Sunteți pe pagina 1din 88

12

Români din toate ţările, uniţi-vă!


Lunar de cultură * Serie veche nouă* Anul IX, nr. 12 (108) decembrie 2017 *ISSN 2066-0952
VATRA, Foaie ilustrată pentru familie (1894) *Fondatori I. Slavici, I. L. Caragiale, G. Coşbuc
VATRA, 1971 *Redactor-şef fondator Romulus Guga* VATRA VECHE, 2009, Redactor-şef Nicolae Băciuţ
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Constanţa Abălaşei Donosă, “Pe faleză”, acuarelă


_________________________________________________________________________________________________________
la Marea mea cea Neagră şi la munte o să mă rog ca maica-ROMÂNIE
CRĂCIUN PRIBEAG miroase-a pâine caldă şi-a Crăciun. să nu mai plângă-n Ziua de Crăciun.
-tuturor românilor emigranţi-
opresc şi la Palat, cu o urare, român gonit de mult în lumea mare,
aşa…pierdut de ani prin lumea mare, ca-n datina din neamul meu străbun, la care porţi amarul să mi-l spun?
eu dorurile-n traistă mi le-adun şi-i rog pe Domni, la sfârc de poet pribeag sub steaua sus răsare,
şi-o iau pe jos - sub steaua mea răsare lumânare, mă-ntorc în ŢARA mea, de Sfânt
şi-ajung la noi…în Ziua de Crăciun. să fie blânzi cu Ţara…de Crăciun. Crăciun.
Decembrie - la Montreal
mă duc în Ţara mea cu brazi pe frunte, voi mai ura cu morţii de sub glie
GEORGE FILIP
unde nechează-n butii vinul bun; şi-am să le spun că veacul e nebun.

.
Crăciun pribeag, de George Filip/1
Vatra veche dialog cu Radu Sergiu Ruba, de Liliana Moldovan/3
Vatra veche dialog cu Irina Margareta Nistor, de Ileana Costea/6
Vatra veche dialog cu Anca Sîrghie, de Maria Daniela Pănăzan/8
Nicolae Rotaru. Eu versus ego/10
Inedite. Daniel Drăgan. Oi şi fiare, Balada bătrânului arbore/12
Omagiu lui August Scriban, de Livia Ciupercă/13
Dor de Bucovina. Dumitru Covalciuc, in memoriam, de Straton Cezar /15
Dumitru Covalciuc, personalitate culturală..., de Gheorghe Şincan/15
Să ne reamintim de... Cornel Regman, de Dumitru Hurubă/17
Centenar Cornel Regman, de Nicolae Băciuţ/20
Poeme de Mihaela Albu/21 Constanţa Abălaşei Donosă
Ipostaze ale timpului în lirica feminină contemporană (Ana Blandiana), de
Georgiana Căliman/22
Eseu. Amurgul iubirii, de Aurel Codoban/24
Cronica literară. Sonete la priveghiul clipei (Adrian Munteanu), de Iulian
Chivu/25
Izvorul de lut al lui Stejerel Ionescu, de Andrei Pogany/27
De unde mă trag şi unde mă duc (Alexandru LeCitoyen), de Cristina
Sava/27
Modernitatea poeziei lui George Schinteie, de Mirela Ioana Borchin-
Dorcescu/29
Captivantele poeme „haiku”, în lirica lui Dumitru Ichim, de Dorin
Nădrău/30
Şlefuitorul de diamante (Camelia Ardelean), de Gligor Haşa/32
În căutarea sinelui prin cultură (Camelia Pantazi Tudor), de Mihaela Roşu
Bînă/33
Prin perdeaua de fum a istoriei (Radu Ciobanu), de Livia Fumurescu/34
Povestaşul hâtru Vasile Dragomir, de Adrian Ţion/35
Desculţ în mileniul 3...(Silvia Ioana Sofineti), de Mihaela Meravei/37
Iluminări (Răzvan Ducan), de Ioan Marcoş/39
Maieru, templul amintirilor lui Liviu Rebreanu (Iacob Naroş), de Mircea
Daroşi/41 Constanţa Abălaşei Donosă
Dialog „între lumi” (Nicolae Băciuţ/N. Steinhardt), de Ioan Marcoş/42
Lecţia de neuitare (Alexa Visarion), de Tamara Constantinescu/44
La a 70-a ocolire a soarelui, de Ion Pachia-Tatomirescu/45
Mihai Diaconescu, tendinţa actuală..., de R. Subţirelu/46
Documentele continuităţii. Transilvania, starea noastră de veghe, de Ioan-
Aurel Pop/47
Trăiacă România dodoloaţă, de Milena Munteanu/48
Poeme de Dumitru Ichim/49
Convorbiri duhovniceşti cu Î.P. S. Ioan, de Luminiţa Cornea/50
Între credinţă şi conştiinţă (Cezarina Adamescu), de Nicolae Băciuţ/51
Bradul de Crăciun, de Angela Burtea/52
Marginalii. Anatomia unui fals (Hadassa Ben-Itto), de Eugen Mera/53
Poeme de Nicolae Vălăreanu Sârbu/54
Radar. Educarea educaţiei, de Gheorghe Moldoveanu/55
Manualul omului, de Traian Dinorel D. Stănciulescu/59
Haiku-uri de George Anca/60
Poeme de Liliana Popa/61
Sonete de Mihai Merticaru/62
Starea prozei. Libertatea de a nu fi singur, de Nicolae Suciu/63
Poeme de Miron Ţic/64
Lerui ler, poem de Felix Sima/65
Negustorul de cer pietrificat, de Valeria Paştiu-Guşeilă/65
Oameni pe care i-am cunoscut (Verronia Pavel Lerner), de Ion N. Constanţa Abălaşei Donosă
Oprea/66
Poeme de Enea Gela/67
Biblioteca Babel. Dincolo de capitalism, de Silvia Urdea/68
Poeme de Daniela Gifu/71
Parisul meu. Tablouri, de Horia Porumb/72
Poeme de Grigore Avram/73
Poeme de Nicoleta Crăiete/74
Concursul “Ion Creangă”/74
Ancheta „Vatra veche”. Prima casă, de Melania Cuc/75
Prima casă în Japonia, de Takashi Yajima/76
Ion Fiscuteanu – 10, de Nicolae Băciuţ/77
Teatru. La mulţi ani, maestre, de Ion Fiscuteanu/77
Teatru. Companie, înainte marş!, de Elena Agiu-Neacşu/79
Poeme de Iuliu Ionaş/80
Poeme de Laurian Lodoabă/81
Poeme de Constantina Dumitrescu/81
Starea prozei. Profesorul din Posmuş, de Mihaela Raşcu/82
S-ar putea, poem de Emilia Amariei/82
Lumea lui Larco, de Vasile Larco/83
De la un clasic citire: Petre Paul Dimitriu/83
Catrene de Nicolae Mătca,/84
Literatură şi film. Waida.... de Alexandru Jurcxan/84
______________________________________________
Curier/85 Număr ilustrat cu lucrări de Constanţa Abălaşei
Un artist: Constanţa Abălaşei Donosă, de Nicolae Băciuţ/86 Donosă
Fotografii cu Florin Piersic/87

2
Scriitorul, jurnalistul, traducăto- ori i-a orientat spre medici
rul şi profesorul Radu Sergiu Ruba, e oftalmologi cu geniu terapeutic. Să nu
o personalitate complexă a culturii ro- uităm că domnia sa a fost
mâneşti, care s-a remarcat atât în do- Preşedintele Asociaţiei Nevăzătorilor
meniul literaturii şi educaţiei, cât şi în din România, a fost consilier al
spaţiul vieţii social-politice fiind un ministrului muncii (2010-2012) şi
fervent susţinător al drepturilor per- membru în consilul de conducere al
soanelor cu dizabilităţi din România. Uniunii Europene a Nevăzătorilor.
Originar din Ardud (judeţul Satu Pentru realizările obţinute în plan
Mare) a avut neşansa de-şi pierde social, pentru opera sa literară şi
complet vederea la vârsta de 11 ani, activitatea jurnalistică, dl. Radu
astfel după terminarea cursurilor Sergiu Ruba a fost distins, în anul
primare în localitatea Răteşti se 2008, cu Ordinul Meritul Cultural al
înscrie la Şcoala pentru Nevăzători României în grad de Cavaler.
din Cluj şi urmează, apoi, cursurile *
Facultăţii de Limbi Străine a Liliana Moldovan (L.M.) : -
Universităţii din Bucureşti. După Referindu-se la Louis Braille,
absolvirea facultăţii, în 1978, devine Helen Keller spunea că inventarea
profesor de limba franceză, este de către acesta a sistemului de
„IUBESC ÎN MOD DEOSEBIT
inspector în Ministerul Educaţiei şi scriere tactilă format din 6 puncte
activează ca traducător, interpret şi ARBORII” este echivalentă cu revoluţia
ziarist în presa scrisă şi la radio. În prefaţa romanului apărut în culturală pe care a produs-o
Membru al Uniunii Scriitorilor, 2014, Radu Paraschivescu îndrăz- Gutenberg atunci când a inventat
Radu Sergiu Ruba a debutat editorial neşte, printr-o asociere fericită, să îl tiparul. Sunteţi de acord cu acest
ca poet în 1983, cu volumul Sponta- compare cu Borges şi stabileşte că : punct de vedere?
neitatea înţeleasă Editura Cartea Ro- „Radu Sergiu Ruba scrie despre Radu Sergiu Ruba (R.S.R.) : -
mânească. Au urmat apoi volumele şaradele vieţii, despre farsele, Este şi mai puţin şi mai mult decât
Iluzia continuă (versuri - Cartea descompunerile şi recompunerile ei. atât. Mai puţin, deoarece se adresează
Românească 1988), La Zodiac, bir- Prozele lui stau la confluenţa dintre unui număr mai mic de oameni faţă
jar!, Iubirea şi Orientul (poeme în istorie, geografie şi biografie. Le de textul tipărit prin formula
versuri şi proză - Ed. Phoenix, 1994), citeşti cu emoția elevului care, pe gutenbergiană. Dar e de ţinut seama,
Constelaţia Homer – Antologia Scri- vremuri, aştepta ca soarele să prindă de evidenţa că tiparul avea ca reper
itorilor Nevăzători din România (Ed. în raza lui picătura de cerneală litera scrisă de mână, textul înşirat pe
SAS Bucureşti, 1996), Contrabanda suspendată în vârful peniţei. Apoi îţi papirus, pe pergament, săpat în piatră.
memoriei (proză scurtă - Cartea vine să mângâi paginile şi să Înainte de Louis Braille, pentru orbi
Românească, 1997), Papa Ioan Paul mulţumesti celui care răstoarnă miere nu a existat nimic. Este o invenţie din
al II-lea şi România (în colaborare – peste creştetele noastre. Fiindcă universul fără lumină pentru oameni
Ed. Z 2000, 1999), Dacă pleci în tocmai ai avut parte de ceva frumos şi care pot decodifica un mesaj folo-
căutarea mea (poeme, Antologie de sfâşietor.“ sindu-şi degetele, abilităţile tactile.
autor – Axa, Colecţia La Steaua, Cunoscător a şase limbi străine, Încercările dinaintea lui de a
Botoşani, 1999), Marginal (versuri – Radu Sergiu Ruba este un talentat transcrie în relief alfabetul vizual s-au
Dacia, 2001), Dialoguri şi eseuri (Ed. traducător şi a tradus, din franceză dovedit ineficente.
Muzeul Literaturii Române, 2001, romanele lui Michel Tournier : Vineri Aşadar, în timp ce Gutenberg in-
reed. 2002), Graţia Dizgraţia (versuri sau viaţa sălbatică, Jurnal extim, iar troduce mecanica şi energiile multi-
– Ed. Vinea, 2003), Demonul din Gilles Lipovetsky a tradus studiul plicării într-un domeniu al semnelor
confesiunii (roman – Redacţia A treia femeie. vizibile unde până atunci acţiona doar
Publicaţiilor pentru Străinătate - este Cea mai însemnată distincţie mâna omului, Louis Braille creează
cel dintâi roman din literatura română literară pe care a primit-o până în un sistem de semne ale comunicării
scris cu ajutorul unui program de prezent este Premiul „Ion Creangă” al într-un regim senzorial inedit, cel
voce electronică - reed. Limes, 2009), Academiei Române, pentru romanul tactil. Creaţia sa e comparabilă cu
Traversarea (poeme în versuri şi O vară ce nu mai apune, acordat în instituirea primului cod alfabetic
proză; antologie de autor – Tipo decembrie 2016. literal, cel fenician. Pentru Helen
Moldova, 2012), O vară ce nu mai De mare preţ în cadrul proiec- Keller însă, care era oarbă şi surdă,
apune (roman Humanitas, 2014), O telor sale ce ţin de drepturile per- braille-ul este totul: e codul prin care,
mie de ani în o sută una enigme (în soanelor cu deficienţe de vedere este citind cărţi, ajunge să dobândească
colaborare cu Nicoleta Ruba – Ed. realizarea şi difuzarea constantă, timp informaţie de anvergură, sensul unor
Limes, 2015). de peste 25 de ani, la Radio România ansambluri, nu ceea ce i se putea
A fost inclus în numeroase a Emisiunii „Ochiul Interior”, o transmite şi prin semne în palmă. Dar
antologii şi volume colective de emisiune radiofonică în care dl. Radu discuţia despre orbii surzi şi
poezie, proză scurtă, eseu şi traduceri, Sergiu Ruba, a scos din anonimat sute demutizarea lor, e o altă temă extrem
tipărite de editurile Phoenix, Tritonic, de oameni. Pe unii i-a salvat de la de dură şi de complexă.
Eikon, Muzeul Literaturii Române, acte de discriminare, pe alţii i-a -Deşi există o legislaţie care →
Tipo Moldova. îndrumat spre şcoli sau universităţi, LILIANA MOLDOVAN

3
susţine drepturile nevăzătorilor şi - Orice om cu vedere poate în-
a grupurilor sociale vulnerabile, re- văţa uşor şi poate citi cu ochii un text
alitatea demonstrează că s-au făcut scris în Braille. Dar cu degetele, omul
paşi mărunţi în direcţia schimbării nu-l citeşte decât dacă nu are încotro.
mentalităţilor societăţii româneşti Dovadă că fiinţa umană deţine resurse
în privinţa capacităţii de instruire profunde pe care le mobilizează când
şi integrare socio-profesională a ne- are nevoie de ele. Spiritul, dorinţa de
văzătorilor. Cum se explică această a cunoaşte prevalează asupra obsta-
inerţie în privinţa acceptării ideii colului senzorial, iar atunci când e
de dizabilitate? Înregistrează ro- nevoie, când dispare vederea, simţul
mânii (faţă de popoarele europene, tactil se formează sau, gata format
spre exemplu) o lipsă de receptivi- fiind, scoate din sine ceea ce până
tate în acest sens? atunci era nedetectabil. Simţul tactil,
- Mentalitatea cu privire la o în absenţa vederii, se dezvoltă şi în ______________________________
temă mai puţin cunoscută de publicul raport cu obiectele din jur ori cu cele europene şi mondiale, de fapt, pe
general se schimbă într-un singur întâlnite cu diverse prilejuri. Se Homer. Îl mai avem şi pe legendarul
mod: prin puterea exemplului. Dacă specializează şi auzul şi, extrem de poet trac Tamiris, orbit de muze din
fudulele noastre mijloace televizive ar important, se dezvoltă memoria. Dar cauza talentului său, dar rămas poet.
fi promovat exemple de reuşită şi nu de luat în seamă la Braille este Să nu uităm că nevăzătorilor le sunt
s-ar fi văicărit prosteşte, s-ar fi ajuns angajarea fiinţei cu simţurile sale în accesibile integral doar două arte: li-
departe. defrişarea unei căi spirituale, fiindcă teratura şi muzica. Am spus “inte-
În privinţa instruirii, nu sunt de braille-ul nu este interesant pentru gral”, aşadar, şi sub aspectul acce-
acord. Nevăzătorii au toate posibilită- punctele sale, el nu e pufos ca o sului la cărţi şi compoziţii, şi ca po-
ţile de instruire teoretică pe care şi le pisică, lucios ca porţelanul, filiform, sibilitate de creaţie artistică. Un mare
doresc în România, cu o singură mare ductil şi răcoros ca iarba, rotund ca compositor orb este Joaqin Rodrigo
excepţie: nu le sunt, nici lor, nici altor mărul sau inefabil ca epiderma (1901-1999), iar în America jazzului
persoane cu alte dizabilităţi, subven- feminină. E vorba de o geometrie de şi a blues-ului e plin de interpreţi
ţionate, total sau parţial, echipamen- puncte tangibilă cu maximum două identificabili prin calificativul “blind”
tele asistive, adică, întreaga tehnică şi degete ale unei mâini. Dar ele aşezat înaintea numelui. Aceşti
tenologie care îi face, în relaţia cu alcătuiesc un sens, iar spiritul uman interpreţi, şi orbi şi negri, în genere,
studiul, munca şi viaţa cotidiană, e- caută, pe pipăite, acel sens al textelor au dus blues-ul din sud în nord.
gali sau cât de cât egali cu cetăţenii transcrise punctiform în relief. Când apreciaţi că e neobişnuită
valizi fizic. Aici intră toate dispozi- -Mult mai dificil de conceput e ipostaza de scriitor nevăzător, vă
tivele şi maşinăriile, de la ceasuri faptul că un nevăzător poate referiţi probabil şi la dificultatea
Braille sau vorbitoare, la maşini de ajunge scriitor renumit. Când aţi tehnică de a scrie text de mare
scris în braille, programe de voce ar- descoperit că aveţi talent literar şi întindere, adică mai ales proză. Aici
tificială pentru ordinatoare, detectoare cine a fost prima persoană care v-a aveţi dreptate. Cu mijloacele tradiţi-
sonore de culori, cântare, tensiometre, încurajat să scrieţi? onale, de scriere braille era foarte
termometre şi cuptoare cu microunde - Nu cred că e un fapt atât de greu. Dar asta nu înseamnă că nu se
vorbitoare etc. În alte state, inclusiv neobişnuit ca un nevăzător să fie putea scrie poezie, avem cazul mare-
Rusia şi Serbia, acestea sunt subvenţi- scriitor. Îl avem la temeiul civilizaţiei lui poet, cel mai important sonetist
_____________________________________________________________
onate într-o anumită măsură de stat. român, Mihai Codreanu (1886-1957).
Altfel, ele sunt foarte scumpe, iar Mare parte a operei sale e compusă
omul cu handicap din România plă- când îşi pierduse deja vederea. A scris
teşte acel preţ ridicat. în minte sau a dictat altora, precum
O altă meteahnă de la noi, foarte Milton.
gravă, e lipsa de stimulente în sfera Dar toate aceste modalităţi de
încadrării în muncă. Absenţa echipa- producere a textului literar de către
mentelor asistive şi a recompensării autorii orbi reies elocvent din “Con-
pe măsură a angajatorilor. Marea pro- stelaţia Homer”, o antologie a scrii-
blemă e încadrarea în muncă şi, torilor nevăzători din România”, Edi-
corelativ, de vreme ce nu a existat tura Tipo Moldova 2017 pe care am
încadrare în muncă, apare precaritatea coordonat-o, practic, am realizat-o.
formării profesionale. Relativ la cealaltă parte a în-
-Oamenii obişnuiţi îşi imagi- trebării dvs., despre cine mi-a luat
nează cu dificultate că o persoană mai întâi în seamă scăpărările poetice
cu deficienţe de vedere poate citi cu şi cine m-a îndrumat, am de etalat
ajutorul simţului tactil. Pentru a două nume: profesorul de literatură,
face lumină în această chestiune, culmea, nu de la clasa mea, Petru
dezvăluiţi-ne, vă rog, ce dificultăţi a Mereuţă, un excelent mentor şi
presupus trecerea de la cititul antrenor de tinere speranţe (aveam pe
tradiţional, la cititul cu ajutorul atunci 14 ani) şi poetul şi prietenul
degetelor.

4
din adolescenţa mea clujeană, Ion literar. Responsabilitatea e mare,
Cristofor, care m-a luat în primire deoarece, în acest fel, e scoasă la
când aveam vreo 16. Cu el, cu lumină o pagină obturată a literaturii
Cristofor, am sărit de la simbolişti, române. Obturată, ascunsă în
direct la contemporani, el m-a penumbră din motive în primul rând
descoperit la un cenaclu al liceenilor de relaţionare a autorilor la lume, a
din Cluj, el m-a căutat sistematic la tehnicilor de scriere şi a posibilităţilor
internatul şcolii pentru nevăzători, lor reduse de participare la mondeni-
unde aducea cărţi de poezie din care tăţile şi la evenimentele literare din
îmi citea. Această înţelegere a lui a afara mediului deficienţilor de ve-
contat enorm. dere. Câţiva dintre autori sunt totuşi
-În virtutea legii compensaţiei, afirmaţi, iar o parte din cei 42 sunt
în afara talentului literar, ce alt poeţi sau prozatori de autentică va-
cadou neobişnuit v-a făcut viaţa? loare. Apariţia acestei antologii are
- Nu cred că înzestrarea de tip caracter în primul rând cultural, dar şi
literar a venit în compensaţie. Aş fi o puternică semnificaţie socială. Ea
avut-o pesemne şi dacă-mi rămânea dă mărturie despre o sumă de carenţe
vederea parţială de la naştere şi dacă şi neputinţe ale societăţii noastre:
nu aş fi avut deficienţa vizuală. Când izolare, marginalizare, nepromovare, _______________________
eram mic şi posedam un restant visual şi din nou izolare, adică discriminare. timp, s-a constituit şi ca un centru de
rezonabil, desenam surprinzător de Nu cred că această carte va impune producţie de carte. Asta fiindcă aici se
frumos. Eram şi un talentat caligraf. vreun nume, dar ea va reprezenta o stochează cărţi şi de aici se împru-
Alte daruri de la Dumnezeu, mulţu- filă importantă din istoria aproape mută în măsura în care sunt realizate,
mescu-I şi cu acest prilej, ştiu eu care secretă a literaturii române. adică înregistrate vocal şi digitalizate.
o fi?... Mă tem că tot în sfera aceasta -Un alt proiect pe care v-aţi Biblioteca are şi o dimensiune braille,
a comunicării am căpătat niscai implicat a fost constituirea unei dar ea funcţionează în primul rând pe
sprinteneală de spirit: vorbesc foarte biblioteci. Despre ce bibliotecă este latura audio. Custodele ei, d-na Si-
uşor şi clar în public şi la radio şi vorba, cui se adresează şi în ce mona Soare-Ivănescu, este apreciată
învăţ fără dificultate limbi străine. constă specificul ei? de cititorii audio ca fiind cea mai
Am avut însă ghinion cu germana. Nu - Este o bibliotecă pentru bună voce de când există acest tip de
o ştiu, deşi am crescut într-un sat de deficienţii de vedere, chiar aşa se carte în România în structurile
şvabi din ţinutul Sătmarului. Neşansa numeşte această filială a Bibliotecii nevăzătorilor, adică din 1966-68.
mea a fost că acea comunitate era Metropolitane Bucureşti, realizată la Înregistrările de la această bibliotecă
puternic maghiarizată, generaţia mea iniţiativa fostului director Florin sunt distribuite prin intermediul
nu mai vorbea germana, deşi părinţii Rotaru. Dar care bibliotecă, în acelaşi Asociaţiei Naţionale a Nevăzătorilor
prietenilor mei încă o vorbeau. Para- ______________________________ care deţine filiale în întreaga ţară. De
doxul şi drama acestei comunităţi asemenea, tot aici, în sala mare a
germanofone apare în romanul meu O bibliotecii, se organizează cursuri de
vară ce nu mai apune. De aceea am IT, de limbi străine, întâlniri cu
învăţat ungureşte în copilărie, şi nu personalităţi, conferinţe pe diverse
nemţeşte. teme, chiar miniconcerte.
-Ca scriitor, vă simţiţi mai con- - La finalul interviului, pentru
fortabil în universul poeziei sau al a rămâne pe acelaşi palier
prozei? interogativ, descrieţi, pe scurt,
- Am mai degrabă temperament câteva din obiectivele pe care doriţi
de prozator şi, după 35 de ani, mă să le realizaţi în viitor.
simt mai bine ca prozator. Am înce- - Am predat în ianuarie unei
put însă cu poezia, acolo mi-am făcut edituri foarte cunoscute un volum de
mâna, cum se zice. Dar şi poemele interviuri, de dialoguri cu oameni ai
mele toate parcă spun o poveste. scenei, cu exploratori şi cu scriitori.
-Mi-aţi mărturisit că pregătiţi Sper să apară până la sfârşitul anului.
un volum colectiv al scriitorilor ro- Se cheamă Scene. Explorări. Conde-
mâni nevăzători. Cum vă simţiţi în ie, cu subtitlul Dialoguri salvate.
ipostaza de antologator? De cât Apoi, vreau să închei în acest an
timp lucraţi la acest proiect edito- sau la anul un roman pe care am
rial şi ce responsabilităţi implică început să-l scriu şi care mi se pare
el? cam ambiţios acum. M-ar bucura
- Este cea de a doua ediţie a mult, asta intră la visuri, dacă roma-
“Constelaţiei Homer”, cea dintâi a nele mele ar fi traduse. Sunt convins
apărut în 1996, la o mică editură că au ce să comunice. Şi tot la visuri
bucureşteană. În acea primă ediţie, încadrez impulsul meu de a achiziţ-
aveam 25 de autori, acum avem 42, iona un teren pe care să-l împăduresc.
poeţi şi prozatori, ba chiar şi un critic Iubesc în mod deosebit arborii.

5
(III) dintele festivalului, Constantin Chi-
- La serata organizată de VRS ai riac). Între timp, am mai avut o în-
spus că ai fost şi la Muzeul Morţii. tâlnire cu public de 2 ore, Marcel
- Cred chiar că l-am “întors pe Iureş în aşteptarea premierei filmului
dos” cu ideea mea pe cel care m-a ”Octav”, unde îl joacă magistral pe
condus cu maşina prin Los Angeles în Sergiu Celibidache!
ziua aceea exprimându-mi dorinţa să În Rubrica mea, marţea, am şi un
văd acest muzeu. S-o fi gândit “Ce a film vechi pe care îl comentez.
apucat-o să vrea să meargă acolo?” Povestesc lucruri legate de cinema de
Mă interesau cazurile pe care le văzu- prin locurile prin care mă duc:
sem prin filme. Şi pentru că n-aveam Londra, Montreal, Cannes, New
voie să fac fotografii mi-am luat mul- York, Berlin, Namur... La întoarcerea
te notiţe. Cum am văzut enorm de mea în România, în mai, am povestit
multe filme cu scene groaznice în via- despre vizita mea la Los Angeles,
ţa mea şi ştiu că în film nu se moare, despre Festivalul SEEfest, dar şi
pe mine nu m-a speriat muzeul ăsta, despre Disneyland şi Universal
ba chiar m-a fascinat. Şi apoi eu nu „E nevoie neapărată de un Studios, răsfăţul cinefil perfect!
văd graniţa dintre cele 2 lumi! Chiar mentor.” -Cum se cheamă rubrica la
zic ca e una singura! Neatza?
- Totdeauna m-am întrebat da- verşi regizori, de ex. la filmele „The - Nu are niciun nume. Cu modestie
că Francis Ford Coppola are vreo Master” (2012) şi “A Walk Among trebuie să spun, sunt „un brand”.
conecţie afectivă cu România, căci the Tombstones” (2014). - Să revenim la diverse lucruri pe
a regizat două filme pe teme româ- - Ce crezi despre filmul “Youth care le faci în prezent.
neşti, “Bram Stoker's Dracula” şi without Youth”? - Am şi un Facebook pe care pun
“Youth without Youth”- “Tinereţe - Filmul „Youth without Youth”, diverse lucruri tot legate de filme. De
fără Tinereţe” după Mircea Eliade. făcut de Coppola în 2007, nu este 13 ani, am o emisiune la radio în
- Nu ştiu să fi avut Coppola vreo unul din cele mai bune filme ale lui. fiecare vineri de la 1-2PM, care se
iubită româncă, dar ştiu că avea o Eliade e mult prea complex spre a cheamă „Vocea Filmelor” (am numit-
afinitate pentru România. Poate deveni un simplu personaj oarecare. o după „Vocea Americii”). Prezint
pentru că acum este în business de - Ştiu că Coppola a încercat să filme noi, filme vechi, interviuri cu
vinuri, şi ştia că în România se fac găsească actori şi figuranţi români cineaşti, ce fac în călătoriile mele.
vinuri bune. Sunt multe locuri în în California. O bună prietenă a Scriu în ziarul adevărul.ro. Particip
România unde se pretinde că a trecut mamei mele, din Los Angeles, care la tot felul de evenimente cinema-
pe acolo Coppola. Odată a venit în ne-a părăsit de mult, artistul plastic tografice.
ţară prin Piatra Neamţ. Şi există un Ioana Sturza, a jucat un rol de fi- În mai, m-am dus la Iaşi la a 8-a
chioşc de covrigi al cărei faimă este gurant în „Dracula”. Am cunoscut- ediţie a Serilor Filmului Românesc,
că regizorul Coppola ar fi mâncat un o apoi şi pe Florina Kendrick Ro- unde am fost invitată ca „Ambasador
covrig acolo. Sau restaurantul indian berts, de origine din România (năs- Cultural”. Rolul acesta, pe care îl am
Taj, din Bucuresti, preferatul lui. cută la Cluj-Napoca care locuieşte deseori, constă în a alege filmele, a
Coppola a filmat în Studiourile de la în Los Angeles) care a fost una din face sesiuni de întrebări şi răspunsuri,
Buftea de lângă Bucureşti. Îi plăcea Miresele lui Dracula (Dracula’s a intermedia invitaţile cu actorii în în-
să filmeze acolo. Şi altor străini le-a Bride). tâlnirea preliminară, de fapt o confe-
plăcut să filmeze la noi, ca de - În ce priveşte filmul „Dracula” rinţă de presă, care în cazul Serilor
exemplu regizorului italian Franco (1992) Coppola s-a scuzat că perso- Filmului Românesc de la Iaşi se ţine,
Zeffirelli," Callas forever" şi recent najele vorbeau româneşte ciudat, la Bucureşti, la Teatrul National.
“Audiard” cu Joaquim Phoenix, pentru majoritatea actorilor limba lor Din dragoste pentru cinematografia
coprodus de Cristian Mungiu. maternă nefiind româna. românescă, o mână de studenţi au
O dovadă că lui Coppola i-a plă- - Şi în prezent ce faci? pornit un festival de film românesc,
cut mult să lucreze cu români este - De 4 ani încoace am o rubrică de singurul de acest profil din ţară.
faptul că a angajat un „Director de 10 minute, marţea şi joia, la emisiu- - Înţeleg că te preocupă şi filmele
Imagine” („Director of Photography” nea de dimineaţă de televiziune „Nea- mute.
– D.O.P.) de la Buftea, pe Mihai Mă- tza” cu Răzvan Dani. Prezint filme, - Da. Merg cu spectacole de filme
laimare, Jr., fiul cunoscutului actor româneşti, străine, noi, clasice, co- mute în diverse oraşe: la Bucureşti, la
român Mihai Mălaimare. Şi l-a luat mentez festivaluri de filme. Prezint şi Iaşi, la Cluj, Biertan, Mediaş. Acolo
cu el în America de Sud să filmeze spectacolele de teatru care sunt în citesc fragmente din texte care au
excelentul film „Tetro” (2009, filmat oraş. Căci şi teatrul mă interesează. legătură cu filmele sau traduc insertu-
în alb-negru, şi care a fost prezentat la Recent, am fost la Sibiu la Festivalul rile, de exemplu recent la “Femeia în
Cannes). Coppola filmase cu Mihai de Teatru. Acolo m-am ocupat de lună”, a lui Fritz Lang, un "happe-
Mălaimare Jr. filmul “Youth Without întîlnirea cu Marcel Iureş, pe care am ning” de film mut cu texte şi muzică,
Youth” (2007) şi a mai lucrat cu Mi- moderat-o: cariera sa de actor de film. care se numeşte CelloFun (celuloid
hai şi la filmul “Twixt” (2012). Asta Urma să i se pună o stea pe Aleea plus violoncel).
l-a lansat pe Mihai Jr. şi după aceea a Celebritaşilor de la Sibiu (ideea direc- E un concept inventat de Radu →
lucrat la numeroase alte filme cu di- torului teatrului din Sibiu şi preşe- ILEANA COSTEA

6
Rădescu: sound design ca ilustraţie a legea din România şi cea din SUA şi
filmelor mute plus texte rare, cum ar când trebuie apărat un tată.
fi în cazul proiectului "Puzzle Începând din 2011, am participat la
suprarealist" (colaje de scurtmetraje festivalul din Anglia. Acolo m-am
din anii ’20: "Baletul mecanic", întâlnit cu Ilinca Călugăreanu şi cu
"Câinele andaluz", "Antract") şi acea ocazie „s-a născut” ideea
notele poetului curentului absurd: filmului „Chuck Norris vs.
Urmuz. În prezent, lucrăm tot în Communism”.
cadrul CelloFun, la un show - Ştiu, am citit ce spune Ilinca Ileana Costea intervievand-o pe
avangardist cu scurtmetrajele lui Călugăreanu, regizoarea documen- Irina Nistor Encino ICART Gallery
Hans Reichter din perioada 1921- tarului, despre întâlnirea cu tine la California, 2 mai 2017
1931, (interzise de nazişti) la care festivalul de la Londra: „Ideea de a ______________________________
citesc nişte texte ale lui, iar imaginile face acest film (“Chuck Norris vs. blanca”. După mine este un film
sunt însoţite de instrumente extrem de Communism”) mi-a venit în noiem- perfect. Din punct de vedere istoric e
rare în interpretarea marelui brie 2011, când filmam la Euro- impecabil. Muzica la fel. Cel care
violoncellist Attila J. Szabo, a pean Psychoanalytic Film Festival cântă aparent la pian în film, nu ştia
Alexandrei Andrieş, (inclusiv voce) şi în Londra. Asistând la un Q&A, de fapt să cânte la pian. Miracolele
a lui Radu Rădescu. am realizat că persoana din faţa artei a 7-a! Dar are o voce tulbură-
- Ai şi activităţi care nu sunt în mea era Irina Nistor. A pus o toare. Subiectul funcţionează la fel de
domeniul filmului? întrebare şi sunetul vocii ei mi-a bine şi în zilele noastre. Este o
- Da. De exemplu sunt bucuroasă adus în minte întreaga copilărie”. poveste de dragoste foarte complexă
că am reuşit să-l conving pe primarul - Ilinca era şi ea printre cei care, şi reală. Interesant este că iniţial
din Iaşi să se ocupe de Secţia copil fiind în România anilor ’80, “Casablanca” a fost o piesă de teatru
Oncologie Copii de la Spitalul din vizionase videouri piratate de Zamfir. pe care nimeni n-a vrut s-o ecranizeze
oraş, ca să poată investi şi Fundaţia Povestea i s-a părut fascinantă Ilincăi. şi nici măcar s-o joace. Eu îl prefer pe
Vodafone (unde sunt Preşedinte Eu am fost gata să particip la proiect Paul Henreid şi nu pe Humphrey
Onorific) şi să vină voluntari din şi timp de trei ani Ilinca s-a documen-
Bogart, de aceea finalul mi se pare
Anglia; un proiect la care ţin foarte tat intervievând sute de persoane care
unul fericit.
tare. Serile Filmului Românesc din au participat la sesiunile de vizionari
Dintre filmele pe care le-am tradus
Iaşi de anul acesta i-au fost dedicate de casete.
pentru Zamfir cel mai mult îmi place
regizorul Cristian Mungiu, la 10 ani - Ce proiecte de viitor ai? “Doctor Jivago”. Şi culmea că e şi
dupa succesul cu “4 luni, 3 săptămâni - În noiembrie, mă duc la Londra primul film pe care mi-a cerut să-l
şi 2 zile”, de la Cannes! Mungiu este cu filmul “Chuck Norris vs. traduc.
originar din Iaşi şi deocamdată Communism” care este unul din cele
Iar dintre filmele româneşti cel mai
singurul regizor român care a luat 9 filme selecţionate pentru a fi
bun rămâne “Pădurea Spânzuraţilor”.
Palme D’Or-ul pentru lung metraj. A analizate la al 9-lea Festival European E după aceeaşi reţetă precum cele
venit şi cu ‘les Films de Cannes’ în de Psihanaliză şi Film. Voi merge cu două menţionate înainte. Tratează
capitala Moldovei, şi dl primar s-a actriţa care mă interpretează, Ana conflicte profunde, dileme. Ai
ţinut de promisiune şi vom avea Maria Moldovan, şi mă va
senzaţia că este făcut deunăzi.
cinematografele de altă dată din Iaşi psihanaliza o specialistă de la Londra,
- Care sunt actorii tăi preferaţi
dotate modern şi refăcute! Laura Manu. Şi, iar o sincronicitate
din filmele româneşti, din cele
- Care consideri că sunt cele mai interesantă, la data la care se va
străine şi de ce?
importante realizări ale tale de prezenta şi analiza documentarul cu - Din filmele străine Ingrid
anul trecut? mine, 4 noiembrie, se împlinesc 32 de Bergman, pentru că e subtilă şi
- Festivalul de Psihanaliză şi Film ani de când am început să lucrez ca rafinată, şi George Sanders, din
din 2016. Eu l-am lansat în anul 2012 traducător la Zamfir. (Altfel official aceleaşi motive. La filmele româneşti,
şi acum îl organizez anual. Acest traduc filme de 37 ani). Şi fix 6 de
n-aş putea spune că am actori pre-
festival este o extindere a Festivalului când m- am întâlnit cu Ilinca.
feraţi, pentru că mie îmi plac staru-
European de Psihanaliză şi Film, - Care crezi că este secretul rile, ceea ce la noi nu se cultivă, se
organizat de eminentul psihanalist reuşitei în carieră în general; dar în merge pe ideea oamenilor obişnuiţi.
Andrea Sabbadini, şi prezidat de lumea filmului? - Înţeleg că filmul te pasionează
regizorul italian Bernardo Bertolucci - Cred că sunt două lucruri
din totdeauna, dar şi în film sunt
şi care se ţine la doi ani odată la esenţiale: să fii pasionat, şi să ai un
diverse domenii diferite. Care este
Londra. La o ediţie trecută din mentor. E nevoie neapărată de un
domeniul sau activitatea de cinema
România am analizat filmul „The mentor. Eu am avut norocul de unul care îţi aduce cea mai mare
Judge”. Este vorba de un proces în exceptional, D. I. Suchianu. Acum 10
satisfacţie?
care un fiu încearcă să-şi apere tatăl. ani am scris o carte despre el. - Cea mai mare satisfacţie e să văd
Şi la festival am adus un judecător, o - Care este filmul pe care îl filme şi să am cu cine le comenta în
judecătoare de fapt, şi un psihanalist. găseşti cel mai bun? mod inteligent, asta însemnând cu
S-a analizat ce înseamnă să fi - Dintre toate filmele cel pe care îl pasionaţi cunoscători.
judecător şi care e diferenţa între apreciez cel mai mult este “Casa-

7
cărți, mai ales cele găsite în biblioteca referință m-a ajutat și ca profesoară să
familiei. Când a venit vremea să decid predau liceenilor sibieni și apoi celor
ce voi face în viață, eram la răscrucea bucureșteni de la Colegiul “Sf. Sava”
dintre muzică și literatură. Am ales să textul acesta suculent ca patriotism
urmez Facultatea de Filologie din Cluj autentic. Îmi amintesc de spectacolul
și nu regret defel această decizie. Țin Nu ucideți caii verzi, pus în scenă de
minte avertismentul inspectorului școlar Radu Iftimovici la Teatrul din Tg.
general de la Sibiu, prieten al părinților Mureș, ca să mai dau doar un singur
mei: ”Dacă vrei să urmezi Filologia, ca exemplu. Cu acest spectacol au venit în
profesoară de literatură va trebui să turneu și la Sibiu. Eu îl rețin pentru
citești toată viața.“ Am răspuns pe mesajul lui vizibil anticomunist, de o
nerăsuflate: ”Asta și vreau, pentru că mare îndrăzneală în acel moment,
ceva mai frumos nici nu există.“ despre care am scris în cronica mea că
-Orice început este fascinant. Ce protagonistul este un “nonerou”. De ce?
a păstrat memoria dumneavoastră Pentru că medicul veterinar îndrăgostit
despre momentul debutului literar și de cai și îngrozit de modul cum, prin
contextul în care acesta s-a produs? măsuri abuzive, ei, caii superbi, au fost
- Când mai târziu am debutat, scri- stârpiți fără cruțare, decide să fugă din
am critică literară, dar în răstimpuri mai țară, ca apoi să revină, încercând o teri-
simțeam nevoia pentru mine să scriu și bilă dramă a neadaptării la societatea
câte un vers, deloc frecvent și fără să vremii. Așadar, “noneroul” acesta nu
mă socotesc poetă. Cândva, la insistența avea nicio calitate dintre cele prescrise
poetului Ion Mircea, am predat un gru- în codul eticii socialiste. Ce credeți?
„Vedeam în presă un miracol” paj de versuri și am dobândit o dis- Când am citit în revistă textul cronicii,
tincție, despre care am aflat din presă, printr-o greșită transcriere după manu-
Un fel de preambul: din pentru că, sincer vorbind, nu mă prea scrisul meu, apare ideea aberantă că
curiozitate pentru omul care se află interesa această latură a… creației mele protagonistul este un “nou erou”, un
dincolo de text, camuflat în reperele literare. Iată ultima poezie, intitulată concept foarte la modă în socialism,
unei realități mai mult sau mai puțin Copacul întors, inspirată de o plimbare ceea ce contrazicea flagrant realitatea
vizibile, interes și fascinație pentru prin centrul Sibiului: “Ai văzut turnul mesajului piesei. Mi-a fost imposibil să
acea lume nouă care se poate doar acela de cetate cu rădăcini rugătoare/ introduc vreo erată în numerele viitoare
intui, întrezări, dorința și nevoia de întorcându-se zvârcolitor spre cer/ din ale revistei, pentru că ceea ce aș fi
dialog, de comunicare directă, teamă de duhul necuprinsului fără corectat era periculos, întrucât aș fi
antrenând libertăți de opinie și îndurare?// Coroana lui cea vie se uită atras atenția asupra faptului că apare în
viziuni personale; încercarea noastră cu ochi mari de sfinx/spre mădularele acest spectacol un personaj total
de a depăși barierele psihologice pământului dintre păduri/ spre casele potrivnic idealurilor socialismului. Nu a
existente între autorul unui text și înșirate concentric,/ învârtindu-se neo- fost de mirare faptul că la Baia Mare
receptorii săi, pentru acea bucurie bosit și atât de frumos/ între Orașul de spectacolul a fost interzis tocmai pentru
reală și profundă a dialogului și a Sus și Orașul de Jos.//Femeile minus- mesajul lui caustic anticomunist.
descoperirii straturilor adânci ale cule ale burgului, vii frunze ale sorții,/ După ani de temeinică cercetare
personalității celor intervievați vă trecând mereu în liniște cu pruncii lor documentară, am susținut Doctoratul în
propunem următoarele: pe lângă ziduri boltite,/ dau putere Tim- mai 1981 la Facultatea de Filologie din
pului călător/și vameș viclean ca nici- Cluj, cu primul studiu monografic dedi-
-Primele rânduri scrise sunt uni- un altul,/ fără să știe/ că falnicul copac cat lui Radu Stanca. Fuseseră publicate
ce. Când și unde ați început să este hrănit lacom cu sângele lor.” în acei ani două eseuri interesante
scrieți? Bineînțeles că este un text nepublicat, dedicate poeziei și teatrului lui Stanca,
-În anii liceului, dacă nu cumva prin care acum încerc să vă exemplific dar mie mi se ceruse altceva, un studiu
chiar în cei de gimnaziu, am încercat doar ideea că pentru mine poezia este o monografic într-o perioadă de pionierat
primele așezări ale cuvintelor în versuri, stare de grație, care mă încearcă și mă privind o asemenea temă. Între primii
dar poeziile acelea naive nu m-au mul- anima adesea, fie când scriu, fie când cititori ai tezei, s-a numărat filosoful
țumit și nici nu aveau vreo țintă anume. citesc versuri frumoase ale altora. Am Constantin Noica și fără să facă parte
Îmi venea să scriu sub impulsul emo- semnat mai multe prefețe la volume de din comisia de doctorat și fără să-i fi
țiilor de moment, (poate și niște îndră- versuri contemporane, așa că legătura cerut un asemenea efort, dânsul a ținut
gostiri secrete), iar așezarea versurilor mea cu poezia e profundă și complexă. să formuleze un scurt referat, care a și
pe hârtie mă liniștea. Pentru că din pri- Debutul meu ca om de teatru l-am fost lecturat cu interes în plenul eveni-
mii ani de școală cântam la pian, în făcut scriind cronici de spectacol, pu- mentului academic: ”Am citit două ca-
mod hotărât muzica a concurat cu suc- blicate în revista “Transilvania” și în pitole din manuscrisul lucrării, rămâ-
ces… debutul meu poetic. Mă simțeam ziarul “Tribuna” de la Sibiu, dar și în nând cu o excelentă impresie asupra
minunat cântând la pian Bach sau Mo- “Steaua” clujeană sau în altele. În metodei de lucru şi a pregătirii candi-
zart, după stare mea sufletească de mo- “Tribuna Sibiului“, spre exemplu, am datei. Rezumatul tezei de doctorat mă
ment, așa că poezia a pierdut terenul publicat în 26 decembrie 1979 sub titlul încredinţează acum că este vorba nu
definitiv. Undeva mai există în casa Răceala, un spectacol eveniment numai de prima lucrare completă asupra
mea caietele acelor încercări nefinaliza- cronica la una dintre cele mai frumoase lui Radu Stanca, dar şi de o remarcabilă
te. În schimb, citeam literatură cu mult realizări ale scenei sibiene, căci la încercare de a-l situa în epocă. Încadra-
entuziasm și convingere, luând la rând premieră a fost prezent și autorul Marin rea lui în cultura română va putea fi →
operele recomandate în școală și alte Sorescu. Cred că acel spectacol de MARIA DANIELA PĂNĂZAN

