Misirenii au bltut din nou pe impiratul Baiazit,
In tara lor.
In anul 6998 au murit craiul unguresc Matia.5, §i in Tarigrad s-au arkat
un semn mare, cici dzind de sus un fulger de foc, ca odinioari asupra
Sodomitenilor, au aprins iarba de pu§ci, ce se pAstra intr-o biserici, o
pu§tile imp Arite§ti, §i multe zidiri §i case turce§ti ce se aflau in jurul acelui
loc, impreuna cu toti citi trilau in ele, au ars.

* Egiptenii.

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

ANEXA VII

STARINE

NA AVM' TZDAJE

JUGOSLAVENSKA AKADEMIJA ZNANOSTI

I UMJETNOSTI

KNJIGA V

U ZAGREBU 1873

U KN.112ARNICI FR. UPANA (A1,13RECHTA I FINDLERA) NA ',Roma).

-519-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU DITA

Tipik Romanov.
Rukopis neko6 hilandarski, sada berlinski.
Jo g i sada ima znatan broj rukopisnieh tipika, kojima svirna bjege
nekog jedna doznovina crkva srpska Po svim krajevima srpskogo
naroda sve do srpske opine na svetoj Gori. Taajem viekova neto
ih propade, neto dopade razuih privatnih ruku, odakle ib redovita
put odvede u javne knjiinice, ma bag tako razdaleko, kako je od
svete Gore do Biograda, od Biograda do Berlina, od Berlina do Pe-
terburga. A gdje su jo g uz put Zagreb, Ljubljana, Be d i Prag!
Kad su mene onoinlani nau6ne nakane naputile u Berlin, znadjah
da du ondje nab takodjer nekoliko nagega blaga, naih starina. 2ali-
bog ja im ne mogah posvetiti onoliko vremena, koliko bi htjelo,
da se poe,rpe sve spomena dostojno iz one zbirke jano-slovinskih
rukopisa, koju pok. Viik Stef. Karatri.id ustupi kraljevskoj berlinskoj
biblioteci. Sarno nekoliko baienilt dana g. 1871 bijage ineni niogu6no
baviti se oko one zbir:ke. Skoro nadjoh, da su ondje najznainija to
dobom to sadriajem dva rukopisa, oba na kai, pod brojem 48 i 49.
Ovdje bit Ee ried o rukopisu pod brojem 49.
Koliko ja znam, najraniji spomen o tom rukopisu ima u MiklOgi-
6evu rjeduiku, gdje se veli: Tvpicon chilandarease, cod. membr. saec.
XIV. serb., ohm in COO Ipopk ov Rocatu, postea Vuk. Ste*
Karadiie. Miklogie upotrebi taj spomenik ne samo za drug() i7danje
svojega rjednika, nego i u Monumento serbica nagtampa iz niega
spominjanje dana, u koje umriege srpski vladari XIII. i XIV. viola.
Sr. na gr. 71, 84, 115, 177, 214, 23/, 246, 549.
Kako prije tako i poslije Miklogiea, ne opominjem se, da sam i
gdje i ried ditao o tom spomeniku. Rukopis pisau je na koii, u
8-mini, Po 18 redaka na jednu stranu, ima sada jo g 275 listova; a
nestaje mu sprieda nekoliko listova, kako svjedodi sam tekst, koji
pod 2 danom mjeseca septembra oval() podima (Da sadagnjem prvom
listu) : utic povirt. vron(rt)Ao commie** (0Th 113(C) npo(o). H T3K0 CTBO-
pH(K) ic(v)ine G1TBOAHT-111 LITCTO CHOW. no npo(n) sc AM(N) p.11111.1h BCH
H THOpH(fh) (ocuy(an). ¡HUMID. UCpCU aara(c) litiO LIOAIITH Ce. H oi-
pca:Acou uou3N. cuoAono rocnoAo con. AillIn(0111) 1131;14.
Yer).11111C itd. Za oven sliede redom nijeseci i dani, kako iglu crkvena
520
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

4 V. J.AuR'.

pravila; na kojoj strani hin dan sturti srpskili sve-

titelja, ondje je i taj dan i fina onoga kojega..
svetitelja zapisatio na dan
iste strane. Smrt cara Mana zabiljdena je oviem nallinom pozla-
deniut slovima. Ovi su dodatci pisani koncein XIV. vieka, kada i onaj
zapis, o kojent ¿u umab govoriti.
h samoga rukopisa, koji Ce potanko ocieniti tko se jednorn stavi
na stare tipike, navesti ¿u ja ovdje san» jeduo injesto Na 1. 10,5b
i 106a u mjesecu februarn dan sr. dolazi iza drugib svetaca ovo:
Ri Me (se. AMO.) npinmostararo 1.01.111.1 Harnero el(1.1C10111 11011.11.0 U100-
Th
cp'scerrro. cAovmca reney nonlv'ce, LIKO 5é KOAHTI IlptACTATC111.
Tponapk. R0ZICYK111010 caaroxtvirre HrIOCKhrtleCC 110 cup'ru 110111311C11111
11

CBITAOCIls ZIITIIII numero, uypo 161A1.015261111111 IlptITTILIK111111111,

paqs 110111CH 111011n. H 1110All COK Humear. 1CCH NI CKT.T01( soco (ili
Euro? ) paaovuma. Cyucrone ()TINC 11:11111t, X1111CTA CONIL 1.101111, Aapourii
maul. asnino 1411110CM. To je i sve. jer n. pr. -u sv. Savi nedolazi ni-
kakav spomen.
Kad je tipik pisan, tko i gdje ga pisa, dokazuju ove rie6i, napi-
sane na posljednjern listu istorn rukom kojorn je sav tipik pisan:
EllilrOASTHIO 11/11A1,110J XplICTA 11 110tYlICTII1C, 11011CLINHICIII. nannso
['m'Imana urovuena nunca CE 111/11104 C1111 llk SITO 010:10. 1111A. Al.(t.
godine 1331) rptiommu l'aman!. xpOLIMII 11 ramal ii Aovincset. to-
man Gjervasije bit Ce onaj isti, o kojern se porninjo u IVIikl. :11011.
Serb. 86, da je g. 1327 dorIao k Stefanu Urdu III. uparrAc nomen-
CT1101( Ull KICCYloCTHIll nroyuen CucTur. l'opa 01.00113. r.oropuAlIipc!C113.111-
AdtICKIIK, IM/1. FIC(111.1CIIIC Clb WIT11111.111 Mofie biti da SC niega tiì.e i
ono, Ato Mikl. M. S. 125 govori o posjeti cara Otgana na Setoj
Gori g. 1347 nCitarocRottente upecus, orri» nptapkxciparo tilYCACTRO flirt
oAmararo pesoy nroyucna Nk rCr1111111CIA u Taj Gjervasije bi toin pri-
likom sjajno nadaren u optrioArnmaro urovucua sym, flephicacu wAl-
pomaxV. Talco dallo bjeAe Gjervasije, kojega zapoviedjii pisan bi 11;18
tipik, igumanom svetogorskim, i to manastira bilandarskoga (si p-
skoga), medju godinama 1327 i 1347.
Nu tko je. bio Reman? Iz srpskib spomenika mamo saino 7:l onoga
Romana, koji se g. 1365 poininje kao ncrapkilk CKCT1C l'opn Anona"
(sr. Mikl. M. S. 172) a bjeAe sinom Cenarrompayopa IçìalluKr i bra-
tom zle uspornene Vuka Brankovih: sr. DaniCiCa rjeCnik s. v. lipaukuo.
Godine se ni malo ne protive, da ovoga Romana. koji SP veí. ..star-
cem" nazira g. 1365, smatramo i pis.cern nariega tipika g. 1331, u
njegovo mladje doba U samom rukopisn iwa neto, S'io me navadi
na tu misao. Na 1. 270ri cita se drugom rukom pisan°, nego li je
tipik, ovo Ilpinuncuo ROICLIO 111/1111 HONCA1111111101, 113 rK11110111 110 11

CILIplall. II KM CON 1/3110A11 110 HUI, AA CC C1C NC (OCT311111 Ni. COKIIIC

CHAIN111, AA 11C emulan Hamo 11:1CTKC. Sinisao ovieb rieei bit ee taj, da
je u Sv. Gori, naroilito u Hilendarti, u svoje deba ustanovljeno, da
se pominje Vuk Brankovie i Za ivoIa iljt.gova (kao ouo u Glasniku
XI, 195) i poslije smrti, svaki ponedjeljuik. Sude6i Po ruci, koja je
521
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRUV DITA
TIPIK 1:0MANCIV.

ista s niie navedeniem zapisom, ovo je pisano g. 1353, dakle jog za

ivieii i Romana i Vuka.
Pomenute godine 1353 upisana hi u nag tipik ova svei3ana o b-
nova pominjan ja srpskib ktitora u manastirn Hilendarskom.
I. 271 In AApoKh 11C3AAhlfelne CC WTh
MIMI& seraIl HA 3611311 110A'Kor'ffic CA H 30.1111.11H1Inh qapicriouk IICKCC-
HOW 110A0VY11111C, raaromo ac ClICTAIV U ortnoAosuaro calla mama° CV-
moms mosaro uypoTongs, u rto HUTH MIA WO IfeAHKAtO k CKeT11-
WAWA CKCTAL1(r0) Cgor, r.iIuuiiIv.i Klt yrumpoui, CKeTtll II m-
111E111;11 H ThCTIJIKU 1O611Tt311 Xnaan'mpa. TOAC M AO MILS 110 poAu
oxh stuunoxi, colepoiCuffla. 1161h, pamAcr'ulc cc COMICTI1h11010 1U06011100, II
TM Kb MIIKOTS C1101E611. 11011111AK'Ine CC W Milli II CRCIllelelt11 6.1611TKAU CCII,
MA311'11011 poprean H nrtpoa,urcan lurk, Il tecaytut. Aouoaficuoich molt-
autuc U cima,autc Kb U011011 Ih%Uh, 131402KG II MAMA Nouso Item. Ii0111
110 HA16, 3AtCh 110 uueuoy 611111X0616 A631 Or:11611 II le HL. UK ce II II 10 A le
.K3. IlptCTAKII CE 1.10113N11 uoApoymuic CKCTer0 CyLICWIIA, IAATH
Me ammo CAK6 urormpa ammo xpaua Ce1.0. Utccqi 11,0 (T 0 G p A)
.KÓ. flptcriou Ce KeAHIMI K13 LIIIAOCTIIIILINh Client, Klan coLsior.Ku CTe$A11
Oquouu,. c c I.1 u 0 IC 1; p a Illptcratui Ce IlßhK 11.911113 CpaCKA
110p8MIIIC CTC0113 qapa ophoaro. uoumui Cliriciusa, u U 0 IC 6 p .r i.flpt-
cram, cc (vow, upaal. rpm,. U tccua Ac ic (c u s p a) .r. Ilptcramo cc
OpOuII iipI. u'ropn r.rniu. opkuaro liA(13 CTI43113, o (C p a) .K.
liptCT.11111 CC [Thum' IpI. Cpt.calcui. II l'plauouk. IiVPk CTC413111, U t c e
LI A p4) 3 XI. Ilptcrausi cr. Ercqsauk loam, 01:01K7IICTIs 11011.1C11, AKTO ,201K$.
- - II C11416 cuinc 1111C.111.11611.11. ClICT111611. rocuktauh H liTIITOP(61.1h U.1111111 1.16
KCTIGAIC11.1111 1:11111C 11r1KMAI: 11.14.1. lant111111.1111 40Th1111 I riaTI1131.111 HAW HIM II
KI. TI11111116 331111CAMO Houov;GAI) 11x1. lfl Alm, oycocuou icro IIKKATH. .111.
alUlullilpi. Ch Clitlf131.1 11 11.0011 KilATII u Cl. II 111131111.140/11h K'CAKO AtTO. TA-
KOMAC 11 11.1111111 311T0911.1 I1.1 1.11.C.11, 110C11All ifíC 11 AO utimat, nooroy
uptucuov lI3IIlIllIIO II AO MICI. 1:1.1 11611111, UCTAICAICII'111 ClICTIJ111.111 01ThIllf II
1113T11134111 11.11111161 II1:111:TIJIII.11. NTIIT041.01A1. KIJII/C IIIICAlen111411 1101.1CH6.
11.1 II afacnniciir. 11.111 A1'111031.1 1.1h oaua:manocut. Han VA011tY1.CKIJIILII, OM.
tylpcusocul,111 IICIIAIUIS 1 31110K1Als 1CTAKAIC11.140y. U111 MC mama omptra
logo: cc Kl. TO Krum: UI. fOCIUTTAlf opt.r.scruic soropomuic Xuaau'Aapt
Ch voila 111-0VLICUOlah fil'HIACII6CTKO1(4011111In Kh 41614TKAH TOKIC, LIN0fil KM-
3.1 II fill 11U611111 LICMA0V COCIA10 1101.1 CHOy CKCTIMIX16 H1.1111 KO
TOIAA ThIlICIIIC CC II raaroaaxoy, UAW leCtUls Ilk ICAHUO Al NWT' Cc. UN
GOICIIIC CC crpaxa soamm 11 3.11101MM II TIMIIKA CROWN'. KTIITOph, Ht-
ACIIC le 11X1. II rpoo,i. cKertu WIMITKAH CCH, NM: 110TOKAIIIlle
CC LINO ghlTH Ici. IfTtUICHIIM ulutouoip'mouuk 11 CTp11 II 11111.1 h, A HAIIIIAYK
callow( 11.1111CUOV, 31.0K01111K.111C CC feCC Kr/ATM:TIM InfiC 3AT. 110 mount 113-
ICetOUOKAA CIICoC, WIT001101IIITh CARA, CTA-
11 114:AXOLI. CC: A36 row 111'0V1.1611
map, Haptocula AA111131., cram!. nop'ra KACIIAIIKKA ANACIIK, 1111011Will runup'
Icpoii,i,u:, II cu'aucoapo. unrponompri. Aucouocuoc. opoororum
li pohIrouLlIi Ilcwi lITI,, CTAp1.1116 1.1111,CALLM, CTAplollis LIAOCH, CTIpkIpI. OCIWAOCHIC,
CTAf0.116 fcpacouk, IIP01111011011.1 IIWACA411., 11p01111011 AAKI1Ah, crapmp. ikon°.
wen, upouumuouk Aauncuo., crap* ficomocmc, vraphilk 1141311111C111C, I IWACA$11,

-522-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE
6 v. JAW.

liraeonb, n Aoyaos'unsb non fpnropine, non Aaspeu'Aine, non NnsoAnub,

non fpnropme, nook RANCH npove &CC BpATLCTRO, CL liXu 31'oso-
¡Haub u CL CLIMTWL11, clip u Ull oycvasucuo, uone Et nptA(u) OyCTA11-
111eNNO camp' II spanuatni NA11111U11, UN LILINIA He p430pncu0 NI nave no-
TapbAncuo 11 raaromemo (aye B.C11 leA111111111 Gym , 110 1ICTAH/1E21110
pyme uncam'youoy Aa soyAem: semi, Aa nosy' Ce, n'inewunn CL Cat-
qutua &Cell span II CL npuans'woub U naorrpnia mown' NO um,
'CAN01101( Bh ALIII °venom nro, 114 RC/1MA° A2TO, 21110Ze Millen AL
CeUh nunnit MIMIC II AWL, UtCelll, AO n'Atme soroy xovelpoyII C611 uo-
amra. CTLONTL. KT01 All 110 NACh NACTO/C11 CMS p430pWrk NIHIlO IIIICAN'1101e,
(06112TAICH Ce NAINALCTROVIe Oh ClieTt11 6MLITIA11 COI, 11011 marosopo)Ub Nt-
KW', WM CIONUL 1164106eNNICUls, TAKORATO pa3OpH rocnoAk sorb n
npsyncra Kr° UATI1 11 1,0 KM NA NIEL& 34110112A6 muumuu, ICTIITOph
BUIlle 11HCA11.11106 10611T2AN Cee, II Al 111CTII 044TOCA0B6111, COAL B'Cer0
cbsopa xnaan'Aapcsora, HI AA leCTL KA6T6 11 TpLIMOTh 3At N ILL soyAoywn
M, MUHL.
Cu °mama, nouemoy CR6261206 leTHT(Oph 'MCA CO 110116421111161/1 BCC
ramm. BI otro, (soap, macula noms(pa) .T1., 1141INTA 2.
Litceya bola .v. Aboab npurasu Ce KOCTAIIAII1L Aparann. MtCellA
IRMA .61. ALIIL OptCTARN Ce RAATOYI,CTNICIII KIM31. AA3ApL. IhCelpa 100T06p1A
.5. A6111, npscrasu Ce HAM gp21111i0E11111.
IvitCelp noicspla ALIM nptcvasn CC 1.1011ANH 6Tpocnnif noApoyaaue
esevaro Keen Aa3apa.
Ovdje jo oi.'evidno sve.,gLo sliedi lia godine stoa (6861--1353),
kasuiji dodatak, ali prva 3. redka pisa jo., kako se iui, isla ruka
koja sav zapis, Sa1110 1110%P. biti u drug()vrieme.; nasuprotiv je spomen
smrti Efrosinije upisan pullo kasnije, kako se zna da je i innrla istom
na poCietku 15. vieka.
K ovomu zapisu dodajem: U tekstu sanioga rukopisa, na dim,
pod 7. novembroin pominje se line prve carice srpske, evo ovako:
uptcraKii CC lIiki lpplIlp cphn'cio CalICARCO-A. Mikl. Mon. Serb.
br. XCVIII str. 115 pogrjegno je nagtampa.n dan smrti Uroga Ill
Neicspa s." nijLo nowspa .13.a

Da skokuemo na gasak -iz Berlina u Peterburg. Razumije se, da i

ovdje inia nagill tipika, bar dva glo ja znain, jedan iz XIII, drugi iz
XIVXV vieka. Ja imah u rukama onaj prvi stariji, koji ve e Vo-
stokov upotrebi kao izvor za svoj rjdnik. To je rukopis riedke kra-
sote, pisan na kogi, u formatu srednje C:etvrtine, ima sada jo g 265
listova ; na svakoj strani Po 24 redka krupna, razgovietna pisma. eim
je ta dragocjena starina bilge onomu vremenn, kada. sv. Saya osnova
crkvu srpsku i probudi u njoj givot literarni, tim prije mogosmo se
nadati, da C:e so mile uadi puno tragova iiva spoinena narodnieli
svetitelja. Moat biti, da bi to i bilo tako, da nije neka zlobna ruka
nemilostivo haraiIa Po tom veleliepnom spomeniku. Evo, gto nadjoh:

