INVESTIGAȚIE PRIVIND CONSECINȚELE BREXITULUI ASUPRA

VIITORULUI UE ȘI A ȚĂRILOR MEMBRE

Marea Britanie- scurt istoric

În jurul datei 6100 i.Hr. retragerea unor ghețari surpă coasta Norvegiei, iar tsunamiul
provocat este suficient de puternic încât să acopere sub ape o zonă mare de pământ din nord-
vestul Europei, numită Doggerland. Teritoriul de astăzi al Marii Britanii devine din peninsulă,
insulă, despărțit acum de continent prin Canalul Mânecii. Deşi perspectiva unei analize
minuţioase a schimbărilor survenite în următoarele opt milenii e fără îndoială entuziasmantă
pentru cititor, o vom rezuma în câteva propoziţii.

Deşi există numeroase schimburi culturale peste Canalul Mânecii şi Marea Nordului, inclusiv
printr-o colonizare romană şi mai târziu, normandă, cu impact profund asupra culturii indigene,
insularitatea scutește Marea Britanie de redefinirile de granițe tipice Europei continentale şi
stimulează dezvoltarea unui imperiu colonial-maritim care are la apogeu peste 450 de milioane
de supuşi. Insulară pare şi atitudinea generală a britanicilor față de Europa, un continent de care
sunt (splendid) izolaţi la sfârşitul secolului XIX şi din care nu se simt parte; Europa răspunde
proporţional.

Drept dovadă – în 1963, când De Gaulle îi refuză Marii Britanii accederea la piața comună
(Comunitatea Economică Europeană) invocă diferențe structurale, nu doar economice, între
Marea Britanie și continent. Își încheie discursul de veto spunând că speră ca în anii următori
Marea Britanie să “acosteze” la continent. “Are în toate acţiunile ei obiceiuri şi tradiţii foarte
pronunţate şi foarte originale. Pe scurt, natura, structura, chiar situaţia (conjuctura) care sunt ale
Angliei diferă profund de cele ale continentalilor”. Pe de altă parte, Churchill îi spune lui de
Gaulle că relaţia Marii Britanii cu America va fi întotdeauna mult mai strânsă decât cea cu
Europa continentală – „Știu acest lucru: de fiecare dată când avem a alege între Europa și largul
mării, vom alege largul mării . De fiecare dată când trebuie să aleg între tine și Roosevelt, voi
alege Roosevelt!”.

