Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dictionar de Termeni Medicali
Dictionar de Termeni Medicali
abces s.n. - acumulare de puroi într-un ţesut sau organ (<fr. abces)
acromegalie s.f. - dezvoltare exagerată a extremităţilor corpului (<fr. acromégalie)
acupunctură s.f. - tratament medical prin înţepături în diferite puncte ale corpului.
(<fr. acupuncture)
adenoid, -ă adj. - cu aspect glandular (<fr. adénoide)
adenom s.n. - tumoare benignă a unei glande (<fr. adénome)
adenopatie s.f. - boală a ganglionilor limfatici (<fr. adénopathie)
adipsie s.f. - lipsă de sete (<fr. adipsie)
adrenalină s.f. - hormon al glandelor suprarenale. (<fr. adrénaline)
aerofagie s.f. - înghiţirea unei mari cantităţi de aer (<fr. aérophagie)
aerofobie s.f. - teamă patologică de aer (<fr. aérophobie)
aeroterapie s.f. - tratament al unor boli prin cură de aer (<fr. aérothérapie)
afazie s.f. - tulburare de limbaj (<fr. aphasie)
afonie s.f. - pierdere patologică a glasului (<fr. aphonie)
agorafobie s.f. - teamă patologică de a traversa spaţii largi (<fr. agoraphobie)
albumină s.f. - subsatnţă proteică complexă din materia vie (<fr. albumine)
alcoolemie s.f. - prezenţa alcoolului în sânge (<fr. alcoolémie)
alelă s.f. - genă care prezintă mai multe forme (<fr. allele)
alergie s.f. - reacţie modificată a unui organism faţă de un agent microbian, chimic
etc. (<fr. allergie)
alopatie s.f. - tratament medical bazat pe mijloace contrare naturii bolii (<fr.
allopathie)
amigdalită s.f. - inflamaţie acută a amigdalelor
anemie s.f. - stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roşii din
sânge (<fr. anémie)
anevrism s.n. - dilatare a peretelui unui vas sangvin (<fr. anévrisme)
anexită s.f. - inflamaţie a anexelor uterului (ovare, trompe). (<fr. annexite)
anghină/angină s.f. - 1 inflamaţie a faringelui şi a amigdalelor. 2 ~ pectorală . =
boală care se manifestă prin accese de sufocare şi dureri în regiunea inimii. (<fr.
angine, germ. Angine)
angiografie s.f. - radiografie a vaselor sangvine (<fr. angiographie)
antibiogramă s.f. - metodă de laborator prin care se determină antibioticul cel mai
indicat contra unei infecţii microbiene. (<fr. antibiogramme)
antibiotic, -ă adj., s.n. - (substanţă organică) cu efect bacteriostatic. (<fr.
antibiotique)
antigen s.m. - substanţă care determină formarea de anticorpi. (<fr. antigéne)
antiseptic, -ă adj., s.n. - (medicament) care combate infecţiile microbiene (<fr.
antiseptique)
apendice s.n. - mică prelungire a cecului (<fr. appendice)
apendicită s.f. - inflamaţie a apendicelui (<fr. appendicite)
apiterapie s.f. - tratament cu produse agricole (<fr. apithérapie)
apofiză s.f. - proeminenţă pe suprafaţa unui os (<fr. apophyse)
apoplexie s.f. - pierdere bruscă a cunoştinţei, cauzată de o hemoragie cerebrală
(<fr. apoplexie)
arahnoidă s.f. - meninge mijlociu (<fr. arachnoide)
aritmie s.f. - tulburare a ritmului normal al inimii. (<fr. arythmie)
arteră s.f. - vas sangvin care duce sângele de la inimă la organe şi ţesuturi (<fr.
artere)
arteriografie s.f. - radiografie a arterelor (<fr. artériographie)
arterioscleroză s.f. - îngroşare şi sclerozare a pereţilor arterelor (<fr.
artériosclérose)
arterită s.f. - inflamaţie a unei artere (<fr. artérite)
1
artrită s.f. - inflamaţie a unei articulaţii (<fr. arthrite)
artritism s.n. - stare de boală cauzată de o încetinire a proceselor de nutriţie. (<fr.
