Curs nr.

4
Microeconomie

I. SISTEMUL IDEAL DE ECONOMIE CU PIAȚĂ CONCURENȚIALĂ1

1. SISTEMUL ECONOMIC

Intuind tendința spre generalizare a economiei de schimb, ca formă universală de

desfășurare a vieții economice, diferite școli economice au fost preocupate încă din perioada
clasică să fundamenteze modele de organizare și funcționare apte să ofere rezolvări viabile
problemei rariății, să permită atenuarea conflictului dintre resursele limitate și nevoile
nelimitate.
Pe baza acestor modele au fost imaginate sistemele economice, tipuri specifice de
organizare și reglare a activității economice.
Sistemul economic – reprezintă ansamblul relațiilor și instituțiilor care caracterizează viața
economică a unei societăți. El sintetizează o modalitate specifică de luptă împotriva rarității,
prin stabilirea unor opțiuni cu privire la problema economică fundamentală și reglarea
activității economice.
Un sistem economic se definește prin răspunsuri specifice la ansamblul de întrebări
fundamentale:

a) Cine? este subiectul vieții economice care are inițiativa și responsabilitatea, cel care
își asumă decizia și acțiunea de a întreprinde ceva și care, în același timp, culege și
răspunde pentru efectele succesului ori insuccesului;
b) În ce scop? este întreprinsă activitatea, care este finalitatea acțiunii decise;
c) Cum? Indică modalitățile prin care poate fi atins scopul propus, formele și cadrul
juridic pentru organizarea și derulare cooperărilot cerute de acțiunea întreprinsă.

La aceste întrebări pot fi date două răspunsuri extreme care se exclud:

Primul după care subiecul activității, deciziilor și responsabilităților economice este
individul. Este teza de bază a teoriei economice, începând cu Adam Smith, după care omul dă
un randament cu atât mai mare, cu atât rezultatul activității sale îi determină mai evident
soarta. Este o concepție individualistă, iar scopul este utilitatea, satisfacția fiecărui

1
Angelescu C., Dinu, M. et al., Economie, Editura Economică, București, 2009, p. 34.

1
întreprinzător, bunăstarea individuală. Bunăstarea socială este privită ca o sumă a câștigurilor
și avantajelor individuale.
Totul prin individ, dar și pentru individ pare să fie deviza acestui sistem2.
Contururile primul model teoretic de sistem wconomic au fost jalonate de către Adam
Smith și este cunoscut sub numele de sistem economic liberal sau de piață, în cadrul căruia
forțele naturale ale pieței, mâna invizibilă, sunt cele care stabilesc modalitățile de acțiune
pentru a găsi soluții problemei fundamentale și atenuării rarității.

În replică, Marx și alți teoreticieni au jalonat contururile altui tip de sistem economic –
sistemul economic de comandă. Modelul teoretic al economiei de comandă a fost fundamentat
ca o reacție ideologică la unele disfuncționalități ivite în funcționarea reală a sistemului de
piață, ca o alternativă a acestuia. În cadrul său, orientarea acțiunii agenților economici se face
în mod centralizat și obligatoriu, folosindu-se în acest scop aparatul de stat care, deși format
din persoane individuale, se consideră că acționează și sinttizează interesele întregii societăți.
Principalele decizii economice sunt concentrate într-un centru unic, ca expresie a unei
organizări economice și politice de tip centralizat.
Colectivismul este filosofia sistemului.
Sinteza deciziilor economice o reprezintă planul unic.
Premisele economice pe care este clădit sistemul de comandă sunt proprietatea publică
generalizată și principiul primordialității intereselor generale și colective, de a căror
realizare depinde și satisfacerea intereselor individuale, personale.

2. ELEMENTELE STRUCTURALE ALE SISTEMULUI IDEAL DE ECONOMIE

CU PIAȚĂ CONCURENȚIALĂ
 Agenții economici (menaje, întreprinderi, instituții etc.), independenți juridic și egali
în fața legii, își exercită liber atributele dreptului de proprietate asupra bunurilor
economice de care dispun (forță de muncă, bani, titluri, bunuri economice marfare);
 Pe baza dreptului de proprietate, subiecții acestuia au deplina libertate de a se angaja
în acțiuni economice legale pe care le consideră oportune în conformitate cu interesul
propriu, asumându-și integral avantajele și riscurile propriilor decizii;

2
Guitton, H., Vitry, D., Economie politique, Dalloz, Paris, 1991, p. 232.

2
  Relațiile economice dintre opratorii economici îmbracă forma tranzacțiilor de piață
bilaterale, libere și directe, în care fiecare, ghidat de interesul personal, particular, își
alege în mod liber partenerii de tranzacții economice, iar acțiunile pe care le
întreprinde se bazează exclusiv pe criterii de raționalitate economică.
 Existența unui sistem generalizat de piețe interdependente;
 Toți agenții economici și toate categoriile de piețe se află într-un sistem de concurență
liberă (pură sau perfectă), care asigură cooperarea și selecția lor prin prisma
rezultatelor economice. Concurența liberă, deschisă și generalizată este cel mai
important factor al progresului economic individual;
 Formarea liberă a prețului pe toate piețele și la toate categoiile de bunuri economice,
nivelul și dinamica prețului reprezintă barometrul de apreciere a stări sistemului și
sursa de fundamentare a deciziilor fiecărui producător și consumator. Pe baza
prețurilor libere, raportul dintre cerere și ofertă este expresia raportului dintre nevoia
socială și resurse;
 Modelul teoretic al economiei de piață exclude intervenția administrativă în viața
unităților, din partea statului și a altor centre de presiune (monopoluri, sindicate);
 Statul este prezent în activitatea economică în măsura în care este un agent economic
ca oricare altul (este cumpărător sau producător de anumite bunuri economice) și
respectă integral regulile de funcționare a sistemului cu piață concurențială.

