Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MIHNEA COLUMBEANU.
ALCRIS
Capitolul 1
ezitare fusese cea mai mare gre[eal` din via]a ei. Ar fi trebuit
s` r`mân` cu Fernando, ar fi trebuit s` aib` \ncredere \n
sentimentele ei din acel moment – [i \ntr-ale lui. Singura ei
scuz` era c` totul se \ntâmplase atât de repede – mult prea
repede. O aventur` intempestiv`, pe fundalul romantic al
expozi]iei din Sevilla, care \n principiu n-ar fi putut avea nici
o [ans` de durat`.
De câteva ori, pe parcursul ultimului an, se \ntrebase
dac` ar fi contat cu ceva \n caz c` Fernando ar fi adus vorba
despre c`s`torie. Dar el n-o f`cuse, desigur; o rugase doar
s` r`mân` cu el, ceea ce nu se compara cu un angajament
total. De asemenea, Ruth se \ntreba dac` nu cumva \l des-
curajase vorbindu-i despre logodna ei trecut` [i teama de
iubire cu care r`m`sese de atunci.
Tres`ri, când pe abdomenul gol \i c`zur` câteva pic`turi
de ap`. O clip`, se l`s` \n voia fanteziei, imaginându-[i c`,
deschizând ochii, l-ar fi v`zut lâng` ea pe Fernando, nu pe
Steve. La urma urmei, se aflau pe insula Mallorca, unde
locuia [i Fernando... Oft`, deschizând alene un ochi spre
partenerul ei... Atâta despre fantezii.
– Mori de ciud` când vezi c` m` simt bine, nu-i a[a? mur-
mur` ea sarcastic.
– E un chin, scrâ[ni Steve, oferindu-i un pahar cu
b`utur` r`coritoare.
Ruth \[i cobor\ \ntr-o parte picioarele lungi [i bronzate,
spunându-[i \n mod ira]ional c`, dac` Fernando Serra o
iubea cu adev`rat, n-ar fi l`sat-o s`-i scape atât de u[or.
IUBIRE SAU NIMIC 23
– Ruth, tremuri...
– Am s` mor, Steve! scrâ[ni ea dramatic. Vreau s` mor!
|nchise ochii, mu[cându-[i buza, \n timp ce se ruga s`
scape din acel iad.
– Nu fi proast`, ai b`ut prea mult vin, atâta tot.
Ruth cl`tin` din cap, deschise ochii [i v`zu c` inevitabilul
se \ntâmplase. Erau acolo, \n restaurant, iar Fernando con-
versa amical cu [eful de sal`. Foarte curând, aveau s` fie
condu[i la mas` – [i nu mai era liber` decât una singur`,
rezervat`, \n spatele lui Steve.
– Steve, [opti ea cu voce zguduit`, am vrut s`-]i vorbesc
\n seara asta despre Fernando fiindc`... fiindc` la scurt timp
dup` noi, a venit [i el aici.
Steve \n`l]` din sprâncene, mirat, [optind ne\ncrez`tor:
– E aici?
Ruth abia izbuti s` dea din cap.
– {i, aproape sigur, se va a[eza la masa al`turat`.
– Vrei s` plec`m?
– Prea târziu! scânci ea.
Cei doi se apropiau. Fernando \nc` n-o v`zuse. Era
\ngrozitor.
– S`r`cu]a de tine, o consol` Steve, cu acel zâmbet
b`ie]esc care de obicei o \nveselea, dar acum era atât
de deplasat [i zadarnic. Nu-]i mai r`mâne decât s`
prive[ti adev`rul \n fa]` – s-ar putea s` nu fie atât de
r`u pe cât crezi. Curaj, fruntea sus! Timpul le vindec`
pe toate...
IUBIRE SAU NIMIC 41
– Tic`losule!
– Da, o repe]i la nesfâr[it. Pân` pleci de-aici, a-i s-o [i
crezi...
– O cred \nc` de pe-acum, Fernando! se r`sti Ruth.
|n]eleg ce faci.
|[i smuci um`rul de sub mâna lui [i, furioas`, \[i trase tri-
coul la loc. Totu[i, nu era sigur`. P`rea prea incredibil.
– Crezi c` dac` m` ]ii aici m` po]i face s` \nnebunesc de
dorin]`. Probabil po]i, probabil o vei face, probabil
inevitabilul se va \ntâmpla [i... [i se va repeta situa]ia de la
Sevilla. {i dup` aceea, Fernando?
|ncerca s` se prefac` sarcastic`, ridicând din umeri, dar
pe din`untru numai nep`s`toare nu era. Sim]ea durerea la
un nivel de-a dreptul fizic, ca un cu]it r`sucindu-se \ncoace
[i-ncolo.
– Nu vom ajunge pân` „dup` aceea", Ruth. De fapt, nu
vom ajunge nic`ieri. Pari s` ai impresia gre[it` c` vreau s`
fac dragoste cu tine. Nici o [ans`, querida. Voi p`stra pân`
\n mormânt amintirile de ultima dat` când ne-am iubit. Nu
mai doresc de la via]` decât o r`zbunare pl`cut`, de mod`
veche, pentru o aventur` de mod` veche care s-a sfâr[it
prost. {i eu am fost un om de mod` veche, nu-i a[a? Chiar
am crezut c` m` iubeai, când tu nu f`ceai decât s` te dis-
trezi.