arthritisme)
artrografie s.f. - radiografie a unei articulaţii (<fr. arthrographie)
artrologie s.f. - studiul articulaţiilor (<fr. arthrologie)
artroză s.f. - afecţiune cronică degenerativă a articulaţiilor (<fr. arthrose)
astenie s.f. - stare de slăbiciune şi oboseală (<fr. asthénie)
astigmatism s.n. - defect al vederii cauzat de inegalitatea curburii corneei sau
cristalinului. (<fr. astigmatisme)
astmă s.f. - boală cauzată de greutatea în respiraţie (<fr. asthme)
ateroscleroză s.f. - depunere de grăsimi pe peretele intern al arterelor (<fr.
athérosclérose)
atonie s.f. - diminuare a elasticităţii ţesuturilor (<fr. atonie)
atrium s.n. - compartiment superior al inimii (<lat. atrium)
atrofie s.f. - regresiune morfoligică ori funcţională a unui ţesut sau organ. (<fr.
atrophie)
auricul s.n. - atrium (<fr. auricule)
avitaminoză s.f. - boală provocată de lipsa vitaminelor din alimentaţie. (<fr.
avitaminose)
axon s.m. - prelungire a celulei nervoase (<fr. axone)
2
B
calcifia vr. - (despre ţesuturi) a se întări prin depunere de săruri de calciu (după fr.
calcification)
calcul s.m. - piatră la rinichi (<fr. calcul)
cancer s.n. - tumoare malignă, formată prin înmulţirea dezordonată a unui ţesut
organic (<fr. cancer)
cancerigen, -ă adj. - care produce cancer; oncogen (<fr. cancérigene)
canceriologie s.f. - oncologie (<fr. cancérologie)
cangrenă s.f. - putrezire a ţesuturilor (<it. cangrena)
carcinom s.n. - tumoare malignă a ţesutului epitelial (<fr. carcinome)
cardie s.f. - orificiu al stomacului care comunică cu esofagul (<fr. cardia)
cardiografie s.f. - înregistrare a bătăilor inimii (<fr. cardiographie)
cardiologie s.f. - studiul inimii şi al afecţiunilor ei (<fr. cardiologie)
cardiopatie s.f. - boală de inimă (<fr. cardiopathie)
catalepsie s.f. - înţepenire bruscă a muşchilor şi încetarea unor funcţii cerebrale (<fr.
catalepsie)
cataractă s.f. - opacifiere a cristalinului (<fr. cataracte)
catgut s.n. - fir pentru suturi chirurgicale (<fr. catgut)
centrozom s.m. - corpuscul din centrul celulei, care intervine în mitoză (<fr.
centrosome)
cerebel s.m. - creierul mic (<lat. cerebellum)
cerumen s.n. - materie ceroasă din urechi (<fr. cérumen)
chemoterapie/chimioterapie s.f. - terapie prin substanţe chimice (<engl.
Chemotherapie, fr. chimiothérapie)
3
chil s.n. - lichid din intestinul subţire, rezultat al digestiei (<fr. chyle)
chim s.n. - amestec rezultat din digerarea parţială a alimentelor din stomac (<fr.
chyme)
chirurgie s.f. - tratare a bolilor prin operaţii (<fr. chirurgie)
chist s.n. - tumoare benignă (<fr. kyste)
chiuretaj s.n. - curăţire a suprafeţei unei mucoase (<fr. curetage)
cifoză s.f. - încovoiere înapoi a coloanei vertebrale (<fr. cyphose)
cistită s.f. - inflamaţie a vezicii urinare (<fr. cystite)
cistografie s.f. - radiografie a vezicii urinare (<fr. cystographie)
cistoscopie s.f. - examen endoscopic al vezicii urinare (<fr. cystoscopie)
citobiologie s.f. - biologie celulară (<fr. cytobiologie)
citodiagnostic s.n. - diagnostic bazat pe studiul microscopic al celulelor (<fr.