523

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU DITA
TIPIK ROMANOS. 7

Went sporuen sv Simeona (13 februara) izrezan list! isgtem

sv. Savu (14 januara) izrezan list! litem Savu II (8 februara)
izreza,n list! Nadain se naei Stefana Prvovjenanoga (24 setembra)
nema mu spoulena; i tako ido redom. Sto listovi poizrezani, .Sto bez
spominjanja narodnieh svetitelja. Ali da., neto ima ipak i tu. Na
listu 93. dita Se ovo: MUCHA OliTeEpS .KH. 111. motile (Amh) cmeTaro H
npenoommro 0M1 miner° Apcsnia ApX1e11HCHOH5 cpscmaro. Tponapi ram
.to. awe KOSlIWL. LIHAOCT111111 11ACTAKIIHY6 11 5AAr0OrpO5HIO CKpOKIN16,
iLctUI.teT191.31/11. 1CCH, npamostpluo OVYHT1110, aroxiepeoun. 60MhCTKIAIOIC
mospconne, CAME HAM ApCCIIHIC, 111111111111. KIJC(T6 iii moida KISCO 38CT0-
MM. TVA% 1.101111 XpHCTA cora HpOCK1.T11111 aoyule value, ,aa HE Nord?'
()Town', 116 H npoT(aco) csooy(mcit) K MOM. HA anT(oypruto) mint
Icpipxouh.*
Od neslovinskih svetaca spominjem: ;mega uarra uptnoaommaro
Cutana ASSUSTCKA satceola YAM .5. npinioAocuaro 10T6111 Hamer° MAMA
ASAI.LIAT'CliA; 1110HS .S. totno,tommaro 1111ApHIONA
Na listu 46 inta ovaj zaglavak qpkuounaro uocataompanna
THHHK6
KbIlepoycasmat CKETIIIC KAKplbl 11011110A061121f0 H sorottocuaro maulero
CAW. CHIC WM HOCMOKAIIIIIC ELIKAICTII 1111 upoynxi Ku Hepoycaanut
11

CIEET101. 1.10111CTIlphb." Na listu 50 dolazi molitva, gdje se pominju

molbe, SOf0HOCIIIIM (OWN, H5MHS6 CIII.MOHA II CSKIA"
a to su bez sumnje srpski svetci. Na 1. 69 ima zaglavak ovaki:
Ilocat,lomaoutc qpkmomnaro 11111111M u ckspannte scero SSTS 321111111alf (0T1.
',map ccsrcspa fl.O (mega asroycTa. Za tiem dolazi kalendar, gdje
se na 152 pod .s. (t. j. augusta mjeseca nalazi LIOAIITKA mao
1.
Poslije ovoga sliedi nekoliko psalama i razni 61anei iz
teologijske literature.
Pom.enutim sprieda spotuinjanjem arbiepiskopa Arsenija, uasljednika
sv. Save, siadjena je granica, iza koje nazad ne mogage biti ovaj
rukopis pisan, t. j. godina 1266-1270.
-t Hludorljevol kolekeiji rukopisa. n nekoj mineji La Oktobar (psalm je g.
138S) tow pod istnn danom op'Sirna sv. Aroemju taint) e 1t, t ovaj
tro r.
** .1ko se iz ovieh riet tnoie fisoditi, da je u peterb. tiptku isti tekQt jeru-
solitaskoga dicha Savina, koji prvi put kako se 6ini prevede arinepiskop
srpski Nikodim g. 1319 (sr. (Jlasnika knj. Xl. str. 189-203), tada Wont°
znali, da i peterburgki rukopis spada istom u XIV. viek. Ali dok se Oa
rukopisa ne porede iz blue, ne mace se to znati. ['rijo snide se rel:i za tipik
stpski zhirke Hludovljeve (ir. 122), da je priepis Nikodimova prievoda.
0 dvjema vrstamo..lipika. studliskout i jernsolimokom, nekoliko
nitiph opazaka n Gtenijah moskovskoga obisClestva, u knj. 11 za g. 1867 u
Monk,' pod naslovom: O caaasneuitxi, nepesoAaxs uepsoottaro iloroe.ty-
aieNtaro yvrana."

524

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CFI MARE

ANEXA VIII
CHICKA AKAILEMMJA HAYKA H YMETHOCTH
HAPOJIHA BHEJIHOTEKA CPBHJE
MATHUA cencKA

(DOTOTHIICICA HaLIAFbA KFb. 7

CTAPN CPACHK 311111101

HAMM
KH:441-A 111

Civinto it ki cpealio
lbYb. C10.1A110Filffi

beotpaa
I QM.

525-

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

2.
3AII1CH O CMPTH BA.A4AJIAL4A, APXHJEIMCKOZIA
1IATP14JAPAXA.

Pyiconnc y )(ohms cy sa6eaezesit Ataa!! expTu saaAa.aaga jecy

THHHIIH. HajcTapajti O. H.H3C je
POALW408 Tunux oi4 1382 t'omite y Bepatmcitoj 6116..atoTexx (St.
V, 5), y HOMC cy AouJimje AoAasare 6eAemso o cmpTu AHRHOCTH ~Boje

Apyrx je Aantmtx deeloolcor o,4 1416 roAsse y Hap. Bult: 6p.

590 111/je cy Ge.senme u3Aase y Archiv-y Jarshesy XXIII 630, n y
¡tome ey H saaAaoxx M apxsjensexons ea uaTpmjapcsxa.
OA o6a je cTaptt MoroAmmoe Tuaus nucas 1319 roAsse, y Hap.
Bs63soTemt Gp. 6 (P.I. XI, 94) a..lit ce se sita ItaA cy y mera pm-
mese Te 6eaeume. OH ce sornyxo caaze ca 6eleuttcamx4aumaitems,
cem HITO y sexy Bota Tm( nocaeAma merpsjapxa aoja cy Tamo.
,J,a_se ce ose Geaemxe Haaan y pyxonsoixa;
Pyxjassesexor My3eja 6p. 1458 (Ces. 51);
MasacTspa CallHHC (111031. B. K. 1882,.33);
Ilpamsor myseja (Wad.. Pyx. 37), H jom y nexuri.
1-1sze ce wramnajy samicx tipsa Asa pyicomica y xemans, a y
nanomesasa oAcTynama no A,pyrxx pyKomicsaa. HITo ce Ra.samt y
Apyrnm pyxonncnita MH osa Asa, mamita ce Aa.se y npomatemy.

Pomaitoe Timm 1382. r.

6000 Ainoeinp H gfAHKHH)Ch Aman'. H4CA4AK16.1111 Ce WVA ICCIApk-
MHTEASI nora, H HA 3FILIAH noAsanritui te H 31FLI4IAHHUIL ItApitCTROW.
HIRICHOIC 110A01(1HU1, rnaromo HIl camtro H nrknoAosnaro WTI4A
kmintro Gyufwne, noftero uypoTo.nalAs H no IMkTii CIMA pero El-
AHKAr0 k CiliTHTIAnk CHITAIA(r0) Gmtoy, KHEWHIlk Kh HAVAt

526
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE
68 ItOH5JIl a A 11 e

XTHTWpOILIk CKET*11 H CKU4E111:11 H WGHTIA11 XIMAl1'A4ps1

(DAIL T041 H AO Hk11118 no 000 Hp. ta4WUXh COVp03.11111Uk
ptUKAfellIf CE GO;f1kCTBI.H010 410601U110, H Tkl ah MHBOT* CROIEUk
norkweewe CE W CEUTtH H CKEIVEH'Erkli WCHTtl1H COI Ck3AAH'HOH
p0AHTEAH H HPTPOAHTEAH HKk, H feCaltkUll A0110AkCTBOUk SAt-
AHWf H Ch3HA4IIlf k 110KOH HAUL, UKOME H Wang 3p111110
RW11 ME no Hp. 3,3,-kck no HIAMOI( 1111LHrOUk Akilk 01PCIUMIU /irk:

6001 MtC11441 1110A111 11P*CTARH Cf U01111KH FIHACTACHA, noApoy-

am6 ceiTaro GrUlOWHA, WITH )Kt CHET4r0 G.KD, KTHTOpil cerrero
Valst
Y pym. Pym. M. up.1458: Giro (jy.ia) nptcragn et nNACTIICHUI MONAXTII: 110-
AOEMilie cumin) Commums, MTN *1 curaI. Gas*. (Ceo. 51) TARO i y pym. matt.
Caaame. (Meo. B. IL 1883, 33).

5002 MACELta A1K(TOCIM) iiA nptcragn Cl KIAHKH Eh IIHA0CTHH18)(k

CEITIJ Kp4/18, CpkGCKH GTE4s4Hk 01(p0Wk.
Tauo II y TemeTy 1104 Tlibt

5003 I10EI8 H0166(14 npicTaan Cl ElpILEA 144pH144 cpkn'caa,

noAp8acinf GTE44HA topa npkaaro, 1.10,14KH
Texcry: BrkeTum C, nindia gfoxita cokn'eNa 6411Caller4. Y pyR. wan. Ca-
011R0 : ....401ClafT4 MeNdife. (111814. E. K. 1882, 34

5004 H 1101441 nptereen a Orpotuk KpitAla

Tatto a y Teecry.

5005 Aliatta Ate(euepa) 1; nptcresn Cf Ovpowk topk K.TOpH,

ChMh tumour° i4tl04 0111114H4.
Y Tarim,: Alliteno cer Oh nate-raam ci Olosaa. 1011

5006 H Are(iuspe) liPtCTARH CE flpliK141H nap'. Gpkeeteuk H

PPILKWUk Kllok GTIIISAHk.
Y Temcry: Atteeto ewe .E. fllMaIh aware top. GOLCAlemi. ii rfILKOAll KVA
014ama.

6007 Alitc1144 Lupge opimigH cl GT144H1. HP114k, OfLUKTHCTk

U0114X1., AtTO
Tamo i y remory.

5008 H CHUk HMI 11HC4H'HIJUk CEEETilUlk rocnoAain. H KTHT0p0Uk

114111IHU SCT411/21611.110 lAWE npt*A. neck 0111`111HUI1 WTIB*101 H

-527-

www.dacoromanica.ro
 naaharnav A lam
livE H.)14 o 11.1,1Y4 'VTIVINVVI:11 mirirtixav \ II Ilk:it'll XI'.

tinemixdm `111111111vli QIW3IIUVE

H oVz)ono lam na
1.1n1MH.L.
RHIFISIWO 9IHH3II1U
OJOI HJ.V14U ,la i-H.
nnvitil.ma 1103.11
H Intmi.mweidu out,;,a OJ4V ttueouri. u vn PId.L3 -UY
vo(thoi VH HY4.V201j INC H OY TV0514.H ./10JOH111 AOH/114.d11
`110M'VNIMIIEH H OY 43VH 1111113113 V41.119iVIVP.LIR H11HPI.L193 Orman
H nnrutuds H11HITIVH 4r1H14.1.1113 mnodemiiws 1M1411 91111H.HV3HU
'Inunou vY twit Immounu(s),ve HVH 41111VoillitY immuiniteunntrn IIVH
nnimuolul.uovt, 4in9minodthiarto JiS R.Yenvivuou nt'l.souve
Ji4311.1191V11 II 151C MINH 31hOlV.4dSM 13 111 M.L inl.da 13 -195I41
HvH..I. 9111.1./1134.f1U 1/1FIY0d0.109 1.drY,HVVHX VYJM.L 9noll3rl.,k0J11 V
IMH11101.kILLVIHMRJH 11 HVI.J.119M HIM.I. 7.101411 1111111ELL3H irtignto
RYwin 01111903 m ./40H/110U :10MJ.H.L.H Htil.H OH vVioi.
41H14.1.1113
irtintma. i3 H VIOIRIVOJVVJ ONO 111.2.11
01111V94 VY ,.1.910U !i3
Hri 3W id19109 33 4'IVd.1.3 11149CO3 H n nuntam. 13(11.L183
41do.LH.1.54 IffilY4.11 9111HI.VO3OU 11H H 1.1,A0d.L m 1151..L1113 liv1.1.1451M
'1133 151CH irtuiVRdi.ou '03 05111 H.1.119 411 9IHHJI1I.LR Inntin.rtionovan
11 InninnuntLa V 1hVUHVH A051Hg1 1.honimvn 1111,1111d0HOJE 13 13.11

011.1.34.1.Vd51 /NCH .'YE ou Jtoninn .noXrmiuni siev VY.10.1.

latnionmdit. 9.1.tivouodiiin 'nurf) 1191i1V.I.3 -1111.1191
11513 1h1dVJ.3 VJIIHU V89111VH3Vg `91143VHVV1i snentioun
unl.v H 111JVH3HV.513 niiivouodimn '9iH3IIHMHV -HOdU
'9uiniw3i9 lunnito.modu mtPultua
'tfittvw nirtdvi.a 191n3taVoso mlynfri.a -omitodu
Inon insimaymll snotioutiodu Ittimitu.a 'intfodoy -ounodu
sinon innnitriry 411,1dva.3 sminaottmio vinsidn.La '91ti3rtivt'u 'ISPV3VMH
'won "miN.Itiduvii
'1HoVVJU H 9511111.510XitOY 1L1011

'Inteseounti Itiou `moidoindi Itiou i13t1v11

Lantdoind.1
- i modu 13.8 nk'
13 1X11 immdosoir 11 93 9nM.14893 31/113 H 1111 'onanuni.alto
imcomn (H)Y/dU OHHHIVIIV.L3J10 HT11.LM Il 111111H.LV1fi1 1111

HIHP111 III '0H3FUJOEVd OINVU 'onalesendsi.ou H Of191VOJVV.1 ith,srm

113.11

3.1Y,kom
-
Hril.HHY91 `11.1.3110
Idohni vY iou
Oil 0111H9WHV.L3H 1Y51C4.0U .,40110H,HV3HU rY
'ea yInnumu v iinvd9.sa HM3.51
11.1.Vci9 11 ,sa m VH ruid.1.1to VI" main -V3111
AOH051 13 1H1Y R1111131.13A0
0J9I VH 0Y51:91051 tumUil/51C01113
1.11111111.L IfT11911 inpuf '1,11134.n
H 1511.V.110Y .1/20J09 jtOitii.L0.31
H H13 4d11.1.3VH011 .1.LHM.L3 MLR HV OU 131,11 1141o.1.3VH 91113 -oFvd
1.1.11d OHMS `91011,HV3HU H9IV.14t/HM 13 9I.1/403.L311,11,VH 111 HI.,L1H3
HV3.J.14510 IH13 HVH nnaidouoivn 9XIHq.H HVII 411110113 -11111111.d31H

1,1n91 OJVH0517.1. %eV ndoEnd NYOU30.11 1.tom n V.1,31i1,51.dU 0J9I

If 0' 13.391 VH 11191H NYVIVUTE emma4110.1.HJ.H -,11V3HU
11)(11H HV4..1413M '113 H IPY 4.L171.H 1H1110v30JVV3 0.03.11 Vi10393

-8Zg-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE
70 n 03 11 .8 11 3.IIflLR
pineft. A4pacone, lik A4 lecTi. IC,tri"k if ll'pf.Knevk, 3Aic ei ak
ILLIHHh.
Cif CoIrcTefik W nOlitHoir cKETkiftp, K.TH'rOpf. 1114C4 CI Boni-
irkHifleiAk BCE CpATifie EU a-ro lit*CELt4 HOtelipa 4%,
ifil'ARKTa g

6009 Aitc111,4 MaLE gr AUHU eirkrntecie Cl HOCTANAHNI. ApArawk.

5010 illitCittA RNLI AkHk nAcTmiti Cl C4dr0146CTHEtill 1041131.

5011 111..kctio wtrospla g Atoll. flirkcTAKH cl PAU% EpaliKOBiffsk.

TARO If y TeKeTy, a Ha Anery NO.'S je npeA 00104 NNW@ : laIHNIANC/A0 M 11016ta
&SKI RONIA*ANNKI. NA 11CHIOT5 N IN fal/LTH. 11 Kara /OM AAAA n. Waft. k4 Ci de me
WCINIITO, HI OMIII iscnnum, Ad NI npimmm Kum

5012 NaCEILI,a motettriht »ilk flpiCTARH CE itotolix-H (iippocHHH,

noAporicHe CELIFT4r0 11E3A elaupa.
pyu. Pp.. M. 6p. f 458: RI In AI.N HOB np*.rram cif 6140onout ma-
u.fia, rptICTAIOCHII CIAITIANNH4 CalTar0 N 'metro KNI134 &IS& (l 6U. .1 I). Tamo
if y prt. mat!. raviolis (West. B. li. 1832, 32).

*5013 Akc.iia rfelfp4 ilT IVICTM3111 Cl rocnOAHIlk AECBOTI. 414ABLik.

ova 6eAeuma Hap HaHrraNtialfa y St. V.

A81014409 TIMM 1416. r.

5014 lifficT4BH CC GT14.1141. IIPILILOVAN'HAHH

Oyittum. EAOHAX.

5015 it'actio Hots. ir opkcrat.i ci IrtnaAHcAABk

Y eststame.apy anoct (let?. G. Xm.t.t.ep.tussroze no.sest. 6p. 13 crow:
RI TINA( A.1011. (I 1 Hoa.1 till*CT41AINNI KTNTOpa KOAAl 11A4,4,4Colalt4.

5016 flptcT4Hil CI GTE4Stlif (hrflOW, CVIJEWN 1.10HAK.

5017 itt.kciu,d 4ep*epa a91cT4Iiit a itpanifita 64EHa, 11014AVA.