8
apreciată de cunoscătorii - astăzi atât de cuvintele chioșcăriței, care dorind să se tească sume consistente ca să-mi facă
numeroşi - ai veacului XX şi ai litera- arate foarte competentă și în măsură să- rochițe și pardesie elegante la cea mai
turii lui. Îmi îngădui mie, ca om de mi ghicească planul, mi s-a adresat în rafinată croitoreasă din oraș. Atunci îmi
cultură filosofică, să relev justeţea secret, recomandându-mi o altă publi- propuneam să-i întorc generozitatea din
referinţelor pe care le face candidata la cație în locul “Tribunei Sibiului”, a- primele salarii de profesoară, căci aces-
curentele filosofice sub influenţa cărora nume una cu hârtie mult mai moale și ta era visul meu. Da, visul de a deveni
a putut sta Radu Stanca. În câteva bună pentru șters geamurile. Mi-am dat profesoară mi s-a împlinit, dar am
locuri, ni se arată chiar pe drept cuvânt seama că o comandă de 5 exemplare de simțit că mama nu aștepta de la copiii ei
după câte îmi pot da seama - că sensibi- ziar o condusese spre ideea unei utili- îmbrăcăminte de lux, ci doar să-i răs-
litatea filosofică a autorului l-a făcut de zări practice, spălatul geamurilor. Era pundem la dragostea pe care ea ne-o
la început contemporan cu cele mai să leșin de revoltă, așa că am repetat dăruise.
alese spirite şi orientări ale timpului. De solicitarea, spunându-i foarte ofensată În familie era un moment sacru, cel
asemenea, mi s-a părut impresionant că în numărul acelei zile în “Tribuna” al întâlnirii la cină cu tata, căci fiind
felul cum a ştiut candidata să releve am publicat primul meu articol, pentru managerul unui spital, el ajungea tot-
puterea revelatoare a unui creator că eram scriitoare, nu gospodină. Nu-i deauna târziu acasă. La cină, eram feri-
copleşit de suferinţă. Într-un ceas când vorbă, că m-a pasionat și arta culinară, ciți să stăm alături părinții și cei 3 copii
absurdul, morbiditatea şi manierismul așa că acum, privind în urmă, pot afir- ai lor. La un moment dat, se făcea bi-
solicită tineretul nostru din toate părţile, ma că, dacă nu mi-aș fi petrecut atât de lanțul școlar al zilei și ne întreceam să
o asemenea lucrare face dreptate nu mult timp în bucătărie, preparând feluri- dăm raportul notelor primite, așa, la
numai unui mare destin românesc, ci şi te bunătăți pentru soțul și băieții mei, concurență între frați, la concurență cu
fiinţei umane, prea des primejduită de desigur că aș mai fi scris cel puțin încă noi înșine. Nu știu cum mi se inoculase
propriii ei cronicari, literatorii.“ 10 cărți. ambiția de-a nu accepta note mai mici
La 36 de ani deveneam astfel pri- -În istoria personală a fiecăruia și parcă văd și acum foaia aceea de
mul profesor de literatură română din stăruie chipul părinților. Ce amintiri, caiet pe care învățătorul pusese, proba-
județul Sibiu care dobândise Doctoratul vise, imagini legate de mamă sau tată bil la o dictare, nota 8. Așa o rușine mi
în Filologie. Prietenii mei s-au bucurat v-au rămas statornice peste ani? se părea acea notă pentru eleva bună
de acest mare succes, dar mulți colegi -Mama mea îmi rămâne în amintire care mă socoteam, încât am decis să o
de breaslă, în loc să pornească și ei “per ca o ființă fundamental generoasă, care prezint mamei drept nota 9. Cu o por-
aspera ad astra”, au ales calea invidiei prin tot ce făcea pentru cei trei copii ai nire tâlhărească, am șters cu guma bu-
oarbe. Nici chiar cumnata mea, cândva ei mă lăsa să înțeleg că nu va pune cla de jos a cifrei 8, făcută cu creion
elevă, pe care o pregătisem să devină niciodată propriile ei proiecte înaintea roșu, convinsă că astfel scap de rușinea
profesoară, ca și mine, nu a scăpat de preocupărilor, intereselor și idealurilor cea mare. Mama s-a uitat la pagina de
asemenea reacție. La toți le-am răspuns, fiecăruia dintre noi. Minunata ființă caiet și m-a întrebat ce notă este acolo.
văzându-mi cu bucurie mai departe de care a fost mama mea avea un unic pro- Am răspuns că am primit nota 9. A
treabă. Cum altfel? iect, creșterea în cele mai bune condiții repetat întrebarea și a văzut că în nai-
Desigur că am debutat și ca istoric a copiilor. Mi-o amintesc pe vremea să- vitatea mea de școlăriță în prima clasă
și critic literar în publicații naționale ca răciei din vremea socialismului anilor primară nu observasem că în paranteză
“Limbă și literatură”, unde interpretam ’50, când produsele principale erau era scrisă în litere… nota 8. Mie nici
din punct de vedere metodic unele crea- cartelate. Ea găsea soluții ca să nu fim nu-mi trecuse prin gând să o șterg și pe
ții beletristice. Aveau să urmeze articole nici flămânzi, nici rău îmbrăcați. De aceea. Era clar, mama mă descoperise
și studii în volume colective, cursul profesie, mama era contabilă, dar o văd încercând să o mint, chiar dacă intenția
pentru studenți Carte veche româneas- la mașina ei Singer, unde ne cosea hăi- mea era ca astfel să o mulțumesc, să nu
că, domeniu în care am fost declarată nuțe pentru toate nevoile. Când deve- o supăr. Fără niciun comentariu sau
“expert” de către Ministerul Culturii din nisem domnișorică, nu a ezitat să plă- pedeapsă, mama a început să plângă.
România. Apoi am realizat ani la rând ________________________________ Atât, plângea înfundat fără să mă pri-
interviuri televizate și altele radiofonice vească. Atunci am primit cea mai dură
în care am panoramat întreaga literatură lecție de moralitate și am hotărât că nu
română. Interviurile acestea au fost voi mai încerca să mint părinții, indife-
publicate într-un prim volum în 2008 rent de scop sau situație.
sub titlul Întâlniri pe calea undelor, ca Tata era un om de o energie de-
cel de-al doilea să apară, sper eu, în bordantă și avea un suflet înflăcărat,
viitorul apropiat. Cele mai multe studii mereu vesel, gata să anime atmosfera
și conferințe ale mele sunt dedicate familiei. Eram singura fată a părinților
istoriei literaturii, fie celei naționale, fie mei și simțeam că tata nu numai că mă
celei universale. iubește ca pe cei doi frați, ci mă adora,
Îmi amintesc un nostim moment al fiind foarte mândru de tot ce realizam.
debutului, pe care l-am trăit la Sibiu în Avea încredere în mine și acest senti-
fața unui chișc de ziare, când cu sufletul ment m-a motivat mereu să perseverez
plin de emoție am cerut 5 exemplare în proiecte. Parcă-l văd și astăzi cum
din numărul “Tribunei Sibiului”, unde mă învăța să dansez și să joc românește,
mi s-a spus de la redacție că în acea zi să mă dau pe patine, ca sportul acesta să
era publicat primul meu articol. Eram mă destindă și dinamizeze, iar mama
foarte tânără și mă gândeam cu emoție m-a apropiat de muzica clasică, prieten
că ceea ce scrisesem va fi citit de mii de nedezmințit pentru întreaga viață.
oameni. Doamne Dumnezeule, ce vis Părinții mei? Două icoane!
frumos! Am fost trezită din visare de

9
Da, după peste o jumătate de secol de
când scriu cu cerneală, cred că pot
spune că acest lichid îmi umblă, ca
seva-n pomi, prin crengile sufletului.
● Poţi să descrii epic tineretul de azi?
● Ronţăitor de seminţe, zgâitor în
ecranul smartfonului, sorbitor de ca-
● Ce te extaziază cel mai mult? ● fea de un leu de la dozator, în aştep-
Ura de moarte împotriva furilor, tarea deschiderii cârciumii, unde-s
sperjurilor şi prostovanilor. ● Ce fel instalate sculele de păcănele! ● Vrei
de scriitor de consideri? ● De ___________________ să spui că ăsta va fi poporul român de
aglomeraţie şi hărmălaie, de asfalt, te temi că-ţi fură caii. ● Ce consideri mâine? ● Dacă mai apucă acel mâi-
cum se spune urbanismului trepidant. mai greu de suportat: să nu fii iubit ne, fiindcă-şi urmează zilnic strategia
● Câte case ai vrea să ai? ● Păi casa sau să nu poţi iubi? ● N-am avut dispariţiei lente. ● Nu crezi în resu-
albă, casa verde, casa de naşteri, parte de nicio variantă, dar cred că recţia minţii celei de pe urmă? ● Care
casa de corecţie, casa de copii, casa prima e tragică, iar ultima minte? E la ... mintea cocoşului că
de pensii şi casa scării, să fie mai dramatică. ● Ce fel de respiraţie exact asta e marea lor absenţă. ● Dar
mult cu una decât are vestitul posesor preferi? ● Japoneză. ● Adică? ● România furnizează olimpici, genii,
de şase case. ● Ştii mereu ce vrei? ● Întinsă pe distanţa rostirii celor 17 uimind lumea. ● Corect. Furnizează
Din păcate, nu totdeauna. Şi din silabe dintr-un haiku. ● În ce fel de lumii excepţiile, lăsând acasă, în
această pricină bâjbâi atunci când realitate trăieşti? ● Ca să fac o bodegi, la dulcele far niente, regulile.
caut. ● Ce sunt pentru tine eschivă lirică voi spune că într-una ● Cum îţi simţi inima când vezi şi
înjurăturile? ● Palme şi pumni daţi cu metaforică. Altfel, aş fi spus ca constaţi asemenea anomalii? ● Ca pe
cuvinte. ● Ce crezi c-ai fi fost dacă nu oricine a ajuns unde a jinduit după fântâna arteziană de la Universitate,
erai ceea ce eşti? ● Păi... parafrazând un ev al răbdării: o realitate de unde se strâng gură-cască fără să se
vorba lui Hugo, care zicea că de nu consum. ● Ce sunt pentru tine munţii? chinuiască să citească pe ziduri că
era poet ar fi ajuns soldat, eu pot ● Depozite de linişte şi case de acolo au murit oameni care visau
spune că de nu ajungeam general, aş odihnă a viselor. ● Te consideri, încă, altceva decât coşmarul în care trăim.
fi redevenit agricultor. ● Prin renun- un vrednic? ● Sunt un delăsător. ● ● Îți mai dai importanță? ● Niciodată
ţarea la contractul de angajat ai trecut Ţi-ar plăcea să ştii că eşti considerat nu mi-am dat, ci mi s-a dat. ● Te
la un nou stadiu de bătrâneţe? ● Da, un măscărici? ● Cum să nu. Bufonul sperie soroacele? ● Nicidecum. Viața,
de la etatea acută am trecut la vârsta regelui avea privilegiul de a se trage toată, e o înșiruire de sorociri. ● Te-
a treia cronică! ● Te consideri o de şireturi cu suveranul. La fel, ai simțit vreodată de prisos? ● Ș-acu,
fiinţă rece? ● Păi chiar sunt. La genialul Luchian îşi zicea şi chiar şi- prisosesc tinerilor frumoși și liberi,
propriu. Umblu în miez de vară cu a botezat autoportretul: un zugrav. ca orice expirat al istoriei care se
ciorapi de lână. Şi tot tremur de frig Măscăriciul e starea de modestie a repetă. ● Hai să schimbăm subiectul
ca Puiu Călinescu (Gerilă) în ecra- umoristului, cum zugravul este modul că pute și zgârâie auzul. Mai înjuri ...
nizarea lui Gopo după basmul Harap modest de a spune pictor. ● Crezi în alfabetic? ● Da, ’tu-ți anafura,
Alb al lui Creangă. ● Ce nu-ţi vine să democraţia totală? ● Nu cred nici în biserica, crucea și dumnezeii cui te-a
crezi c-ai păţit în copilărie? ● Că m-a cea parţială. Şi nu cred că există făcut. ● Cum crezi că e mai bine să fii
atacat un cocoş şi că m-a alergat un democraţie. Există normalitate în respectat: viu sau mort? ● În timpul
gâscan mai bine de un kilometru. ● limitele legii, scrisă şi nescrisă. ● respirațiilor regulamentare, pentru
Crezi c-ar fi fost mai bine cu Ponta Care crezi că e cea mai magnetică inspirațiile creatoare. ● Te-au marcat
preşedinte decât cu Iohannis? ● Nici invenţie a ultimilor ani? ● Facebook- personalitățile politice feminine? ●
pontificatul de acel tip nu ar fi fost ul, desigur! ● Ai tot marşat că între Da, Indira Gandhi, Benazir Bhutto,
bun, dar nici iohanniada de care am cei pe care i-ai condamna la moarte ar Golda Meir, Dolores Ibarruri, Mar-
avut parte n-a fost mai brează. ● Ce fi şi analfabeţii. Vrei să faci precizări? gareth Thacher și Elisabeta II a Rusi-
mai faci ca să pari şmecher? ● După ● Altele decât cele făcute de Alvin ei. ● Dar de la noi? ● N-am reușit să
ce mi-am pus iniţialele numelui în Toffler, care spunea că analfabet nu e depășim nivelul Donca Simo, Olga
oglindă, NR transformându-se în neapărat cel ce nu ştie să citească, ci Bangic, Emilia Irza, Mona Muscă,
majusculele ruseşti I şi, respectiv, Ia, acela care nu ştie să înţeleagă, nu Alina Mungiu, Monica Tatoiu. ●
am început să ... ortografiez cuvinte am. ● Ai omorî un om care nu Dacă speranța moare ultima, de ce
cu s pe dos, ca să atrag atenţia! ● înţelege ceea ce citeşte? ● Una: acela zici că trăim în țara deznădăjduiților?
Cine conduce în România? ● Acum, nu e om. Două: nu l-aş omorî, ci i-aş ● Politicienii noștri, mulți și medio-
adhocratica democraţie, cu pivotul ei cere să se sinucidă! ● Ce-ai făcut de cri, hrăpăreți și corupți, sunt de vină.
principal tehnocraţia bramburistică. Ziua Mondială a Zâmbetului? ● M-a Ei au înspăimântat, prin înșelarea aș-
● Mai ştii bancuri din copilărie? ● umflat râsul. Am făcut haz de necaz, teptărilor, pe bietul popor, făcându-l
Mai ştiu. Le ziceam culmi. ● Culmi?! desigur. ● Care crezi că e cea mai să adopte, pas cu pas, chipul și
● Da culmea răbdării era să numeri fructuoasă urare pe care o poţi face asemănarea condu-cătorilor. ● Crezi
firele de păr cu mănuşile de box, ori unui prieten? ● Să-i trăiască în necesitatea exis-tenței serviciilor
să stai pe-o plită încinsă până fierbe duşmanii ca să moară de necaz că-l secrete? ● Indiscutabil. După
apa ţinută în gură. Ori culmea cura- văd fericit! ● Spuneai cândva că te-ai moartea Securității si-multan cu
jului: să joci şah cu un ţigan fără să descoperit a fi cu sânge albastru. ● uciderea lui Ceaușescu a →

10
urmat o izbeliște informativă când în lectură nici atât. ● Care crezi că e cel frunze de nuc. Adică ... șampon natu-
România și-au făcut mendrele agen- mai nou și potrivit brand național? ● ral. ● Nu ți se pare că mai tot dialo-
turile străine. Atunci s-au pierdut Dorel! ● Crezi că România e stat de gul nostru „matusalemic” este critic și
multe: secrete, obiecte de patrimoniu, drept? ● Da, unul unde se face justiție negativ? ● Nu ți se pare că lumea în
valori istorice, „cuceriri ale științei și cu standard dublu: pentru hoți de care trăim și planeta pe care o
tehnicii”. SRI, care s-a născut din subzistență, cu celeritate și rigoare, locuim sunt la fel ca noi? ● Corect!
cenușa „odioasei”, a avut și mai are pentru corupți cu ștaif, cu amânări și Nu putem oglindi bine răul. Chit că
de lucru pentru a repara această gafă prescrieri. ● Chiar crezi că trăim într- reflexia este, în sine, o denaturare,
managerială post-comunistă. ● No- un ospiciu? ● Nu, supraviețuim într- ceva virtual, mincinos, iluzoriu. ●
roc cu americanii! ● Să știi că e și un un spital de nebuni. ● Ai fost coechi- Bravo. Ai preluat comanda. ● Am zis
noroc. Altfel își băgau nasul fel de fel pier în meciuri care nu ți-au plăcut. și eu, n-am dat cu parul. Ia spune, dar
de specialiști, prieteni, vecini astfel Ai jucat la ofsaid? ● Nu, în schimb fără să dai cu bâta în baltă, cine sunt
că acum am fi trăit într-o Românie am fost mai mereu faultat. ● Cunoști azi Iisus, Einstein, Freud și Marx. ●
Topless. ● Te consideri întreg la min- Azi şi întotdeauna careul de aşi evrei
te? ● Întreg, dar incomplet, c-am dat ai existenţei experimentale a Terrei.
în cea a copiilor. ● Mai ai nostalgia ● Acum e la modă şi la putere
clopoțeilor? ● Da, a celor legați la domnul Bancher, Bankerberg, ca să
gâtul cailor de Sântilie de vecinul înțelegi mai bine? ● Acest ... berg ...
Hoarnă sau al celor de la gleznele ● ... da, e un fel de „escu” evreiesc. ●
jucătorilor călușului oltean, necum a _____________________________________ Mai ți-amintești surâsul de polei
celor de la gâtul pisicii ori din coada politicieni de prim-plan intrați în colorat al copilăriei? ● Da, seamănă
șarpelui cu ... clopoței. ● Crezi că silentio stampa? ● Da. Valeriu Stoica cu zâmbetul de staniol al adulților
poți fi prieten cu oameni mai deștepți și Mona Muscă. ● Crezi în expresia bogați de azi. ● Care dintre „made
decât tine? ● Păi, toți prietenii mei „din moși strămoși”? ● Prefer „din in” ți-a marcat copilăria? ● Sdelano v
sunt mai deștepți ca mine. ● Îți place moși și babe”. ● Când devine un om SSSR și Made in China. ● Made in
urarea „Vă doresc o zi bună!” adre- comunist? ● A spus-o Malraux: când America sau France, nu? ● Astea îmi
sate de studente? ● Nu. Vreau să mi n-are unde se angaja și-i ghiorăiesc marchează bătrânețile și-mi distrug
se ureze, de fapt să mi se destăinuie: mațele! ● Înseamnă că tu ești sănătatea azi. Mai ales vestitele euri
„Vă doresc o noapte întreagă!” ● capitalist, fiindcă și după pensionare din... made in UE! ● Care dintre
Ha, da... Și nu ți-e frică? ● Ba da. ● te-ai angajat! ● Da, capitalist de liderii comuniști ți-au plăcut? ● Stalin
Mai plutești dimpreună cu țara? ● Da, stânga, dar nu extremist. ● Se face c-am fost ajutat să-l iubesc și Castro
sunt într-un tangaj periculos, adică justiția principială la noi? ● Da. Se că mi-a plăcut fără ajutor din afară.
politic vecin cu deriva. ● Mai cedezi merge pe principiul delațiunii, ● Ș-ai rămas fidel lui ... Fidel? ● Da.
locul în tramvai sau troleibuz? ● Da, turnătoriei și denunțului. ● Te crezi Mai ales că vreo 15 ani i s-a cântat
dar nu suport acele femei care, un ins vulenrabil? ● Ca orice prohodul dar el s-ancumetat să res-
imediat ce m-am așezat, bătrân și eu, venerabil. ● Ți-ar plăcea să locuiești pire încă ani buni. ● Dar Ceaușescu?
deh, vin lângă tine și așteaptă la graniță? ● Acum nu mai contează ● Ce e cu el? A fost cel mai bun șef
ostentativ să-ți faci datoria morală și frontiera. Poți muri sau poți trăi din de stat al României. ● Mai bun ca
să manifești culanța necesară. ● Cum pricina vecinătăților oriunde. E Ștefan, Mircea, Mihai, Vlad și alți
ți se pare tricolorul azi? ● Trei par- chestiune de minute! ● Care crezi că e voievozi iubiți de tine? ● Precizez: al
cele de mac, mușețel și miozotis. ● Ai cel mai puternic partid de la noi? ● României. ● Superior lui Cuza și
rămas cu mania asta a unei singure TVR! ● Cum?! ● Televiziunile! ● Ce Carol I. ● Mult superior. ● Mă rog.
litere. ● Dacă tu îi zici manie … ● ne-a adus America în primul rând? ● Dreptul tău la cuvânt și dreptul isto-
Cândva erai mândru că te asemui cu Sclipici și minciunele. ● Cum te mai riei la judecată. Ce e azi, de fapt, po-
Nichita în poezie și cu Preda în proză. simți la trei în cele trei camere? ● Ca- porul român? ● O corcitură. ● Crezi
● Da, mă asemuiam cu acești titani, ntr-o celulă compartimentată cu pe- că suntem expirați? ● Nu, condamnați
dar numai la aprehensiunile bahice. xal. ● Ce părere ai despre înmormân- la țigano-islamizare. ● Deci, de unde
Acum sunt original: nu mai beau tarea Anei lui Mihai I la Curtea de ne tragem? ● De nicăieri! ● Și unde
deloc. ● Ceaușescu era oltean, dar Argeș, dar într-o clădire ad-hoc? ● vom ajunge? ● Niciunde. ● Ciudat! ●
succesorul cum era? ● Un oltean din Am tot spus că un cetățean străin, Normal! ● Cum ar veni ne merităm
Scornicești a fost înlocuit cu un catolic, de rând n-avea ce să caute etichetările de ţigani împuţiţi, găozari,
dunărean din Oltenița. ● Cum te mai într-o necropolă regală. Acum deveseliști, moguleni, ungureni, căp-
simți, bântuit de beteșuguri și adaug: Ana de Bourbon n-avea ce şunari, iohaniști, foști fomiști, al-
suferind? ● Păi, dacă mă întrebași căta în incinta ce are-n ziduri, fie și cooliști și cioflingari? ● Ni le meri-
acum și aici, ca această stivă de legendar, pe Ana lui Manole. ● Ești tăm sau nu, etichetările, dar asta sun-
chiloți din care trag, zilnic, de la original în comportări? ● Ca un tem: ciocoflenderi din Carpați, robi,
bază, câte o pereche. Din stiva zilelor hamburger sau ca o shaorma la gust. cobai, exploatați, ce-am schimbat es-
ce mi-au mai rămas îmi închipui că ● Ai tăi n-au avut mătreață, iar tu tul cu vestul, iscălindu-ne cu deștul. ●
cineva trage câte una, așa cum fac eu aproape total chel, la o zi după spălat Ce versuri sumbre și ce rime strâmbe.
cu maieurile și chiloții din dressing. ● faci făină-n creștet. De ce? ● Chimia Știi un cuvânt al limbii valahe? ● Da:
La ce mai sunt buni scriitorii azi? ● este otravă pentru orice al vieții. Ai almanahe. ● Și-a limbii române de
La nimic. Nici cornete de semințe nu mei se spălau cu strânsura de apă de sud, din șesuri? ● Limba băsească
se mai fac din filele de carte, căci ploaie în care puneau buruieni și plină de succesuri. ● →

11
Mai ții minte cum i s-a spus la Inedite
România Mare? ● România... rotofeie
sau dodoloață. ● Nu ți se pare că țara
a cam făcut burtă? ● Nu, dar văd că-s
(1935-2016)
mulți care-o vor din nou... suplă,
exact când ar trebui să urlăm de
bucurie că se-apropie centenarul
Unităţii. ● Știam că nu iubești ar-
menii. ● Din pricina vicelui vulgar
Voganian, miruit în conducere la Dansez cu poezia de şaizeci de
USR, dar judecând după prietenia de ani. De la Homer la Evtuşenko, de la
breaslă cu Paul Grigoiu, deloc! E Cârlova la Emil Brumaru am iubit
drept, bietul și vrednicul de laudă zeci şi sute de poeţi. Pe unii i-am Balada bătrânului arbore
Zambaccian, din pricină că e nume iubit până la suferinţă. Dar nici unul
de stradă a compromișilor corupți și nu a fost şi nu este spirit al meu Plouă încet şi apele curg
învârtiți, mi-a devenit, și el,... indezi- tutelar. Nici unul un mi-a servit şi nu Peste mantaua de clorofilă
rabil. ● Tot critici existența unei îmi serveşte de model. Ce poate fi A bătrânului arbore. Zace
academii de securitate care reunește model în artă? Punctul de la care În ghindă zeul copil
specialiși din Apărare, Interne, In- pleacă imitaţia. Şi – mult mai rar – Fătul izvoditor de vrajă
telligence și Educație. De ce? ● interpretarea. Asociez ideea de model E gata
Fiindcă eu nu-i sunt membru, deși cu fiinţa aceea sublimă sau tembelă Să sară din încremenirea
inițiatorul Gh. Toma, prorector la pe care pictorul o pune să stea seminţei
ANIMV, m-a dus cu vorba că-s prin- încremenită pe un piedestal pentru a-i Până la sărutarea fotonică
tre fondatori, dar tot el m-a înlocuit reproduce poziţia, musculatura, A soarelui tânăr
cu un potențat nou, venit, după ple- atitudinea şi – dacă are ceva talent – Abia răsărit
carea ca ambasador în SUA, a șefului expresia. Cu asta se cam epuizează
SRI, care era președinte din onoare. oferta “modelului”. Cu un poet, cu un Şi cântece mici neauzite de om
● Și ce crezi că e de făcut? ● Ceea ce artist e altceva. El este – în cazurile Sună în ramuri
se întâmplă azi, în România bolnavă, fericite - hrană a spiritului tău. În coaja copacului sună
e manifestarea metastazelor unei ma- Un mare sfetnic al literaturii ro- În cercurile concentrice care-l
ladii maligne incurabile. Nici metoda mâne de azi îi îndemna pe tinerii blindează
Târgoviște, procedeul ceaușist nu mai poeţi: “Scrieţi ca americanii! Scrieţi Înfăşurându-i fiinţa abstractă
poate da roade, într-o țară care nu ne ca americanii!” Când am auzit gugu- Ea însăşi mereu cântătoare
mai aparține, în care poporul se ma- mănia mi s-au încleştat fălcile. Am A nobleţei smerite
nifestă haotic, iar liderii – brambura. îngheţat. Mi s-a tăiat respiraţia. Adică
● Ți-a plăcut gluma cu porcii? ● Aia cum? Adică unde vrem să ajungem? O dulce litanie
potrivit căreia, din pricină că Europa Unde ar putea ajunge tinerii poeţi ro-
a interzis sacrificarea groșteilor după mâni cuibăriţi ca păduchii sub penajul Şi misterele vechi se adună la
metoda tradițională și fiindcă româ- de aripă al marilor vulturi americani? sfat
nii refuză să-i asomeze, aceștia s-au M-aş fi aşteptat să-i indemne a citi Cântă neauzite aşteptării
înmulțit și s-au ascuns prin instituțiile poezia americană, însă şi rusă, fecunde
puterilor separate? ● Aha, văd că ești franceză, germană, greacă… Aceste Ploii îi cântă şi nopţii şi zilei şi
la curent. Mai trebuie un scaun, literaturi trebuie citite cu foame, cu astrului tânăr
electric, desigur, pentru prostiile pe nesaţ. De la Delacroix păstrez o Trezit cu uimire din adormirea
care le spui. ● Eu nu pot muri electro- definiţie care îmi place enorm şi o ţin zenitului
prăjit, fiindcă am împământare: sunt la mare cinste. El spunea că un leu Până când crapă liniştea mută
țăran, fiu al gliei, statuie de humă. ● înseamnă zece mii de berbeci A seminţei
Ce crezi că sunt preoții de azi? ● asimilaţi. Marii poeţi ai lumii cu care
Majoritatea geambași de suflete. De- avem şansa de a fi contemporani Şi pruncul vegetal sare
aia se și clatină catedrala ortodoxiei, trebuie foarte bine ronţăiţi. Tinerii (şi Înaintea soarelui viguros
chiar din inima ei greacă. ● Ce crezi nu numai ei!) să-i fărâme în măsele, Şi odată cu pruncul acela sare
că e dracul, întruchipat ca animal co- să-i bage în stomacurile lor lacome, Din achena pleznită colos
pitat, cornut și... codos? ● O poveste în malaxoarele pântecelor, să-i atace Însuşi imensitatea arbor numită
cu cap și coadă la fel ca a ursului cu cu toţi acizii gastro-intestinali, să-i Sare până dincolo de vârstele
bot și fără coadă, păcălit de vulpea transforme în lipide, glucide, sale
neroadă, care fură oare din ogradă. proteine, în calorii! Leul lui Delacroix Acoperind orizontul
● De ce-ți bați joc de text de parc-ai mânca zece mii de berbeci dar nu
mirosea a oaie. Nici leii poeţilor Şi vine
juca, la fel ca ieri, într-o... brigadă? ● Să mai trăiască o dată
E o continuare a ticului cu care români nu trebuie să pută a oaie
americană, ci a junglă. Încă o dată
dialoghez în rime, cu nepotul Luca, în Până în vecii vecilor
încercarea de a-l infesta cu microbul Să aibă originalitatea şi măreţia
maiestoasă a fiarei. Aşa!
... poezitei.

12
Îmbătat de gloria imperiului
roman, se uita cu milă la statele
moderne şi le numea <prefecturi>.
Obişnuim, adeseori, să-ntoarcem Era, cum se vede, imperialist roman
privirea spre trecut, convinşi fiind că şi nu visa decât restabilirea vechii
acolo vom găsi hrană spirituală, care Dacii <de la Tisa pân-la Nistru>, ceea
să ne revigoreze. Şi astfel avem a ne ce s-a întâmplat la opt ani numai de la
aminti de un lingvist de marcă a pe- moartea lui (care a fost la 1921).
rioadei interbelice, un exigent profe- Dar pe lângă învăţătura pe care
sor (în primul rând cu sine însuşi), un am putut-o lua de la tatăl meu, ceea
subtil analist şi comparatist în spaţiul ce m-a făcut să încep acest dicţionar a
Limbii Române. E vorba de August fost moştenirea sufletească pe care
Scriban, covurluian, prin origine (s-a mi-a transmis-o el: Iubirea fanatică de
născut la Galaţi, la 12 noiembrie limba românească, înclinarea spre
1872), dar a profesat, cu succes şi studiul limbilor străine şi voinţa
recunoaştere, în Şcoala Ieşeană. Pri- irezistibilă de a da patriei o lucrare pe
vind retrospectiv, ce aflăm? Licenţiat care eu o cred folositoare.
în Litere şi Filosofie la Universitatea ______________________________
Convins de aceasta, am avut
din Bucureşti, în 1897, cu lucrarea Buzău, unde eram profesor3.
răbdarea de a şedea ţintuit la masa de
Alfabetul chirilic la români. A do- Nimic nu m-ar fi putut abate
lucru vreo 20 de ani, şi anume: în 10
bândit doctoratul în 1903, la Univer- de la această hotărâre. Eram, dacă mi-
e permis să compar cele mici cu cele ani (cât asediul Troei!) am terminat
sitatea din Halle-Germania. Experien- dicţionarul (28 Decembrie stil nou
mari, aşa cum zice Lucreţiu despre
ţa sa la catedră, de peste patru dece- 1913); apoi l-am reluat de la început
nii, s-a concretizat în mai multe stud- Epicur: <pe care nici templele zeilor,
şi l-am revizuit până la cuvântul post,
nici fulgerele, nici bubuitul amenin-
ii: Etimologii (Iaşi, Institutul de Arte la care ajunsesem în noaptea decla-
ţător al cerului nu l-a intimidat, ci cu
Grafice N.V.Ştefăniu, 1911, 14 p.), rării mobilizării noastre (15/28 august
atât mai mult l-a îndârjit înveşmân-
Ortografia românească (Iaşi, Editura 1916). Atunci, cu gradul de căpitan,
Ionescu, 1912, 40 p.) – cu o apre- tatul curaj ca să dorească cel dintâi să
am plecat la regimentul meu (al 5-lea
sfărâme strâmta îngrăditură a
ciabilă cronică, semnată de profesorul de călăraşi), cu care, pe valea Buză-
naturii>.
universitar Édouard Bourciez, în ului, am intrat în Transilvania, iar du-
„Revue Critique”, precum şi alte Am citat acest pasaj nu ca să mă
pă demobilizarea mea (1 aprilie
texte, publicate în „Revista idealistă” laud singur comparându-mă cu cei
1918), am năpădit din nou pe dicţio-
sau „Arhiva” din Iaşi. mari, ci pentru ca cei ce vor veni după
nar terminând revizuirea şi scormo-
Numele lui August Scriban se mine să se umple de acelaşi curaj şi
nind cu deliciu originile cuvintelor ră-
pronunţă cu un plus de veneraţie – în să ia aceiaşi nestrămutată hotărâre de
mase nedescoperite, ceea ce am conti-
a lucra în folosul patriei şi al
primul şi în primul rând – pentru o- nuat a face până în ultimul timp. A-
omenirii.
pera sa de o viaţă, Dicţionarul limbii fară de asta, am mai intercalat în el o
Ca să fi putut lua asemenea
româneşti1. Pentru a înţelege paşii pe mare mulţime de cuvinte de prin cărţi,
hotărâre, trebuia ca inima mea să fi
care i-a parcurs autorul în finalizarea de prin locurile cutreierate de mine.
fost pregătită în această direcţiune.
muncii sale, merită să spicuim din În noiembrie 1913, apropiindu-
partea introductivă a impozantei sale Acela care mi-a pregătit-o a fost tatăl
mă de sfârşitul dicţionarului (nerevi-
lucrări: Precuvântare. Originea dicţi- meu4, fost elev al Seminarului din
zuit), am anunţat lui Iacob Negruzzi
onarului. „Acest dicţionar e rezultatul Socola şi al Academiei Mihăilene din
Iaşi, doctor în drept din Torino, că-l pun la dispoziţiunea Academiei
impresiunii pe care mi-a produs-o dacă vrea să-l publice. Deşi i-am scris
dicţionarul lui Larousse (Petit magistrat, apoi avocat şi profesor de
o scrisoare personală, el a pus un
Larousse illustré) 1 şi a lui Gazier2, de istorie şi economie politică la şcoala
funcţionar al Academiei să-mi răs-
comercială din Galaţi. Ştiind latina şi
când eram elev al liceului din Galaţi. pundă oficial (nr. 2310, din 3 de-
Tot contemplând şi admirând greceasca veche, vorbind curent ita-
cembrie 1913) că Academia n-are
aceste dicţionare, mi-am zis că liana, franceza şi grecească nouă,
bani şi că <cel mai natural lucru ar fi
trebuie să aibă şi Românii unul ştiind puţin şi germana şi ruseasca,
să mă adresez ministerului Instruc-
simţea o mare plăcere să scor-
asemenea, şi aşa, îndată ce am fost în ţiunii>.
monească prin dicţionare şi să
stare şi am avut linişte, am început să N-am mai insistat şi m-am a-dresat
lucrez, ceea ce s-a întâmplat abia în descopere etimologii (de la el ştiu
ministerului Instrucţiunii, în mai
seara de 28 decembrie, după stil nou originea grecescului chichion). Dar
1914. Ministrul, prin Casa Şcoa-lelor,
(15, după stil vechi) a anului 1903, pe era influenţat de curentul latinist şi
nu-i plăcea să derive decât din latină, a numit ca recenzent pe Ion Nădejde,
strada Salvării (actuala Căpitan care a primit însărcinarea cu adresa
[Petre?] Şerdinescu), 7, a oraşului italiană sau grecească, iar pentru ceea
nr. 25146, din 7 iunie 1914 şi a
ce nu era greco-latin n-avea decât
răspuns la 17 mai 1915, încheind că
1
dispreţ (…).
Pierre Larousse (1817-1875) – gramatician, <lucrarea mea e de foarte mare va-
pedagog, lexicograf şi editor francez. Le Petit
3
loare şi că tipărirea ei n-ar trebui să
Larousse illustré (1905), de Claude Augé Câtă meticulorizate în datarea tuturor întârzie prea mult>.
2 evenimentelor!
Augustin Gazier (1844-1922) – istoric. După ce mai trecu un an, Casa →
4
Autorul se referă la Nouveau dictionnaire Romulus Scriban (1838 – 1912), avocat,
classique illustré (1888) profesor, publicist, poet
LIVIA CIUPERCĂ

13
Şcoalelor, cu adresa nr. 18556-F, din figuri reprezentative ale timpului: La-
18 iunie 1916, îmi răspunse scurt şi zăr Şăineanu, Frédéric Damé, Hei-
cuprinzător că <nu poate întreprinde mann Tiktin, Alexandru Cihac, Pierre
publicarea, deoarece nu dispune de Larousse, B.P.Haşdeu, Alexandru
fonduri>! (…). Lambrior, Moses Gaster, Alexandru
Astfel, au trecut peste doi ani, pe Philippide, Gustav Weigand (părin-
când hârtia şi tiparul n-ar fi costat tele dialectologiei moderne), Ovid
decât vreo 20-30.000 de lei. Dar Densuşianu, I.A.Candrea, Sextil Puş-
oricât ar fi costat, statul trebuia să cariu, George Pascu, Vasile Bogrea.
scoată banii necesari, căci era pentru După multe căutări, aprecieri şi
cultura naţională, era o armă de luptă! refuzuri, va reuşi, într-un târziu, să
Ca să se vadă cât de mult am ţinut vadă manuscrisul în tipografie. A fost
să termin acest dicţionar, citesc acest o mare „uşurare” şi o uriaşă
fapt: satisfacţie. Binemeritată. S-au
După ce [Alex.] Philipide refuzase confirmat aprecierile formulate de
a mai lucra la dicţionar, iar Ovid filologul francez Édouard Bourciez6,
Densuşianu refuzase şi el, Academia care, în recenzia la broşura lui August ______________________________
se adresase lui Sextil Puşcariu. Dar Scriban, Ortografia românească, Ce dovedeşte aceasta?
mai era loc şi pentru alţii la asemenea avea convingerea că „prin felul lui de August Scriban nu a fost doar un
lucrare gigantică. În ianuarie 1904, a vedea – va sfârşi, fără îndoială, perseverent cercetător, ci un patriot,
[Grigore] Tocilescu, venind să ţie o învingând”. Şi a învins! un om cu dragoste neţărmurită faţă de
conferinţă la Buzău, unde mă aflam Important mesajul autorului care îşi neam, limbă şi ţară. De aceea – şi noi,
eu atunci, profesorii liceului i-au ofe- dăruieşte munca de un număr de ani cei de astăzi, se cuvine să ne amintim
rit, la cercul didactic, un ospăţ care s- importanţi din viaţa sa fiecărui Ro- măcar, dacă nu întreprindem ceva
a prelungit până la 4 dimineaţa, când mân care doreşte să se cultive şi să concret, de cei care – în urmă cu un
el a plecat la Bucureşti. Eu, care a- conştientizeze valoarea limbii noas- secol – s-au jertfit cu arma-n mână
tunci ajunsesem la litera B, i-am a- tre. Şi, pe drept cuvânt, acest dicţi- pentru Unirea cea Mare.
dus manuscrisul şi i l-am arătat. Sur- onar „nu este numai un instrument de Şi continuă autorul: „Doresc ca ro-
prins de această descoperire, Toci- cultură naţională şi de dezvoltare a mânimea nemuritoare să aibă această
lescu, care tocmai căuta lucrători pen- conştiinţei naţionale, ci şi o armă de carte ca o oglindă în care să se uite şi
tru dicţionarul Academiei, îmi pro- propagandă pentru răspândirea limbii să rămână uimită când va vedea ce
puse să lucrez la dicţionar. şi culturii româneşti”7 ! frumoasă e şi ca o evanghelie pe care,
Totuşi, am refuzat zâmbind, propu- Un ţel nobil. Dicţionarul lui August cu ochii lăcrimaţi de bucurie, i-o tri-
nerea lui Tocilescu, cu aceste vorbe: Scriban a străbătut şi străbate timpul mite un modest apostol şi un înverşu-
<După cum nu există intelectual Ro- de studiu al atâtor generaţii de elevi, nat străjer al limbii româneşti”.
mân care să nu-şi aibă Larousse-ul lui studenţi şi profesori, de aproape opt Dacă am fi şi noi doar pe un sfert
pe masă, tot aşa vreau să nu existe in- decenii, încontinuu. Şi chiar dacă e- un astfel de „modest apostol”, şi-un
telectual Român care să nu-şi aibă xistă un DEX al prezentului, refugiul, „înverşunat străjer al limbii româ-
Scribanul lui pe masă! De aceea, iată întru confirmarea unor detalii anume, neşti”, cât şi câte s-ar putea schimba,
că termin dicţionarul meu, apoi vom ne determină să ne refugiem şi spre în bine, într-această ţară ciuntită şi
vedea!> (Vorba lui Carp, la 1907: dicţionarul lui August Scriban. Cu răvăşită de neprieteni!
<Mai întâi represiune, apoi vom speranţă. Dicţionarul lui August Scriban
aviza!>). Visul său s-a conturat, cu priso- străbate onorant Timpul. Iar cei care
Toţi profesorii au rămas uimiţi de sinţă. Scria în prefaţa dicţionarului doresc să asculte şoapta molcomă şi
indiferenţa cu care am rămas său: „Dorinţa mea e ca acest dicţionar concentrată a cercetătorului, e invitat
neclintit. Nimic nu m-ar fi putut abate să pătrundă până în ultimul sat să parcurgă „stradela Manolescu” şi
din drumul meu drept, la capătul românesc, adică de la Tisa până Iaşi, cartierul Păcurari – şi, oprindu-
căruia vedeam scăpărând fulgerul dincolo de Nistru, până la Bug sau se în dreptul unei căsuţe de la nr. 4, în
victoriei”5. chiar până aproape de Nipru (căci şi mod cert va retrăi, posibil, o frântură
August Scriban explică apoi „mo- acolo-s Români!), până-n Serbia, din stările psihice din vara anului
dul cum a lucrat” la acest dicţionar. A până-n Bulgaria şi-n toată peninsula 1928, când autorul migălea atât la
fost o muncă ordonată, insistentă, Balcanică, până-n Istria şi chiar până împodobirea vastei lucrări, cât şi la
captivantă şi cuceritoare – încă din la Românii din America”. conturarea prefeţei explicative8.
studenţie. În explicarea fiecărui cu- Profesorul August Scriban odih-
vânt s-a slujit atât de formele desco- neşte, întru vecie (din 2 august 1950),
perite în graiul popular, cât şi prin 6
Édouard Bourciez (1854-1946) – la acel alături de un alt înaintaş al său,
preluarea din vastele lucrări de spe- timp, profesor la Universitatea din Bordeaux. profesorul August Scriban (1836 –
cialitate şi dicţionare, semnate de În recenzia publicată în „Revue Critique” 1892), în Cimitirul „Eternitatea” din
(Paris, 1912, 75), conchidea: „Tot ceea ce va Iaşi, Parcela 7/I, rândul 1, locul 2, în
putea uşura apropierea de această limbă aşa de
5
August Scriban – Dicţionarul limbii româ- interesantă în sine, dar uneori cam vecinătatea lui Grigore Cobălcescu şi
neşti. Etimologii,înţelesuri simple, citaţiuni, ar- deconcertantă, va fi binevenit. Dl. Scriban are Gheorghe Ghibănescu.
haisme, neologisme, provincialisme, Iaşi, de partea lui logica, şi felul lui de a vedea va
Institutul de Arte Grafice „Presa Bună”, 1939, sfârşi, fără îndoială, învingând”.
7 8
1448 p. August Scriban, op.cit., p. 16 August Scriban, op. cit., p. 13-18

14
voce mai tare, mai unită? Uitați-vă la
ungurii noștri! Vorbesc aceeași limbă,
știu ce vor! Acum, văd, se cere intra-
rea post-mortem a lui Covalciuc, în
Academia Română! Dar omul ăsta o
In memoriam merita în timpul vieții lui (dacă zecile,
jde-miile de asociații patriotice din
Din pricină că nu pot fi prezent, Cernăuți ar fi adresat o petiție comu-
mâine, la înmormântarea marelui et- nă... și... de preferat în timpul vieții
nograf, sriitor, publicist Dumitru Co- omului, nu credeți!?) Acum, la ce-i
valciuc... îi voi dedica aceste câteva ajută!? Să vă tot dați voi, urmașii -
gânduri sincere, dar... neconvențio- culturali ai intelectualului mort – im-
nale. Chiar dacă, aparent, neconforme portanți! Rușine! Vreți Academie!?
cu stilul oficial... Eu unul, auzisem de _____________________________ Trebuia să-l fi iubit, respectat, promo-
el de prin anii 1990/1991. De unde? tor... Revin... L-am întâlnit, la Centrul vat pe Dumitru Covalciuc cât era în
Un fel de ”văr de-a doua” de al tatălui Cultural... ”în carne și oase” pe Du- viață!
meu – mă refer la rapsodul popular mitru, acum vreo 2 ani. Mi-a plăcut P.S. 2. Dumnezeu să-l ierte pe
Traian Straton, cântăreț popular din prima. Am discutat mult – despre Covalciuc! Voi, acolo, românașii de
cunoscut la suceava... și chiar fost, Traian Straton, evident, în principal la la Cernăuți, oare cât vă veți mai...
cândva, înainte de ’89... director al era Straton-ul lui preferat, - pentru vorba aia.... pe la spate!?
Ansamblului Profesionist ”Ciprian mine era doar o plăcută amintire acest P.S. 3. Cer scuze! Dar cât veți fi
Porumbescu” din Suceava... venea de om, Traian - și l-am înțeles... Apoi, acolo, la Cernăuți... 5-6 capete
vreo 2-3 ori pe an la mine.., la Direc- ne-am mai văzut/vorbit de vreo 2 ori, ”deștepte”, care nu sunteți în stare să
ția Silvică... unde lucram și lucrez și dar tot în contextul Centrului Cultu- vă fierbeți mămăliga în același
azi... în acei ”romantici” ani ’90-’92... ral. La ultima întâlnire a noastră – tot ceaun.... comun... nu cred că veți
și-mi cerea, politicos... cărți româ- în contextul ”mașinii cu poeți” desfă- izbuti ceva... Iertare! Este, de altfel -
nești... eventual agende, calendare... șurată acolo, acum vreo lună, am stat perfect românesc... Divizare... Nu
oricum, în genere... tipărituri româ- la două țigări în fața Centrului, el știu de ce mă -mai – mir...?
nești. ”Le duc lui Covalciuc!”... îmi refuzând să intre înăuntru, mie mi s-a STRATON CEZAR
șoptea, cumva, complice... nea Traian părut ciudat, nefiresc, și așa mi se pa-
Straton... Traian era vechi prieten de re și acum, după moartea lui! Mi s-a
familie cu Covalciuc... Se vedeau părut, cumva, nepoliticos din partea
des... Traian dormea la el acasă, erau lui Dumitru. În fond,eu, Cezar, pre-
amici... Vreau să zic că ori de câte ori zentam o carte a mea. Dar el ”avea ce
Traian Straton – mort și el de mulți avea” cu Tărâțanu. Dar asta era treaba
ani – se întorcea la Suceava... îmi lor, nu era a mea, ca musafir. Eu
dăruia exemplarul tocmai ieșit din l-am ”îmbiat” - diplomatic - cu un
tiparniță a ”Tării Fagilor”... Almanah pahar de afinată, numai să intre! A În ziua de 23 decembrie 2017,
deștept... care mă îmbia la lectură și refuzat elegant – dar categoric!. A Dumnezeu l-a luat dintre noi pe
gândire... deoarece era structurat inte- ieșit și Tărâțanu și l-a invitat în casă. Profesorul Dumitru Covalciuc din
ligent, pe „căprării”... academic, a- Același refuz.. (”nu am timp, tre să Cernăuți, care peste câteva zile urma
proape... fără excese ”patriotarde”. plec acasă”). Am mai fumat, poves- să împlinească 71 de ani. Un Mare
Am auzit că el încă apare... eu nu-l tind împreună – despre originea Om, un Mare caracter, un Mare
am (ce păcat – să nu zic rușine! - că numelui ”Straton” .... 2 țigări, afară Istoric, un Mare Naționalist Român,
acest excelent volum apare prin aju- (avea, el.. chef de povești, simțeam!) un Mare Prieten, care nu și-a trădat
torul transilvănenilor... și nu al suce- – era cam acum o lună! - apoi a ple- niciodată conaționalii din Nordul Bu-
venilor!). Revin: în atare circumstanțe cat. Și acum am aflat că a murit... covinei. Cu plecarea din mijlocul nos-
amintite, îmi doream să cunosc, di- chiar nu știu ce aș putea spune eu, un tru, comunitatea românească din re-
rect, omul Dumitru Covalciuc. Mi sucevean onest, la toată problema giunea Cernăuți și nu numai a pierdut
s-a întâmplat la una dintre acțiunile asta... o mare personalitate.
”mașinii cu poeți” - eu cred - e o P.S. Dar, cu toată cinstea și Dumitru Covalciuc s-a născut la
paranteză, doar - că ”mașina” asta... e respectul pentru toți românii adevărați 2 ianuarie (26 decembrie) 1947 în
singura reală, privată... faină dintre care țineți fiecare, acolo, ”Tricolorul” satul Oprișeni, raionul Hliboca. După
Suceava și Cernăuți , de vreme ce nu sus... Uniți-vă, fraților! Pe mine, ca terminarea școlii din sat, absolvă Fa-
se bagă – măcar cu niscai bani de bucovinean, mă doare că fiecare din- cultatea de limbi străine a Universi-
benzină... niciun organism oficial... tre voi vrea să fie ”șef”... șefuț... șef- tății de Stat din Cernăuți, specialitatea
Bine că nu se bagă, politrucii... Altfel, uleț... țineți la investitura de – ”bu- limba franceză. Apoi, se dedică stu-
mașina cu poeți (o datorăm Ginei covinean primordial”. Titular. Sunt dierii istoriei Bucovinei și valorifi-
Puică și lui Vasile Tărâțanu... cha- nu știu câte asociații, - oricum, prea cării tezaurului folcloric al ținutului
peau pentru cei doi!)... altfel mașina multe! –fundații românești. De ce nu natal. Prin anii ’70, adună texte fol-
asta romantică și pur prietenească ar vă întâlniți între voi... dizolvând sub clorice din diferite sate bucovinene și
fi rămas în pană... dacă ne-ar fi ”în- numele ”Arboroasa”... toate micile le păstrează până când apare →
fiat” vreun organ, vreun administra- voastre orgolii... Ca, uniți, să aveți o Pr.dr. GH. NICOLAE ŞINCAN