cytodiagnostic)
citogenetică s.f. - studiul cromozomilor (<fr. cytogénétique)
citoliză s.f. - distrugere a elementelor celulare (<fr. cytolyse)
citologie s.f. - studiul celulei (<fr. cytologie)
citoplasmă s.f. - substanţă fundamentală vie a celulei (<fr. cytoplasme)
citopoieză s.f. - formare a celulelor (<fr. cytopoiese)
citostatic, -ă adj., s.n. - (substanţă) care împiedică înmulţirea celulelor (<fr.
cytostatique)
claviculă s.f. - os care leagă omoplaţii de stern (<fr. clavicule)
coccis s.n. - os triunghiular la extremitatea de jos a coloanei vertebrale (<fr. coccyx)
colagen s.n. - proteină complexă din piele, cartilaje etc. (<fr. collagene)
colecistită s.f. - inflamaţie a veziculei biliare (<fr. cholécystite)
coledoc s.n. - canal prin care se varsă fierea în duoden (<fr. cholédoque)
colică s.f. - durere abdominală puternică (<fr. colique)
colită s.f. - inflamaţie a colonului (<fr. colite)
colon s.n. - porţiune finală a intestinului gros (<côlon)
comă s.f. - pierdere a cunoştinţei, cauzată de o hemoragie cerebrală, diabet etc.
(<fr. coma)
comisură s.f. - fascicul de fibre nervoase care uneşte două regiuni simetrice ale
emisferelor cerebrale (<fr. commissure)
congestie s.f. - aflux anormal de sânge; inflamaţie; hiperemie (<fr. congestion)
conglutina vt. - a coagula (<fr. conglutiner)
conioză s.f. - boală produsă de inhalarea de praf (<fr. coniose)
conjunctivită s.f. - inflamaţie a conjunctivei (după fr. conjunctivite)
coprologie s.f. - studiul biologic al fecalelor (<fr. coprologie)
coprostază s.f. - acumulare de fecale în organism (<fr. coprostase)
cord s.n. - inimă (<lat. cor)
cornee s.f. - membrană anterioară, transparentă, a ochiului (<fr. cornée)
cortex s.n. - scoarţă (cerebrală) (<lat. cortex)
corticosteron s.m. - hormon din cortexul suprarenal (<fr. corticostérone)
corticosuprarenală s.f. - regiune corticală a glandei suprarenale (după fr. cortico-
surrénale)
cortizon s.n. - hormon al corticosuprarenalei (<engl. cortisone)
coxalgie s.f. - osteoartrită a şoldului (<fr. coxalgie)
coxartroză s.f. - reumatism cronic la şoldului (<fr. coxarthrose)
coxă s.f. - prima articulaţie de la picioarele insectelor (<lat. coxa)
craniologie s.f. - studiul craniului (<fr. crâniologie)
cranioscopie s.f. - determinare a calităţilor intelectuale şi morale după forma
craniului (<fr. crânioscopie)
craniu s.n. - scheletul osos al craniului (<lat. cranium)
crioanestezie s.f. - anestezie prin frig. (<fr. cryanesthésie)
4
criobiologie s.f. - studiul fenomenelor biologice care se produc sub efectul frigului
(<fr. cryobiologie)
crioterapie s.f. - tratament cu ajutorul temperaturilor foarte joase (<fr. cryothérapie)
cubitus s.n. - osul principal al antebraţului (<lat. cubitus)
5
ectoderm s.n. - înveliş extern al embrionului (<fr. ectoderme)
ectopie s.f. - poziţie anormală a unui organ (<fr. ectopie)
eczemă s.f. - boală de piele care provoacă erupţii şi mâncărime (<fr. eczéma)
edem s.n. - acumulare de lichid în ţesuturi (<fr. oedeme)
electrocardiogramă s.f. - grafic reprezentând curenţii produşi de contracţiile inimii
(<fr. électrocardiogramme)
electroencefalogramă s.f. - reprezentarea grafică a activităţii electrice a creierului
(<fr. électroencéphalogramme)
electroterapie s.f. - tratament medical cu ajutorul curenţilor electrici (<fr.
