Natura-In-Fotografie 1 PDF

www.photolife.ro :: www.dandinu.
net
NATURA ÎN FOTOGRAFIE
CURS FOTO SUSȚINUT DE DAN DINU ÎN CADRUL PHOTOLIFE
Acest material constituie un demo al cursului pe care îl puteți accesa în forma lui finală pe www.photolife.ro.
Toate informațiile prezentate sunt cele din lecțiile originale, însă succesiunea în acest demo este una aleatorie, pentru a vă putea forma o idee despre varianta finală.
Vă recomandăm o vizualizare pe tot ecranul, pe care o puteți obține apăsând CTRL+L.
ECHIPAMENTUL FOTOGRAFULUI DE NATURĂ
APARATUL DE FOTOGRAFIAT :: SENZORUL :: FORMATUL RAW :: OBIECTIVUL
INTRODUCERE
Fotograful de natură, nu este doar un simplu fotograf. El poate

fi în același timp un bun sportiv, un bun cunoscător al naturii, un
montaniard și un ecologist. Pentru o fotografie bună de natură, o
simplă apăsare pe buton nu mai este de ajuns. Trebuie înțelegere,
trebuie devotament, multe ore de petrecut în aer liber și multă
dedicație.
Fotografia de natură este percepută cel mai adesea ca “omul potrivit

la locul potrivit”. Ei bine nu este întotdeauna așa, deși trebuie să
recunoaștem că norocul joacă un rol semnificativ.
Trebuie să fi întradevăr “omul potrivit”, dar trebuie să știi să îți și
Nikon D300 (DX) :: 22mm :: f/22 :: 1,3s :: ISO 200

alegi ”locul potrivit”. Degeaba ajungi în fața peisajului dacă nu știi
să îl abordezi.
APARATUL DE FOTOGRAFIAT
Am putea spune că orice cameră foto poate fi bună pentru

fotografiatul în natură, există însă anumite caracteristici de care
trebuie să ținem cont:
• să aibă obiective interschimbabile pentru a ne oferi o

manevrabilitate totală în privința cadrării;
• să aibă vizualizarea prin obiectiv și un exponometru intern;
• să poată închide diafragma la valoarea aleasă, pentru verificarea

profunzimii de câmp;
• să poată accepta o telecomandă sau un declanșator cu fir;
• să aibă posibilitatea blocării oglinzii cu ajutorul funcției Mirror

lockup, pentru expuneri lungi;
• să poată lucra cu timpi lungi de expunere, dar în același timp și

cu unii foarte scurți;
• să aibă un ecran LCD destul de mare pentru a putea analiza

fotografia;
Nikon D800
Nikon D300 (DX) :: 500mm :: f/6.3 :: 1/1250s :: ISO 500
Alegerea tipului de senzor
Atunci când cumpărăm un aparat de fotografiat trebuie să ne

confruntăm cu alegerea tipului de senzor.
Senzor full frame
Avantaje:
• lucrează cu valori ISO mai mari și are o gamă de tonuri mai mare;
• calitate superioară a imaginii.
Dezavantaje:
• cost mai mare de achiziție;
• folosește o gamă de obiective dedicate.
Nikon D3x (FX) :: 24mm :: f/22 :: 1/6s :: ISO 200

Senzor cu factor de multiplicare
Avantaje:
• dimensiuni mai mici ale camerei și cost redus;
• folosirea unor obiective dedicate, mai mici, mai ușoare și ieftine;
• teleobiectivele câștigă datorită factorului de multiplicare.
Dezavantaje:
• zgomot de imagine mai mare și o gamă de tonuri mai mică;
• obiectivele superangulare pierd din unghiul de cuprindere.
FORMATUL RAW
RAW este un format special ce captează imagini brute de pe senzorul

digital. Imaginile nu suferă nici un fel de modificări şi nu sunt
procesate de vreun algoritm al camerei precum formatele JPEG sau
TIFF, astfel acestea conţin mai multe date decât oricare alt format.
Formatul RAW este mai mic ca dimensiune decât formatul TIFF, dar
mai mare şi mai lent ca JPEG la viteza de scriere.
Când fotografiaţi în RAW este ca şi cum aţi avea la sfârşitul sesiunii

de fotografiat un card plin cu negative ce au nevoie de developare
şi procesare. Dacă aţi ales JPEG atunci pe card veţi avea deja pozele
finale. La formatul JPEG și TIFF imaginile sunt salvate după ce au
fost prelucrate de soft-ul camerei.
Formatul RAW are avantajul unei prelucrări non-distructive, ceea ce

înseamnă că orice modificare am face, putem reveni mereu la fişierul
iniţial, putem reveni la anumite ajustări, asta fără a avea versiuni
diferite ale aceluiaşi fişier. Acest tip de prelucrare ne uşurează munca
mai ales atunci când avem multe fotografii stocate şi indexate într-o
bază de date.
OBIECTIVUL
Obiective Nikkor, 14-24mm f/2.8
Fotografia de natură este probabil genul fotografic care folosește cel (superangular), 24-70mm f/2.8 (normal),
mai mult întreaga gamă de obiective, de la superangular, la obiective 105mm f/2.8 (fix macro), 70-200mm f/2.8
(teleobiectiv), 600mm f/4 (teleobiectiv fix).
macro și teleobiective foarte lungi.
Obiectivul este singurul element constructiv ce permite accesul luminii

în aparatul foto, controlând cantitatea de lumină care ajunge pe
senzorul digital cu ajutorul diafragmei. Este de asemenea elementul
cheie în determinarea cadrului şi a calităţii finale a fotografiei.
Caracteristicile principale ale obiectivelor sunt distanţa focală

(măsurată în mm) şi luminozitatea (f/nr.).
Distanța focală.
STUDIU DE CAZ
Nikon D300s (DX) :: 300mm :: f/8 :: 1/200s :: ISO 200 Nikon D700 (FX) :: 22mm :: f/8 :: 1/40s :: ISO 200
Nikon D300s (DX) :: 500mm :: f/8 :: 1/200s :: ISO 200 Nikon D300s (DX) :: 165mm :: f/8 :: 1/200s :: ISO 200
STUDIU DE CAZ
Unghiul de cuprindere al obiectivelor.
Nikon D100 (DX) :: 135mm :: f/36 :: 3s :: ISO 200

Nikon D700 (FX) :: 78mm :: f/5 :: 1/2000s Nikon D700 (FX) :: 28mm :: f/3.5 :: 1/3200s
STUDIU DE CAZ
cu luminozitate variabilă.
Nikon D700 (FX) :: 100mm :: f/5.3 :: 1/1600s Nikon D700 (FX) :: 42mm :: f/4 :: 1/2000s
Schimbarea luminozității obiectivului în funcție de distanța focală, la obiective zoom
Nikon D700 (FX) :: 300mm :: f/5.6 :: 1/1250s Nikon D700 (FX) :: 55mm :: f/4.5 :: 1/2000s
Nikon D100 (FX) :: 22mm :: f/5 :: 1/250s :: ISO 200
PROFUNZIMEA DE CÂMP
O altă caracteristică a obiectivelor este profunzimea de câmp.

Aceasta reprezintă zona redată clar ce se extinde în faţa şi în spatele
planului focalizat.
În funcție de obiectiv profunzimea de câmp poate varia foarte mult,

astfel este foarte mare în cazul superangularelor și foarte mică la
teleobiective.
Sfaturi practice
Profunzimea de câmp redusă este de dorit atunci când vrem să

scoatem în evidență subiectul de fundal, acest lucru fiind indicat
Nikon D100 (DX) :: 200mm :: f/5 :: 1/400s :: ISO 400

mai ales la animale și macro. Fundalul neclar și uniform însă nu ne
mai poate da foarte multe detalii în acest caz despre locul în care se
află subiectul.
Atunci când fundalul este important pentru imaginea noastră și când

alegem să fie redat cât mai clar, trebuie să avem grijă la evidențierea
subiectului pentru a nu îl pierde printre celelalte elemente. În acest
caz evidențierea prin profunzime de câmp nu ne mai ajută.
Obiectivul cu distanța focală normală
Această gamă de obiective se întinde în jurul distanței focale de

50mm, care este considerată a fi cea mai apropiată de ochiul uman.
Abordarea printr-un astfel de obiectiv va fi foarte asemănătoare cu
cea pe care o percepem noi când privim.
Caracteristicile obiectivului cu distanța focală normală:
• Nu exagerează aproape deloc mărimea obiectelor
Obiectele din cadru rămân nealterate și sunt percepute așa cum le

percepe și privirea noastră.

• Profunzime de câmp moderată
Acest aspect nu ne va scoate foarte pronunțat obiectul focalizat în

evidența așa cum este cazul unui teleobiectiv, dar nici nu va mări
profunzimea. Totul va rămâne într-o limită, să îi zicem, normală.
Caracteristicile obiectivului superangular:
• Exagerează dimensiunea prim-planului
Acest lucru poate fi foarte util atunci când vrem să dăm o importanță
deosebită acestei părți din imagine, care poate include chiar subiectul.
Prin această exagerare a dimensiunii, se poate chiar deforma forma
obiectelor, ceea ce va da o putere în plus prim-planului. Deformarea
nu mai este vizibilă dacă nu vă apropiați foarte mult de obiectul
fotografiat.
• Lungește obiectele aflate aproape de marginea cadrului

Acest aspect, deși deformează obiectele aflate în imediata vecinătate
a cadrului, poate da un plus de dinamism imaginii.
• Crează iluzia unui spațiu extins
Datorită mărimii prim-planului și faptului că acesta pare mai apropiat,

se crează un spațiu în cadru mult mai mare decât se vede cu ochiul
liber. Chiar dacă se deformează realitatea, abordarea va deveni mai
inedită.
Greșeli comise frecvent cu un teleobiectiv:
• Ignorarea prim-planului;
• Aplatizarea exagerată a perspectivei;
• Evidenţierea elementelor din fundal ce distrag atenţia;
• Decuparea exagerată a subiectului şi centrarea acestuia.