Imediat după razboi, economiile slăbite ale ţărilor europene şi aversiunile politice – începând
cu tensiunile istorice franco-germane – puneau în pericol viabilitatea Statelor Unite ale Europei;
grăitor e eşecul Comunităţii Europene de Apărare din 1954. La începutul anilor ‘60, Marea
Britanie îşi schimbă atitudinea faţă de proiectul european. Joacă un rol factori multipli, în măsuri
greu de cuantificat – după Criza Suezului (1956), “relaţia specială” între Anglia şi America se
răceşte. Pe de altă parte, Marea Britanie e forţată să se adapteze unei epoci post-coloniale, iar
Comunitatea Economică Europeană îşi dovedeşte profitabilitatea (mai mare decât a EFTA, din
care Marea Britanie făcea deja parte). După două veto-uri ale lui De Gaulle, în 1963 şi 1967,
Marea Britanie devine membru al Comunităţilor Europene, precursorul Uniunii, însă
sentimentele eurosceptice nu dispar odată cu semnarea unor tratate.
Regrete post-aderare
Contextul economic se schimbă. În anii ‘70 Marea Britanie primise titlul de “om bolnav al
Europei” şi “în anii ‘80, mulţi politicieni britanici argumentaseră că Marea Britanie avea multe
de învăţat din modul în care Franţa şi Germania îşi administrau economia”. În schimb, “la
sfârşitul anilor ‘90 punctul de vedere predominant în Regatul Unit era că restul Europei avea
multe de învăţat de la britanici” scrie Charles Grant, analist al Centre for European Reform. În
1999, Margaret Thatcher spune “Pe parcursul vieţii mele toate problemele au avut originea în
Europa continentală şi toate soluţiile au venit din partea naţiunilor anglofone din întreaga lume”.
The Economist sugerează într-un articol despre euroscepticism că o parte dintre membrii
partidului Tory speră să reconstituie un alt bloc politic, o alternativă la UE, sub forma unui bloc
economic al Commonwealth-ului. În plus, City of London, care s-a dezvoltat excelent în lipsa
monedei euro, a devenit din ce în ce mai anti-european în ultimii 10 ani, conform lui Charles
Grant. „Mulţi finanţatori au ajuns să vadă Uniunea Europeană în principal ca sursa fiecărei
reglementări care le displace” explică acesta.
Calculului economic i se adauga anxietatea unui fost imperiu care îşi vede suveranitatea
ameninţată, tensiuni sociale cauzate de imigranţi şi un clivaj cultural-istoric consemnat şi
exacerbat de conştiinţa populară. Un studiu recent (martie 2015) pe tema atitudinilor britanicilor
legate de Europa arată că doar 15% din cetăţenii britanici se identifică drept europeni (o
constantă din 1996, când această întrebare a fost pusă pentru prima dată de către operatorii de
sondaj). Pe problema imigranţilor din interiorul UE, 41% dintre respondenți consideră costurile
mai mari decât beneficiile. Mai mult, 63% dintre britanici sunt eurosceptici, această atitudine
fiind definită fie prin dorința de a părăsi sau cea de a reduce puterile Uniunii Europene. Dintre
cei care se identifică drept europeni, doar 7% vor să iasă din Uniune, deși mulți sunt critici la
adresa instituțiilor europene; 43% dintre cei care se simt europeni spun că vor ca puterile UE să
fie reduse. Iar atitudinile negative faţă de Uniune sunt în creştere – într-un sondaj realizat în
decembrie 2015, 47% dintre respondenți se declarau în favoarea părăsirii Uniunii. cu doar 38%
în favoarea rămânerii și 14% indeciși.
Brexit

După o criză economică care a demonstrat pericolele interdependenței economice și o criză a

refugiaților care alimentează temerile britanicilor privind migrația, termenul “Brexit”- British
exit, ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană – a intrat în uzul comun. Prim-ministrul David
Cameron şi-a luat angajamentul ca până la sfârşitul anului 2017 să organizeze un referendum pe
tema ieşirii din Uniune.

Ce impact are Brexit? Depinde de cine interpretează datele. The Economist abordează într-
un articol oportunitatea Brexit din punctul de vedere al Marii Britanii, incluzând atât date
furnizate de campaniile In (pro-uniune) şi Out (eurosceptică), care diferă major, cât şi analize
independente. Pronind de la date furnizate de OECD (Organizaţia pentru Cooperare şi
Dezvoltare Economică), The Economist conchide că Marea Britanie este una dintre ţările cu cele
mai puţine reglementări în domeniul economic-fiscal dintre statele membre ale Uniunii, astfel
încât e greu de crezut că Brexit ar aduce o despovărare majoră de reglementări. În plus, în orice
scenariu post-Brexit, Regatul Unit va trebui să se conformeze unor serii de standarde aplicate în
cadrul pieţei comune, dacă vrea să continue să aibă relaţii comerciale strânse cu alte ţări
europene. Mai mult, Reprezentantul pentru comerţ al SUA, Michael Froman, a declarat la
sfârşitul anului trecut că SUA nu este în mod particular interesată de acorduri bilaterale de liber-
schimb cu o singură ţară – în cazul Brexit, Marea Britanie.
În momentul de faţă, 45% din totalul exporturilor de bunuri şi servicii din partea Marii
Britanii se fac către ţări membre ale Uniunii. Confederation of British Industry, o importantă
organizație de lobby a sectorului de business, a publicat în 2015 un studiu în care arată că
aproximativ 70% din IMM-uri și 80% din companiile mari susțin rămânerea în Uniune.
Brexit ar decredibiliza proiectul european, deja şubrezit de crizele economice şi de securitate
de la început de secol XXI. Interesantă este schimbarea pe care ieşirea Marii Britanii din Uniune
ar avea-o asupra procesului decizional european. VoteWatch Europe analizează modul în care
echilibrul de putere din cadrul instituţiilor Uniunii şi, pe cale de consecinţă, politicile europene,
se vor schimba în absenţa europarlamentarilor britanici. Printre tendinţele identificate se număra
birocratizarea şi armonizarea reglementărilor fiscale (pozitive sau negative, depinzând de
orientarea politică).
“Noua inţelegere”