électrothérapie)
elongaţie s.f. - întinderea terapeutică a unui ligament sau nerv (<fr. élongation)
embolie s.f. - astuparea unui vas sangvin cu un cheag de sânge (<fr. embolie)
embriogeneză s.f. - dezvoltare embrionară (<fr. embryogenese)
embriologie s.f. - studiu al stadiilor de dezvoltare a embrionului (<fr. embryologie)
embrion s.m. - primul stadiu din viaţa unui organism, începând de la fecundarea
oului (<fr. embryon)
emfizem s.n. - umflătură produsă prin infiltrarea aerului în ţesuturi (<fr. emphyseme)
enartroză s.f. - articulaţie mobilă (<fr. énarthrose)
encefal s.n. - creier (<fr. encéphale)
encefalită s.f. - inflamaţie a encefalului (<fr. encéphalite)
encefalografie s.f. - radiografie a encefalului (<fr. encéphalographie)
encefalopatie s.f. - boală a encefalului (<fr. encéphalopathie)
endocard s.n. - membrană care căptuşeşte cavităţile inimii (<fr. endocarde)
endocardită s.f. - inflamaţie a endocardului (<fr. emdocardite)
endocrinologie s.f. - studiul glandelor endocrine (<fr. endocrinologie)
endoderm s.n. - foaie interioară a endodermului (<fr. endoderme)
enterită s.f. - inflamaţie a intestinului subţire (<fr. entérite)
enterocolită s.f. - inflamaţie a intestinului subţire şi a colonului (<fr. entérocolite)
entorsă s.f. - leziune a unei articulaţii cauzată de întinderea sau ruperea bruscă a
ligamentelor (<fr. entorse)
enzimă s.f. - compus organic de natură proteică, solubil, care provoacă sau
accelerează o reacţie; ferment (<fr. enzyme)
epidemie s.f. - boală infecţioasă care se extinde rapid (<fr. épidémie)
epidermă s.f. - strat superficial al pielii (<fr. épiderme)
epifiză s.f. - 1 glandă endocrină care influenţează dezvoltarea glandelor sexuale şi
procesele metabolice. 2 extremitate a unui os lung (<fr. épiphyse)
epigastru s.n. - partea superioară a abdomenului (<fr. épigastre)
epiglotă s.f. - membrană care acoperă glota (<fr. épiglotte)
epilepsie s.f. - boală nervoasă manifestată prin accese de convulsii şi pierderea
cunoştinţei (<fr. épilepsie)
epistaxis s.n. - hemoragie nazală (<fr. épistaxis)
epiteliu s.n. - înveliş al pielii, al mucoaselor etc. (<fr. épithélium)
ergograf s.n. - aparat pentru înregistrarea forţei musculare (<fr. ergographe)
ergoterapie s.f. - tratament al unor boli prin muncă (<fr. ergothérapie)
eritem s.n. - roşeaţă a pielii, în unele boli (<fr. éritheme)
eritrocit s.n. - hematie (<fr. érithrocyte)
erizipel s.n. - boală infecţioasă manifestată prin erupţie cutanată roşie (<fr.
érysipele)
esofag s.n. - parte a tubului digestiv între faringe şi stomac (<fr. oesophage)
excrescenţă s.f. - umflătură, tumoare pe un organ (<lat. excrescentia)
exoftalmie s.f. - ieşire în afară a globilor oculari (<fr. exophtalmie)
6
F
7
gastroenterită s.f. - inflamaţie a mucoasei stomacului şi a celei intestinale (<fr.
gastro-entérite)
gastrologie s.f. - studiul stomacului (<fr. gastrologie)
gastrulă s.f. - stadiu în dezvoltarea embrionului (<fr. gastrula)
genă s.f. - unitate funcţională a unui cromozom care poartă caracterele eredităţii (<fr.
