SINTAXA

Sintaxa este acea parte a gramaticii care cuprinde regulile privitoare la îmbinarea
cuvintelor în propoziţie (sintaxa propoziţiei) şi a propoziţiilor în frază (sintaxa frazei).
Partea de propoziţie este cuvântul sau grupul de cuvinte prin care exprimă o funcţie sintactică, aflată
în relaţie cu alte cuvinte. Părţile de propoziţie sunt: 1.principale - subiectul şi predicatul; /
2.secundare - atributul, elementul predicativ suplimentar şi complementul
Sintagma este o unitate semantico-sintactică stabilă, formată din două sau mai multe cuvinte
între care există raporturi de subordonare.
 om de omenie (sintagmă nominală);
 a o lua la sănătoasa (sintagmă verbală).
Propoziţia este o comunicare în care există un singur predicat.
Fraza este o îmbinare de două sau mai multe propoziţii legate între ele semantic (prin înţeles).

CLASIFICAREA PROPOZIŢIILOR

--------------După scopul comunicării, propoziţiile sunt-------------------------------

1.Propoziţii enunţiative - sunt propoziţiile care transmit o informaţie.

a. propoziţii enunţiative propriu-zise (la sfârşitul propoziţiei se pune punct):
El aşteaptă autobuzul.
b. propoziţii enunţiative-optative (la sfârşitul propoziţiei se pune punct):
Aş pleca în vacanţă.
c. propoziţii enunţiative imperative (la sfârşitul propoziţiei se pune semnul exclamării) :
Să nu vii acasă mai târziu de ora zece!
Veţi repeta cuvintele de zece ori!
Închide uşa şi ia loc la masă!
A se agita înainte de utilizare!

2.Propoziţii interogative - sunt propoziţiile prin care se formulează o întrebare sau se cere o
informaţie.
Când eşti gata de plecare? / Aţi terminat proiectul?

-------------------Clasificarea propoziţiilor după structură----------------------------------

1.Propoziţii analizabile
a.propoziţii simple - formate numai din subiect şi predicat, sau numai din predicat
Câinele latră. / Ninge.
Propoziţiile cu subiect multiplu sau nume predicativ multiplu sunt considerate tot propoziţii simple:
Studentele şi studenţii sunt interesaţi şi harnici.
Familia este contra plecării.
De asemenea, propoziţiile care conţin un vocativ sunt propoziţii simple:
Prietene, lasă prostiile!

b.propoziţii dezvoltate – au în alcătuire subiect, predicat şi alte părţi de propoziţie:

I-am cerut ajutorul. / Toţi veneau acum spre casă.

1
2.Propoziţii neanalizabile - sunt propoziţiile alcătuite din interjecţii, adverbe de afirmaţie sau
negaţie, sau locuţiuni adverbiale de afirmaţie (în texte dialogate):
-Au! Ce rău mă doare!
-Eşti gata?
-Da / nu /desigur/ fireşte/ cu siguranţă.

------------- Clasificarea propoziţiilor după aspectul predicatului-----------------------

a.Propoziţii afirmative – în care nu este negat predicatul

Toate merg bine.
b.Propoziţii negative (predicatul este negat)
Se folosesc adverbele negative nu sau ba, alături de pronume sau adjective pronominale
negative (nimic, nimeni, niciun, nicio) sau adverbe negative (nici, niciodată, nicăieri, nicicum,
deloc)
Nimic nu merge bine.
Nimeni nu mă ascultă.
Nu am nicio mulţumire.

--------------- Clasificarea propoziţiilor după înţeles---------------------------------------

a.Propoziţii principale - care au înţeles de sine stătător

M-am întors în grabă 1/şi am găsit ochelarii pe masă2./

1=PP 2=PP
De obicei, propoziţia principală nu este introdusă printr-un element de relaţie. Totuşi, în unele cazuri,
ea poate fi introdusă prin conjuncţii coordonatoare:
Şi/Dar nu mai ştiu cum să procedez deloc.
În situaţia în care o frază este introdusă printr- un element de relaţie subordonator, atunci prima
propoziţie din frază care apare fără un element de relaţie în faţă va fi propoziţia principală:
Când a deschis uşa trântind-o de perete 1/şi toată fruntea i s-a încreţit, 2/ am ştiut3 / că nu
avea o stare de spirit prea bună.4/ 1=CT, 2=CT, 3=PP, 4=CD
Dacă întru-un context, după două puncte, urmează o nouă propoziţie care începe cu literă mare,
propoziţia respectivă va fi principală:
L-am apostrofat:1/ „De ce nu poţi ?” I = PP, 2= PP
Dacă propoziţia începe cu literă mică, atunci ea este completivă directă.
L-am apostrofat:1/ de ce nu poţi ? 1=PP, 2=CD
Propoziţiile principale pot stabili raporturi de coordonare cu alte propoziţii principale, sau pot fi
regente pentru alte propoziţii (subordonate):
Mă duc la munte,1/ dar nu stau decât două zile.2/ 1=PP 2= PP
Mă duc la munte1/ când e cald în oraş2/ şi nu mai pot respira.3/ 1=PP 2=CT 3=CT