Nu ar avea rost să vorbim despre Brexit, însă, dacă o a treia cale – a negocierii – s-ar dovedi
viabilă. David Cameron, un conservator care nu vrea să ridice ancora, ci să mulţumească
sentimentele eurosceptice care au crescut masiv baza de votanţi a UKIP, a ales să lucreze
împreună cu instituţiile europene în vederea obţinerii unor concesii pentru britanici. Aşa cum
unii comentatori au atras atenţia, Marea Britanie şi Uniunea Europeană se afla într-o poziţie
dificilă; acestea trebuie să găsească o cale de mijloc între pacificarea vocilor eurosceptice prin
obţinerea unor prevederi cât mai favorabile pentru Regatul Unit şi respectarea principiilor
constitutive ale Uniunii, astfel încât să nu acorde Marii Britanii genul de tratament preferenţial
care să trezească ostilitatea altor state membre. Pe 2 februarie a.c., preşedintele Consiliului
European, Donald Tusk, prezintă o variantă brută a unei înţelegeri cu Marea Britanie, structurată
în 4 capitole de negociere – guvernanţă economică, competitivitate, suveranitate, precum şi
prestaţii sociale şi libera circulaţie.

În secţiunea legată de guvernanţa economică se reiterează angajamentul Uniunii pentru

creşterea integrării economice a statelor membre. La punctul 3 se stipulează că ţările care nu au
adoptat moneda euro nu sunt responsabile pentru acoperirea costurilor generate de destabilizări
ale zonei euro. “Măsurile de urgență și de criză pentru asigurarea stabilității financiare a zonei
euro nu vor presupune responsabilități bugetare pentru statele membre a căror monedă nu este
euro, sau, după caz, pentru cele care nu participă la uniunea bancară. În cazurile în care costurile,
cu excepția celor administrative, care derivă din măsurile de urgență și de criză menționate la
primul paragraf sunt suportate din bugetul general al Uniunii, vor fi instituite mecanisme
corespunzătoare pentru a asigura rambursarea integrală”.

Al doilea capitol este competitivitatea, pe tema căreia se ia un angajament foarte general în

direcţia debirocratizării: “instituțiile UE relevante și statele membre vor lua măsuri concrete către
o mai bună reglementare… Acest lucru înseamnă reducerea sarcinilor administrative și a
costurilor de conformare pentru operatorii economici, în special pentru întreprinderile mici și
mijlocii, precum și abrogarea legislației inutile”.
 A treia secţiune pune în discuţie suveranitatea. De-a lungul istoriei construcţiei europene
postbelice apar numeroase tensiuni între viziunile diferite asupra viitorului Europei, acestea
putând fi împărțite în două principale modalități de raportare la binomul “unitate-diversitate”:
tabăra federalistă și tabăra inter-guvernamentalistă. Aceste două direcții rămân până astăzi în
opoziție, deoarece reprezintă o expresie a tensiunii perene între respectarea libertăţilor
individuale și asigurarea bunăstării comune. David Cameron spunea anul trecut că
„Angajamentul din Tratat pentru o uniune mai strânsă nu este un angajament care ar trebui să se
mai aplice Marii Britanii. Nu credem în el, nu-i subscriem”. În urma negocierii cu Marea
Britanie, Consiliul European asigură că “trimiterile la o uniune tot mai strânsă între națiunile
europene nu reprezintă un temei pentru extinderea domeniului de aplicare al niciuneia dintre
dispozițiile tratatelor sau ale legislației secundare a UE. Aceste trimiteri nu ar trebui să fie
utilizate pentru a sprijini o interpretare extinsă a competențelor Uniunii sau a atribuțiilor
instituțiilor acesteia”. În plus, documentul dă asigurări că extinderea competenţelor Uniunii pot fi
modificate doar printr-o revizuire girată de toate statele membre.