gene)
genetică s.f. - studiul eredităţii (<fr. génétique)
genitor s.m. - organism din care ia naştere un hibrid (<fr. géniteur)
genotip s.n. - totalitatea genelor unui organism (<fr. génotype)
geriatrie s.f. - studiul aspectelor medicale ale îmbătrânirii (fr. gériatrie)
gerontologie s.f. - studiul aspectelor sociale, biologice şi medicale ale îmbătrânirii
(<fr. gérontologie)
gigantism s.n. - creştere exagerată a corpului (<fr. gigantisme)
ginandrie s.f. - prezenţa la femei a caracterelor sexuale secundare bărbăteşti (<fr.
gyandrie)
ginecologie s.f. - studiul aparatului genital feminin (<fr. gynécologie)
gingivită s.f. - inflamaţie a gingiilor (<fr. gingivite)
glandă s.f. - organ care produce o anumită secreţie (<fr. glande)
glaucom s.n. - creştere a tensiunii intraoculare şi scăderea acuităţii vizuale (<fr.
glaucome)
glicemie s.f. - prezenţa glucozei în sânge (<fr. glycémie)
glicogen s.m. - substanţă zaharoasă din muşchi şi ficat, rezerva de glucoză a
organismului (<fr. glycogene)
glicozurie s.f. - prezenţa glucozei în urină (<fr. glycosurie)
gliom s.n. - tumoare malignă a unui ţesut nervos (<fr. gliome)
globulă s.f. - celulă care intră în compoziţia sângelui (<fr. globule)
globulină s.f. - proteină din plasma sangvină (<fr. globuline)
glomerulă s.f. - organ format dintr-un vas de sânge sau ţesut limfatic cu aspect de
ghem (<fr. glomérule)
glosită s.f. - inflamaţie a limbii (<fr. glossite)
glosologie s.f. - studiu medical al limbii şi afecţiunilor ei (<fr. glossologie)
glotă s.f. - orificiu al laringelui între coardele vocale (<fr. glotte)
granulom s.n. - mic nodul cauzat de o inflamaţie cronică specifică (<fr. granulome)
gripă s.f. - boală infectocontagioasă provocată de virusuri care afectează căile
respiratorii (<fr. grippe)
I
9
iatrichimie s.f. - parte a alchimiei care se ocupă cu aplicarea chimiei în medicină
(<fr. iatrochimie)
idiosincrasie s.f. - sensibilitate particulară faţă de unele alimente, medicamente (<fr.
idiosyncrasie)
idioţie s.f. - deficienţă totală a dezvoltării mintale (<fr. idiotie)
igienist, -ă s.m.f. - medic specialist în igienă (<fr. hygieniste)
iliac, -ă adj. - din regiunea şoldurilor (<fr. iliaque)
implant s.n. - organ, ţesut, aparat implantat (<fr. implant)
implanta vt. - a introduce pe cale chirurgicală un organ, ţesut, aparat etc. (<fr.
implanter)
imunologie s.f. - studiul fenomenelor imunităţii (<fr. imunologie)
imunopatie s.f. - boli rezultate prin alterarea mecanismelor imune (<fr. imunopathie)
imunoterapie s.f. - tratament prin administrarea de seruri şi vaccinuri specifice bolii
respective (<fr. immunothérapie)
inaniţie s.f. - epuizare fizică prin lipsă de nutriţie (<fr. inanition)
inconştient, -ă adj. - totalitatea fenomenelor psihice nesupuse controlului conştiinţei
(<fr. inconscient)
incubaţie s.f. - perioada dintre contaminarea unui organism şi apariţia primelor
simptome ale unei boli (<fr. incubation)
indigestie s.f. - tulburare a funcţiilor digestive (<fr. indigestion)
inducţie s.f. - mecanism nervos prin care starea de excitaţie sau de inhibiţie dintr-un
centru nervos determină apariţia stării opuse într-un alt centru nervos (<fr. induction)
infantilism s.n. - rămânere în urmă în dezvoltare (<fr. infantilisme)
infirmerie s.f. - încăpere într-o cazarmă, într-un internat pentru îngrijirea bolnavilor
(<fr. infirmerie)
inframicrob s.m. - microorganism extrem de mic (<fr. inframicrobe)
inframicrobiologie s.f. - studiul inframicrobilor (<fr. inframicrobiologie)
ingestie s.f. - ingerare (<fr. ingestion)
internist, -ă s.m. - medic specialist în boli interne (<germ. Internist)
ipohondrie s.f. - teamă exagerată şi obsesivă de boli (<fr. hypocondrie)
iris s.n. - membrană colorată a ochiului, între cornee şi cristalin, străbătută de pupilă
(<fr. iris)
ischemie s.f. - diminuare a circulaţiei sângelui într-o anumită regiune a corpului (<fr.