15
posibilitatea de a le edita în volume iată că în timp ce vorbeau, Iisus În-
aparte sau colective. Din 1969, este suşi li se alătură şi merge cu ei şi le
crainic la Postul de Radio Cernăuți și ascultă necazul. Li se alătură cu dra-
redactor la ziarul Zorile Bucovinei. goste şi le tălmăceşte Scripturile: “Nu
În anul 1972, sub pretext că se sus- trebuia oare Hristos să pătimească
trage serviciului militar, a fost desti- toate acestea şi aşa să intre în slava
tuit, dus departe de locurile natale și Sa?”
închis într-un lagăr de psihiatrie din În timp ce ucenicii ascultau cu
orașul Baku. În 1989, a înființat So- interes şi pasiune, iar Domnul Hristos
cietatea de Cultură Românească „Mi- le vorbea şi le tâlcuia Scripturile
hai Eminescu”, un an mai târziu în- (Luca 24, 32), iată că ajung în locul
ființează și conduce Societatea Cul- unde trebuiau să părăsească drumul
turală „Arboroasa”, iar din 1992, In- principal şi să se îndrepte spre E-
stitutul Obștesc de Istorie, Restituiri maus. Mântuitorul se prefăcu a merge
Literare și Folclorice „Dimitrie On- mai departe, spre a le da lor ocazia să-
ciul”, Cernăuți. L invite, să-L roage, să rămână cu ei. ______________________________
Dumitru Covalciuc, publică ver- Iisus cedează la insistenţele ucenicilor supraveţuitori, aceştia au găsit-o pe
suri, schițe, povestiri, traduceri și stu- şi acceptă invitaţia, bucurându-se că fetiţă în viaţă, pentru că aceasta a fost
dii despre viața culturală a Bucovinei. dumnezeieştile Sale cuvinte nu au singura care a îmbrăţişat cu putere o
După 1990 și-a consacrat o mare căzut în pământ bătătorit, între spini bucată de lemn, care a ţinut-o la su-
parte din timp scriind și publicând şi pietre, ci au căzut în pământ bun, prafaţă". E foarte bine ca în ziua ne-
documente privind istoria tragică a gata să rodească. Intră şi ia cina cazului să ne sprijinim unii pe alţii,
românilor din nordul ocupat al împreună cu ei. Cleopa şi tovarăşul dar cel mai important e ca toţi împre-
Bucovinei. lui au împărţit cu El mâncarea lor şi ună să ne sprijinim pe Dumnezeu.
Meritul lui Dumitru Covalciuc e adăpostul de deasupra capului. La Am avut plăcerea să-l cunosc pe
incontestabil la aflarea mormântului “frângerea pâinii”, Iisus li se descope- inimosul publicist şi scriitor Dumitru
lui Iancu Flondor de la Maidanul ră, şi în sufletul celor doi ucenici se Covalciuc, prin mijlocirea unor
Storojinețului, inițierea organizării destramă noaptea cenuşie a descura- intelectuali târgmureșeni - Rodica
pelerinajelor la Stejarul lui Ștefan cel jării, li se deschid ochii şi-l recunosc Puia, Carol Puia, Dimitrie Poptămaș
Mare din Codrii Cosminului, instala- pe Cel Înviat din morţi. și Nicolae Băciuț. Alături de aceștia
rea primei Cruci-monument pe gropi- În pelerinajul nostru pământesc, și de alții la fel de buni ca și ei, am
le comune de la Fântâna Albă, unde când suntem trişti sau încurcaţi, când participat în multe rânduri, la
au fost împușcați mii de români (mo- ne vedem năruite speranţele sau când Cernăuți, prin Bucovina, în minunata
nument ridicat prin efortul și jertfa nu ştim ce să credem, însuşi Hristos comunitate românească creștină, la
membrilor Uniunii ”Vatra Româ- Domnul vrea să ne devină tovarăş de multe manifestări culturale, patriotice
nească” din Târgu Mureș - moment la drum. Iar seara, când ziua aproape a și spirituale. Am fost prezent și la
care a participat, alături de mulți alții trecut, şi când se lasă umbrele, El numeroase lansări ale almanahului
și semnatarul acestor rânduri). A scris vrea să stea cu noi la masă şi să ne cultural ”Țara fagilor”, al Societății
romanele „Revolta” și „Tinerețea lui cuprindă în calda lumină a prezenţei Culturale "Arboroasa" din Cernăuți,
Doxachi Hurmuzachi”. Acestea sunt Sale dătătoare de viaţă. Singurătatea realizat de Dumitru Covalciuc, îngri-
doar câteva crâmpeie din bogata şi îndoiala noastră au nevoie de o jit și tipărit sub auspiciile Fundației
activitate literară și culturală a lui prezenţă care să ne ferească de veni- Culturale "Vasile Netea", din Târgu-
Dumitru Covalciuc. rea nopţii din noi, şi de aceea, ca şi Mures (președinte, Dimitrie Poptămaş
Astăzi, Dumitru Covalciuc ne-a ucenicii din Emaus, îi cerem Mân- și coordonat de Dimitrie Poptamaş).
părăsit, după o scurtă dar grea sufe- tuitorului: "Rămâi cu noi că este spre M-a legat de Dumitru o prietenie
rinţă și aceasta este o ştire tristă şi seară şi s-a plecat ziua. " (Lc 24, 29). frumoasă, iar prieteniile devin fru-
gravă, care ar trebui să dea de gândit "Se povesteşte că în timpul unei moase după ani, întrucât sunt ca vi-
multora, şi mai ales celor care se cred furtuni năpraznice care s-a năpustit nul, maturizează relația, iar oamenii
începutul şi sfârşitul lumii acesteia pe asupra unui vapor, acesta s-a scufun- ajung să se cunoască între ei. Pentru
care o vizităm temporar, pentru a o dat. În timpul naufragiului, aproape lucrul acesta, cu deosebire astăzi,
părăsi definitiv, la primul semn al toţi pasagerii s-au înecat. O mamă când drumurile noastre se despart
Divinităţii. care era pe vas împreuna cu toţi copiii pentru o vreme, îi mulțumesc lui
Pentru a ne întări în suportarea ei, şase băieţi şi o fată, înainte de a Dumnezeu.
despărţirii de cel drag, vă propun să-i ajunge în valuri, le-a spus tuturor să Frate Dumitru, Prieten drag, te
însoţim pe Luca şi Cleopa, ucenicii se agaţe fiecare de ceva şi să se ţină rugăm să ne ierți pentru toate nepu-
Mântuitorului Hristos, pe drumul ce cât mai strâns. Baieţii, erau bărbaţi în tințele noastre, iar în clipele acestea
duce la Emaus. Călătoria lor e istori- toată firea, dar fetiţa era firavă, timidă de mare durere, pentru întreaga fa-
sită de evanghelistul Luca şi e relatată şi aproape paralizată de frică. Când milie și pentru toţi cei care te-au cu-
aşa de natural încât impresionează însă furtuna şi valurile mari au înce- noscut și preţuit, îl rog pe Bunul
profund. Cei doi ucenici părăseau în put să rupă bucăţi din vapor, băieţii Dumnezeu să-ți aşeze sufletul împre-
grabă Ierusalimul, oraşul în care au au dispărut în adânc, unul câte unul, ună cu drepţii lui Dumnezeu. Iar la
trăit atâta dezamăgire în ultimele zile, pentru că s-au prins de... nimic. Când despărțire, îngăduie-mi să cânt
sperând să mai uite de durerea lor. Şi însă salvamarii au venit să-i caute pe ”Veşnica pomenire” !

16
Să ne mai (re)amintim de… succinte, în biografia lui, aşadar, nu
există momente sau situaţii pe care le-
am putea categorisi ca fiind… speciale,
că, de spectaculos nici n-are rost să
În sufletul meu nu există nici cea pomenim, fie şi în treacăt.
mai mică îndoială: Cornel Regman a Dar să vedem de unde a pornit
fost unul dintre cei mai importanţi totul: Cornel Regman, fiul lui Ioan şi al
comentatori şi critici literari de după cel Victoriei Regman, s-a născut în
de-al doilea război mondial, lucru localitatea Daneş, judeţul Mureş, la 28
datorat în mare măsură, inconfundabi- noiembrie 1919 şi a decedat la 14 iulie
lului său stil în construcţia şi desfăşu- ________________________________ 1999 în Bucureşti, la vârsta de nici 80
rarea textului. analist care „nu iartă şi nu tace”, un de ani împliniţi. Aşa cum aminteam
…Imediat după începuturile sale comentator care, şi o spun cu tot ceva mai înainte, urmărind datele sale
de critic literar la revista constănţeană regretul, nu a făcut prozeliţi în biografice, nu vom găsi nimic
Tomis, s-a putut constata ineditul domeniu, pentru că, nu-i aşa?, critica spectaculos, ci, eventual interesant,
exprimării la Cornel Regman, fiindcă a literară este o îndeletnicire sobră, dacă urmărim peregrinările sale de la
fost atât de personal, încât trebuie serioasă şi nu se pretează la acest fel de Daneş, la Constanţa, via Cluj-Sibiu-
neapărat să-l considerăm, cu foarte a vorbi despre opera literară, chiar dacă Bucureşti, ar avea ceva nuanţări în acest
puţină exagerare, o voce unică în are o priză deosebită la cititorul sens… Astfel: între anii 1926-1930,
peisajul teoriei şi criticii literare de la obişnuit. E simplu, însă, pentru a este elev la şcoala primară din Daneş,
noi. Ca prim argument în sprijinul converti această sobrietate într-o formă iar între anii 1930-1938 îşi continuă şi
afirmaţiei de mai sus sunt până şi scoasă din albia… comună, e extrem de termină studiile liceale, cu bacalaureat,
titlurile cărţilor sale care, în majoritatea complicat şi este necesar un anumit la Liceul „Gh. Bariţiu” din Cluj, apoi,
cazurilor, dovedesc acest adevăr: De la nivel de cultură şi spiritualitate. Ceea ce într-o ordine absolut firească a
imperfect la mai puţin ca perfect, Nu e greu şi, deseori, imposibil pentru lucrurilor, este admis la Facultatea de
numai despre critici, Cică nişte multă lume din domeniul criticii şi Litere si Filosofie din Cluj, pe care o
cronicari… analizei literare. Cornel Regman continuă la Sibiu (mutată în oraşul de
Citind o singură cronică literară reuşeşte acest lucru cu o naturaleţe pe pe Cibin din cauza războiului), unde
semnată de Cornel Regman, fără să vrei absolut dezarmantă folosindu-se de al şi obţine licenţa în anul 1942 cu tema
te simţi transferat în interes de contact său minunat şi inimitabil stil glumeţ, Agârbiceanu şi demonii.
cu o abordare pe o cu totul altfel de zeflemist, sarcastic… Viitorul mare critic îşi începe viaţa
frecvenţă a comentariului literar. În Cu toate-acestea, el rămâne unul de după terminarea studiilor
realitate el, cu o abilitate de adevărat dintre criticii literari români relativ universitare ca angajat la Inspectoratul
profesionist, proiectează brusc cititorul puţin citaţi (probabil şi puţin citiţi), sau Şcolar din Cluj de unde, în 1946, se
într-un teritoriu al criticii literare unde pomeniţi, din motive pe care le-aş numi transferă, ca profesor la Liceul „E.
sobrietatea consacrată este dată nedrepte, ca să nu le numesc… obscure. Racoviţă” din oraşul respectiv,
frumuşel la o parte şi, în locul ei apare Desigur, şi în general se ştie: el nu a funcţionând acolo timp de 4 ani,
o discretă dar fermă broderie ironico- fost un critic literar comod, dimpotrivă respectiv până în anul 1950… Apoi, pe
glumeaţă, de (la) care nu te mai poţi comentariile sale au stârnit nu o dată, rând, ocupă posturile de: asistent la
desprinde/sustrage înainte de o antipatii şi acuzaţii inclusiv de rea Catedra de literatura română a
implicare şi o delectare cu… preparatul voinţă, de subiectivism şi chiar de Universităţii din Cluj (1950-1952),
respectând reţetaa „Regman”. Deja, superficialitate. Răutăţi omeneşti, poate redactor la Almanahul literar (1951-
vrând-nevrând, cititorul este integrat în invidii – de gustibus… –, sau, de ce 1955)… În perioada 1955-1956 îl
„păinjenişul” ideatic al criticului şi nu-i nu?, chiar… gelozii din partea unor găsim în funcţia de redactor la Editura
mai rămâne decât să se lase condus de confraţi sau colegi de breaslă, fiindcă de Stat pentru Literatură şi Artă în
un ghid perfect informat, un analist al nu e la îndemâna oricărui critic literar Bucureşti (1955-1956), iar un an mai
creaţiei – genul acesteia nici nu mai să expedieze, sintetic, un început târziu, în 1957, devine cercetător în
contează – unicat în domeniu. Dar semnificativ de text: „Debutant în 1981 cadrul Institutului de Lingvistică din
trebuie să spunem imediat, la prima cu volumul de versuri «Un munte, o zi», Bucureşti, unde funcţionează între anii
citire, că ar fi o simplă aparenţă, o echinoxist-optzecistului clujean Mircea 1957-1963. Aceeaşi perioadă fastă
modalitate facilă şi la îndemâna oricui, Petean i-a fost impus în anii care au pentru viaţa şi activitatea lui Cornel
numai că lucrurile nu stau deloc aşa, ci, urmat, ca atâtor altora din generaţia Regman cuprinde şi postul de
dimpotrivă… Fiindcă, de fapt şi de sa, regimul postului negru, ceea ce conferenţiar la Institutul Pedagogic din
drept, în cazul său, trebuie să discutăm pentru poeţi mai ales a însemnat lip- Constanţa (1963-1974) şi funcţia de
la modul extrem de serios despre unul sirea de şansa editării manuscriselor.” redactor la revista Viaţa Românească,
dintre criticii noştri postbelici cu un (Cornel Regman, Dinspre „Cercul între anii 1974-1979 an în care se şi
statut de constructor al textului cu totul Literar” spre „Optzecişti”, Editura pensionează.
inedit, dacă nu cumva chiar special, Cartea Românească, 1997: Mircea După acest cam telegrafic periplu
având în vedere că el, într-o dominantă Petean – „Lasă-mi, Doamne, zăbava!”, biografic, doar ici-colo amintind de
atitudine cu ramificaţii nu rareori p. 181). Asta, ca să luăm aminte cum se preocuparea de facto a lui Cornel
comice, totul convertit fiind spre un ton intră în subiectul unei cronici pe Regman, să facem cunoştinţă cu
cu adevărat ironico-umoristic în care frecvenţa pe care ne transmite criticul literatul, criticul literar şi omul de
cititorul este, treptat, co-participant. mesajele sale. cultură care, aşa cum spuneam, mi se
Prin extensie, nu e greşit să spunem Interesant este că în biografia lui pare mie, a fost atât de… individual în
despre Cornel Regman că poate fi Cornel Regman, cel puţin din exprimare, încât rar spre deloc a →
etichetat drept un critic literar dur, un informaţiile mele, drept că destul de DUMITRU HURUBĂ

17
încercat cineva să-i calce pe urme… Românească (Bucureşti), Tomis (Con-
Dar, apropo, Cornel Regman nu s-a stanţa), România literară (Bucureşti)
jenat să recunoască într-un interviu: ş.a.
„…contactul cu criticul G. Călinescu a Cu toate-acestea, Regman a rămas
fost, privind în urmă după atâtea credincios, în ceea ce priveşte
decenii, evenimentul hotărâtor al colaborările, revistelor Tomis şi Viaţa
tinereţii mele, care mi-a orientat Românească, fără a renunţa definitiv la
preferinţele şi chiar forţele. Cronica colaborări sporadice şi la alte publicaţii
mizantropului (…) şi capitolele din cu profil literar.
Istoria literaturii române (…), îmi Şi, neapărat de subliniat şi de
produceau satisfacţii vecine cu neuitat: alături de el, în respectivele Horia Zilieru, Ion Bănuţă, Cornel
voluptatea.” (Cornel Regman, De la publicaţii (în Tomis mai ales), găsim Regman şi Florin Muscalu
imperfect la mai puţin ca perfect, Ed. semnături precum Nicolae Balotă, Ed-
______________________________
Eminescu, 1987, p. 245). Însă, „vina” gar Papu, Gheorghe Grigurcu, Matei
actualitatea imediată (1978), De la
de a fi folosit un anumit stil în scrierile Călinescu, Șerban Cioculescu, Vladimir
imperfect la mai puţin ca perfect
sale şi de a face trimitere spre Streinu, Ion Negoițescu, Laurențiu
(1987), Nu numai despre critici, Ed.
Călinescu, trebuie… completată şi cu Ulici, Marin Mincu, Nicolae Manoles-
„Cartea Românească” (1990), Dinspre
un model, parcă şi mai clar urmat: cu, Lucian Raicu, Mircea Iorgulescu,
„Cercul Literar” spre „Optzecişti„, în
criticul Pompiliu Constantinescu, Alex. Ştefănescu etc., semnături de
Colecţia „eseuri/critică”, Editura
despre care chiar publică un text în primă importanţă ale criticii literare
„Cartea Românească” (1997).
Revista Fundatiilor Regale… româneşti.
Evident, aici vorbim despre origi-
1.Aşadar, Cornel Regman a de- Din acest punct de vedere, însă,
nalitatea câtorva titluri atrăgătoare/sim-
butat cu cronică literară în revista Cur- Regman a fost o voce nu neapărat de
patice pentru ineditul lor, pentru că
ţile dorului, din Sibiu (1941), cu textele atitudine discordantă, dar sigur
opera lui Cornel Regman, dincolo de
intitulate Transcriere în abecedar şi distinctă, fapt constatat şi de criticul şi
titlurile cărţilor publicate, se poate
Ediţii de clasici, ambele, după cum se istoricul literar Valeriu Cristea: „o
constitui într-un întreg indestructibil în
va vedea ceva mai încolo, purtând cronică ce n-a fost niciodată "de
care este comentată/condensată perfect
amprenta, sau… marca viitorului mare susţinere", dar niciodată mercenară
o mare parte a literaturii postbelice,
critic. Pentru exemplificare, mi se pare sau în afara literaturii, dominată de un
astfel că nu degeaba unul dintre
edificator să citez din partea a doua a spirit şi un stil polemic, vădind un
volumele sale se intitulează destul de
cronicii publicată de revista sibiană, veşnic mobilizat «simţ al carenţelor»”.
explicit: Cărți, autori, tendințe, Editura
„Ediţii de clasici: „Fără îndoială chiar Înaintând pe această pistă a
pentru Literatură (1968)… De altfel, şi
şi vizitatorul ocazional al librăriilor, cunoaşterii de amănunte din viaţa şi
pentru a nuanţa puţin, cred că este
acela care cumpără o peniţă sau un activitatea lui Cornel Regman, să mai
potrivit să amintesc aici întreaga(?)
calendar de perete, nu va fi trecut, cel notăm că „valorificarea” editorială a lui
operă regmaniană: Confluențe literare
puţin, cu vederea o serie bogată de Regman este exprimată, în majoritatea
Editura pentru Literatură (1966); Cărți,
volume dispuse în teancuri masive, cazurilor, de culegeri de cronici şi studii
autori, tendințe, Editura pentru
învelite, unele din ele, în coperte de un critice purtând în titluri eticheta-
Literatură (1968); Cică niște
galben strigător, parcă scrobit. sunt, garanţie a comentariilor în stilul său
cronicari..., Editura Eminescu (1970);
acestea din urmă, printre altele multe, foarte personal şi, cel puţin
Selecție din selecție, Editura Eminescu
tipăriturile unei mari edituri şi conţin, deocamdată, inimitabil: Cică nişte
(1972); Colocvial, Editura Eminescu
anume, operele unora din clasicii cronicari (1970), Explorări în
(1976); Explorări în actualitatea
români, fiecare din ei bucurându-se de ________________________________
imediată, Editura Eminescu (1978); Noi
„îngrijirea" specială a cuiva.”
explorări critice, Editura Eminescu
Fără vreun efort, ne dăm seama că
(1982); De la imperfect la mai puțin ca
„se făceau primele pregătiri” pentru
perfect, Editura Eminescu (1987); Nu
viitorul stil regmanian: „coperte de un
numai despre critici, Editura Cartea
galben strigător, parcă scrobit” etc.,
Românească (1990); Agârbiceanu și
ironie care apropia exprimarea devenită
demonii. Studii de tipologie literară,
în timp celebră şi recunoscută ca atare,
studiu critic, Editura Minerva (1973);
inclusiv de istoria literară. Felul său
ed. a II-a, Editura Paralela 45 (2001);
inedit de analiză, interpretare şi…
Ion Creangă. O biografie a operei,
neiertătoarea răutate a comentariului va
Editura Dacia (1997); Reflexii și
face din Cornel Regman unul dintre cei
reflexe. Aforisme vesele și triste,
mai de temut critici literari, dar, în ace-
Editura Jurnalul Literar, 1997; Patru
laşi timp de-o corectitudine admirabilă
decenii de proză literară românească,
în analizarea textelor şi autorilor.
(ediție îngrijită de Ștefăniță Regman,
Poate şi pentru această… noutate,
fiul criticului), Institutul Cultural
mai multe reviste literare îşi deschid
Român (2004). Şi tot aici trebuie să
paginile pentru colaborările sale:
subliniez o componentă importantă a
Revista Cercului literar din Sibiu (ian.
criticii literare şi a ramificaţiilor
– aug. 1945), Revista Fundaţiilor
regmaniene din punct de vedere al
Regale (Bucureşti, 1934 - 1947),
istoriei literare, şi anume faptul că a
Almanahul literar (Cluj, 1949 - 1954),
prefaţat unele ediţii ale operelor lui Ion
Steaua (Cluj, 1954 ), Tribuna (Cluj),
Agârbiceanu, Vasile Alecsandri, Pom-
Luceafărul (Bucureşti), Viaţa
piliu Constantinescu, Pavel Dan, →

18
Ion Marin Sadoveanu, Mihail Însă, pentru a ne da şi mai bine
Sadoveanu, Marin Sorescu… Altă seama cum stau lucrurile, dar şi pentru
componentă a activităţii sale de literat rotunjirea puternicei sale personalităţi,
au fost (şi rămân) polemicile acide, să aducem în prim-planul comentariului
zeflemiste şi chiar dure pe care le-a câteva nume-exemple, nume de scriitori
purtat în timp, punct de vedere susţinut pe care, cu mulţi ani în urmă, nu doar
şi de Al. Cistelecan: „Sâmburele că le-a intuit creaţia de valoare, dar a şi
concepţiei sale critice poate fi redus la comentat în spirit vizionar… Aşadar, să
un bun simţ exigent, manifestat prompt, notăm: „Vladimir Streinu şi
ca ritual ironic spontan, faţă de orice actualitatea literară”, „O ştiinţă şi o
patologie şi moftologie literară sau Cornel Regman, Eta Boeriu, Horia morală a pământului: geobogzia”, „În
critică; în general, faţă de orice Stanca, Wolf Aichelburg, I. Nego- acord şi dezacord cu Adrian
tendinţă spre sofisticare, fie ea iţescu, Zorina Regman, ş.a., 1975 Păunescu”, „Mircea Dinescu –
conceptuală, fie expresivă sau de ______________________________ ingeniosul mucalit”, „Alex. Ştefănescu,
„construcţie“. (Al. Cistelecan, în corect în comentariile şi analizele sale, bonomul olesfigurator”, „Florin Iaru,
Cultura literară nr. 315, martie, 2011). Cornel Regman, criticul literar, trebuie înnebunesc şi-mi pare rău”, salt cu
Şi aşa, din vorbă în vorbă, aproape ca lectorul să dorească sincer şi să aibă lansare”, „Adrian Popescu la Curtea
fără să ne dăm seama, ne aflăm aproape capacitatea receptării mesajului său ca Medicilor”, „O spectaculoasă revenire
de finalizarea construcţiei unei pe o comunicare sinceră, doar puţin de formă – schiţa!”, „Îngerul a strigat,
personalităţi care, poate ciudat pentru adaptată la o lungime de undă specială, criticii s-au predat” – apropo de
unii, şi-a făcut loc prin creaţia sa una aparţinându-i în exclusivitate, dar romanul Îngerul a strigat, de Fănuş
subordonată şi condiţionată de un stil pe care, generos, ne-o dezvăluie cu Neagu ş.a., ş.a. – titluri de comentarii
rar de găsit la alţi autori şi comentatori fiecare ocazie. În acest fel, nouă nu ne tipic regmaniene care, cu o forţă
de literatură. Mai mult sau mai puţin rămâne decât, cu un minim de efort, să oarecum ciudată, îmbie şi obligă la
convingător, Cornel Regman se impune ne conectăm la frecvenţă, fără a privi lectură… În acelaşi context, ceva mai
în domeniul criticii literare ca una lucrurile aprioric şi trebuie să vedem larg, intră comentarii referitoare la mai
dintre cele mai interesante şi importante totdeauna, dincolo de… ironie, zefle- toţi importanţii noştri scriitori: Dominic
voci, este primit „cu braţele deschise” mea, un soi de negativism… vesel, sau Stanca, Geo Dumitrescu, Ştefan
de tot mai multe reviste literare sau de o răutate cel mai adesea falsă, mai Bănulescu, Iv Martinovici, Marin
cultură, îşi rotunjeşte şi consolidează degrabă moralizatoare… Preda, Augustin Buzura, Eugen Simion,
personalitatea şi devine o voce în critica Cert este că, în cazul său, cronicile, Şt. Aug. Doinaş, Ana Blandiana,
literară de care se ţine tot mai mult şi orice texte, trebuie citite fără Constantin Ţoiu, I.Negoiţescu, Ovidiu
seama… Chestiunea are şi o faţă, nu prejudecăţi, altfel se poate pierde imens Cotruş, I.D.Sîrbu, Fănuş Neagu, Emil
nevăzută, ci, mai degrabă, una care în contactul cu opera sa. Şi apropo de Botta etc., etc., etc.
adumbreşte acest proces de împlinire, operă: Cornel Regman rămâne pentru Şi mi se pare normal să adaug aici
fiindcă nu toată lumea scriitoricească noi toţi şi, înainte de toate, un cronicar cum au văzut şi comentat personalitatea
suportă cu plăcere un mod de a face literar, scrierile sale, deşi dovedind o lui Cornel Regman voci importante ale
critică literară cu încărcătură ironică, largă şi aprofundată cunoaştere a teoriei, criticii şi istoriei noastre
zeflemistă şi, în unele cazuri, distru- fenomenului literar general, trebuie literare… Astfel, amintesc pe:
gătoare… restrânsă – poate nu acesta e termenul – Gh. Grigurcu (Familia, nr. 11/
Astfel că antipatiile încep să prindă la analiza şi comentariul literar în formă 1966); L. Ulici (Contemporanul, nr. 45/
contur, în destule cazuri devenind de cronică de carte. Spuneam şi revin: 1966); N. Manolescu (Contemporanul,
agresive, atât faţă de autor (Cornel după Pompiliu Constantinescu, avem în nr. 8/1968); C. Ungureanu (Orizont, nr.
Regman), cât şi faţă de publicaţia care Cornel Regman pe unul dintre cei mai 11/1970); V. Cristea (România literară,
adăposteşte asemenea materiale. Eu îmi reprezentativi autori în domeniu nr.45/1970); Al. Piru (România
permit să cred că scăderea numărului de utilizând un stil ironico-jucăuş, dar literară, nr.20/1973); Al. Dobrescu,
reviste în care Regman a publicat, şi persiflant, parcă făcându-ne cu ochiul (Convorbiri literare, nr. 9/1976); N.
„limitarea” până la urmă la Tomis din pentru a-i fi părtaşi la giumbuşlucurile Oprea (Echinox, nr.10-11-12/1981); I.
Constanţa – în care a şi susţinut rubrica sale, o analiză pe text adeseori cu… Vlad (Tribuna, nr. 18/1984); A. Martin
de critică literară ani de zile – şi Viaţa umor, dar producând ici-colo înţepături (România literară, nr. 51/1989); G.
Românească, nu a fost chiar întâmplă- usturătoare. Însă, cred, cel mai bine Dimisianu (România literară, nr.
toare în contextul celor afirmate mai Cornel Regman a fost fixat pe retina 14/1998); Al. George (Luceafărul, nr.
sus. istoriei noastre literare de către Alex. 44/1999); N. Balotă (România literară,
Pe de altă parte, nu trebuie să tre- Ştefănescu: „Comentariile sale se nr. 32/1999; Gh. Grigurcu (Viaţa
cem cu vederea – ar fi chiar o mare citeau, tocmai de aceea, cu plăcere. Nu Românească, nr. 7/1999) ş. a.
greşeală! – faptul că în toate scrierile era vorba, în scrisul său, de o răutate După acest mic excurs prin viaţa
regmaniene, aspect care ţine indestruc- reală, ci de una jucată, folosită ca unuia dintre criticii literari români de
tibil de personalitatea criticului, el nu a instrument critic. Textele literare erau importanţă naţională, care s-au afirmat
fost un analist şi comentator literar încercate prin muşcare, aşa cum erau cu putere în perioada postbelică, putem
comod, dimpotrivă. încercate pe vremuri monedele pentru a conştientiza adevărul că, între aceştia se
Spiritul dominant în tot ce a scris, se constata dacă sunt de aur sau doar află, în prim-plan, şi Cornel Regman.
dar special în critica literară, Cornel poleite cu aur.” (Alex Ştefănescu: Nu Pentru aceasta el s-a impus în domeniul
Regman s-a detaşat de colegii săi de intrați, critic rău! Istoriile lui Alex. criticii literare ca voce absolut distinctă,
generaţie printr-un stil total diferit şi nu Ştefănescu, în EVZ din 17 mai 2016). atât prin originalitatea părerilor sale, cât
totdeauna agreat, mai degrabă Cam acesta a fost criticul Cornel şi prin folosirea unui stil propriu în
antipatizat… De-aceea, ca să fie înţeles Regman! exprimare…

19
10.08. 2016
Domnule director*,
Fiul lui Cornel Regman e la
Daneş şi ar dori ca în perspectiva
Articolul lui Dumitru Hurubă, centenarului tatălui său să claseze
mi-a reamintit de nişte angajamente şi imobilul, să obţină statutul de casă
de nişte demersuri făcute cu ceva memorială.
vreme în ulrmă, legate de posibiltea Vede aceste lucruri într-un
înfiinţării Casei Memoriale „Cornel parteneriat cu Muzeul de Istorie
Regman” de la Daneş (în judeţul Sighişoara, chiar doresc să dea casa în
Mureş nu există la această dată nicio concesiune, să zicem pe 49 ani, ca să
casă memorială, deşi demersuri au fie filială a Muzeului de Istorie şi să
existat pe rând, în cazul lui Romulus fie administrată de acesta. Ce
Guga - Răstoliţa, al lui Ion Vlasiu – spuneţi?
Deda Bistra, Ovidiu Iuliu Moldovan – Aţi putea avea o discuţie cu dl.
Vişinelu/Sărmaşu), în perspectiva Ştefăniţă Regman în acest sens?
centenarului naşterii lui Cornel N. Băciuţ _____________________________________
Regman (născut în 1919). *)Nicolae Teşculă
Între timp, o iarnă grea a pus la 5.09. 2016
pământ sub povara zăpezii o parte din 10.08.2016 Chers amis, voi încerca să vă
acareturile gospodăriei, şi ele Stimate domnule director, trimit pozele de la frumoasa noastră
mărturisitoare ale familiei Regman! Am aflat şi eu acum câţiva ani, întâlnire din vară. Din păcate, nu ştiu
Nu ştiu dacă trebuie cineva când s-a atribuit Şcolii Generale din să trimit decât câte una-două odată.
sensibilizat în aşa fel încât Centenarul Daneş numele lui Cornel Regman, de Vă mulţumesc din nou de calda
Cornel Regman să fie marcat la faptul că familia doreşte să deschidă o primire. Cineva mi-a arătat şi pozele
înălţimea valorii eminentului cărturar Casă Memorială „Cornel Regman” la postate pe Facebook: m-am bucurat
cu origini mureşene. Daneş. să văd că atâţia oameni au reacţionat
Am căutat în memoria emailului Din punctul meu de vedere este prompt şi pozitiv.
şi am găsit o parte dintre schimburile binevenită iniţiativa, mai ales că este Înainte de a pleca din Daneş, m-
epistolare (care datează din 2011) cu vorba de o personalitate românească, am întâlnit cu dl. Teşculă, cu care am
fiul lui Cornel Regman (Ştefăniţă iar în domeniul muzeelor memoriale stat de vorbă aproape o oră. S-a arătat
Regman) şi cu directorul Muzeului de zona noastră nu se poate lăuda cu interesat de proiect, cu atât mai mult
Istorie Sighişoara (Nicolae Teşculă). secţii de acest fel şi, desigur, doresc cu cât nu mai are case memoriale în
Pe Ştefăniţă Regman, trăitor la să îl cunosc pe domnul Ştefăniţă zonă. (Petöfi a trecut la Albeşti, iar
Paris, l-am avut prima oară oaspete Regman. casa Cocea e cu cântec...). Mi-a
(împreună cu mama sa, Zorina Cu stimă, explicat oarecum etapele, prima fiind
Regman) al familiei mele în 8 august al D-voastră, o solicitare catre Consiliul local
2016, când am pus în ecuaţie datele Nicolae Teşculă Sighişoara. În săptămânile viitoare
care să ducă la finalizarea celor două am sa încerc sa aflu mai multe despre
proiecte: înfiinţarea Casei memoriale 10.08.2016 cadrul legal etc. O să îmi permit să vă
Cornel Regman” la Daneş şi Dragă domnule Regman, ţin la curent şi să vă mai cer sfaturi
sărbătorirea Centenarului Cornel Aveţi mai jos adresa de email a practice.
Regman. Ba chiar şi a unui Supliment dlui Teşculă, director al Muzeului de La noi a început déjà şcoala.
al revistei Vatra veche, dedicat lui Istorie din Sighişora şi răspunsul lui Orare, constituirea grupurilor la limbi
Cornel Regman. la ceea ce noi am discutat despre casa etc. Bineînţeles, o invidiez pe
Şi atunci ca şi acum, prin aceste Regman şi perspectiva de a primi Codruţa (Băciuţ, n.m.)... Care sper că
rânduri, îmi ofer toată disponibilitatea statut de casă memorială. Îi puteţi a făcut o călătorie faină! (în ţările
de a fi parte a acestor frumoase scrie pe adresa indicată. Eu plec la nordice, n.m.)
gânduri. Vălenii de Munte la cursurile Mai multe, aşadar, în curând,
Universităţii „N. Iorga” şi mă întorc Cu cele mai bune gânduri,
23.11.2014 în 19 august. Ştefăniţă
Vă rog să primiţi, stimate Cu respect, 16.11.2016
domnule Nicolae Băciuţ, o invitaţie N. Băciuţ În data de 28 noiembrie
pentru manifestarea care va avea loc continuăm cu cea de a III-a ediţie a
la Daneş. 10.08. 2016 simpozionului organizat de noi în
Din păcate, nici mama mea, nici Mulţumesc mult. Şi noi plecăm fiecare an. Am ataşat un afiş al
eu nu vom putea participa de data la Turda mâine, dar dupa 15 august îl evenimentului pentru a vă ţine la
aceasta. sunăm pe amabilul domn Teşculă. curent. O să revin cu un program
Dorindu-vă sănătate şi multe Cele mai bune amintiri pentru detaliat şi cu mai multe informaţii
succese, calda primire, Cu cele mai bune gânduri,
al dv., Cu tot respectul, Ştefăniţă
Ştefăniţă Regman Ştefăniţă NICOLAE BĂCIUŢ

20
ÎȚI SCRIU MEREU zile și nopți descresc
Te asigur: în neașteptare
Aceasta nu este ultima scrisoare nici un semn de iubire creatoare
pentru tine, doar răsucire de melc
corespondența noastră continuă, în aceeași casă
cu toate că nu mai ai nicio adresă. Lumea - un vid aberant
Există încă
dulapul de poezii cu În vechi dimineți
picioarele de grifon o iubire:
______________________________
și aripi de balaur fără conștiința hotarului
noaptea în care clipa își dădea
Gabriela Melinescu – ca o călătorie în viitor
întâlnire cu ora
Dulapurile de poezii ca o săgeată
căci cu dansul nebun al culorilor zilei
slobozită să spargă norii
se întrecuse frumusețea ta, Aurora!
Îți scriu, îți scriu mereu scrisori – să aducă ploaia binefăcătoare
în gând. să spele trecutul
În părul tău licuricii-agrafe
ajutau ochii să lumineze întunericul
De câte ori vreau să le aștern pe hârtie Un început …
greu
cuvintele se amestecă
roșul gurii tale înflăcăra noaptea
se despart de mister COLIND POETULUI (ÎN TOAMNA
și mă chema către tine mereu
dezvăluie taina RECE RĂSUCITĂ-N IARNĂ)

În mintea mea Era o noapte de-nceput de lume


Dar dacă voi fi doar aer fierbinte
au altă ordine, alt rând în importanță Ea se lăsa în părul tău albastră
pe buzele tale aburind
- încrederea vine înaintea tuturor În colțul gurii tale un surâs anume
rostește-mă fără cuvinte
urmează cutezanța a-ntredeschis spre început fereastră
să-i fiu iernii tale colind
apoi Nicolae Băciuț –
… toate celelate sentimente … Era noaptea în care uitam că trec anii
Colind târziu
Tu, Poet al depărtărilor, O oră cât viața ne îmbrăcase trăirea
le cunoști Vântul strecurat printre cutele vieții
Colindul meu
Trimintea darul zeilor: iubirea!
se țese din cuvinte
Scrisorile din gând muzică în îmbinarea lor
sunt în versuri EXIST
strofă cu strofă așezând cuminte
rostogolesc rime și metafore un înțeles și-un sens silabelor
romantice Și exist încetul cu încetul tot mai
mult, eu care nu mă
Colind, colind
Din când în când îți mai scriu un cunoșteam
tot rătăcind
sonet cum
pe-o pală de vânt
chiar și o odă obosit eu de mine însumi, credeam că
pe-o rază de ger
lumea
Te asigur: Colind sălbatic, colind stingher
este un
Niciodată nu mă voi opri vid aberant, un sistem de erori.
să-ți scriu scrisori Colind, colind
Își fac din nou apariția-n mine vechi
în gând rostogolind
dimineți
zilele albe
pe care nu le-am
Știu că tu poți să le citești oglindind
trăit nicicând fiindcă niciodată nu
neșterse taine de argint
Știu rămase-n vers
mi-au surâs
că numai tu poți depozita în casa ta rămase-n timp
Carlos Drumond de Andrade –
toate dulapurile de poezii/ Câmp cu flori
cu poezii Colind, colind
nescrise vreodată în alba noapte cu miros de ger
Trecutul – un câmp de flori
dar totdeauna visate … în lunga iarnă
fără flori
un colind stingher …
fără albine
NOAPTEA ACEEA!
O stea poţi purta noaptea asta pe fără fluturi
Colind de noi
umăr, fără culori
cu amândoi
poţi iubi,... Colind în doi
poţi uita anii care se-adună la Pe întinderea liniștii
număr… fără țel
În iarna noastră
Horia Bădescu – De iuventute ici-acolo o pasăre
un colind …
Poetei Aurora Cornu orbită de lumina miezului de vară
tot mai târziu…
Era o noapte în care toate stelele ne Colind pustiu…
nu-și amintește primăvara
cunoșteau MIHAELA ALBU
nu are nici imaginea frunzei căzătoare

21
de metamorfoze simbolice: viermii
devin fluturi, florile devin fructe,
fructele sâmburi, iar sâmburii se
transformă în pomi, izvoarele devin
fluvii, care se transformă în mări și
oceane, în vreme ce, în plan uman, iu-
(II) birile devin nou-născuți, care se trans-
Timpul între secunda care formă în singurătăți, iar singurătățile
erodează și întomnare devin iubiri – o mișcare ciclică, o
reiterare a circuitului viață-moarte,
Tema timpului este prezentă în asupra căreia eul liric meditează grav:
întreaga creație artistică a poetei Ana „Nimic, nimic nu pot să împiedic,/
Blandiana și se regăsește și în poeme Toate-și urmează destinul”. Finalul
publicate anterior, problematizând este semnificativ – trebuie acceptat cu
relația viață-moarte, iubirea sau umilință faptul că timpul e parte com-
raportul dintre ipostaza nenăscut și ponentă a destinului universal. Ideea
existență, sub incidența timpului timpului atotputernic este amplificată
efemer. Uneori, timpul ca reper în poezia La cules îngeri, în care îns-
universal rămâne doar un fundal pe ____________________________________________________________ uși Paradisul, într-o viziune demiti-
care este proiectat timpul istoric, un crescător al mamei devine metaforic zată, suferă devastarea îmbătrânirii:
prezent dureros al perioadei dinainte „mormânt ce dospește viața viitoare”. „S-au copt și-au început să cadă/
de 1989. În această dimensiune isto- Teama întrupării revine și în poezia Îngerii:/ S-a făcut toamnă și-n cer...”
rică se înscrie destinul ființei poetice Mi-a fost frică, din volumul Orolo- Retorismul exclamației „Cum trece
ca individualitate, dar și ca exponent giul fără ore, însoțită de refuzul de a timpul!” mimează surpriza, dar este
al unei colectivități care speră, dar se veni pe lume; ființa poetică nu are în fapt o constatare lipsită de
supune: „Stăm suspendați/ De propri- însă prezența de spirit de a cere ca speranță. Căderea fructelor în iarbă
a-ne-ntrebare/ Ca de-o spânzurătoare/ Făt-Frumos, înainte de naștere, tine- nu conotează bucuria rodului, ci
Un drapel./ În van, răspunde timpul, rețea fără bătrânețe și viața fără de durerea prăbușirii. Alungarea din
așteptați:/ La judecata marilor moarte. Revolta celui care se vede Paradis și căderea în timp devin
coșmare/ Și martorii sunt vinovați.” expulzat în viață cu forța îmbracă for- expresia pedepsei divine, atât pentru
(Martorii, vol. 100 de poeme) ma tăcerii, ca argument al neființei: oameni, cât și pentru îngeri.
Trecerea timpului e, în versurile „(...) am făcut/ Tot ce a depins de Atitudinea de acceptare senină a
Arhitectură-n mișcare, pilonul între- mine/ Să nu se întâmple nenorocirea./ trecerii timpului se strecoară în câteva
gii construcții, căci poeta se întreabă Știam că trebuie să țip/ Ca să dove- creații semnificative, atât în volumul
dintru început cum ar putea fi oprită desc că sunt în viață,/ Dar m-am 100 de poeme, cât și în Orologiul fără
trecerea matematică a timpului, supu- încăpățânat să tac.” Ironic, strigătul ore. De ce (vol. 100 de poeme), Când
să unei strivitoare rigori a ciclicității: de revoltă devine semn al vieții. La voi fi-mbătrânit destul (vol.100 de
„Cine și ce ar putea să oprească fel de vană se dovedește și nealege- poeme), De ce? (vol. Orologiul fără
vreodată/ Această arhitectură-n miș- rea (Nealegere, vol. 100 de poeme), ore), În umbră (vol. Orologiul fără
care/ Mereu renăscând și murind?” căci, deși „Adusă la marea judecată/ ore) se înscriu într-o poezie a înțe-
Poezia transfigurează o absurdă ar- Care se termină prin trimiterea pe lepciunii, a conștientizării că timpul
hitectură a unei mănăstiri mereu sur- pământ,/ Eu, găsită nevinovată”, i se este un temei pe care omul își zidește
pate în sine, o arhitectură a nașterii și încalcă dreptul de a refuza orice existența. Apare insistent motivul
a morții, a emergenței și a extincției, ipostază efemeră – „nu bărbat, nu toamnei, întomnarea, ca expresie me-
un absurd al inutilității, atâta timp cât femeie, nici animal, nici o pasăre”. taforică a îmbătrânirii, a acceptării
totul se înalță într-o construcție meni- Secunda devine vocea judecătorului inevitabilei treceri prin viață. Sunt
tă ruinei: „Cine-ar putea să încreme- ce rostește „căzând, lovindu-se de versuri care transmit o viziune pan-
nească odată/ Mișcarea aceasta prea piatră” sentința „nu, nu, nu, nu”, teistă asupra timpului, prin care tot ce
vie pentru a nu mai muri/ Și pentru a drept care finalul – „Zadarnic adusă e viu se contopește cu marele întreg al
nu mai renaște prea muritoare,/ Cine- la judecată,/ Zadarnic nevinovată” naturii, iar omul se reintegrează prin
ar putea să strige valurilor Stați!” formulează o amară concluzie. moarte în ritmurile cosmice. Tonalit-
Starea de grație de dinaintea Inutilitatea gestului de revoltă atea e elegiacă, de caldă resemnare,
nașterii este transfigurată în unele împotriva timpului, constatarea tragi- lirismul este străbătut de melancolica
poezii ca formă de abolire a timpului. că a supremației lui generează fie o a- renunțare la orice gest, speranță sau
De aceea în poezia Gemeni așteptarea titudine smerită, fie una de senină su- așteptare, într-o ipostază de încreme-
nașterii este copleșită de teroarea punere. Umilință e un discurs liric a- nire a conștiinței, în care nici măcar
confruntării cu timpul măsurat al resat omului ca ființă pieritoare, de moartea nu mai e văzută ca tentație de
vieții: „Gemeni în uterul spaimei/(...)/ către un eu liric ce își scuză neputința salvare din fața suferinței, ci unică
Fără drept de apel/ Condamnați la de a opri timpul: „Nu pot împiedica finalitate posibilă, un fapt firesc: →
naștere,/ Singuri și neputincioși în ziua să aibă douăzeci și patru de ore./ Prof. dr.
fața/ Creșterii noastre”. A veni pe Pot doar spune:/ Iartă-mă pentru du- GEORGIANA CALIMAN
lume este pedeapsa pentru o vină rata zilei”. Versurile descriu alegoric Colegiul Național „Elena Cuza”,
neștiută, iar uterul spaimei, trupul trecerea timpului, printr-o succesiune București

22
„Când voi fi-mbătrânit destul/ Să nu trezie”, metaforic descris ca „oază/ În de-o oară/ Ce-mi înconjoară/ Obrazul
îmi mai doresc să mor,/ O să mă sui ochiul viitor/ Al furtunii/ Sub pleoapa mort.” Cununile de flori conotează
într-un pătul”. Este o viziune care, în de nor”. O perspectivă originală asu- atât anii tinereții, cât și pe cei ai
cele două poezii intitulate De ce se pra relației clipă-veșnicie se regăsește senectuții: „Cununi de flori/ Maci și
așază sub semnul retorismului. În în versurile intitulate Pe cer (vol. 100 bujori/ Îmi stau pe craniu.” Similară
volumul 100 de poeme versurile par o de poeme), în care, în mod paradoxal, este, prin organizarea discursului liric
odă închinată toamnei, dar nu ca clipa, deși simbol al efemerității, pli- și prin perspectiva asupra trecerii
anotimp al belșugului, ci ca expresie nă totuși de sensul înfăptuirii, se ridi- timpului, poezia Din oglinzi,
metaforică a dezagregării – lumina- că deasupra veșniciei. „Scăpate isto- concepută de asemenea ca o adresare
atât de blândă te îndeamnă să dis- riei și curate de sens”, „prea gingașe”, directă către timp, însă, datorită
pari, iar norii se destramă. Discursul clipele, asociate zăpezii/omătului verbelor la modul imperativ, având
poetic se constituie ca pledoarie pen- complice, luminii, sunt simboluri ale tonalitatea unei rugăminți: „Nu mă
tru acceptarea cu detașare și senină- purității, ale fragilității existenței, dar înlocui,/ Nu pune (...)”, „Fie-ți milă”,
tate a sfârșitului inexorabil, emoția și ale sacrificiului de a trăi, înglobând „Nu mă obliga”, „Nu încerca să
lirică accentuându-se în final: „(...) în ele suferința degradării prin timp – pretinzi”, „Nu mă umili”. Discursul
toamna e atât de bună/ Și ne învață „Treceau clipe mari zdrențuite”. ilustrează portretele vârstelor într-o
cum se moare”. Pluralul ca semn al Antropomorfizate, clipele își justifică gradație din ce în ce mai dramatică,
condiției general umane e substituit atitudinea de calmă înțelegere a mergând până la alienare. Ființa
de singular în volumul Orologiul fără sensului existenței lor efemere în fața poetică se înstrăinează de propria-i
ore, unde interogația De ce? este timpului-eternitate – „ar cerca să reprezentare, până la impresia că
autoadresată, într-un discurs care se explice/ Veșniciei fiorul împăcat și identitatea îi este furată: „Nu pune în
vrea o încurajare în fața trecerii în intens/ Al făpturii lor lungi.” Din locul meu/ Altă ființă/ Pe care s-o
neființă și a timpului ulterior: „Să fie această perspectivă, poezia devine o consideri tot eu/ Și-n zadar să o lași
la fel mai târziu,/ După ce mor și meditație profundă pe tema relației să îmbrace cuvintele mele./(...)/ Nu
înviu?” Incipitului „De ce mi-ar fi efemeritate-eternitate, în care tonali- mă obliga să dispar/ În fața unei
teamă?” îi răspunde întreaga poezie – tatea elegiacă e atenuată de filosofica străine/ Care-mi poartă numele/ Fără
teama în fața morții este nejustificată, acceptare a rostului existențial. Moti- rușine”. Efectele trecerii timpului sunt
în contextul în care se conștientizează vul clipei este reiterat și în volumul evidențiate cu ajutorul motivelor
că fiecare clipă trăită înseamnă o cli- din 2016, în poezii precum Ca niște oglinzi și fotografii; În vreme ce
pă mai aproape de neant – „Oricum/ păsări, în care „Timpul scârțâind ca oglinzile surprind dinamica
Mor clipă de clipă pe drum./ Calea pe un scripete/(...) sfâșie clipele” sau temporală, curgerea, fotografiile, prin
care mă porți/ E din minuscule Printre clipe, în care timpul trecător opoziție, reprezintă artificiale și
morți.” Timpul se convertește în este transfigurat în creație artistică. iluzorii suspendări ale timpului.
drum al vieții, dar mai ales al morții, Pe de altă parte însă, în poezii Privit cu resemnare în unele
de aceea întrebarea din titlu precum Din oglinzi, Boala, Dizolvare poezii, timpul este privit ca boală sau
transfigurează angoasa, nicidecum (vol.Orologiul fără ore), Portret cu dizolvare în acid în altele. Poeta se
seninătatea resemnării din poezia cu cireșe la urechi (vol. 100 de poeme) întreabă retoric dacă există vreo
același titlu, din volumul publicat în timpul este obiectul unor reflecții posibilitate ca omul să se vaccineze
1991. E de remarcat, de asemenea, un dureroase, referitoare la degradarea împotriva bolii-timp, a bolii-moarte,
discurs mai interiorizat, ambiguizant, omului prin îmbătrânire. Viața ființei deși intuiește răspunsul – acela că
esențializat, mai puțin descriptiv, mai poetice se transfigurează într-un imunitatea, adică veșnicia, este
degrabă meditativ, filosofic. portret al vârstelor, în succesiune nesatisfăcătoare și chiar mai rea decât
Mai puțin angoasantă se dove- cronologică, de la copilăria cu cireșe boala: „îi îngrijești pe cei dragi/
dește viziunea în poezia Veșmânt, în dulci la urechi, la tinerețea cununilor Atinși de flagel”, știind că „-n cele
care tinerețea, veșmântul cald și de flori dăruite „Pe sub gutui/ Și pe din urmă/ Se termină la fel.” Viziunea
mătăsos al trupului devine iluzoriu sub pruni/ Pe sub caiși”, până la sumbră asupra trecerii timpului este
obstacol în calea trecerii timpului, iar cununile de maci și bujori așezate pe transmisă printr-un discurs poetic
dimineața metafora începutului, a craniu, sugerând bătrânețea, chiar dominat de câmpul semantic al bolii;
speranței, fiecare zi trăită fiind o moartea. Discursul poetic este timpul este „boală molipsitoare”, „un
nestemată efemeră, smulsă veșniciei conceput ca adresare directă către virus/ Care trece de la bolnav la
morții: „Fericită că încă o zi,/ O zi timp, proiectat ca entitate imuabilă și bolnav/ Și lasă urme adânci în carnea
întreagă,/ Voi fi/ La adăpost de constantă: „Tu încă ești/ Ca și pe care-o atinge”, este un „morb” care
veșnicie.” atunci”, „Tu încă numeri”, „Tu încă- pătrunde în sânge și declanșează
Tentația veșniciei e ideea centra- aduni/ Luni și cu marți/ Și joi cu „epidemie”, este „flagel” și „boală de
lă și în poezii precum Să nu fac vineri/ De anii tineri/ Să mă desparți”. veci”, iar „imunitatea(...) mai greu de
(vol.100 de poeme) sau Ce oră fru- Viziunea capătă accente dramatice suportat decât boala” este îndoielnică.
moasă (vol. Orologiul fără ore). prin faptul că aceleași motive se Dacă Bacovia proiectează în creațiile
Amânarea, așteptarea, refuzul de a regăsesc în toate portretele vârstelor, sale imaginea lumii ca imens cimitir,
înfăptui („Să nu fac gestul”) sunt evidențiind caracterul repetitiv al în poezia Boala este proiectată
manifestări ale încercării vane de a experiențelor de viață. Cireșele-cercei imaginea lumii ca imens spital, în
opri curgerea timpului, de a se bucura ai copilăriei – „Cireșe dulci/ care însă nimeni nu se vindecă,
slăvind „Ora frumoasă în veșnicie”, Copilărești” apar și în portretul singurul prognostic al bolii fiind
acel timp suspendat, „Nici somn, nici bătrânei moarte – „Cireșe port/ Cercei moartea.