Nikon D700 (FX) :: 70mm :: f/8 :: 1/400s Nikon D700 (FX) :: 300mm :: f/8 :: 1/400s
STUDIU DE CAZ
Abordarea cadrului în funcție de distanță și distanța focală folosită.
EXPUNEREA ÎN FOTOGRAFIA DE NATURĂ
DIAFRAGMA :: OBTURATORUL :: MODURI DE EXPUNERE :: MĂSURAREA EXPUNERII :: VALOAREA ISO :: HISTOGRAMA
EXPUNEREA
Totalitatea cantității de lumină ce intră în cameră și este recepționată

de senzorul digital, în timpul realizării unei imagini, reprezintă
expunerea.
Cele două elemente care controlează creativ expunerea sunt

diafragma (ce poate modifica profunzimea de câmp) şi obturatorul
(ce modifică timpul de expunere). Expunerea este afectată și de
sensibilitatea senzorului, ajustată de valorarea ISO.
Expunerea corectă este vitală în orice fotografie, deoarece crează

atmosferă, subliniază lumina și formele, redă corect culoarea, separă
tonurile și subliniază detaliile.
Nikon D700 (FX) :: 260mm :: f/5.3 :: 1/60s :: ISO 200

Dacă o imagine se expune mai mult decât trebuie, aceasta va avea
tonuri mai deschise și va avea zone de alb fără detaliu, fotografia
devine astfel supraexpusă. Dacă se expune mai puțin, fotografia va
avea tonuri mai întunecate și uneori lipsite de detalii și putem spune
în acest caz că este subexpusă.
DIAFRAGMA (Aperture)
Cu ajutorul diafragmei se controlează cantitatea de lumină care intră

în interiorul aparatului şi sensibilizează senzorul digital. Aceasta se
măsoară cu ajutorul numărului f/, care este un raport între diametrul
deschiderii maxime a lentilei și distanţa focală.
Un număr f/ mic desemnează o deschidere mai mare a orificiului

din mecanismul diafragmei, un număr f/ mai mare va desemna o
deschidere mai mică. Fiecare pas se numeşte treaptă de diafragmă
sau f/stop. Ca şi exemplu, la f/2.8 avem o diafragmă foarte deschisă,
iar la f/32 una foarte închisă.

Fiecare f/stop dublează sau înjumătățește cantitatea de lumină ce
intra prin obiectiv. Treptele cele mai uzuale sunt f/2.8, f/4, f/5.6,
f/8, f/11, f/22, f/32. Astfel între f/4 și f/5.6 există o înjumătățire a
cantității de lumină, iar între f/4 și f/2.8 există o dublare a acestei
cantități. Între aceste valori de bază există și trepte intermediare,
cel mai frecvent treimi.
STUDIU DE CAZ
Profunzime de câmp diferită, la aceleași valori ale diafragmei.
Nikon D100 (DX) :: 17mm :: f/8 :: 1/100s :: ISO 200 Nikon D100 (DX) :: 36mm :: f/8 :: 1/250s :: ISO 200
Nikon D700 (FX) :: 135mm :: f/11 :: 1s :: ISO 200
Redarea mișcării
Dacă spuneam despre diafragmă că este cea care controlează

profunzimea de câmp în imagine, obturatorul este cel care controlează
mişcarea redată în fotografie.
Trebuie să ne gândim cât de importantă este mișcarea pentru

imaginea noastră și cum vrem să o exploatăm. Ochiul uman percepe
lumea din jur cu o “expunere” cuprinsă între 1/30s și 1/60s. Orice
timp de expunere în afara acestui interval ne poate arăta o imagine
cu care nu suntem obișnuiți.
Dacă timpul este mai lung mișcarea va fi mult mai evidentă, cu zone

neclare. Dacă timpul este mai scurt, imaginea va fi foarte clară, cu
diverse părți înghețate în cadru, care poate uneori nici nu au fost
reperate de ochiul nostru.
Dacă vreți să înregistrați în același cadru și mișcare și elemente statice

va trebui să lucrați cu timpi de expunere sub 1/30s și probabil să
folosiți un trepied. Mai contează foarte mult în această privință și
viteza mișcării din cadru.
STUDIU DE CAZ
Evidențierea diferențelor generate

de profunzimea de câmp și timpul
de expunere în cazul expunerilor
echivalente.
Între cele două imagini este o diferență

de cinci stop-uri de lumină.
Nikon D3x (FX) :: 40mm :: f/5.6 :: 1/30s :: ISO 200
Nikon D3x (FX) :: 40mm :: f/32 :: 1s :: ISO 200

MODURI DE EXPUNERE
Aparatul foto oferă mai multe moduri de expunere, astfel identificând

programe automate (pentru diferite tipuri de subiecte), programe
semiautomate (prioritate de timp sau de diafragmă) și un mod
manual.
Modurile automate predefinite
Sunt întâlnite cel mai adesea la camerele DSLR din gama entry level,
însă lipsesc la camerele semiprofesionale și profesionale. Aceste Nikon D5100
moduri vă oferă o reglare automată a parametrilor în funcție de
subiectul ales, având predefinite programe pentru macro, peisaj,
acțiune, etc. Măsurarea expunerii se face în acest caz automat și nu
aveți posibilitatea să faceți ajustări manuale.
Modul program (P)
Acest mod, deși este un mod automat, alege singur valorile de

expunere, diafragma și obturatorul, însă vă lasă să modificați aceste
valori în pereche. Dacă de exemplu recomandarea aparatului a fost
f/2.8 cu 1/30, puteți alege o altă diafragmă sau un alt timp, după
preferință, celălalt parametru fiind și el ajustat automat.
Nikon D300
Expunere corectă vs. expunere perfectă
Expunerea corectă, cea în care avem detalii pe toată suprafața

cadrului, de la alb la negru, nu trebuie să fie neapărat cea mai
bună alegere pentru fotografia pe care vrem să o relizăm. Uneori
expunerea perfectă pentru un cadru, este cea în care subiectul este
scos în evidență tocmai prin anumite “greșeli“ de expunere.
Griul mediu
Așa cum spuneam, căutarea unui ton de gri mediu și expunerea pe

acesta, va genera o expunere corectă în majoritatea cazurilor, mai
ales când subiectul este apropiat de această tonalitate. Într-o astfel
de imagine ar trebui să avem detalii pe toată suprafața cadrului.

Luminile
Este foarte important să expunem corect zonele luminate dintr-un

cadru, deoarece ochiul uman este atras de aceste zone, mai ales
dacă există o lipsă a detaliilor, ce va genera arsuri. Redarea corectă
a zonelor luminate, în defavoarea umbrelor, ce pot pierde detalii,
poate fi o alegere bună în foarte multe dintre situații, atunci când
contrastul din cadru este mai mare decât cele 5-7 stop-uri pe care
senzorul le poate capta.
VALOAREA ISO
ISO reprezenta în trecut sensibilitatea filmului, fiecare rolă având o

valoare prestabilită din fabricare. La camerele digitale senzorul poate
emula această sensibilitate. Cu cât valoarea ISO este mai mare cu atât
senzorul devine mai sensibil și are nevoie de o cantitate mai mică de
lumină pentru a fi expus corect.
La fel ca și timpul de expunere, ISO este exprimat în numere ce reprezintă

valori întregi sau treimi ale acestora. În cele mai multe dintre cazuri
avem valori de 100, 200, 400, 800, 1600 etc., fiecare valoare dublând cu
câte un stop de lumină pe precedenta.

Alegerea ISO se poate face fie automat, fie manual. Nu este recomandată
varianta automată, deoarece aceasta poate alege valori mult prea mari
care vor avea efecte negative asupra imaginii finale.
Citirea histogramei
Deşi la prima vedere histograma poate părea destul de complicată,

citirea ei este relativ simplă.
Supraexpunerea și subexpunerea
• O fotografie supraexpusă va fi aglomerată în partea dreaptă a

luminilor, cu margini tăiate în zona albului. Dacă nu există contraste
mari vor lipsi tonurile din partea stângă, a umbrelor.
• O fotografie subexpusă, va avea marginea tăiată în partea stângă

și îi vor lipsi informațiile din zonele mai deschise.
Contrastul

• O fotografie cu un contrast bun va avea valori pe toată suprafaţa
histogramei, iar una fără contrast va fi centrată, lipsind valorile
dinspre capetele histogramei.
• O fotografie cu un contrast deosebit de puternic va fi mai

aglomerată către extremităţi, având chiar capetele tăiate în aceste
zone. Într-o astfel de histogramă lipsesc tonurile de mijloc.
Nikon D800 (FX) :: 26mm :: f/16 :: 1,3s :: ISO
LUMINA NATURALĂ ȘI FILTRELE FOTOGRAFICE
TIPURI DE LUMINĂ :: DIRECȚIA LUMINII :: CARACTERISTICILE LUMINII :: CULOAREA LUMINII
TIPURI DE LUMINĂ
Lumina vine în natură de la soare, însă sunt situații când acesta nu

luminează direct, ci este reflectat de către o suprafață către subiectul
nostru. Această suprafață poate fi cerul, în lumina de amurg, norii,
un perete de stâncă, zăpada sau chiar luna.
Fiecare tip de lumină astfel format va avea alte caracteristici, iar

imaginile obținute vor fi diferite.
Atunci când soarele este ascuns în nori sau ceață, lumina își schimbă
din nou proprietățile.
În funcție de sursă, lumina poate fi de două feluri: moale sau tare.

Lumina tare este cea care poate da un plus de dramatism fotografiei,
în timp ce lumina moale creează atmosferă. Nu există însă o regulă
strictă în acest sens, de aceea trebuie să vă jucați cu lumina până
când obțineți efectul dorit.
DIRECȚIA LUMINII
Când discutăm despre direcția luminii trebuie să ne gândim la o lumină mai puternică (tare) și direcțională. Lumina moale, de obicei învăluie
subiectul, direcția acesteia fiind mai greu de stabilit. Soarele poate influența foarte mult o fotografie, deoarece în funcție de poziționarea
noastră față de el și de subiect, putem obține direcția luminii. Lumina poate cădea pe subiect din foarte multe direcţii, există însă patru
cazuri de iluminare uzuală despre care putem discuta: lumină de sus, frontală, laterală sau contralumină.
Nikon D100 (DX) :: 28mm :: f/7,1 :: 1/200s :: ISO 200
LUMINA LATERALĂ
Avantaje:
• Profunzimea și dimensiunea peisajului sunt accentuate de acest

tip de iluminare;
• Culoarea mai caldă și puterea mai scăzută, oferă un plus de

dramatism;
• Umbrele și contrastul facilitează redarea formelor și texturilor.
Dezavantaje:

• Contrastele formate sunt mai greu de expus.
LUMINA DIN SPATE
Avantaje:
• Evidențierea formelor, siluetelor și texturilor din cadru;
• Obținerea unor imagini mai dramatice, cu o atmosferă deosebită;
• Punerea în evidență a unor fenomene atmosferice, precum ceața

și pâcla;
• Evidențierea suprafețelor translucide și accentuarea culorilor în

aceste zone.