b.Propoziţii incidente
Incidentele nu sunt subordonate altor propoziţii, au înţeles de sine stătător şi conţin o explicaţie, o
precizare suplimentară a autorului.
Ca orice propoziţie regentă, şi incidenta poate să aibă alte subordonate
 Am greşit,1/ explică ea2/ când mă văzu 3/– şi îmi pare rău.4/
1=PP 2= Pinc 3=CT 4=PP
În cazul în care propoziţiile incidente sunt introduse prin elemente de relaţie subordonatoare, atunci şi
ele pot fi propoziţii secundare:
La ghişeu lucrează o fată, 1/care îmi este şi prietenă, 2/de la care am primit formularul acesta.3/
1=PP; 2=AT Inc/1; 3= AT /1
Atunci când sunt izolate prin virgule sau liniuţe de pauză, interjecţiile, adverbele predicative sau
locuţiunile adverbiale predicative constituie construcţii incidente fără funcţie sintactică:
Nu înţeleg, zău, cum să procedez!
Vom aştepta, desigur, cât va fi nevoie.
Înţelegi, fără doar şi poate, că nu avem de ales.

-------------------------Clasificarea propoziţiilor după relaţiile dintre ele

a.propoziţii regente – propoziţiile la care adresăm întrebarea

b.propoziţii subordonate – propoziţiile în care avem răspunsul la întrebare

Propoziţiile regente nu sunt neapărat propoziţii principale, ele pot fi, la rândul lor, subordonate altor
propoziţii regente.

Raporturile sintactice la nivelul frazei

La nivelul frazei întâlnim 2 tipuri de raporturi între propoziţiile care intră în alcătuirea ei:

1.raporturi de coordonare, realizate prin:

-juxtapunere/alăturare/parataxă – între propoziţii folosim virgula
-joncţiune – propoziţiile sunt legate între ele prin conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale
coordonatoare:
 copulative: şi, nici, precum şi, ci şi, dar şi
 adversative: dar, iar, însă, ci
 disjunctive: ori, sau, fie
 conclusive: deci, aşadar, de aceea, aşa că, prin urmare, în concluzie/consecinţă, vasăzică
Un termen din propoziţia regentă poate fi regent mai multor propoziţii subordonate:
Prietenul1/ care m-a minţit,2/care m-a trădat 3/şi m-a lăsat singur la nevoie4/ a plecat din ţară.1/
1=PP, 2=AT(1), 3=AT(1), 4=AT(1)
Între propoziţiile 2 şi 3 s-a stabilit un raport de coordonare copulativă prin juxtapunere, iar
între propoziţiile 3 şi 4 avem coordonare copulativă realizată prin conjuncţia şi.
2.raporturi de subordonare, realizate între o propoziţie regentă şi una sau mai multe propoziţii
subordonate.

Raportul de subordonare între propoziţii se poate realiza prin:

 conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: că, să, ca ... să, dacă, de, căci, deoarece,
întrucât, fiindcă, pentru că, deşi, cu toate că, chiar dacă, chiar de etc.
 pronume şi adj. pronominale relative: care, cine, ce, câţi, câte, ceea ce (precedate sau nu de
prepoziţii);

3
 pronume şi adj. pronominale nehotărâte cu ori: oricare, oricine orice, oricât, oricâţi (precedate
sau nu de prepoziţii);
 adverbe relative şi compusele lor nehotărâte: unde, când, cum, cât, încotro, oriunde, oricând,
oricum, oricât, oriîncotro (precedate sau nu de prepoziţii)
 uneori subordonarea se realizează prin juxtapunere:

Ai sănătate,1/ ai de toate.2/ 1 CŢ 2=PP.

Cu excepţia conjuncţiilor şi a locuţiunilor conjuncţionale care funcţionează ca elemente de relaţie

la nivelul frazei, toate celelalte elemente de legătură prezentate mai sus îndeplinesc şi funcţii
sintactice în interiorul propoziţiilor din care fac parte!