Y pyh. IIetp. iiittatta 4tptiap4 ovasittit iiptiaopocuie esurept HMO
cpbClcil KpiAN141. (0T.I. 11. 1 844,

529
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

ANEXA IX

ACTA

P ATRIARCHAT US
CONSTANTINOPOLITANI
MCCCXY - MCCCCII

MIMI'S MANI: SCRIMS BIBPOTIINCAE PAI,AfiNNE l'INDOBONENSIS

SUMS PRAEBENTE CAESAREA SCIENIIARUM ACADEVIA

NT

3111:1,0SICII r 10S. MOLLER

1.111 l*NIVLIts1 isrmi;0?.1.v.o. PROF. up VIl5tT PATAVINAL

TOMUS POSTERIOR

VINDOBONAE
(.." A It () I. 11 ( ttl D
11110 EI.X11

-530-

www.dacoromanica.ro
 MIRCE14 CEL MARE
260

CCCCXCIX. 6904 (1395) oetobri. ind. IV.

Pia funclatio facla in monaeterio Petrae a Hanuele Palaeologo et ab Helena
Falaeologina pro anima Constantini, Serbine domini, patria Helenae.
I. fTrEi oi xa.i su-Soc(cf To6 iip.iTspec SLt0.11vovroc itcd
SectxuPEpv6vTog 0E05 IspotTatol %at &vat )1.1.4i.v ocb0lvTat %al Pokaitc,
5 'TS x5p MavotrIX '6 IIcacttoX6Toç Itcci xupic Tkirti IlaXatokoTívec,
p.ita vaiv XX(i)9 iúspyecndiv ICVAOXiint s5apTETo6rav
ViS6xl3av zed vEiv X2L tixptvav, V-i¡ cliPac plc( p.ovii
To5 Ttp.EOU ivS6Eou %pop-iron apoSp6p.on %al 13orTuvrot3 'Itudvvon Icat
iitotsxXv.i.v1 Tti.; fliTpar; pooép 4a.oatexc %cal? ifiBOtlaS%
Tpeiç únipÌ troXiic; TO6 p.compiTou zed ivSoeoTaTou cult}ivrou Esp-
v.t3p KwvaTavTlvou, To0 =ape.; TIN xpaTaLeic %al .4114 idp,av
xupta.; xce. 0E67:eiblY11;; %O.TaTpapia ai Tó gvolia atiTo6 iv T(j) lepqi
Tt.; ppips1.(:), Z1. 9 T(T) v.vop..ivtp p.vwootivy xasac TcapecIxeuilv
Viit; ipop.e60; v Tqi 'avacpipirrat VC: Tò 66T05 gvop.oc,
10; B:1 7.& V i 7: :tì1V c6r,tov Lipov rob actfifiolson iv Ty" 5paptp iv
T(ji vatli TV, p.ovalTript'ou, ar.aaTov Si xp6vov %as'
Y.26' -7,9 ::OMVEV,xEXtt Top' p6v iivw6cn.)-
vov, atp' XG1EZO.1.LEV

arcc?j,v.pictç '67.Tt; %MI p.avoinikta ILET& 7.-ripicov locT(;), TV Si ircylptov

Xv.:o.,p7(n. 7.7),...7.0otg a? solc c6pi41.0.m.
1:1701Z074, zoBLBÓ.T.F.-) 10)XLX6V ròii9vxTr;v,
úrip Tcpk(r) Cq.11..) 7.i iSr;0705.9 UfJfJ tEVrOX63LrX, 1 i!co-
wriat ivter; TV; roTvo ir6XEcov, Suvoitlevov tap-
EX v.ovaarripEcp 1OV ila6S1pct revriixovTot árripropec
ir/ss;_co xcaqk vEgplEV apeaTav
d Si) (nzipTcupct Tof.i ElooSinixT(r; iaceTeizOlaccv itoactiCsottlxt 6irip Tebv
spAiiv XiGroupyt6w -Ace: toG51),Oivrot; :).v7Ip.00tIvou To6 *EV EXMOTOV
zpúvov. aciiisvot %al. ¡1st& 7rsinzap-E(ctç 5)v +0)1 xat
yvtbiLv Twit° à.T:o5s!citi.s.vris Teitrov.a., v.cd t'nzoax61.1.e.acc Stic Tot-) wap6v-
To4 idiEripop 1pcip.v.a.Tr4, Zva 57E6 To5 %al sk T5 RI; %a/ 'cap'
Tav vfiv gvrwv pop.ovávov %cci RoveckLv 'tat nap& iscivuov vino
'1st& tiar,; 7.:prJaql,Plaç v.cci TV; ilttp.eketaç Irptinov
Là ixtiX6roTat aci kv.ToupTicv. p.iv

531
www.dacoromanica.ro
 flaliNtaaltr A vim
I97:

MIA V11)11, 43 itkarrip AVdrq. 5020020 A! (113, Iimetogy%

GoldUszxAo.d irsiox 092 AGs AIL103. in% t33, flosvddpo A!
chdps no3, ao3db.30wAcrd 03
ithldb.snvanne 99119
Gysx! DXtard,l33,,xx
xTioA2 gem 5?dsvz 54.s splysvdic Ix% Dx1L13 Aerdy. 533-jdnx, lwx 1°2092
`StLA 2cm nosylvkx71 rz nosp3op2A! nosAnnx 5301gdsT dnx -Ax1DmoN
`noAp, 6! !rm. pdsi dnsdedd Stu `5/i.Aorl vet), A! dm (1)Arrionti. 4)Anno7jILATI
elf !In 172%.(h)d1Ak1110% VIV% A91 Aoded2 gym n0172E10313 A! C.,h1 0473%
(h1L1X .11,921% 17011).d9G6207 19)? if:4M 53osno3, ,dvx Awe A?3, AoA2dX vsvx
Arnpu AGnsxnvdmx DX va,rx A7,22i Aol,vddro 93, GOA13%! 1107109 5HVIC
?V% Al01 Atint20:1( AO7ST1279 A1 AM393A431 AMS AonA/6621111 A! (in, -oed

11)d/LsnrA x AomApotx10 A01(10101 AoAnnritteed AmX2 9102 MLI

5ILmn1 Sono719 Art/011391 12)% `697NOACOCInIGO R3TIV1102 egvx

Aosorx2 AoA2dX 32117%
(ArdrIG .,ovx AsAwo!xx 0.3,33.x.9 S4.1
21..
Splyszdx 33)).p AvniG `1/.1902LID92X.%sz)dox 101/k
AoAno9Tikied va,rd Aondsi Ivox92 mo!dxoccuux FAT! Amdnyox max?. irx
viypnoA171 to3m2 xls-d 'Amyl% tiz 12 Aoldnwx! A3do)X2 /42, -4(1w:or(
'Avg 591600101. ivx Avaupds 5101 5300.10XV4 Mx :401 ILI:42(193 .-()121.
oisloX ix% 91074+ Ardowdl Ml9talg *A9IVAG29 101CMI Ago/. xmApx,
Ardoxisdv! Anodtlicanc2 510M1S9),? sorrinti3ddx xls.d sks.pu
szydn.e 119% sb.1 eSm30Gxe.g. G2:32c ArA971 xisxdl? Av0kApi3 Sp
61DO)d4./Ult9. NO14101 ettomArup x02 Aran/lori Al9X2 VD? 901, So3.734.3,x

noAlsx! z3,33-42o013 k dv1. DIA07.?!.1&938 VdClUd9:29 AiDGOV(971 37DA-13

(013x2 f. A9dxvd i 'onarol! srpozx 492 AVM!. 691D9d7? -Lump.

AoAvd9otto vdtax N.s v3, lzx
..prx S73.4 WyriorEJ2D ftl.AOTI itiMr/frOLIC! (101 nnx3Xa4,
xdwre9Ad2 mor Amixavdx irx mg.? moT1G AcpsAs,g2D lvx `Amronzd
terunt 17" d2,e9 M0.19X1 A9710`09,19 lb], PS., SVX23 et3SCSM SFL1

*Xogroo? 7:07Losid393 .A9121) j dvi swot.? sis xmArx, -3dZ

Als)677111) A23 A13969D0h VA142AP30 7)16WCtlf.103/ Sp 23, AoldG20xnor) -ydai

Stwri vx3A2 comm.! Sland) 5orlX A;2.0! Aostm)vdvx.3? Anvaxx,x! x3,

'w344.0ls.moci1Iao (onyx! 1002

)?1 51.1.1 50/9pA917Cd3L MO1 .CIML Arird?!.

d#19 0091102 IAMATr10611. dqrs Aorerd Ardo/1919 ozno3, x3,3D% onyx

Ab.%ipAV OlgorlIrtz sis An3,
xdprz 5/4.3, ,p1x3,xclx 233x S33:0.72 MOTU!.
flIf.
StId pn `Sti./902092 St1,1LCO51./..19%ch? SM3tiVidS Sk19V1 OltnV.
Stu S4.7.041 110A19%, '1763119101 19 .2 smq prilt M91 A(.9d1WY. (1? fsgrIk

www.dacoromanica.ro
 traDHIN HIRTIA1

7,93

92T 1011 ,.0371 5.rg, 1E.0)ctiAlsx121 ,4..tEroz Ams Atoilda0s3e1 -4.x371e

1)00 002. Go?Dtu.! 0090071/LATI A30g3sAvx ma.spr untrios, -marriaD2.
3)1M1,0ELA 7210)31 /32.0 91 Xi11ti.1% 0A13X9 6011 A0D7D0/011631:
60d92id3U9
419 M10)1901
as C.I.A011 it,c092sdv3, So2d2c Ard 13X2 `AoicIttsormrdoi
Avnif,t.) 12 smrix7290 vi (Iv/ 93tv 001 S02.t11r,,.2% v12711L20013 A! Oa
1140.11 Aram 12).203)13120;! 1000,arl olvx ioit11d lvx 30 ?on,loy
A131eD/ 91 17:nc
(A19ApEttivy Iv% 9 Sosvar,olivAvu Am.rgt .sk1931.1:42 9 10
SploArrloox, `511.Xdpuisxmc 0131323AT 4/
162. 0011101. 6%1101:11DVILI 32,DT
3411 vlias% oAin! pmitettymz want ?rx lvAri...20v:m03cv 111031 5I11
93,

,.*Aori 31y.Ti 31364(1.X31112 11 MO1 33 A0A0091-1/LATI aoAlax! -4.4052sozv

`Aon A3110o3d9 11.7I A06971 Atp, Auridxpsvx iv% At,,cz Altmvsvx -puns!
reo 3 5902.09 prrx. 003,2,1c DZ 4Am2t0,ocloAv sq) '860719)0.v ?me,

losoldpXv loxvx Moi53xtr(9d3 MO1ANO31,0111413 'AlTgL rye? 13)%

10%

001 Sonnitpx 001901 _31D lmAttokd 4.70Xchndlvii. qtrITAiv72 Srpovx no!

'60-an-a 3109,) it ayxv tiA071 osnös clvAtseo2vdvx 6godtvoncl linrimn2
7?1
d.pc9 ti.i SIL.Xatio (I0A)3x! .v2.4141kAmilino 001901 dvl. AnsA2
VCstIrgle.po.y.? ritcriy.01 AmsApx, Ams901 DI 93. Apdvz AorlasTrly. VATirdi,
(4 (1)(131 UotpdID3172%. ilogc,ox Stzapsrolir g01 0030 Sk/p1371
szio Avo lvx 9 olvscplIzAzat, itçi1fl sos90 sb.spx.032 9 16371n0no
59x isbldpldsvz co2 T.)v lvx 531Aps. 30 ,srd Anspv 1v2.92.032
20x7Ar11noxio lvXdpIdszu itmdailu! Ix2.mi3.zr(0134 lvx, 91 2dsit.
3DC

'001902. 3ip t2 tt9'3, AmAvlsoldX v2-13,A0d1 ?vx Svz STXotti mat!

s3iA3401d vd.032, '0030 Mg1 AmzAm)33. lvx vi,Drarri Amz 'ACOsrickitqn

513 clO. A(ta, 2dsz 001901 61C4016.2 Avisxplov lvx pi Apdvz myriq,
2gApL31.! 5:17I11pd1 pox spn 03,371!..,t kor,oirritt0! SlodpiXonno -019
*Arc». v12 in, `4011/./dpi2v vsvx vAial A01dgcpsx9 A .911 901 V 4i
%V&A! 100 (101D0 n450011,2 'Ard001,010119 AsTiodprdvznó psv Alps
Amun, Aco)ip AT4 AZ/11%309V 1/31C M0IX1D1214 Vd02(1,1L9 '193379 VA1

1%31'1(04.10Z VILT 1101 Agit MIt 513 pi Mil? mtaDrrittni vdmoDp 511.2,

56.Xo+ 001 Sódsvz stu, Splvsvdx ?vx Atrq `Svjclax Arri 092
Sonsdf v1A0xvdp0Daz VX 5,16(prild2.
scp !2 092 l 5/1.4!2. A! chi

(1)d-43% 691 771311 Apl AosvApo 00A33%3 x)!AA! ,AmAILTI 02. civil
AolvlAodY. A0A0091ik4TI un.304.AsL 9v
001 `501pTiy.g0op 511012% -tap
'1101 A31143XISa? Ago). ¡III% Z197)1 IZD/1.10Z SrorTlilt! `Stoti1244 STorx pn
A30(09? 6371/403X033t9 v12 002. nSosA9dvit SoivrirlpdA, .4.

www.dacoromanica.ro
 naaNsoariv yfla

4 3Xla ?3 &03L039103d2 in% Svcirdio21,9 .41103

03
50A37190.1.11.41vx 59oLviicisi .50XwA9d0d33
501d9),,1Ld 50XwA9docis3 4. 0, 5ozoiXpyl -ods]
o p 0 I
X d)4,ocoL lx/x .5b.Xdriokyxxl 4. 5m1.0011,
450XxsA91iods3 031(191201e e.
oXpíoodi 51
1% Diox23071001121 503.01Xpx! 50109601v -0c1111 4.

'II 9 A ID X0 4. 5»ddpx. 50XDA9riods3 4. 503013%93e

50XmArriocis3 4 5701.730a 4.50Xvit9riod33 501.114
450Xve.971ods3 59Arviidej 50X0A9doc133 4_ row.
5013 50XwA9710c1s3 4. odi3sosod)9sg oXi1 *5 4.

skr,DwAvw ,pXwAo71 9 .,x,xpoqodlcvw 4 03 SpX0A071

4yktvAvezim did&a. 4.59n3A011 Soidpx3IN 0A
459X.0A oxdp71 5 59Xvtori 5orittg9xim -2)6011
-59X 4. 5011(0%/31, 71
0 /2 X9 5 4

11 lasa,4
5030updx 9 591.11 cm! dcozpkoz?); -)2dxLi.wrIE
&lop, irocnod *rd.)? `.D.Alozo32 oArriponsrod idi. gos *,)6310371 Ct3

00A3710/41, nolpsclogAf noIAN9)7 `5):)?dclwx godax `00A?aronDAm-li

003 526.02, 5k3 5.G.30)30dx curd pm 5%110 1!../LA)011)22 A»Aldx12 Iv%

`Avax,0291t loq 10 10637190%0ZM13. 0.3 oiii3171.01430 (101 GO1Till awl

0(4924 Gosti.d)odu twri9d2odu ¡me gozos)ixid compcoic 11)x -1Lyxsx1)21
1)mA 5k3 5rd3111 ¡prom& Axle zgyflogd! :12)1(1(1°1)3y 513d3
5CI.X04) nomax! 1):11c AoAnopittai cop% Aozoxrx3 (Aon9dX plc MDX.1022

031? A033903 121:102432.? 6171091031/%9Z 3,62, 4.000dolv vrib.sx AoArdpA02

maXIdzsz vsvip din moz21) 4123X17191,(136? 033144 vg 711 51,»,90),
11)% vrhipd Tdvx Acos M9X33A071 3R93 oi. Alesuclsommx A! ti». 11A9dvit
`lx)2sex wimps vsmc Sodri '14)1312 Al 1) 1))% 4.3, writ!. -91chni
malt.% vsAps Asm ..0371 5p4 A?%163rigolgo AttXdplclims
fillogosvvx134)71trog 1)2x 130.210 cos aosollvdx, x ooi cloTi

`sodospdxosim Alazzapis! 4»s. Al »sApic 1?),

7)1A3.tAmocirrino
V31703 133% AlS1031 '51pigt min Alognitxrriv 10 cicaloAoli 1)1)2 A?dx)r,

waripdi okenctop implo,vg Ma,916,371 AM71Y. 133Apz 113%, 0132/323Z77 127%

303(411.3L! A91 91 0X0 ?3i SIX1C13034t01903 notd2 M03. MOTTIDDE1

M93 M01LF 17:Mt
Av7Amarriac Ama, .Amx10A071 r2
01003 7)3X NO3

www.dacoromanica.ro
 VH2OHITAI lao Halm
t9Z

ArriSQ `Disiit.f A3110yyrd lVeD31313%0134 fl. ldsz 003,9,2. vole

1)2.02 /IDOE34).1. V1C1)21 Z.2.Z% 91 .A91%)602 195! vg 532.60d4 sszAg 'um
sPAIV"? gz 6gmolc Irx Slarli ?I'd 601,r(2 6371001)203lf '500X -goi7)?
mni srlArs. sgoz Rai 51)714, SgovArdooxr `sz)Xdpidan mom:Inv-1
Ilvs 64-1 Ides. skz sorlpdar, slug= lzx slriAmialco ivozAodl xrdp Aril
plg Aka. 64.xivord itlosopnp vz `t000ri;x2
wlp sg psx plg 9, Aoicl,
93,ps Sls nkinX04) Arlimi, 69(104 Soloatoa: `aow,odom? g plc sIdol
Dba, Skxreovd SonoTlp ttoLd; 13,o! soAaiioz. pox loormonig 4 691

mpXorfl (tgrxtr.2 51160dC1) 1V% '5143%0)34 Z12 01001 ay. sr....riy.vd 63x31.2
gs ss 6D1 imoXmorl ST '1)s2.vd9 kocpdloasxic Ison=A? g=linsdi -y.i.b.)
1so pox 12.xrd4.x3o nos aosojszcht ivx. oop.p oaf `Sodospdxosps lvx. y.

Ste.191d1371 MIA. 611.1 6)20.90d02, 61!.chrdi. 511.12.0 02.3.0133. 111, .r.hl -ksxng
ivAkokd rums vzsoplah? pm vskpinssalp .4.

'CI t069 (96£1) 'PPP° 'Pt'? 'AI

vyx4v?.4vd- .snmsfoad turg.sslovuota ss tan.qvcr tel 09927 tdou ow, wvtio.evy.spd
4. lure(/' gdsc 50611 kgk., nodane Avripdgmto? Sr 1.41.1 6orrif!. -al
wsksods 9 Sotallgolkovx Sks 5vriDvd30 Stsllwri MO1 moloo, lzx -ose
m0d96 `69d333g tb.2.1d9607i-ad)? &I%507.70Apiodst j `A(0)1%ZyZi )Z% ZA11

ZIZTIr,olzxl2 'sx1:96Zocirri2 p 3M1VdrIprig At/...%1Y-d7)1d1)231.