Documentul continuă: “Este recunoscut faptul că Regatul Unit, având în vedere situația
specifică în care se află în temeiul tratatelor, nu este angajat pe calea continuării integrării
politice în Uniunea Europeană. [Acest conținut va fi inclus în tratate în timpul următoarei lor
revizuiri, în conformitate cu dispozițiile relevante ale tratatelor și cu cerințele constituționale
respective ale statelor membre.]” Euroscepticii ar fi dorit eliminarea definitivă a ideii de uniune
mai strânsă ca deziderat.

A patra secţiune, denumită “prestaţiile sociale şi libera circulaţie” se referă la tema migraţiei.
Tensiunile generate în trecut de migraţia intra-comunitară (dispre ţările est-europene, parte a
noilor valuri de aderare) au fost exacerbate în ultimii doi ani de “criza refugiaţilor” extra-
europeni. Partide ultra-conservatoare de tipul UKIP invocă două dificultăţi majore în procesul de
integrare al imigranţilor – economică şi culturală. Se propun un mecanism de protecţie care să
limiteze accesul imigranţilor la servicii de asistenţă socială până la 4 ani de la momentul intrării
pe piaţa forţei de muncă şi acordarea de puteri crescute de a opri imigrarea unor persoane
considerate a fi periculoase pentru securitatea statului.

Documentul include “o propunere de modificare a Regulamentului (CE) nr. 492/2011 privind

libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii, care va prevedea un mecanism de alertă și de
salvgardare ca răspuns la situațiile în care se înregistrează un aflux de lucrători din alte state
membre de proporții excepționale pe parcursul unei perioade extinse de timp. Un stat membru
care dorește să recurgă la acest mecanism ar urma să notifice Comisia și Consiliul de faptul că
există o astfel de situație excepțională, de o anvergură care afectează aspecte fundamentale ale
sistemului său de securitate socială, inclusiv obiectivul principal al sistemului său de prestații
condiționate de încadrarea în muncă, sau care dă naștere unor dificultăți serioase și care sunt de
natură să persiste pe piața muncii sau exercită o presiune prea mare asupra bunei funcționări a
serviciilor sale publice. Pe baza unei propuneri prezentate de Comisie în urma examinării
notificării, Consiliul ar putea, prin intermediul unui act de punere în aplicare, să autorizeze statul
membru în cauză să restricționeze accesul la prestațiile condiționate de încadrarea în muncă, în
măsura în care este necesar.” Faptul că statul ar necesita o autorizaţie din partea Consiliului
pentru a impune anumite restricţii scade în mare măsură puterea acestei prevederi.

Secretarul de stat britanic pe probleme de politică externă, Philip Hammond, spune că

negocierea este “un important pas înainte”, dar atât el cât şi Cameron admit că nu rezolvă
complet problemele cu care se confruntă în viziunea lor Marea Britanie. Eurosceptici precum
Nigel Farage, liderul partidului UKIP şi al grupului europarlamentar EFDD (Europe of Freedom
and Direct Democracy) au fost nemulţumiţi de această înţelegere, iar ziarele britanice cu politică
editorială conservatoare cum ar fi The Sun, Daily Mail şi Daily Express resping rezultatul
negocierii pe prima pagină: negocierile cu Donald Tusk ar fi o “glumă” şi “o înşelătorie”. Pe de
altă parte, în luna noiembrie a anului trecut Margaritis Schinas, purtător de cuvânt în cadrul
Comisiei Europene, declara că unele dintre propunerile lui Cameron nu sunt compatibile cu
principiile Uniunii; refuzarea unor beneficii sociale migranţilor ar fi egală cu “discriminarea
directă”.

Înţelegerea a fost numită de mai multe ori “un început de negociere”. Rămâne de văzut cât de
mult poate Marea Britanie să se îndepărteze de mal până să fie purtată de curenţi în larg.