M-a întrebat1/ cine/când/unde/câţi ... a(u) venit.2/

Contragerea şi expansiunea

Contragerea este procesul prin care o propoziţie este redusă la partea de propoziţie corespunzătoare.
Contragerea se poate face astfel:
 prin eliminarea elementului de legătură
 prin desfiinţarea/eliminarea predicatului

Eliminarea predicatului se realizează prin diverse mijloace, cum ar fi:

1.eliminarea predicatului, atunci când acesta este exprimat prin unul dintre verbele a fi şi a avea:
Alimentele1/ care sunt proaspete 2/au un aspect plăcut.1/
Alimentele proaspete au un aspect plăcut.
Am vizionat un film1/ care are mari actori în distribuţie.2/
Am vizionat un film cu mari actori în distribuţie.

2.adjectivizarea – o subordonată atributivă este redusă la un atribut:

Noi vrem1/ să obţinem rezultate2/care sunt folositoare pentru toţi.3/
Noi vrem1/ să obţinem rezultate folositoare pentru toţi2./

3.eliminarea verbului din subordonată - când este acelaşi cu cel din regentă:
Am ajuns acasă1/când a ajuns şi fratele meu.2/
Am ajuns acasă odată cu fratele meu.

4.trecerea verbelor de la moduri personale la moduri nepersonale:

Dacă leneveşti,1/ păgubeşti.2/
Lenevind, păgubeşti. (verb la gerunziu)
E bine/ să fii responsabil./
E bine a fi responsabil. (verb la infinitiv)

5.eliminarea conjuncţiei că şi transformarea adverbelor sau a locuţiunilor adverbiale predicative în

simple adverbe:
Sigur/ că se rezolvă problema. 2/ (sigur = adverb predicativ - predicat verbal)
Sigur se rezolvă problema.(sigur = adverb de mod - complement circumstanţial de
mod)
Sigur, se rezolvă problema! (sigur = adverb incident, fără funcţie sintactică)

Expansiunea - este procesul prin care o parte de propoziţie este transformată/extinsă în

propoziţia corespunzătoare. Fiind procedeul invers contragerii, expansiunea se realizează astfel:
 prin introducerea unui element de relaţie
 prin introducerea unui predicat nou sau prin transformarea unui verb la un mod
nepersonal într-unul la un mod personal
1.Studentul silitor nu are timp de pierdut.
Studentul1/ care este silitor2/ nu are timp de pierdut.1/
2.În curte este multă iarbă de tuns.
În curte este multă iarbă1/ pe care să o tundem.2/
3.Noi putem asculta sfaturile bătrânilor.
Noi putem1/să ascultăm sfaturile bătrânilor.2/
4.Încercând, ai şanse să reuşeşti.
Dacă încerci,1/ ai şanse să reuşeşti.2/

Clasificarea propoziţiilor subordonate.Propoziţiile subordonate sunt de două feluri:

 propoziţii subordonate necircumstanţiale: subiectiva, predicativa, atributiva, apozitiva,
completiva directă, completiva indirectă, completiva de agent;
 propoziţii subordonate circumstanţiale: de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop,
condiţionale, concesive, consecutive, instrumentale, sociative, de relaţie, opoziţionale, cumulative, de
excepţie ;

Analiza sintactică a frazei Pentru a realiza o bună identificare şi analiză a oricăror lexeme
dintr-o frază, sau pentru analiza generală a acesteia, este necesară parcurgerea atentă a următorilor
paşi: 1.se citeşte şi se reciteşte textul, cu atenţie sporită, până la înţelegerea mesajului /2.se
subliniază predicatele – verbele sau nominale – (se va ţine seama de faptul că nu orice formă verbală
este obligatoriu şi predicativă)/ 3.se încercuiesc elementele de relaţie / 4. se delimitează propoziţiile
şi se numerotează/5. se stabileşte felul propoziţiilor/ 6. se alcătuieşte schema sintactică a frazei .

Să-ţi mai scriu despre D.1 /mi-ar fi greu,2 /căci îţi mărturisesc 3/că el nu formează nici pe departe
centrul preocupărilor mele de acum,4/ iar efortul 5/la care mă supui 6/este asemenea aceluia 5/care e
impus unui convoi, obligat7/ să se abată 8/ca să ia un trecător izolat.9/

5
1=SB/2 6=AT/5
2=PP 7=AT/5
3=CZ/2 8=CI/7
4=CD/3 9=CS/8
5=PP
7