Dezavantaje:
• Contrastele puternice sunt mult mai greu de expus și vor exista

pierderi de detalii în umbră sau lumină puternică;
• Lentilele obiectivului pot forma un efect de flare ce este de multe

ori deranjant.
STUDIU DE CAZ
asupra subiectului.
Influența direcției luminii
D100 (DX) :: 300mm :: f/5.6 :: 1/3000s :: ISO 200 D100 (DX) :: 300mm :: f/5.6 :: 1/2500s :: ISO 200
CARACTERISTICILE LUMINII
Atunci când ne gândim să fotografiem în natură, trebuie să știm

să evidențiem câteva caracteristici esențiale ale luminii, ce ne pot
ajuta să realizăm o fotografie reușită.
Transparența
Una dintre calitățile esențiale ale luminii este transparența, iar

această proprietate ne permite să vedem prin lumină. Anumite
fenomene atmosferice, cum ar fi pâcla, ceața sau norii, obturează din
această transparență și reușesc să creeze o lumină mai ambientală
cu o atmosferă deosebită.

Putem vedea în continuare prin această lumină, însă uneori planurile
mai îndepărtate își pierd din cromatică și apar ca și forme mai neclare.
Această lumină deosebită poate da un plus de dramatism peisajului
fotografiat.
CULOAREA LUMINII
Un fascicul de lumină albă ce trece printr-o prismă, se descompune

într-un fascicul conic ce conţine culorile curcubeului: roşu, portocaliu,
galben, verde, albastru, indigo şi violet. Fiecare dintre aceste culori
se evidențiază datorită lungimii de undă diferită.
Dintre toate culorile formate, numai trei sunt necesare pentru

formarea celorlalte. Acestea, numite culori primare aditive, sunt
roșu, verde și albastru. Toate celelalte se numesc binare şi se pot CULORI ADITIVE CULORI SUBSTRACTIVE
(roșu - verde - albastru) (cian - magenta - galben)
obţine prin amestecarea celor trei. Combinate în proporții egale,
cele trei culori primare formează lumină albă.
Roșu
Culorile primare substractive, sunt formate din cian, magenta și

galben, iar prin combinarea lor în proporții egale obținem negru.
Magenta Galben
Culorile aditive definesc lumina și în același timp și echipamentele ce
emit sau folosesc această lumină, precum camera foto sau monitorul
computerului. Culorile substractive definesc lumina reflectată și
sunt folosite pentru tipărire.
Pentru a putea înțelege mai bine culorile, le putem alcătui în roata Albastru Verde
culorilor, unde culorile primare sunt poziționate simetric în zone
opuse.
Cian
STUDIU DE CAZ
parcursul unei zile.

Modificarea luminii
pe
Nikon D3x (FX) :: 40mm :: f/32 :: 1/2s :: ISO 200 :: WB greșit
BALANSUL DE ALB (White Balance)
Ochiul uman percepe lumina ca fiind albă, indiferent de variațiile

temperaturii de culoare, însă aparatul foto nu face acest lucru.
Odată cu fotografia digitală apare și termenul de balans de alb, ce este

un sistem de reglaj ce ne dă posibilitatea să modificăm culoarea pe care
o percepe aparatul.
Balansul de alb automat lucrează bine la majoritatea aparatelor, dar nu

întotdeauna asigură cea mai bună redare a culorilor. Sistemul automat se
înşeală mai ales atunci când avem o lumină caldă, de răsărit sau apus de
Nikon D3x (FX) :: 40mm :: f/32 :: 1/2s :: ISO 200 :: WB corect

exemplu, el estompând o parte din căldura culorii pentru a o face cât mai
neutră.
Setările predefinite conţin reglaje pentru cele mai uzuale tipuri de

lumină. În funcție de lumina ambientală trebuie să ne reglăm aparatul
corespunzător.
Reglajele definite de utilizator sunt utile, mai ales atunci când avem
nevoie de măsurări mai precise. Modul de utilizare poate varia în funcție de
modelul camerei folosite, însă majoritatea permit reglaje fine ale valorilor
în grade Kelvin.
FILTRELE FOTOGRAFICE
Filtrele sunt dispozitive optice ce se ataşează în faţa obiectivului

pentru a modifica lumina ce intră prin acesta, atât pentru a regla
unele nereguli ale luminii naturale, dar şi pentru a obţine imagini
creative. Filtrele pot fi rotunde, şi se înfiletează pe obiectiv, sau
pătrate (dreptunghiulare) şi au un sistem special de prindere.
De obicei filtrele se împart în doua categorii. Cele pe care le folosești

foarte des și cele pe care le încerci o singură dată.
În prima categorie sunt incluse filtrele UV, de polarizare, gradual

neutre și neutre. În categoria a doua se regăsesc unele filtre colorate,
fie ele graduale sau nu, și mai ales filtrele creative precum: star,
rainbow, fog și multe altele. Chiar dacă la început există o oarecare

atracție către acestea din urmă, aceasta va dispărea relativ repede,
deoarece de multe ori efectul lor este mult prea artificial, iar soft-
urile de prelucrare reușesc să facă aceleași efecte foarte ușor.
Primele însă sunt cu adevărat indispensabile și de ele ne vom ocupa

în amănunt, pentru că filtrele sunt unele dintre cele mai utile unelte
ale oricărui fotograf de peisaj.
STUDIU DE CAZ
asupra reflexiilor din apă.

Efectul filtrului de polarizare

STUDIU DE CAZ
Folosirea filtrului gradual neutru în funcție de gradient.
Nikon D3s (FX) :: 23mm :: f/4 :: 1/160s :: ISO 200 Nikon D3x (FX) :: 48mm :: f/16 :: 1/30s :: ISO 200
STUDIU DE CAZ
Folosirea filtrului neutru pentru a evidenția mișcarea din fotografie.

Greșeli comise frecvent atunci când folosim filtre:
• Uitarea filtrului într-o anumită poziție, necorespunzătoare pentru

următorul cadru;
• Folosirea excesivă a filtrului de polarizare la altitudini foarte mari,

unde acesta întunecă foarte mult cerul, până aproape de negru;
• Folosirea exagerată a filtrelor colorate în fotografia de natură,

lucru ce nu se acceptă de către fotografii din acest domeniu.

Nikon D3s (FX) :: 21mm :: f/16 :: 1/15s :: ISO 400
COMPOZIȚIA ÎN FOTOGRAFIA DE NATURĂ
REGULILE DE COMPOZIȚIE :: ELEMENTELE GRAFICE :: PERSPECTIVA ȘI ADÂNCIMEA ÎN SPAȚIUL PLAN :: DESIGN ȘI ARMONIE VIZUALĂ
COMPOZIȚIA
Orice fotografie este formată din două elemente cheie: subiectul şi

mediul care îl înconjoară. Atunci când aceste elemente se combină
formând un tot unitar, iar subiectul este bine delimitat, mediul din jur
conducând ochiul către subiect, putem spune că avem o fotografie
reuşită. Tot acest proces se numeşte compoziţie.
Subiectul
Este acel element din cadru care este cel mai bine redat și care are
o importanță deosebită în compoziție. Întregul cadru trebuie să se
subordoneze subiectului și nu trebuie să existe alte elemente care
să distragă atenția de la acesta.

De foarte multe ori, în fotografia de peisaj, se combină mai multe
elemente din cadru pentru a forma o temă, ce devine astfel subiectul
fotografiei. Imaginea nu mai are un subiect bine definit, dar are o
atmosferă deosebită și exprimă un mesaj puternic.
Pentru a forma astfel de cadre trebuie să nu aducem în fotografie

elemente puternice, care să ia locul subiectului, ci să le combinăm
pe cele existente cât mai armonios.
Panoramarea
Acest procedeu de a extinde cadrul fotografic prin lipirea mai multor imagini, a apărut odată cu evoluția programelor de editare. Compunerea
unei imagini din mai multe cadre se poate folosi fie pentru crearea de imagini panoramice, fie pentru crearea de fotografii cu rezoluții mult
mai mari. Imaginile panoramice sunt inedite mai ales deoarece noi vedem scanând peisajul și nu privind cadre separate. Se crează astfel o
abordare mult mai apropiată de cea cu care este obișnuit ochiul uman.
LINII ȘI PUNCTE FORTE ALE CADRULUI
Din pictură au ajuns și în fotografie câteva reguli despre plasarea

subiectului în cadru, în funcție de liniile și punctele forte ale acestuia.
Plasarea subiectului în aceste zone, va genera o imagine echilibrată,
cadrată armonios, și plăcută la privire.
Secțiunea de aur
Cea mai armonioasă împărțire a unui cadru, o putem avea folosind

secțiunea de aur. Această metodă vine din antichitate și definește o
împărțire a cadrului în funcție de proporțiile laturilor.
Astfel dacă împărțim latura mare a cadrului la latura mică, obținem

un raport egal cu numărul n. Continuând această diviziune a cadrului,
putem indentifica anumite puncte și linii forte.
Această împărțire armonioasă se regăsește bineînțeles, nu numai în

toate celelalte arte, dar și în natură, și nu trebuie tratată cu precizie
matematică.
Formula care poate calcula raportul laturilor este: (a+b)/a = a/b = n = 1,618
Șirul lui Fibonacci: 1 1 2 3 5 8 13 21 34 55 89 144 etc.