'Ivy
AF.,(g) `A/p071 1Z% !Ail IZtD13%01'1.9 /IA, 13/9.2odsk.d si.3. isknkralw -oal
ozzorl lzx vriTlpdL ssgcnrc(llo skz nord4. 15olli.2.91d13r1 Akx)XdP1dzvz
ZA13 A06311903X3%rdZU ,43 fluSIZ102. A77)7107439 Att.4071 At91 MO)DO, -)211

MOdp 1Z% A72)7132tLYI 1%12%2 Arrgg Agl pszx sgodlwx Aolszdgxoldgs

Kkz3yo2Lod2.kri skA4ya2.1p( sr .Agscps !sus. sg sonidp pl voomq AsEfoxszvx
9 5034219(bl .tklAosodsii.li SitAl,ix01% iv% `507112.0,u9 AI cilLp azwrIgsAs
SgskzIolp Sgtksgp Ski. Am714. sozklodzal p2x spldoomsnoo das -sdst
,5723d sompdmq sls1pdaz splogottoo 6m2. moipzonip moAlacti lwx malmos?
`6mXdvidslos goz sz das owsody, pp% 003, do% goopson p kg -wgripying

`A06 411 1vn23 Akxf.f.dvidzvz Atiag= Aku. sonzdp AkAahozo3 Awrifrodso

64.AoTI mol m03oo, `Amdsmil :co? Avdszl pdrz `61./..zon 64.1. ow. 00109
`00)1d93,1 Sufi. 509162 sgf20 `10133x0093 1290 59y2 glyzwzolAno -$imc
koopxzX dpi, pm Aolurdl plc Aosrs 'koolto:44. pm Ingo
'mill
4.1273 Smsxss 64. .4.1adndszz ko9d93 IqT1 dp1
vogo .17)% 5Z'Adil -919Z

SOTIOA 1V% 2%9 Z672kii `f.0720%D)21! 6%2 1611. Sor(4.21dp pdvx 'SI)Agon,

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA THE GREAT

Mediaeval Reality and Modern Historiographic Fiction

Summary

In early 20th century (1901), Constantin Litzica, one of the most upright
Romanian historians, contributed an article on Prince Mircea's Reign to the im-
pressive literary magazine Convorbiri Literare [Literary Conversations]. On the
occasion, he visited previous interpretations of what has come down to us as the
battle of Rovine, pointing to the "great differences existing between various insights
into Mircea's wars. The allegations of some contradict and overthrow other allega-
tions, and all this creates confusion about the reign of that remarkable Wallachian
prince. Putting together the above allegátions, it results that Mircea allegedly stood
seven Thrkish inroads into his territory". Among the opinions mentioned by Litzica
there were those of two outstanding historians of the time: one Romanian, B.P.
Hasdeu, the other one an Austrian-Czech Constantin Jireeek.
The former's opinion is summarized by Litzica as follows: "It is only inci-
dentally that Hasdeu tackled the subject and, based on two Italian and Slavonian
texts, he argued that Bayezid entered Wallachia, met Mircea at Rovine, near Craiova,
being defeated and routed by the latter; the battle took place on 17 May 1395 and
it saw the death of Marcu Crái§orul [Prince Marcu] , a Serbian hero". This is, in a
nutshell, what Mihai Eminescu so impressively presents in his poem Scrisoarea III
[Third Letter] .
Jireeek, on the other hand, argued: "In the autumn of 1394, Bayezid crossed
into Wallachia ahead of an army led by vassal Serbian princes Stephen, Marko and
Constantin, occupied Little Nicopolis [Thrnu Magurele] and advanced farther
inland. Mircea had his vulnerable inhabitants moved into the mountains, and
then harassed the Turks; he engaged a big battle in a wooded area: at Rovine, if we
are to believe Serbian and Romanian annals, at Arge§, according to Thrkish chro-
nicles; Mircea was defeated, and the battle took place on 10 October 1394. The

537-
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

Romanian prince fled to Hungary, for he was seen in Bra§ov on 7 March 1395.
Bayezid enthroned another prince from among the local boyars, left a garrison in
Thrnu MAgurele and crossed the Danube back. In May and June 1395, however,
Sigismund got into Wallachia, put Mircea back on the throne and conqueredThrnu
Mdgurele from the 'Dirks; on his way back, he was attacked by Romanian bands in
the mountains, presumably supporters of the deposed prince who had ascended
the throne with Thrkish support".
Last decade research has definitely invalidated the viewpoint of Jirdek and
others who shared it.
An analysis of all sources known so far shows that Bayezid's north-Danubian
expedition took place in spring 1395, while the decisive battle commonly known
as the battle of Rovine on 17 May 1395. The letter and logic of documents point
to the fact that the battle of Rovine was fought on the river Arge§, close to the then
capital of Wallachia, the borough of Arm. All contemporary sources, but also
well-informed sources of a later date, from the Epistk of Philippe de Mézières of
1397, to the Life of kfan Lazarevici by Konstantin Kostenetki, the Short Post-
byzantine Chronicle 72a and Ottoman historian Ibn Kemal allow us speak of 17
May 1395 as of an undisputable, extremely bloody, but accomplished Romanian
victory, with heavy casualties on both sides. Likewise, the Serbian approach of the
so-called "younger chronicles" suggests the same thing.
Therefore, at Rovine the sultanic campaign led by Bayezid ended in an utter
military disaster and the invader's routing south of the Danube. Bayezid did not
embark upon another campaign, which invalidates allegations about two battles
one on 10 October 1394 and another one on 17 May 1395 of all those who try to
find an explanation for the wrong date of 10 October; that date should simply be
removed from Romanian historiography, much like historians such as G.Sp. Ra-
dojieie or G. Ostrogorski have done it in world history. This only big clash between
the armies led by Mircea and those of Bayezid, which was also the biggest military
campaign ever launched by the Ottoman armies to that date, should be seen as
the only defeat sustained by an army led by the Sultan himself in the battlefield in
front of an army led by a Christian ruling prince.
Being victorious to an extent that allowed him to drive Bayezid across the
Danube, Mircea never left the Wallachian territory, and, therefore, he never needed

538-
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA GEL MARE

to be "restored" on the throne with the help of Sigismund of Luxemburg, as has

been argued so far, based on Jirdek's version. Moreover, the above-mentioned
documents allow us to reconstruct in a coherent way the political-military
developments occurred in Wallachia over summer 1395-late 1396, a span of time
surrounded by a multitude of historiographic suppositions. Now we know that:
between 6 July and 25 August 1395 King Sigismund and his army were in
Wallachia, to help Mircea in his fight against Bayezid; the latter, however, was no
longer in Wallachia because he had been chased across the Danube by Mircea and
his armies; there was a place though which the Wallachian prince had not succeeded
to clear of 'Dirks, and this place was the stronghold of Thrnu, the most important
bridgehead north of the Danube, an obvious proof of Bayezid's intention to return
to Wallachia; Sigismund defeated the Ottoman garrison and conquered the
stronghold;
the withdrawal of the Ottoman troops from Wallachia and the relatively
easy carrying of the stronghold of Thrnu left Sigismund of Luxemburg with the
wrong impression that the Ottoman danger was not hovering any more; as a result,
he thought to avail himself of the opportunity to consolidate the authority of the
Hungarian Kingdom over Muntenia and to settle the differendum over Severin,
temporarily stopped by the Ottoman offensive, to his benefit;
the conquest of the stronghold of Thrnu, however, and the Hungarian
garrison left there, together with the advance of the royal army towards Severin
were violating the Treaty of Brapv of 7 March 1395 and endangering the interests
of Wallachia, thereby turning Sigismund from an ally into an aggressor, a situation
Mircea decided to cope with immediately;
while crossing the mountains into the Banat, Sigismund was attacked in a
gorge by Mircea's army; the latter's victory was so resounding that the Hungarian
Chancellery could not hush it the way they had done with a defeat sustained at
HindIu, in Moldova, some time earlier;
as a result of the lack of political sense of the Hungarian Kingdom, in the
autumn of 1395 Wallachia was pushed into an utterly disastrous situation: all her
neighbours great powers such as Hungary, Poland and the Ottoman Empire
were open enemies of the Wallachian Principality and its ruler: Mircea the Great;
under the circumstances, the anti-Hungarian/pro-Polish but not pro-Otto-

-539
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V DITA

man boyardom, which Mircea himself was part of who until March 1395 had
fought mainly against the hegemonistic inclinations of Hungary, decided for a
Wallachian-Moldavian-Turkish-Polish alliance as the only way to neutralize
Sigismund and to deviate the attention of the other powers from the Romanian
territory;
as Mircea was compromised in the eyes of both Turks and Poles, the anti-
Hungarian faction chose to enthrone Vlad, with Polish-Ottoman consensus, in
late November or early December 1395;
this notwithstanding, Mircea was not deposed but continued to rule over
the Wallachian region lying west of the Olt river, and participated ahead of important
forces in the battle of Nicopolis. After the defeat sustained by the allied troops at
Nicopolis, Mircea was able to put and end to the power dualism, which in its
major features resembled the political dualism in the Romanian Kingdom of much
later, during the First World War.

Based on the idea of a complete victory won in the battle of Rovine, the
cornerstone of a correct approach to the Romanian-Ottoman political relations, it
has been proved that the image of a Mircea "tributary" to and "vassal" of the
Ottoman Empire, perpetuated in historiography for over two centuries, is just a
historiographic construction: documents of the time attest to the fact that Mircea
the Great had never been a "surrenderer" to the Ottoman Empire. Moreover, the
"historical series" of "yielding" and "tribute paying" to the Porte began in Wallachia
after Mircea's death, that is in summer 1420, and that was to be a historical
process the apex of which should be looked for in the third part of the 15th century,
during the reign of Basarab Laioti, seen by tradition as the one "who yielded the
country to the 'Dirks".

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA LE GRAND

Réalité médiévale et fiction historiographique moderne

Résumé

Au début de ce siècle en 1901 l'un des plus probes historiens roumains,

Constantin Litzica, publiait dans la prestigieuse revue Convorbiri ¡iterare une
étude intitulée oDu règne de Mircea 'Voda». À cette occasion-lk, en passant en
revue les opinions des historiens précédents concernant le combat connu sous le
nom de la bataille de Rovine, il constate qu'il y a «de grandes désacords entre les
différentes présentations des guerres de Mircea. Les opinions des uns contredisent
et infirment les affirmations des autres: le résultat de ces disputes est une grande
confusion au sujet du règne du grand prince valaque. Une comparaison des affir-
Mations existentes nous montre qu'i l'époque de Mircea il y a eu sept incursions
turques sur le territoire valaqueo. Parmi ces affirmations, deux étaient soutenues
par deux grands historiens du temps: l'un Roumain, B.P Hasdeu, et l'autre
Tchécque-Autrichien, Constantin Jirdek.
Litzica résume l'opinion du premier historien de la manière suivante:
oHasdeu s'est occupé incidemment de cette question; en s'appuyant sur deux
textes italiens et deux slaves, il affirme que Bgazid est venu sur le territoire de la
Valaquie, rencontra Mircea à Rovine près de Craiova, fut vaincu et chassé par
Mircea; cette bataille fut donnée le 17 mai 1395 et c'est alors que périt l'héros
serbe Marcu CrAi§orul». C'est, en quelque mots, ce que Mihai Eminescu présente
dans sa grandieuse Scrisoarea
Lopinion de Jirdek est résumé par Litzica de la façon suivante: oPendant
l'automne de l'année 1394, Bgazid vint en Valaquie accompagné d'une armée
formée par les princes vassaux serbes Stefan, Marko et Constantin, occupa
Nicopolea-Micä (11.irnu MAgurele) et avança vers le centre du pays. Mircea avait
envoyé les habitants faibles dans les montagnes, il harcela les turcs; une grande

541-
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V. DITA

bataille eut lieu dans une région couverte de forèts, a Rovine, selon les annales
serbes et roumaines ou a Arge§ selon les chroniques turques; Mircea fut vaincu;
la bataille eut lieu le 10 octobre 1394. Le voivode roumain s'enfuit en Hongrie, car
le 7 mars 1395 il se trouve a Bra§ov. BaTazid choisit parmi les boyards un autre
prince règnant, laissa une garnison a Thrnu Magurele et traversa le Danube. Mais
en mai et juin 1395 Sigismundvint en Valaquie, réhabilita Mircea sur son trône et
reprit Ilirnu MAgurele des 11.ircs; de retour, il fut attaqué dans les montagnes par
des groupes de Roumains, probablement des partisans du prince choisi par les
Thrcs.»
Des recherches faites pendant le dernier décénie ont absolument infirmé le
point de vue de Jiretek et des historiens qui partageaient son avis.
ranalyse de toutes les sources disponibles a présent montre le fait que
l'expédition du sultan Beazid au nord du Danube eut lieu pendant le printemps
de l' année 1395 et la bataille décisive, connue sous le nom de la bataille de Rovine,
le 17 mai 1395. Le sens littéral et la logique de l'interprétation des documents
nous autorisent a affirmer que la bataille de Rovine eut lieu sur la rivière Arge§,
près de la capitale d'alors de la Valaquie, la ville de Arge§. Toutes les sources
contemporaines a la bataille, et aussi les documents ultérieurs bien fondés, parmi
lesquelsVEpître de Philippe de Mézières de 1397, La Vie de S'tefan Lazarevici de
Konstantin Kostenetki, La Chronique courte post-byzantine 72a et la chronique
de l'historien turc Ibn Kemal, nous permettent de considérer le 17 mai 1395 une
victoire indiscutable des Roumains, ayant un caractère extrémement sanglant et
sold& par des pertes immenses des deux côtés. De mème, la tradition serbe de ce
qu'on nomme «les chroniques jeunes» nous fournit la mème image.
La campagne du sultan Bafazid finit donc a Rovine par un véritable désastre
militaire de la part des Thrcs et par leur chasse au sud du Danube. Bgazid n' a pas
ré-itéré sa campagne; c'est une erreur donc de parler de deux batailles, l'une le
10 octobre 1394 et l'autre le 17 mai 1395. La date de 10 octobre doit étre simple-
ment éliminée de l'historiographie roumaine tout comme elle l'a été dans l'histo-
riographie internationale par G.Sp. Radojide ou G. Ostrogorski, d'autant plus impé-
rativement que cette seule grande bataille donnée entre l' armée de Mircea et celle
de Beazid, la plus grande campagne militaire organisée jusque-là par les troupes
turques, doit &re considérée la seule défaite d'une armée commandée per-

-542

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA OIL. MARE

sonnellement par un sultan turc et se confrontant directement sur le champ de

bataille avec les troupes commandées par le chef d'un État chrétien.
Victorieux, ayant chassé Bgazid au-delà du Danube, Mircea n'a pas eu besoin
de quitter le territoire de la Valaquie, donc il n'a pas eu besoin d'être réhabffité
par I' intermédiaire du roi Sigismund de Luxembourg, tel qu'on a affirmé jusqu'à
présent, selon Jirdek. Au contraire, les documents mentionnés nous permettent
de reconstituer de manière cohérente les événements politico-militaires déroulés
sur le territoire de la Valaquie entre l'été de Pannée 1395 et la fin de Pannée 1396,
période historique noyée dans une multitude de suppositions historiographiques.
2i présent on sait que:
entre le 6 juillet et le 25 août 1395 le roi Sigismund se trouvait A. la tête de
son armée dans la Valaquie; il était venu pour aider Mircea dans sa lutte contre
BaYazid; celui-ci ne se trouvait plus sur le territoire roumain, ayant été chassé par
Mircea au-delà du Danube; le seul point que le prince roumain n'avait pas réussi
de libérer était la cité de Turnu, la plus importante tête de pont au nord du Danube,
preuve de l' intention de Bairazid de revenir dans la Valaquie; Sigismund supprime
la garnison turque de la cité qu'il prend;
la retraite des troupes ottomanes de la Valaquie, la conquête relativement
facile de la cité de Turnu ont fait croire à Sigismund de Luxembourg que le danger
turc n'est plus si imminent qu' il ne puisse s'emparer de l'occasion pour consolider
I' autorité du Royaume Hongrois sur la Valaquie et pour résoudre A sa faveur le
différend relatif k Severin, différent oublié k la suite de l'invasion ottomane;
mais la conquête de Thrnu, suivie par l'installation dans la cité d'une
garnison hongroise, et le départ de Parmée royale sur la route de Severin violait le
traité de Bra§ov de 7 mars 1395 et portait préjudice aux intérêts roumains. De la
sorte Sigismund se transformait d'allié en agresseur, situation où Mircea se vit
obligé de réagir immédiatement;
pendant son passage vers Banat, Sigismund est attaqué dans un défilé par
I' armée de Mircea; la lutte finit par la victoire des Roumains; la défaite des Hongrois
a été assez grande pour n'être pas escamotée par la Chancellerie Hongroise comme
l'a été celle de Hindai, en Moldavie;
k la suite du manque de diplomatie dans la politique du Royaume Hongrois,
la 'Valaquie k été prise dans une conjoncture désastreuse: en automne 1395 toutes

543-
www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU V: NIA

les grands pouvoirs voisins Hongrie, Pologne, nmpire Ottoman étaient des
ennemis declares de la principauté roumaine et de celui qui se trouvait à la tete
de l'État, Mircea le Grand;
dans cette situation, les boyards anti-Hongrie/pro-Pologne, mais non pro-
Thrquie dont le représentant était Mircea meme et qui jusqu-au mars 1395
avait lutté principalement contre les tendances hégémonistes de l'Hongrie choisit
Palliance roumaine-moldo-turco-polonnaise, le seul moyen d' annihiler Sigismund
et de divertir les intentions des autres pouvoirs d'envahir le territoire roumain;
puisque Mircea était également compromis par rapport aux Rats et aux
Pollonais, la faction anti-hongroise des boyards valaques choisit et fit monter sur
le trône Vlad à la fin du mois de novembre ou au début du mois de décembre;
malgré tout cela, Mircea ne fut pas éloigné du trône; il continua de règner
dans la region située à l'ouest de l'Olt et participa à la bataille de Nicopole à la tete
d'une armée importante. Après le désastre de Nicopole, Mircea eut l'intelligence
et le pouvoir de mettre fin à ce dualisme du pouvoir, ressemblant, dans ses coor-
données majeures, au dualisme politique existant dans le Royaume Roumain
pendant la première guerre mondiale.

Le caractère de victoire absolue de la bataille de Ravine, constituant la pierre

angulaire de la correcte comprehension des relation politiques roumaines-
ottomanes représente le point de depart dans la demonstration du fait que l' image
de Mircea otributaireo et «vassal» de l'Empire Ottoman, perpétuée dans l'histo-
riographie sur plus de deux skies est seule une construction historiographique.
La réalité comprise dans les documents du temps prouve non pas seulement que
Mircea le Grand n'a jamais été soumis à l'Empire Ottoman, mais elle montre que
le moment précis du commencement de la «série historique» des soumissions et
des tributs envers l'Empire se situe, pour la Valaquie, après la mort de Mircea,
plus précisément pendant Pete de 1420. Ce procès historique s'établit comme
continu pendant le dernier tiers du XrVe siècle, pendant le règne de Basarab Laiotà,
celui qui, dans la tradition, est considéréetre «celui qui soumit le pays auxilircs».

www.dacoromanica.ro
 INDICE*

Abdulaba'i Sa'di -48. Anghelov, Dimitir- 101, 158, 462.