23
Eseu mai puternice, într-un mod din ce în ce
mai complet şi mai subtil. Societatea
ajunge să nu mai aibă nevoie să ne
(XLV) identificăm în rolurile noastre decît în
Iubirea a fost inventată ca o formă calitate de corpuri; restul îl pot face
de comunicare interpersonală şi in- sistemele ei de semnificare şi
tergen, care precedă altă comunicare, administrativ-politice.
cea corporală, lubirea-pasiune face să Se naşte o nouă formă de comuni-
comunice pulsiunile subiectului, pe tate sau, mai exact de socialitate, pro-
cale, o dată cu aceasta, de a se naşte de pusă de societatea de consum care ne-a
sub carapacea rolurilor, cu Absolutul, învăţat impostura: să părem ceea ce nu
adică le eliberează de sub tăcerea pe sîntem pentru a ne elibera de ceea ce
masculine -, cel mai îndepărtat sîntem. Dar această impostură şi-a
care Ie-o impusese societatea. Desigur, sufleteşte, respectiv cel căruia poţi să-i
ele existau, dar în exteriorul culturii, schimbat sensul - ea nu este o
ignori sufletul, codajul, textualitatea inadvertenţă socială, ci o identitate care
religiei, în zonele violenţei şi anomiei. conştiinţei, putând deveni uşor apropiat
lubirea-pasiune le introduce însă în se face în profitul proteismului
corporal. Mai profund: opoziţia de corporal. Dorinţa vrea să ne eliberăm
cîmpul simbolic şi astfel subiectul poate codificare creştină suflet-corp, care
apărea în epistema modernităţii. Iubirea din finitudinea existenţei, înscrisă în
devalorizează corpul, face ca, îndată ce cadrul textului codat cultural care este
de tip Donjuan e una în care ceea ce corpul este valorizat, să refuzăm
contează e puterea dorinţei individului identitatea noastră. Relaţia dintre
sufletul. Pulsiunea corporală îşi ia identificare în temeiul unui cod
asupra propriului eu, astfel încât parte- revanşa faţă de cenzura sufletească.
nerul lui poate să-l domine şi să-l ma- cultural-moral şi transgresarea codului
Apare un refuz faţă de cel care aparţine este invers proporţională: cu cât mai
nevreze într-un registru din care aparent aceluiaşi cod sufletesc - similar cu
puterea era tocmai exclusă. E iubirea- mică este identificarea în temeiul
disoluţia sau refuzul comunităţii, al respectivului cod, cu atît mai mare
pasiune văzută de la celălalt capăt, de familiei - în favoarea străinului faţă de
către un ins burghez. Iubirea romantică poate fi transgresarea acestuia. O mai
care te poţi confesa, te poţi descărca, restrînsă identificare înseamnă o mai
e o iubire în care acelaşi individ bur- pentru că, neaparţinînd aceluiaşi cerc de
ghez face rapel la iubirea-pasiune, dar mare transgresare a codului simbolic pe
codaj, nu te poate judeca, nu te poate care se bazează individualitatea, favo-
seducţia se datorează alterităţii, noul inhiba, aşa cum seamănul tău ar putea-o
Absolut cu care, situat în imanenţă, in- rizând astfel eliberarea imaginarului,
face şi, în virtutea regulilor codului, o fantasmaticului.
dividul raţionalist doreşte să intre în co- face. Perechile ajung cu greu în iubirea-
municare. Într-adevăr, în imanenţă alte- Evitând să se identifice înainte de a
agape şi în iubirea-pasiune - şi în acţiona, lasă acţiunea şi, în spatele ei,
ritatea devine Absolutul. Dar dacă şi general foarte rar în căsniciile clasice,
corpul e de limbaj şi se manifestă ca relaţia în care intră să-l identifice.
tradiţionaliste - să-şi "dezlănţuie" Iubirea a devenit comunicare, iar
limbaj, atunci totul este comunicare: corpul, sexualitatea, nu pot obţine
iubirea simbiotic-corporală păstrează, în comunicarea a devenit comunicare
desituarea, ieşirea, transa. De aceea se corporală. Iubirea convergentă sau
pofida aparenţei contrare, calitatea iubi- practică disimularea în identităţi fictive,
rii în general. E o comunicare corporală simbiotic-corporală face ca orice co-
incognitoul electronic care permite municare să pornească de la corp, nu de
care scapă registrului sistemelor de ieşirea din identitatea fixată socio-
semnificare constituite ale limbii, dar se la suflet, ca în iubirea-pasiune. Iubirea
economic şi politico-(religioso-)moral. începe să semene cu sexualitatea rituală
instalează în registrul corpului de Aici nu dispare subiectul, ci unitatea lui
limbaj şi al corpului ca limbaj. pe care ne-am obişnuit să o atribuim
clasică, coerenţa lui morală tradiţională unui Orient extrem, Thailandei sau
Atunci când aveam un codaj sufle- care aparţine cenzurii sau codajului
tesc, textul era iubirea-pasiune, comuni- gheişelorjaponiei. Dar este numai
sufletesc; el devine o pluralitate de aparent un ritual, pentru că este eliberat
carea sufletească, iar subtextul era ero- poziţii şi o discontinuitate de funcţii,
tismul, sexualitatea; acum, când avem de orice alte semnificaţii decât acelea
este cu alte cuvinte dispersat din ale bunei sale funcţionări. E o comuni-
un codaj corporal, textul este erotismul, situarea lui modernă în pluralitatea
sexualitatea, iar subtextul e comuni- care corporală care-şi măsoară eficien-
pulsională a corpului. Această dispersie ţa, ca să nu spun autenticitatea, în
carea corporală. Pentru iubirea-pasiune, în multiplele faţete ale sinelui se
Celălalt era sufletul apropiat mie, un alt plăcerea produsă sau obţinută. Odată cu
potriveşte diversităţii mai degrabă aceasta înfloresc şi noile dorinţe, care,
eu însumi, iar corpul era altul. Pentru corporale decît sufleteşti a celorlalţi cu
sexualitatea postmodernă - în care, după deşi nu le mai putem numi adecvat
care intră în relaţii. Pluralitatea eului metafizice, nu sînt mai puţin dorinţe de
o cunoscută spusă, corp la corp nu este consecinţa rolurilor diferite născute
scoate ochii -, Celălalt este corpul, iar Absolut: dorinţa plăcerii absolute sau
din relaţiile cu ceilalţi. Nu neapărat narcisismul absolut, adresat propriului
Altul este sufletul. Paradoxul face ca devenim alţii: ne facem că sîntem alţii,
sufletele mai asemănătoare unele cu corp ori chiar, mai metafizic de data
ne prefacem cu mai mult succes şi cu aceasta, corpului în general, ca
altele să fie mai departe unele de altele mai multă consistenţă pentru că
decît corpurile aceloraşi indivizi. La semnificam absolut. Amurgul iubirii
eliziunea identităţii facilitează relaţiile, înseamnă, ca pentru orice formă
începutul secolului, sociologul german legăturile multiple. Or, peste tot în
Simmel observase că te confesezi cu culturală, amurgul unui anumit tip de
aceste identităţi plurale şi difuze comunicare, de discurs şi de vocabular,
mai mare sinceritate şi uşurinţă unui singura identitate fixă şi aparent
străin decît celui apropiat. Aceasta e ex- dar şi emergenţa altora, care, oricât de
universală, ca altădată nemuritorul nos- diferite ar fi, nu pot scăpa, prin însăşi
plicaţia opţiunii pentru sexul ocazional tru suflet, o conferă corpul. Oamenii
(casually sex) ca formă a comunicării calitatea lor de limbaj, dorinţei de
arhaici au intrat în relaţii cu identităţi Absolut.
corporale - e adevărat, mai există şi oarecum naturale; apoi, pe măsura
influenţa modelului homosexualităţii AUREL CODOBAN
evoluţiei, relaţiile sociale au devenit tot

24
Cronica literară. ultima terțină când cu optimism și
voluptate (Ce ne azvârle clipa în abis/
O istovire dulce ne inundă/ Și ațipim
la umbra unui vis; p.234), când
Cartea de „sonete alese” a lui A- melancolic, dezolant ori decrepit
drian Munteanu (eLiteratura, Buc., (Știam de-acum, când spaime-n trup
2014), intitulată Fluturele din fântâ- mai torc,/ Că n-au răzbit cei ce
nă, după cele câteva referințe critice vegheau în rame/ Și-n dor de-ai mei
cu care se deschide și după prefața lui printre grădini mă-ntorc; p.204).
Paul Aretzu, ar contrabalansa orice Sonoritățile implicite speciei sunt
diferență de opinie și, cu atât mai lăsate liebere, fără a scăpa însă de sub
mult, ar face inutile observații simila- controlul avizat al poetului începând
re indiferent cum ar fi ele spuse, dacă de la reluarea titlului în primul vers
lectura textului nu s-ar face într-adins (Îneacă-mă-n sărutul ce ucide, p.234;
dincolo de acestea, poate chiar puțin Umple, iubito, cu vin vechi potirul,
iscoditor. O anumită curiozitate se p.252; Fluturi de-o zi sau poate de-o
justifică și, din capul locului, recon- suflare, p.163 etc.) până la aliterația
sideră orice experiență lirică în for- generalizată (Abat eclipsa urselor
mulă clasică pentru oricine cunoaște natura lui, sonetul, așa cum a apărut ovale, p. 110), precum și în cele
insuficiențele care au motivat moder- și a fost numit (după unii din câteva „experimente” (Abrupt atac,
nismul și mai apoi postmodernismul. provensală, după altii din italiană), aripă amuțită,/Amorfe-accente aspru
Și totuși, versul clasic, cu atât mai făcea inițial trimitere la un cântecel amputate/ Au asfințit abulic amânate/
mult poezia în formă fixă, ar fi astăzi improvizat, ocazional, cu atribute Având alături arma ațintită...,p.81),
fie o provocare doar pentru începători evidente în planul sonorității, pe care consacrate în egală măsură vocalelor
și căutătorii de sclipiri insolite, fie o au mizat și avangardiștii francezi, pentru efecte ale deschiderii și
argumentație redutabilă cum că ar sonoritate care s-a stins mai apoi la articulării (Efuzia esenței e-n
mai fi încă multe de spus sub aceste umbra versului liber modernist. elită,/Eradicând erupția eclelctic./
rigori. Adrian Munteanu alege tocmai Adrian Munteanu se numără, iată, Efectul Evei erijează etic./Emoția
această alternativă, sigur de el, fiindcă printre cei care continuă şi în secolul eriniei ezită..., p.118), ori consoanelor
după cele trei volume ale „Serilor cu al douăzecișiunulea să cultive pentru oclusivitatea, fricativitatea sau
licurici” (1999, 2001, 2002) se dedică sclipirile de odinioară ale speciei, așa sonanța lor (Ce caldă ciută clatină
în exclusivitate sonetului (a se vedea cum au făcut-o în secolul trecut John cleștarul/ Cernitelor consoane care
„De ce mai scriu sonete azi”, p.121), Berryman, Seamus Heaney, Pablo cos/ Conturul crucii, căutând
conștient că merge pe un drum Neruda și mulți alții. Mai mult, chenarul..., p.115). De un efect
bătătorit de italieni (de la Guitone neamțul W. Münch consacra tot similar se bucură și repetiția care
d’Arezzo la Francesco Petrarca), de atunci un studiu monografic asigură trecerea, prin exces, spre
englezi (de la Michael Drayton la sonetului, „Das Sonett” (1955), iar la obsesiv: Mă tem de viață, putred
William Shakespeare și Edmund noi Felicia Giurgiu publica studiul ghem de sfoară,/ Mă tem de moartea
Spenser), de francezi (de la Arthur „Sonetul – între Procust și Orfeu” ce îmi ia lumina,/ Mă tem de omul ce-
Rimbauld la Stéphane Mallarmé și (vezi vol. „Motive și structuri mi sporește vina,/ Mă tem de brațul
Victor Hugo – adeptul dodecasila- poetice”,1980), fără a fi singurele care mă doboară[...] Mă tem de
bului), iar în literatura română merge observații asupra celei de a doua teama care m-a cuprins!/ Cum să mai
pe urma unui Al. Macedonski, a lui tinereți a speciei. Sonetistul am încredere în mine,/ Când sunt în
M. Eminescu, a lui Vasile V. brașovean (Adrian Munteanu s-a toate și mă scol învins? (p.64). Deși
Voiculescu, a lui Tudor George, a lui născut în Scheii Brașovului, la 21 ar fi fost de așteptat să primească un
Mihai Codreanu etc. Rigorile august 1948) publică din 2005 astfel de nume poate poeziile din
prozodice ale endecasilabului, ale aproape an de an volume de sonete cu partea a III-a („Plonjez în gol și mă
rimei dispuse după reguli precise în care, în 2012, obține „Premiul la strivesc de glod”), datorită discursi-
cele două catrene urmate de cele două Cariera” al Salonului Internațional al vității lor (exersată și de Shakes-
terține au menirea să asigure Cărții de la Milano, alături de poetul peare), „antisonetele” din partea a II-a
sonorități original valorificate de nord-irlandez Desmond O’Grady și (p.82, 84, 98, 105 etc.) rămân și ele
Adrian Munteanu, tentat să combine de francezul Daniel Maximin. Cu docil supuse canoanelor cu aceeași
în acest sens modelul ronsardian cu „Fluturele din fântână”, poetul sonoritate fără a desființa formula,
cel petrarchist (vezi de pildă sonetul asigură atent, tăcut și subtil priveghiul fără a protesta împotriva ei, cum ne-
„Mă biciuiesc secundele cu ură”, clipei din toamnele care sângerează, am fi așteptat, și exprimă încărcături
p.42) sau practicând pur și simplu în umbra zilei, plonjând în gol, subsidiare care se cer atent observate
tradiția sonetului românesc, atent la strivindu-se de glod și negăsind răgaz ca și în cazul celorlalte sonete. Cât
cele patru rime cu efectul lor special, să-ntrebe timpul unde e luciul în care despre opțiunea poetică a lui Adrian
însă își rezervă libertatea ar putea căderea s-o frângă doar o Munteanu, aceasta s-ar exprima ex-
ingambamentului ca influență a dată, ca să-l parafrazăm pe autor. clusiv în „De ce mai scriu sonete azi”
modernismului (Unde-ți sunt ochii Precăderea emoțională, încărcătura (p.121) și se motivează convingător:
ce-au privit cu sete/ Duioasa- conotativă, reflexivitatea îndelung Ca să presimt parfumul →
nlănțuire de prigorii..., p.330). Prin decantată se concentrează de regulă în IULIAN CHIVU

25
În poezia „de-ţi este” poetul
transformă realitatea în vis, citez
ultimele strofe: „de-ţi este dor într-
Talentatul poet Stejărel Ionescu adevăr de/ Mine/ tu lasă iar iubirea
pune la dispoziţia cititorilor un nou ca să vină/şi-n orele ce trec şi sunt
volum intitulat „Izvorul de lut” puţine/ lumină”.
editat la Editura Măiastră din Târgu Şi în poezia „am fost cândva, şi
Jiu în 2017 conţinând 83 de poeme. eu” ne mărturiseşte că se prăbuşeşte
Chiar la început trebuie să-l critic şi în vis când vântul îl îmbrânceşte
pe Stejărel Ionescu în cele afirmate în înspre moarte. Citez primele strofe:
poezia „dreptul la poezie” şi anume, „ mă prăbuşesc cu mine şi în vis/
el mai scrie încăodată ceea ce nu se când mă îmbrânceşte vântul/
citeşte niciodată. Cred că el scrie înspre moarte/ să mă afunde-n lumea
pentru a fi citite de cei care iubesc de abis/ să uit că în piept o inimă îmi/
literatura. Poemele în versiunea mai bate”.
română ale autorului sunt prezentate În volumul prezent „Izvorul de
în volum şi în limba italiană prin lut” rezultă clar cum autorul
traducerea efectuată de Angelica stăpâneşte şi tehnici ale curentului de Poezia lui Stejărel Ionescu este
Oltean. avangardă numit paradoxism. Un încărcată cu multe nuanţe şi sensuri.
Ca şi în publicaţia anterioară exemplu este poezia „ninge” iată Sunt scrise cu migală şi lasă pe cititor
„Poemul meu neterminat din jilţul primele patru rânduri: “mă îngălbe- să descifreze esenţa ce vrea să ne
poeziei” autorul şi-n acest volum neşte / albul,/ mă albeşte/ galbenul”. comunice poetul. Poemele
rămâne în meleagurile curentului Limbajul paradoxist este bine paradoxiste fac pe cititor să raţioneze
literar suprarealist continuând în acest stăpânit în poezia „întoarcere” şi-l aparent just care duc la concluzii
mod pe Marcel Turcu şi Ion Scoro- exemplific: contradictorii ce nu pot fi considerate
bete, scriitori suprarealişti din spaţiul “am revenit în părul tău nici adevărate nici false.
Banatului. presărând pasaje de iarbă, Recomand cititorilor să parcurgă
Exemplific poezia „în ţi-am descătuşat starea cel puţin o dată poemele din acest
timp”: „ţărmul putrezit de ape/ sărutându-ţi umbra volum şi nu niciodată. Vor găsi
înfloreşte în scorbura minţii/ ţi-am insuflat în cap aspecte originale de o noutate artistică
mele,/ palmele de pământ/ lovesc mogâldeţe de minte, incontestabilă, cu acurateţe şi cu
asfinţitul,/ numai ceaţa/ ascunde am luat cu mine copilăria farmec deosebit al expresiei. Probabil
castanul/ înflorit de mine”,unde cele şi m-am ascuns de moarte şi sunt sigur că vor mai reciti apoi de
afirmate sunt bizare, năucitoare chiar în sălbăticia vieţii.” câteva ori versurile cu mare bucurie.
stranii şi pune accent pe pe activitatea Exemplificările s-ar putea continua, ANDREI POGÁNY
spontană a imaginaţiei. dar ar lungi excesiv această recenzie.
________________________________________________________________________________________________
...De n-ai știut să prinzi din zbor o în aserțiuni, sonetul lui Adrian
SONETE LA PRIVEGHIUL… rază/ Și să ți-o pui duios la căpătâi,/ Munteanu rămâne în condiția de
→fin al florii,/ Să urc visări de taină De nu mai crezi în Cel ce sus conformitate a limbajului.
în hamacuri/ Și magice săruturi din veghează,/ Ești mai sărac ca-n ziua Referențialul poetic, până și atunci
iatacuri/ Să le prefac pe toate în cea dintâi, p.360), sonetistul rămâne când rămâne condiție minoră,
victorii// Ca să-mi cultiv râvnirile simultan și un spirit atent al cetății. Îi asumpție a relației cu lumea și cu
ascunse,/ Uitate-adânc sub un tărâm retrăiește gloria în versuri (partea a sine, multiplu și nu ambiguu
anost,/ Prin văgăuni cu umbre reci IV-a, „Pe Tâmpa duhuri se aștern la potențată, pretinde cititorului un
împunse... Sonetistul afirmă totuși un pândă ‒Sonetele Brașovului”), își coreferențial în stare să răspundă și să
existențialism kierkegaardian, gratulează amicii cu dedicații și își corespundă prin subiacență și
bipolarizat în naturalismul remarcat declamă când jovial simțirile convenții.
de Paul Aretzu și în rafinamentul ființei(Stăpân mă cred pe tainele Trece cu abilitate din
reflexiv, iar uneori atinge adâncimi naturii/ Când rup o creangă sau semnificarea în lexical spre cea din
heideggeriene ori reverberează în strivesc o floare,/ Când gâza-n registrul sintactic și asigură simplu
umanismul coercitiv sartrian. Când de palma-nțepenită moare,/ Când storc funcțiile metacomunicării lirice.
un bucolism coșbucian (Acord de un fruct în cerul fad al gurii, p.67), Poetul ‒ ființă extravertită, cu o
greieri. Înăuntru-i pace?/ Se unduiesc când, testamentar, își adnotează ponderată interiorizare a controlului
fruntariile-n grâne,/ Mai zburdă melancoliile la priveghiul clipei (...Nu de sine ‒ își pendulează astfel cu
mielul nenăscut în stâne/ Și ține- s-au pierdut isprăvile în ceață./ Pe- ușurință identitatea între
oierul taine sub cojoace?...,p.378), atunci prin fapte viețuiam anost./ uniformitățile lui a exista și vanitatea
când metafizic-contemplativ Abia târziu mi-a răsărit în față// lui a fi lamentându-și într-un registru
(Conturul lor se va-mplini imens,/ Sonetul blând, să-mi împlinesc un grav melancoliile firii și
Căci dacă Unul nu-i, nimic nu este,/ rost./ Odată doar, într-un apus de nestatorniciile ființei în formula
Iar toți cei mulți într-Unul au un sens, viață,/ Tu, fiul meu, să afli că am fost. riguroasă a sonetului, tulburând cu
p.355), ori exprimând voiculescian p.369). Că, lexical, iese din harul lui liniștea mai multor
convingeri de respirație larg creștină: indicativitate, fiindcă nu se exprimă prejudecăți grăbite ale vremii.

26
unei spiritualități acute - Amărăști, un
nume ales parcă, anunțând un destin
impregnat (cel al poetului) cu sufe-
rința în tăcere, cu deceptivitate și de-
ceptivism, uneori, informează citito-
Volumul de poezii, bilingv, rul despre poetul născut în satul cu o
Entre deux rivages Între două lume creionată în detalii, cu o anume
țărmuri, semnat de Alex Cetățeanu vervă, însumând exultanță și reverie
(Éditeur George Filip, Rédacteur („Eu sunt oltean. Născut în Amărăşti,/
technique Valentin Baciu, Traduits du Sat pitit undeva între dealuri,/ Între
roumain par Constantin Frosin, Vîlcea lui Anton Pan/ Şi Drăgăşanii
Éditios «DESTINE», Montreal, 2011, de legendă/ Unde a văzut zorii/ Gib
112 pag.), reprezintă un impresionant Mihăiescu./ Ce departe mi se păreau/
grupaj de poeme, marcă postmo- Cele două oraşe/ În care îşi aveau
dernistă. Alex Cetățeanu, poet al exi- curţi şi case/ Boierii!”). Sentimentul
lului, reiterează dilema unui paradox: autohton, unul de exaltare, cu valori
țara și lăuntrul în captivitate vs reven- culturale și de legendă autentică, este
dicare spirituală. Obsesia locului reprimat de cei cu un cinism imagi-
autohton, a patriei atemporale - „luat nativ („Amărăştenii,/ Unii dintre ei
cu sine, în sine și pentru sine” - ______________________________ comunişti,/ Alţii victime,/ Se zbăteau
devine un loc locuit , cum spune René Dorurile-n pârgă/ Cui să i le-adun?”), an de an/ Între sărăcie şi secete,/ .../”).
Char, înțelegând că nu locuim decât suntem aduși în proximitatea nobleței În centrul dezamăgirii, chipul mamei
locul pe care îl părăsim (Sur la lui Alex Cetățeanu, a inimitabilului anulează orice față a urâțeniei unui
poésie). Rămâne întrebarea retorică - dor de țară, dor de dor – („Ţine-mi, sistem atroce („Când pământului îi
Nu e poetul în căutarea „locului, iar Doamne, dorul/ Treaz şi ne-ntinat,/ crăpau buzele/ De dorul ploii,/ Iar
interpretul (conform acelei Erörte- Dă-mi să beau uşorul/ Şi mai dă-mi mama se chinuia/ Să mă crească!”).
rung invocate de Heidegger) în co- putere/ Să mă-ntorc în sat/ Unde am Reversul iluziilor pierdute („Peşeana
mentariul acestei căutări? Se întâlnesc gustat/ Fagurii cu miere;/ Satul dintre era Dunărea mea./ Dealurile au fost
ei, oare, în acelaşi loc sau, mai degra- dealuri,/ Satul meu cu vie/ Unduită-n Alpii mei./ Pădurile ascundeau toate
bă, în locul însuşi indicat de căutare? valuri/ Ca-n copilărie;”). Asediat până misterele,/ Biserica însemna pentru
Volumul supus studiului reflectă la copleșire de dorul eminescian și noi/ Singurul templu,/ Mai măreţ şi
nostalgia și regretul, materializate povestirile cu umor ale lui Creangă decât cel din Angkor!”) este evocat,
literar într-un nou edificiu, cel poetic, (Dor de pupăză și cuc), poetul român, în versurile poeziei cu titlu sugestiv,
într-o lume a versului, lipsită de printr-o lirică de reflecție, valorifică Viața mea în Canada, de altfel anun-
prejudecăți; patria lăuntrului, bucuria elementele fabulei (Latră câinii, țată din poemul anterior („Acum, în-
împlinită în vers, înseamnă pentru Fabulă) ori pătrunde pe tărâmul cotro să mai plec de aici,din Canada,/
Alex Cetățeanu soluția unică și legendelor (Fetele Tracilor), și-mi Unde soarta mi-a pus/ Fereastra şi
controlabilă a dorului lăsat în patria pare că ne-voit își construiește casa?”). Pe un fundament imaginar/
de-acasă. Tematica, la nivelul autoportretul spiritual („Într-o ţară vizionar, gândurile poetului ating
referentului, într-un univers bine nevăzută/ Îşi avea Apollo casă./ El simbioza profundă a vitalității. O
structurat şi un limbaj al metaforei trăia cum se trăieşte/ În lumina ne- conjugare a libertății, în primă in-
deschise, este aceea a vizibilului nţeleasă.// Dar chemat a fost de Zeus/ stanță, a neîngrădirii vizibilului, nu
vizabil: Amărăști vs Canada; Acolo - Ce domnea peste Fiire/ Şi s-a dus şi-a fără o notă de nostalgie, asediază
Gândurile mele; Golgota – Jurământ luat Apollo/ Şi poruncă şi menire.// Şi retorica propriilor frământări („Româ-
– Rugă; Dealurile mele – Liber, liber, le-a dus pe amândouă/ În nia şi Canada,/ Canada şi România ...
liber; Dor de dor – Ține-mi, Doamne nemaivăzuta-i ţară./ Lira lui şi-acum / Peste-Atlantic mă tot cheamă/ Din
dorul – Dor de pupăză și cuc; ne-mparte/ Leacuri care ne-nfioară”). Canada, ţara mamă./ Unde-aş fi, tot
Nebunie – Latră câinii – Fabulă; Se poate spune că, la Alex Cetățeanu, nu e bine;/ Mă frământ - unde-i de
Apollo, Sărac – Întrebare, Scrisoare într-o mediere inaparentă, într-o mine?”). Realitatea copleșitoare
mamei; Fluviul St. Laurent – Gâsca poetică a spunerii, ecoul drumului procesează melancolia existențială
de pe St. Laurent – Povestea unui durut, în chiar litera poemului, atinge („Să mă-mpart în două-aş vrea -/
caruj canadian; Cântec pentru limita cuvântului ne-ajuns, urcat până Unde-i oare ţara mea?/ De acolo, sunt
Canada – Iarna Canadiană; Internet la sacralitatea acestuia. Parafrazându- aici./ De aici, rămân acolo./ Împărţit
– Portocala; Dor de țară – Fiicele l pe Gadamer, „cuvântul interpretativ în două ţări,/ Între două depărtări.”).
Tracilor; Cine este fericit?, Cine a nu are voie să se instaleze în locul Această melancolizare într-o suită de
fost Dracula, oare? – Halloween; către care arată (H. –G. Gadamer, întrebări repetabile, un lait motiv al
Bujor, peony, pivoine, botan ...; Actualitatea frumosului, Ed. Polirom, lăntrului propriilor neliniști,
Doamna – Un șirag de perle; Homo Iaşi, 2000, p. 12) și atunci, orice conturează încercarea in-formă a ne-
hominis lupus, De la Herodot cetire. gândire critică trebuie să se îndrepte așteptatului către un mai-profund-ca-
Printr-o geografie lirică a naturii către un mai mult al imaginii în care sine. Se poate crede că melancolia
autohtone, un unic martor, dealul, semnificantul trece înaintea structurală a lui Alex Cetățeanu, și
respectiv dealurile mele („Am plecat semnificatului. Primul poem al ascunsă →
în lume/ Din om bun, nebun./ volumului, aduce originarul la timpul CRISTINA SAVA

27
uneori sub o voită detașare de nicicum n-o pot/ uita./ Am plecat s-o chefuieşte,/ Niciodată necăjit,/ Este
prezumpțiile unui clișeu al exilului, duc mai bine,/ Dar pe-aici nu e de oare ce ne pare:/ Om bogat şi
caută un dincolo al numirii („Mă- mine./ Tot acolo, în Carpaţi,/ Dorul fericit?// Cel ce doarme fără grijă/
ntâlnesc cu toate/ gândurile mele/ este dor de fraţi.”). În tehnica unei Somn adânc şi împăcat,/ Este oare ce
Mult mai des şi încă/ tot mai des, mai caligrafieri nou-testamentare, poetul ne pare:/ Om cu sufletul bogat?”);
des./ Şi nu ştiu: de vină/ dacă-s eu sau trece limita insurmontabilului, printr- discursul liric îşi are propria-i
ele/ Sau doar timpul care/ crugul şi-a o cologvialitate cu deus absconditus, speculație în el însuşi, fără a prelungi
purces.// Mi se pun în cale,/ mi se- recunoscându-și starea de a fi („Calea însă agonia ființei față de ființialitate
mpotrivesc,/ Mă împing, m-apasă/ pe spre Golgota/ Ni s-a înspinat./ Viaţa e – poetul transferându-și proiectul
un ţărm trecut./ Unde-mi eşti, tu, o cruce,/ Timp sacrificat.// Gândul, semantic într-un spaţiu ce se vizează
viaţă,/ când ai tras zăvorul/ Să te- totuşi, nimeni/ Nu ni l-a schimbat./ de la sine, în ideaticul de a lăsa să se
ascunzi în mine/ şi în nevăzut?”). Ducem spre Golgota/ Unicul talant.”). ivească noi lumi prin harul poeziei
Poetul exprimă un adânc al sinelui În vărtejul unui montaj de stări în (Paul Ricœur, Écrits et conférences).
care, înainte de toate, interiorizează contratimp, fără a se eschiva de Racursiuri ale realismului, ce par
alteritatea unui negândibil, raportat la frustările tristeții iremediabile, Alex rupte din ornamentica existențială,
distanţă, dar nu a separării de Cetățeanu găsește, poematic, amprentează o dilematică a identității
indiferent, ci a relației cu un altceva remediul sublimării suferinței umane („N-aș vrea s-o văd pe-această
neasimilabil, posibil necunoscut. sufletești într-un frumos surâs al Doamnă,/ Nici s-o cunosc n-aș vrea
După o strategică detașare de senzibilității sale interioare, vreodată./ N-aă vrea să mă-ntâlnesc
cotidian, Alex Cetățeanu își găsește seninătatea unui cuget curat, atingând cu Moartea/ Care în mâna-i sorțile ne
resemnarea în spiritualitatea autohnă libertatea acelui depășit-atins („Am poartă.// Mai mulți prieteni s-au trezit
(„Am jurat să nu mă doară/ Nici reuşit să evadez / Din închisoarea în casă/ Cu-această Doamnă
bătaie şi nici ură,/ Nici minciuna comunistă/ În anul lui Orwell, '84./ nepoftită-/ Ea-n lumânarea vieții le-a
împotrivă-mi./ Viaţa-i cuminecătură.// Coincidenţă a coincidenţelor,/ În anul suflat/ Stingându-le-o într-o clipită.//
De poveri şi de-nvrăjbeală,/ De '84 am scăpat/ Din puşcăria în aer Aș vrea cât mai târziu să vină,/ Când
trădări şi laşitate,/ Nici în cot să nu liber/ Numită pe scurt RSR.// Eram am să fiu sătul de viață,/ Dar nimeni
mă doară./ Nici de frunza mea pălită,/ tânăr - ce fericire!/ Fratele cel Mare pe pământ nu știe/ Când vine-această
Nici de vârsta-mi troienită,/ Nici de mă iubea./ Eu am vrut să scap de Doamnă-Hoață.”)
ura ce se-ndură,/ Nici de veşnicul dragostea lui./ Liber, în lumea largă./ Printr-un exercițiu de imaginatio,
complot,// Nu mă doară nici în cot./ Liber, liber.// Ce scumpă e libertatea!/ discursul metaforic al dualului dat
Viaţa-i cuminecătură.”); alege calea Mai scumpă decât aurul!/ Mai devine un intellectio al identității
notației, cu elemente de umor ușor, necesară decât aerul!/ Mai caldă decât umanului, în sens kantian, poetul dă
eliminând din subconștint viziunea căldura soarelui!/ Mai luminoasă de înțeles reprimarea raționalului în
deceptivă („Doamne, fă să crape/ decât lumina!// Ce scumpă e irațional, de drept, fiind în înțelesul
Omul ce-a turbat./ Doamne, fă să libertatea!”). lui Paul Valéry (Morceaux choisis),
piară/ Gându-nverşunat.// Hoarde Cuvintele şi lucrurile lui Alex ideea estetică formată pe baza
roşii încă/ Sunt la răsărit./ Unde eşti Cetățeanu se află într-o continuă intuiţiilor operante în imaginaţie, și,
tu, Doamne -/ Iar ne-ai părăsit?// Fă mișcare, realizând transferul de la dacă ne este permis, monade ale
ca să dispară/ Hoţii şi-agresorii./ Fie- invizibilul vizibil la vizibilul cuvântului sacralizat.
le-mpotrivă/ Apa, cerul, norii.// Tu le inteligibil, coborând sensibilul, într-o Ca într-o piesă de teatru, asistăm
ştii pe toate,/ Ştii şi ruga-mi mare -/ „răsuciree” sau „torsionare” (în sens la un final de volum, în care trăirea
Fă ca tot ce mişcă/ Să le stea în cale.// platonician), ca să realizeze ceea-ce- acută a personajului principal, cu o
Toţi poeţii lumii/ Fie se viseze./ Fă ca se-manifestă la vedere deopotrivă cu subtilă ardenţă imaginativă, stabilește
versu-mi, Doamne,/ Să te- ceea-ce-se-ascunde în vedere. limitele notei ironic – joviale în
nmiresmeze.”); mai mult, intuim un Toposul reveriei, pentru hommo imagini poematice, decupaje ale unor
accent eminescian, raportat la religious – poetul, reprezină o detalii în aparenţă banale, cu accent
contemporani, ca în cele din urmă să întoarcere, măcar cu gândul, la ontic inedit („Un șirag de perle,/ Fără-
fim martorii unei subtilități a izvorul fascinant de tulburător al asemanare-/ perla vieții-ntrânsul/ Este
devoțiunii într-o metaforă a ironicului dorului de acasă. („Azi sunt tânăr cea mai mare.// Un șirag de perle,/
dus către contemplativ („Am plecat în doar cu gândul -/ Un sărac cu multe Toate inegale-/ Doar o perlă neagră/
lume/ Din om bun, nebun./ Dorurile-n case/ Şi am bani cât să-mi ajungă/ Ne tot sta în cale.// Un șirag de perle,/
pârgă/ Cui să i le-adun?// Am plecat Două vieţi şi jumătate./ Dar acasă nu- Fără început-/ Dintre perle, una,/ Uite
de-acasă/ Alungat de rău./ Unde-mi s niciunde./ Ce voi lua cu mine că s-a rupt.// Un șirag de lacrimi/ Ce
eşti, pădure/ A lui Dumnezeu?// mâine?/ Numai suflet şi păcate/ De n- s-au plâns cândva/ Una dintre ele/ A
Dealurile mele/ De la Amărăşti/ Se- or rătăci şi ele/ Cum am rătăcit o fost viața ta.”).
oglindesc în stele./ Suflete, trăieşti?”). viaţă./ Ce voi lua mâine cu mine?”) Alex Cetățeanu, LeCitoyen, cum
Durerea existanțială, a dorului de Rămâne, dar, retorica întrebărilor îl numește George Filip, entre deux
acasă, primește textura vervei ludice, metaforice („Cel ce are reivages, devine poetul unor
o mască a segvențialului ironizat milioane,/ Dar de boală-i chinuit,/ confesiuni livrești, unde sub influența
(„Din Canada, din Quebec,/ Unde Este oare ce ne pare:/ Om bogat şi unui ludic imprevizibil, lasă loc
nopţi şi zile/ trec,/ Mă întreb şi mă fericit?// Cel ce are sănătate/ Şi cu reliefului irizant al construcției sale
frământ:/ Unde-i casa-mi pe tihnă-i miruit/ Este oare ce ne pare:/ lăuntrice, reîntregind segvențe ale
pământ?// Am plecat din ţara mea/ Şi Om bogat şi fericit?/ Cel ce bea şi vieții în metafore revelatorii.