Tabăra pro-UE nu și-a dorit niciun moment ca migrația să devină subiectul principal al
campaniei pentru referendumul la care britanicii vor vota joi dacă Regatul Unit rămâne sau nu în
Uniunea Europeană. Dar cu numărul anual al imigranților la cel mai înalt nivel din ultimele
decenii, cu zone din Londra unde mirosurile și sunetele îți sugerează că ești oriunde altundeva
dar nu în capitala Marii Britanii, inevitabilul s-a produs.
Tabăra pro-Brexit a apelat la manipulări sau chiar dezinformări grosiere pe tema migrației, dar
aici vă prezentăm doar acele argumente bazate pe date reale. Și cel mai important pentru noi:
cum va fi afectat statutul românilor care deja lucrează sau doresc să lucreze în Anglia în cazul
unui Brexit.
Argumentele ieșirii Marii Britanii din UE
a. criza imigrantilor
Argumentul taberei Brexit: ieșirea din UE ar reda Marii Britanii controlul asupra granițelor
sale, aspect esențial în contextul crizei refugiaților cu care se confruntă Europa. Anul trecut au
existat peste 1.8 milioane de treceri ilegale ale frontierelor UE (sursa: Frontex), dovadă a
incapacității autorităților de la Bruxelles de a controla granițele Uniunii.
Contra-argumentele taberei pro-UE: Marea Britanie nu este parte din zona Schengen și
principiul european al liberei circulații nu împiedică autoritățile britanice să controleze și să
refuze intrarea în Regat a unui cetățean UE dacă există motive pentru asta. Dintre toate statele
UE, în Marea Britanie se înregistrează cel mai scăzut număr de cereri de azil din partea
refugiaților raportat la numărul de locuitori. Marea Britanie beneficiază și de dreptul de a returna
refugiații non-UE în țara în care au pătruns pe teritoriul Uniunii Europene.
b. presiunea imigrantilor
Argumentul taberei Brexit: numărul mare al imigranților pune presiuni mari pe sistemul de
sănătate, pe asigurările sociale și pe piața imobiliară. Există orașe unde numărul mare al
imigranților i-a determinat pe localnici să-și trimită copiii la școli din localități învecinate sau să-
și schimbe medicul de familie. Pentru a face față creșterii populației, 240 de case ar trebui
construite zilnic în Marea Britanie în următorii 20 de ani.
Contra-argumentul taberei pro-UE: 85% dintre cetățenii UE care au emigrat în Marea Britanie
sunt plătitori activi de taxe în valoare totală de 3 miliarde de lire sterline pe an, în timp ce
beneficiile sociale anuale pe care le primesc nu depășesc jumătate de miliard de lire sterline. Din
acești bani, 27 milioane de lire sunt plăți în beneficii pentru copiii imigranților, un subiect foarte
exploatat de campania pro-Brexit. Cele 27 milioane de lire reprezinta mai puțin de 0.005% din
totalul cheltuielilor publice.
Statisticile arată că majoritatea imigranților din Marea Britanie sunt mai educați decât media
cetățenilor britanici. Cum majoritatea imigranților sunt tineri, cheltuielile cu asistența medicală
nu sunt mari, dar cele cu educația pentru copii da. Numeric, ajutoarele sociale pentru imigranți
sunt mai puține decât cele destinate autohtonilor. Peste o cincime din personalul medical este
format din imigranți, în lipsa acestora sistemul medical britanic ar fi în colaps.
Problema presiunilor pe sistemul medical și social poate fi rezolvată prin creșterea încasărilor
din impozite și construirea de școli și spitale noi. În plus, o creștere de 1% a migrației duce la o
creștere a PIB-ului de 1,5% (estimare a Națiunilor Unite).
c. numarul imigrantilor
Argumentul taberei Brexit: numărul imigranților în Marea Britanie este în creștere continuă în
ultimul deceniu, ajungând la 333.000 pe an, cel mai mare în ultimele decenii, 55% dintre ei fiind
cetățeni UE. Nordul Angliei experimentează cea mai mare creștere de populație non-britanică.
Cei mai mulți imigranți cetățeni UE în Marea Britanie sunt polonezii, irlandezii și românii.