Achim, Silviu - 142, 143. Ankara (Angora) - 45, 46, 48, 59, 103, 114,
Adam - 179, 181, 187, 191, 150, 170, 257, 268, 275, 276, 362, 406
Adam-Chiper, Marieta - 147, 283, 444, 476. 433, 465.
Adrianopol (Edirne, Odriu) -42, 74, 75, 86, Antonie al IV-lea -239.
87, 134, 249, 253, 259, 260, 288, 390, Arge§ - 21, 39, 42, 49, 70, 73, 83, 155, 169,
391, 398, 400, 407, 423, 428, 447, 451, 260, 263-267, 270, 272, 274, 287-292,
471. 300, 303, 304, 307, 310, 314, 331, 334-
Afanasie -211. 337, 340, 345, 351, 357, 358, 369, 370,
Africa -268. 378, 380, 382, 384, 385, 401, 417-419,
Agaton - 211. 428, 429, 431-433, 466, 467.
Ahaia- 442. Armbruster, Adolf- 460.
Alckerman (Akirman, Asprocastrum) - vezi Asivoaie, Costici- 137.
CetateaAlb5. Aschbach, Joseph-375.
Alexandru cel Bun- 138, 139, 364, 413, 416, Asia - 48, 74, 86, 87, 135, 257, 259, 260,
471. 408, 414, 421, 422, 463, 466.
Alexandru Cornea- 363. Asia Mid - 70, 73, 78, 86, 87, 109, 261,
Alexandru, loan- 144. 263.
Alexandru Lipupeanu- 311, 312. Aapapzade -427, 432, 434.
Ali Pa.5a - 251-253,428. Ataturk, Mustafa Kemal - 55.
Alter, K. - 92. Athos, Muntele - 171, 206, 208, 214.
Amla. -69, 73, 343. Atiya, Aziz S. -460.
Amu - 250. Austro-Ungaria (vezi §i Imperiul Habs-
Ana (monahia Anastasia) - 208, 213. burgic,Ungaria)- 105.
Anastasie, staret - 211. Avlona - 271.
Anatolia- 183, 282, 428, 429, 433, 478. Axinte Uricariul -460.
Andrei -200, 271. Azarie- 174, 194, 311-313.

* Indice realizat de Cezar-Octavian Diti.

-545-
www.dacoromanica.ro
 ALEX.ANDRU V. DITA
B Basel -35.
Babinger, Franz - 45-47, 60, 147, 150, 170,
171, 225, 232, 233, 263, 264, 426-432,
449, 473, 474.
Baia- 385.
Baiazid I Triznetul (Baiazet, Baiezid, Ba-
jezet, Bayezid, Baezet, Baiazit, Bayzath,
Baxeth, Paiazid, Pajazet, Payazyt) -21-
23, 30, 31, 36, 40, 44, 46, 48-52, 55-60,
63, 64, 69-73, 80, 81, 85-87, 90-95, 97,
100-106, 108, 109, 112, 114, 118-120,
123, 129, 134-136, 146, 148-150, 154,
155, 157-159, 161, 165, 167-174, 176,
183, 184, 186, 188-192, 194, 195, 198-
202, 205, 223, 225-231, 234, 235, 241,
246-249, 254-270, 273-279, 281, 282,
287, 288, 291-294, 300-303, 305-310,
317, 319, 321, 323-327, 330, 331, 341,
349-362, 371-374, 380, 389, 390, 392-
395, 397-406, 408-413, 415, 417-423,
428-433, 435-437, 439-441, 443, 444,
446-453, 459-461, 463, 465-467, 469,
471-473.
Baiazid II- 45, 182, 280.
Bain, V.- 159.
Balcani - vezi Peninsula Balcanica'.
Balgay, conti de- 273.
Balkanski, Todor -293.
Balohrod - 455, 479.
Banat (de Severin; al Timisoarei) - 75, 77,
81, 84, 103, 130, 369, 413.
Banatul Craiovei - 83, 84, 378.
Baritiu, George - 368.
Barker, John W. - 100, 263.
Basail, bei de Nicopole -281, 282, 394.
Basarab, dinastie -292, 349.
Basarab I -272, 330, 379.
Basarab Tepelus -310.
Basarabia- 35, 40, 43, 73, 83, 84, 128, 145,
146, 265, 359, 381.
-546-
www.dacoromanica.ro
Baumbach, J.H. -88.
Bawr, General von - 72, 76, 122, 162.
Baynes, Norman H. - 156.
Bazarad (Bassrath, Bazarath), munti - 73,
83, 378.
Bälan, Constantin-385.
Bilcescu, Nicolae - 145.
B5.nescu,Nicolae - 30, 142.
Bdrbulescu, Mihai -294.
Bärbulescu, Petre - 145, 381.
Bebek, Emerik -272.
Bebek (Bubek), Ferencz (Francisc) - 314-
318, 366, 367.
Beck, H.G. - 98.
Beclean -317.
Bedreddin (Bedriiddin), Mahmud - 54, 55,
61, 91, 97, 135, 151, 415, 424.
Beckman, Gustaw -468.
Belcker, Im. - 89, 92.
Belin, F. -474.
Beldiceanu, Nicoari - 56.
Belgrad - 22, 207, 212, 213.
Bellondi, Elina- 241.
Belu, E. - 138, 376, 470.
Bencon de Zaboruc (Benzo de Zabokruk) -
37, 80.
Benkii, Josephus - 69, 71, 81, 122, 163.
Beregova- 378.
Berger de Xivrey, Jules - 100, 157.
Berindei, Dan - 25, 162.
Berlin- 207, 396.
Bernath, Mathias - 151.
Berr, Henri - 97.
Berza, M. - 140, 156.
Bethlenfalwa -85.
Bezobrazov, P.V. -92.
Biserica Albä - 142.
Bistrita, Manastire - 90.
Bitlisi, Idris - 47, 48, 253, 293, 432, 434,
447.
 MIRCEA CEL MARE

Bizant (vezi §iConstantinopol)- 85, 86, 91, Bra§ov -23, 56, 63-65, 72, 81, 85, 118, 121,
93, 94, 96, 99-101, 115, 119, 156, 157, 122, 229, 235, 262, 264-268, 271-273,
187, 223, 277, 308, 414, 461. 282, 294, 301, 303, 306, 308, 314-318,
Bloch, Oscar - 279. 321, 326, 328, 330, 331, 349, 355, 357,
Boemia- 335. 358, 366, 367, 369, 378, 380, 396, 398,
Bogdan II -439. 400, 402.
Bogdan III - 363. Bratko, cneaz - 212.
Bogdan, loan-15, 16, 29, 90, 135, 136, 176- Bratutti, Vincenzo- 116, 124, 161, 259, 419,
179, 181, 185, 186, 236, 237, 279, 288, 427, 476.
294, 300, 304, 306-309, 311, 357-359, Bratianu, Gh.l. - 16, 283.
362-364, 423, 471. Bratianu, I.I.C. -7.
Bogdan, Damian P. -41. Brancoveanu, Constantin- 32.
Boia, Lucian - 163. Brancu§, Grigore - 132, 364.
Boieru, Traian - 17. Brancu§i, Constantin -25.
Bolintineanu, Dimitrie - 29, 121, 125, 131, Bréhier, Louis -97, 466.
394, 401-403, 449, 459, 461. Brenez (Brentzes)- 85, 248, 394.
Bonfinius, Antonius de - 62, 75, 122, 163, Brezoianu, loan- 134.
328, 364, 377, 401. Brodin, P. -93.
Borcea- 182, 185. Bromleha, Ju.V. - 109.
Bosfor -276, 442. Brusa -78, 97, 110, 115, 134, 408, 409, 412,
Boemia- 380, 381. 461-463, 465-467, 474.
Bosnia - 75, 77, 106, 108, 267, 275, 276, Bucure§ti - 127, 130, 142, 256, 343, 401.
353, 405, 408, 466. Buda - 52, 65, 83, 84, 100, 108, 157, 227,
Boucicault, mare§al de - 83. 228, 241, 256, 272, 274, 303, 304, 315-
Bourguina, A. -93. 318, 320, 324, 329, 334, 340, 345, 358,
Bran - 271, 378. 366, 380, 384, 394.
Brancovici, dinastie -238. Budapesta -332, 333.
Brancovici, Djurae (sau Gheorghe) "Vuko- Bulei, Ion- 141.
vici" - 213. Bulgaria (Imperiul Bulgar, Tara Bulgi-
Brancovici, George -213. reasci) - 33, 60, 66, 68, 70, 72, 74, 76,
Brancovici, Gheorghe - 199-201, 258, 283, 78-80, 82-84, 95, 97, 101, 106, 107, 136,
361. 150, 154, 157, 169, 225, 234, 247, 261,
Brancovici, Grgur (Gherasim) -213. 267, 270, 276-278, 287, 307, 323, 340,
Brancovici, Iovan -213. 341, 351, 355, 362, 374, 405, 408, 416,
Brancovici, Lazar -213. 421, 442, 443, 457, 465, 473.
Brancovici, Maxim - 213, 216-218. Bullialdus, I. -91.
Brancovici, Stefan -213. Burgundia - 86.
Brancovici, Vuk (Valk) - 183, 212, 213, 215- Burhannedin, Kadi (Biirhaniiddin din Sivas)
218, 223. - 48, 59, 150.
Brandenburg -272. Bury, John B. - 93, 94, 99.
Brani§te, Ene -210, 214. Buti, Voic - 81.

-547 -

www.dacoromanica.ro
 ALEX.ANDRUV: DITA
Buzatu, Gheorghe - 137.
Buzdugan, George -381.
C Cernei, munti -329.
Caloianu, D. - 139.
Camariano, Ariadna -459.
Camariano, Nestor -459.
Cambridge - 110.
Cantacuzino, dinastie- 232.
Cantacuzino, Constantin- 167, 194.
Cantacuzino, Gheorghe I. -385.
Cantacuzino, Mihai (Anonimul Romdnesc)
- 29, 31, 120, 126, 389-393, 403, 411,
421, 437, 439, 458, 459, 468, 469.
Cantacuzino, Stefan- 232.
Cantemir, Dimitrie - 19, 51, 52, 56, 74, 75,
116, 121, 129, 149, 153, 260, 392, 399,
403.
Caramania (Caraman) - 87, 412, 414.
Caransebq - 273, 316, 334, 378, 415.
Carducci, Giosue- 241.
Caro, J. -479, 480.
Carol al VI-lea -255.
Carol Robert de Anjou - 326, 330.
Carpati -303, 314, 315, 330, 357, 358, 374,
383, 406.
Carra, Jean Louis - 121, 162, 399.
Casa Osmani (Casa lui Osman) - vezi
ImperiulOtoman.
Castellan, Georges -350.
Cilinescu, George - 16.
Cilugireni - 271, 289, 380.
Cipitini, Dan- 142.
Cizin4teanu, Constantin-29, 125, 378.
Cimpia Mierlei - vezi Kossovo.
Cimpina, BarbuT -140, 141, 273, 274, 305,
320, 326, 330, 334, 350, 368, 369, 375,
378, 381, 383.
Câmpulung (Camp Lung, ICimpolungo, Lan-
genau, Hoszszúmezö, Hozymezen, Ho-
- 548 -
www.dacoromanica.ro
zimezy) - 83, 265, 272, 356-358, 316,
349, 367.
Cindea, Virgil - 18, 51, 137, 141, 232, 458.
Cernovodeanu, Paul - 131, 148, 162.
Cetatea Albi - 76, 411.
Cetinie, Manistire - 181, 183, 184, 186.
Ceyhun- 250.
Chalcocondil, Laonic -71, 72, 78, 79, 88-
91, 122, 123, 124, 127, 152, 172, 233,
248, 254, 271, 280, 281, 283, 288, 294,
392, 398, 403, 404, 406, 409, 410, 423,
424, 427, 433, 435, 438, 439, 442, 443,
473, 475.
Chapolyansky, Maroussia -109.
Chilia -304, 411.
Chindr4, Ioan - 127, 367, 368.
Chir4gi - vezi Mehmed I.
Chitoreanu, Constantin -410.
Chortazmenos, Ioan - 360.
Ciceu - 311.
Ciobanu (Vergatti), Radu Stefan - 444, 460,
476.
Ciobanu, Veniamin - 144.
Cionchin, Tonel -293.
Ciorovie, Vladimir - 104, 107.
Cipariu, Timotei - 126.
Cipru -268.
Cirmen -102, 257.
Clauserus, C. - 152.
Cluj -272, 349, 354, 355, 366.
Codlea - 272, 366.
Cogilniceanu, Constantin M. - 332, 334,
379.
Coles, Paul - 56, 261.
Comnen- 200, 271.
Conduratu, Grigore C. -29, 123, 136, 374,
375, 449, 468, 470.
Constantin, osta.5 -361.
Constantin cel Mare - 238.
Constantin Draggevici (Costadin, Costantin,
 MIRCEA CEL MARE
Constantin Dejanovici, Constantin din
Kiistendil, Costa Jegligovat, Constantin
Verligovac, Dragas, Drago, loan Dra-
gases, )- 60, 94-96, 100-106, 108, 150,
154, 155, 157, 158, 160, 171, 178, 180,
187-190, 192-195, 198, 199-201, 205,
206, 210-212, 216-220, 224, 225, 230,
234, 239, 240, 247, 248, 251, 254, 257,
261, 262, 264, 266, 267, 270-273, 278,
279, 287, 288, 291, 307, 309, 351, 357,
358, 360, 467.
Constantin Filosoful - vezi Kostenetki,
Konstantin.
Constantin, Gheorghe 1. -475.
Constantin Scarlat -68.
«Constantin si Dragas» - 195, 197-202,211,
239, 390, 403.
Constantinescu, Nicolae - 29, 125, 140, 234,
239, 295, 349, 369, 382.
Constantinescu, Radu - 137, 267, 460.
Constantiniu, Florin - 141, 146, 467.
Constantinopol -40, 45, 73, 76, 77, 84-87,
100, 101, 146, 157, 160, 182, 185, 197,
206, 218-220, 223, 304, 308, 413, 438,
457, 469.
Cornitescu, Constantin - 218, 239.
Costin, Miron- 194, 437.
Costin, Nicolae - 194.
Cotmeana, Mänästire - 167.
Cowan, G. -274.
Cozia, Märastire -79, 110, 167, 168, 343.
Cracovia - 43, 456.
Craiova - 73, 83, 93, 133, 140, 153, 169,
205, 235, 261, 262, 270, 273, 287, 289,
291, 293, 350, 463, 464.
Cräciun, 1.- 126.
Creta - 420.
Creti a, Petru -280.
Croatia - 108, 353, 354, 356.
Croce, Benedetto - 19.
Cromer, Martin - 35-37, 40, 71, 122, 123,
www.dacoromanica.ro
145, 147, 307, 359.
Curtea de Arges - 60, 150, 169, 235, 287,
289, 292.
Dacia - 129, 137, 248, 443.
Dalmatia - 40, 146, 353, 354, 356.
Damian, proeconom -211.
Dan, fratii - 68.
Dan 1- 68, 70, 71, 74-77, 79, 81, 86, 87, 94,
300, 301, 346, 350, 367, 384, 389, 413,
425, 426, 480.
Dan cel Negru -78.
Dan cel Thar (Tanos, Ytanos, Myrdan) -
73.
Dan II - 459.
Dark6, Eugenius - 89.
Darrouzès, J. -212.
David, proeconom -211.
Davidovici - 196, 197, 235.
Dämbovita - 265, 266, 268, 304, 333, 340,
342, 343, 345, 383, 385.
Deéani, Mandstire -200, 204.
Decei, Aurel - 56, 57, 148, 282, 293, 294,
433, 475.
Dejan (Dean, Deian) - 158, 200, 234, 262.
Del Chiarro, Anton Maria - 122, 162.
Delaville Le Roulx, J. -293.
Deletant, Dennis -294.
Deli-Orman- 61, 151, 415.
Denis, Emst - 159.
Despot Vodi- 312.
Diehl, Charles - 93, 96, 106, 261
Dimitrov, Stra§imir -279.
Dineatä, Cristina- 163.
Dinekov, P. -462.
Dinié, Milan - 96, 155, 275, 277.
Dionisi, ieromonah- 222.
Dionisie - 314.
Dionisie, eclesiarh -211.
-549-
 ALExANDRu V Drrik
Ditä, Alexandru V. - 158, 235, 239, 280, 281,
291, 348, 357, 362, 367, 373, 377-379.
Dlugosz, I. - 83, 129.
Dobor -353.
Dobrogea - 57, 59, 61, 69, 79, 96, 101, 114,
134, 150, 151, 155, 161, 262, 263, 267,
274-276, 343, 350, 385, 413, 414, 425,
426, 428, 466.
Dobrotici - 267, 417.
Dochez, M. -53, 468, 476.
Dogaru, Mircea - 143, 294.
Dogiel, Mathias - 36, 39-41, 65, 69, 73, 80,
118, 122, 145, 146, 403.
Doroftei, staret - 211.
Dorpatski, Manastire- 203.
Dostjan, I.S. - 109.
Dokmanovici, Iovan - 199.
Dölger, F. -153.
Dragas -vezi Constantin Draga,.
Dragomir -268.
Drastor (Dristor, Darstor) - 270, 277, 425.
Drava - 108.
Dragan -361.
Dragan, G.C. -141.
Dragoi - 36.
Dressler, Wolfgang -382.
Ducas -88, 91, 127, 152, 392, 403, 404, 423-
425, 438, 439, 442, 443, 472, 473.
Duicev, Ivan - 261, 262.
Dumitrascu - 313.
Dunare (Danubium, Istru) - 21-23, 33, 40,
44, 49, 59-61, 63-65, 68, 70-75, 80-82,
89, 96-99, 102, 108, 111, 114, 119,
123, 134, 135, 146, 150, 151, 155, 156,
159, 161, 167, 169, 170, 173, 178, 180,
181, 188, 223, 225, 231, 234, 246-249,
252, 256, 257, 259, 260, 263-277, 279,
282, 287, 288, 292, 293, 307-309, 323,
325, 326, 330, 333, 338, 341, 348, 350-
352, 355, 357, 358, 373-375, 377, 378,
394, 398, 400, 401, 403-406, 408, 409,
-550-
550-
www.dacoromanica.ro
411-414, 416, 425, 428, 434, 440, 444,
411-414,
447, 451, 457, 461, 463, 465-467, 472,
473.
Dunirea de Jos - 117, 412.
Dusan, Stefan Silni (Stefan I) - 96, 155, 175-
177, 180, 186, 209, 212, 214, 215, 217.
Dvornik, Francis - 109.
Dysis -478.
Dzevdet Pasa - 429, 474.
E
Edirne- veziAdrianopol.
Efrem, monah -222.
Eftimie - 174, 194, 311, 313, 360.
Eftimie, proegumen -211.
Eftimie al Tarnovei -462.
Eisenmann, Louis - 159.
Elcrem, Melunet Ali - 58.
Elena (sotia tarului Dusan, monahia El isabeta
sau Evghenia) - 209, 213.
Elena Dragas - 101, 157, 206, 218.
Elian, Alexandru - 18, 19, 156.
Erninescu, Mihai - 13, 118, 124, 131, 135,
375.
Engel, J.C.-34, 66-68, 78, 88, 89, 103, 104,
121, 123, 124, 127, 128, 152, 161, 162,
172, 233, 234, 272, 307, 314, 375, 378,
383, 392-394, 396-399, 401-403, 405,
406, 449.
Enveri - 49, 253, 255, 288, 292, 430, 431.
Erendil, Muzafer -467.
Eu, conte d' -269, 356.
Eufrat - 250.
Eugeniu de Savoia -22.
Europa - 35, 38, 44, 45, 48, 55, 61, 74, 86,
87, 111, 113, 151, 193, 255-257, 268,
282, 292, 325, 345, 379, 382, 401, 442,
444, 467.
Europa Centrala si de Sud-Est - 30, 33, 43,
110, 113, 116, 179, 200, 261, 338, 421.
 MIRCEA CEL MARE

Europa Occidentali (Apus)- 116, 227, 262, Frankfurt - 50.