ischémie)
isterie s.f. - boală nervoasă manifestată prin tulburări ale sensibilităţii, convulsii etc.
(<fr. hystérie)
jejun s.n. - parte a intestinului subţire între duoden şi intestinul gros (<fr. jéjunum)
lactază s.f. - enzimă care transformă lactoza în glucoză şi galactoză (<fr. lactase)
laparoscopie s.f. - examinare a cavităţii abdominale (<fr. laparoscopie)
laparotomie s.f. - deschidere operatorie a abdomenului (<fr. laparotomie)
laringe s.n. - partea superioară a traheii (<fr. laringe)
laringită s.f. - inflamaţie a laringelui (<fr. laryngite)
laringologie s.f. - studiul laringelui şi afecţiunilor lui (<fr. laryngologie)
laringoscopie s.f. - examinare a laringelui (<fr. laryngoscopie)
laringotomie s.f. - deschidere operatorie a laringelui (<fr. laryngotomie)
10
leucemie s.f. - boală gravă cauzată de înmulţirea anormală a leucocitelor (<fr.
leucémie)
leucocită s.f. - globulă albă (<fr. leucocyte)
leucom s.n. - formare a unor pete albe pe cornee (<fr. leucome)
limfadenom s.n. - tumoare a ganglionilor limfatici (<fr. limphadenome)
limfangită s.f. - inflamaţie a vaselor limfatice (<fr. lymphangite)
limfatic, -ă adj. - referitor la limfă (<fr. lymphatique)
limfă s.f. - lichid incolor, conţinând plasmă şi leucocite (<fr. lymphe)
limfocit s.n. - leucocită din limfă (<fr. lymphocite)
lipază s.f. - enzimă care descompune lipidele (<fr. lipase)
lipom s.m. - tumoare benignă de ţesut adipos (<fr. lipome)
liposarcom s.n. - tumoare malignă a ţesutului gras (<fr. liposarcome)
lipotimie s.f. - leşin (<fr. lypothimie)
litiază s.f. - formarea de calculi în anumite organe (<fr. lithiase)
logopedie s.f. - studiu pedagogic al posibilităţilor de înlăturare a tulburărilor în
dezvoltarea vorbirii (<fr. logopédie)
lumen s.n. - spaţiu în interiorul unui organ cavitar (lat. lumen)
tabletă s.n. - preparat farmaceutic în formă de disc mic; comprimat, pastilă, pilulă
(<fr. tablette)
tahicardie s.f. - accelerare a ritmului cardiac (<fr. tachycardie)
talamus s.n. - parte a encefalului, la baza creierului (<fr. thalamus)
talasofobie s.f. - teamă patologică de mare (<fr. thalassophobie)
talasoterapie s.f. - tratament prin băi şi aer de mare (<fr. thalassothérapie)
tanatofobie s.f. - teamă patologică de moarte (<fr. thanatophobie)
tars s.n. - 1. partea posterioară a labei piciorului. 2. schelet cartilaginos al pleoapelor
(<fr. tarse)
telepatie s.f. - transmitere a gândurilor la distanţă (<fr. télépathie)
tenosinovită s.f. - inflamaţie a tecilor conjunctive care învelesc un tendon (<fr.