Contra-argumentul taberei pro-UE: Norvegia și Australia, două state non-UE date frecvent
drept exemplu pozitiv de susținătorii Brexit, au un număr anual de imigranți pe cap de locuitor
mai mare decât Marea Britanie. Jumătate din numărul anual al imigranților sunt în Marea
Britanie pentru studii, reprezentând așadar o sursă importantă de venituri pentru universitățile din
Anglia, iar 97.000 sunt personal înalt calificat.
Tabăra pro-UE atrage atenția că peste un milion de britanici locuiesc în Spania și 175.000 în
Franța. Toți aceștia își vor pierde drepturile pe care le au astăzi ca cetățeni europeni, asta
implicând asigurările medicale, dreptul la proprietate sau la protecție din partea statului în care
rezidă.
Cum afectează Brexit interesele muncitorilor și studenților români?
Susținătorii Brexit afirmă că imigranții cetățeni UE care deja muncesc legal în Marea Britanie
vor avea dreptul să rămână în continuare. Dupa Brexit, statutul lor legal urmează să fie stabilit în
perioada negocierilor de ieșire din UE care nu se vor finaliza mai devreme de 2019-2020.
Românii vor fi cu siguranţă afectaţi de ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Deşi
procesul este unul de durată şi vor avea loc negocieri din care România va face parte, efectele se
vor simţi pentru cetăţenii care vor să plece la muncă în Regatul Unit, pentru cei care studiază
acolo şi poate chiar şi pentru cei care vor să călătorească în Regat. După ce britanicii au votat
ieşirea din Uniunea Europeană, soarta românilor aflaţi acolo s-ar putea schimba dramatic.
„Românii au primit rezultatul Brexit-ului cu stare de şoc. Au venit la noi la noi întrebări de
genul: se vor impune vizele, ce se va întâmpla cu noi, vom mai avea dreptul să rămân aici sau
nu”, a declarat Cristina Irimia de la organizația „Români în UK”.
În Marea Britanie sunt 223.000 de români înregistraţi cu forme legale de muncă, dar şi peste
100.000 fără acte. Statul legal al românilor care muncesc în Marea Britanie urmează să fie
stabilit în perioada negocierilor de ieșire din UE, care ar avea termen anii 2019-2020.
Mai mult, regula expulzării după 6 luni fără loc de muncă ar putea să fie aplicată mult mai
strict. Asta în condiţiile în care trei sferturi dintre cetățenii europeni care lucrează în Marea
Britanie nu îndeplinesc condițiile actuale necesare pentru obținerea unei vize de către muncitorii
non-UE.
Se pot schimba şi criteriile de acceptare pe piața forței de muncă din Regatul Unit. Britanicii ar
putea introduce un sistem de puncte, similar celui existent în Australia, pentru imigranții cetățeni
UE, care presupune acceptarea românilor în funcţie de aptitudinile profesionale și de capacitatea
acestora de a vorbi limba engleză.
Pentru familiile imigranţilor, situaţia ar putea să devină de-a dreptul imposibilă. Alocații
copiilor imigranţilor ar putea fi anulate dacă țara de rezidență a copiilor nu este Anglia.
Veşti proaste pot primi şi studenţii români. Taxele la facultățile din Anglia ar putea creşte pentru
cetățenii UE. În prezent, cetățenii non-UE care studiază în Anglia plătesc aproape dublu față de
studenții UE.
Nu în ultimul rând, românii care vor să călătorească în Marea Britanie se pot aştepta la o
surpriză. Nu este clar cum va fi afectat dreptul la liberă circulație, dar este foarte posibil să fie
introdusă viza pentru a pune piciorul pe pământul Regatului Unit.
Brexitul va avea repercusiuni asupra întregului buget al Uniunii Europene, şi implicit asupra
tuturor românilor. Marea Britanie contribuie cu 16,9 miliarde de euro şi a atras fonduri europene
de 7,6 miliarde de euro, deci este un contributor net. Asta înseamnă că celelalte state UE, printre
care şi România, vor primi mai puţini bani.
Aceste scenarii depind însă în mare măsură de negocierile care vor urma între Londra şi
Bruxelles.