Regula treimilor
Dacă împărțim cadrul în trei părți egale, atât orizontal cât și vertical,
putem obține o adaptare a secțiunii de aur, folosită în special pentru
fotografierea într-un cadru cu proporția laturilor de 3:2.
Plasarea subiectului pe oricare dintre aceste linii sau în punctele de

intersecție, va oferi o compoziție echilibrată și armonioasă.
Datorită faptului că în cultura vestică noi citim o imagine de la stânga

la dreapta și de sus în jos, asemeni unui text, treimea de jos și punctul
forte din dreapta jos vor conferi cele mai echilibrate compoziții.
Astfel noi “citim” toată imaginea până ajungem la subiect.
Plasarea subiectului în celelalte zone, va trebui să fie însoțită de

alte elemente care să ne atragă privirea mai departe și către restul
cadrului. Indiferent cât de importantă este această regulă, ea nu
trebuie tratată cu precizie matematică, ci mai degrabă cu simț vizual.
ELEMENTELE GRAFICE
Dacă discutăm despre pictură sau desen, putem spune că elementele

grafice sunt cele care definesc opera unui autor. Acesta le concepe
în așa fel, încât elementele să constituie însăși mesajul operei sale.
Când vine însă vorba de fotografie, avem la dispoziție aceste elemente

în jurul nostru, iar alegerile pe care le facem în compunerea lor în
cadru, vor defini valoarea imaginii create. Diferența majoră dintre
fotografie și pictură sau grafică, este că fotografii nu pot renunța la
anumite elemente grafice, sau nu pot adăuga altele noi în opera lor,
decât prin eliminarea sau adăugarea lor fizic în cadru.
Fotografia are o proprietate unică, aceea de a fi realizată pe baza

unor lucruri reale, iar imaginația în acest caz, ne poate ajuta doar
pentru a descoperi, așeza și separa elementele grafice din cadru
într-o compoziție plăcută și armonioasă.
Cel mai simplu element grafic este punctul. Mai multe puncte
formează o linie, ce poate fi curbă sau dreaptă. Liniile la rândul
lor, delimitează suprafețe și crează forme. Acestea din urmă pot fi
cercuri, formate din linii curbe, sau pătrate și triunghiuri formate
din linii drepte. Toate celelalte forme geometrice sunt variațiuni ale
celor trei.
STUDIU DE CAZ
Diferența de dinamism și direcție dintre liniile din cadru.
Nikon D3x (FX) :: 105mm :: f/16 :: 1/4s :: ISO 200 Nikon D3x (FX) :: 105mm :: f/16 :: 1/5s :: ISO 200
Pătratul şi dreptunghiul
Deşi abundă în mediul antropic, în natură, pătratul și dreptunghiul

sunt mult mai greu de găsit. Ele sunt cel mai adesea formate de
spațiile dintre anumite linii drepte din imagine și divizează de multe
ori cadrul. Aceste forme tind să fie statice și echilibrate.
Cercul
Forma perfectă de cerc este greu de fotografiat în natură, însă

elipsele și majoritatea formelor cu o tendință circulară sunt mult
mai ușor de găsit.

Cercul are tendința să împartă imaginea în două, ceea ce se regăsește
în interiorul lui căpătând importanță, în defavoarea exteriorului.
Cercurile pot implica și o idee de mișcare, datorită formei circulare.
PERSPECTIVA ȘI ADÂNCIMEA ÎN SPAȚIUL PLAN
Tot ceea ce vedem în jurul nostru este caracterizat prin trei dimensiuni,
în momentul în care punem aparatul la ochi, nu numai că reducem
totul la un cadru decupat dintr-un peisaj vast, dar reducem și cele
trei dimensiuni la un spațiu plan. Astfel cadrul nostru fotografic este
lipsit de o parte foarte importantă, adâncimea în spațiu.
A vedea fotografic înseamnă și a învăța diferența dintre cum vede

ochiul uman și cum vede aparatul de fotografiat. Vederea binoculară
ne dă astfel posibilitatea să estimăm distanța dintre elementele
aflate în cadru.
Cel mai simplu procedeu de a simula într-un plan cu două dimensiuni,

un plan cu trei dimensiuni, este folosirea perspectivei.
Aceasta este definită ca modul prin care obiectele aflate în cadrul

nostru relaționează unele cu celelalte în spațiu.
Perspectiva sugerează ideea de adâncime într-o imagine, însă este

numai o iluzie, deoarece orice fotografie este plană, cu doar două
dimensiuni.
Nikon D300s (DX) :: 120mm :: f/11 :: 1/4s :: ISO 200
DESIGN ȘI ARMONIE VIZUALĂ
Dincolo de regulile de compoziție, de forma cadrului, de mesaj și

subiect, fotografia înseamnă armonie vizuală. Această armonie este
dată de aranjarea elementelor în cadru, de contrastul dintre acestea,
de îmbinarea lor, de proporțiile obiectelor și de echilibrul creat între
părțile din imagine.
Contrastul dintre elemente
De cele mai multe ori, atunci când ne gândim la contrast ne gândim

la contrastul dintre tonuri. Contrastul însă poate avea diverse forme
mult mai subtile, atunci când luăm în calcul contrastul dintre două

părți din imagine.
Putem obține astfel fotografii contrastante dacă în aceeași imagine

avem contraste de genul: moale - tare, transparent - opac, mare -
mic, lichid - solid, drept - curbat, static - în mișcare, fin - grunjos,
punct - linie, linie - suprafață, subțire - gros, mult - puțin și lista
poate continua.
Echilibrul vizual
La baza oricărei compoziții fotografice stă echilibrul vizual. Acesta

poate influența dinamica imaginii în funcție de poziționarea
elementelor, a culorilor și a tonurilor. Echilibrul, privit din exterior,
are legătură cu greutatea obiectelor și încercarea de a le pune într-o
balanță. În fotografie însă, culoarea și tonurile “cântăresc“ și ele
destul de mult într-o astfel de ecuație.
Echilibrul poate fi de două feluri: static (simetric) şi dinamic. Primul se

obține atunci când poziționăm un singur element în centrul imaginii,
sau când poziționăm două elemente identice la distanțe egale de
centru. Bineințeles că acest gen de echilibru intră în contradicție cu
multe reguli de compoziție.

Al doilea tip de echilibru vizual, cel dinamic, poziționează elemente
în cadru care nu sunt identice și care pot avea dimensiuni diferite,
dar care în același timp se echilibrează frumos și armonios.
STUDIU DE CAZ
Echilibrul vizual.
Nikon D300 (DX) :: 500mm :: f/6.3 :: 1/800s :: ISO 200 Nikon D3x (FX) :: 46mm :: f/22 :: 0,8s :: ISO 200
Dominanța
Creierul uman privește un peisaj sau o situație, se concentrează pe

ceva ce i se pare interesant și tinde să ignore restul. Această reacție
diferă de la o persoană la alta, în funcție de anumite preferințe
sau experiențe. Atunci când fotografiem însă, orice element care
domină imaginea va avea o anume importanță, pentru că fotografia
nu mai face nici o selecție, ci ne redă totul așa cum a fost surprins.
Acesta este motivul pentru care anumite obiecte capătă o mai mare
importanță în fotografia finală decât în cadrul pe care noi îl avem în
amintirea noastră. Aparatul de fotografiat captează de fapt realitatea
și nu experiența noastră vizuală.

Anumite elemente precum mărimea subiectului în cadru, culoarea
diferită, luminozitatea mai mare, forma sau unicitatea, pot face ca
o anumită parte din imagine să fie dominantă în defavoarea alteia.
Elemente care atrag sau distrag privirea
Zonele luminoase
Acestea sunt întotdeauna mai sensibile pentru ochi și vor atrage

privirea în defavoarea zonelor mai întunecate. De asemenea ele vor
cântări mai mult în echilibrul imaginii.
Formele geometrice sau ușor de recunoscut
Liniile, cercurile, dreptunghiurile sau alte forme care sunt ușor de

recunoscut și interpretat, vor atrage privirea deoarece creierul
nostru le recunoaște foarte ușor.

Elementele ce ating marginea cadrului
Fie că doar ating marginea sau sunt tăiate de cadru, aceste elemente
vor atrage atenția asupra lor dezechilibrând în același timp imaginea.
SUBIECTUL ȘI ABORDAREA ACESTUIA
SPIRITUL LOCULUI :: RECUNOAȘTEREA CADRELOR FOTOGENICE :: ABORDAREA SUBIECTULUI
INTRODUCERE
De foarte multe ori cădem în capcana în care dăm mult prea multă
importanță tehnicii și pierdem din vedere elemente fundamentale.
Compoziția este, așa cum am văzut, esențială în scoaterea în
evidență a unui subiect și punerea lui în valoare, însă cum ne alegem
subiectele?
Orice loc poate deveni fotogenic, iar treaba noastră ca și fotografi este
să aflăm cum. Alegerea corectă a unghiului, a luminii, a momentului,
a unei tehnici de realizare și abordarea personală, sunt cheia către
o fotografie deosebită.
Fotografierea unui subiect nu trebuie să fie doar o altă imagine

a acelui subiect, ci viziunea voastră personală asupra subiectului
respectiv.
RECUNOAȘTEREA CADRELOR FOTOGENICE
Anumite elemente dintr-un peisaj sau anumite momente ce se petrec

în fața noastră, ne fac să scoatem aparatul și să fotografiem. După
ce acumulăm ceva experiență, vedem aceste lucruri fără probleme,
însă când suntem la început, uneori ne vine greu să înțelegem de ce
un peisaj sau un anume moment este mai fotogenic decât altul.
Este important în acest sens să înțelegeți care sunt acele atuuri ale
unui peisaj deosebit sau ale unui moment inedit.
Lumina
Cu siguranță un subiect poate deveni fotogenic dacă este surprins

într-o lumină bună. Așa cum am discutat, asta înseamnă de cele mai
multe ori lumină caldă și laterală sau contralumină dramatică.
Există însă și cazuri în care o lumină difuză poate fi cea de care aveți
nevoie, pentru a vedea lucrurile mai subtile din peisajul vostru și
pentru a mai putea atenua din contrastul care va atrage privirea către
zone poate mai puțin interesante. Lumina mai poate fi spectaculoasă
și printr-un anumit moment inedit, cum ar fi o rază solitară, o lumină
filtrată sau reflectată, sau o spărtură mai dramatică într-un cer
înnorat.
Culoarea
Natura ne oferă nenumărate culori de care putem fi atrași, ochiul

uman fiind foarte sensibil la acest aspect, mai ales dacă discutăm RECE
despre culorile calde. Există însă anumite combinații de culoare care
se vor remarca întotdeauna și ne vor atrage atenția.
Indiferent că discutăm despre culori primare substractive sau aditive,

acestea se pot aranja în roata culorilor. Când vine vorba de culoare
în artă, mai ales atunci când ne gândim la pictură, noi o să judecăm
culorile după cele trei pe care le știm ca fiind primare și care le pot
genera pe toate celelalte prin amestec de vopsele. Acestea sunt
roșu, galben și albastru.