ténosynovite)
tenotomie s.f. - secţionare a unui tendon (<fr. ténotomie)
terapeutică s.f. - studiul tratamentului bolilor; terapie (<fr. thérapeutique)
terapie s.f. - terapeutică. (<fr. thérapie)
teratogen, -ă s.n. - care produce malformaţii (<fr. tératogene)
teratologie s.f. - ştiinţă despre malformaţii la plante şi animale (<fr. tératologie)
tibia s.f. - os lung şi gros din scheletul gambei (<lat. tibia)
tiflită s.f. - inflamaţie a cecului (<fr. typhlite)
tiflologie s.f. - studiul deficienţelor senzoriale vizuale (<fr. typhlologie)
tiroid, -ă adj. - 1. al tiroidei 2. glandă ~ă = (şi s.f.) glandă endocrină, din partea
anterioară a laringelui (<fr. thyroide)
tiroidită s.f. - inflamaţie a tiroidei (<fr. thyroidite)
19
tisular, ă adj. - al ţesuturilor (<fr. tissulaire)
tomografie s.f. - radiografie ce permite obţinerea de imagini dintr-un singur plan de
profunzime (< fr. tomographie)
tonus s.n. - 1. contracţie uşoară şi permanentă a muşchilor 2. fig. energie, vigoare
(<lat.tonus)
tranchilizant, -ă adj., s.n. - (medicament) care linişteşte (<fr. tranquillisant)
transă s.f. - stare în care se află cel supus hipnozei (<fr. transe)
transfuzie s.f. - introducere în venele unui bolnav a unei cantităţi de sânge sau de
plasmă sangvină (<fr. transfusion)
transplant s.n. - ţesut, organ transplantat (<engl., fr. transplant)
transplanta vt. - a frega un organ, un ţesut (<fr. transplanter)
transsudat s.f. - lichid eliminat prin transpiraţie (<fr. transsudat)
transsudaţie s.f. - trecere a plasmei din sânge în ţesuturi, prin pereţii vaselor mici
(<fr. transsudation)
tratament s.n. - 1. atitudine, comportare faţă de cineva 2. îngrijire medicală (<it.
trattamento)
traumatism s.n. - ansamblu de tulburări fizice sau psihice provocate de o violenţă
exterioară; traumă (<fr. traumatisme)
traumă s.f. - traumatism (<it. trauma)
trepan s.n. - instrument chirurgical, ca un sfredel, pentru trepanatii (<fr. trépan)
trepanaţie s.f. - deschidere a cutiei craniene (<fr. trépanation)
triceps s.m. - muşchi cu trei ligamente la un capăt (<fr. triceps)
tricofiţie s.f. - boală de piele contagioasă, provocată de o ciupercă parazită şi
caracterizată prin căderea părului (<fr. tricophytie)
trigemen adj. - nerv ~ = pereche de nervi cranieni care inervează o parte a pielii şi a
muşchilor feţei (lat. trigeminus)
tripsină s.f. - enzimă secretată de pancreas, care descompune proteinele în
aminoacizi (<fr. trypsine)
tripsinogen s.n. - formă inactivă a tripsinei (<fr. tripsinogene)
trombocit s.n. - celulă sangvină cu rol important în coagularea sângelui (<fr.
thrombicyte)
tromboflebită s.f. - inflamaţie a peretelui unei vene cu formare de cheaguri de
sânge (<fr. trombophlébite)
trombopoieză s.f. - proces de formare a trombocitelor (<fr. trombopoiese)
tromboză s.f. - obturaţie a unei artere ori vene printr-un cheag de sânge (<fr.
thrombose)
trompă s.f. - canal prin care se elimină celulele sexuale formate de ovar (<fr.
trompe)
tubaj s.n. - introducere în stomac sau alt organ cavitar, pe cale bucală, a unui tub de
cauciuc în scop explorator ori terapeutic (<fr. tubage)
tuberculostatic, -ă adj., s.n. (medicament) care împiedică înmulţirea bacilului
tuberculozei (<fr. tuberculostatique)
tuberculoză s.f. - boală infecţioasă, cauzată de bacilul Koch, care afectează diverse
organe (<fr. tuberculose)
tumefacţie s.n. - umflătură provocată de tulburări ale circulaţiei sângelui (<fr.