263, 268, 278. Franta - 81, 83, 255, 320, 326, 327, 353, 447.
Eugenikos, Ioannes -453. Franti, Gheorghe - vezi Sphrantzes, Geor-
Evlya Celebi -433. gius.
Evrenos Bei - 101, 118, 157, 256, 260, 271, Frashery, Samy-bey -294.
398. Fugariu, Florea- 127, 218.

F G

Fabrot - 88. Gabrovo - 190.

Figira§ (Fogaras, Ogras) - 60, 69, 73, 81, Gadld, Radu- 37.
150, 343, 355. Gálantai, Elisabeth -347.
Fejér, G. - 40, 65, 145, 146, 151, 323, 353- Galipoli - 186, 238.
356, 373. Gara, familie - 355, 356.
Feketehalom (Schwarzburg) -355. Gargur (Grágour, Gurgurovici) - 182-185.
Feldioara -265. Gavril, staret -343.
Ferdinand III - 161. Gebauer, J.J. - 152.
Fessler, A.I. -375. Gebhardi, L.A. -66-68, 78, 88, 89, 121-123,
Filip Temerarul - 86. 128, 152, 272, 307, 314, 394, 397, 399,
Filipescu, Constantin- 458. 406.
Filipopol -97, 155. Gelzer, Heinrich -93, 95, 98, 153, 277.
Filstich, Johann- 68, 71, 79, 121, 123, 162, Geinil, Tahsin- 143, 325, 373, 374, 446, 469,
282, 460. 475.
Fine, John V.A. - 160. Georgescu, 1.1. - 232, 458.
Finta- 130. Georgescu, Titu - 141.
Fiorini, Vittorio -241. Georgescu, Vlad - 141.
Firuz Bei (Feriz Bei)- 49, 50, 60, 150, 170, Georgian, Pamfil C. - 137.
255, 270, 417, 427, 461, 473. Germania - 55.
Florenta - 228, 256, 283. Gervasius de Dolovicz -37, 80.
Florian, Aaron-29, 117, 121, 124, 128, 131, Gewhr, Wesly M. - 112.
282, 375, 393, 394, 396, 449, 460. Ghenov, M. -462.
Florian, Mircea - 18. Gheorghe, Gheorghe - 145, 381.
Focia -234. Gherasim, staret -211, 213.
Foc§ani - 119, 391, 439, 459, 474. Gherman, ieromonah- 222.
Forbes, Nevill - 112, 278. Ghermanos, ieromonah -222.
Fotino, Dionisie - 29, 31, 120, 126, 128, 129, Gherman, Mihai - 368.
131, 392, 393, 396-398, 401, 410, 411, Gherontie, econom -211.
420-422, 429-431, 437, 459, 461, 469, Ghervasie - 214.
471, 474. Ghiatd, Anca- 378, 442, 444, 445, 460, 476,
Fox, Frank - 112. 477.
Frank - 272, 384. Gibbon, Edward -93.

-551-

www.dacoromanica.ro
 ALIDaNDRU V. DITA

Gibbons, Herbert A. -474. Hamburg -53.

Giese, Fr. -427, 473. Hammer-Purgstall, Joseph von -52-55, 62,
Giliu -384. 110, 117, 118, 121, 161, 256, 260, 281,
Ginghis-Han- 414. 396, 402, 403, 405, 406, 408, 420, 424,
Girardin, Saint-Marc - 129. 429, 430, 438, 439, 449, 465, 468, 470,
Giry, A. -370. 476.
Giurescu, Constantin C. - 16, 29, 140, 141, Hanes, Petre V. - 129.
180, 263, 272, 287, 305, 319, 368, 450, Hasan Beyzade -447.
459, 477. Hasdeu, B.P. - 13-16, 29, 42, 43, 90, 116,
Giurescu, Dinu C. - 140, 141, 379. 121, 123, 124, 128, 131-134, 162, 175,
Giurgiu (1urcova, Iorkölci, Yergiigii) -41, 61, 196, 205, 224, 239, 265, 291, 314, 332,
75,78, 151, 267, 270,400,401,406,409, 364, 368, 404, 406, 437.
412-414, 425, 465, 472. Haumant, Emile - 107, 159.
Gleditsch, Johann Friedrich -375. Haussing, Hans Wilhelm - 98, 277.
Glotz, Gustav - 97, 261. Häncu - 128.
Goldi, loan- 313. Härlgu - 311.
Gorj -357, 358. Hedwiga (Edviga) -40, 73, 79, 84, 147, 271,
Gorovei, Stefan S. -364. 333, 336-339, 348, 359, 381, 382.
Gouilland, R. - 96. Heliade-Rgclulescu, Ion-121, 128, 399, 400,
Gran -82, 272, 353. 460, 471.
Grecescu, Constantin -232, 282, 458. Heller -468.
Grecia - 160, 470. Hellert, J.J. -52.
Grecu, Vasile - 89, 91, 92, 152, 280, 440- Hemus - vezi Peninsula Balcanicei.
443, 472, 473, 475. Hergscu (Hericzlci), Roman-36, 37, 79, 80.
Greimas, Algirdas Julien - 279. Hertzberg, Gustav F. -92, 93, 98, 276, 277.
Grigore de Beclean- 317. Hilandar, Mänistire - 192, 198, 199, 205-
Grigorie, ieromonahul -211, 222. 208, 210, 211, 213-216, 223, 224, 226,
Grigorovici, V. - 90, 190, 192, 236, 306. 272.
Grousset, René - 96, 261. Hindgu - 23, 365.
Grope, jupan - 204. Hitchins, Keith -294.
Guboglu, Mihail - 148, 233, 431-433, 435, Hodos, Iosif- 51, 149, 153.
436, 441,466. Hogarth, D.G. - 112, 278.
Guillard, Rodolphe -261. Holban, Maria - 153, 375, 386.
Gurgurovici -vezi Gargur. Horvath, familia- 108.
GUtli, G. - 147. Hosziamezö (Hozyomezev) - vezi aim-
pulung.
H Hösch, Edgar -264.
Huber, Alfons - 22, 88, 117, 118, 123, 124,
Hagi-Iordanov - 177, 186. 273, 304, 306, 307, 329, 351, 352, 356,
Hale - 104. 360, 375, 438.
Halpen, Louis - 261. Huizinga, Johan -386.

-552 -

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL ALIIRE
Hunedoara - 71, 81.
Hunger, Herbert - 98, 153.
Hurrnuzalci, Eudoxiu de-29, 121, 123, 124,
131, 145-147, 314, 347, 375, 381, 404,
406-408, 449, 461.
Hussey, Joan M. -156, 157, 274.
Hiiseyn, Ali -434.
Iacov, monah- 222.
lalomita- 119, 134, 167, 169, 234, 287, 289,
294, 357, 358, 389, 390, 398, 411, 464.
lambol -70.
lancu (loan) Corvin de Hunedoara- 22, 56,
71, 81, 129, 182, 190, 261, 295.
127, 129, 130, 133.
Ibn Kemal (Kemalpa§azade) - 21, 44, 45,
47, 48, 56, 57, 90, 148, 149, 225, 240,
248, 253, 254, 280, 283, 288, 325, 327,
432, 443.
leni Sale (Enisala) - 412-414, 425, 426.
leni Suben (Sale, Sule Noua, poate Sulina)
-412.
lerusalim - 197.
Iftimi, S orin - 137.
-343.
Iliescu, Octavian - 144, 350, 369, 370, 377,
381, 384, 385.
A. - 126.
Imoiov - 87.
Imperiul Bizantin - 33, 88, 102, 212, 478.
Imperiul Bulgar - veziBulgaria.
Imperiul Habsburgic - 116, 117.
Imperiul Otoman (Imperiul Turcesc, Turcia)
- 23, 24, 33, 34, 44-48, 50, 52-56, 68,
73, 75, 95, 107, 128, 129, 154, 239, 257,
275, 276, 279, 280, 293, 311, 355, 402,
416, 417, 429, 434, 436, 437, 443, 445,
449-451, 453, 456, 457, 465, 466, 468,
473, 476, 477, 480.
www.dacoromanica.ro
Inalcik, Hall -54, 149, 260, 433.
loan Albert - 36, 129.
loan de Gara - 64, 65, 321, 324, 328, 371,
372.
loan de Maróth -281, 321, 323, 324, 353,
356.
loan de Paztoch (Pásztò) - 318, 451.
loan de Strigoniu- 64.
loan V Paleologul -318.
loan VI Cantacuzino -213.
loan Toma- 312.
loan Voda cel Viteaz - 313.
loanina -442.
loasaf, staret - 211.
Ion Alexandru, rege - 68.
lona§cu, Ion- 145, 381.
Ionescu, Gh.T. - 295, 346, 367, 368, 377,
378, 380, 384, 385.
lonim, Christu - 125.
lordanescu, Aurel - 19, 381.
lorga, Nicolae - 13, 15-18, 20, 25, 29, 30,
47, 53, 54, 58, 61, 62, 93, 94, 99, 105,
107, 114, 116, 126, 136-138, 140, 142,
147, 151, 153, 232, 260, 263-267, 269,
272-274, 294, 304, 314, 315, 317, 324,
326, 332, 333, 340, 348, 349, 358, 362-
365, 370, 373, 376, 378, 379, 383, 411-
415, 420, 423, 449, 458, 459, 468-471,
479, 480.
losif, eclesiarh - 222.
losipescu, Sergiu- 143, 291, 292, 293, 295.
lotta, Dumitru N. - 29, 121, 125.
Irina- 182, 213.
Isaccea (Isakçi, Sagzim, Saktsche) -61, 75.
151, 406, 412-414, 425, 426, 465.
Isaia, ieromonahul -222.
Isaia de la Slatina- 177, 308, 309, 313, 361,
363.
Isfendijarbeg Ogiillari din Sinope (Isfen-
diyar) - 74, 150, 249, 412, 414.
Iskra - 87.
-553-
 ALEXANDRU V DITA

Islam - 268. Kaluiniacld, Emil - 41, 42, 147, 186, 236,

Istanbul - 57, 410, 429, 435.
Istvanffy (Isthvanfius), Nicolaus -122, 163.
Italia- 103, 106, 327, 353.
Iugoslavia -159.
Ivan Alexandru - 209.
Ivan Drag4 -262.
Ivanka, E. von - 92.
Ivanko - 277, 417.
Ivanov, lordan - 237, 462.
Ivie, Alexa - 208, 209, 212.
Izet-Beg - 412, 415.
I Karaseva, V.G. - 109.
malta Poarti - vezi Imperiul Otoman.
J nova, §esul Carului, §esul Cadiului) -57,
Jagie, Vatroslav - 90, 175, 181, 184, 192,
206-209, 212, 214-217, 236, 279.
Jagiello, Wladislaw - 34-36, 38-43, 65, 69,
79, 84, 87, 127, 147, 271, 327, 333, 336-
338, 348, 359, 381, 382, 397, 400, 401,
454, 456, 478.
Jean de Nevers - 304.
Jelavich, Barbara- 160.
Jelavich, Charles - 160.
Jireeek, Constantin -22, 88, 90, 100, 103,
107, 117, 118, 121, 124, 173-175, 202,
205, 208, 209, 233, 236, 263-265, 273,
277, 294, 304-308, 326, 332, 351, 354,
357-359, 360, 378, 463, 464.
Jiu- 169, 266, 287, 369.
Johann de Gran- 353.
Joita, Virgil -278, 437, 459, 475, 477.
Justinian -238.
Juvenal des Ursins, Jean - 227, 281.
K 271, 277-279, 396, 405, 408, 409, 411,
Kale - 75.
237, 360, 462.
Kanisza (Kanisay) -64, 353-356, 394.
Kanisza, loan (Johann) - 82, 84, 272, 327,
348.
Kanisza, Nicolae -81, 227, 327.
Kanisza, Stefan - 70, 84, 272, 327, 328.
Karacelebizade -49.
Karadiie, Vuk - 193, 198, 206, 215.
Karaman- 59, 150, 170.
Kara-Owaf (Tara Neagri) - 70.
Karácsonyi, János -314-317,319,365,366,
378.
Kareia Danail, Mânistire -210.
Karinovasl (Karinova, Karinova, Karnobat,
Karinabat, Karnabat, Cadinova, Cari-
60, 150, 266, 270, 282, 467, 473.
Kastamonu (Castemuni) - 60, 61, 150, 151,
259, 412, 414.
Katona, Istvan- 65, 83, 85, 353, 373.
Kállay, Benjamin von- 105.
Keane, Teresa Mary -279.
Kelekian, Diran - 294.
Kervyn de Lettenhove -233.
Kiev - 179, 182, 363, 461.
Klariert, Gertrud - 151.
Knolles, Richard - 50, 259, 260, 397.
Kodja Husein - 49, 432, 434.
Kogilniceanu, Mihail - 29, 51, 117, 124,
127-129, 131, 259, 314, 394, 396-399,
403, 408, 410, 449, 459, 460.
Kosmidion- 359.
Kossovo (Cimpia Mierlei, Cosovo, Cossova,
Kosovopolje) - 38, 54, 60, 68, 79, 93,
96-99, 102, 105, 108, 112, 113, 150, 153,
155, 160, 161, 170, 186, 212, 246, 257,
417, 418, 464, 466.
Kostenetici, Konstantin -21, 90, 103, 104,

-554 -
www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE

106, 108, 158, 173, 246, 255, 263, 281,
306, 360, 441, 443, 462.
ICretzulescu,Nicolae- 41, 147.
ICrist6, Julius -347.
ICrumbacher, Karl - 93.
KruFdol, Manästire -213.
Kucharsld - 184.
Kuev, K. -462.
Kugéas, Solcrates -478.
Kupelwieser, L. -468.
Kuvejdin, Manastire - 192, 194.
Kutlumu§, Manästire- 212.
Kiistendil (Kjustendil) -60, 150, 225, 251,
254, 262.
Kyritzes - vezi Mehmed I.
L 302-304, 314-320, 326, 340, 346, 347,
Lacedemonia- 442.
Lackfi, familie -349.
Ladislau de Neapole - 108, 268.
Laiota Basarab - 24, 31, 120, 390-393, 421,
437,457-459, 469.
Lamouche, Leon- 54, 110, 463, 464.
Lamprecht, Karl - 107.
Lapedatu, Alexandru- 126.
Latkovici, Stefan (Latzkowicz, Stephano) -
84, 85, 394.
Laurent, V. - 13, 225, 233, 240.
Laurian, A.T. - 29, 121, 127, 129, 130, 132,
145, 399, 400.
Lavisse, E. - 134.
Lavrentie - 211.
Lazarevici, Stefan- 86, 95,96, 101-103,105,
106, 108, 109, 114, 154, 155, 157-159,
171, 205, 212, 234, 246, 247, 257, 261,
351, 354, 357, 362, 462, 467.
Lazar - 68, 79, 102, 108, 182, 184, 185, 199,
209, 212, 216-218, 234, 270.
Lazarescu, Radu -440.
Lebeau, Charles - 92.
Leipzig - 66, 92.
Lemberg (Liov) -42, 80.
Lemerle, Paul - 98.
Leopole -42.
Lettenhove, Kervyn de - 279.
Lévy, E.J. - 156.
Liiceanu, Gabriel -386.
Lituania - 42, 336, 381, 455, 479.
Litzica, Constantin-14, 100, 134, 154, 180,
206, 224, 239, 265, 291, 294, 357.
Ljubie, Sime -366.
Loenertz, R.I. - 61, 153.
Londra- 99, 100.
Lorint, Florica -58, 349.
Losoncz, Ladislau de - 364, 368.
Losoncz (Lossonch), $tefan de - 75, 272,
364-370.
Lot, Ferdinand- 288, 293.
Löwenklau, Johann (Leunclavius) -44, 50,
53, 56, 68, 70, 73, 75, 76, 122, 124, 253,
259, 260, 392, 404, 412, 417-419, 421,
425, 427.
Lublau -38, 39.
Lublin - 37, 79, 80.
Luccari, Giacomo di Pietro -73, 122, 133,
163, 205, 292.
Luchian, Octavian -381.
Ludescu, Stoica -232.
Ludovic cel Mare- 108, 268, 271, 283, 326,
330, 336-338, 356, 381, 465.
Lugoj -415.
Lussan, doamna de - 83, 84.
M
Macarie - 174, 194, 311-313, 363.
Macarie, monah -222.
Macedonia- 155, 234, 262, 266, 270.
Mgva- 272, 281, 323,366, 367.
Magargevici - 196, 235.

-555-
www.dacoromanica.ro
 ALEXIVDRU V. DITA

Mandia - 268. Matemus - 300, 342, 384.