În roata astfel formată putem să spunem că avem culori care se
armonizează, atunci când discutăm despre culorile apropiate una
de cealaltă, sau de culori care contrastează, aflate în părți opuse.
Culorile complementare sunt poziționate diametral opus una față
de cealaltă și se vor scoate întotdeauna în evidență.
Aşa cum vă puteţi imagina există numeroase moduri de a combina

culorile, atât contrastant cât şi armonios, atunci când combinăm culori
apropiate ca nuanţă. Combinaţia de contraste crează dramatism,
cea armonioasă crează atmosferă.
Culorile complementare
Roșu și verde, albastru și portocaliu sau violet și galben, se află

în capete opuse ale roții culorii și sunt culori complementare. Ele 1/1
contrastează unele cu celelalte și se armonizează folosite în anumite
proporții.
Contrastul
Cel mai puternic contrast cromatic este dat chiar de culorile primare,
roşu, galben şi albastru, însă cum acesta este destul de greu de găsit
în mediul natural, cel mai adesea vom putea observa contraste între
culori aflate opus în roata acestora.
Nikon D3s (FX) :: 60mm :: f/2.8 :: 1/50s :: ISO 200

O altă idee de contrast poate fi între culori reci şi culori calde ce se
regăsesc în aceeaşi imagine.
Armonia
Abundenţa de culori apropiate ca nuanţă, vecine în roata culorilor

va crea armonie şi o atmosferă mai aparte. Dacă nu discutăm despre
culori puternice, ce vor genera contraste, şi ne apropiem de nuanţe
mai subtile, atunci chiar dacă avem culori opuse în roata culorilor,
acestea se pot armoniza prin atmosfera creată.
Izolarea subiectului
Anumite detalii din natură sau animalele, merită să fie izolate de

restul cadrului printr-o profunzime de câmp redusă. Acest lucru nu
numai că va atrage atenția asupra subiectului, dar îl va și scoate cel
mai bine în evidență.
Dacă fotografia de peisaj este o redare a unei teme, fotografierea

unui animal este o redare a unor elemente foarte specifice, iar în
acest caz punctul maxim de claritate trebuie poziționat foarte precis.
Fundalul

Planul din spatele subiectului, pe care acesta se proiectează, este
foarte important. Dacă vrem ca subiectul nostru să fie perfect redat,
iar fundalul să nu distragă atenția, trebuie să ne găsim un unghi
potrivit, din care fundalul să fie uniform și fără elemente distincte.
Uneori putem folosi fundalul, chiar dacă nu este redat foarte clar,
pentru a completa imaginea cu informații despre locația unde a fost
realizată fotografia.
STUDIU DE CAZ
Căutarea fundalului perfect.
CAPTURAREA MIȘCĂRII
Surprinderea mișcării în fotografia de natură este esențială, nu numai

la animale ci și la peisaje, unde aceasta este adeseori redată de
elemente precum apa sau vântul. Orice mișcare surprinsă în cadru,
indiferent de tehnica folosită, va aduce un plus de dinamism.
Mișcarea este redată cu ajutorul timpului de expunere, iar decizia

pe care o luăm în acest caz ne poate genera ideea de oprire a unui
moment sau de redare a timpului scurs într-o perioadă de timp.
Înghețarea acțiunii
Atunci când alegem să lucrăm cu un timp foarte scurt de expunere,

orice mișcare din fața camerei va fi înghețată în cadru. Ideea de
mișcare în acest caz poate fi redată prin surprinderea unor momente
inedite în imponderabilitate și a unor acțiuni specifice.
Majoritatea momentelor expuse în acest fel sunt acțiuni pe care

ochiul uman nu le percepe, iar detaliile surprinse pot fi foarte
spectaculoase. Dinamismul din imagine este accentuat în acest caz.
Într-un peisaj, înghețarea acțiunii poate liniști atmosfera.
UNGHIUL DE ABORDARE
Ca și fotografi de natură nu putem avea control asupra luminii sau

asupra condițiilor climatice, însă putem avea control deplin asupra
perspectivei și unghiului de abordare, ceea ce poate aduce îmbunătățiri
remarcabile unei imagini. Unghiul de fotografiere, poziționarea și
obiectivul ales, contribuie la partea artistică a fotografiei realizate
și sunt mereu la îndemâna noastră.
Abordarea de la nivelul subiectului
Probabil una dintre cele mai obișnuite abordări în fotografie, este de

la nivelul subiectului. Astfel trebuie să ne ridicăm sau să ne lăsăm la

nivelul solului în funcție de fiecare imagine în parte.
Subiectele care au nevoie cel mai adesea de o astfel de abordare

sunt florile și animalele mici. O abordare de sus în jos nu va face
decât să le deformeze statura și să le piardă în fundal.
Un alt mare avantaj al fotografierii de la nivelul subiectului este

dat de faptul că fundalul devine mai neclar datorită distanței mai
mari față de subiect. Când fotografiem animale, putem considera
nivelul subiectului ca fiind acolo unde se află ochii acestuia. Obținem
astfel o abordare asemănătoare cu vederea animalului pe care îl
fotografiem.
Nikon D700 (FX) :: 31mm :: f/22 :: 2s :: ISO 200
STUDIU DE CAZ
Nikon D700 (FX) :: 46mm :: f/22 :: 1,3s :: ISO 200

Simplificarea imaginii și corelarea corectă a elementelor din cadru.

MOMENTELE FOTOGENICE ALE ZILEI
Natura ne oferă ceas de ceas oportunități pentru fotografiere, toate

acestea și în funcție de anotimp sau de zona geografică în care ne
aflăm. Există însă anumite perioade ale zilei ce merită toată atenția
noastră, indiferent de locație.
Apusul și răsăritul
În aceste momente ale zilei se întâlnesc două dintre cele mai

importante calități ale luminii în același timp, lumina cade lateral
pe subiect și este mult mai caldă.
Căutați din timp locațiile pentru apus sau răsărit pentru a găsi
întotdeauna cele mai bune unghiuri și cele mai interesante abordări.

Lumina caldă nu durează foarte mult, așa că trebuie să vă mișcați
destul de repede, mai ales dacă vreți să realizați mai multe imagini.
Fie că fotografiați lumina caldă ce învăluie un peisaj, sau siluete

interesante proiectate pe un cer colorat, răsăritul și apusul conferă
cu siguranță cele mai spectaculoase momente de fotografiat în
natură. Chiar dacă cerul este senin sau înnorat, mergeți întotdeauna
să fotografiați în aceste momente, deoarece nu se știe niciodată ce
lumină frumoasă veți pierde dacă nu vă treziți la timp, sau alegeți
să dormiți mai devreme.
FOTOGRAFIA DE PEISAJ
ECHIPAMENTUL :: FOTOGRAFIA PANORAMICĂ :: ABORDAREA PEISAJULUI NATURAL
ECHIPAMENTELE FOTOGRAFIEI DE PEISAJ
Pe lângă camera foto, când trebuie să fotografiem peisaj, vom mai

avea nevoie cu siguranță și de alte echipamente, cum ar fi filtrele,
un trepied și o telecomandă pentru expuneri lungi, un obiectiv
superangular pentru un prim-plan mai interesant și eventual o bulă
de nivel dacă vrem să realizăm o imagine panoramică.
Setări importante ale camerei:
• Atunci când fotografiați cu timp lung de expunere folosiți funcția

Mirror lockup și intârzierea la declanșare sau o telecomandă, pentru a
elimina orice vibrație generată de ridicarea oglinzii sau de momentul
când apăsăm pe butonul de declanșare;

• Când folosiți aparatul pe trepied, nu uitați să dezactivați funcția
de stabilizare a imaginii de pe obiectiv, pentru a avea imagini clare;
• Activați funcția de reducere a zgomotului de imagine pentru

expunerile mai lungi;
• Dacă aparatul vostru deține anumite funcții care ajută la extinderea

latitudinii de expunere, cum ar fi Active D-lightning, este bine să
le activați acolo unde aveți expuneri cu contraste foarte mari. Nu
lăsați aceste funcții pornite la toate imaginile deoarece vă vor scădea
contrastul.
Caracteristicile trepiedului
Trepied Gitzo Mountaineering seria 2, din
Nu toate trepiedele vor însuma caracteristicile descrise mai jos, însă carbon, cu patru segmente si cap pe bilă cu
ar fi de preferat să ținem cont de cât mai multe dintre ele, atunci control al fricțiunii.
când cumpărăm un trepied. Aceste caracteristici sunt:
• Camera să fie la nivelul ochilor atunci când picioarele sunt

desfăcute complet, fără a ridica şi coloana centrală;
• Capul să fie compact și ușor de transportat, caracteristici pe care

le găsim la un cap pe bilă;
• Capul să fie echipat cu o patină de desfacere rapidă și să aibă

control de rotire panoramică;
• Picioarele să permită depărtarea şi poziţionarea pe mai multe

unghiuri, față de coloana centrală, inclusiv să poată fi deschise la 90
de grade, pentru poziționarea camerei pe sol;
• Coloana centrală să fie de mărime medie și să permită folosirea

atunci când fotografiem în pantă, pentru a avea camera la nivelul
ochilor. Este util ca această coloană să se poate detașa, pentru atunci
când vrem să fotografiem de la nivelul solului;
ABORDAREA PEISAJULUI NATURAL
Natura ne oferă numeroase oportunități de fotografiere, însă există

momente în care peisajul capătă o atmosferă aparte sau este plin de
dramatism. Căutarea acestor momente, înțelegerea lor și abordarea
corectă, sunt elementele cheie ale unei fotografii reușite.
Pe lângă lumină, cea care definitivează orice peisaj, mai avem nevoie
și de alte elemente care să ne compună armonios o imagine sau
diverse fenomene care să genereze o anume atmosferă. Astfel,
putem pune în evidență două mari categorii.
Prima, este cea care generează cadrul nostru fizic și aici ne gândim
în primul rând la formele de relief sau alte elemente ce constituie
peisajul. A doua, este cea care ne aduce o anumită atmosferă și care