Din 2014 există o lege care permite autorităților britanice să-i expulzeze pe imigranții
(inclusiv români) care nu și-au găsit un loc de muncă după 6 luni de căutări active, dar această
regulă nu a fost strict implementată până acum. După un Brexit implementarea acestei reguli va
fi mai severă, mai ales că trei sferturi dintre cetățenii europeni care lucrează în Marea Britanie nu
îndeplinesc condițiile actuale necesare pentru obținerea unei vize de către muncitorii non-UE
(conform Oxford Migration Observatory). Deja anterior unui posibil Brexit, premierul David
Cameron a obținut ca alocațiile copiilor imigranților să fie indexate la nivelul țării în care aceștia
locuiesc. Aceste alocații foarte probabil vor fi anulate în eventualitatea unui Brexit dacă țara de
rezidență a copiilor nu este Anglia.
Nu este clar dacă taxele la facultățile din Anglia, care sunt o destinație preferată a românilor
care vor să studieze în afară, vor fi crescute pentru cetățenii UE ulterior Brexitului. Nu este clar
cum va fi afectat dreptul la liberă circulație în urma Brexitului. Dacă va fi urmat modelul
Norvegiei, atunci libera circulație nu va fi afectată.
Odată cu ieşirea iminentă a Marii Britanii din Uniunea Europeană, în Regat au loc mutări
importante şi se iau decizii care afectează milioane de oameni. O astfel de decizie îi vizează pe
cetăţenii europeni care locuiesc în Marea Britanie şi care vor să rămână aici şi după Brexit.
 Potrivit The Indepenedent, aceştia vor fi obligaţi să completeze un formular de 85 de
pagini, şi în plus, vor fi nevoiţi să plătească taxe ce pot ajunge la câteva sute de lire
sterline.
 Premierul britanic Theresa May a refuzat în mod repetat să le garanteze celor 3 milioane
de cetăţeni europeni că vor putea să rămână în Marea Britanie după Brexit.
 Miniştrii britanici au insistat asupta faptului că aceste garanţii nu vor fi făcute decât în
momentul în care şi celelalte ţări membre UE promit că le vor acorda britanicilor dreptul
de şedere, după ce aceştia părăsesc blocul comunitar.
 În urma presiunilor, dar şi a deciziei din Camera Lorzilor de la începutul lunii, Executivul
britanic a fost nevoit să le garanteze imigranţilor acest drept.
 Nu oricum, însă. Cei care vor dori să rămână în Regat, după Brexit, vor fi obligaţi să
completeze un formular de 85 de pagini, alături de multe alte documente, între care
dosarele financiare, scrisori de recomandare de la angajatori şi detalii cu privire la fiecare
ieşire şi sosire în Marea Britanie, chiar şi pentru o vacanţă, din momentul în care au venit
în Regat.
 Taxa de procesare a aplicaţiei este de 65 de lire sterline, ceea ce înseamnă că o persoană
care aplică pentru mai mulţi membri ai familiei va trebui să achite câteva sute de lire
 sterline, asta fără a socoti onorariul pentru avocaţi şi contabili. Onorariu care, în cazul
unui avocat, poate ajunge până la 1000 de lire sterline.
 "Când cineva îmi cere ajutorul în această problemă, nici măcar nu pomenesc de onorariu.
Pur şi simplu refuz pentru că ştiu că va urma un coşmar", a declarat, pentru Financial
Times, Sebastian Derwisinski, un avocat din Northampton.
 Cererea de şedere permanentă, care este o condiţie obligatorie pentru a obţine cetăţenia
britanică, a fost introdusă la sfârşitul anului 2015, ca parte a modificărilor aduse de David
Cameron.
 Până atunci, cetăţenilor UE li se acorda în mod automat rezidenţă dacă locuiau în
continuu în Marea Britanie, timp de 5 ani.
 Mii de oameni au protestat sâmbătă împotriva ieşirii Marii Britanii din UE
 Cu patru zile înainte ca premierul Theresa May să declanşeze ieşirea Marii Britanii din
Uniunea Europeană, mii de persoane au ocupat străzile londoneze pentru a protesta faţă
de Brexit.
 Marşul ”Uniţi pentru Europa” era programat să se încheie în piaţa Parlamentului, unde
patru persoane şi-au pierdut miercuri viaţa, după ce atacatorul Khalid Masood a intrat cu
maşina în trecătorii de pe podul Westminster.
 Protestatarii şi-au început marşul pro-european cu un minut de linişte în memoria
victimelor atentatului de la Londra.
 Aceştia au fluturat drapelul Uniunii Europene şi au scandat lozinci, precum ”Deci care
este planul?” şi ”Opriţi Brexit-ul”.
 Un protestatar a ridicat o pancartă cu mesajul ”La mulţi ani, UE”, făcând referire la
aniversarea a şase decenii de la semnarea Tratatului de la Roma.
 ”Cu un vot atât de strâns, nu înţeleg cum cineva ar putea să spună că asta este dorinţa
poporului. Avem atât de multe de pierdut din punct de vedere politic, financiare, dar şi în
ceea ce priveşte protecţia mediului”, a declarat Joss Dennis din Bristol.
 Premierul May urmează să invoce pe 29 martie articolul 50 al Tratatului de la Lisabona,
prin care va declanşa în mod formal procedura de retragere a Marii Britanii din UE