Aceste cuvinte f`cur` inima lui Ruth s` se strâng`
dureros. Nu crezuse [i ea acela[i lucru – c` Fernando se
folosise de ea, c` nu fusese decât un capriciu? Dar era prea
IUBIRE SAU NIMIC 77
– Ai spus c` e veche.
– A[a am [i spus, nu?
Din cap`tul sc`rii pornea o c`rare b`t`torit`, \ngust`,
printre brazi. Ruth inspir` adânc aroma de cetin`, cald` [i
mediteranean`. P`durea se r`rea spre un platou cu ierburi
b`tute de vânt, unde pluteau miresme de rozmarin [i izm`.
Pentru prima oar`, Ruth v`zu marea.
Scoase o exclama]ie de \ncântare.
– Nu [tiam c` marea e a[a de aproape. Pân` s` ajung aici,
mi-am pierdut complet no]iunea spa]iului. Nici n-am [tiut
c` ai casa \n partea asta a insulei, credeam c` locuie[ti \n
Palma.
– Acolo am stat, r`spunse el, \ntinzând p`tura pe iarb`.
M-am mutat aici anul trecut, dup` expozi]ie.
– Asta are vreo semnifica]ie deosebit`? \l \ntreb` Ruth cu
curaj, \n timp ce se a[eza pe p`tur`.
– Da. Voiam s` fiu singur.
Soarele asfin]ea \ntr-o vâlv`taie de culori, stacojiu,
auriu [i fl`c`ri purpurii. Ruth \[i \mp`r]ea aten]ia \ntre
jocul multicolor al m`rii [i profilul lui Fernando. P`rea s`
se afle atât de departe, \ncât aproape \ntinse mâna s`-l
ating`, s`-l aduc` \napoi, fiindc` [tia, instinctiv, unde se
afla.
– N-a trecut mult [i ai sc`pat de singur`tate, murmur`
ea.
– Maria Luisa voia s` se mute din capital`. Spunea c` o
\n`bu[ea.
94 KAY HOOPER
– |mi pare r`u, cred c` [tii toate astea despre ea, de la partenerul t`u.
Ruth cl`tin` din cap.
– Dup` c`l`torie, nici unul dintre noi nu a vorbit despre
Sevilla. Sau, cel pu]in, nu despre aspectele personale.
Zâmbi vag, \n ultimele raze aurii de soare.
– M` crezi sau nu, prima oar` când am vorbit despre
aventurile noastre amoroase a fost asear`, la restaurant. V`
v`zusem, pe tine [i Maria Luisa, la bordul iahtului. Steve nu
v` vedea, st`tea cu spatele spre voi. Eu am recunoscut-o,
dar nu [tiam cum ar fi reac]ionat Steve dac` v` vedea
\mpreun`. Nu [tiu ce m-a apucat, c` am \nceput s` turui
despre tine, despre el [i despre Maria Luisa. Voiam doar s`
[tiu ce sentimente avea pentru ea.
– Se pare c` erai mai preocupat` de el decât de tine
\ns`]i, ceea ce sugereaz` c` ]ii \ntr-adev`r foarte mult la el,
spuse \ncet Fernando.
Ruth nu voia s` se lase atras` din nou \n acea discu]ie,
[i-apoi tonul lui nici nu indicase mai mult decât un interes
trec`tor.
– Mai sugereaz` [i c` \n noaptea aia b`usem prea mult`
[ampanie, râse ea cu nep`sare. O, Fernando, mai ]ii minte
dup`-amiaza când am mers la ]ar` [i ]`ranul `la beat a c`zut
de pe catâr, chiar \n fa]a ma[inii? Am oprit, [i a ap`rut
]`ranca aia gras`, ]ipând...
– Ne-am spus c` se temea s` nu-l fi c`lcat, râse Fernando.
Ruth chicotea atât de tare, \ncât abia mai reu[ea s` pro-
nun]e cuvintele.
96 KAY HOOPER
– Unde?
Urm`rindu-i direc]ia privirii, lui Ruth i se t`ie respira]ia.
Privi uluit` forma]iunile de roc` stranii, r`sucite, luminate
multicolor de proiectoare camuflate.
– Nu mi se pare c` seam`n` cu o catedral`.
– Poate c` nu seam`n`, râse Fernando. Poate catedrala e
dup` col], iar `sta e Taj Mahal-ul.
– Ascult`, dac` ai de gând s` te proste[ti, mai bine m`
duc la grupul cu ghid de-acolo...
Fernando o lu` \n bra]e, s`rutând-o, apoi [opti:
– Tou[i, n-ar fi acela[i lucru, nu-i a[a?
– Poate, dar cel pu]in a[ afla [i eu câte ceva despre
pe[terile astea.
– Te \nv`] eu tot ce ai nevoie s` [tii.
– Dar nu despre pe[teri, râse ea [i, tr`gându-l de bra],
insist` s`-i urmeze pe ceilal]i turi[ti.
Dup` un timp, [opti:
– Vezi, nu [tiai c` unele dintre bazinele astea au ap`
s`rat`, infiltrat` prin calcar, din mare...
Entuziasmul ei \l f`cu s` zâmbeasc`, ad`ugând:
– Nici c` Martel, un speolog francez, a explorat primul
aceste grote, \n 1896. Lacul poart` numele lui [i, dac` nu ne
gr`bim, pierdem concertul.
O apuc` de mân` [i o trase gr`bit dup` turi[tii care
mergeau s` se a[eze lâng` Lago Martel.
IUBIRE SAU NIMIC 121
Sfâr[it