este constituită în cea mai mare parte din fenomene meteorologice.
Fotografierea unui peisaj înseamnă înțelegerea acestor două mari

categorii și abordarea corectă a fiecărui subiect în parte.
STUDIU DE CAZ
Folosirea filtrelor la fotografierea apei.
Pădurea
Atunci când fotografiaţi în pădure trebuie să aveţi grijă la timpul

de expunere, pentru că de obicei în astfel de locuri nu găsiţi prea
multă lumină.
Pădurea este un mediu destul de aglomerat și haotic, așa că trebuie

să încercați să îl simplificați. Cautați raze solitare care trec prin
frunziş şi luminează anumite elemente și detalii deosebite, cum ar fi
frunze, ferigi, flori sau ciuperci, care să vă ajute la constituirea unui
bun prim-plan.
În pădure, este de preferat să fotografiați pe o vreme mai înnorată,

deorece astfel veți evita contrastele mari date de o lumină mai
puternică. Ceața simplifică foarte mult peisajul unei păduri, oferind

cele mai bune momente de fotografiat.
Nu căutaţi subiecte numai în pădure ci şi la marginea acesteia,

copacii solitari sau combinaţiile diferite de frunziş pot oferi imagini
interesante.
Peisaje vulcanice
Fotografierea vulcanilor activi este cu siguranță o provocare, iar

imaginile obținute pot fi foarte spectaculoase. Acest tip de fotografie
se poate face numai în anumite zone și numai cu o pregătire fizică
serioasă.
Vulcanii nu înseamnă însă numai parte activă, ci și zone în care

activitatea lor din trecut crează o lume poate și mai spectaculoasă.
Forma specifică a conurilor vulcanice poate constitui o fotografie
în care prezența vulcanului să fie la fel de bine simțită ca într-o
imagine cu erupție. Izvoarele termale, vulcanii noroioși, gheizerele,
fumarolele, sunt toate specifice peisajelor vucanice și constituie
o atracție mult mai la îndemână decât vulcanul în sine. Culorile

dezvoltate în aceste zone, ce pleacă de la galbenul și roșul solului și
până la albastrul și turcoazul izvoarelor termale, sunt foarte atractive
în acest peisaj.
Duritatea cenușii vulcanice este asemenea celei a nisipului, așadar

și în acest caz trebuie să aveți grijă la schimbarea obiectivelor și
curățarea lentilelor. Foarte corozivă poate fi și atmosfera încărcată
uneori de acid sulfuric sau alte gaze.
FENOMENE ATMOSFERICE
Vremea influențează foarte mult atmosfera unui peisajul, iar

fenomenele atmosferice pot da un plus de dramatism cadrului pe
care îl fotografiem. Pentru a înțelege aceste aspecte, este bine să
știm cum să abordăm fiecare fenomen în parte.
Ploaia
Atunci când plouă trebuie să ne gândim cum vrem să surprindem

stropii în fotografie, îngheţaţi în cadru cu o expunere scurtă sau dâre
lungi în imagine folosind o expunere mai lungă. Cele mai interesante
efecte le puteţi obţine cu a doua variantă, mai ales dacă fundalul
este mai întunecat.

Ploaia poate da peisajului vostru un plus de dinamism şi culoare,
indiferent dacă este vorba de nori învolburaţi pe cer, sau dacă avem
bălţi sau frunziş ud care să reflecte lumina ambientală din jur.
Atunci când fotografiaţi în ploaie, nu uitați să vă protejaţi aparatele.

SFATURI PRACTICE
• Alegeţi cu atenţie cadrul pe care îl fotografiați. Involuntar privim

peisajul în ansamblu, însă în fotografie cuprindem doar o mică parte,
aşadar partea respectivă trebuie să fie reprezentativă;
• Adaptaţi cadrul şi mijloacele tehnice de care dispuneţi la peisajul

pe care îl fotografiați. Dacă de exemplu aveți doar un obiectiv
superangular, iar subiectul este prea departe, nu trebuie decât să
vă apropiați de el pentru o altă perspectivă;
• Dacă este posibil, încercaţi să reveniţi într-un loc cu un peisaj

deosebit, pentru a surprinde diferite iluminări sau diferite anotimpuri.
Acest lucru este important, dacă vreți să faceți o documentare

fotografică mai completă;
• Căutaţi elemente grafice care să ajute la compoziţie, liniile care să

conducă ochiul către subiect pot fi foarte importante în acest gen
de fotografie;
• Abordarea diferită este întotdeauna un punct forte în fotografia

de peisaj. Deplasaţi-vă în jurul subiectului atunci când este posibil
și căutați cel mai bun unghi și moment pentru declanșare;
FOTOGRAFIA WILDLIFE
ECHIPAMENTUL :: ABORDAREA ANIMALELOR :: SFATURI PRACTICE
INTRODUCERE
Fotografia wildlife este cu siguranță genul fotografic cel mai dificil de

practicat în natură. Pe lângă un echipament dedicat, teleobiective
cu distanța focală foarte lungă, trebuie să avem și foarte multă
răbdare.
Pentru a surprinde o imagine bună, cu un comportament natural şi

nestingherit, trebuie să pândim momentul prielnic pentru declanșare
și trebuie să cunoaştem comportamentul animalelor și modul lor de
viaţă.
Fotografierea vieții sălbatice se face cu devotament și multă pasiune.

Aceasta implică un studiu mai aprofundat asupra speciilor, care nu

trebuie neapărat privit ca un studiu dintr-o carte de specialitate,
ci mai ales ca o observație din teren. Toate informațiile pe care le
puteți observa și înțelege în natură despre viața animalelor vor duce
cu siguranță la fotografii reușite.
ABORDAREA ANIMALELOR
Atunci când vrem să abordăm animalele în mediul lor natural, trebuie

să ținem cont de foarte multe aspecte, de la cunoașterea speciei și a
habitatului și până la metode de apropiere de subiect, sau informații
despre cât de periculoasă poate fi specia pe care o fotografiem,
sau cât de important este să nu îi invadăm teritoriul pentru a nu o
deranja.
Cunoașterea subiectului
În fotografia wildlife este foarte important să îți cunoști subiectul și

mai ales să îi observi comportamentul în teren. O bună documentare

este necesară, însă cele mai multe informații le veți obține dacă
studiați habitatul animalului și dacă faceți observații în mediul lui
natural. Chiar dacă specia vizată este prea departe pentru a obține o
imagine bună, urmăriții reacțiile și comportamentul pentru a învăța
și înțelege anumite aspecte din viața ei. Data viitoare toate aceste
informații vă vor ajuta să obțineți imaginile pe care vi le doriți.
Dacă înțelegem limbajul animalelor, atât cel acustic cât și cel

comportamental, putem fi cu un pas înaintea acțiunii și putem să
intuim mai bine anumite mișcări. Încercați să învățați cât mai multe
de la ghizii și fotografii cu care mergeți la fotografiat, pentru a vă
dezvolta propriile cunoștințe.
Fotografierea din ascunzători
Fie că sunt mobile sau fixe, ascunzătorile permit o altă abordare a

vieții sălbatice, care reflectă un comportament mai natural și oferă
oportunități ce sunt greu de găsit în alte condiții.
Există numeroase tipuri de ascunzători mobile, de la simple plase de

camuflaj la corturi, pentru una sau mai multe persoane. Avantajul
major este că putem să le așezăm oriunde ne dorim, însă este bine
ca animalele din zonă să aibă o perioadă de acomodare cu noul
obiect din habitatul lor.
Ascunzătorile fixe sunt mai practice deoarece animalele sunt deja

obișnuite cu respectiva construcție și nu mai este nevoie de acea

perioadă de acomodare.
După ce ați intrat în ascunzătoare, este important să nu mai ieșiți și

să nu faceți zgomote care să sperie animalele. În orice ascunzătoare,
este de preferat să intrați când nu sunt viețuitoarele prin zonă și cât
mai devreme dacă fotografiem în lumina de dimineață, de preferat
înainte să răsară soarele.
SFATURI PRACTICE
• Fotografierea animalelor se face în general cu ajutorul

teleobiectivului, acesta oferind un avantaj major în privinţa distanţei
de la care fotografiați, însă există cazuri în care abordarea se poate
face și cu obiective superangulare sau chiar cu macro;
• Indiferent dacă mergeți în cautarea animalului sau stați la pândă

trebuie să ţineţi cont de două aspecte importante: să nu faceţi
zgomote şi să fiţi cât mai puţin vizibili;
• Nu fumați și nu folosiţi parfumuri atunci când mergeți la fotografiat,

pentru că simţul animalelor va detecta orice urmă de miros

neobișnuit;
• Abordarea subiectului trebuie făcută de la nivelul acestuia pentru

a nu influenţa cu nimic statura animalului și pentru a obține și un
unghi mai interesant de fotografiere;
• Căutaţi să surprindeţi animalul atunci când acesta este în acţiune,

când se hrăneşte sau când se joacă pentru a imprima fotografiei
mai multă mișcare;
STUDIU DE CAZ
declanșarea în rafală.
Urmărirea acțiunii și
STUDIU DE CAZ
Căutarea momentelor deosebite.
Nikon D300 (DX) :: 500mm :: f/6.3 :: 1/500s :: ISO 400 Nikon D300 (DX) :: 500mm :: f/6.3 :: 1/500s :: ISO 320
PĂSĂRILE
Lumea păsărilor este fascinantă și extrem de variată, așa că

fotografierea acestor viețuitoare este mereu o provocare. Față
de mamifere, păsările sunt mai ușor de abordat, unele fiind mai
prietenoase cu oamenii sau mai ușor de atras la sursele de hrană
sau apă.
Anumite zone, în special cele umede, atrag o cantitate și o varietate

foarte mare de păsări. În aceste zone putem să abordăm viețuitoarele
și din barcă, lucru ce va facilita de multe ori apropierea de subiect.
În astfel de habitate acvatice, păsările sunt obișnuite de obicei cu
bărcile și nu le percep neapărat ca pe o amenințare.