tuméfaction)
tumefia vr. - a prezenta o tumefacţie (<fr. tuméfier)
tumoare s.f. - excrescenţă patologică dintr-un ţesut de formaţie nouă, rezultat printr-
o înmulţire anormală a celulelor (<fr. tumeur)
tunică s.f. - membrană fibroasă care înveleşte unele organe (<fr. tunique)
tuşeu s.n. - palpare a unui organ (<fr. touché)
20
U
ulcer s.n. - leziune a pielii sau a mucoasei gastrice, care are tendinţa să se întindă şi
să supureze (<fr. ulcere)
ulceraţie s.f. - formare a unui ulcer; ulcerul însuşi (<fr. ulcération)
uree s.f. - compus organic, produs de degradare a proteinelor din organism (<fr.
urée)
uremie s.f. - prezenţa ureei în sânge (<fr. urémie)
ureter s.n. - canal pereche ce leagă rinichii de vezica urinară (<fr. uretere)
uretră s.f. - canal prin care se scurge urina din vezică (<fr. uretre)
uretrită s.f. - inflamaţie a ureterei (<fr. urétrite)
vaccin s.n. - preparat biologic din viruşi atenuaţi, inoculat în organism în scop
preventiv, împotriva bolilor infecţioase (<fr. vaccin)
vacuolă s.f. - cavitate din citoplasmă, cu o soluţie apoasă (<fr. vacuole)
vag s.m. - nerv cranian cu rol important în funcţionarea aparatului respirator,
circulator şi digestiv (<fr. vague)
vagotomie s.f. - secţionare chirurgicală a nervului vag (<fr. vagotomie)
varicelă s.f. - boală infectocontagioasă cu erupţie sub formă de băşicuţe (<fr.
varicelle)
vascularizaţie s.f. - totalitatea vaselor sangvine sau limfatice ale unui organ, unei
structuri biologice (<fr. vascularisation)
vasoconstricţie s.f. - strâmtare a vaselor sangvine (<fr. vaso-contriction)
vasodilataţie s.f. - dilatare a vaselor sangvine (<fr. vaso-dilatation)
veneric, -ă adj. - (despre boli) care afectează organele sexuale, transmiţându-se
prin contact sexual (<germ. venerisch)
venerologie s.f. - studiul bolilor venerice (<fr. vénérologie)
ventral, -ă adj. - din regiunea pântecelui (<fr. ventral)
ventricul s.n. - cavitate internă a unui organ (inimă, creier etc.). (<fr. ventricule)
vermifug, -ă adj., s.n. - (medicament) care distruge viermii intestinali (<fr. vermifuge)
vertebră s.f. - fiecare dintre oasele în formă de inel care constituie coloana
vertebrală (<fr. vertebre)
vertex s.n. - creştetul capului (<fr. vertex)
vestibul s.n. - prima cavitate a urechii interne (<fr. vestibule)
vezicant, -ă adj., s.n. - (substanţă) care băşică pielea (<fr. vesicant)
vezică s.f. - organ cavitar în care se acumulează (temporar) un lichid de excreţie
(<lat. vesica)
veziculă s.f. - 1. vezică mică 2. băşicuţă plină de lichid care apare pe piele şi
mucoase în diferite boli (<fr. vésicule)
virologie s.f. - parte a microbiologiei care studiază virusurile (<fr. virologie)
viroză s.f. - boală infecţioasă provocată de un virus (<fr. virose)
viscere s.n. pl. - organele din cavităţile mari ale corpului (<fr. visceres)
visceral, -ă adj. - al viscerelor (<fr. visceral)
vitamină s.f. - compus organic complex, indispensabil organismului (<fr. vitamine)
vomitiv, -ă adj., s.n. (medicament) care provoacă vomitare (<fr. vomitif)
zaharină s.f. - compus organic solid, cristalizat, cu mare putere de îndulcire (<fr.
saccharine)
zigomă s.f. - prelungirea osului temporal (<fr. zygoma)
zigot s.m. - celulă rezultată din unirea a doi gameţi (<fr. zygote)
SURSA: http://www.rotravel.com/medicine/dictionar/index2.htm
22