Maier, F.G. -156. Matias Corvin- 36, 52, 129, 177, 179, 180,
Maikov, A. -105. 182, 183, 185, 255.
Maior, Petru - 65. Mauritius, Moritz -78.
Malcrodukas, monah -222. Mavrocordat, Nicolae- 119.
Malita, Mircea - 141. Maxim, Mihai - 141-143, 149, 260, 445, 446,
Manassis, monah - 222. 449, 450, 459, 477.
Mancev, ICrasto -279. Mályusz, Elémer - 66, 349, 366, 377, 378,
Manea- 36, 79. 382.
Mango, Cyril - 101. Mehedinti -273, 375.
Manolescu, Radu -376. Mehmed I (Mohamed I) - 31, 44, 49, 54, 56,
Mantua, duce de - 256, 325, 334. 57, 61, 74, 75, 86, 87, 90, 94, 98, 110,
Mantsch, H. -359. 111, 135, 151, 275, 276, 278, 392-395,
Manuel II Paleologul- 86, 91,100, 101, 157, 398-401, 403, 404, 406, 407, 409-415,
206, 210, 211, 219, 270, 272, 360, 362, 423-425, 430, 434-436, 439, 440, 442-
478. 444, 447, 449, 450, 453, 457, 464, 465,
Mara, tariti - 182-185, 191, 212. 470, 471-473, 475, 480.
Maramures -357, 358. Mehmed ll (Mohamed II) - 22, 45, 51, 52,
Marcu - vezi Mircea I. 147, 148, 182, 184, 185, 197, 400, 437,
Marcu, monah - 222. 442, 469.
Mardarie -462. Mehmed ibn Mehmed -432.
Marea Egee -374. Mehmed, Mustafa Ali -57, 58, 62, 148, 225,
Marea Neagri - 79, 89, 114, 275, 276. 432
Maria, regind- 79, 81, 82, 84, 264, 271, 272, Mehmed pasa Kticiik Nisanci -434.
338, 348, 352, 377. Melchisedec -461-463.
Marita - 99, 270, 359. Meletie, ieromonah- 222.
Marko Kraljevici (Craleivici, Kralevici, Melissenos, Macarie - vezi Sphrantzes,
Marcu) - 60, 90, 94-96, 101-106, 108, Georgios.
109, 150, 154, 155, 157-160, 171, 178, Melker - 356.
180, 187-190, 192, 194, 195, 198-202, Medias -272.
204, 205, 230, 234, 247, 248, 257, 260- Menke -356.
262, 264, 266, 267, 270, 271, 278, 279, Mézières, Philippe de - 21, 116, 172, 246,
287, 291-293, 307, 309, 351, 357, 358, 268, 279.
361, 390, 403, 428, 465, 467, 468. Micu, Samuil - 39, 65, 68, 127, 128, 145,
Mar6th, loan de - 272, 353, 354. 146, 367, 368, 398.
Marsigli, L.F. - 168, 232. Mihai Viteazul -32, 133, 162,264, 271, 379,
Martinov - 462, 463. 380.
Matei, staret - 211. Mihai, print - 68.
Matei Basarab -32, 119, 130, 132, 232, 390, Mihail I Voievod - 54, 413, 415, 425, 426,
399. 454, 467, 468, 470, 478, 480, 481.
Matei, Alexandru - 144. Mihail -238.

-556-

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE
Mihail, staret -211.
Mihiescu, H. -453.
Miliiili, Gheorghe- 136, 359, 362.
Mihut, Emanuela - 126.
Milita (sopa lui Lazir, monahia Eufrosina,
Evghenia) - 209, 212, 213, 216, 218.
Miklosich, Franz - 188, 205, 210, 211, 218,
219, 239,293.
Miladinovith, M. - 159.
Milcovia- 69.
Miletie, L. -41.
Miller, William- 94, 110, 468.
Minea, Hie- 29, 41, 116, 140, 147, 263, 294,
325, 334, 336, 367, 368, 373, 374,
377, 379-381, 444, 450, 476, 477.
Minerbetti, Piero di Giovarmi- 241.
Mioc, Damaschin - 140, 141, 234, 283.
Mircea I (Ioan Mircea, Mircea cel Mare,
Mircea ce! Bitrin; Marcu, Merche,
Myrxa, Myltza, Mirka, Mirtza, Mirceta)
- 13, 14, 19-24, 27, 29-50, 53-57, 59-88,
90, 91, 93-99, 102-108, 110-125, 127-
129, 131-136, 138-140, 142, 144, 145,
149-151, 153-156, 158-161, 167-170,
174, 186, 190-192, 194-202, 205, 226,
228-230, 232, 234, 235, 238, 246-250,
253-255, 257-279, 281-283, 287, 288,
290-294, 297, 299-310, 313-315, 317-
322-326, 328-335, 338-340, 342-
346, 348-362, 364, 366, 367, 369-380,
383-387, 389-454, 456, 459-467, 469-
474, 476, 478, 480.
Mitev, Iono - 261.
Mitilineu, M. - 146.
Mitrany, D.- 112, 278.
Mladen - 212.
Mladenovici, Branko -212.
Moesia -400.
Moghior, Neculai - 146.
Mohanu, C. - 135.
Moisil, Constantin - 14.
www.dacoromanica.ro
Moldova (Bogdania, Moldavia, Moldo-
vlahia) - 23, 32-37, 39, 52, 64, 66, 72,
76, 79, 84, 99, 100, 119, 120, 125, 129,
130, 138, 145, 149, 156, 157, 176-178,
271, 272, 275, 308, 310-313, 315, 327,
338, 343, 352-355, 363, 379, 382, 385,
396, 397, 399, 405, 413, 415, 427, 435,
439, 442, 455, 461, 471, 472, 475, 479,
480.
Moncastro -465.
Morava -71.
Moravcsik, Gy. - 152.
Moravia- 465.
Mordtmann, J.H. - 170, 232.
Morsina, familie -71, 81.
Moscova- 101, 105.
Motogna, Victor - 287, 305, 318, 319, 334,
366, 367, 378, 380.
Mouradja d'Ohsson, Ignace - 429, 438, 439,
447, 468, 474, 476.
Moxa, Mihail - 32, 33, 90, 115, 118, 119,
121, 178, 306, 308, 309, 359, 361, 362,
436.
Muntenegru - 184.
Muntenia (Tara Munteneasci) - vezi Tara
Romiineascg, Valahia.
Murad I (Amurat, Murat 1)- 40, 58, 59, 68,
76-79, 112, 146, 149, 150, 182, 226, 241,
246, 266, 279, 408, 428.
Murad II - 45, 390, 392.
Muratori, L.A. -24!.
Muraviev - 462, 463.
Murgescu, Mirela-Lutninita- 132.
Murzalcevie, N. -41.
Musa Celebi- 41, 44, SO, 54, 61, 73, 74, 86,
87, 91, 92, 97, 98, 105, 111, 135, 151,
238, 359, 394, 400, 401, 406, 411, 412,
415, 423-425, 434, 465, 466, 470.
Muscel -266.
Mustafa - 61, 74, 76, 86, 87, 91, 97, 98, 135,
151, 395, 404, 407, 410, 411, 424, 443,
473.
-557-
 ALEXANDRU V. DITA
Mutafciev, Pear -262.
Miiller, Josef- 218, 219, 239.
MUnchen - 95.
Miinedjjimbasi -434.
N 133-135, 146, 150, 153, 161, 168, 170,
Natanail, monah- 222.
Nastase, Dumitru - 360, 361.
Neagoe Basarab - 32, 213, 293, 310.
Neagoe, Manole - 127, 132, 364.
Neagu, Virtu§ -278, 475, 477.
Neamtu, Ministire - 232, 458.
Neapole - 108.
Neculce, loan- 51, 439.
Negoiu, Ion- 29, 125, 349.
Nemanizi, dinastie - 175, 176, 187, 192, 193.
Nemanja, Ana (monahia Anastasia) - 208,
213.
Nemanja, Stefan (Sfäntul Simeon) - 175,
187, 188, 193, 195, 208, 209, 213.
Nemanja, Rastko (Sfäntul Sava) -208, 213.
Nemanja, Stefan (fiul lui Nemanja, $tefan)
- 208, 209.
Nenka, preot - 191.
Neo fit, ieromonah -222.
Neofit, proegumen -211.
Neskovie -203.
Nestor - 174, 270.
Nestorescu-Balcqti, Horia - 142.
Neri (Neri), Mehmed - 47, 60, 61, 150,
259, 412, 427, 429-432, 434, 466.
Nevers, conte de - 83.
New York- 160.
Newman, Bernard - 113.
Nicodim, monah - 211, 222.
Nicol, Donald M. -263, 274.
Nicolae Alexandru - 379, 389.
Nicolae de Gara (Nicolae palatinul) - 64, 65,
83, 272, 321-324, 328, 353, 354, 371,
376.
-558 -
www.dacoromanica.ro
Nicolaescu, Sergiu -349.
Nicolaescu, Stoica - 41, 147.
Nicopole (Nicopolul Mare, Nicopoea) -24,
40, 54, 60, 64, 68, 70, 72, 73, 81, 84, 90,
92-95, 97-100, 109, 111, 114, 123, 124,
172, 186, 227, 228, 230, 246, 249, 257,
262-267, 269-272, 275, 276, 278, 281,
288, 289, 293, 294, 304, 323, 329, 333,
339, 341, 344-346, 349, 356, 357, 385,
386, 389, 394, 398-400, 402, 406, 409,
411, 417, 421, 427, 432, 444, 446, 447,
450, 451, 459-466, 469-472.
Nicopolul Mic (Nicopoia Mick Micul Nico-
pole, Turnu, vezi i Turnu Miigurele) -
0, 64, 70, 71, 81, 82, 97, 100, 159, 264,
268, 272, 281, 288, 321-324, 328, 333,
348, 349, 352-354, 356-358, 366, 371,
372, 374, 377, 378, 394, 397, 413, 421,
451.
Nikerites, Leon- 270.
Nilcitina, S.A. - 109.
Niculitel-Bidila -385.
Nil - 250, 251.
Nil, ieromonah -222.
Nitoiu, Ghenadie -214.
Nôtre-Dame - 255, 256.
Nor Romi - vezi Constantinopol.
Novakovie, Stojan- 105, 188-191, 197, 200,
236, 237, 278.
Novo Brdo -238.
Nuruosmaniye -57.
Niirnberg - 77.
0
Obolenski, Dirnitri -99, 157.
Occident - vezi Europa Occidental( I.
Oeconomos, Lisimaque - 96, 261.
Ofen - 85, 355, 357, 358.
Ohienko, Ivan- 41, 147.
 M1RCEA CEL ALkftE
Ohrida - 204, 212.
Olt - 24, 83, 168, 267, 293, 343, 378, 385.
Oltenia -260, 273, 369, 370, 375.
Oman, C.W.C. - 156.
Onciul, Dimitre - 14-16, 29, 30, 132, 134,
137-142, 147, 180, 265, 274, 287, 291,
304, 305, 314, 332, 376, 392, 408, 416,
417, 419-426, 430, 441, 445, 449, 462,
463, 470, 471, 473.
Oncken, Wilhelm -92.
Oprea, Alexandru - 131, 135, 375.
Oprescu, Constantin C. -381.
Oradea - 82, 274, 353.
Orbini, Mauro - 103, 133, 205, 292.
Oighidan, N. - 145.
Orhan - 59, 150.
Orlov, G.G. - 120, 391, 439, 459.
Orszagy, Miháiy -316.
Orsova - 272, 273, 316, 329, 349, 365, 369,
378.
Orudj (Oruc, Urudj) - 49, 60, 61, 150, 151,
253, 255, 427-431, 434, 441, 466.
Orzechowski, Stanislaw (Stanislaus Ori-
chovius) -36, 52, 129.
Osman - 59, 150, 186.
Ostoje, T. - 194, 197.
Ostrogorsky, Georg- 13, 21, 95, 96, 98, 155,
157, 211, 212, 275, 277, 294.
Otetea, Andrei - 140.
Paisie - 211.
Paleolog, dinastie -91.
Pall, Fr. -460.
Panaite, Viorel - 477.
Panaitescu, P.P. -13,16, 29, 41-43, 125, 140,
234, 287, 289, 293, 294, 319, 339, 346,
348, 363, 366-370, 377-379, 382, 392,
417, 445.
www.dacoromanica.ro
Panayotov, Lubomir -261.
Panu, Anastasie - 127.
Papacostea, Serban - 141, 146, 147, 226,
229, 230, 242, 265, 294, 365, 379, 386.
Papadopulos, J.B. -92.
Paris -55, 227, 228, 259, 438.
Pascu, Stefan- 140, 143, 144.
Patras - 474.
Paulevski, Danielle - 109.
Pastuhov, Ivan -262, 263.
Pdcurariu, Francisc -349.
Pätroiu, Ion - 144.
Parvan, Vasile - 153.
Pejacevie - 199.
Pelbart, Temesvari -316.
Penelea-Filitti, Georgeta - 137, 266, 469.
Peninsula Balcanici - 48, 55, 57, 70, 86, 90,
99, 109, 111, 113, 135, 160, 239, 262,
270, 277, 356, 478.
Peninsula Peloponez - 101, 157.
Pemice, Angelo - 112.
Perthes, Friedrich -53.
Pervain, losif -368.
Pervain, Viorica -49, 149, 334, 365, 367-
369, 378, 380, 478-480.
Pesaro - 103.
Pesta - 52, 349.
Peter de Perény - 83, 355.
Petermonastura -317.
Peters, Richard F. -55, 261.
Petkanova, D. -462.
Petra, Manistire ("Tis Petras", "Sf. loan
Botezkorul")- 101, 157, 206, 210, 218,
219, 223, 239, 240, 360.
Petrovici, Emil - 136, 359.
Petru Aron - 415, 427, 435, 439, 472.
Petra cel rink - 132.
Petru Musat -36, 69, 79, 271, 405.
Petru Rares - 186, 213,310-312, 339.
Piau, Lucien- 55.
Pienaru, Nagy - 444, 460, 473, 476.
-559-
 ALEXANDRUV. DITA

Pippo, Spano - 414, 415. Protase, Maria- 368.

Pitcher, D. Edgar- 48, 58, 59, 61, 148, 150, Prodan, Dan- 149, 260.
151, 170, 232. Prusia - 77.
Pitcher, Erika - 58. Pulcouti - 131.
Planik - 94, 186, 257, 270.
Poarta Otomanä- 75, 76, 97, 110, 119, 182,
184, 313, 345, 355, 379, 389, 408, 410,
412, 417, 418, 422, 429, 434, 436-439, RaZa, Ministire - 196, 203.
447, 449, 458, 459, 465, 466, 469, 472, Radian, H.R. -386.
476. Radojieie, G.Sp. -21, 61, 96, 100, 155, 159,
Podgorita, Manastire - 199. 173, 174, 176, 201, 224, 225, 305.
Podul Inalt - 52, 255, 289. Radom - 69, 79.
Polonia (Regatul Polon) - 33-35, 37-43, 65, Radonie, Jovan -208, 358.
70, 71, 79, 80, 85, 87, 122, 135, 186, 266, Radu I - 282, 330.
274, 276, 303, 327, 330, 332, 333, 336- Radu ce! [Mean- 68.
339, 352, 359, 379, 381, 382, 385, 396, Radu cel Frumos -309.
401, 405, 428, 447, 454, 478. Radu ce! Tank - 68, 71.
Pontus Euxinus - (vezi Marea Neagri). Radu de la Afumati - 459.
Pop, loan Aurel -385. Radu Praznaglava -77, 78, 425.
Popa-Lisseanu, G. -124, 163. Raguza (Dubrovnic) - 103, 116.
Popescu, Mincu - 29, 121, 125. Rajakovie, Ostoja -204.
Popescu, Niculae M. - 142. Rajie, Jovan- 107, 198, 233, 234.
Popescu, Radu -33, 91, 115, 119, 120, 292, Rambaud, Alfred- 133, 134.
293, 389-393, 403, 436, 442, 458, 477. Randa, Alexandru- 113.
Popovici, Titus -349. Rassidescu, Stefan- 125, 126.
Popricani - 130. Ravanita, Minästire - 1824 185, 238.
Porteanu, Alexandru - 144. Ridulescu, Venera - 143.
Portile de Fier - 87, 277. Razboieni- 22, 51, 289.
Posada (Pazara, Pozata, Pazzata, Pazza- Rimnicu-Sirat -390.
ra, Paskea) -64, 71, 73, 265, 266, 272- Resava - 182.
274, 289, 304, 321-323, 326, 329, 333, Rezachevici, Constantin - 143, 144, 162,
346, 371, 399, 419, 467, 354, 375, 378, 363.
384. Rila, Ministire -462.
Pray, Georgius - 22, 62-65, 68-71, 77, 88, Ristelhuber, René - 113.
89, 122, 151, 163, 304, 349, 353, 375, Ristie, Serafim -200.
394. Rodos - 40, 312.
Pribat - 212. Roesler, Robert -34, 117, 144, 275, 468.
Prilep - 96, 102, 155, 212, 261, 262. Roman, Tipicul lui - 214, 215, 217, 225.
Princip ate - vezi rdrile Romine. Roman I Mupt -338.
Prigtina - 212. Roman, Louis -282.
Prizren - 212. Romania-74, 268.