28
credincioşi sau nu, dacă se folosesc
sau nu de serviciile acestei instituţii
eclesiastice. De aceea, merită salutate
George Schinteie scrie o poezie cooperarea poetului George Schinteie
de tip reflexiv, orientată, deliberat, cu cu pictorul Victor Gingiu,
un entuziasm epidictic, mai întâi spre sincronizarea şi sincretizarea
lumea artistică şi, apoi, spre o zonă de uneltelor expresive, într-o carte
receptare mai vastă, atât de extinsă încântătoare, purtând semnele
cât o poate estima un poet incomod, indiciale ale sângelui care arde în
preocupat de aderenţa publicului la venele artiştilor şi ale purităţii
egoul său puternic. metafizice a artei. Meşteşugită în cele
Cartea de poezie devine pentru mai mici amănunte, cartea a fost
autorul în cauză o construcţie su- adusă la forma materială... ideală,
prarealistă a identităţii. Problematica care să anticipeze nivelul semantic, la
identităţii, foarte incitantă şi spornică fel de elevat, al creaţiei lirice.
din punct de vedere creativ – Vârsta autorului, declarată
îndeosebi în structurile sintactice ale ______________________________ tranşant – 68 referindu-se la anii săi
monologului liric, vorbind despre frecvente în oraşul nostru, se petrec în de până acum – recomandă o
sine şi despre relaţiile cu semenii coordonatele semiotice ale polifonie stilistică, rezultată din
artişti –, ocupă adâncimile textuale, cafenelelor artistice din marile centre experienţa poetică şi poietică, atestă
răzbătând spre cititor din undele culturale europene, într-o ambianţă pe definitivarea vadului curgerii lirice,
repezi ale suprafeţelor estetice, care muchia dintre formal şi informal, ce- care eşapează printr-o „fereastră
probează intensitatea neliniştilor mi aminteşte, între altele, de celebra deschisă”. Poetul are în acest moment
subsidiare societăţii de apartenenţă. În Cafenea Voltaire din Zürich, în care un public al său, un orizont clar şi
acelaşi timp, manevrele insinuante, s-au intersectat James Joyce cu chiar un „dincolo de”, ce decurge
bruşte, imprevizibile, şocante, prin Tristan Tzara, de pildă, fapt mai mult dintr-o judecată matură a
care poetul înaintează în interiorul decât onorabil pentru avangarda fenomenologiei. Ca scriitor, se
unui areal fără graniţe, caracterizează românească. distinge mai cu seamă prin
tot un comportament artistic, asumat Convergenţa artelor, mai cu sea- propensiunea sa metafizică, graţie
ab initio. De la un poem la altul, mă a celor vizuale, a creat deja o tra- căreia poezia pune în discuţie şi
lirismul se învigorează, îndeosebi, dar diţie a cărţii – obiect artistic, în spe- universul inefabil, căutat, refuzat, dar
nu exclusiv, graţie pendulării între cial a celei de poezie, prezentată într- existent în afara existenţei, în
exteriorizarea emoţiilor estetice şi o formă care place şi emoţionează. adevărul divin, adeseori invocat.
asimilarea semiotică a tot ceea ce, în Într-un asemenea proiect, poetul şi Există în acest volum o tensiune
nişa existenţială conturată, stă sub pictorul devin nu doar solidari, ci şi corozivă şi, paradoxal, coezivă, între
semnul artei. complici în realizarea actului artistic, cunoaştere şi imposibilitatea de a
Figura cunoscutului scriitor timi- co-enunţiatori în interacţiune cu un cunoaşte; emerge, din acumulări
şorean George Schinteie, care poartă public mai eterogen – nu neapărat diverse şi multiple, o falie
pe străzile cetăţii, poate tocmai pentru mai larg, dată fiind, pentru o provocatoare, care nu încetează să
a-şi accentua identitatea, pălărie cu receptare avizată, exigenţa iniţierii ademenească şi să amăgească poetul,
boruri largi şi un fular interminabil, destinatarilor în ambele coduri în care constrâns, de coduri ancestrale, la
se înscrie în tradiţia modernă euro- li se comunică. Dar această poticnire pe drumul spre perfecţiune.
peană, inaugurată simbolic de The hibridizare nu are neapărat ca scop Prin motto-ul ales din Lecţia despre
Portrait of an Artist as a Young Man receptarea profesionistă, pe care cub a lui Nichita Stănescu – un
de James Joyce. În concordanţă cu mizează, de regulă, o carte-unicat, ci, memento pentru toţi creatorii că sunt
semnele exterioare ale apartenenţei la mai degrabă, în cazul de faţă, ca şi în creaţii ale unicului Creator perfect –,
comunitatea artiştilor, sunt puse în cele ale apariţiilor editoriale George Schinteie arată, indirect, că
funcţiune intimităţi, cum ar fi auto- precedente, vizează stimularea unei are înţelepciunea de a-şi conştientiza
perceperea în oglinzile poeziei, do- emoţii estetice de la prima întâlnire limita de sus. Totuşi, nu rezistă
vadă a unei iconicităţi pluriartistice: cu cartea. Cromatica şi arhitectonica chemării de a urca, în rând cu mulţi
„în sufletul meu cântă viori când mă volumului, intitulat, din raţiuni alţi artişti ai mapamondului, precum
uit în oglindă” (Puzzle). numerologice de natură fatidică – Iisus altădată, ceea ce numeşte
Respectându-şi condiţia identita- evident, personalizate întru „dealul golgotei” – respectând
ră în orice conjunctură, poetul George exprimarea identităţii – , 68 (poeme principiul simbolic, pentru a sublinia
Schinteie îşi prezintă şi cărţile în cu fereastra deschisă), fac din acesta inferioritatea fiilor omului faţă de
veritabile happeninguri, la care un obiect al admiraţiei spontane, Hristos, a umanului faţă de divin.
convoacă artişti din toate domeniile – sincere, înainte de orice lectură. Solidaritatea cu artiştii merge până la
muzicieni, artişti plastici, actori, Prezumtivul cititor apreciază mimesisul tautologic, la care se
regizori, cameramani şi, mai ales, frumuseţea operei, în ţinuta sa referea Eugen Dorcescu, vorbind →
scriitori – încurajând (şi participând artistică, aşa cum cei ce privesc MIRELA-IOANA BORCHIN-
la) un dialog al artelor, prin Catedrala din centrul Timişoarei îi DORCESCU
reprezentanţii lor cei mai autorizaţi. admiră linia arhitecturală şi fineţea
Asemenea întâlniri ad-hoc, tot mai cromatică, indiferent dacă sunt

29
Poemele sale trădează în mod evident
elemente specifice spiritualității ro-
mânești, îmbogățind, fără doar și poa-
te, spectrul nostru liric, fiind un adaos
Fermecătoare în integralitatea sa, remarcabil de încântătoare poezie.
lirica preotului-poet Dumitru Ichim se „Haiku” se definește ca poezie fără
înscrie într-o operă vastă publicată în rimă, având o structură de trei versuri,
numeroase volume, incluzând poezie, primul și al treilea alcătuite din câte
proză și eseuri, ce se întinde în timp ______________________________________ cinci silabe, iar cel de-al doilea din
pe aproape o jumătate de secol, de la ka”, niponii delectându-se de sute de șapte silabe, care exprimă prin
„De unde începe omul” (1970) și ani cu aceste poeme de o afectivitate excelență o stare de mare intensitate
până la „Tu știi că te iubesc! 150 de aparte. Dacă Ion Pilat, Alexandru afectivă atemporală, constituindu-se
sonete prefațate și ilustrate de Savatie Mace-donski sau Alexandru Vlahuță într-o metaforă globală ce induce un
Baștovoi” (2017). au scris poeme într-un vers, Părintele indiscutabil caracter filozofic. Înainte
Fără putere de tăgadă, Dumitru Ichim s-a învrednicit să transplanteze de orice, poemele haiku se caracteri-
Ichim se distinge în spațiul nostru haiku în literatura română, demon- zează prin aceea că declanșează o →
literar prin meritul de a fi precursor în strând fără echivoc că această varie- DORIN NĂDRĂU
lirica românească al speciilor literare tate de poezie se adaptează întrutotul (S. U. A.)
de sorginte japoneză „haiku” și „tan- vigorii creatoare a limbii române.
_________________________________________________________________________________________________
Frica de moarte. Visul (sau iluzia?)
MODERNITATEA..... noduri de fum/ alergarea muzicii unui unei alte vieţi.
→despre o direcţie evolutivă a artei compozitor/ în timp ce parcurse trei Trecerea – ca într-un perpetuum
contemporane: „patru mâini pe circuite cu tramvaiul şase/ şi două mobile, plasat în centrul unui peisaj
claviatura pianului vechi/ sculptat de pahare de sticlă ciocneau literele/ de erotizat, profund antitetic – din viaţă
Călărăşanu într-o altfel de viaţă/ note muzicale” (Care aprinde în moarte şi din moarte în moarte: „...
obiectul încremenit vorbeşte o limbă chibritul); „şi-aştept să cânte-un nor viaţa mea aleargă/ spre altă viaţă
muzicală/ trecută prin gândirea cuminte/ o simfonie gata de-nrămat” nevăzută de nimeni/ dar speră s-o
artistului ca grâul la moară” (Pianul (Oblonul serii); „din abatorul de simtă s-o pipăie s-o sărute/ ca pe o
înfipt în stele). cuvinte ies poemele/ gata ambalate iubită cu vălul veşniciei pe frunte/ din
Focalizarea unor aspecte ale unele puse pe muzică/ altele destinate care să culeg pe furiş o urmă
procesului de creaţie, pe fundalul scenei/ în mici dramolete sau desuete mirositoare de vis/ să-l trăiesc precum
destinelor foarte asemănătoare ale sonete” (Albastrul cuvintelor); moartea atâtor vieţi/ prin moarte”
creatorilor, motivează frecventele “cineva nevăzut mă prinde de voce/ şi (Panta rhei).
glisări în poezie ale unor imagini mă poartă-ntr-o arie de operă/ din Ce impresie mi-a făcut discursul
artistice de natură diferită, care abia scăpaţi fluturii mov/ liric? De miraj. De dezinvoltură. De
surprinzătoare prin ineditul inserţiei colorează anotimpuri rebele” (Fără robusteţe. De modernitate – căreia i
sau al adiţionării. Prin asemenea binecuvântare) etc. Viteza succedării se pot ataşa ambele prefixe în vogă:
imagini atipice, stridente, se unor imagini artistice aparent neo- sau post-.
ilustrează, pe de o parte, libertatea de incoerente, a trecerii de la un canal Poezia lui George Schinteie este
expresie din lumea artelor, pe de alta, perceptiv la altul şi a schimbării modernă prin altceva decât prin
inepuizabilele posibilităţi de codului artistic reflectă mobilitatea conformarea la un program.
combinare a semnelor, de gândirii poetice, o dinamică de Este modernă prin spulberarea
amalgamare a unor valenţe semantice invidiat a imaginaţiei: „toamna asta limitelor de orice fel. Şi este, în
nebănuite, în contexte specifice sună puţin dezacordat/ simfonia de acelaşi timp, nobilă. Prin mesajele ei
poeziei. Semnificaţiile – preponderent frunze prin nuci/ vântul scrie poeme bulversante, memorabile, configurând
afective sau ideologice – parvin, în de-mbrăţişat iubita/ cu apăsarea o mitologie contemporană: cu puzzle-
general, pe canale perceptive diferite. paşilor imaginari/ după care aleargă ul, cu violonista-mamă, cu vizita la
Într-o sintaxă mixtă, ele compun un un cal nărăvaş/ dirijorul de Dali, cu tabloul într-o singură
impresionant tablou al metisajului sentimente tresare din melancolie/ şi culoare, cu identitatea căutată într-un
estetic. Nicidecum un amalgam de aruncă bagheta invizibilă spre o sistem de relaţii paradigmatice, cu
sensuri aleatorii, necontrolate de stea...” (Zbor de toamnă). imagini nebuloase, precum „melcul
autor. E drept că, de multe ori, Ce mi-a transmis mie acest inimă” care „sărută orizontul”.
acestea s-ar putea contrazice şi chiar volum, ce anume am reţinut după ce „Melcul inimă” este o metaforă
anula (mai cu seamă în formula m-am distanţat de temele poetice şi de identificare: pentru un eu liric,
„contradictio in adiecto”, la care de modalităţile – prozodice, care, mai presus de orice altceva, nu
recurge poetul – „lacrimile cărnoase”, gramaticale, stilistice – de se sfieşte să iubească.
„zborul fără aripi”, „păcatul inocent” textualizare? „Porumbelul ucis pe Dimpotrivă, trăieşte în prezentul
etc.). Dar asta s-ar întâmpla în trecerea de pietoni”. „Zborul fără etern al iubirii. Al valorilor perene.
condiţiile decodării simple, pe baza aripi”. Senzualitatea. Sărutul. ______________
referenţialităţii directe, pe care „Păcatul inocent”. Extravaganţa. *George Schinteie, 68 – poeme cu
George Schinteie o eludează constant: „Fumul de iluzii”. „Ninsoarea albă a fereastra deschisă –, Editura
„acum scrie poemul/ îmi dictează în sfârşitului”. Orizontul-zid. Bufniţa. Artpress, Timișoara, 2017.

30
stare de reală emotivitate, creată de transmis în stilul propriu generează o intensitate afectivă ale Părintelui
gândurile, reflecțiile și visele la care vădită emotivitate: „Umbrele mele / Ichim: Bartolomeu Valeriu Anania și
îmbie, reprezentând o categorie Sub umbra scrisului tac / Împietrind Aurel Sasu. În prefața pe care a scris-
specială de poezie autentică. Se lumini” ca și în „Viața” („Flămânzi o la un volum de versuri, Valeriu
cuvine a mai preciza că aceste poezii, puii se / Roagă...Iisus în genunchi / Anania mărturisea: „Dumitru Ichim
folosind cu toată forța cuvântul bine Pe margini de cuib”). împărtășește norocul și nenorocul
ales și implicând o incontestabilă artă, Figură de stil ce constă în scriitorilor din diaspora. Pe de o par-
presupun și posesia unei capacități atribuirea unui înțeles nou unui te, șansa de a avea acces neîngrădit la
deosebite în a le citi, făcând apel la cuvânt pe baza unei comparații cultura lumii libere și de se simți în
starea poetică existentă în orice cititor subînțelese, metafora, asigură la largul său în abordarea unor genuri
și la gradul de sensibilitate proprie. Dumitru Ichim construcții poetice de literare afine; dacă nu mă înșel - și
Materia preferată a poemelor lui Du- irezistibilă sensibilitate. Edificatoare cred că nu mă înșel -, el este primul
mitru Ichim cuprinde subiecte suscep- în acest sens este, fără doar și poate, poet român care a scris haiku-uri și
tibile de delicată reacție afectivă: cea a albinarului, autorul regăsindu-se strofe tanka la o vreme când cei din
vremelnicia, frumusețea, melancolia, țară abia auzeau de așa ceva. Pe de
modestia, însingurarea, naturalețea. altă parte, neșansa izolării de ceea ce
Poezia părintelui conferă cititorului se cheamă o piață a cărții la
șansa fericită de a-i descoperi cu ad- dimensiunea cititorilor potențiali”.
mirație și uimire adevărata chemare Despre Aurel Sasu, unul dintre
poetică și măsura indubitabilă a ta- cei mai valoroși critici literari de
lentului său liric. Pasiunea pentru po- astăzi, care a publicat aprecieri
eme haiku poate fi întâlnită și la alți privind această poezie, Dumitru
poeți care au înavuțit literatura româ- Ichim se destăinuie: „Datorez adânci
nă cu asfel de bogății lirice: A. T. ______________________________ mulțumiri profesorului universitar,
Stamatiad, Ion Codrescu, Marin So- simbolic în viețuirea albinei: poetului, scriitorului Aurel Sasu, care
rescu, Dan Florică, Paula Romanescu „Lumânare de / Paște: Eu - albinarul / a prefațat volumul <<Psaltirea
ș.a. Trebuie observat însă că, în com- Vinerilor Mari!” Alăturată tainei apocrifă a dreptului Iov>> (...)
parație cu alți autori, Dumitru Ichim, frângerii Pâinii Vieții, imaginea Problema se pune din punct de vedere
dă poemelor sale, cu câteva excepții, mamei este de o sfâșietoare duioșie și teologic și ontologic; la lansarea de
câte un titlu, toate fiind incluse în exemplară credință în Mântuitorul: carte din New York, criticul din
serii tematice de reală finețe: „Urme- „Inima ta - cinci / Pâini în mâna lui România - M. N. Rusu - sublinia
le”, „Lacrima privighetorii”, „Valea Iisus / frângând pentru noi”. contribuția pe care o aduce acest
nisipului de aur” etc. O secțiune separată a poemelor volum în literatura universală prin
O incursiune prin creația de haiku în creația lui Dumitru Ichim o acest Iov cu totul nou. Cartea, care a
haiku a lui Dumitru Ichim, cu o constituie cele publicate în „Revista apărut la Cluj cu prefața prof. Aurel
ilustrare succintă prin exemple, este, Scriitorilor Români” din München Sasu, a fost pentru mine o bucurie din
desigur, interesantă și binevenită. (1983), poezii care continuă proble- mai multe puncte de vedere”.
„Definiție de haiku” este poezia care matica lirică anterioară, dar în care Pe omul, preotul și poetul Du-
ne inițiază în descoperirea crezului descoperim apariția unei noi tematici, mitru Ichim l-am cunoscut la Câmpul
artistic al Părintelui Ichim, care mai tulburatoare, anume dorul de țara Românesc de la Hamilton, un tărâm
presus de orice este un teolog ortodox natală. Trăirile intime, dublate de o românesc autentic, amenajat, îngrijit
dator să trezească în cititor un freamăt nedisimulată nostalgie, rezidă cu tărie și păstrat de peste cinci decenii în
religios: „Cinci, șapte și cinci / Două în poeme ca: „Clopotul de la Putna”, pitorescul spațiu canadian al provin-
mâini - rugăciune / Trece Iisus”. „Ștefan”, „Țara”, „Doina lui ciei Ontario, unde Părintele Ichim
Problema apropierii de Dumnezeu, Eminescu”. De o deosebită frumusețe care conduce un cenaclu literar, orga-
aspirația imanentă a oricărui muritor, este poemul ce îndeamnă la o nizează acolo „Săptămâna Internațio-
este o temă abordată frecvent în profundă meditație invocând plânsul nală a Culturii Române”, manifestare
plachetele sale de haiku. Maica sfinților („Sfinții noștri plâng / ajunsă în iulie 2017 la a 50-a
Domnului revine constant într-o serie Dimineață - macului / Rotund al aniversare. Am fost fascinat de
de excelente poeme: „Visează prun- țării”), ca și poezia sugerând personalitatea părintelui și m-am
cul... / Maica Domnului trece / des- imaginea plină de farmec și de o convins cu ușurință că se justifică cu
culțându-se”; „Zâmbește Mama! / seducătoare sensibilitate a țăranului prisosință calitatea de care se bucură,
Betleem în privire / Aduse pruncul”; român din satul de odinioară („Vin aceea de incontestabil lider spiritual.
„Mamă, nu plânge... / În candelă heruvimi / Spre Betleem sărutând / Nu pot încheia fără a mai adăuga că
numele / Tău luminează”. Mâna de țăran”). am rămas plăcut impresionat de
Simplitatea firii umane atât de Cred că ar fi nedrept să-mi închei faptul că, deși septuagenar, Părintele
firave și glorificarea lui Dumnezeu eseul despre poezia haiku a lui Dumitru Ichim refuză să depună
apar invariabil în poeziile sale Dumitru Ichim fără a consemna că armele, probând o surprinzătoare
(„Macul se roagă-n / Petale simple: două personalități de marcă ale forță în mânuirea artei sale poetice,
iarbă / Nouă fluturii!”) ca și trăirea culturii noastre naționale, un ilustru proprie unui adevărat maestru,
unei dureri adânci („Candela-i stinsă! teolog și un admirabil literat, și-au precum o admirabilă hotărâre de o
/ În locul luminii / Mă doare exprimat îndreptățite opinii despre îmbogăți literatura română cu noi
noaptea”). În „Testament”, mesajul creațiile originale și de maximă creații lirice.

31
himere, citabil în întregime: „M-am
săturat să-ncalec pe himere,/ Cernând,
prin aştri, noaptea peste gropi,/ Şi
Camelia Ardelean ne răsfaţă iarăşi strepezită de avizii stropi,/ Din
cu o carte de sonete, rondeluri şi poezii neputinţă să îmi fac avere./ Când
postmoderniste sau optzeciste, scrise cu savurez legende cu ciclopi/ Sau Eve
har şi cu migala unui şlefuitor de dia- prinse-n raiuri efemere,/ La porţile
mante. Îndeosebi sonetele şi rondelurile simţirii austere,/ Observ cum poţi în
comunică ideea că asistăm la efortul visuri să te-ngropi./ Mai sper s-acced
milenar al scoicii oceanice care, cu tru- iubirea fără cheie/ Din inimi-sloi, pe
dă şi răbdare, din comuna boabă de ni- vastul galantar/ Al clipelor ce m-au
sip, face perle (altfel spus, dintr-o idee zidit femeie –/ Un suflet ne-ncadrat în
poetică face bijuterie). Căci, ce altceva vreun tipar,/ Cu zboruri risipite printre ________________________________
pot fi, decât bijuterii voiculesciene, zmeie,/ Ratând al fericirii seminar.” cazul rimei îmbrăţişate, în întregime, se
trecute prin rigorile sonetului arabo- Perlant e poemul de dragoste Când recurge la rima masculină, după tipicul:
spaniol, având în har spontaneitatea îmi deschei aripa..., premiat la un Con- surd-absurd; când-gând; ploi-moi; vis-
ludică franҫoisvillonă sau trecută prin curs Radio, din care cităm câteva sin- abis; obişnuit, astfel de poeme
exotismul unui Garcia Lorca? tagme metaforice inedite: fermoar tras sugerează suferinţă, durere, prăbuşirea
Cartea Cameliei se alcătuieşte din peste apusuri, dezvelirea din piatră, sistemului cosmic etc. (vezi poeme ca
două cicluri (Solitudine şi Zbor incert), scrinul sorţii, vise zălude. Direcţia „Abis” şi Cititor modern).
ilustrând trei specii literare: sonetul, Şiragul de perle se completează În amplul poem Cititor modern, ne
rondelul şi versul liber, ideatic, fără fericit cu pastelul Tablou de toamnă, întâmpină o avalanşă de termeni rar
ritm, rimă, armonie şi punctuaţie. De căruia i se adaugă poezia Vâsleam prin întâlniţi în existenţa noastră obişnuită,
fapt, tocmai lipsa punctuaţiei, suplinită timp..., ambele premiate la concursuri proveniţi din cultura elenă sau sanscri-
de o construcţie strofică ideatică, o cu temă impusă, remarcabile prin tă, care sună plăcut în context: Schank
îndepărtează pe autoare de capcanele epitete ornante, sporul de frumuseţe dat Prakshalana, Shivambu Kalpa, prana
aşa-zisei poezii moderne, caracterizate de rimele feminine, căutate şi cântăreţe: etc., prin care autoarea ne familiarizea-
prin sintagma „de-a pune vorbe”. vise flămânde, aer hieratic, secunde ză cu practicile Yoga. Nu de puţine ori,
Ceea ce personalizează volumul, îl amorale, apus static şi tot aşa. în poeme alcătuite din patru strofe, din
face plăcut lecturii şi certifică talentul Plac trecerile bruşte de la denotativ care transpar gânduri, simţăminte, trăiri,
autoarei sunt bogăţia şi expresivitatea la conotativ, place abundenţa substanti- fenomene cosmice, apar şi nume de
limbajului poetic, care par a sta la în- velor adjectivale, schimbările în struc- metale rare, pietre preţioase, ţinuturi
demâna unui vrăjitor. Într-un rondel, tura strofică (amorale-cale; static- exotice minulesciene, specifice simbo-
alcătuit din trei strofe şi un vers liber, în hieratic; simunul-unul etc.). lismului şi poeziei clasice postsimbo-
alegerea refrenului, poetesa recurge la o În totalitate, poemele creează im- liste. A se vedea poeziile: Ne batem
bogată paletă de neologisme-definiţii presia de „nemaiauzit” şi „nemaispus”. joc..., În arca iernii mele..., Mi-am spri-
sau definitoare din cultura Yoga şi Autoarea pare că vine din altă lume, de jinit lumina..., Se adumbreşte visul...,
literatura vedică persană; prana, asana, pe un tărâm hieratic bisericesc bizantin; Agaţă-mă de cerul plin cu vise etc.
Nirvana, dar şi din cultura biblică: se joacă de-a cuvintele, ca în anii Ciclul Zbor incert este alcătuit din
Jihad, strană etc.: „Dezmățul ploilor de copilăriei, dar ne şi poartă prin locuri cu versuri albe. În el se răsfaţă versul liber,
jad/ În ceața minții, subterană,/ Reduce trăiri nirvanice. Exotismul Vedelor sale pe care Camelia îl cultivă cu acelaşi
porția de prană,/ Deschide-accesul către e trecut prin medievalul liric al truba- har, cu marea prospeţime ideatică din
iad./ Scăpați de ultimul jihad,/ durilor, mai ales în rondeluri. De aceea poezia clasică. Aici se schimbă temati-
Înțepenim în vreo asană –/ Dezmățul zic că mi-ar fi plăcut ca, alături de sone- ca, versificate fiind idei filosofice, trăiri
ploilor de jad/ În ceața minții, te şi rondeluri, să fi apărut madrigaluri, cosmice, simboluri sacralizate, cum ar
subterană./ Când simțămintele ne cad,/ irmoase, haikuuri, dar probabil că într- fi cuvântul, lumina, cosmosul, viaţa şi
Precum cuțitele în rană,/ „Vânăm” un viitor volum. În tot răul este şi un moartea etc. Apar motive poetice negli-
Nirvana dintr-o strană,/ Unde păcatele bine: aşa putem face diferenţa dintre jate sau aparent neglijate în celălalt ci-
au „grad”./ Dezmățul ploilor de jad... facila poezie postmodernistă şi clasicis- clu: dragostea şi suferinţa din dragoste,
(Rondelul ploilor de jad) mul paradisiac. nefericirea, motivele esenţiale din poe-
Nu de puţine ori, aceste epitete, Performanţe de-a dreptul admira- zia arabă (care aşa de bine i se şade!).
provenite din substantive adjectivale, bile realizează poeta în privinţa versi- Suplinitor al tuturor acestor minusuri e
devin metafore revelatorii, în accepţiu- ficaţiei. În cazul sonetelor, predomină ritmul, limbajul poetic, rafinamentul
nea pe care o dă termenului Lucian Bla- rima îmbrăţişată, în alternanţă cu cea cultural. Astfel, rezervele noastre vizavi
ga în Trilogia culturii (Despre metafo- încrucişată; la mijloc apare rima de aşa-zisa poezie modernistă nu o pri-
ră). Ceea ce şochează şi place sunt masculină, în alternanţă cu cea feminină vesc şi pe Camelia Ardelean. Ea se
asocierea inedită de cuvinte, schimba- (când versifică sentimente), căutată şi simte bine şi performează şi aici, adică
rea sensului acestora sau conotarea lor: cântăreaţă. Rondelurile par a fi mai pe un teren unde poeziile se înmulţesc
veştede dorinţi, ierni cuminţi, ninsori elaborate, de aceea rima lor este precum ciupercile colorate după ploaie.
neclare, păcate liniare, ca să cităm din- predilect căutată, feminină şi cântăreaţă. Poeta, ajunsă la a şasea carte de poezie,
tr-o singură poemă. Trăsături definitorii Aici întâlnim adjective rare; limbajul ritmează, rimează, cântă, cu nonşalanţă
similare le are Rondelul timpului pier- exotic al culturilor indică, sub forma de invidiat.
dut sau Din mine muşcă marea..., poe- substantivelor adjectivale, şi asocieri de
(comentariu la volumul Ecouri din
zie premiată la un concurs cu temă im- termeni vădit incompatibili: naftalină,
tenebre, în curs de editare)
pusă. Aceleaşi aprecieri se cuvin strepeziţi, lumină, nea-aşa, lumină-
GLIGOR HAŞA
sonetului M-am săturat să-ncalec pe naftalină etc. Nu doar întâmplător, şi în

32
barierele Capitalei, rupând binefăcă-
tor ritmul cotidian; orice oportunitate
literară a provinciei, fie ea şedinţă de
Cu volumul Taine în vis, apărut cenaclu, întâlnire cu scriitori sau pre-
în 2016 la Editura Astralis, Camelia zentare de carte, este exploatată la
Pantazi Tudor se regăseşte într-un maximum. Traseul sinuos urcă spre
spaţiu privilegiat şi familiar, dacă munte, la Buşteni, Predeal sau Câm-
aducem în discuţie afinităţile elective pina, cu inevitabile opriri la Casa Me-
şi pornirile intime ale autoarei, rele- morială Cezar Petrescu, la Castelul
ate de motto-ul cărţii, de pretextul a- Cantacuzino sau la Castelul Iuliei
fectiv care stă la baza întregului de- Hasdeu. Alteori o ia, din imperative
mers şi, nu în ultimul rând, de forma- evenimenţiale, nu din capriciu, spre
ţia intelectuală dezvăluită cititorului malurile Dunării albastre, la Brăila lui
de succinta fişă biografică. Eseul pe Panait Istrati unde revede nu numai
teme culturale s-a bucurat de aprecie- vechi prieteni cu pasiuni comune, ci
re în literatura română. Rafinamentul şi locuri cu aceeaşi încărcătură de
estetic, plăcerea contemplării obiectu- intensă de spiritualitate românească.
lui de artă, voluptoasele digresiuni pe De fiecare dată, nu uită să evoce,
teme istorice sau mitologice, pe de o ______________________________ chiar şi din vârful condeiului grăbit,
parte, dar mai ales erudiţia, siguranţa poate şterge barierele dintre lumea cu notaţii sigure, atmosfera, trăirile
notaţiei seducea în urmă cu un secol văzutelor şi a mai puţin văzutelor. secrete, impresiile şi imaginile de
şi jumătate contemporanii lui Odo- Epocile şi personalităţile se suprapun ansamblu sau detaliile. Toată această
bescu, unanimi în recunoaşterea nou- după o logică proprie într-un veritabil impresionantă colecţie o prelucrează
tăţii acestui tip de operă narativă. La mozaic al patrimoniului cultural ro- cu sârguinţă într-un volum căruia nu-i
o distanţă apreciabilă în timp, neosto- mânesc în care literele, artele vizuale, lipseşte suflul epic, vioiciunea dialo-
ita pasiune a unei erudite de secol ştiinţa şi muzica se armonizează într- gului, trecute prin sita deasă a inteli-
XXI prinde contur această carte sin- un discurs rafinat, imaginativ şi inte- genţei, retopite prin actul scriituri în
gulară în peisajul literar contemporan. lectual. Avizate şi competente, infor- retorta unei sensibilităţi aparte. Miş-
Autoarea are inteligenţa con- maţiile sunt dozate cu măsură, fără carea abia perceptibilă dinspre exte-
strucţiei narative autentice, plasând ostentaţie enciclpoedică şi fără em- rior spre interior transformă întregul
întregul discurs între acoladele unei faza caracteristică ghidajului comun, periplu într-o aventură a regăsirii de
experienţe subiective, ieşite din profesional prin asemenea spaţii. sine. Arta, cultura pot deveni căi
banalul cotidian; o rupere de ritm Contaminată de morbul re-des- sigure de restabilire a echilibrului
existenţial ca soluţie soteriologică a coperirilor, înzestrată cu instinctul interior, dar şi de comunicare cu
unui eu feminin iremediabil marcat de drumului şi al călătoriei, autoarea universul, ne sugerează cu aceeaşi
povara unei apăsătoare tristeţi a cărei construieşte pe firul unei tentative subtilitate autoarea.
cauză o trece, în mod voit, sub tăcere. recuperatorii a sinelui o suită de na- Materializarea acestui excurs este
Există, de altfel, un remarcabil dozaj raţiuni de o remacabilă şi erudită fine- dictată însă de instanţe superioare a
între evidenţele rostite, şi apoi aşter- ţe din care nu lipseşte doza de mister căror prezenţă uneori incitantă, alteori
nute pe hârtie, şi discretele retrageri în pură filiaţe eliadescă. Peregrinările agasantă, se face simţită prin cel mai
în afara cuvântului. prin muzee şi case memoriale, topo- prozaic şi rapid mijloc de comunicare
Muzeul, casa memorială nu e alt- suri de mare încărcătură emoţională şi modernă: mesajele telefoniei mobile.
ceva decât spaţiu încremenit în durata sentimentală pentru cei dedaţi unor Misterul iniţialei de la finalul celor 11
unei existenţe deschise prin actul ar- astfel de experienţe turistico-intelec- texte se decriptează în finalul
tistic, prin faptul cultural sau istoric, tuale, nu au o finalitate pragmatică i- volumului, când destinatara are
eternităţii. Eliberarea, ieşirea din mediată. Impresiile redate printr-o no- curiozitatea de a aduna la un loc
propria stagnare metafizică, devine taţie avizată, pecisă ar putea fi o ca- literele aparent fără noimă prin care
posibilă tocmai prin recuperarea aces- talogate, la o lectură superficială, misteriosul observator nevăzut îşi
tor toposuri de intensă trăire spirituală drept aplicat îndreptar în spaţiul cul- personalizează laconicele comentarii.
cărora li se alătură emoţia unei tural românesc, aparent fără metodă şi Indiscutabil, Camelia Pantazi
neaşteptate întâlniri cu necunoscutul. fără un plan preconceput. Suflet de Tudor are abilitatea şi competenţa
Pretextul cafelei din incipitul căr- hoinară, cu instincte sigure în materie unei atari întreprinderi, dar finalitatea
ţii creează o atmosferă propice mai de artă şi cultură, neobosita vizita- şi intenţiile, descoperite în actul de
degrabă confesiunii decât eseului cul- toare străbate Bucureştiul la pas sau receptare a textului sunt neaşteptate,
tural sau estetic, inteligentă simetrie cu mijloacele de transport în comun, sub semnul surprizei absolute.
cu finalul, aşezat sub semnul unei trecând de la Casa Aman la Muzeul Taine din vis revelate într-o
parţiale revelaţii intime. Impulsul de Artă “Frederick şi Cecilia Storck”, carte de rafinament stilistic, care
acestui periplu spiritual ţine în mare poposind cu aceeaşi nestăpânită sete combină inteligent efectele naraţiunii
măsură, de o instanţă superioară de cunoaştere şi de re-cunoaştere la fantastice de bună calitate cu
venită din spaţiul oniric, cu care Casa Memorială “Ion Minulescu şi subtilităţile intelectuale ale eseului pe
eroina pare să intre într-o comunicare Claudia Millian” sau la Muzeul teme culturale.
prietenoasă, dincolo de voinţa Memorial “Fanny şi Liviu Rebreanu”. MIHAELA ROŞU BÎNĂ
proprie. În fond, aventura conştiinţei Nu de puţine ori, itinerariile depăşesc

33
dezbatere probleme morale de actua-
litate: „Dreptatea nu se cumpără cu
bani”.
(II)
În galeria portretelor fizice şi
Dintre cele trei căpetenii ale răs- morale realizate prin acumulări şi o
coalei „legaţi laolaltă prin jurământ” bună cunoaştere a specificului etno-
(hotărâţi să dobândească dreptate grafic şi psihologic al capilor
pentru neam, să nu mai fie domni, răscoalei, se înscrie şi cel făcut lui
perseverând, chiar dacă „acel capăt se Crişan („bărbat voinic, cu pieptul şi
va chema temniţă sau moartea”), umerii largi, având un suman negru
personalitatea lui Horia pare a fi mai ca zărăndenii, împodobit cu postăvior
insistent conturată, urmând cea a lui de un roşu-aprins...Purta cioareci albi,
Crişan şi a lui Cloşca. Scriitorul îl strânşi pe picior şi opinci tari de piele,
plasează pe Horia în mediul ambiant, nu de scoarţă, legate cu nojiţe negre...
asaltat de amintiri, de discrete vibraţii Vorbea rar, alegându-şi cu grijă şi cu
sufleteşti şi trăiri profund umane, trudă fiecare cuvânt...” a fost cătană şi
conferind veridicitate acestui personaj era „mai iute la mânie”). Şi Cloşca
legendar. În fluxul naraţiunii sunt în- ____________________________________________________________ este admirabil prezentat pe parcurs,
săilate secvenţe retrospective (derula- scurt, al ispăşirilor”. dar, mai ales în scena tratativelor cu
rea filmului întâlnirii cu Luminatul), Bun cunoscător al vieţii locuito- vicecolonelul Johann Schultz von
detalii familiale (condiţiile de viaţă, rilor din Apuseni, Radu Ciobanu sur- Leichtenthal, mediate de locotenentul
pustietatea casei, otrava tristeţii, iubi- prinde o lume de un pitoresc tragic, Probst („scund, bine făcut, cu umeri
rea pentru Ilina şi pentru fiu), eviden- vizând frecvent şi sensuri general- largi, cu colop negru şi ţundră largă
ţiindu-i demnitatea şi mândria („în- umane. Astfel, oscilaţia şi inconsec- cu blana în afară...om chibzuit...
temeiate pe fapte, care nicicând nu se venţa unor oameni pare întruchipată gospodar care ştie să-şi rânduiască
ridicase până la deşertăciunea trufi- în felul de-a fi al buciumanilor, care bine lucrurile... Are ochi iscoditori,
ei”), dar şi povara răspunderii faţă de ar vrea „să se pună bine şi cu stă- atenţi la tot ce se petrece în jur, ca ai
ai săi („cea mai bună apărare e însăşi pânirea, da’ nici cu noi să nu se strice oamenilor expuşi în permanenţă
grija pe care tu ţi-o porţi”) etc. Stăpâ- de tot. Ei încă nu ştiu că aşa ceva nu primejdiei de a-şi pierde libertate...
nind tehnica reprezentării acestei per- se poate”. În dialogul cu baronul, Era tânăr... pasul lui sigur, de om
sonalităţi complexe şi evoluate, care doctorul, cu origine valahă, trimis slobod”). Numele personajelor, ca şi
simboliza lupta pentru respectarea pentru pacificare precizează condiţia sintagmele din limba latină contribuie
principiilor umane împotriva nedrep- progresului: „Toată evoluţia omenirii la realizearea atmosferei acelor
tăţilor sociale, autorul aduce o serie s-a împlinit pe temeiul înlocuirii unor vremuri cenuşii.
de detalii privind calităţile celui în ca- vechi stări de lucruri cu altele noi. Partea a doua a romanului începe
re oamenii aveau încredere, cunoscă- Calea cea mai profitabilă este aceea a cu epistola ofiţerului imperial
tor al limbii nemţeşti şi chiar ungu- reformelor al cărei adept este şi implicat în „operaţiunile de învăluire
reşti, apreciindu-i înţelepciunea majestatea sa”. Pedepsirea lui Goia şi pătrundere în munţi, pentru a grăbi
(„vorba lui domoală şi chipul de aminteşte că „nimeni n-are scăpare într-un fel sau altul sfârşitul acestei
înţelept blajin”), hotărârea şi curajul dinaintea ceasului acestuia când toate răscoale”. Conştient de cumplita
omului circumspect şi cumpătat trebuiesc plătite”, iar a judelui Suciu realitate „din munţii bântuiţi de
(„credinţa aceasta a oamenilor are o confirmă adevărul valabil şi în nedreptăţi şi sărăcie”, reprezentantul
margine a ei”), dar şi consecvenţa ho- prezent că „atunci când se rădică ţara, armatei imperiale îşi recunoaşte
tărârilor luate în situaţii limită cel ce o înfruntă e sortit funiei”, „starea de incertitudine şi de surdă
(„Dreptatea-i una pentru toţi”). Eroul fiindcă „ nu e om să nu dea samă într- nemulţumire faţă de situaţia” în care
e umanizat, prezentat cu sensibilitate, o zi”. Ca un memento sună vorbele sunt puşi, să lupte contra unor oameni
înţelegere, iradiind căldură sufleteas- lui Cloşca : „Asupririle sunt una, iar cărora „ nu le găsea nicio vină”,
că şi iubire, dar şi hotărâre, autoritate a-ţi părăsi ţara e alta. Oamenii noştri fiindcă „revolta ţăranilor nu e cu totul
şi realism („îl durea să vadă că omul nu se despart uşor de locurile în care lipsită de temei”.
în care crezuse n-avea nicio putere în au apucat, fie ele cât de rele”. Re- În cele cinci capitole ale acestei
faţa domnilor”, chiar dacă a simţit că flecţii de mare valabilitate sunt ţesute părţi, scriitorul împleteşte genul epis-
„nici împăratului nu i-i dragă domni- pe parcursul romanului, desprinse tolar cu cel narativ, uneori dialogat,
mea”). Uneori e dublat de Celălalt, un dintr-o îndelungată experienţă de alteori monologat, într-o ingenioasă
alter-ego care problematizează reali- viaţă: „ Fiecare lucru îşi are un timp mixtură a stilului direct cu cel in-
tatea şi intuieşte riscul la care se ex- şi nişte limite ale sale ce nu trebuie direct, focalizând epicul pe obiectivi-
pun („Cale-ndărăt nu mai este. Măcar încălcate; Nedreptatea şi mişelia nu tatea istorică.
pentru mine, pentru Cloşcuţ şi Crişă- pot ţine câtu-i hăul; La rebelie ...pier Delimitări de optică apar şi între
nuţ, nu mai e. Da nici pentru amărâţii şi buni şi răi; Mii de oameni rabdă ei administraţia represivă, care apăra in-
ăştia”). În presupunerile şi imaginaţia cât rabdă, da’ de la o vreme şi teresele nobililor, şi armata imperială,
unora era asociat nălucăi cu chivără răbdarea lor se gată” etc. Caracterul care era obligată să penduleze între
roşie, înţelegându-se adevărul că personajelor se desprinde şi din unele subiectivismul decidenţilor şi realita-
„după un lung timp al asupririlor maxime formulate cu certă valoare tea obiectivă. →
trebuia să vină şi unul, fie el cât de sentenţioasă, care par a propune spre LIVIA FUMURESCU

34
Conţinutul scrisorilor este edi- iar pădurile...se învăluiseră pe
ficator pentru mizeria şi suferinţa nesimţite în culori măreţe şi calde”),
iabagilor, de care oficialii trimişi iarna la aşteptare (hoţii se risipesc şi
pentru reprimarea răscoalei sunt con- ei...pierzându-şi urmele prin satele...
ştienţi, impresionaţi de personalitatea troienite de nămeţi apocaliptici”), iar
căpitanilor cu care poartă tratative. primăvara la acţiune ( „verdeaţa
Folosind resursele stilului indirect izbucnise crudă, ca un chiot al vieţii
liber, autorul introduce monologul biruitoare, aburind încă sub lumina
interior evidenţiind momentele intensă a unui soare glorios”).
tensionate prin revelaţiile psihologice Secvenţele mondene şi lirice
ale eroilor. Unele personaje cu intercalate în scrisori constituie
autoritate, obligate să contribuie la pretext de a opune viaţa luxoasă şi
pacificare, trăiesc o agitaţie interioară rafinamentul protipendadei mizeriei
declanşată de neîncredere şi îndoială truditorilor pe care-i exploatează.
în aprecierea faptelor şi a realităţilor Surprinzând rivalitatea dintre puterea
în care sunt implicaţi. În acest sens, civilă şi cea militară, domnul Radu
măcinat de contradicţii sufleteşti, este Ciobanu, insistă asupra faptului că la
dr. Ioan Piuariu-Molnar, trimisul Viena ajungeau veşti false şi
gubernial pentru pacificare, adept al nedrepte, iar „puterea magnaţilor este
reformelor, câştigând încrederea mai puternică decât bănuieşte
răsculaţilor care semnează scrisoarea majestatea sa”. În ultimele capitole
de armistiţiu. Orgoliul magnaţilor, este revelată tăria de caracter şi
revoltaţi de textul ultimatului impunătoarea personalitate a eroului
formulat de răsculaţi, a născut însă o principal, văzut prin ochii celor din
„fioroasă poftă de răzbunare”, care jur. Scena pictării lui Horia conferă Dragi tovarăşi şi pretini!
specula scindările din rândul dimensiune personalităţii acestui Ce urmează să vă spun în
ţăranilor, dar şi lăcomia trădătorilor simbol al hotărârii în lupta pentru această cronică nu e lucru de şagă,
atraşi de promisiuni şi recompense. cauza celor mulţi, iar concilianta şi dimpotrivă e ceva foarte serios. Este
Ipocrizia episcopului, care-i înşelase admirativa atitudine a pictorului şi a vorba despre un roman comic, serios
încrederea, nerespectarea amnistiei contelui Jankovich completează aura sărit de pe fix. Spun asta deoarece, se
generale făgăduită de guvern, din jurul personajului, contribuind la ştie, (şi dacă nu se ştie, e bine să ne
înfrângerea zdrobitoare a revoltei, impresionanta sa monumentalitate. amintim) comicul e ceva foarte
instalarea iernii şi galbenii puşi pe Lexicul valorificat în cele mai serios. Mai întâi vreau să vă atrag
capul căpitanilor, neîncrederea în subtile aspecte (arhaismele fonetice atenţia că autorul lui muşcă hălci
susţinerea împăratului care „ţine sau lexicale, cuvinte dialectale), întregi dintr-o realitate neagră, trecută
partea domnului, nu a omului de contribuie mult la culoarea istorică şi în rezervă, dar încă obsesivă, reuşind
rând” îl determină pe Horia să-şi locală, prin graiul popular al acelor să aducă zâmbetul pe faţa cititorului
dizolve singur armata, amăgindu-se timpuri, oportun intercalat pe parcurs neavizat, ceea ce e foarte grav, tova-
cu gândul regrupării în primăvară. („ţâfne, hinteu, sudalmă, celău, răşi! Dacă e neagră, să rămână nea-
În manieră balzaciană apare beteagă, nătântoc, se buiguise, se gră! Ce atâta escamotare! S-a trezit
evocarea detaliată a târgului de la holba” etc.) Puritatea sufletească şi autorul acestei cărţi că vrea s-o colo-
Brad şi de la Deva, descrierea respectul înnăscut al omului simplu reze? Cromatica n-are ce căuta aici.
vestimentaţiei personajelor sau se confirmă şi prin formulele de salut Zeghea e numai alb cu dungi negre.
ampla descriere a exteriorului şi ale iobagilor şi prin urările Nevinovăţie şi suferinţă. Atât. Cine a
interiorului casei lui Horia şi Cloşca, intercalate: „Doamne, dă bine! ; Să văzut zeghe în culorile rogvaigului?
completând etnografic imaginea trăiţi la mulţi ani! ; Domnu’ să vă Autorităţile trebuie să ia măsuri
existenţei oamenilor la sfârşitul aibă în paza lui!” etc. urgente în această direcţie, întrucât se
secolului al XVIII-lea. Misterul Romanul domnului Radu denaturează adevărul istoric şi unii
„apelurilor codificate” ale tulnicelor, Ciobanu, a cărui exigenţă în şlefuirea abia aşteaptă să scrie o altă istorie
semnale percepute de munteni, par a textului şi în responsabilitatea despre „epoca de aur”. Nu ne e destul
tălmăci sonor „jalea acelui ţinut greu corectei documentări se confirmă şi cu prezentul nostru de aur denaturat,
încercat” şi starea de spirit a de această dată, completează multe batjocorit, exportat? Ce ne-a mai ră-
iobăgimii. lacune social-istorice şi psihologice, mas? Lectura? Refugiul într-o realita-
Ca şi în alte scrieri ale autorului, valorificând valenţele informative ale te a ficţiunii ca pe vremea împuşca-
remarcăm paralelismul între zbuciu- prozei de evocare. tului? Vasile Dragomir, autorul
mul sufletesc al eroilor şi natura Cititorul va aprecia cum istoria romanului, a trântit substantivul
înconjurătoare, care acompaniază şi se converteşte în literatură, împletind Zegea pe coperta cărţii tipărită de
amplifică discret fie evenimentele, fie planuri epice reale şi imaginare, Gavril Ţărmure la Editura Charmides,
gândurile personajelor. Toamna reconstruind eroi cunoscuţi şi crezând că sub egida prestigioasei
predispunea la meditaţie („Zilele de anonimi ai trecutului, relevând edituri poate să îndruge verzi şi
toamnă începeau cu o ceaţă deasă, implicaţiile umane şi filozofice ale uscate. Şi le îndrugă... de parcă ai fi
care se ridica încet... Lumina soarelui evenimentelor prinse sub tăvălugul în mijlocul celor de după gratii.
devenise tot mai veştedă şi mai dulce, vremurilor. ADRIAN ŢION