De cele mai multe ori silueta umană este cea care este percepută
ca un pericol, așa că folosirea unei mașini sau a unei ascunzători va
genera întotdeauna rezultate bune. Păsările pot fi atrase în zona în
care vă aflați atât cu hrană, cât și cu sunete sau cântece caracteristice.
Atunci când fotografiați aceste animale, căutați acțiunea, indiferent

că este vorba de zbor sau de curățarea penajului. Încercați să
surprindeți păsările atunci când se hrănesc sau când se ceartă între
ele pentru a obține cele mai frumoase imagini și căutați o lumină
bună și o atmosferă deosebită pentru cele mai bune rezultate.
STUDIU DE CAZ
Deosebirea speciilor de păsări.
MACROFOTOGRAFIA ȘI FOTOGRAFIA ABSTRACTĂ
ECHIPAMENTUL :: SFATURI PRACTICE :: DETALII ȘI TEXTURI :: ABORDĂRI ABSTRACTE
MACROFOTOGRAFIA
Lumea detaliilor este absolut incredibilă. Indiferent că abordăm o

floare, o frunză, un strop de apă sau o textură, atunci când fotografiem
de la mică distanță trebuie să acordăm o atenție deosebită fiecărui
element ce compune cadrul.
Macrofotografia presupune mult timp, răbdare și grijă la detaliu. Cea

mai mare importanță în acest gen fotografic, o are profunzimea de
câmp și modul cum reușim să simplificăm imaginea și să evidențiem
subiectul.
Nikon D300 (DX) :: 105mm macro :: f/4 :: 1/250s :: ISO 200

Macrofotografia se realizează atunci când fotografiem la scară 1:1,
iar obiectul fotografiat este captat la aceeași mărime pe senzor. În
cazul în care subiectul este mărit pe senzor pentru a fi surprins un
anumit detaliu, putem spune că avem un caz de close-up. Aceasta
este de altfel și diferența dintre cele două genuri fotografice.
ECHIPAMENTELE MACROFOTOGRAFIEI
Pentru a fotografia macro sau close-up, aveţi la îndemână trei opţiuni

de echipament, fiecare cu avantaje și dezavantaje.
Obiective specializate
Obiectivele macro sunt cel mai uşor de folosit şi reprezintă şi cea

mai performantă soluţie pentru fotografii de calitate. Puteţi opta
pentru un obiectiv exclusiv macro, pe care să îl folosiţi numai la
acest gen de fotografie, sau puteţi alege un obiectiv zoom ce are și
această funcţie.

Principalele distanțe focale pentru obiectivele macro, sunt
cuprinse între 50mm și 200mm. În general în natură sunt mai utile
teleobiectivele, deoarece putem fotografia mai departe de subiect,
lucru important mai ales în cazul insectelor sau animalelor foarte
mici. Cu cât obiectivul are o distanță focală mai mare, cu atât
profunzimea de câmp va fi mai mică, așa că aveți grijă la acest aspect.
Costul unui obiectiv este mai ridicat decât al celorlalte accesorii, însă
calitatea imaginii va fi mult mai bună, așa că este alegerea ideală
pentru cei pasionați de acest gen de fotografie.
STUDIU DE CAZ
obiectiv dedicat.
Teleobiectiv cu funcție macro sau
Nikon D300 (DX) :: 105mm macro :: f/4 :: 1/160s :: ISO 400 Nikon D100 (DX) :: 300mm :: f/5.6 :: 1/1000s :: ISO 200
STUDIU DE CAZ
Căutarea unui fundal adecvat.

SUBIECTELE MACROFOTOGRAFIEI
Fotografierea diverselor forme, detalii și culori ale lumii macro din

natură, ar putea ține ocupat un fotograf întreaga viață. Dintre toate
elementele naturale ce pot fi abordate în acest fel, cel mai probabil
insectele și florile sunt preferatele tuturor.
Florile
Fotografierea florilor, necesită în primul rând câteva cunoștințe

despre perioadele de înflorire și despre locurile în care pot fi găsite
speciile care ne interesează. Abordarea acestora, nu este neapărat

una dificilă, după ce am pus la punct detaliile de mai sus.
Atunci când fotografiem flori, trebuie să ținem cont în primul rând

de unghiul de abordare. Dacă ne lăsăm la nivelul subiectului, putem
avea o siluetă mai bine conturată și floarea noastră va deveni mai
interesantă. Distanța de la subiect la planul pe care se proiectează
acesta, este și ea foarte importantă deoarece în acest fel putem
controla neclaritatea fundalului. Cu cât această distanță este mai
mare, cu atât fundalul va deveni mai neclar.
Dacă alegem un obiectiv superangular, atunci floarea va fi pusă

într-un decor, iar fundalul va fi mai vizibil. Dacă vom fotografia cu un
teleobiectiv, vom decupa numai floarea, iar fundalul va deveni mai
neclar, formând o masă de culoare care să învăluie subiectul.
STUDIU DE CAZ
culorilor și texturilor interesante.

Surprinderea momentelor inedite și a
Nikon D3x (FX) :: 105mm macro :: f/8 :: 1/2s :: ISO 200 Nikon D3x (FX) :: 300mm :: f/22 :: 1/2s :: ISO 400
DETALII ȘI TEXTURI
Indiferent că sunt abordate cu tehnică macro, sau cu orice alt tip de

obiectiv, detaliile și texturile din natură sunt deosebit de interesante
și atractive. Realizarea unor imagini deosebite cu astfel de subiecte
intime ale naturii, este mereu o provocare și dezvoltă un simț estetic
și o abordare personală mai aparte.
Detaliile
Orice peisaj, oricât de amplu ar fi, este constituit din detalii.

Fotografiate împreună, acestea dau esența peisajului, însă dacă
le abordăm separat, este foarte posibil să obținem imagini la fel
de interesante și uneori la fel de sugestive, pentru locul în care
Nikon D3x (FX) :: 240mm :: f/5.6 :: 1/80s :: ISO 200

fotografiem.
Abordarea detaliilor din natură, înseamnă în primul rând simplitate,

aceasta stând la baza compoziției pe care trebuie să o alegem.
În general, detaliile nu trebuie să aibă elemente în jur cu care să
concureze, iar fundalul trebuie să fie cât mai puțin aglomerat.
Cromatica imaginii ar trebui să fie și ea relativ simplă, cu două-trei
culori dominante.
STUDIU DE CAZ
Tehnici de redare a imaginilor abstracte.
EXPEDIȚIILE FOTOGRAFICE ȘI DEZVOLTAREA PERSONALĂ
PREGĂTIREA UNEI EXPEDIȚII :: ECHIPAMENTUL :: EXPOZIȚII PERSONALE ȘI VIDEOPROIECȚII
PREGĂTIREA UNEI EXPEDIȚII
Chiar dacă expediție poate este un pic prea mult spus, indiferent
dacă plecați într-o vacanţă sau într-o tură fotografică, dacă vreți
să aduceți înapoi imagini deosebite, trebuie să pregătiți cu atenție
călătoria. De foarte multe ori cel mai greu lucru este să vă hotărâți
asupra destinației. Odată stabilit acest detaliu important, trebuie
să urmăriți toţi paşii necesari unei bune organizări fotografice.
DOCUMENTAREA
Este un prim pas foarte important de care se leagă toată organizarea

ulterioară a călătoriei. Documentarea trebuie făcută din timp şi
minuţios, pentru cele mai bune rezultate.

Internetul este cea mai bună sursă de documentare. Cu ajutorul
lui vă puteți face o idee despre cum arată locul în care veți merge,
despre principalele obiective și despre echipamentul de care aveți
nevoie.
Achiziționarea unor hărți și ghiduri despre zona în care vreți să

mergeți, este utilă pentru a vă alege traseul și pentru a vă ușura
documentarea și deplasarea.
ECHIPAMENTUL FOTOGRAFIC
În funcţie de ceea ce vreți să fotografiați, trebuie să alegeți

echipamentul adecvat. Dacă mergeți cu maşina personală puteți lua
tot, fără a vă gândi la greutate, dacă însă vă deplasați cu rucsacul în
spate, orice gram contează, iar alegerea echipamentului trebuie să
fie mai riguroasă.
Rucsacul foto
Deși există foarte multe variante de tocuri și genți în care să vă

transportați echipamentul, personal vă recomand un rucsac,
deoarece este mai comod, este mai încăpător, are numeroase
accesorii și poate fi adaptat pentru orice situație.

Un rucsac bun trebuie să aibă unele caracteristici pentru a fi potrivit
pentru o călătorie. În primul rând să fie comod, să aibă un spate care
să permită aerisirea, să aibă bretele groase pentru umeri și pentru
bara de pe șolduri. Cu cât acesta se așează mai bine pe spate cu
atât veți înainta mai ușor și nu vă veți pierde echilibrul pe traseele
mai dificile.
Un alt lucru pe care trebuie să îl căutați la un rucsac este accesibilitatea,

cu cât ajungi mai repede la echipamentul din interior cu atât mai
bine.
ECHIPAMENTUL PERSONAL
Chiar dacă am putea crede că pentru un fotograf de natură este

importantă doar camera foto și obiectivele, comfortul personal nu
trebuie neglijat. Cu siguranță nu o să mai aveți chef de fotografiat dacă
sunteți uzi la picioare sau vă este foarte frig, așa că vă invit să țineți
cont de câteva sfaturi importante când vine vorba de echipamentul
personal.
Ghetele de munte
Ghete de munte Meindl
Ghetele de munte sunt confecţionate din piele simplă sau în

combinație cu alte materiale cum ar fi Cordura, cele mai performante
având și membrană de Gore-tex pentru impermeabilitate şi o mai
bună respirare a piciorului. Unele modele au în construcţie o spumă

specială, ce poate lua forma piciorului şi poate oferi un confort sporit.
Talpa la majoritatea ghetelor de munte este confecţionată din

Vibram, un cauciuc special, foarte aderent şi cu proprietăţi specifice
mersului prin zone accidentate.
Pentru turele mai uşoare putem opta şi pentru semighete, care de

multe ori sunt mai uşoare şi oferă o libertate mai mare în mişcare.
Dezavantajul celor din urmă este că acestea, fiind mult mai joase,
nu mai protejează la fel de bine glezna.
Aragazul și vasele de gătit
Aragazul portabil poate fi de mai multe tipuri în funcţie de mărime şi

de combustibilul folosit. Acesta poate funcţiona cu butelii speciale de
gaz sau cu combustibil lichid (benzină, motorină, gaz alb etc.). Prima
variantă este mai uşor de folosit, nu are nevoie de preîncălzire şi se
aprinde uşor, însă oferă mai puţină putere calorică la temperaturi
joase şi la altitudini mari. Aragazele pe combustibil lichid sunt mai
puternice şi au avantajul că pot fi alimentate aproape oriunde cu
combustibil, mai ales dacă alegem unul pe benzină. Există şi modele Aragaz portabil și vase Primus
hibrid care funcţionează cu ambele tipuri de combustibili (butelie
de gaz sau lichid), acestea fiind mai versatile.
Canon 5D Mark III (FX) :: 17mm :: f/4 :: 1/30s :: ISO 800