-560 -

www.dacoromanica.ro
 MIRCEA CEL MARE
Romfinia - 13, 24, 54, 61, 110, 112, 151, 232,
399-402, 404.
Roquette, M. de la - 51, 259.
Roth, K. - 111.
Rovinari -357, 358.
Rovine (Rovini) - 13, 14, 21, 30,31,36,44,
49,54, 55, 60, 61,92-112, 114, 117-119,
133-136, 150, 151, 154, 155, 157-160,
165, 168-171, 173-175, 188, 192, 193,
195, 196, 198-206, 224-226, 230, 231,
234, 235, 237, 240, 241, 245, 254, 258,
260-267, 270, 273-279, 281, 287, 289-
291, 293, 294, 299-301, 303, 305, 306,
309-311, 313-315, 320, 321, 324-326,
331, 332, 350, 351, 357-362, 367, 368,
370, 380, 390, 397, 398, 400, 411, 418,
419, 421, 422, 427, 430, 431, 437, 438,
446, 449-451, 463-467, 473.
Rudnic - 182.
Rum - 250, 252.
Rumelia- 74.
Runciman, Steven- 99, 156, 157.
Rusia- 190, 336, 381, 455, 479.
Russo, Demostene - 18, 459.
Ruxandra, doamna- 312.
Ruvarat, Ilarion - 192, 197.
Ruvartev- 203.
Ruzie, Dobr. -198.
S 314, 329, 330, 336, 338, 355, 359, 364,
Sa'adeddin (Sa'diiddin, Sa'a Ed-Din,
Seadeddin)- 49, 60, 150,259,355,412,
418, 423, 427, 430, 432, 434, 438, 468,
476.
Sacerdoteanu, Aurelian-29, 139, 141, 142,
291, 470.
Sagnac, Philippe -261.
Saint-Denis -256, 280, 302, 367.
Salonic (Solun, Thessalonic) - 182, 184, 185,
415, 453, 454, 478.
www.dacoromanica.ro
Sankt Petersburg - 131, 176, 181, 182, 184,
462. .
Sandomir -455, 479.
Sarandoporsk, Ministire - 183.
Sava, ieromonahul -222.
Saya, mitropolit -210.
Saya, Sra'aul (Rastko, fiul lui Stefan Ne-
manja) - 208, 213.
Savina, Mân5stire- 208, 209.
Schevill, Ferdinand-112.
Schlumberger, Gustave- 468.
Schreiner, Peter - 173, 237, 238, 280, 361.
Schiltberger, Joharm - 116, 344, 386.
Schwandtner, Johann Georg - 162, 352.
Sebe $ - 349.
Secenita, Min5stire -201.
Selim I - 45, 280.
Semiluna- vezi Po arta Otomanä.
Seni6a, Ministire - 196.
Seraffet in Turan - 148.
Serbia- 33, 77, 83, 86, 102, 169, 180, 182,
187, 208, 209, 212, 219, 220, 234, 235,
238, 261, 267, 275, 276, 287, 405, 442,
457, 465.
Serez - 171, 233.
Seton-Watson, R.W. -464, 468.
Severeanu, G. -381.
Severin (Sz6rény, Zewrin) -23, 40, 69, 73,
75, 77, 82, 83, 131, 146, 265, 272, 292,
367, 378, 381, 409, 412-414, 434, 436.
Sf. Sofia, Manistire - 335, 381.
Sfetagoret, Iosif - 191.
Shaw, Stanford J. -53,54, 149, 261.
Shihab ed-Din- 238.
Sibiu-69, 81, 265, 272, 274, 300, 355, 366.
Sigismund II August-311.
Sigismund de Luxemburg - 22-24, 38, 40,
56, 63-66, 69-73, 75, 77, 79-85, 87, 93,
95, 97-100, 105, 108, 111, 118, 123, 127,
131, 146, 153-156, 159, 160, 169, 182,
-561-
 ALEXANDRU V. DITÀ
184, 185, 227-231, 241, 246, 255, 256,
260-262, 264-269, 271-278, 281, 282,
294, 300-304, 306, 308-310, 314, 315,
317-321, 324-334, 336, 338-340, 342,
345, 346, 348, 349, 352-359, 366-369,
374- 378, 380, 382-384, 386, 394, 396-
398, 400, 401, 406, 409, 418, 419, 421,
444, 447, 451-454, 461, 465, 466, 478.
Silistra (Trista, Drista-Kale) -59, 60,69; 79,
81, 134, 150, 261, 267, 269, 270, 275,
276, 398, 406, 425, 427, 428.
Sinieon, Sfántul - vezi Ftefan Nemanja.
Simionescu, Maria - 134, 364, 463.
Simonescu, D. -232, 282.
Sinope -60, 74, 86, 150.
Sion, George - 126, 128, 421, 458, 459.
Sisoie, ieromonah - 210,
Sivas - 59, 150.
Slcrzypek, Josef -44, 147.
Slankamen -260.
Slatina - 267.
Slatina, Mánistire - 177, 182, 308,361,363.
Slavici, loan- 131, 135.
Smederovo - 182, 185, 238.
Sofia- 111, 186, 203.
Soliman I (Suleiman I) -44, 73, 74, 86, 87,
97, 135, 190, 310, 311, 313, 359, 362,
400, 420, 422, 423, 424, 434.
Soliman (Suleiman) Magnificul -22, 44, 45,
186, 280, 281.
Songeon, Guérin - 467, 468.
Sorbona- 107.
Soterius -78.
Sphrantzes, Georgios (Pseudo-Sphrantzes)-
88, 91, 119,121, 124,152,153,248,255,
263, 280, 389, 390, 420-422, 427, 429,
433, 435, 438-443, 471, 472, 475.
Spinei, Victor - 137.
Stachon, P. -44, 147.
Stadtmiiller, Georg - 111, 113.
Stahl, H.- 137, 138.
- 562 -
www.dacoromanica.ro
Stancu, Paraschiva- 385.
Stanojevie, Stanoje - 106.
Statele Unite (S.U.A.) - 112.
Stavrianos, L.S. - 160.
Stineseu, Eugen- 141, 460.
Stoica de Hateg, Nicolae -234.
Stoicescu, Nicolae -29, 126, 134, 291, 293,
362-364, 370, 378, 379, 385, 444, 463,
476.
Stoicovici, Olga- 207.
Stojanovié, Ljubomir - 174-179, 181, 184,
186-188, 190-193, 195-204, 206-209,
214, 217, 234-237.
Stratimir (Sracimir, Strgimir) - 262, 267,
269, 462, 463.
Strigoniu - 64, 321, 348.
Stritter - 71-74, 76, 88, 89, 91, 122.
Strugalea, Mánistire- 131.
Studenita, Mânistire- 180-183, 185.
Suceava- 37, 69, 80, 385.
Suedia- 474.
Sugar, Peter F. -155.
Sulina- 412, 414.
Sulzer, F.J. -68, 69, 71, 76, 117, 161.
Sllah, Ahmed -434.
Szakály, Ferenc -367.
Szalay, Ladislau- 468.
Szegedin -354.
Sztrigy - 71.
$
Serbinescu, Niculae - 29, 126, 370, 379,
379, 476.
Sincai, Gheorghe - 29, 37, 65, 68, 89, 116,
117, 126-128, 131, 145, 146, 162, 336,
377, 381, 390, 392, 393, 398, 402, 421,
458, 459.
Si§man Ivan - 79, 173, 247, 279, 307, 309,
401.
Si§tov - 80, 269, 397, 401, 405.
 MIRCEA CEL MARE
Stefan I Voievod -80, 272, 315, 327, 338,
343, 352, 355, 365, 382, 396, 397.
Stefan cel inalt - vezi Lazarevici, ,Pefan.
Stefan cel Mare - 22, 32, 36, 51, 52, 120,
129, 135, 137, 145, 255, 311, 313, 363,
392, 439.
Stefan Dragutin (Teoctist) -209.
Stefan Ilcusti- 310, 311.
Stefan Rare§ -312.
Stefan Uros I - 209, 217.
Stefan tiros II Miliutin -208, 209.
Stefan Uros III Ddanski - 209, 212, 462.
Stefan Visoki - vezi Lazarevici, 'Wan.
Steranescu, Stefan -140, 141, 143, 362.
Stibor -265, 266, 269, 275, 276, 300, 304,
333, 339-343, 345, 346, 383, 385.
Stirbu, Constanta -385.
Stempel, Gabriel -460.
afarik, P.J. - 117, 173, 175, 196, 197, 200,
201, 204, 235.
Ferdo -370, 371, 372.
Ñtip-267.
Taeschner, Franz -48.
Tamerlan - vezi Timur Lenk.
Tanasoca, Nicolae-Serban- 98.
Tatar, loan- 300, 383, 384.
Tatul - 270.
Timovo - 95, 102, 108, 154, 262, 269, 277,
278, 462, 467.
Tirgovi§te - 42, 384, 385, 401.
Temperley, H.W.V. - 159.
Teoctist - 126.
Teoctist, ieromonah- 222.
Teodor, Pompiliu -294.
Teodorit, ieromonah -222.
Teodoru-lonescu, Otilia - 136.
Teodosie, staret -211.
Teoteoi, Tudor - 126, 143.
www.dacoromanica.ro
Tesalia (Thesalia) - 87, 234.
Thalléczy, Lajos -281, 373, 380, 381.
Thetis -341.
Thomas III Marquis de Saluces -227, 228.
Thunmann, Johann- 122, 163.
Thurécz, loan de - 62, 64, 71, 75, 81, 83,
116, 122, 123, 300-302, 314-316, 319,
328, 347, 348, 352, 354, 364, 377, 394,
397, 401, 406.
Thurzo, familie- 85.
Tihonravov -197.
Timisoara - 315, 316, 335, 340, 381.
Timon -77.
Timur Lenk (Tamerlan) - 59, 86, 87, 149,
257, 263, 362, 394, 421, 422, 433.
Tisa -357, 358.
Tismana -131, 360, 362.
Tiutiundjiev, Ivan- 361.
Tocilescu, Grigore -16, 127, 289, 423, 461.
Toma, Ion-293.
Toynbee, Arnold J. - 112, 278.
Tracia - 74, 76, 81, 234.
Transilvania (Ardeal) - 33, 63, 66, 69, 77,
81, 84, 98, 100, 114, 157, 161, 265, 268,
272, 274-276, 291, 300, 304, 310, 315,
334, 339, 340, 342, 346, 350, 351, 354,
355, 364, 368, 379, 383, 384, 394, 417,
418, 465, 468.
Treptow, Kurt W. - 141, 350.
Tripoli - 86.
Trittheim, Johann - 116.
Truhelka, Djiro - 183, 236, 237.
Tudor, Gheorghe - 143.
Tulcea -385.
Tur -366.
Turan, 0Sman - 147.
Thrcan - 77.
Turcia - vezi Imperiul Otoman.
Turda -354.
Turdeanu, Emil - 349, 383.
Tumu Mägurele (vezi si Nicopolul Mic) -
-563-
 ALEXANDRU V: DITA
23, 55, 97, 235, 265-267, 270, 273, 288,
289, 293, 302, 306, 316, 322, 325, 328-
330, 357, 375, 378.
Turnu Severin- 316, 365.
Tvrtko I - 69, 108, 271.
T 336-339, 348-350, 352, 354, 356-360,
Tamblac, Grigore- 461, 462,
Tara Româneasci (Muntenia, Tara Munte-
neasci, Tara Basarabeasci) - 21-24, 30-
39, 42, 44, 52, 55-57, 64, 66, 67, 90, 96,
98, 101, 103, 117-121, 134, 138, 155,
157, 159, 160, 167, 168, 170-173, 176,
178, 180, 186-188, 190-192, 194-196,
198, 201, 202, 205, 213, 225, 229, 230,
232, 234, 235, 241, 248, 255-258, 260-
267, 269, 270, 272, 274-277, 279, 282,
288, 290-292, 294, 304-306, 310, 314-
318, 320-322, 324-328, 330, 331, 333,
334, 336, 337, 339-345, 349, 350, 357-
361, 366-377, 379, 381, 382, 384-386,
389-400, 404, 406, 408-413, 415, 417,
418, 421-425, 427-435, 437, 439, 440,
442, 444, 446-448, 450-457, 459, 463,
465-468, 472, 473, 475, 477-481.
Taratul Bulgar - 473.
Taratul Bulgar de RisOrit -102.
Tarigrad (vezi §i Constantinopol, Istanbul)
- 183, 234, 313.
Tkile Romine -48, 66, 99, 100, 107, 129,
157.
Tutule4ti -289.
U Vaslui - 22.
Ubavie, Milan S. - 106.
Ugliep- 186, 270.
Uljanickij, V.A. -41, 43.
Ungaria (Regatul Ungar, Tara Ungureasci)
- 23, 24, 30, 33, 34, 36-40, 52, 54, 57,
-564 -
www.dacoromanica.ro
61-64, 66, 73, 75, 77, 79-87, 95-97, 104,
105, 108, 109, 114, 116, 135, 145-147,
151, 154, 155, 159, 161, 169, 204, 226,
228-230, 241, 247, 256, 260, 261, 263,
268, 269, 271, 273-278, 283, 300, 301,
306-308, 315, 321, 322, 327, 330, 333,
362, 366, 371, 373-376, 381, 382, 384,
394, 397, 402, 408, 417, 418, 444, 447,
451, 452, 461,465, 466.
Ungrovlahia -vezi Tara Romerneascii.
Ureche, Grigore - 194, 363.
Urechia, V.A. - 16.
Uscitescu, George - 141.
Uzunçar§li, Ismail Kaldci -466.
V
Valahia (vezi §i Tara Romiineasc5)- 54, 59-
61, 63, 64, 70-74, 76-88, 93-95, 97, 99,
100, 101, 106, 108, 110, 112, 114, 128,
150, 151, 153-155, 157, 158, 160, 161,
170, 196, 227, 230, 234, 241, 249, 250,
253, 254, 259-261, 263, 264, 269, 275,
277-279, 288, 292, 293, 335, 350-355,
356, 367, 369, 370, 378, 381, 385, 404-
410, 433, 434, 449, 454-456, 461- 464,
467, 470, 474-476.
Valahia Mare (Morovlahia) -70.
Valahia Minor - veziMoldova.
Vasie - 203.
Vasile, tumul lui - 211.
Vasile Lupu - 130.
Vasilescu, Alexandru A. - 390, 458.
Vasiliev, Alexander A. -93, 94.
Vatamaniuc, D. -135.
Vatoped, MOnästire - 171, 208.
Vaughan, Dorothy M. - 55, 260.
Vidrescu, Alecu -469, 470.
VOcirescu, leachitä -410, 414, 421, 429,
469, 470.
 MIRCEA CEL MARE

Vicarescu, Nicolae -470. W

Vicireni -385.
Vilsan - 289. Wagner, C. - 65, 118, 122.
Vargolici, Teodor - 125. Werner, Ernst - 55, 149, 261, 263.
Velbujd (vezi §iKiistendil)- 102, 171, 225, Wilkinson, Williatn- 259, 396, 397
261, 262, 266. Wilhelm de Sf. Sofia - 335, 381
Velika Remetea, Ministire- 203.
Veliman, Valeriu -46, 62, 147-149, 225, 240, X
281, 373.
Velcov, Velizar -261. Xenopol, A.D. - 13, 29, 35, 36, 41, 93, 94,
Venelin - 131. 110, 115, 121, 123, 124, 133-135, 140,
Venetia - 91, 227, 414, 470. 145, 147, 289, 314, 364, 394, 404, 408,
Verkovie, St. - 194, 195, 197, 199. 409, 411, 412, 423, 449, 461-464, 466-
Vidin - 60, 69, 80, 150, 267, 269, 270, 279, 468, 470, 471.
369, 370, 397, 401, 405, 427, 462, 463.
Viena - 92, 103, 105, 121, 126, 161, 182, Z
197, 221.
Vigenère, Blaise de - 152. Zgek, V - 109, 277.
Vitold (Witold) Alexandra - 42, 43, 455, Zachariadou, Elizabeth A. -148.
479. Zaharia, Ciprian- 157.
Vlad Tepe§ (Drakulovici)- 22, 32, 52, 129, Zahariade, Mihail -294.
132, 167, 185, 187, 232, 264, 265, 309, Zalcythinos, Denis A. - 171, 233.
391, 392, 459. Zala -349.
Vlad I "Uzurpatorul" - 24, 30, 39, 40, 56, Zamfirescu, Dan-18, 49, 51, 149, 157, 235,
57, 72, 73, 83-86, 122, 123, 146, 235, 276, 278, 280, 361, 370, 383, 438-440,
255, 264, 266, 268-276, 300, 303-305, 442, 443,450, 451, 460, 468, 470, 474
307, 310, 326, 327, 331-336, 338-343, 477,
345, 346, 349-351, 358, 359, 369, 370, Zapolya, loan -311.
374, 380, 381, 383-385, 392, 394, 409, Zavera, Maria -207.
418, 419, 421, 446, 448, 467. Zawalinsld, E. -44.
Vlad Dracul -332, 459. Zkne§ti -367.
Vlad, Matei D. - 144. Zenta - 22.
Vladislav Vlaicu -68, 69, 266, 270, 330. Zinkeisen, J .W. -53, 121,260, 355, 424, 438,
Vadescu, Ion- 133, 134. 468, 476.
Vodita, Min6stire -362. Zipfen- 85.
Vrhobreznita, Ministire- 196. Zodian, Vladimir- 143.
Vryonis, Speros h. - 149. Zografu, Manistire -462.
Vulcasovie, Vuletie - 181, 182, 236, 237. Zub, Alexandru - 128, 133, 134, 142, 153,
Vuka§in (Välka§in, VAlka§in, VlIca§in)- 96, 259.
102, 155, 186, 200, 264, 266, 270, 357. 25.61ca, V. -278.
Vukomanovie, A. -175, 196, 200, 236.
Vulpe, Ion - 293.

www.dacoromanica.ro
i rAl Or/ r r. OP- 11 OrA I; I OP i e FA CI 011 0 r/ rA Or/ CO/5 OrAOP''
i .' b 11 W 1% 1 V k 11 Ck .N %.N ks. .N %11k1 kl k. lb I
incheind aceastä carte, consider CA sunt dator si aduc
multumiri celor fdri de care ea, poate, n-ar fi existat:
9
Sotiei AURELIA §i fiului CEZAR-OCTAVIAN, care mi-au stat
aproape §i m-au sustinut cu increderea lor;
+
DomnuluiAcademicianDAN BERINDEI, care, de la inältimea
personalitätii sale, apreciind in mod deosebit valoarea §i
importanta istoriografici a lucrärii m-a trecut dincolo Scylla §i
Charybda, cAläuzindu-md apoi cufermitate iscusitä prin labirintul
Minotaurului istoriografic românesc;
++
Domnului Prof. univ. dr. DAN ZAMFIRESCU, al drui
parteneriat a fost in misuri A dea fortä §i sä asigure reu§ita
acestui demers §tiintific in momentele, atit de numeroase §i
complexe, cind s-a aflat primejduit din ratiuni omene§ti §i
extra§tiintifice;
++
Prietenului DAN PANTEA, al arui sprijin pertinent §i
dezinteresat a ficut posibilä materializarea editorialä a lucrdrii
ce pärea cä fusese ursitä sä rämlni in manuscris;
++
Domnilor ANTONEL TANASE, FLOREA ACHIM, MIHAI

rk1111
STOIE §i experimentatului prieten DUTA ANDREI, prin al dror
Malt profesionalism tip ografic au §tiut sä dea o infäti§are
%114 deosebitä prezentului volum.
4
BrOlOr/f0102%.0:///40102.10:02/211P

www.dacoromanica.ro
 TIPARUL EXECUTAT LA

PUBLIFEROM PRINTING S.R.L.

www.dacoromanica.ro
 "Lucrarea lui Alexandru V. Dita este impon
tanta prin metodologia ei, prin aspra criticá a izvoa-
relor §i a istoriografiei pe care o opereaza autorul.
Acesta nu se märgine§te a demola, ci reconstruie§te
ca istoric al pragului mileniului III acest frag-
ment atAt de insemnat al trecutului. Demersul sdu
este intemeiat pe un bogat §i aproape exhaustiv
apel la izvoare §i totodatd pe o minutioasd analiza a
lucrdrilor celor care l-au precedat. Seriozitate, com-
petentd, recurgerea la relevantele ultimului detaliu sunt temeiurile de-
mersului autorului, care realizeazd o excelentd analiza' a izvoarelor §i de
as'emenea urindre§te cu sagacitate preludrile §i transferurile succesive de
informatii §i interpretdri. Autorul este uneori dur in aprecierile sale, dar,
totodatd, se releva echilibrat, calm §i and dovadd de competenta, precizie
§i de o extraordinard minutie."

Acad. DAN BERINDEI

*
"Lucrarea domnului Alexandru V. Ditd este ca gen o lucrare de meto-
dologie a istoriei politice, autorul oferind un veritabil model de analiza cri-
tica a izvoarelor istorice, de reconstructie a modului de stabilire a faptelor."

Acad. STEFAN STEFANESCU

O O O
"Domnul Alexandru V. Dita este un cercetdtor de mare eruditie,
Domnia Sa cunonte la perfectie dsarul problemei §i este familiarizat, in
cele mai mici detalii, cu piesele sale. Lucrarea domnului Dita este deo-
potrivd o investigatie istoricd §i istoriograficd. Dupd §tiinta mea ea este -
deocamdatä - unicd, prin structura §i amploarea ei, in literatura noasträ de
specialitate."

FLORIN CONSTANTINIU,
Membru corespondent al Academiei Române

Editura PUBLIFEROM 2000

ISBN 973 - 97351 - 7 - 7

www.dacoromanica.ro