35
Romanul (să-i spunem roman) al pentru că a făcut „artă pentru bani”, inhibate de orice constrângere stilis-
lui Vasile Dragomir debordează de un nu „artă cu tendinţă” luminoasă, dar tică. Ţiganii, ca grup social
imaginar fabulos, ilar de la o graniţă după ce va ieşi va picta „calea crucii infracţional, şireţi şi activi, puşi pe
la alta a bunului simţ, deşi mai sare comuniste”. „Comandantul” camerei fapte mari, amintesc de îndepărtata
calul decenţei, că puşcăriaşii n-or vor- este arhivarul Sebastian Dulfu, cel Ţiganiadă reînnodată aici în panglici
bi ca popa în biserică. Autorul călă- care spune că „şefii nu voiau să se savuros colorate, iar tonul ironic,
reşte dezinvolt în paralel cu eveni- cunoască decât faţa istoriei inventate glumeţ, colocvial al scriiturii trimite
mentele petrecute într-o Românie sau machiate, de fapt schimonosită de şi spre Jojolica lui Alexandru Jurcan
schizoidă, împinsă de copitele stilului ei” şi nu-i vine să creadă că sfârşitul şi limbajul ei împănat cu ardelenisme
în absurd şi grotesc. Chiar aşa să ne acestei lumi ticăloşite va începe în şi urbanisme stâlcite rizibil. Vasile
batem joc de ţărişoara noastră? Voi Spria, aşa cum „Marx şi Engels nu au Dragomir nu abuzează de argoul
analiza capabilităţile persiflării la Va- crezut că teoria lor va prinde în puşcăriaşilor decât atât cât trebuie ca
sile Dragomir. Va să zică avem aşa: Rusia”. Spria era un „orăşel cu beţivi să fie corect receptat mesajul său dur
acţiunea se desfăşoară în puşcărie, din tată-n fiu şi cu neveste grase despre o lume ieşită din ţâţâni. Alu-
acolo unde-i cald şi bine, în vreme ce mirosind a ceapă prăjită” unde s-a necările în oniric supradimensionează
afară e foamete, oamenii trebuie să ridicat marea clădire a Arhivelor naraţiunea imprimându-i o tentă se-
muncească pentru o indemnizaţie de Centrale. „Revelionul hoţilor” e un veră, ieşită din convenţia umorului
supravieţuire. Deţinuţii huzuresc, apogeu al benchetuirii. Şirul facil. Întâmplările curg lanţ. Ciobanul
sporovăiesc neîncetat, dansează, beau povestirilor nu se mai termină, Cornel Haţeganu este închis pentru că
vin din „perfuzii”, spun poveşti incre- izvoresc una din alta. oile lui au intrat în tarlaua ceapeului
dibile, hazlii şi pilduitoare, ca drume- Prozatorul spune lucrurilor pe şi au mâncat porumb, dar arhivarul
ţii din alt secol poposiţi în rama de la nume, dă frâu liber imaginaţiei, con- spune că-l va elibera deaorece a citit
Hanul Ancuţei. Vasile Dragomir se struieşte treptat o lume pe dos, tragi- în Scânteia că la acea dată porumbul
foloseşte abil de rama veche, dar o o- comică, servindu-se aproape exclusiv fusese cules de pe întreg teritoriul
rientează ca pe o cameră de filmat de dialog şi povestire. Eludează de- ţării. Ieşit din puşcărie va ajunge
spre fiecare narator ca să-i înregis- scrierea în favoarea limgajului viu „director de stână”. Sub forma unor
treze limbuţia şi să-i fixeze portretul. colorat şi a scenelor şocante, detur- ştiri pe scurt sunt înşirate alte
Comisul Ioniţă şi Moş Leonte sunt nate în comicării irezistibile. Oamenii întâmplări, unele extrase din
gângavi pe lângă Lucilus Balador şi de afară sunt îmbrăcaţi în zeghe (din experienţa de ziarist a lui Vasile
Teofil care ştiu răsuci cuvântul cu părul deţinuţilor) iar deţinuţii sunt în Dragomir. De pildă, lui Ştefan Belu,
ştaif. Poveştile sunt legate cu o aţă haine civile. Dacă oamenii nu se pot editorialist de la ziarul Pentru
subţire, străvezie, ca secvenţele din transforma în cărţi, ca în filmul lui Socialism i s-a făcut o farsă. Fiind
filmul Amintiri din epoca de aur. Re- Truffaut Fahrenheit 451, amintit fu- beat şi de serviciu la corectură,
memorări ajustate umoristic ca să cre- gar, alternativa închisorii e prefera- tipografii au scris la rubrica lui Pe
eze o meta-realitate, bancuri însăilate bilă. Aici se produce tot ce e necesar teme de partid, Te teme de partid. A
în povestiri cu rol deconectant şi bi- şi se vinde în afară. E „puşcăria mul- fost retrogradat. Răzmeriţa începe
ciuitor. Se creează impresia că închi- tilateral dezvoltată” considerată „mi- după vizita generalului care dă ordin
soarea e afară. Gardienii fură de la nă de aur”. Absurdul se îmbină cu să se distrugă toate „grădinile
deţinuţi, se străduiesc să le îndulceas- fantasticul şi grotescul într-un epic suspendate” create de arhitect în
că viaţa după ce îi schingiuiesc în rezumativ-hiperbolic al perioadei cea- curtea interioară. Deţinuţii
bătaie, iar arhitectul Mihai Duca, uşiste, pompat energic în ritmuri dez- protestează, cei de afară îi susţin,
încarcerat pentru că a ascultat Europa ______________________________ deruta e totală, nebunia se extinde. Ar
Liberă, este pus să transforme curtea fi greşit să se creadă că Zeghea lui
interioară a închisorii în minunate Vasile Dragomir e o simplă
„grădini suspendate”, prevăzute cu bălăcăreală în proză a unui regim
huţuţ (leagăn). Puşcăria ajunge în politic odios. Dacă ar fi aşa, nici n-ar
felul acesta un model, se scandează fi grav. Dar învelişul subtextual dă o
„Puşcăria salvează România!”, în vre- dimensiune suspectă ansamblului,
me ce afară cetăţenii cinstiţi trag la fapt pentru care mă văd nevoit să
jug ca într-o poezie a lui Ioan Ale- intervin.
xandru. Lui Vasile Dragomir îi fuge Rog insistent conducerea super-
mintea, cum ar spune un personaj al ioară de partid şi de stat, Direcţia
romanului, Lucilus Balandor, „cel Presei să ia măsuri ca acest roman
mai alb ţigan din puşcărie şi cel mai scris cu mână sigură, captivant şi
inteligent dintre ţigani”, care, aseme- haios, care asunde conotaţii pericu-
nea lui Teofil pretinde că trebuie plă- loase, extinse şi asupra versatilului
tit pentru lecţiile ce le ţine. Prozatorul nostru prezent, cu impact destabi-
schiţează tipologii de infractori sim- lizator asupra cititorului docil, să fie
patici şi criminali blânzi precum Ca- retras urgent de pe piaţa lecturii până
listrat Chiş, pictorul Enăchiţă Văcă- nu converteşte la lectură pe cei mai
rescu, tip rafinat, care picta „răstig- leneşi cititori ai României de azi.
niri” cu îngeri în costum popular să se Luptăm pentru pace!
vadă că sunt români, ajuns în puşcărie Constanţa Abălaşei-Donosă Cluj-Napoca, 3 decembrie 2017

36
unul din cei care s-a pus în slujba
Partidului nu pentru că erau obligați,
ci pentru că ei chiar credeau în
”revoluție„, în ”luminarea„ maselor
populare prin intermediul
literaturii”.( pag 7)
Născută într-o familie de literați Dar pentru a înțelege corect aceste
bogată spiritual, mama fiind implicații sociale ale vieții scriitorului
profesoară de limbă română, tatăl și ale adeziunilor sale politice,
poet, având ca pasiuni pictura și doamna profesoară Silvia-Ioana
pedagogia, așa cum declară într-un Sofineti, ne descrie în primul capitol
interviu acordat ”saitului nu doar dogmele pe care comunismul
adevărul.ro”, secretar de redacție al încerca să le impună pe toate
apreciatei Revistei literare ” Spații planurile, social, medical, științific,
culturale”, la rândul ei profesoară de literar, artistic etc, dar și modul în
limba și literatura română , Silvia- care puteai promova mai ușor în orice
Ioana Sofineti, a dispus de toate domeniu, sau cum puteai supraviețuii
elementele necesare elaborării unei în acest păienjeniș ideologic. Ei bine,
lucrări de așa anvergură cum este ______________________________ faptul că Zaharia Stancu și-a început
ultima sa carte, Desculț în mileniul urmări modul de prezentare al cariera literară ca gazetar și poet, îl
III, apărută anul acesta, la editura conflictelor armate care au marcat propulsează pe scara literară, mai ales
”editgraph” din Buzău. începutul de secol XX, psihologia că ”regimul” se lăsa mișcat de creații
Lucrarea de față, încadrată umană în situații limită, ca și modul care aveau la bază emanații proletare.
între coperte artistic concepute de în care este realizată imaginea De altfel, așa cum afirmă și
către autoare, are la bază o satului din Teleormanul din acele scriitoarea la finele primului capitol,
instrumentație critică amplă, o timpuri.(…) Vom analiza modul în nu doar Zaharia Stancu va face uz de
documentație temeinică privind opera care Zaharia Stancu își structurează armele meseriei de ziarist și, deși îi
scriitorului Zaharia Stancu și, mai personajele și reușește, prin forța dau dreptate scriitorului de aforisme,
ales, a romanului Desculț, subiectul descriptivă a cuvântului, să realizeze Vasile Ghica, când afirmă că ” arta
esențial al cărții. Așadar, pentru un univers verosimil. Și, nu în ultimul nu este un pact cu diavolul, cu
elaborarea cărții, autoarea a apelat la rând, vom vedea ce pondere are neliniştea”, în cazul lui Zaharia
scrierile și părerile critice ale unor liricul în raport cu epicul (…). În Stancu, se pare că a fost.
exegeți ai literaturii : Eugen Negrici , final, vom vedea cum este receptat Cum spuneam deja, propaganda
Alex Ștefănescu, Pompiliu astăzi Desculț”(pag6). regimului comunist își întindea
Constantinescu, Eugen Simion, Silvia-Ioana Sofineti abordează cu tentaculele inoculându-și veninul,
Lucian Raicu, Aurel Martin, Șerban competență profesională volumul, impunând anumite reguli care cu
Cioculescu, Mihai Beniuc, Matei domnia sa fiind concisă și metodică timpul se vor transforma în obiceiuri
Călinescu, Emil Vasilescu, Nicolae în construcția lui. Capitolele, cinci la și tehnici comuniste și în domeniu
Manolescu, Valeriu Râpeanu. număr : I. Scurtă introducere în literar. Însă, f[c\nd referire la Zaharia
În argumentația de la începutul istorie; II. Zaharia Stancu- poezie și Stancu, mediul pentru implantarea
cărții, scriitoarea Silvia-Ioana publicistică; III. Zaharia Stancu și acestor dogme era unul tocmai
Sofineti, ne dezvăluie motivul romanele sale; IV. Desculț; V. propice căci scriitorul credea deja în
abordării unui subiect pe cât de Concluzii, sunt structurate astfel încât valorile proletare cele mei nobile și
delicat, pe atât de interesant, aducând cititorul, mai întâi, să se acomodeze anume : pacea, progresul, fericirea,
lămuriri cu privire la romanul cu istoria ”vremurilor de glorie”, a așadar ”putem spune, fără să greșim
Desculț al lui Zaharia Stancu și vremurilor de început ale prea mult, că scopul textelor sale
pretextul pentru care după 1944 , comunismului și să înțeleagă corect corespundea, probabil în totalitate,
ajunge să devină, dintr-un roman amploarea operei lui Zaharia Stancu celui cerut de regim”( pag180.
omagiat, unul aproape trecut cu care a fost nu doar scriitor, poet, În cel de-al doilea capitol, doamna
vederea. Iată ce ne spune autoarea romancier, prozator, dar și, director profesoară Silvia-Ioana Sofineti, face
volumului Desculț în mileniul III în de teatru, jurnalist și publicist, o trecere în revistă a volumelor de
argumentația din primele pagini: ” În academician, laureat al Premiului poezii ale lui Zaharia Stancu, o
lucrarea de față vom încerca să Herder . Romanul său autobiografic, analiză a acestora începând cu cel de
descoperim care sunt motivele acestei Desculț, scris în anul 1948, a fost debut Poeme Simple ( 1927), urmat
decăderi, pornind de la o astfel de masiv promovat în perioada de volumul Albe( 1937), Clopotul de
structurare și de aranjare a faptelor comunistă, fiind cel mai tradus roman aur(1939), Pomul roșu(1940), Iarba
narate, de la găsirea unei logici al unui autor de expresie română și fiarelor(1941), Anii de fum(1944). În
interne în acest univers amalgamat parcurgând globul „în sandale de 1957, autorul revine la titlul primului
creat de Zaharia Stancu. (…) Vom aur”, după cum îi plăcea autorului să volum, Poeme simple, de data aceasta
vedea, apoi, cât de autentice sunt spună, a fost tradus în, nu mai puțin ca titlul al unei antologii de autor care
”amintirile” lui Darie-copil, cât de de, 24 de limbi până în 1988, fiind va reuni scrierile anterioare. După in-
mult se confundă acesta cu Darie- ”introdus în manuale încă din anii stalarea regimului comunist apar →
adultul și ce îi diferențiază(…). Vom 1960, tipărit și retipărit, (…) a fost MIHAELA MERAVEI

37
pe rând Cele mai frumoase poezii spunea Marin Preda, nu peste noapte 1968). Scriitoarea Silvia-Ioana
(1962), Cântec șoptit ( 1970), Scrieri și nici fără motiv: ” Erorile fatale nu Sofineti, își construiește cel de-al
- Poezii (1971) și Sabia timpului apar, adică nu se săvârşesc pe patrulea capitol dedicat acestui roman
(1972). Indiferent la care din aceste neaşteptate, au un preludiu, dar cine cu profesionalismul didactic
volume face referire autoarea cărții de e atent la el? Întocmai ca într-o piesă caracteristic. Capitolul este împărțit la
față, domnia sa va scoate în evidență, genială, preludiul nu ne face să rândul său în paisprezece subcapitole,
lucru corect și susținut nu doar de cri- ghicim deznodământul, ci îl fiecare urmărind să atingă un criteriu
ticii acelor vremuri, dar și de criticii luminează doar ulterior.(”Cel mai literar. Pe parcursul întregului capitol,
contemporani prin părerile literare din iubit dintre pământeni” , 1980). autoarea face o paralelă între cititorul
publicațiile de specialitate, caracterul Printre multiplele funcții politice socialist capabil să creadă și să
elegiac al poeziilor, pastelul grațios deținute de Zaharia Stancu și ca admită fapte de domeniul irealului,
fiind ”rama unui ușor erotism, risipit răsplată a contribuției la reușita în închipuite, o poveste, nu odată,
în fluide imagini și scurte fulgerări de alegerile a comuniștilor, acesta va fi construită fantasmagoric de către Z.
sensibilitate”, poeziile fiind de fapt desemnat director al TNB în 1946, și Stancu , și cititorul contemporan și
caracterizate de lipsă de complexitate, ales președinte al Uniunii Scriitorilor viziunea acestuia asupra romanului.
imaturitate și nu odată de patetism, Români, deputat în Marea Adunare ”Cititorul postrevoluționar are
versificația fiind facilă, fără compli- Națională, membru al Academiei tendința de a pune sub semnul
cații, poezia remarcându-se față de RPR etc. Autoarea cărții de față scote întrebării autenticitatea faptelor
proza prin esențializare. ”Perpessi- în evidență cu delicatețe și rafinament povestite. Zaharia Stancu mărturisea
cius a fost unul din cei care i-au im- și latura umană a acestui scriitor care: că toate erau trăite de el, că și le
putat lui Z. Stancu influențele din ”ca președinte al Uniunii Scriitorilor, amintește întocmai cum s-au
Francis Jammes, pe care, de altfel, a fost foarte apreciat de scriitori, întâmplat, e greu totuși de crezut cum
poetul român le recunoaște. Faptul pentru că reușea să intervină în un copil de cinci ani poate reține cu
că ”preumblă poema elegiacă sau favoarea lor și să-i ferească de agre- atâta exactitate împrejurările
caracterul trist” ale ”bucolicului po- siunile sistemului totalitar”(pag 25). răscoalei, discuțiile dintre țărani, sau
et francez” pe ”ogorul nostru”, că De cealaltă parte a monedei, însă, dintre țărani și boieri, urmările
”livada, poiana, râul și concertul în se află faptul că majoritatea romanele revoltei și atâtea altele”, ( pag36).
luncă” nu mai sunt ”în linia peisa- lui Zaharia Stancu au apărut datorită În opinia doamnei profesoare
jului Alecsandri sau Coșbuc”, că ele serviciilor aduse prin activitatea sa Silvia-Ioana Sofineti, opinie pe care
au mai mult aspect de Provanță arsă politică, prin crezurile sale care susți- cititorul cu siguranță o va împărtăși,
de soare, pe unde a visat și Mistral, neau înflorirea societății multilateral romanul Desculț nu are o construcție
între alții”, este, fără îndoială, ceea dezvoltate, societate capabilă să devo- bine definită, fiind alcătuit dintr-o
ce avea de criticat Perpessicius în reze adevărata valoare literară, să lin- înșiruire de povestiri, care se
Poeme simple. În afară de acestea, el șeze adevărații scriitori, mai ales pe întrepătrund cu altele, ele însele
mai critică și vocabularul ”colorat”, cei care se opuneau acestor canoane. dezvoltate pornind de la un simplu
excesul de neologisme căruia îi Romanul Desculț inaugurează un cuvânt , ajungând astfel să fie scris
corespundea un exces de întreg ciclu de scrieri, al cărui ”într-o tehnică a ”sertarelor”nu
autohtonism”( pag 20/ *Perpessicius, personaj, Darie, este prezent și în îndeajuns de elaborată”. Domnia sa
Mențiuni critice, vol II, fundația cărțile ce au urmat : Dulăii, 1952; prezintă în cartea Desculț în mileniul
pentru literatură și artă, p 124-125). Florile pământului, 1954; Rădăcinile trei, mai întâi conflictele armate,
Cel de-al treilea capitol, dedicat sunt amare, 1958/ 1959; Jocul cu respectiv Răscoala din 1907, care ar fi
romanelor scriitorului Zaharia Stancu, moartea, 1962; Ce mult te-am iubit, nucleul întregului roman și care este
vine cu lămuriri în ceea ce privește ______________________________ descrisă ca o revoluție țărănească
apariția acestora, a bazei teoretice a haotică cu accente când tragice, când
subiectelor și modului cum s-a inspi- comice, apoi starea de sărăcie a
rat autorul, dar și o analiză critică țăranilor, la rândul ei, ” descrisă pe
echilibrată a ideilor principale ale fie- un ton patetic, menit să înmoaie
cărui roman în parte, începând cu inimile cititorilor”, stare care
Desculț, 1948, continuând cu Dulăii, hiperbolizată devine de asemenea
1952; Rădăcinile sunt amare, 1958, ilară. ”Zaharia Stancu, probabil că
urmată de perioada prolifică a anilor împotriva voinței lui, reușește să
60, Clopote și strunguri, 1960; Prin- creeze imaginea unei gloate
tre stele, 1960; Carul de foc, 1960; încăpățânate și fără minte, care se
Jocul cu moartea, 1962; Pădu-rea comportă infantil”, (pag 45).
nebună, 1963; Ce mult te-am iubit, În următorul subcapitol aflăm
1968; Șatra, 1968; Vântul și ploaia, despre conflictele interumane, lupta
1969. Silvia-Ioana Sofineti, abordea- pentru pământ fiind unul dintre
ză subtil subiectul personalității scrii- motivele de ceartă dintre țărani.
torului, dorindu-și să rămână impar- Această nevoie de pământ ajunge să
țială și corectă cu autorul acestor ro- deterioreze și relațiile de familie sau
mane care, cum am mai spus, din ”cel relațiile între sexe care stau tot sub
mai iubit dintre pământeni” a devenit însemnul pământului. Căsătoria este o
cel mai uitat dintre scriitori, așa cum Constanţa Abălaşei-Donosă modalitate de a căpăta pământ, →

38
iar odată cu consumarea ei ”încep acestea sunt tot mai văduvite de
adevăratele probleme. Copii vin unul oameni, tinerii de cele mai multe ori
după altul, așa că femeile apelează la preferând să plece la muncă în
Dioaica sau Petria, marile meștere în străinătate pentru un venit mai bun,
avortul mai mult sau mai puțin dar tocmai pentru că încă ne trăiesc
spontan. (…) În această bătrâni, purtători de tradiții și
”normalitate” intră și adulterul, obiceiuri, chiar și de practici mai
moralitatea precară a femeilor, puțin ortodoxe, și tot ar trebui să ne
relațiile de familie deteriorate” (pag mândrim și bucurăm. Folclorul
63). Iată un tablou care nu poate lăsa copiilor cuprinde jocuri arhaice cum
rece cititorul, iar dacă la aceste ar fi paparudele, datul câinilor în
descrieri mai adăugăm și limbajul tivic, jocul călușarilor.
”adeseori împănat cu crudități” peste Structura epică este presărată cu
care Z. Stancu trage o perdea pudică, doine și balade alese însă cu grijă,
mai ales deasupra scenelor fierbinți, pentru a scoate în evidență lupta de
avem o imagine burlescă a întregului clasă, cât despre hora românească
roman. descrisă patetic, face impresia unui
Dezmățul general se revarsă ”dans tribal indian”.
asupra instituțiilor fundamentale: Spre finalul volumului, scrii-
familia, biserica, școala. Dincolo de toarea se oprește asupra personajului
conflictele din familie, mai adânci picaresc cum îl denumește pe Darie.
sunt conflictele dintre săteni și Copilul cârn, ”cu fața plină de
autorități, dintre țărani și preoți sau pistrui, cu părul zburlit”, plecat de
vizavi de stăpânire . ”Țăranul lui nevoie de acasă la oraș pentru a-și Răzvan Ducan are bunul obicei de
Zaharia Stancu nu este un om construi un viitor, trece prin umilințe a-şi menţine o prezentare la zi a
religios. Raporturile lui cu divinitatea și experiențe care vor impresiona prestaţiei sale literare. O adendă de
sunt confuze, în schimb cele cu fiind singurul personaj sensibil și “repere bio-bibliografice” oferă un
biserica și cu preoții se remarcă prin viabil al romanului lui Zaharia concis parcurs biografic (relevant,
agresivitate și batjocură. Preoții, Stancu, demn de a fi reținut. prin formaţia tehnico-inginerească a
departe de a fi văzuți ca ”luminătorii Concluziile doamnei profesoare autorului, ca şi prin activitatea lui
satului”, sunt prezenți caricatural, în sunt îndreptățite și cititorul, deja, le culturală şi publicistică), precum şi
tușe voit grosolane; începuse moda va avea clare înainte de a ajunge la lista cărţilor publicate (de poezie,
ateismului de tip marxist- ultimul capitol și asta pentru că publicistică, de “cercetare” culturală)
leninist”(pag 71)”. Toate aceste volumul de față este transparent, şi a unor cărţi de critică despre cărţile
afirmații făcute de autoare conduc construit inteligent și susținut cu autorului. Un instrument de lucru
cititorul la concluzia, justificată, de generozitate de explicații sustenabile avantajand atât autorul cât şi pe
lipsă de cultură și civilizație a . Omiterea lui Zaharia Stancu din comentatorii săi.
societății acelor vremuri, care se manualele școlare poate avea la bază, Din capitolul bibliografic reiese
datora unei școlarizări sumare, unei pe o parte, faptul că acest scriitor nu a un fapt-surpriză: prima carte, de ver-
îndrumări familiale compromisă și creat personaje spectaculoase, cum suri, îi apare în 1990; aşadar un poet
superficială. Cu toate acestea, copii spuneam mai sus, singurul personaj afirmat exclusiv în condiţii de liber-
din Desculț visează la o educație relevant al romanului Desculț este tate. Mai atrage atenţia ritmicitatea
aleasă și speră că doar la oraș o vor copilul Darie, pe altă parte, crezurile scrisului său – mai mult de o carte pe
găsi. sale politice care au influențat an, timp de 27 de ani! O risipă crea-
Însă mărul educațional al întreaga sa operă. toare energică, întoarsă, prin subtile
comunismului, frumos și roșu pe Așa cum spune autoarea metamorfoze, în frumoasa agonisire.
dinafară este putred și plin de laune volumului de față în ultimele rânduri, Volumul de aforisme Dicţiona-
pe dinăuntru. ”posteritatea poate ierta greșeli rul de lucşi (Ed. Vatra veche, 2017) e,
Trei subcapitole dedică majore când opera unui scriitor este aparent, o carte insolită în seria celor
scriitoarea Silvia-Ioana Sofinetti valoroasă, dar nu acordă publicate până acum de autor.
monografiei satului romanesc, luând circumstanțe atenuante niciodată.” Subtitlul, noncomformist, aruncă voit
în dezbatere folclorul, practicile Complexitatea volumului umbra incertitudinii asupra titlului. Ni
rituale și obiceiurile țăranului român, Desculț în mileniul trei, profunzimea se propun “Aforisme, panseuri,
farmecele și leacurile băbești , cu care a fost scris, concluziile viziuni, ironii, şuruburi, sârme, alte
cunoscut fiind faptul că mentalitățile îndreptățite pot face din el, o lucrare lemne”. Lucşii iluminării sunt dublaţi
rurale românești au la bază astfel de de diplomă, fără dar și poate. de revelarea în negativ, răsfrangere în
crezuri. Sunt, poate, cele mai aproape Scriitoarea Silvia-Ioana Sofineti, prin oglinda ironiei.
de adevăr capitole ale romanului acest volum, vine cu o lecție de În nota lapidar-oraculară, notaţiile
Desculț. istorie literară din care Zaharia Stancu din preambulul lui Darie Ducan sur-
Veridicitatea lor este dată de nu poate fi, încă, șters chiar dacă îl prind, în fulguraţii de sensuri, înţe-
tradițiile cunoscute nouă tuturor, includem doar ca reper al anilor 50 - lesul mai adânc al acestor comprimate
obiceiurile românești care încă se mai 60 sau doar ca scriitor uitat al aforistice. Ca la ping-pong, ni se →→
păstrează în satele noastre, chiar dacă trecutului nostru literar. IOAN MARCOŞ

39
spune, asistăm la “replici scoase Acolo s-ar putea să fie un mare hău şi
dintr-un dialog continuu peste un să primeşti doar ecoul strigătului tău”
fileu incert”, în care poetul “acordă (83).
realului lucşi de moralist atipic”. “Lucşii” de lumină ai Dicţiona-
Aforismele, reclamând o “poetică rului.. .sunt particule de înţelepciune:
socială”, “îşi potenţează arlechiniada, “A fuma “pipa păcii” cu tine însuţi,
commedia rezumativă a limitelor”. iată primul pas spre echilibrul inte-
Asistăm la “parcursul în recul al rior” (42); sau: “O frază cu o gândire
omului-manechin spre marionetă” - excesiv de profundă este ca o “gaură
un “tragic poem media postmodern”, neagra”, din care nu se mai poate Constanţa Abălaşei-Donosă
pendulare între sublim şi hilar. scăpa” (58); “Timpul este neodihna ______________________________
Ieşirea din locul comun e, la materiei” (88); “În fiecare individ, “Nu toţi scriitorii numai scriu, unii
Răzvan Ducan, cuvântul de ordine. balaurii îşi aşteaptă câte un Arhanghel mai şi citesc” (57); “Proştii nu ştiu să-
Percepţii obişnuite, scurt-circuitate Mihail” (29). Autorul se menţine i aprecieze pe cei deştepţi, ci numai
metaforic, îşi arată reversul, de alert, ţinându-ne trează atenţia cu pe alti proşti” (75); “Proştii duc în
intensitate poetică. Cerebralitatea incisive notaţii spirituale: “Atenţie ce spate povara de a avea soluţii la
unor “panseuri” este întoarsă în final faceţi în weekend, îngerii păzitori au toate” (76). Excese pamfletare sunt
spre un imaginar de “viziuni” intense. şi ei liber!” (27); “Şcoala este locul în rezervate mai ales politicienilor (29-
Un simţ acut al observaţiei e care elevul vorbeşte cu colegul său de 30, 21, 65), cu ale lor tare
adesea locul de pornire spre un bancă prin SMS” (32); “Cei care îi binecunoscute, ca şi, în derivat,
altceva, intuit pe filiere ascunse: justifică pe hoţi sunt hoţi în stare birocraţilor din educaţie (32, 33, 34).
“Perele au fost la origine mere, dar latentă” (47); “Sper, pentru binele lui Răzvan Ducan percepe faptele ob-
gravitaţia le-a modificat fizionomia” Dumnezeu, că acesta nu ne-a făcut servaţiei sale ca pe obiecte în mişcare.
(p.72); “Şi la elefant e la fel de trist după chipul şi asemănarea sa” (26); Dialectica schimbării relevă aspecte
“cântecul de lebădă” (71); “Cântecul Un umor truculent însoţeşte multe din nebănuite ale realelor (“Când s-au o-
este modul păsării de a înfrunzi, aşa “panseuri”, dând relief şi culoare unei ferit trandafiri, i-au luat deodată cu
cum frunzele sunt modul prin care lecturi agreabile: “Nu-mi furaţi spinii” (70); “Problema nu e încăleca-
copacul cântă” (18). aforismele. De acum incolo vor avea tul unei raze de lumină, ci statul în
Jocuri de cuvinte activează vo- câte un cip cu numele meu” (37); “A şa”(82). Cu cât mai departe e punctul
cabule “parcate” în dictionar, le pus microfoane în pistil şi camere de sosirii, cu atât rezultatul e mai pro-
“magnetizează” pe sensuri: “Unei luat vederi în stamine. Iată noua fund. Cugetarea ţinteşte mereu o răs-
femei frumoase, chiar şi căsătorită, “polenizare” (39); “O femeie bătrână, turnare de planuri, de sensuri – sursă
toti bărbaţii îi fac curte. Şi uite aşa, vai de capul ei, mi-a spus că a furat o a profunzimii. Exemplele abundă:
familia ei îşi poate mări proprietatea.” gaină şi vrea să-şi deschidă un “Braţele şi antebraţele mâinilor au
(40); “Parlamentarii au două camere, offshore în insulele Seychelle...” (64). fost concepute astfel încât să cuprindă
confort sporit. “Saracii!” (67). O pre- Nu odată autorul întinde gluma în cercul înlănţuirii lor o fiinţă uma-
siune constantă pe antonime extrage dinspre sarcasm, spre caustic: “Dacă nă” (20); “A fi considerat nebun este
efecte surpriză: “Şi proştii îşi au totu-i manual, de ce am senzaţia că se un privilegiu. Este libertatea maxim
deştepţii lor”; “E iubit mai mult deş- lucreaza cu picioarele?” (32); “La posibilă pe care poţi să o ai” (53).
teptul care face pe prostul, decât pros- unii gura înlocuieşte cultura” (56); Contemplarea secondată de fante-
tul care face pe deşteptul!?” (76). _____________________________ zie aşează zona îngustă a aforisticii în
Calamburul e un factor dinamic, atră- marginea poeziei. Poeme “într-un
gând o sporire de sensuri (“Cu o che- gând” ar putea fi unele ca acestea:
ie franceză poţi să deschizi U.S.A.?”; “Primăvara, pădurile şi câmpiile suflă
“Nu-mi place să mă bronzez. Aspir la în fiolă. Se vede clar c-au baut” (31);
o culoare de metal mai preţios” ( 35). “Poezia e cea care aduce muntele la
Mutaţia de planuri operată de Mahomed” (73); “În fiecare seară, car
metaforă aduce culoare, dar şi în spate un cer de stele. Mi s-au tasat
adâncime reflexiilor poetului: “Ce vertebrele de la ele”; “Vârful de
sunt simţurile? - Plasa de siguranţă a munte este un fost fund de mare care
trupului” (11); “Când se iubesc doua şi-a împlinit visul” (95).
mere, dupa un timp, unul devine Dicţionarul de lucşi este ipostaza
pară” (51); “Mingea de fotbal este o poetului la “ora de înţelepciune”.
planetă mai mica în care oamenii dau Înţelepciunea unui poet nu iese în fapt
cu piciorul” (81); “Furnicile reprezin- niciodată din poezie. În termenii lui
tă o nanotehnologie” (85). Ducan: “Dacă aş fi pus pe o frunză,
Răsturnarea unor idei primite ne într-un pahar cu apă, v-aş putea arăta
reaşează în alt tărâm, al revelaţiei: nordul poeziei! Mi-e pur şi simplu
“Cele 7 arte sunt de fapt o infinitate” magnetizată uimirea”.
(22). Trecerea e adesea directă, prin Poezie, uimire magnetizată e, la
contemplaţie: “În fiecare individ, ba- limită, şi aforistica acestuia. Iluminări
laurii îşi aşteaptă câte un arhanghel pe un circuit al graţiei ce induce
Mihail” (29); “Degeaba strigi în tine. Constanţa Abălaşei-Donosă spirala şi, cu aceasta, ascensiunea.

40
viziuni”. Aici sunt puse în ordine
citatele cele mai semnificative şi este
valorificată într-o manieră de eleganţă
şi respect contribuţia oamenilor de
cultură care au intrat în legătură cu
Liviu Rebreanu, ori s-au ocupat de
Pe harta geografiei literare a o- biobliografia acestuia. Sunt ilustrative
perei lui Liviu Rebreanu sunt înşirate în acest sens preocupările soţiei
câteva localităţi din străvechiul Ţinut scriitorului, Fany Rebreanu, a fratelui
năsăudean. Trei dintre acestea for- său Tiberiu Rebreanu, a fiicei sale,
mează triunghiul spiritualităţii rebre- Puia Florica Rebreanu, a istoricilor
niene: Târlişua, locul naşterii scriito- literari Nicolae Gheran, Adrian Dinu
rului, Maieru - cuibul visurilor şi Rachieru, şi nu în ultimul rând a
Prislop – satul lui Ion din romanul cu profesorului Sever Ursa, fondatorul
acelaşi nume. Despre Târlişua îi a- muzeului ,,Cuibul visurilor” din
minteşte doar tatăl său, Vasile Re- Maieru. Mărturiile şi cercetările lor
breanu, care îi spune că, la naşterea vin să sublinieze rolul important pe
lui, în noaptea de 27 noiembrie ,,plo- care l-a avut Maieru în acumularea
ua cu stele, aşa cum plouă cu apă”, iar
_________________________ unui vast material ce va contura mai
într-un interviu din anul 1932, scri- rean, Iacob Naroş pune în structura
târziu opera sa. Partea a doua se
itorul mărturiseşte: ,,N-am văzut satul lucrării sale aproape tot ceea ce a
numeşte ,,Rebreniana” şi cuprinde
în care m-am născut…În Târlişua am scris Liviu Rebreanu despre Maieru.
,,Eseuri şi cronici de întâmpinare ale
prins a gânguri primele silabe, dar Şi nu sunt puţine impresiile despre
exegeţilor de după 2010”, capitol în
sat, descrierile emoţionante ale cadru-
numai atât, pentru că, la foarte scurtă care autorul lucrării ,,insistă asupra
vreme, familia s-a mutat la Maieru”. lui natural, a vieţii şi întâmplărilor din
activităţii de traducător a
acest colţ al veşniciei pe care le-a
De această localitate ,,se leagă toată romancierului şi pune în dezbatere
surprins cu generozitate prin arta
copilăria mea şi toate amintirile asu- texte prelucrate de el”.
cuvântului. Autorul le cataloghează
pra primului contact cu lumea exteri- Pentru Liviu Rebreanu, Maieru e
astfel : sosirea familiei Rebreanu la
oară. Eram de vreo doi ani şi jumătate ,,locul unde i s-a conservat copilăria”
când ne-am mutat la Maieru”. Maieru, primele impresii, imaginea
este oaza lui de fericire”, acolo ,,tim-
Pe această temă, e construit stu- jocului cu lăutarii (pe care îl va
pul s-a oprit în loc, s-a condensat”,
diul lui Iacob Naroş, intitulat ,,Liviu descrie în romanul ,,Ion”), deşteptarea
este spaţiul unde amintirile au devenit
sentimentului iubirii (fata pădurarului
Rebreanu şi Cuibul visurilor’’, apărut o ,,adevărată religie”, este ,,eternul
), plăcerile slovei tipărite, ieşiri în
în Editura Şcoala Ardeleană, Cluj- pământ al făgăduinţei”, dătător de
Napoca, 2016. E o admirabilă lucrare natura Maierului, hora şi bătaia de la
putere. Scriitoarea Cleopatra Lorinţiu
istorico-literară ce pune în valoare crâşma lui Tupcil, despărţirea lui
îl numeşte mit, simbol, un limpede
legăturile de suflet ale scriitorului cu Liviu Rebreanu de satul Maieru. În
loc ştiut de toată ţara. Din Maieru îşi
acelaşi ,,Jurnal”, scriitorul vorbeşte
satul Maieru, legături pe care autorul trage seva romanul ,,Ion” şi tot de
despre oamenii din sat, cărora le
ni le dezvăluie prin intermediul pagi- acolo sunt luate subiectele din mai
creionează adevărate portrete în
ilor de jurnal, a incursiunilor sale în multe scrieri: Ileana baroneasa, Ofili-
cuvinte. O amintire dragă lui Liviu
monumentala operă rebreniană şi a re, Vrăjmaşii, Idila de la ţară, Cânte-
mărturiilor de suflet a celor care l-au este Ileana baroneasa, pe care o
cul lebedei, Hora morţii şi inegalabila
cunoscut, ori l-au studiat pe înteme- caracterizează astfel: ,,O femeie,
sa lucrare ,,Cuibul visurilor” dedicată
ietorul romanului românesc modern. ţărancă îmbrăcată în haine nemţeşti…
în mod special acestei localităţi.
Iacob Naroş, filolog de mare ţinută şi Avea nişte obraji pătaţi, dar simpatici,
Pentru scriitor, spune Puia Rebreanu,
un îndrăgostit de opera rebreniană, talie lată, grosolană, mâini subţiri,
,,Maieru nu a fost numai un cuib al
porneşte la drum cu scopul de-a iden- fine şi picioare mari ţărăneşti. Odată
visurilor, ci şi ,,o matcă de adânci şi
trebuie c-a fost o minune de
tifica perioada petrecută la Maieru, curate tradiţii, cu farmec aparte, cu
frumoasă…” Alte evocări se referă la
acel univers al copilăriei, numit şi peisaj natural şi moral, către care se
,,Cuibul visurilor’’, despre care Liviu preotul Vasile Groze, Jarda-
va întoarce ori de câte ori marea lui
Rebreanu va scrie în stilul lui Crean- învăţătorul poet, Armanul, cel cu
trudă creatoare îi va îngădui”. Acolo
gă: ,,În Maieru am trăit cele mai fru- ştirile zilei şi multe alte personaje din
s-a întors de vreo trei ori şi a rămas
lumea satului măierean, care i-au
moase şi mai fericite clipe ale vieţii copleşit de amintirile sale.
mele. …nu voi avea niciodată bucuria rămas adânc imprimate în memorie.
Scrisă într-un stil accesibil şi
de viaţă ce-am simţit-o în comuna ,,Dintre oamenii aceştia am luat toate
atrăgător, lucrarea lui Iacob Naroş are
mare, bogată, de la poalele Ineului, personajele rustice din literatura
valenţe sufleteşti, emoţionează prin
cel cu zăpadă eternă”. La baza acestui mea”, mărturiseşte scriitorul Cartea
frumuseţea textelor prezentate, prin
demers cu largi rezonanţe sufleteşti se are o structură bine conturată,
cursivitatea exprimării şi a discursului
cuprinzând două părţi. Cea dintâi se
află monumentala lucrare a lui Nicu- istorico-literar pe care şi-l pune în
intitulează ,,Rebreanu şi Maieru” în
lae Gheran, intitulată ,,Ediţie critică”, valoare cu delicateţe, ori de câte ori
de care s-au folosit şi alţi cercetători care sunt sintetizate ,,Faţete ale
vorbeşte despre Liviu Rebreanu.
interesaţi de biografia şi opera scrii- ,,Cuibului visurilor” de-a lungul
MIRCEA DAROŞI
torului năsăudean. Profesorul măie- anilor, în diverse interpretări şi

41
de interviuri directe, „pe viu”, e doar
în parte justificată. Ceea ce s-a
pierdut în spontaneitate e compensat
în profunzime.
Nicolae Steinhardt ne apare, în „Între lumi” acționează și ca o cale
Convorbirile cu Nicolae Băciuț, ca de comunicare între generații, între
o figură complexă, intelectual de poetul reporter tânăr al anilor `80 și
clasă, ființă morală dar nu moralist mai vârstnicul, mai încercatul
rigid, om de rectitudine sufletească și confrate, a carui generație poartă
civică, a cărui biografie exemplară și- mesajul Romaniei rotunde, al unei
a împlinit rodnicia în răgazul scurt al lumi intens creative și deci unice, cu
unui deceniu (nouă) al veacului nebănuite rezerve de originalitate.
trecut. „Între lumi“ mai are un set de
Există desigur debutul timpuriu, din conotații interioare: este confruntarea
anii `30, cu scrieri de doctrină empatetică între un poet/ reporter și
religioasă, de drept constituțional un scriitor (prozator, cu Jurnalul
și volumul de parodii critice (În fericirii) care-i și critic, eseist de
genul... tinerilor), ce atestă libertatea anvergură. Împrejurarea favorizează
de spirit și, indirect, talentul literar al intens schimbul de idei. În spiritul
autorului. Fișa sa bibliografică face scormonitor al jurnalistului pulsează ______________________________
apoi un salt peste timp, la volumul de un daimon interogator, iar replicile primatul operei („atenția mi se
Incertitudini literare din 1980. interlocutorului sunt pe masură. concentrează asupra operei și
Perioada lungii sale tăceri literare este Schimbul de cugetări și opinii între persoana scriitorului o disting mai
a anilor razboiului, apoi ai deceniilor cei doi s-ar mai putea numi și „lumi mult în penumbră” (p.18); „Opera în
tulburi dintre 1945 și 1969, când a în dialog”. Începutul se înscrie în sfe- sine, ca atare, stă dincolo de biografia
evitat mai întâi alinierea la regimul ra unei tatonări reciproce, cu înaintări cea mai amănunțită, mai exactă ori
comunist, apoi între 1959 și 1964 a și retrageri tactice; un schimb de mai picantă, ea „scapă” biografiei, stă
înfundat pușcăria alături de grupul scrisori/prezentări de motive, al căror probabil chiar dincolo de puterea de
Noica – al „intelectualilor”. mobil nedeclarat este „măsurarea” înțelegere a celui care a compus-o” –
Se mai adaugă, până în 1969 alți ani forțelor, marcarea afinităților. (p.19).
de calvar, ai unei rezistențe Seducția interviurilor stă într-un Spre deosebire de critica de
individuale ferme, la „munca de jos”, reușit echilibru între protagoniști, o interpretare, pentru care opta un
cale radicală de refuz al „sistemului”. suită melodică, în armonie, între două Mircea Iorgulescu, Nicolae Steinhardt
La insistențele prietenilor și după un sincerități. Dacă excursul paralel, din pledează (pe urmele lui Gide) pentru
accident care îi afectează sănătatea scrisori, menține tonusul sufletesc al cea simpatetică („talentul criticului,
reia comunicarea în cuvânt, cu relației (cu aluzii la peripețiile publi- cred că stă în capacitatea de a admira”
traduceri și eseuri ocazionale în cării, capriciile cenzurii, la comedia - 40; „Nu explicarea unei opere
publicații de circulație restrânsă, el de moravuri a epocii), confruntarea constituie aportul criticii. Ci calitataea
rămânând voit un „marginal”, propriu-zisă e în altă cheie, cu infle- entuziasmului și adâncimea
neafiliat la doctrina oficială. Treptat xiuni deseori aspre, sclipiri de floretă, admirației” (p.79).
prezența sa impune o voce pe replici încrucișate, tăioase. În Opinii temeinic argumentate
intelectuală profundă, în ton cu limita civilității, dar cu deplina fran- avansează eseistul Steinhardt în varii
temele cugetării europene a vremii: chețe, intrebările ca și răspunsurile aspecte particulare ale criticii. Așa
morală și creativitate, biografie și vin în tromba, - un ropot de ploaie este tema adevărului (sau a falsului)
operă, viață laică și credință, libertate rodnică în atmosfera încarcărcată a în opera, pe care criticul de vocație
și conștiință de sine. ultimului deceniu autarhic. are menirea să-l detecteze și să-l
„Între lumi” e o formulă de conotații Blândul calugăr Nicolae este în remarce. E apoi întrebarea despre
multiple. Întâi că dialogul celor doi interviuri franc, deschis, cu sincerități sincronism sau protocronism, la care
are loc înainte de 1989, iar cartea ce dezarmante. La întrebări de natură criticul optează pentru... non-opțiune,
rezultă e publicată abia in 1994. biografică răspunde printr-un șir de pentru calitate, în fond inerentă
Volumul e intregirea firească a trimiteri... bibliografice, cu titluri, amandurora. Legat de cenaclul lui
interviurilor care au fost supuse, la locul și data apariției. Onest cu Eugen Lovinescu, pe care Nicolae
apariția în reviste ale vremii, rigorilor întrebările dificile, el admite de pildă Steinhardt l-a frecventat și admirat,
cenzurii. Întrebările, ca și că la Rohia nu s-ar fi putut dezvolta o acesta remarca dezavantajul (inerent
răspunsurile originale țin de un spațiu „școală” de creație culturală asemeni oricarui astfel de asociere în cultură)
al culturii autentice; ele sunt însă celei de la Paltinis, fiindcă nu era în al „neaveniților”, al aripii „interlope”
alterate parțial, i „spiritul locului”, dar și pentru că ce o poate parazita, el preferând
în presă, de limitările autorității prezumptivul mentor nu avea selecția pe criterii de performanță
ideologice. Cartea, aparută ulterior, în personalitatea unui Noica (p. 70) . cum ar fi cea operată în gruparea unei
libertate, e și o restituire a mesajului Din multele luări de poziție se reviste literar-culturale.
original, scos dintr-un mediu conturează o viziune radicală asupra O luare de poziție fermă exprimă
impropriu. În acest sens regretul criticii, pe linia autonomiei criticul asupra poeziei la moda în →
reporterului de a nu fi realizat o carte esteticului. Nicolae Steinhardt afirmă IOAN MARCOȘ

42
cercuri largi ale vieții literare. Ca un încercare, o țâșnire spre libertate”,
cititor asiduu de poezie, ia atitudine „un suflu de curățire și vitejie”, o
în contra a ceea ce s-ar putea numi „speranță”. Post festum, unii „se
noua „poezie leneșă”: „Am citit multe retrag în jocuri de trapez, iar
volume de poezie în utimii zece ani... textualismul face ravagii”. Dincolo de
foarte multe nu-s câtuși de puțin oameni, „poezia rămâne însă un
vrednice a se numi poezie. tărâm privilegiat”. În mintea „golită”
Superficiale, conformiste, ușuratice, de balastul ideilor, se naște o „poezie
false, scrise la repezeală... reprezintă nascută din generație spontană,
o uriașă masă de rebuturi”. Criticul cazută, cum spun francezii – avec la
cere „muncă, răbdare, șlefuire”, cu derniere plue” (66).
adagiul : „nicio grabă, nimeni nu-l În afară de vederile literare ale
obligă pe om să publice o carte de criticului și eseistului, prețioase dealii
versuri în fiecare an”. Talentul aflăm despre concepția sa politică,
primează, dar el trebuie „prelucrat”. despre anii de formație, aspecte de
S-ar putea obiecta faptul că opinentul familie, farmecul copilăriei, lecturile
vorbește în numele unei arte poetice adolescenței, preocupările și scrierile
datate, în speță cea modernistă, de tinerețe.
depășită în postmodernism de un tip Un interviu substanțial al lui
nou de discurs (mai degrabă fluent Nicolae Băciuț, luat lui Alexandru Portret de Constanţa Abălaşei-
decât „șlefuit”), cu un alt fel de Paleologu după 1989 adaugă o Donosă
auditoriu. Însă ținta „atacului” e alta, dimensiune nouă biografiei spirituale ______________________________
anume non-valoarea ce vine în trena a intelectualului Steinhardt, cea În registru grav se desfășoară
noilor valori, a noului stil liric: sunt religioasă. Dialectica subtilă a Jurnalul fericirii, carte scrisă,
„sutele de poeți” care dau la tipar evoluției acestuia e revelată în confiscată și refacută repetat,
toate fleacurile, schițele, copiile, considerațiile lui Paleologu. Sunt publicată după '89 și atestând
ciornele, imitațiile nerușinate, puse față în față, ca în oglinzi resursele creatoare ale unui „mare
lozincăriile abia camuflate...” (58). paralele, viața unui dandy rafinat, a scriitor” - cum a fost numit. Același
Alte teme de actualitate ocazio- unui „tânăr cinic, individualist, critic, Paleologu îi atribuie o „formație
nează abordări percutante, spumoase. hedonist etc” (107) și ipostaza de intelectualp (...) mai completă și mai
Asa e pasajul dintr-o scrisoare despre după convertire, o situare în largă” decât cea obișnuită: „avea o
„vorbirea convingătoare”. Ea absolut, la antipod: „Nu se curiozitate, o memorie și o rapiditate
pesupune „sinceritate și...caldură mulțumea, sigur, cu literatura de aprehendare cu totul ieșite din
launtrică”. E o vorbire „din inima”, ortodoxa și mergea la o literatură și o comun” (105). Cu toate astea el nu a
un „risc” acceptat. E (după o vorbă a doctrină mai largă, adică și catolică și urmat o cale „elitistă”, ci una a
lui Octavian Paler) ca o „corida” în chiar protestantă” (108). „participării celorlalți, mulți și
care auditoriul/spectatorii testează Șase „addende” con,in interviuri feluriți” (I. Pintea). Cărțile sale au în
curajul. Cei fricoși nu pot comunica. legate de același autor și un scurt centru „preocuparea spirituală”, calea
Și corolarul: „Fără risc nu poți face jurnal al lui Nicolae Băciuț glosând salvării în absolut, însă una deschisă
nimic, nici măcar trece strada” (92). despre „Sfantul de la Rohia” cu pentru cei mulți. El ne oferă „modelul
Surprinzatoare e replica la venerație, dar și extremă luciditate: omului moral” (N. Băciuţ), al „drep-
întrebarea despre „popularitatea „un intelectual total, mereu foarte tei socotințe”, ce judecă lumea – cea
genurilor”. Respondentul recunoaște bine informat, cu gust, un cititor abil trăită și cea închipuită - după un cri-
popularitatea romanului, dar accentul și un eseist rafinat, cu o logică teriu unitar. Expresie a acestei aspi-
cade, de fapt, în altă parte: „La noi, impecabilă și cu judecăți cel mai rații spre unitate este „rigoarea de
critica e abundentă și căutată. Tocmai adesea judicioase, imparțiale” (118). care a facut numeroase probe în tot
pentru că „critica”..., lumea e satulă Profilul intelectual al criticului și scrisul său” (N. Băciuţ – 126). Ace-
de enunțări autoritare și uniforme. Își scriitorului Nicolae Steinhardt lași are intuiția limpede a profilului
pune nadejdea în critici” (93). întrunește o bogăție de culori, special al omului de spirit și cultură:
Cu o evaluare profundă ne trăsături de personalitate și caracter „ratacitor printre oameni, o apariție
surprinde opinentul referitor la actul aparent contrastante, în fapt legate insolită și contrariantă, coboratoare
creației, definit ca „fericire și efort”. într-un tot coerent, al unui spirit parcă din alte timpuri” (129).
Neașteptat punctează criticul pe profund, strălucit. Din cartea de Cu prezența-i vibrantă și vie, în
tema revistelor literare: „nu avem debut, de parodii critice, portretul cel freamăt continuu, statura „parintelui
reviste”; le sufocă „balastul de mai „hazliu” (în opinia lui Alexandru Nicolae” s-a înălțat sinuos dar sigur,
banalități și lozincărie”. Sau: „Bietele Paleologu) e cel al lui Noica, „om în văzduhul aspru al unor vremi
reviste... fac și ele ce pot”. În context, care repudia tot ce este de natura ostile. Trunchi viguros, de cedru de
revistele studentești ar putea „juca un viscerală”, „funcțiile biologice Liban, ridicat din solul adversităților,
rol de seamă”, ele respirând, în epoca, degradante” ale omului, fată de care întinzând peste rădăcini adânci o
mai multă libertate. Nicolae Steinhardt a dezvoltat coroană impunătoare. Iar umbra-i
Nuanțată și promptă, la un autor doctrina „nemancării”, o parodie primitoare - popas binevenit
„vârstnic”, e opinia despre „amuzantă și corozivă” a excesului călătorului însetat de cultură și
„fenomenul poetic optzecist” : „o doctrinar. spiritualitate.