Pentru a beneficia de o masă caldă indiferent de locul în care vă
aflaţi va trebui să vă aduceţi şi un set de vase. De preferabil să
alegeţi unele din aluminiu anodizat, le veţi recunoaşte uşor după
culoarea gri închis. Acestea păstrează proprietăţile aluminiului de a
se încălzi foarte repede şi de a se răci la fel de repede după ce le-aţi
folosit, nu mai sunt toxice şi sunt foarte uşoare. Un alt mare avantaj
este că se spală sau curăţă foarte uşor, de multe ori fiind necesară
doar o simplă clătire. Cum nimeni nu are chef de spălat vase în vârf
de munte, aceasta este alegerea ideală.
REZULTATELE EXPEDIȚIILOR FOTOGRAFICE
Canon S3 :: 12mm :: f/4 :: 1/200s :: ISO 100

Orice tură foto generează imagini pe care cei mai mulți dintre noi vor
să le arate și altor persoane. Putem opta oricând pentru o întâlnire
cu prietenii sau pentru o galerie pe Internet, însă dacă ne gândim la
un public larg, atunci trebuie să ne expunem imaginile într-un spațiu
dedicat, sub forma unui eveniment.
EXPOZIȚII PERSONALE
Cel mai simplu mod de a ne arăta lucrările, este să organizăm o

expoziție publică. Indiferent că este una personală, sau una de
grup, această expoziție trebuie să reflecte munca noastră și să ne
reprezinte.

Este foarte important să facem o expoziție foto, atunci când nivelul
de cunoștințe este mai ridicat și când suntem în măsură să ne
judecăm propriile imagini cât mai obiectiv. Este util uneori să cerem
și sfatul altor oameni, de preferabil din domeniu, legat de imaginile
alese pentru a fi expuse. Cel mai greu pentru un fotograf, indiferent
de cât de bun și cunoscut este în domeniul lui, este să își evalueze
propriile imagini.
Canon EOS 350D :: 35mm :: f/8 :: 1/250s :: ISO 100
DEZVOLTAREA PERSONALĂ
Indiferent de modul în care vă construiți cariera de fotograf, atâta

timp cât lucrați într-o lume a imaginii, trebuie să aveți grijă să vă
construiți propria imagine și personalitate.
Apartenența la organizații fotografice din care fac parte fotografi

de renume poate fi un prim pas. Înțelegerea pieții fotografice și a
oamenilor din acest domeniul, este punctul de pornire într-o astfel
de carieră.
Chiar dacă ați ales să fotografiați ca și amator sau ca și profesionist,

abordarea și seriozitatea cu care faceți acest lucru trebuie să fie
una fără cusur. Pentru a vă forma o bună credibilitate nu vă alegeți

lucrări și proiecte care vă pot depăși ca nivel de pregătire, nu
realizați niciodată proiecte doar pe jumătate și nu lăsați nimic la
voia întâmplării.
Alegeți cu grijă domeniul în care vă doriți să activați și studiați cu

atenție fiecare oportunitate.
Participarea la workshop-uri și alte activități
O altă metodă de a avansa în lumea fotografiei, este participarea la

diverse cursuri și workshop-uri de profil. Înainte de a vă înscrie, este
foarte important să vă documentați foarte bine asupra tematicii,
modului de desfășurare a cursului sau workshop-ului și mai ales
asupra trainer-ului. Toată această informare, vă va ajuta să alegeți
acele activități care să vă aducă o evoluție și acei oameni cu care
rezonați și de la care să aveți ceva de învățat.
Participarea și implicarea în diverse evenimente fotografice, poate fi

și ea o bună cale către o evoluție mai rapidă în domeniu. Aveți astfel
șansa să cunoașteți și să schimbați păreri cu foarte mulți fotografi,
de la care veți avea întotdeauna câte ceva de învățat. Uneori chiar
și întâlnirile și discuțiile din mediul online pot fi foarte benefice.

Există foarte multe concursuri de profil la care puteți participa, mai
ales pentru a vă face o autoevaluare a propriilor imagini. Chiar dacă vi
se pare că nivelul este prea ridicat pentru voi, este foarte important
să încercați, pentru a putea compara imaginile câștigătoare cu cele
personale înscrise. Autoevaluarea este întotdeauna importantă și
vă va ajuta să selectați mai eficient data viitoare.
Canon 7D (DX) :: 17mm :: f/7.1 :: 1/1600s :: ISO 1250
PARTENERI
www.nikonisti.ro www.photosetup.ro www.f64.ro www.amedesign.ro www.cosmosfoto.ro www.okian.ro
www.gitzo.com www.manfrottoromania.ro www.kata-bags.com www.arta-inramarii.ro
PARTENERI MEDIA
www.foto-magazin.ro www.clubulfoto.com www.comunitatefoto.ro www.foto4all.ro www.efoto.ro
© PHOTOLIFE SRL
Toate fotografiile (cu excepția celor ce prezintă echipamente foto și de munte), ilustrațiile, textul și conceptul grafic aparțin PHOTOLIFE srl și fotografului DAN DINU. Orice folosire a acestor materiale,
sub orice formă, fără cesionarea dreptului de utilizare este interzisă. Orice abatere de la cele menționate mai sus și orice utilizare neautorizată a materialelor prezentate în acest curs, se supune legilor în
vigoare și va fi sancționată ca atare.
www.dandinu.net - www.photolife.ro

Natura-In-Fotografie 1 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Natura-In-Fotografie 1 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

www.photolife.ro :: www.dandinu.

Fotograful de natură, nu este doar un simplu fotograf. El poate

Fotografia de natură este percepută cel mai adesea ca “omul potrivit

Trebuie să fi întradevăr “omul potrivit”, dar trebuie să știi să îți și

Nikon D300 (DX) :: 22mm :: f/22 :: 1,3s :: ISO 200

Am putea spune că orice cameră foto poate fi bună pentru

• să aibă obiective interschimbabile pentru a ne oferi o

• să aibă vizualizarea prin obiectiv și un exponometru intern;

• să poată închide diafragma la valoarea aleasă, pentru verificarea

• să poată accepta o telecomandă sau un declanșator cu fir;

• să aibă posibilitatea blocării oglinzii cu ajutorul funcției Mirror

• să poată lucra cu timpi lungi de expunere, dar în același timp și

• să aibă un ecran LCD destul de mare pentru a putea analiza

Atunci când cumpărăm un aparat de fotografiat trebuie să ne

Senzor full frame

Nikon D3x (FX) :: 24mm :: f/22 :: 1/6s :: ISO 200

RAW este un format special ce captează imagini brute de pe senzorul

Când fotografiaţi în RAW este ca şi cum aţi avea la sfârşitul sesiunii

Formatul RAW are avantajul unei prelucrări non-distructive, ceea ce

Obiectivul este singurul element constructiv ce permite accesul luminii

Caracteristicile principale ale obiectivelor sunt distanţa focală

Unghiul de cuprindere al obiectivelor.

Nikon D100 (DX) :: 70mm :: f/32 :: 1,8s :: ISO 200

Nikon D100 (DX) :: 135mm :: f/36 :: 3s :: ISO 200

O altă caracteristică a obiectivelor este profunzimea de câmp.

În funcție de obiectiv profunzimea de câmp poate varia foarte mult,

Profunzimea de câmp redusă este de dorit atunci când vrem să

Nikon D100 (DX) :: 200mm :: f/5 :: 1/400s :: ISO 400

Atunci când fundalul este important pentru imaginea noastră și când

Această gamă de obiective se întinde în jurul distanței focale de

Caracteristicile obiectivului cu distanța focală normală:

• Nu exagerează aproape deloc mărimea obiectelor

Obiectele din cadru rămân nealterate și sunt percepute așa cum le

Nikon D700 (FX) :: 52mm :: f/16 :: 1/10s :: ISO 200

Acest aspect nu ne va scoate foarte pronunțat obiectul focalizat în

• Exagerează dimensiunea prim-planului

• Lungește obiectele aflate aproape de marginea cadrului

Nikon D300 (DX) :: 18mm :: f/22 :: 1/2s :: ISO 200

• Crează iluzia unui spațiu extins

Datorită mărimii prim-planului și faptului că acesta pare mai apropiat,

• Aplatizarea exagerată a perspectivei;

• Evidenţierea elementelor din fundal ce distrag atenţia;

• Decuparea exagerată a subiectului şi centrarea acestuia.

Nikon D300 (DX) :: 400mm :: f/6.3 :: 1/500s :: ISO 200

Totalitatea cantității de lumină ce intră în cameră și este recepționată

Cele două elemente care controlează creativ expunerea sunt

Expunerea corectă este vitală în orice fotografie, deoarece crează

Nikon D700 (FX) :: 260mm :: f/5.3 :: 1/60s :: ISO 200

Cu ajutorul diafragmei se controlează cantitatea de lumină care intră

Un număr f/ mic desemnează o deschidere mai mare a orificiului

Nikon D100 (DX) :: 300mm :: f/5.6 :: 1/800s :: ISO 200

Profunzime de câmp diferită, la aceleași valori ale diafragmei.

Dacă spuneam despre diafragmă că este cea care controlează

Trebuie să ne gândim cât de importantă este mișcarea pentru

Nikon D300 (DX) :: 300mm :: f/5.6 :: 1/1600s :: ISO 200

Dacă vreți să înregistrați în același cadru și mișcare și elemente statice

Evidențierea diferențelor generate

Între cele două imagini este o diferență

Nikon D3x (FX) :: 40mm :: f/5.6 :: 1/30s :: ISO 200

Nikon D3x (FX) :: 40mm :: f/32 :: 1s :: ISO 200

Aparatul foto oferă mai multe moduri de expunere, astfel identificând

Modurile automate predefinite

Modul program (P)