Presupoziții pe baza cărora a fost elaborat modelul de economie de piață

1. Individul (homo oeconomicus) este inteligent și rațional, ghidat de interesul personal și

principiul hedonist (maximum de eficiență).

2. Egalitatea în drepturi a tuturor categoriilor de agenți economici prin supremația legii.

3. Deciziile economice sunt adoptate de către indivizi și firme, fără intervenția guvernului
(sau a organismelor publice).

4. Deși fiecare agent individual este preocpat de propriul interes, realizarea acestuia se face
prin mecanismul prețurilor și doar în măsura în care prin deciziile sale va lua în considerare
interesele și dorințele celorlalți.

3
 II. SISTEMUL REAL AL ECONOMIEI DE PIAȚĂ CONCURENȚIALĂ ȘI
TIPURILE ACESTEIA

Se poate aprecia că economia de schimb contemporană, așa cum funcționează în

fiecare țară, se prezintă ca un sistem economic mixt, în care se îmbină, în proporții diferite,
elemente ale sistemului de piață, liberă cu implicarea statului în economie.

Sistemul de economie mixtă

Inițial, noțiunea de economie mixtă desemna acele situații în care se realiza asocierea
colectivtiviților publice și a producătorilor privați pentru înfăptuirea unor cooperări între stat
și interesele private.

În sens modern, cuprinzător, economia mixtă sintetizează sistemul economic din numeroase
țări occidentale în care piața este un element de reglare a economiei, printre altele. Acest
sistem se bazează pe 2 axiome:
a) în numele eficienței și libertății este recunoscut și păstrat rolul reglator al pieței în alocarea
resurselor și în asigurarea cadrului pentru confruntarea și armonizarea diferitelor categorii de
interese;
b) compensarea, completarea, contracararea și corectarea unor excese ale funcționării pieței
prin instalarea intervenției statului în economie.

Mijloacele intervenției statale și amploarea lor sunt diferite, dar, în sistemul economiei mixte,
reglarea economiei se realizează printr-un mecanism hibrid.

Ca regulă generală, mecanismul economiei mixte s-a născut din:

- situațiile de criză pe care le-a cunoscut sistemul economic și social în ansamblul său
- ori ca urmare a unor zguduiri economico-sociale (crize și recesiuni grave, inegalități
frapante în distribuirea veniturilor etc.)
- și din necesitatea de a armoniza exigențele eficienței economice și liberei inițiative cu
respectarea unor condiții minime de echitate socială.

Economia mixtă a reprezentat și o reacție a politicilor socialiste și social-democratice de

diferite nuanțe față de politica liberală.

În ciuda acestor evidențe, conceptul de economie mixtă în sine este, potrivit opiniei
noastre, relativ eclectic și nu surprinde elementele definitorii ale sistemului economic. De
aceea, considerăm că pentru analiza economică este fertilă acea optică metodologică în baza
căreia realitatea economică dintr-o țară sau alta poate fi încadrată în sistemul economiei de
piață sau de comandă, în raport cu preponderența pe care o au în funcționarea acestuia
structurile și mecanismele definitorii dintr-un model teoretic sau altul.

4
 1. TRĂSĂTURILE SISTEMULUI REAL DE ECONOMIE CU PIAȚĂ
CONCURENȚIALĂ

O economie națională contemporană poate fi considerată - economie cu piață

concurențială, dacă conține următoarele elemente structurale și mecanisme de reglare:

 Pluralismul formelor de proprietate, egale în fața legii, în cadrul cărora ponderea

principală o deține cea particulară.
 Economia este descentralizată, funcționarea ei fiind consecința acțiunilor, alegerilor
individuale, a căror conexiune se realizează pe baza pieței, a cadrului legislativ și a
unor pârghii economico-financiae;
 Interesul personal și raporturile de piață bilaterale reprezintă baza activității
economice;
 Piața concurențială este regulatorul principal al activității economice;
 Pentru majoritatea bunurilor economice (bunuri de consum și de investiții, forța de
muncă, monedă, titluri, valute), prețurile se formează liber prin negocieri între
vânzători și cumpărători, fără intervenții administrative ale statului și fără practici
monopoliste;
 Concurența liberă și deschisă;
 Existența unui sistem financiar – bancar ramificat, modern echipat, care-și asumă
reglarea operativă a masei monetare și orientarea acțiunilor celorlalți agenți
economici, furnizându-le servicii și informații necesare adoptării deciziilor;
 O structura tehnico-modernă (factori de producție etc.) care reprezintă componenta
substanțială a unei înalte eficiențe economice, premisa satisfacerii decente a nevoilor
fundamentale pentru toți cetățenii – condiție materială a libertății economice și a
democrației;
 Statul democratic veghează la respectarea regulilor pieței, completează și corectează
mecanismul său, folosind cadrul legislativ și pârghiile economico-financiare;
 Acțiunile agenților economici au la bază unele mentalități, atitudini și comportamente
specifice: prevederea, inițiativa, responsabilitatea, asumarea riscului, spiritul de
competiție etc.