43
unicităţii” regizorului-pedagog Radu
Penciulescu, creatorul unor
spectacole eveniment ce au reformat
structural arta scenică (Radu
Cea mai nouă apariţie editorială Penciulescu).
semnată Alexa Visarion, cartea Actorul, cel făurit din „cristale
Împotriva uitării, poartă amprenta de veşnicie”, e definit cu desăvârşita
cifrei divine şapte, simbolul celor fineţe şi intuiţie a regizorului
şapte trepte spre desăvârşire, sau al înzestrat, ca fiinţă binecuvântată de
celor şapte trepte cereşti, prin har, creatoare de viaţă în viaţa scenei,
publicarea ei în anul împlinirii a developând profunzimi, înnobilând
şaptezeci de ani de viaţă a autorului, prin arta sa (Jocul actorului e Fiinţă).
urcând, şi prin aceasta, treaptele Victor Rebenciuc stăpâneşte cu
desăvârşirii carierei sale rafinament arta interpretativă
impresionante. Regizorul, care se purificând-o (Victor Rebenciuc - Arta
percepe a fi în acelaşi timp de a trăi înţelesurile), Olga
pământean şi stelar, pentru care Tudoreche, legendă şi destin al artei
teatrul este „o năframă ispititoare de ce se împlineşte trăind, fascinează
magie albă, aşezată întâmplător pe prin autenticitatea-i absolută
respiraţia vieţii”, distins cu (Universul scenic–Olga Tudorache),
numeroase premii, printre care George Constantin, purta zboruri şi
Ordinul Național „Serviciul furtuni în mădulare, călărea visurile, _____________________________
Credincios” în grad de Cavaler, imaginând universuri (George (Entertaimenul şi nostalgia valorii),
acordat în 2002, iar pentru întreaga Constantin), Marin Moraru, artistul capătă formă prin definirea
activitate, marele premiu „George nuanţelor şi al simplităţii subtile, prezentului ca timp al uitării
Apostu”, înmânat în octombrie 2017, esenţializa „virtuţi interioare rosturilor, având ca anturaj
vibrează nu numai pe tărâmul necunoscute şi măşti exterioare de mediocritatea şi tirania
teatrului sau al filmului, ci şi pe acela neexplicat” (Marin Moraru), Liliana entertaimenului, unde cultura se
al împărtăşirii ideilor profunde ale Tomescu desăvârşea chemări şi abandonează unei culturi de carnaval,
unui experimentat eseist. „Am vrut ecouri cu arta ei, „naviga în surdina fără valoare, vulgarizată şi
dintotdeauna să fac teatru şi film, să- cuvântului şi în explozia lui” trivializată.
mi identific întrebările prin marile (Inteligenţă şi vocaţie – Liliana Regizorul Alexa Visarion a avut
texte în necuprinsul scenei şi, Tomescu). şi are o orientare permanentă, marcată
totodată, să deschid căutarea şi Teatrele, în accepţiunea de intense profunzimi, spre trei mari
dincolo de teatru.” regizorului Aureliu Manea, dramaturgi - Shakespeare, Cehov,
O parte dintre textele cuprinse întruchipează acele spaţii sacre unde Caragiale, pe textele cărora a înălţat
în acest univers al mărturisirilor, din se va preda mereu lecţia cosmică a creaţii de o veritabilă originalitate.
domeniul artei spectacolului, au iubirii, unde se vor dezlega misterele Eseistul, care îl dublează, tălmăceşte
apărut şi în spaţiile unor publicaţii tinereţii fără batrâneţe şi a vieţii fără şi în acest demers virtuozităţile
literar-dramatice, dar împreună cu de moarte (Magia şi Lumina scenei – stranii, încărcate de mister, ale
celelalte alcătuiesc un document Aureliu Manea). Pe altarul acestora esenţelor umanului cuprinse în
teatral, prin care autorul îşi propune autorul aşează, ca ofrandă, vibraţii ale operele celor trei (Tăcere
să „încetinească goana uitării, pentru sufletului său translate în emoţionante vorbitoare...şi, undeva, ca din cer,
prezenţa amintirii, pentru viaţa ei.” imagini, unele cu intense fremătări sunetul corzii care plesneşte... , Măşti
Parafrazând prin titlu celebra lucrare, autobiografice şi tonuri din neliniştea şi idealuri, Monşer... , Lumea
Împotriva interpretării, a criticului începuturilor scenice (Clujul teatral) întreagă e o scenă, În vidul coroanei,
american Susan Sontag, Alexa sau cu note despre „viul artei Altfel despre Hamlet).
Visarion asimilează revelaţii ale spectacolului” (Festival de legendă – Fiecare eseu este precedat de un
trecutului teatral românesc, ce capătă FITS, Îngerul scenei şi apelul motto, fir călăuzitor spre rădăcina
sensuri într-o arhitectură ţesută prin memoriei), altele cu nostalgia locului adevărului cuprins; filtrat prin
emoţie şi gândire. În cele douăzeci şi unde s-au cristalizat primele trasee de propriile emoții și viziuni, despre
şase de eseuri, conturează imagini ale dragoste şi credinţă spre fiinţa lumea seducatoare a teatrului, care
unor personalităţi marcante ale teatrului, încă din primii ani de viaţă pentru autor echivalează cu însăşi
scenei, unele dintre ele prezenţe pentru tot firul ei (Biserica lui motivaţia de a fiinţa.
definitorii şi în propriu-i destin: Eminescu şi teatrul nimănui), fiindcă Publicat la Editura Ideea
regizorul Liviu Ciulei (Amintindu-mi- în teatru, spune eseistul, ne putem Europeană, volumul se adresează
l pe Liviu Ciulei), desăvârşit prin descoperi în funcţie de propria tuturor căutătorilor de „iluminări
darurile harului său, criticul de teatru noastră nevoie de regăsire. teatrale”, tuturor iubitorilor de
Valentin Silvestru (Valentin Dezamăgirea artistului autentic în faţa adâncimi, călăuzitoare spre
Silvestru), care a „păstorit” teatrul unor „realităţi neprielnice”, care semnificaţia verbului scenic tăinuit.
românesc şi l-a rodit prin viziunea inundă şi lumea scenei TAMARA CONSTANTINESCU
sa... sau „caratele de esenţă ale

44
LA A 70-A OCOLIRE A SOARELUI :

COCOŞ TOMNOS PE GARDUL ANOTIMPURILOR


TALE

Zânei mele matinale de-alină


şaptezeci de cercuri concentrice

1 (...izlazul cu sori-păpădii dând în pârg...)

Mi-aduc aminte izlazul cu sori-păpădii dând în pârg,


de pe malul stâng al râului, după inundaţia din aprilie,
de-a înnebunit iarba în vremea războiului
dintre cârtiţe şi pânza freatică, până când sobolimea
şi-a aliniat toate muşuroaiele-n lumină:
„...de pe-atunci, al meu cocoş tomnos, pe gardul
cu mai proaspete fructe, sau cu ştiuleţi de ciocantină –
primăverii tale, cântă frumos-minunos de luminos…!“
pentru copt, ori de fiert – care-şi arată dinţi ca rupţi
din soare, prin mătasa mov, aidoma celei de la subţiorile
2 (...jarul intens al unei neasemuite iubiri...)
zânelor noastre agrar-tutelare, după cum zărit-a, de altfel,
şi poetul expresionist, fără a recurge la sinestezia
La echinocţii, hrănesc jarul intens al unei neasemuite
deodorantă a spaţiului deziuţit de sudoare
iubiri incontestabile – nu găsesc momentan o sintagmă
chiar în cereasca regiune ascunsă de subtiorile îngereşti,
excelentă spre-a desemna-o, da,-i un mirabil semnificat
de sub obosite aripi albe, de unde-i doar un salt
căruia-i caut încă un armonic semnificant –, că-i dor-foc
de iepuraş de casă până la ondula dintre sâni;
aşa, cam ca de-o rachetă aptă să biruie gravitaţia terestră,
pe lângă care tot trec spre pieţele urbei autoturisme
ori solară, sau galactică; ba chiar, prin energia acestei
cu lubeniţe, cu pepeni galbeni, cu piersici, cu dovleci
speciale iubiri, pot să mă şi neftinesc într-un viscol
portocalii, cu ardei-cornu-caprei, ori cu gogoşari –
de fotoni, năpraznic, ori fertilizator, după cum ţi-e vrerea
şi care merită-ntotdeauna un poem imperial-purpuriu
numai în mine, ca să fiu şi mai bine observat în raiul
de scandat în bucătăria amiezii, ori vreo odă oranj,
orbitei tale astronomice, Venus a mea, zână matinală,
convinsă de mine a răsări în balcoanele tuturor
de-alină mie, azi, şaptezeci de cercuri concentrice,
toamnelor, alături de-un salm galben, mereu de lansat
evident, ca să perpetuez garantat, fără rebut, seminţiile
şi peste pădurile de foioase, zburătăcindu-şi fazanii
solare, amânate – nepermis de mult – de-acest soare
înspre luncile cu nori de sori-păpădii, alături de-un haiku
pistruiat şi gelos, din unicul meu univers, încă înaintând
albastru – pe care ţi-l pot aduce, în dimineţile tale
spre sălbatic-belicosul roşu din spectrul vizibil... :
pacifice, călare pe sărbătorescul dragon din Ţara
„...de pe-atunci, al meu cocoş tomnos, pe gardul
Mătăsurilor –, dar şi lângă o epopee indigo,
primăverii tale, cântă frumos-minunos de luminos…!“
din care deja am xeroxat cele şapte rândunici de pe
portativul
3 (...piţigoi cu stent lansator de dor la nucuţ...)
tău, păzit din seară până-n zori de sol-vulturul-cap-alb... :
„...de pe-atunci, al meu cocoş tomnos, pe gardul
Tot la echinocţii, ştiu ce soi de piţigoi cu stent îṭi lansează
primăverii tale, cântă frumos-minunos de luminos…!“
în această dimineaţă de vineri, 21 brumărel,
semnalul de dor, dintre lăstarii încă fragezi ai caisului
5 (...pâini cât roata Daciei lui Răgălian...)
meu tuns astă-primăvară, de lângă puiul de nuc plantat
chiar astăzi, în cinstea ta zeiască şi a larilor de grădină,
La solstiţii, deschid sărbătorile zeităţimii tale, Iubito,
făcându-mă să-nţeleg, din scandarea-i de viers,
tradiţional-de-modern, în vreme ce ţuica fierbe-n ceaune,
că şi toamna e-un chiar mai bun anotimp al iubirii,
învârtind boabele de piper – despre care-ai crezut
cu un spor de-aburariu, de târziu destin reînflorit
că sunt planetele sistemului nostru solar, ahtiate
până la wolframice incandescenţe, pentru acel majestuos
după muzica sferelor, fără a exclude parabolicele
fluture de aur, tangent la apex, ori la auriculul stâng…:
dansuri –, în vreme ce mii de frigărui, printre somnii
„...de pe-atunci, al meu cocoş tomnos, pe gardul
de Jiu, de câte cinci ideale kilograme fiecare, echidistant,
primăverii tale, cântă frumos-minunos de luminos…!“
se rumenesc, se prăjesc, în ecologice vetre de viu jar,
în vreme ce mămăligile – ca nişte saturniene planete
4 (...zimbrii Sarmisegetusei împung din Columna
în inele de aburi – sunt răsturnate din tuciuri, pe mese
Decebalo-Traiană...)
rotunde ca soarele, între bronzatele pâini cât roata
Daciei, în vreme ce-s gata şi mirificele salăţi, pe placul
Şi tot la echinocţii, admir galopul cirezilor de zimbri
urşilor de pe toate meridianele, la mii de ani lumină
coborâtori din depresiunea Sarmisegetusei, aici,
faţă de oricare dintre black-holes :
în câmpia piramidei extraplate, nu departe de silozurile
„...de pe-atunci, al meu cocoş tomnos, pe gardul
de grâu şi de porumb, pe lângă care mai trec deseori,
verii tale, cântă frumos-minunos de luminos…!“
cu o sută de kilometri la oră – spre-alimentarea pieţelor
din oraşul de câmpie – şi furgonetele cu legume, ION PACHIA-TATOMIRESCU

45
ma dată în cultura română raporturile
lui Heidegger cu teologia.
Părintele Remete ne spune că
TENDINȚA SPIRITUALĂ ÎN această carte a lui răspunde la trei
CULTURA ROMÂNĂ DE AZI probleme: 1. necesitatea unei lucrări
(III) pe această temă în cultura română; 2.
Bunul meu prieten și marele savant înlăturarea prejudecăților conform
teolog preotul Gheorghe I. Drăgulin, cărora Heidegger ar fi existențialist,
Părintele Gheorghiță, cum îi spun cei
nihilist sau chiar ateu; 3. necesitatea
care îi sunt apropiați, este cel mai bun unor lucrări care să facă legătura între
cunoscător al operelor areopagitice gândirea filosofică și cea teologică în
din cultura română de azi. Lucrarea sa lumea românească.
fundamentală Eclesiologia tratatelor Cartea constată și elogiază spiritul
areopagitice și importanța ei pentru „profund evlavios”,
ecumenismul contemporan (1979), „supraconfesional” al lui Heidegger,
susținută ca teză de doctorat sub respectiv ceea ce Hans-Georg
îndrumarea Părintelui Stăniloae, este Gadamer a numit „această înclinație
una din realizările importante ale spre misticism a lui Heidegger”.
culturii române contemporane. ______________________________
R. Șafranski, continuă Părintele formă, direcție și nuanță ar fi ei”
Mărturisesc că preocuparea mea și George Remete, a constatat, și el,
a Părintelui Drăgulin pentru doctrina (pag. 161).
faptul că Heidegger „a fost, într- Despre „credința exactă a lui
Areopagitului ne-a apropiat sufletește adevăr, un maestru din școala
tot mai mult. Heidegger” Părintele profesor
misticului Meister Eckhardt”. George Remete afirmă în continuare:
În Cursurile de mistică Nichifor Este misticul pe care și românul
Crainic dedică „sistemului dionisian” „Deși supraconfesional, preferă să
Nichifor Crainic l-a admirat și l-a acorde cea mai mare valoare
mai multe capitole. În plus, el a scris iubit atât de mult, încât i-a dedicat un
un eseu de o excepțională valoare credinței primare creștine și totuși
Curs de mistică germană. Magistrul tăcerea lui față de Iisus Hristos face
teologică și filosofică pe care l-a Eckhardt și școala sa (1936-1937), cu
intitulat Dionisie Areopagitul și l-a din Heidegger o emblemă a spiritului
un loc excepțional de important în modern și postmodern, pentru că
publicat în Gândirea, An. XXIII, Nr.
ansamblu operei celui ce a fost sintetizează exemplar zbaterea
4-6, pag. 185-196.
spiritul tutelar al curentului gândirism extraordinară a omului din urmă în
În cursurile și eseurile lui Nichifor
în cultura română. căutarea lui Dumnezeu și, totuși,
Crainic teologii catolici sunt Cele trei tratate pe care monahul
menționați, citați, interpretați. ratarea Lui. Noi credem că gândirea
dominican Meister (Johannes) filosofică deplină trebuie să fie
Așadar, în raport cu scrierile unor Eckhardt din Hoheim le-a intitulat
mari doctrinari catolici, anglicani sau bivalentă: pe de o parte rigoare, pe
Reden der Unterweisung (Discursuri de altă parte avânt. Căci există și
protestanți, Părintele profesor George despre intstruire), Buch der
Remete procedează precum marii avânt filosofic, adică viziune.
gӧttlichen Trӧstung (Cartea Heidegger a avut rigoare
dascăli de teologie și filosofie consolării divine) și Von
Nichifor Crainic și Dumitru excepțională, dar prea puțin avânt.
Abgeschiedenheit (Despre Avântul este, de fapt, credință; e
Stăniloae. Și bine face.
singurătate) sunt realizate în spiritul adevărat că aceasta este o credință
Lucrările Părintelui George Remete
marilor tradiții impuse de gândirea și filosofică, sau începătoare, dar poate
înscriu un nou și important moment preocupările autorilor scolastici.
în istoria teologiei ortodoxe duce la credință deplină sau
Crainic l-a citit și l-a comentat cu teologică. Heidegger a avut prea
românești. pasiune pe Eckhardt „în interesul
Dialogul întreținut de el cu marii puțină credință, pentru că s-a temut
suprem, afirmă maestrul de la de credință. I-a fost teamă că aceasta
gânditori creștini din diverse epoci și Gândirea, al doctrinei ortodoxe pe
confesiuni este firesc. Este îi va anula autonomia gândirii. El s-
care o slujim”. a înșelat însă în privința raportului
binefăcător. Este catalizator de noi Contemporanul nostru, Părintele
energii spirituale în noi, cei care avem credință – rațiune... Căci credința
George Remete, constată „venerația este tocmai curajul de a gândi până
șansa de a-i citi lucrările și de a lui Heidegger pentru vechea gândire
medita asupra lor. la capăt, așa cum arată prietenul lui
germană și pentru destinul ei în Paul Tilich. De aceea avem dreptate
- Vorbiți despre Părintele George istorie, în general, cât și afinitatea
Remete ca teolog și filosof. Îmi puteți să-i reproșăm lui Heidegger că n-a
reală a lui Heidegger cu abisul mistic avut destulă credință, adică n-a
da un exemplu în care vocația lui de
german” (la pag. 160). îndrăznit să vadă că Realitatea
teolog și filosof este la fel de Preotul și marele dascăl de filosofie
puternică? Ultimă sau Absolutul înseamnă
și teologie George Remete ne raportarea lui deplină la Dasein ca
- Bineînțeles... Un loc aparte în convinge de faptul că în cazul lui
șirul scrierilor semnate de Părintele timp, adică Revelația în istorie: Iisus
Heidegger „sunt indiscutabile atât Hristos, Dumnezeul revelat. Și
George Remete are lucrarea Martin credința și evlavia, cât și ororarea
Heidegger între fenomenologie și rigoarea are riscurile ei” (la pag.
față de oamenii fără credință, fără 161-162).
teologie (2010). sacru și „fără Dumnezeu” de orice
Lucrarea aceasta discută pentru pri- R. SUBŢIRELU

46
supravieţui sau a se adecva
exigenţelor.
De aceea, în regate şi principate
Marea Unire – 100 precum Ungaria, Polonia-Lituania,
Ţările Române, Bulgaria, Serbia etc.,
sunt consemnate deopotrivă ierarhii
bisericeşti bizantine (ortodoxe) şi
(X) latine (catolice) care există
Românii ca popor de frontieră concomitent, „convieţuiesc” pe
aceleaşi teritorii, se transformă etc.
Românii s-au aflat, de la finalul Mai mult, în ţări considerate catolice,
etnogenezei lor (secolele VIII-IX), la ca regatul Arpadienilor sau al
frontiera dintre cele două mari arii Jagiellonilor, în care biserica oficială
culturale şi confesionale ale Europei, era cea occidentală, anumite mărturii
______________________________
aria latină şi catolică, pe de o indică pentru secolele XIII-XV pentru un singur popor, privit azi
parte, şi aria bizantino-slavă şi proporţii covârşitoare, de circa cu oarecare neîncredere de către o
ortodoxă, pe de alta. Unii autori, jumătate din populaţie, ortodoxe, cu mare parte a opiniei publice
precum Samuel Huntington, biserici, mănăstiri, episcopii şi occidentale, pentru varii vini, unele
relativ recent, au înţeles mitropolii corespunzătoare. La fel, în
reale, altele imaginare! Nu vom
această „frontieră” ca pe o precisă şi Principatele Române (Moldova şi putea în aceste rânduri – şi nici nu
severă linie de demarcaţie plasată pe Ţara Românească), alături de ierarhia ne-am propus! – să lămurim toate
arcul Carpaţilor, linie prin care s-ar fi oficială ortodoxă, funcţionează în aceste „priorităţi” româneşti, vechi şi
stabilit pentru eternitate destinul evul mediu dioceze latine (catolice), noi, pozitive şi negative. Suntem
extra-european al românilor. De o pentru destul de numeroasa populaţie, însă convinşi că aceste „enigme”
parte a „liniei” s-ar situa popoarele mai ales urbană, locală sau venită din trebuie explicate şi cunoscute în
(naţiunile) catolice şi protestante, Transilvania. Prin urmare, Europa, mai ales în acea Europă care
germanice şi romanice, creatoare de interferenţele în această zonă largă a
a primit România, la 1 ianuarie 2007,
civilizaţie şi cultură, întreprinzătoare frontierei sunt maxime.
între cele 27 de ţări ale UE.
şi tenace, europene, iar de Particularităţile nu-i fac pe români
cealaltă parte s-ar afla popoarele Românii – particularităţi şi curiozități
nici mai buni, nici mai răi decât
ortodoxe, slave, stagnante şi alţii, dar îi fac „altfel”, ceea ce
tradiţionaliste, „orientale”, un fel de Poporul român, format azi din circa îndeamnă la cunoaşterea lor.
„istm” de legătură spre Asia. 25 de milioane de oameni, locuind în Ignoranţa nu este numai inamicul
Considerăm că această judecată de mare majoritate la nord de Dunăre,
adevărului, ci şi al dreptăţii, al
valoare este grăbită, superficială, este, aşa cum era şi în evul mediu, cel
judecăţii limpezi, al atitudinii corecte,
simplistă şi, prin urmare, lipsită de mai numeros popor din sud-estul al generozităţii şi omeniei. Iar faţă de
temei. De altminteri, românii, grecii, Europei. El este singurul moştenitor popoare, ca subiecte colective, nu
ungurii, albanezii, balticii şi alţii nu actual al romanităţii orientale1, putem fi decât generoşi!
se încadrează decât foarte vag în singurul izolat de marea masă a
Românii nu au participat la marile
această schemă. De exemplu, românii latinităţii, singurul popor romanic
curente ale culturii apusene, n-au
nu sunt slavi, dar sunt ortodocşi, iar european a cărui limbă are un construit catedrale gotice, nu au dat
polonezii sunt slavi, dar sunt catolici! superstrat slav2, singurul popor epopei eroice, chansons de geste,
Frontiera pe care sunt situaţi românii romanic de confesiune creştină romans courtois, commedia dell'arte,
există cu adevărat, dar ea nu este o răsăriteană (ortodoxă), singurul nu au avut universităţi scolastice în
linie, ci o fâşie lată de câteva sute de popor romanic ale cărui elite au avut secolele XIII-XIV, nici Renaştere ca-
kilometri, care porneşte de la în evul mediu ca limbă de cult, de n Italia sau Franţa, nici mari filosofi,
Marea Baltică şi ajunge până la cancelarie şi de cultură slavona,
dramaturgi sau fabulişti în secolele
Dunărea de Jos şi la Marea Adriatică. singurul popor romanic european
XVII-XVIII. Au avut desigur alte
În această vastă regiune, care a trăit tragedia şi izolarea valori, dar nu dintre acelea care au
spiritualitatea occidentală şi cea comunistă, singurul popor romanic creat faima culturii occidentale.
răsăriteană au interferat plenar, de la confundat uneori cu poporul romilor
Acad. IOAN AUREL POP
nivel oficial şi elitar până la nivelul (ţiganilor), poporul romanic cu istoria
_________
vieţii cotidiene a oamenilor de rând. cea mai puţin cunoscută în Occident,
1 Haralambie Mihăescu, La
Izvoarele istorice pun în lumină poporul european legat adesea de romanité dans le Sud-Est de
pentru evul mediu, în această regiune, numele unui vampir – Dracula – şi l'Europe, Bucureşti, 1993, passim.
chiar persoane şi comunităţi care şi- de cel al unui odios dictator – 2 Carlo Tagliavini, Le origini delle
au asumat concomitent, pentru un Ceauşescu – etc. Oricum, printr-o lingue neolatine, ed. VI, Bologna,
timp, o dublă identitate (bizantină şi parte fundamentală a identităţii lor,
1972; versiunea românească idem,
latină, ortodoxă şi catolică, creştină şi românii se revendică dinspre Apus,
Originile limbilor neolatine.
islamică, mozaică şi creştină etc.), iar prin alta, din Răsăritul şi Sud- Introducere în filologia romanică,
spre a se putea manifesta în Estul Europei. coord. Alexandru Niculescu,
societate, spre a se afirma, a Câte singularităţi şi particularităţi Bucureşti, 1977, p. 253-257.

47
Cartea citată mai menționează:
“La 9 martie [1918], s-a
desfășurat prima ședință a unei
Când am fost invitată să scriu cu adunări naționale a emigrației
ocazia împlinirii a 100 de ani de la românești din SUA și Canada.
Marea Unire, tocmai văzusem pe site- La această adunare au participat și
ul Poienei Sibiului-Satul Vlașinilor reprezentanții delegației oficiale a
această fotografie, ruptă parcă din statului român.
cărțile de istorie. Sunt ciobani În numele celor 150.000 de români,
Poienari veniți la Alba Iulia, să ______________________________ așa cum sună textul declarației, s-a
participe la Marea Unire cu alți frați inspira pe mai departe unitatea depus adeziunea, respectiv jurământul
români. Nu de alta, dar dintre ciobanii noastră. de credință, pentru România în
din zonă, au fost destui care s-au dus Dați-mi voie să compar viața de sunetele cantecului “Deșteaptă-te
cu jalba-n băț la poarta austriacă să atunci cu ceea ce observ în zilele române”. De fapt la această adunare
ceară drepturi religioase, școli în noastre. din 9-10 martie 1918, reprezentanții
limba română, etc. Unii nici nu s-au Străbunii noștri aveau atunci case românilor din America, covârșitor
mai întors din drumurile lor repetate mai mici, dar copii mai mulți. transilvăneni, au precedat cu aproape
la Viena, așa cum a fost Oprea Aveau ferești mai mici, dar nouă luni actul istoric de la Alba
Miclăuș din Săliște. Alții, precum cămine pline de căldură sufletească. Iulia, prin decizia lor de a se uni cu
Ioan din Galeș, au făcut drumuri pe Deși o duceau mai greu, găseau “țara”.
jos până la Viena, să ceară aceleași mai mult timp pentru viață spirituală. După adoptarea deciziei de a crea
drepturi. Iar când, secole mai târziu, li Deși își păstoreau oile fiecare pe o Episcopie românească, ei au trimis
s-a făcut, în sfârșit, dreptate, ei, alt vârf de munte, știau să fie prezenți, președintelui american W.Wilson
ciobanii din Mărginime, au fost, ca duminicile, la hora din sat, primeniți următoarea telegramă:
unu’, prezenți la unire. Veniseră de sărbătoare - o prezență ”150.000 de români americani de
fiecare de pe un alt vârf de munte, necondiționată la viața comunității credință greco-ortodoxă, originari din
unde fiecare își păstorea turma de oi. din care făceau parte. Transilvania și Ungaria, înființează
Și-au dat întâlnire la Alba Iulia, să fie Aveau carte mai puțină, dar astăzi în adunarea lor generală o
cu trup la Marea Unire, care își făcuse înțelepciune mai multă. Episcopie româno-ortodoxă în Statele
deja loc în suflete. În timpul primului război Unite și rupând astfel ultimele
Pe atunci numele de România mondial, ciobanii nu au uitat că dacă legături cu Ungaria și guvernul său,
Mare nici nu avea conotațiile intrau în armată să lupte pentru care vreme de [zece] secole i-au
naționaliste pe care, regretabil, deabia imperiul Habsburgic, asta însemna oprimat, i-au silit să-și părăsească
generația noastră le-a introdus, să-și trădeze frații lor de dincolo de casele și să pribegească în lumea
adăugând un iz de intoleranță, care de Carpați. Unii au ales să își ia lumea în largă, doresc să exprime excelenței
fapt nici nu este în firea românului. cap, să își vândă oile și să plece în voastre adâncă recunoștință și
România era răsfățată cu alt lume, decât să facă așa ceva. loialitate a lor față de această mare
apelativ. România Dodoloață. Dintre ciobanii plecați atunci în țară a libertății.
1 decembrie 1918 a însemnat America mulți au continuat să trimită Ei primesc cu mândrie vestea că
entuziasm pur, ne-murdărit de bani acasă, ca ajutor dat țării pe un număr dintre fiii și frații lor s-au
propogande. Unitatea din cuget și timpul războiului, iar apoi au revenit înrolat voluntari în Franța. Ei promit
simțire era reflectată nu doar în să dea o mână de ajutor. din nou excelenței voastre că vor face
cușmele toate negre, ițarii toți albi și Cartea “Diaspora Românească, toate jertfele de sânge și materiale de
chieptarele toate brodate cu acul. Aici pagini de istorie” de Gheorghe care această țară va avea nevoie de ei
vorbim despre o dorință comună și un Zbuchea si Cezar Dobre ilustrează în acest razboi pentru libertatea
crez comun… care, interesant, nici nu inițiativele diverse ce au avut loc întregii lumi și îți exprimă
fuseseră orchestrate de vreo dictatură peste ocean, ca suport, deloc convingerea nestrămutată că, prin
sau vreo mână forte; era o aliniere întâmplător, pentru Marea Unire. sacrificiul armatelor americane și
naturală a unor dorințe purtate de ei Acolo se spune că Uniunea aliate, națiunile mici vor fi eliberate,
după secole de iobăgie, care i-a făcut, Societăților Românești din America a iar cele patru milioane de români
pe toți, să vorbească cu un glas, să publicat, la 1 martie 1918, “apelul transilvăneni, aflați astăzi sub
poarte același strai, aceeași căciulă, către românii din SUA și Canada”, în opresiune maghiară, vor fi lilberi și
și-aceeași dragoste în suflet. care se arăta: uniți cu Regatul României”.”
Asta, dragii mei, era generația “Niciodată nu am avut o misiune Ce disponibilitate de a se jertfi
bunicilor, străbunicilor sau mai mare și mai hotărâtoare ca în pentru ceea ce credeau că va
străstrăbunicilor noștri. Bănuiesc că momentul de față. beneficia țara! Ce claritate de
nici nu e cazul să detaliez ce vedeți Cu toții într-un gând și cuget, din intenție!
singuri în fotografie. Cât de mândri toate puterile și mijloacele noastre, cu În spatele unei abile orchestrații
erau la acest început de drum, care tot ce ni se va cere: viață, avere, diplomatice și politice care trebuiau
era înrădăcinat într-o istorie de sângele nostru și banul nostru, să să pre-întâmpine orice obstacol, →
milenii pe aceleași meleaguri. Mă venim în ajutorul fraților noștri de MILENA MUNTEANU
gândesc că această fotografie ar putea acasă...” Toronto, Canada

48
FLORILE DALBE, FLORI DE MĂR Și apoi
Dumnezeu Tatăl
Întâi
a început să ningă peste noi.
vocalele s-au limpezit tăcerii,
până când toate cuvintele
NOAPTEA AJUNULUI
au căpătat înălțime străină,
atât de albastră, Copiii dorm
că, printre ele, merii cu visul lor sporind
deprinseră gust să-nflorească plăpânda răsuflare
zbor spăimântat de lumină. a candelei din colț.
După aceea fulgii
Ecouri din colind
m-au învățat
se-aud în noaptea sfântă
nespusul alb de taină fără umbră,
pâlpâind _________________________
că fără să-mi dau seama
vocala literei de foc. cu o găleată plină
am început să ning și eu
în limba tăcerilor albe. asinul să-și adape.
Miroase a colaci, a pâine coaptă N-a trebuit prea departe să meargă
De fapt, Dumnezeu,
și-a amintire veche pentru unda lină
la rândul Lui
uscată-n busuioc. povestită de ape;
ne-nvățase omeneasca
de la Fiul care afară
Bătrânul Iosif steaua-ncepuse să curgă de-aseară
gângurea după Maica Domnului
spune ceva Fecioarei, pe șipot colind de lumină.
vocalele albe
dar foarte-ncet, în șoaptă. DUMITRU ICHIM
ale somnului,
Se-ntoarce apoi tiptil, Kitchener, Ontario
din florile dalbe...
_________________________________________________________________________________________________

ultimele mâncăruri, cele mai bune portul de mare distincție în alb și


→entuziasmul maselor era restaurante, cele mai mari răsfățuri). negru, într-unul mai practic, în blugi
sincer, căci fusese inspirat de o Mă întreb unde s-au dus oare și tricouri care se spală la mașina de
suferință comună care a dus la legăturile dintre oameni? Unirea din spălat. În loc de opinci avem pantofi.
deziderate comune.Cei de acasă, deși cuget și simțire? Contribuția fiecăruia Apoi, azi avem mașini, tiruri, stații de
încovoiați de atâtea griji imediate spre țelul comun, un scop mai mare benzină, avem mai multe decât ar fi
(oile îi asteptau la stână să fie date în decât oricare mulțumire individuală? imaginat ei acum 100 de ani. Deși
strungă, femeile le erau cu copchiii Constat că am mai multe avem mai multe, în acelasi timp avem
acasă, iar ei erau duși cu treburi întrebări decât răspunsuri. Mă întreb mai puține. Avem mai puțin timp
fiecare în altă parte), ei bine, chiar în cum de ciobanii de atunci au reușit, unul pentru celălalt, mai puțină
aceste condiții ei n-au uitat să fie cu așa putin, să stea împreună, să disponibilitate să congregăm și poate
prezenți, prin reprezentanți, la Marea identifice un țel pe care l-au urmat și mai puțină dorință să fim împreună.
Unire, chiar dacă fiecare cobora de pe mai multe secole până l-au atins? Părem să fim prea ocupați să mai
alt vârf de munte, unde-și avea, Oare cum de lor le-a fost așa de clar avem vreun scop comun.
fiecare, treburile…. Asta da unitate de că nu pot lupta în primul război Fascinați de propria imagine,
gândire și simțire românească. Pe mondial împotriva fraților români, suntem prea preocupați să zâmbim la
atunci nu erau conectați cu mobile și dar noi uităm că dacă nu ne ajutăm celularele cu care ne facem selfies.
celulare, iar internetul nu îi notifica pierdem toți, întreaga comunitate. Mă întreb care dintre milioanele de
despre locul de întâlnire al șogorilor. Cum de atunci unii au ales riscurile fotografii pe care le facem astăzi va
S-au dus acolo cu carele, pe cai, sau “dezertării” din armata Austro- reprezenta esența generației noastre
cu ce au putut fiecare. Unii au mers la Ungară, dar, după ce au plecat de de azi, chintesența ei, care ne va
Alba Iulia pe jos, în opinci. acasă, au știut să susțină, de departe, reprezenta veridic peste 100 de ani,
Oare cum se compară ce făceau efortul de război al țării? De unde așa cum o face fotografia de mai sus.
ei cu ceea ce facem noi astăzi? venea această claritate de intenție? Oare cum vom fi noi amintiți?
E interesant că astăzi, deși trăim Mă întreb câți dintre noi o mai avem Această sărbătorire, la 100 de ani
într-o perioadă în care au loc și alte astăzi? Mă întreb dacă astăzi nu de la Marea Unire, poate fi un imbold
uniri (cum ar fi Uniunea Europeană, căutam mai mult satisfacții ca fiecare dintre noi să se dea jos din
de exemplu), totuși oamenii (și nu mă individuale, din acelea care lasă urme vârful muntelui său, nu numai să dea
refer aici doar la români) nu sunt mai în rețelele sociale, prin care ne dăm mână cu mână, ci și să dea o mână de
uniți. Dimpotrivă. Fiecare își găsește mari că facem, dregem și ne lăudam ajutor țării ce ne-a crescut pe toți.
comfortul în alte feluri, participarea la ce grozavi mai suntem. Acum, când are nevoie de suportul
viața socială se face mai mult prin Oare ce ar gândi moșii noștri nostru.
rețele sociale, prin care fiecare despre cum ducem noi mai departe Așa cum și noi, fiecare, avem
postează selfies, lăudându-se cu ce a visul de unitate frățească pe care ei au nevoie de un petec de pământ și o
făcut el. Vești nemaiauzite, excursii împlinit-o? felie de cer, la noi acasă.
exotice, care-i pot da gata pe prieteni Sigur, acum sunt alte timpuri.
(ultimele victorii, ultimele vacanțe, Îmbrăcămintea s-a schimbat, de la

49
Convorbiri duhovnicești împăratul Constantin cel Mare a
constatat că în biserică s-a iscat o
neînțelegere, un curent pornit de la
Arie, care minimaliza, prin învățătura
„Sfântul Ierarh Nicolae, prea sa, dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu,
iubit sfânt al lui Dumnezeu!” a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
L.C.: Înaltpreasfințite Părinte Pornise o mare erezie în biserică, ori
Mitropolit, vă rog să ne vorbiți despre împăratul Constantin a dorit ca lumea
Sfântul Ierarh Nicolae, un sfânt la creștină de atunci să-și păstreze
care au profundă evlavie foarte mulți unitatea de credință, să nu sfârtece, să
credincioșii. _____________________________ nu sfâșie cineva cămașa cea una a lui
Î.P.S. Ioan: Binecuvântat să fie l-au învățat și i-au insuflat în minte Hristos. Așa se face că la anul 325, la
Dumnezeu că ne învrednicește să și-n inimă credința în Preasfânta Niceea, tot în Turcia de astăzi,
ajungem să ne întâlnim cu acest prea Treime Dumnezeu. împăratul Constantin a convocat pe
iubit sfânt al Lui. Stau și mă gândesc Prin viața sa curată din cetatea în toți părinții creștini din vremea aceea.
dacă aici, pe pământ, atât de mult este care trăia, credincioșii l-au îndemnat 318 părinți au venit la Niceea să
iubit Sfântul Ierarh Nicolae, cât de și l-au rugat să le fie păstor lămurească problema ereziei pornită
iubit este el în Cer de ceilalți sfinți, de duhovnicesc, încât în cele din urmă de la Arie, din Egipt.
Maica Domnului și de Prea Sfânta ajunge episcop în cetatea Mira La Sinodul I Ecumenic de la Niceea,
Treime Dumnezeu! Pentru că nu o Lichiei, așezată în sud-estul Turciei din anul 325, s-au statornicit primele
de astăzi. O prigoană foarte puternică șapte articole din Crezul pe care îl
dată Sfântul Ierarh Nicolae și-a pus
împotriva creștinilor organizată de rostim la fiecare slujbă, la fiecare
capul pe pieptul Mântuitorului nostru
Iisus Hristos, de câte ori îl va fi împăratul roman (Liciniu, Dioclețian) rugăciune. Sfântul Ierarh Nicolae s-a
îmbrățișat pe Hristos, Cel ce l-a ajutat duce la întemnițarea Sfântului aflat printre Părinții de atunci,
ca în viața aceasta să urmeze și să Nicolae, care a stat în temniță, în prezenți la acel sinod, care a rostit,
umble pe urmele lui Hristos. umilință, până după anul 313, când precum rostim și noi astăzi, Crezul.
Sfântul Ierarh Nicolae este cu totul Sfântul Constantin cel Mare a dat Sunt convins că poate vreunul din
altceva decât ceea ce ne prezintă nouă libertate creștinismului. Eliberat din cuvintele acestui Crez au fost așezate
astăzi mass-media , adică pe Moș temniță, se întoarce la credincioșii, pe acolo prin înțelepciunea pe care i-a
care îi păstorea și-i conducea pe dat-o Dumnezeu.
Nicolae. Dacă vom da ascultare celor
cărarea mântuirii, și se-ntoarce să Eu mă cutremur de fiecare dată când
ce se grăiesc astăzi prin lume și n-o
să-i spunem Sfântul Ierarh Nicolae, ci slujească la sfântul altar. rostesc Crezul, știind ce ne-a lăsat
Moș Nicolae. Imaginați-vă ce va fi fost în inima Sfântul Nicolae alături de ceilalți
Știm că Sfântul Nicolae s-a născut în Sfântului Nicolae care, ani de zile, ierarhi și părinți, în număr de 318,
anul 270, în provincia Lichia, orașul ierarh fiind, n-a putut să slujească o prezenți la Sfântul Sinod de la Niceea
Patara (Turcia), din părinți creștini sfântă liturghie pentru că era întem- din anul 325. După Sfânta Scriptură,
Teofan și Nona, deci iată un personaj nițat, dar a săvârșit o altă liturghie în după Sfânta Liturghie, nicio altă
bine ancorat în istorie, ci nu doar în temniță, anume liturghia rugăciunii, scriere pe care o avem în biserică nu
mit și legendă. Din viața Sfântului și rugându-se lui Dumnezeu pentru el și este mai importantă decât Crezul.
din scrierile vechi aflăm că părinții lui pentru păstoriții săi. Iată a rânduit Dacă pe mine m-ar întreba vreo
s-au stins destul de devreme. Mai Dumnezeu că s-au rupt lanțurile cele autoritate publică: Părinte, ce ai vrea
știm că părinții lui au fost oameni cu din temniță și l-a chemat din nou să fie consemnat pe pașaportul tău?
o anumită stare meterială bună, că Dumnezeu la altarul bisericii. A fost, Eu aș răspunde să-mi scrie numele
după plecarea părinților săi la Dom- după cum știți din viața lui, un om meu, al părinților mei, data nașterii și
nul, a început să risipească duhovni- milostiv. N-a trecut niciodată pe dulcele nume al țării în care m-am
lângă un orfan ca să nu-l mângâie, pe născut. Iar pe cealaltă pagină să-mi
cește averea moștenită de la părinți.
L.C.: Ați menționat bine că lângă o văduvă ca să n-o întrebe scrie Crezul – să știe oricine, oriunde
și-a risipit duhovnicește averea, dacă are cele de trebuință. Se îngrijea mă voi duce, pe orice meridian de pe
pentru a nu înțelege cei rău-voitori de săraci și de toți credincioșii din planeta aceasta, că eu cred într-unul
altceva, prin „a risipi”. eparhia sa. Toate aceste fapte și Dumnezeu, Tatăl atotțiitorul,
Î.P.S. Ioan: Nu și-a risipit minunile pe care le-a săvârșit i-au Făcătorul cerului și al pământului. Eu
averea moștenită de la părinți în făurit acea aură de sfânt. Încă din n-aș avea cu ce să mă legitimez, în
dezmierdările lumii, ci ajutându-i pe viață, oamenii l-au socotit un om fața lumii, mai mult decât cu credința
cei în necazuri și-n nevoi, în durerile plăcut lui Dumnezeu, un om sfânt. mea în Prea Sfânta Treime
lumii acesteia. Iată în ce mod și-a L.C.: Dar, Înaltpreasfințite Părinte, Dumnezeu, așa cum au statornicit-o
risipit duhovnicește Sfântul Ierarh din toate faptele săvârșite de Sfântul Sfinții Părinți la cele două sinoade
Nicolae se poate afirma că ceva ecumenice și la celelalte ce-au urmat.
Nicolae averea, avuția moștenită de la
părinții săi. Deși pe la anul 270, țara anume a fost deosebit de important? L.C.: Prin urmare, Înaltpreasfințite
și locul unde s-a născut Sfântul Î.P.S. Ioan: Noi știm puține, doar Părinte, Sfântul Ierarh Nicolae este
Nicolae erau sub ocupația romană, iar mărturii rămase din viața Sfântului unul dintre cei mai importanți sfinți ai
credința creștină nu era liberă, ci era Nicolae, însă un lucru ar trebui totuși bisericii noastre, prezent în→
plină persecuție, totuși părinții să reținem ca fundamental pentru A consemnat
Sfântului Nicolae au fost creștini și credința noastră. Pe la anul 325, LUMINIȚA CORNEA