Drepturi noi după Brexit în funcție de data sosirii în Marea Britanie:

(A) Sosirea înainte de data limită și care au trăit în Marea Britanie timp de 5 ani
 Cetățenii UE care au sosit în Regatul Unit înainte de data limită vor avea dreptul să solicite
statutul de ședere pentru permisiunea de ședere atâta timp cât au trăit continuu în Regatul Unit pe
o perioada de 5 ani.
(B) Sosirea înainte de data limită, dar care nu a trăit în Marea Britanie timp de 5 ani
Oricine nu a acumulat toți cei cinci ani necesari pentru stabilirea statutului, dar a fost aici
înainte de data limită, li se va permite să rămână în Marea Britanie pentru a-și construi suficient
timp pentru a-și putea atribui drepturile în întregime după Brexit.
(C) Dacă un cetățean al UE ajunge după data limită
Acelor cetățeni ai UE care sosesc după data limită pot fi autorizați să solicite statutul de
stabilit sau li se poate acorda un statut temporar, în funcție de circumstanțele lor.
(5) Membri familiei ai cetatenilor UE
Membrii de familie ai cetățenilor UE cu statut stabilit vor avea dreptul de a veni în Regatul
Unit și de a-și stabili rezidența de cinci ani pentru a obține același statut, chiar dacă nu au trăit în
țară înainte de data limită – Așa cum au venit si înainte ca Marea Britanie să părăsească uniunea.
Membrii familiei sunt în general copii aflați în întreținere, soți, părinți și ar putea include, de
asemenea, veri, deși detaliile nu sunt încă stabilite.
(6) Excluderea criminalilor
Criminalii și cei considerați a fi un risc pentru Regatul Unit nu vor putea să rămână (așa cum
este în prezent).
(7) Posibila deportare
Oricine a fost servit cu corespondenta / decizia de la Home Office în ceea ce privește
Deportarea ar trebui să solicite imediat consiliere juridică în scopul de a lua în considerare un
apel.
Cele trei beneficii principale ale obținerii statutului de sediu
(1) Comparabil cu cetățenii britanici
Acei cetățeni UE cu statut de stabilit vor avea aceleași drepturi ca cetățenii britanici care
includ:
(a) vă permite să solicitați pașaportul britanic care vă va permite să călătoriți liber în UE și în
multe alte țări.
(b) dreptul de vot – oferindu-vă voce despre modul în care comunitatea dvs. și Marea Britanie
se desfășoară în ansamblu; și
 (2) Accesul la beneficii
Cetățenii UE care sosesc înainte de data specificată fără statutul stabilit, dar rămân legali vor
continua să aibă acces la aceleași beneficii ca și în prezent.

Bibliografie:
1. https://diasporaro.co.uk/drepturile-cetatenilor-eu-in-uk-dupa-brexit/
2. http://qvorum.ro/brexit-un-nume-nou-pentru-o-problema-veche/
3. http://observator.tv/eveniment/vesti-proaste-din-marea-britanie-ca-sa-poata-ramane-in-
regat-dupa-brexit-romanii-vor-fi-obligati-faca-asta-avocat-va-fi-un-cosmar-203945.html
4. http://evz.ro/cum-ii-afecteaza-pe-romanii-din-marea-britanie-brexitul.html
5. http://www.mediafax.ro/externe/viata-dupa-brexit-ce-se-va-intampla-dupa-ce-marea-
britanie-paraseste-uniunea-europeana-15506030