50
iconografia din fiecare biserică, în
cele mai multe chiar pe iconostas.
Î.P.S. Ioan: Nu știu cum ar sta
cupola bisericii noastre dacă n-ar avea Harnică şi generoasă cum o ştim,
stâlpul reprezentat de Sfântul Cezarina Adamescu mai dă o probă a
Nicolae. Așa să vi-l imaginați pe trăsăturilor ei de caracter: lectura
Sfântul Nicolae, prin viața și prin critică a cărţilor pr. dr. Gheorghe
credința pe care a pus-o el la temelia Nicolae Şincan, preotul de excepţie,
bisericii noastre ortodoxe. preotul cărturar, aşa cum parcă tot
Eu zic că sunt ceea ce sunt astăzi mai rar se întâlnesc între atâtea ispite
prin mila lui Dumnezeu, prin purtarea laice ale cotidianului. ______________________________
Lui de grijă și prin rugăciunile După ce a trecut prin sită multe ra critică fiind aplicată asupra acelor
sfinților care neîncetat se roagă în Cer dintre cărţile autorilor mureşeni, în volume care, prin amabilitatea auto-
pentru noi. De aceea, lăsați mai de o abordări monografice (Nicolae Bă- rului, au ajuns în posesia Cezarinei
parte nuielile Sfântului Nicolae și ciuţ, Răzvan Ducan), ori în cuprinderi Adamescu.
transmiteți copiilor să spună cea mai în ansamblul mişcării literare mure- Comentariile Cezarinei
frumoasă mărturisire de credință la şene, Cezarina Adamescu se apleacă Adamescu sunt, înainte de toate,
alcătuirea căreia a participat și Sfântul de o vreme şi asupra cărţilor pr. dr. exerciţii de admiraţie, într-un registru
Ierarh Nicolae. Aceasta este una din Gheorghe Şincan, nu doar că hrană empatic, după cum, de altfel, aceasta
marile noastre avuții lăsată nouă de spirituală pentru ea însăşi, ci şi ca recunoaşte: „Pot spune că pentru
Sfântul Ierarh Nicolae, de aceea vă privire critică. Într-un fel, criticul de mine, acest gen de scrieri constituie
îndemn ca atunci când rostiți și veți la Dunăre suplineşte absenţa criticii un deliciu şi le sorb, pur şi simplu, cu
rosti Crezul, în casele dumneavoastră, de pe Mureş, care ignoră până la pipeta, ca să-mi ajungă şi pentru zile
în rugăciuni, să vă aduceți aminte de dispreţ orice producţie literară ce nu negre, când sufletul e întunecat”.
Sfântul Ierarh Nicolae și de faptul că ţine de „cas(tr)ă. Până la urmă, aceasta a fost şi
rugăciunea Crezul este și mărturisire Particularitea acestei abordări ţinta pr. dr. Gheorghe Nicolae Şincan,
de credință, dar este în același timp și critice e dată nu doar de competenţa aceea de a oferi hrană duhovnicească
rugăciune. Dacă te întrebă cineva în într-un domeniu nu la îndemâna celui însetat de credinţă.
cine crezi, spui: „Cred în Bunul oricui, ci şi de trăirea în duhovnicie a Destinatarului cărţilor comentate de
Dumnezeu, Tatăl atotțiitorul, în autoarei. E o perspectivă critică, din Cezarina Adamescu i se dau
Sfânta Treime!” interiorul credinţei, a unei literaturi de răspunsuri la întrebări frecvente pe
Să-l rugăm pe Sfântul Ierarh Nicolae factură religioasă. care orice om cu credinţă sau în
ca în rugăciunile sale să nu uite nici Cezarina Adamescu se opreşte căutarea credinţei şi le pune.
țara noastră. Veți zice: fericit este asupra a opt din multele cărţi tipărite Răspunsurile nu sunt ostentative,
Sfântul Ierarh Nicolae în Raiul de pr. dr. Gheorghe Nicolae Şincan în imperative, ci lasă pe fiecare în parte
bucuriei lui Dumnezeu! Așa este, dar ultimele două decenii, în care şi-a să extragă ceea ce i se potriveşte, cu
este fericit cu lacrimi pe obraz, valorificat vocaţia sa de povestitor şi aspiraţii şi speranţe.
deoarece suspină, din când în când, nevoia de poveste a celui care trece Toate aceste mecanisme de co-
văzând că locul unde a propovăduit el pragul lăcaşurilor bisericeşti, pentru a municare sunt detectate de Cezarina
Evanghelia lui Hristos, în Mira se descoperi pe sine, descoperindu-l Adamescu cu abilitate şi rafinament,
Lichiei de astăzi, au fost rase de pe pe Dumnezeu. evidenţiind virtuţile retoricii pr. dr.
pământ toate bisericile. Eparhia pe Selecţia nu urmează un criteriu Gheorghe Nicolae Şincan, autor de
care a condus-o el nu mai este. Chiar anume, ţine mai degrabă de circum- carte de învăţătură, de carte de cre-
dacă nu mai are o eparhie în zona stanţe legate de circulaţia cărţii, lectu- dinţă, de lecţii de viaţă, tocmai pentru
Mira Lichiei, noi toți care ne rugăm a nu se face loc risipirii fără mântuire.
lui, într-un fel, facem parte din Comentariile Cezarinei Adames-
eparhia binecuvântată a Sfântului cu sunt extensive, cu volute largi,
Ierarh Nicolae. De aceea toți aceia ce- parcă intrând în rezonanţă cu textele
l cinstim pe Sfântul Ierarh Nicolae îi lecturate, într-o regăsire care face
mai ștergem câte o lacrimă de pe inevitabilă împărtăşirea.
obraz, că acolo unde a păstorit nu mai Mai demonstrează ceva această
e nicio biserică. perspectivă monografică asupra
Să-l rugăm să ocrotească țara operei pr. dr. Gheorghe Nicolae
noastră, ca să rămână creștini și cei Şincan: mai există lectură cu folos,
care vor veni după noi, așa cum ne-au dincolo de istorii literare, de mode şi
învățat Sfinții Părinți, să credem în tendinţe.
Prea Sfânta Treime Dumnezeu. Cezarina Adamescu îl valorizea-
Să-l rugăm pe Sfântul Ierarh ză pe pr. dr. Gheorghe Nicolae Şincan
Nicolae ca să mijlocească pe lângă în singularitatea sa, într-o zonă de
Sfânta Treime Dumnezeu, să nu se graniţă, care se trece fără paşaport:
pustiiască țara noastră nici de literatura credinţei şi credinţa
oameni, nici de credința în Tatăl, Fiul literaturii.
și Duhul Sfânt! NICOLAE BĂCIUŢ

51
mare! zise bătrânul, gândind că în
ultimul timp îşi cheltuise aproape toate
economiile pe doctori şi medicamente
ca s-o vadă pe Valeria, fata lui,
Ninsese toată noaptea. Întreaga sănătoasă. Hai să pregătim Scutecele
vale se acoperise de albul zăpezii, iar Domnului! Morţii nu trebuie să aştepte
casele păreau nişte omuleţi pe capetele prea mult! Vor crede că i-am uitat!
cărora tronau căciuli mari şi grele de Trecuse ziua Ajunului repede.
omăt. Fumul gros şi înecăcios răzbătea Obosită, Ancuţa îngenunche în faţa
prin hornurile înnegrite şi se împrăştia patului şi-şi începu rugăciunea de seară.
rotocoale în albastrul cerului. Înainte de-a adormi, se gândi la ultima
De undeva, din depărtări, crenguţă de brad pe care o împodobise,
încă se mai auzeau glasurile iar anul acesta nici măcar pe aceea n-o
colindătorilor. avea. Bradul cu steluţe, globuri şi _____________________________
- I-auzi, bunicule! Copiii n-au beteală rămânea doar un vis... Îşi ridică privirea către bunicul ei şi-l
terminat de colindat! spuse Ancuţa, o Trezită dis-de-dimineaţă, fetiţa strânse de mână. Ochii îi străluceau ca
fetiţă de vreo zece anişori, cu faţă pregăti medicamentele mamei, în timp două mărgele, iar inima-i bătea ca
măslinie şi păr cârlionţat, în timp ce se ce bunicul aprindea soba şi dădea de niciodată.
îndrepta către patul mamei cu ceaiul mâncare animalelor. - Sunt trei brazi, continuă preotul.
cald, făcut din zori. - Hai, Ancuţa! zise bătrânul după Unul va ajunge în casa Ioanei Vişan,
- E satul mare, draga tatii! Ş-apoi, un timp. Zăpada-i mare şi mergem unul la Mircea Grigore, iar al treilea în
or fi mulţi care s-au trezit mai târziu şi anevoie! casa Ancuţei Davidescu. Icoanele
i-a apucat lumina pe drum. Colindul e Fetiţa sărută mâna mamei şi porni pictate de Ancuţa au fost cumpărate de-
obicei străbun, nu trebuie pierdut! spre biserica satului. un coleg de-al nostru, un preot care
- Ancuţa! se auzi glasul mamei. - Bunicule, crezi că anul acesta slujeşte în străinătate. Aşadar, fetiţa va
- Da, mamă! Sunt lângă tine! părintele a împodobit vreun brad în duce acasă şi bradul, dar şi un plic cu
Ceaiul e gata. Uite şi doctoria! zise biserică? întrebă ea în timp ce-şi făcea bani, ca răsplată a muncii ei.
copila şi aşeză în palma femeii trei drum printre nămeţii înalți cât casele. Ancuţa se apropie de altar.
pastile, una galbenă şi două albe, mari - Cred că da! Părintele nostru este Printre lacrimi, reuşi să spună:
cât nasturii de la cămaşă. Ridică-te uşor tare grijuliu. - Mulțumesc, părinte, dar nu-l pot
şi încearcă să te sprijini de braţul meu! Pe faţa bătrânului, răsări din nou o lua acasă!
Bea, bea, mamă! Licoarea asta îți face lacrimă. Tăcu. Tăcu şi Ancuţa. Gerul - De ce? Bradul este al tău! E darul
bine! dimineţii le înroşi obrajii! Drumul se tău, Ancuţa! spuse preotul mirat.
- O, cât de amare sunt toate! Iar scurtase! Biserica era acum la doi paşi. - Este prea mare, părinte! Casa
ochii, ochii mei mă lasă de tot! De-aş fi - Ce bine! Am ajuns, bunicule! noastră e mică, ar trebui sa tăiem din el
putut merge, măcar! Nici n-apucară să păşească în şi nu se cade, e prea frumos! Să rămână
- Ţi se pare, mamă! Doctorul i-a interior, căci Ancuţei îi scăpă un chiot aici, în Casa Domnului! Poate aici e
spus bunicului că într-o lună vederea ta de bucurie: locul lui. De frumuseţea lui se va
se va îmbunătăţi, iar de mers vei merge - Bunicule, trei brazi! bucura tot satul, spuse fetiţa printre
într-o zi! O să vezi, o să fie bine! Dintr-odată, din ochii fetei tâşniră lacrimi.
- Te văd ca prin ceaţă, Ancuţo! lacrimi de durere. Şi cât de mult i-ar fi plăcut să-l
Simt că mi s-au năruit puterile! - Bunicule, niciodată n-am avut un vadă în căsuţa ei...
- Mamă, Iisus se naşte! El este brad în casa noastră! adăugă ea cu - Fii binecuvântată, fata mea!
alături de noi! Acolo ni-i speranţa. Să amărăciune. Dumnezeu să fie cu tine la orice pas! El
nu ne îndoim în credinţa noastră! spuse Bătrânul se aplecă, o mângâie şi-o nu te lasă cu lacrimile pe obraji. Vei
fetiţa, mângâind chipul palid al mamei, sărută pe frunte, apoi oftă. Fetiţa făcu duce acasă brăduţul din altar. E numai
care se afla în suferinţă de mai bine de ochii mari. Înţelegea! Doar ei ştiau bun, iar acesta va rămâne aici spre
jumătate de an. durerea, doar inima lor pârjolită de- bucuria celor mulţi. Fii sprijin mamei şi
Bunicul continua să pună pe foc, atâta tristeţe plângea fără să se audă şi bunicului tău, iar banii primiţi să v-
răsucind și turtele care se coceau pe se rugau neîncetat să se pogoare şi spre ajute în zilele ce vor veni!
plită. Când şi când, îşi ştergea pe furiş ei o fărâmă de lumină dumnezeiască. Preotul a învăluit brăduțul într-o
câte-o lacrimă. De ce trebuia să se Slujba era pe sfârşite. Biserica folie, spre a fi protejat, apoi l-a așezat
întâmple nenorocirea asta? Blestemata răsuna de colinde. Odată cu mulţimea într-o sanie, urmărindu-le paşii celor
aia de maşină! Cum de n-a văzut-o la cânta şi Ancuţa, cânta şi bunicul. doi până departe.
timp, să se ferească? Şi Ancuţa... Biata Zâmbetul le cuprisese întreaga faţă. - Doamne, ce frumuseţe! exclamă
copilă! A uitat de copilăria ei. Prea Din altar ieşi preotul. mama Ancuţei care reuşi să se
devreme! Ferice o fi de baba mea acolo - Să mulţumim Domnului că ne-a îndepărteze de pat câţiva paşi. De unde
în ceruri, nu mai vede nimic! Un oftat învrednicit să ajungem în aceste clipe îl aveţi?
prelung îi scăpă bătrânului. minunate. După cum vedeţi, în biserica - Mamă, vezi?
- Ce faci, bunicule, ce mi-ai noastră sunt trei brazi împodobiţi. Nu - Cum să nu văd? răspunse femeia.
promis? Iar oftezi? Chiar vrei ca Moşul este o întâmplare. Este un merit al E un brad împodobit!
să nu mai vină anul acesta pe la noi? copiilor noştri. Icoanele pictate de - Bunicule! Bunicule! Mama vede!
întrebă fetiţa. câţiva şcolari au fost expuse la strigă fetiţa.
- Eu ştiu, fata tatii, ce-o mai fi? Episcopie. Acolo au fost premiate. - Doamne, mare este puterea Ta!
Dacă n-a venit în noaptea asta... mâine Ancuţei i se făcu inima cât Mulţumim, Doamne! Slavă Ţie!
mă tem că n-o mai ajunge! Omătu-i un purice. Şi ea trimisese două icoane. ANGELA BURTEA

52
Marginalii emanat de Cavalerii de Rosa-
Cruce.
Primul punct din respectivul
document este intitulat: „1.
(V) Atitudinea noastră faţă de
Evreii au dat în judecată creştinism. Vom reda doar câteva
organizaţia nazistă „Cămăşile brune” dintre afirmaţiile cuprinse în acest
din Africa de Sud. Procesul a avut loc plan, care arată că documentul a fost
la Grahamstown în iulie 1935. întocmit de rozacrucieni.
Un alt proces a avut loc în a). În acest plan se aminteşte
Elveţia, la Berna. în octombrie 1935. de «consiliul nostru iubit (R.C.C.)».
Procesul de la Berna începuse la 16 R.C.C. este de fapt «denumirea
noiembrie 1934, dar fusese amânat un simbolică a „tatălui”, a „părintelui”
an. «Acuzatorii: dl. Marcel Bloch, din înţelepţilor filozofi»11 rozacrucieni.
partea Comunităţii evreieşti elveţiene, b). Vom cita, din nou, din
reprezentată de către profesor dr. documentul respectiv: «care s-a aflat
Matty. Dl. Emil Bernheim, din partea în stare de somnolenţă timp de sute
Comunităţii evreieşti din Berna, de ani» (n.n.: de fapt, starea de
reprezentată de avocatul somnolenţă şi de reînviere ciclică la
Brunschvig»9. rozacrucieni este de 108 ani,12 pus în ______________________________
Acuzaţii: «Dl. Silvio Schnell, legătură cu gradul al 18-lea). din Faraonul Akhenaton
editorul Protocoalelor înţelepţilor La rozacrucieni, Marele (Amenhotep IV).14 De Egipt e legat
Sionului; dl. Georg Haller, Maestru avea prescurtarea C.R.C., şi numele preotului ortodox Serghei
redactorul-şef al ziarului naţional- care era un titlu simbolic. Prin NILUS care a publicat protocoalele
socialist „Eidgenossen”, împreună cu anagramarea lui C.R.C., obţinem în anul 1901 în Rusia, la Ţarskoe
consilierul juridic al ziarului, dr. R.C.C., care este denumirea Selo, pe cheltuiala CRUCII
Johann Konrad Meyer şi arhitectul simbolică a „tatălui”, sau a ROŞII.15 Crucea Roşie este, de fapt,
(n.n: „Constructorii liberi” au fost „părintelui” înţelepţilor filozofi. Şi ROSA-CRUCE, care, sub aparenţa
acuzaţi că ar fi întocmit Protocoalele Protocoalele se numesc Protocoalele unei societăţi «neînsemnate, de
înţelepţilor Sionului) Walter înţelepţilor Sinonului. binefacere şi caritate»16 ascunde
Aebersold, membru proeminent al c). Iisus Hristos este organizarea FRANCMASONERIEI.
organizaţiei „Frontul naţional”».10 caracterizat astfel în document: «În «Crucea Roşie, fondată de Henry
Observăm că în ambele procese au termeni iudaici, creştinul a fost un Dumand (n.n.: Mare Maestru al Marii
fost acţionaţi în judecată organizaţiile fals profet, rod a pântecului unei Loji de Belgia), mişcat de suferinţele
naziste. Nu vom relua argumentele căţele murdare, care niciodată nu s-a răniţilor după lupta de la Solferino
din cartea judecătoarei HADASSA căsătorit cu cel care s-a numit soţul (1859), a fost şi este un organism de
BEN-ITTO, ci vom aduce propriile ei, Iosef». concepţie masonică».17
noastre argumente pentru a arăta că Cei care acuză pe evreii Deşi punctul 1 al
aceste Protocoale au fost întocmite sionişti arată că:«Prăpastia dintre documentului, care ar fi fost emanat
de francmasonii de gradul al 18-lea, Biserică şi Sinagogă se cască din de «cercul superior al cetăţenilor
Cavaleri de Rosa-Cruce. momentul divinizării lui Hristos. De evrei din Port Elisabeth» este semnat
Acest lucru reiese din analiza aici se naşte ura talmudică exercitată «Faraonul», începutul punctului 2
unui document citit în două adunări de tanaimi (n.n.: „învăţători”) şi din document contrazice total primul
publice, o adunare ţinută la 27 martie rabini. (...) punct din document. Cei care au
1934, în oraşul Aberdeen, şi a doua Personalizarea urii talmudice, redactat punctul 1 din document (n.n.:
ţinută la 4 aprilie 1934 în Port repet se face în Iisus. Iisus şi mama Cavalerii de Rosa-Cruce), împreună
Elisabeth din Africa de Sud. Se sa pământeană devin ţinta celor mai cu cei care au redactat şi punctul 2
afirma că acest document a fost scârboase invective, fără replică („Cămăşile brune” naziste), se
sustras din sinagoga centrală din Port creştină la profeţii Vechiului contrazic flagrant afirmând din
Elisabeth (n.n.: Protocoalele Testament veneraţi de evrei. În ura lor propoziţie: «Faraonul, regele
înţelepţilor Sionului fuseseră sustrase viscerală faţă de cel care i-a scindat, Egiptului, a fost primul antisemit».
din arhiva secretă a „Constructorilor rabinii l-au numit pe Iisus, Balaam,
liberi”) de către Henry Victor Intch, hărăzindu-i ipostaze josnice. EUGEN MERA
conducătorul districtului de răsărit al Sanhedrin, 105, a-b: Balaam
organizaţiei intitulate „Cămăşile preacurvea cu măgarul lui».13
brune”. , Documentul din Africa de Sus
Însă, ca şi Protocoalele este semnat «Faraonul». Ordinul 14
PAUL ŞTEFĂNESCU, op.cit., p.9-10.
15
înţelepţilor Sionului, şi documentul Rosa-Cruce îşi revendică vechimea HADASSA BEN-ITTO, op.cit., p.128.
16
„furat”, din Africa de Sud, este Instrucţiunile date lui Garibaldi în 1860,
de către Direcţia supremă a francmasoneriei,
11
FRANCES A. YATES, op.cit., p.270. în: Protocoalele Înţelepţilor Sionului. Text
12
Idem, p.258-271. integral în traducerea lui Ioan Moţa, p.197.
13 17
RADU THEODORU, Francmasoneria – EMILIAN M. DOBRESCU, Iluştri
9
HADASSA BEN-ITTO, op.cit., p.375. Pro şi Contra – Editura Paco, Bucureşti, 2013, francmasoni, Colecţia „Dicţionarele Nemira”,
10
Idem. p.76. Editura Nemira, Bucureşti, 1999,p.233.

53
Poeme fără blestem.
Într-o noapte lipsită de cer
Cu pânzele întinse corăbiile vieţii
Dacă ar şti adevărul rup valuri mai înalte decât ele
cu toţii ar fi revoltaţi, pe o mare de singurătate
nu-l vor afla niciodată, cu epave-n adâncuri.
în imperiul tăcereii nu poţi pătrunde,
se înţelege faptul de la intrare. Pe ţărmuri ţipă pescăruşii
cu furtunile-n aripi,
Am locuit prin apropiere un oraş îşi îmbată luminile
într-o comunitate fără frontiere, strălucitoare
acolo unde nimic nu-i reglementat, cu ape spumoase.
reclamaţiile făcute sunt de prisos.
Noaptea aşteaptă la ferestrele închise
Nu este nicio lumină ruptă din dincolo de perdele-i acelaşi întuneric
întuneric, care-mi aduce pustiul în gânduri.
prin beznă nu se poate dibui norocul, ___________________________
într-o noapte lipsită de cer Cuvintele n-au loc în fapte
timpul este gârbov şi sprinten, şi mai albă.
îşi îndeplineşte sarcinile mutante Lumina îngropată-n cuvinte Nopțile în alb negru
cu fericirea pusă la iernat. răsare-n poeme, mă cuceresc prin insolență
trandafirii din sânge ajunsă la apogeu.
În fiecare clipă de nelinişte îi împrumută din culoare,
ştiu ce paşi mă aşteaptă, meditează-n faţa oglinzii Diminețile îmi par rupte din coloana
ce drum ocoleşte iadul, la puritate. sonoră a unui anotimp pustiu,
pe dincolo de stâlpii cunoaşterii. tăcerea nu mă lasă ieșit din rând
Tu iubito, ca o lacrimă și-n mine se zbat
Fără să mă ucidă boala înflorită grele lupte de stradă
care îşi face loc în trup mă sorbi din ochi ce nu vor ajunge în piața trandafirilor
mă plimbă până obosesc dintr-o fotografie veche. unde a fost răstignit adevărul.
cu pământ în mâini,
o rog să mă ierte. Sunt o umbră albă Cuvintele n-au loc în fapte,
în depărtarea neagră, nu mai încap în vorbe
Ce cred şi nu cred imagine-n gând. și se vor scrie cu sânge.

Nu mă deschide să vezi cum sunt, Totul este potrivnic Topirea-n tristeţe


de ce strig prin cuvinte
de mi se pierde suflul, Ai cules mărul discordiei, Anormal mă topesc în tristeţe
mă lasă între ce cred şi nu cred întâmplător eram sub pomul lăudat ca o ceară sub flacără mică,
din tot ce mi se spune și mă odihneam. cântecul mă face să uit
până mă vindec de răutăţile înghiţite durerea care alunecă-nlăuntru
cu totul. Știai că nu dorm doar mă prefac şi se resoarbe treptat.
să văd apoi cui îl oferi
Încep să mă prind cu funii de cer și cum îl duce la pierzanie. Simt că viaţa mă supune la încercări
fără să muşc din fructele mâniei, Tu nu ai crezut decât în frumusețea cu o plăcere sadică
caut drumurile care trec prin fizică şi râde pe la colţuri de aventură.
anotimpuri, și ai trezit o furtună de invidii.
să nu hoinăresc degeaba prin lume Cu nisipul deşertăciunii nu mă
ci să-mi pun piatra de hotar Când nu se mai poate întâmpla nimic potrivesc
dincolo de orizontul ştiut de hoţi totul este potrivnic, şi pun piatră peste piatră,
unde pot dormi liniştit moartea îngroapă în deșertăciune să înţeleagă mesajul înălţării
cu amintiri cu tot. eroii, în profunzimea lui
se naște lumina lor în amintire, înaripată de vultur.
Umbră albă sapă la rădăcina legendelor
și se amestecă cu mitul. În clipele de mărturisire a fericirii
Umbră albă, la zidul plângerii
ceaţă a memoriei Cu pânzele întinse corăbiile vieţii cerul scapă printr-o fantă
acoperă gândul o lacrimă de bucurie.
trecut prin ziduri. Se îndepărtează cu inima frântă,
o tristeţe NICOLAE VALAREANU SARBU
Peste mine ademenitoare în care nu mă regăsesc
cade zăpada s-a întrupat într-o limbă de moarte

54
Radar De fapt aici începe şi se poticneşte
ideea de libertate, la limita dintre indi-
vidual şi social, limita unde libertatea
unui individ se loveşte de libertatea ce-
„Fiecare generaţie se crede mai lorlalţi indivizi. De aici izvorăşte con-
inteligentă decît cea dinainte şi mai tradicţia pe care societatea trebuie să o
înţeleaptă decît următoarea.“ rezolve şi pe care fiecare societate o
(G. Orwell) rezolvă de pe poziţii proprii, impunînd
Munca de o viaţă pe ogoarele norme, grile de corecţie, în funcţionarea
Limbii Române m-a învăţat să fiu atent principiului libertăţii, care, din mo-
cu cuvintele folosite. Asta nu înseamnă mentul cînd e normată, devine limitată.
că totdeauna am reuşit să evit asocierile Balanţa, care, prin funcţionanarea
nepotrivite, dar de această dată nu e normelor, trebuia să fie dreaptă, înclină
cazul; asocierea nu e nici pleonastică cînd într-o parte, cînd în cealaltă.
nici tautologică. Pentru a convinge, voi Răspuns la restricţiile impuse
prezenta, înainte de toate, semnificaţiile ________________________________ libertăţilor individuale pînă în 1989,
cuvintelor, cum o fac dicţionarele. asociate uneori pînă la confuzie, iar societatea actuală tinde a da individului
Rezultat al acţiunii a educa, dezvoltarea liberă trebuie să nu libertatea mult visată, uitînd însă că
educare înseamnă procesul de formare, cunoască stavile. Instituţiile chemate să individul, cu toate libertăţile sale, se
intenţionată şi sistematică, mai mult sau asigure punerea în practică a acestui poate împlini doar în societate.
mai puţin organizată, urmărind deziderat, şcoala în primul rînd, dar nu Societatea devine ceva abstract, adus în
dezvoltarea intelectuală, morală, fizică numai, constată că implementarea discuţie doar cînd trebuie să asigure
a membrilor unei societăţi. Definiţia conceptului se loveşte de neajunsurile libertatea individului, drepturile lui,
educaţiei e mai complexă şi are două rezultate din neînţelegerea corectă a trecîndu-se cu vederea peste faptul că
componente. Pe de o parte priveşte cuvîntului libertate, definit în primul astfel individul este pus în legătură cu
fenomenul social fundamental ce constă rînd ca „posibilitatea, dreptul de a societatea şi, ca în orice relaţie, unde
în transmiterea experienţei de viaţă şi a acţiona după propria voinţă, dorinţă“ şi există drepturi există şi îndatoriri
culturii generaţiei adulte către abia în al doilea rînd ca „posibilitatea (cuvîntul obligaţii a devenit tabu în
generaţiile mai tinere, urmărind de a acţiona în condiţiile legilor şi astfel de situaţii!); prima fiind
formarea unor abilităţi necesare normelor sociale“. Partea a doua este îndatorirea de a respecta libertatea celui
integrării acestora în colectivitate. Pe de puţin luată în consideraţie nu doar de alături. Să ilustrăm cu un caz tot din
altă parte, educaţia constă în ansamblul pentru că e a doua, ci pentru caracterul domeniul circulaţiei, comun pentru cei
de măsuri necesare formării şi normelor sociale şi al legilor, care, prin mai mulţi. Pentru asigurarea circulaţiei
dezvoltării însuşirilor intelectuale, natura lor, limitează individului dreptul pe drumurile publice s-a alcătuit un cod
morale, fizice şi rezultatul acţiunii de a acţiona după propria voinţă. de norme, pe care orice doritor să
acestor măsuri, concretizat în Stavila generală pe care normele o pun conducă maşina e obligat să-l cunoască
comportamentul social al membrilor libertăţii individului este libertatea şi să-l respecte. Ba chiar se supune unei
respectivei societăţi. Educarea este un celuilalt individ (celorlalţi indivizi), cu examinări prin care trebuie să probeze
proces continuu, prin care, folosindu-se alte cuvinte, după normele sociale, că-l cunoaşte. Odată intrat în posesia
anumite modalităţi de acţiune şi libertatea unui individ se opreşte acolo carnetului de conducere, respectarea
instrumente, se urmăreşte formarea unde încalcă libertatea altui individ. În normelor rămîne la buna dispoziţie a
abilităţilor pe care societatea le reclamă practică s-a dovedit că indivizii fiecăruia. Maşinile staţionează oriunde,
membrilor săi. (asociem aici şi microcolectivităţile, se deplasează cu viteza dorită de
Componentă esenţială a oricărei raportate la macrocolectivităţile cărora conducător etc., fără să se ia în seamă
societăţi şi a fiecărui individ, eviden- li se subsumează) nu sînt dispuşi să ţină că astfel se încalcă normele circulaţiei,
ţiată prin valorile cuvîntului educat, în seama de dreptul celorlalţi, pe care îl se atentează la libertatea celorlalţi de a
orice sintagmă posibilă, educaţia este încalcă fără vreo reţinere. Toată lumea circula. Legea devine o barieră peste
sarcină primordială a societăţii, pe care, este de acord cu dreptul de a protesta, care sar dulăii, pe sub care trec căţeii, la
chiar dacă şi-o asumă mai multe dar în organizarea protestelor se care se opresc boii! Pentru sumedenie
instituţii, societatea o încredinţează apelează cel mai frecvent la forme prin de accidente cauzate de nerespectarea
şcolii ca sarcină fundamentală. Socie- care se încalcă dreptul altora. Blocarea normelor se găsesc fel de fel de
tatea fixează comandamentele educa- arterelor de circulaţie este una dintre explicaţii, se caută măsuri care să
ţiei, iar şcoala are obligaţia de a găsi aceste forme, prin care se încalcă limiteze accidentele prin impunerea
modalităţile necesare implementării. dreptul altora, necontestat de nimeni, la unor stavile suplimentare, care, la toată
Din nou apare dublul aspect: comanda libera circulaţie. Cînd aceste proteste urma, din nou îngrădesc libertatea de
socială şi măsurile concrete pentru privesc anumite acţiuni ale statului, mişcare şi aduc alte pericole. Dar omul
atingerea ţelului propus. Analiza statul însuşi, prin instrumentele sale, rămîne liber, sau aşa îi pare.
situaţiei educaţiei din ţara noastră, fie este obligat să asigure securitatea O precizare necesară: societatea nu
ea şi sumară, trebuie să aibă în vedere protestatarilor, ceea ce este sau, cel e totuna cu statul şi instituţiile sale. Prin
ambele componente. puţin, pare ciudat Într-un oraş din instituţiile sale, statul preia ceea se
Comanda socială, explicită sau nu, centrul Europei administraţia ceda, într- consideră a fi comanda socială şi
se raportează la valorile cultivate de o vreme, pentru o săptămînă, cheile fixează normele care condiţionează
societate, iar valoarea supremă a oraşului studenţilor, aceştia asumîndu- funcţionarea societăţii, pe baza unor
societăţii româneşti, la nivelul şi răspunderea pentru tot ce se întîmpla, principii. Cunoaşterea acestor norme →
declarativ, este libertatea, promovată în prin instrumente proprii. Libertatea se GHEORGHE MOLDOVEANU
plan politic prin democraţie, valori asocia cu răspunderea!

55
este obligatorie pentru orice individ, de puternică încît a apărut din nou colectivitate, cu acceptarea normelor,
pentru că privesc limitele libertăţii, iar şcoala acasă (homeschooling), pe care o limitatoare de libertăţi, va fi mai
necunoaşterea lor nu-l exonerează de la credeam de mult depăşită sau utilă doar anevoioasă, provocatoare de reacţii de
consecinţe pe cel ce le-a încălcat, şi în anumite condiţii. respingere. Colaborarea părinţilor este
pentru că, din punctul de vedere al Fenomenul homeschooling este o obligatorie, nu pentru a fi de partea
individului, se proclamă că este admis dovadă că egocentrismul şi şcolii, căci astfel şcoala ar fi
tot ce nu e interzis. sociocentrismul sînt concepute considerată pe o poziţie nepotrivită,
Sarcina fundamentală a şcolii este antagonic, nu complementar, cum ar potrivnică intereselor copilului, cît
de a-i face pe copii şi tineri conştienţi trebui, căci cele două concepte pentru a fi o prelungire a şcolii în
de drepturile şi libertăţile lor, dar şi de reprezintă viziuni complemetare asupra formarea atitudinii de acceptare a
punerea acestora în relaţie cu drepturile realităţii, una a individului, cealaltă a statutului social al copilului. Fără
şi libertăţile celorlalţi şi acceptarea societăţii, fără a se exclude în vreun fel; această colaborare copilul nu va
relaţiei ca normă a bunului simţ, societatea e o mulţime structurată de înţelege sau va înţelege mai greu de ce
instanţa supremă a corectei înţelegeri a indivizi, iar individul există cu adevărat este privat de o libertatea sau alta, într-
libertăţii. Bunului simţ doar purtătorul şi se manifestă ca homo sapiens doar în un moment sau altul şi, mai ales, de ce
îi poate porunci. Este ceea ce într-o societate. Egocentrismul pune în centrul (îi pare?) altuia i se permite ceea ce lui
vreme se numea disciplină liber preocupărilor interesele individului, pe nu. Dar pentru această colaborare
consimţită. Conceptului acesta i se care sociocentrismul nu le neagă, ci le părinţii înşişi va trebui să fie convinşi
poate reproşa doar că aminteşte de o subordonează intereselor grupului. Fără că e spre binele copilului lor, că nu se
societate despre care nu am vrea să se sociocentrism nici o societate, oricît de atentează la dreptul copilului lor de a se
vorbească, mai ales că despre liber limitată, nu poate funcţiona, căci dezvolta liber, dar că libertatea nu e
consimţămînt nu se putea vorbi, dar în libertatea individului este limitată de acelaşi lucru nici cu anarhia, nici cu
sine conceptul este temeinic. Numai pe libertatea celorlalţi. Este principiul pe libertinismul, la care lesne se poate
acest temei se poate edifica o care funcţionează şi clasa de elevi. Pare ajunge prin depăşirea limitelor
personalitate armonioasă, pe care şi-o simplu, dar nu e deloc aşa. libertăţii.
doreşte toată lumea, într-o societate Fiecare familie îşi creşte copiii în E în afară de orice dubiu că şcoala
armonioasă. Ideea era pretinsă de şcoala conformitate cu propriile concepţii românească este departe de ceea ce ar
veche şi este afişată şi de şcoala actuală. despre individ şi societate şi trebui să fie, că formarea pe care o
În practică s-a dovedit că e uşor de interrelaţionarea lor, iar acestea devin asigură nu răspunde dezideratelor nici
spus, greu de făcut! zestrea cu care copiii ajung la şcoală. individuale, nici sociale. Atît timp însă
Pe de o parte se vorbeşte despre Fiecare părinte consideră că i-a dat cît va fi pusă la stîlpul infamiei ca
drepturile nelimitabile ale copilului, copilului cea mai bună educaţie, dar singura responsabilă de nereuşitele
care trebuie să poată dispune de tot ce acest superlativ relativ îşi dovedeşte educaţiei vom rămîne la stadiul actual,
reclamă pentru propria dezvoltare; relativitatea şi limitele în confruntare cu constatativ. Nu voi invoca aici proasta
formatorii au doar rolul de consilieri, educaţia altor copii, ca să nu mai punem salarizare din învăţămînt, deloc
care, dispunînd de toate informaţiile la socoteală situaţia copiilor privaţi de mobilizatoare; dar nimic nu poate scuza
despre fiecare copil, îl pot sfătui care ar educaţia părintească din primii ani. În unui educator nereuşitele, însă statutul
fi direcţia optimă de urmat şi cele mai multe colective nou formate în social al cadrului didactic îl pune în
modalităţile, mijloacele disponibile, şcoală imaginea libertăţii se situează inferioritate chiar faţă de elevi şi
fără însă a interveni în vreun fel, între libertatea totală şi libertatea atent studenţi, iar glasul său îşi pierde din
singurul decident fiind copilul, elevul. autocenzurată. Este motivul pentru care puterea de influenţare (era să zic
Pe de altă parte, aceiaşi formatori sînt este benefic începutul şcolii la o vîrstă seducţie!). Incoerenţele planurilor şi
responsabili pentru măsura în care cît mai mică. Cu cît se amînă, cu atît programelor de învăţămînt, încununate
elevii dobîndesc abilităţile pe care adaptarea la condiţiile vieţii în cu veşnice modificări şi schimbări ale
societatea le reclamă de la viitorii săi ________________________________ modificărilor, pun atît pe elevi, cît şi pe
membri, abilităţi concretizate în profesori în situaţia deloc plăcută de a
deprinderile concrete de a face ceva în nu-şi putea proiecta traseul optim şi
propriul interes, realizabil doar în aduc prejudicii grave nu numai în
societate, prin intermediul firmei unde derularea procesului de învăţămînt, ci şi
ar urma să-şi desfăşoare activitatea. în conturarea ideii descurajante că
Constatarea că tinerii sînt din ce în ce prospectarea viitorului e imposibilă,
mai inteligenţi, iar abilităţile depinzînd mereu de altcineva. Dincolo
absolvenţilor diferitelor trepte ale de acestea însă se află proasta
învăţămîntului sînt din ce în ce mai colaborare a şcolii cu familia şi
precare e de natură să descumpănească, societatea, a cărei responsabilitate
pentru că şcoala ar marca astfel o revine în primul rînd şcolii, care trebuie
perioadă de involuţie în devenirea să priceapă că succesul îi este
individului. Pînă acum încă nu s-a condiţionat de această colaborare,
afirmat că şcoala ar avea preocupări numai că această colaborare
antisociale, în schimb capătă din ce în interinstituţională trebuie să fie şi ea
ce mai mult teren ideea că şcoala e sau instituţionalizată. Mai fiecare guvern
în afara preocupărilor sociale sau din ultimul timp a declarat învăţămîntul
necunoscătoare, indiferentă faţă de prioritate naţională, după care l-a
tendinţele dominante în societate. abandonat, de teamă să nu se pretindă şi
Pornirea împotriva şcolii, mai ales din banii necesari implementării
partea persoanelor neavizate, este atît Constanţa Abălaşei-Donosă proiectelor.→

56
Se vorbeşte mereu şi din ce în ce aparent, cu uşurinţă, au descumpănit.
mai mult despre dotarea mult Statutul public şi aparenta uşurinţă cu
superioară a generaţiilor tinere prin care s-ar putea ajunge la acest statut se
comparaţie cu generaţiile anterioare. află de fapt la baza alegerii modelului
Dar afirmaţia priveşte în primul rînd de reuşită. Ca şi cum în emisiunile cu
informaţiile de care dispun generaţiile pricina fiecare face ce vrea, fără
de tineri, incomparabil mai bogate decît prealabilă pregătire. Era de neaşteptat?
ale antecesorilor, iar valorificarea Se afirmă că familia este astăzi mai
zestrei acestea ar trebui să fie o garanţie conştientă că investiţia cea mai
a succesului lor (lat. dextrae, de la care importantă o constituie copiii. Prin
provine rom zestre, însemna copii părinţii visează la reuşita deplină,
„făgăduinţă solemnă“). Există însă răsplată pentru tot ce ei nu au putut
suficient de multe glasuri care se ridică realiza, după o viaţă de muncă şi
împotriva tinerilor, pe motiv că nu s-ar oprelişti. În acord cu vechea zicală că
ridica la înălţimea aşteptărilor, educaţia orice cioară îşi laudă puiul, copilul
lor fiind precară. Însă educaţia lor, propriu este văzut ca dotat peste
conform definiţiei de la început, constă obişnuit, dacă nu cumva e chiar genial
în experienţa de viaţă şi cultura (a se vedea frecvenţa cu care se
transmisă de generaţia adultă, care să foloseşte acest cuvînt, aproape
fundamenteze abilităţile necesare compromis prin afirmaţia că geniul este
integrării acestora în colectivitate. extrem de comun și natural), iar această Constanţa Abălaşei-Donosă
Tinerii sînt creaţie a adulţilor, efect al dotare l-ar recomanda să obţină ______________________________
educaţiei adulţilor, ca atare, dacă vrem rezultate remarcabile fără eforturi nici nu pot trece cu vederea o afirmaţie
alt fel de tineri, trebuie să se schimbe deosebite, necesare doar celorlalţi. care reducea scopul școlarizării la a-l
ceva din educaţia adulţilor şi din Definiţia uzuală a talentului, 1% învăţa pe elev să citească şi să scrie.
modalităţile de transmitere şi formare a inspiraţie şi 99% transpiraţie, nu e de „Transmiterea acestor abilități durează
tinerilor. Educaţia vîrstnicilor trebuie luat în seamă. Munca e concepută astfel numai 100 de ore, dacă persoana este
reeducată. Pînă să ajungă la propria ca un atentat la libertatea omului, la interesată și dispusă să învețe. Ce facem
definire a conceptelor libertate, drept, posibilitatea de a-şi folosi timpul după cu restul de 12 ani petrecuți în
obligaţie, tinerii le preiau în accepţia propria dorinţă şi atît. Numai că pentru mașinărie, în sistem?“, se întreabă
mai vîrstnicilor. Ideea unei posibile reuşită părinţii ţin să-şi dea copiii (în opinentul, în totală aversiune faţă de
alternative la educaţie, pe care o cele mai multe cazuri părinţii hotărăsc!) şcoală. Voi spune însă că în familie se
vedeam în titlul unei publicaţii, este la cele mai bune şcoli, chiar dacă întreţes toate iţele societăţii, printre care
total lipsită de suport; alternativa la rezultatele la învăţătură nu-i şi opinia citată, cu consecinţe concrete
educaţie nu poate fi decît educaţia recomandă, iar ei ar trebui să fie în asupra oamenilor concreţi şi cea mai
însăşi. Alt fel de educaţie, dar tot cunoştinţă de cauză în orice moment. mare putere de influenţare. Atîta timp
educaţie. Şcoala vieţii?! Tot educaţie Începe atunci presiunea asupra cît familia nu va fi aliatul şcolii în
înseamnă, numai că ceea ce nu se face profesorilor pentru creşterea notelor, formarea copiilor, cît, fără cunoaşterea
la timp reclamă mai multă energie, la angajarea orelor de meditaţii, adesea cu deplină a adevăratelor probleme cu care
costuri mult mai mari. aceiaşi profesori, care să le toarne în proprii lor copii se confruntă, vor emite
Am aşezat împreună aceste cap cunoştinţele ce puteau fi asimilate judecăţi la adresa şcolii, a profesorilor
concepte pentru că nu pot fi înţelese printr-un efort minim pe parcursul sau a celorlalţi copii, căutînd vinovaţii
decît împreună şi sînt atît de apropiate timpului şi mult mai mare în prag de în orice altă parte, e greu de crezut că
încît uneori nu se pot face delimitări examen. Se naşte astfel ideea că părinţii rezultatele vor fi cele scontate. Au
între ele. E dreptul sau obligaţia îşi pot asuma orice problemă a copiilor, trecut peste 150 de ani de la moartea lui
părinţilor de a asigura toate condiţiile deveniţi de la o etapă la alta tot mai Alecu Donici, de la care aflam că Racul,
necesare dezvoltării normale a copiilor dependenţi de părinţi, mai fragili şi mai broasca şi o ştiucă/ Într-o zi s-au
(aici cuprinzîndu-se şi frecventarea incapabili să-şi rezolve singuri apucat/ De pe iaz în lac s-aducă/ Un
şcolii, cu tot ce aceasta pretinde)? E problemele simple. Fără ca măcar să sac cu grîu încărcat. În ciuda faptului
dreptul sau obligaţia părinţilor să ceară aibă conştiinţa acestei dependenţe. Intră că la treabă toţi se înhamă, trag şi
şcolii să pună în funcţiune tot în obligaţiile părinţilor, faţă de care ei întind, fiecare în felul lui, nu se ştie din
ansamblul de măsuri necesare formării nu au nici o obligaţie, căci nu li s-a a cui vină, sacul stătea neclintit. Orice
şi dezvoltării însuşirilor intelectuale, cerut nici o dată nimic. Iar părinţii fabulă e moralizatoare, aşa că poetul ne
morale, fizice ale elevilor? Întrebările trebuie să înţeleagă că gradul de spune şi tîlcul: Cînd în obşte nu-i
pot continua, dar, ca în orice relaţie, dificultate al temelor pentru acasă se unire:/ Nici o treabă nu se face.
perspectiva este biunivocă, iar atunci raportează nu la cunoştinţele lor, cîte Punctul de întîlnire al familiei,
este dreptul sau obligaţia şcolii de a mai sînt, ci la sistemul de cunoştinţe de şcolii, societăţii în domeniul educaţiei îl
cere părinţilor, elevilor, societăţii să…? care elevii trebuie să dispună şi că reprezintă realizarea tinerilor la standar-
Şcoala trebuie să răspundă în faţa rezolvarea acelor sarcini cade strict în dele cele mai înalte. Diferă însă per-
societăţii pentru valorile cultivate, dar seama elevilor, părinţii putînd contribui spectiva asupra instrumentelor folosite
care sînt valorile cultivate în societate şi doar la asigurarea condiţiilor de lucru. şi asupra modalităţilor de implemen-
care, conştient sau nu, devin modele E departe de mine gîndul de a face tare, probare, confirmare. Incontestabil
pentru tineri? Modelele creionate în din familie ţapul ispăşitor al e că tinerii dispun de o cantitate enormă
unele teze de la bacalaureat, reductibile nereuşitelor în domeniul educaţiei, mai de informaţii, dar la fel de adevărată
la statutul social asigurat de bani şi ales că am afirmat mai sus că şcoala este nevoia de valorificare a informaţii-
publicitate al unor vedete TV, obţinut, este responsabilă în faţa societăţii, dar lor pentru sporirea capacităţilor →

57
individuale, pentru dezvoltarea situaţiei. Aflarea numitorului comun de adevărat. Cînd Shakespeare zicea e
abilităţilor reclamate de societate. la matematică o folosim toţi cînd vrem ceva putred în Danemarca, toată lumea
Acesta e terenul contradicţiilor dintre să aflăm elementele comune unei ştia că ceva nu era în ordine în Anglia.
elevi şi părinţi, pe de o parte, şi mulţimi1, iar valenţele despre care se Enunţul lui Shakespeare era un truism,
societate pe de alta. Perspectiva învaţă la chimie, ca valori ale atomilor, dar un truism necesar. Dacă toată lumea
egocentristă se confruntă cu cea pot avea în vedere valori multiple ale ştie ce nu e în ordine şi ce ar trebui
sociocentristă. Şcoala, între ciocan şi operelor artistice etc. Este situaţia făcut, ce ne lipseşte să reuşim? Un lucru
nicovală, nu poate neglija nici una personajului care făcea proză fără să esenţial: A FACE! Să nu ne limităm la
dintre perspective. Progresul social este ştie. Înţelegîndu-se că mişcarea, despre a da vina pe ceilalţi, considerîndu-i
condiţionat de contribuţia fiecărui care se învaţă la fizică, domină întregul singurii vinovaţi pentru disfuncţionali-
individ, iar succesul individului este tăţi, ci, analizînd reproşurile celorlalţi,
condiţionat de societate. să facem ce e de făcut5.
Poziţia părinţilor trebuie să-şi Atitudinea faţă de libertăţi,
adauge perspectiva sociocentrică, orice drepturi, datorii reflectă gradul de
abilităţi dobîndite de tineri urmînd a educaţie. În cazul nostru cei trei termeni
primi confirmarea societăţii, în urma sînt legaţi direct de cerere şi ofertă. Nu
confruntării cu abilităţile probate de alţi pregetăm să reclamăm drepturile, fără
indivizi. Această competiţie reclamă, ofertă drepturile rămîn fără acoperire.
dincolo de capacităţile native, pregătire
Suceava, decembrie 2017
intensă, efort susţinut, care presupune
acceptarea, consimţită, a disciplinei. ________
1
Tocmai din folosirea cuvîntului în
Iată cuvîntul care deranjează. Simţit, de Constanţa Abălaşei-Donosă afara matematicii a apărut sinonimia
părinţi în primul rînd, ca limitare a ______________________________ numitor – factor „element“, aşa încît
dreptului de liberă manifestare copiilor, univers, ca atare şi lumea spirituală, în- matematicienii folosesc ambele sintagme,
se uită că disciplina pretinde ţelegem de ce; mintea trebuie menţinută numitor comun – factor comun, de
respectarea normelor impuse de veşnic în mişcare; altfel se înţeleneşte, nerecomandat cît timp noţiunea nu este
procesul în derulare şi că nerespectarea moare. Se poate înţelege astfel că întreg bine înţeleasă. De altfel faptul că printre
acestor norme este sursa celor mai bagajul de cunoştinţe ale cuiva se actu- matematicieni se foloseşte şi expresia
multe accidente. Faptul că tinerii alizează în vorbirea lui2 şi invers, vor- acelaşi numitor comun probează
introduc în ecuaţie condiţia să faci ce-ţi birea lui probează calitatea cunoştinţe- neînţelegerea sintagmei, ajungîndu-se la
place este firesc, dar ei pot afla cu lor, dar şi că şcoala nu este o maşină de pleonasm; comun nu aduce informaţie în
adevărat ce le place numai după ce garnisit mintea cu informaţii3. Se poate plus faţă de acelaşi.
2)
dispun de suficiente informaţii, înţelege astfel nevoia didactică de Un proverb actualizat sună aşa: Să
privitoare la ceea ce li s-ar potrivi din desfacere a lumii în felii, pentru a i se te aud cum vorbeşti şi-ţi spun eu cine eşti.
3)
ceea ce societatea le oferă şi la pricepe mai uşor mecanismele şi modul În mass-media nenumărate emi-
posibilităţile lor de a şi le apropria. lor de funcţionare, dar şi că este siuni insistă pe un capitol (o disciplină)
Procesul este extrem de complex, obligatorie rearticularea mecanismelor care (ceea ce) nu se învaţă la şcoală.
4)
presupunînd cunoaştere de sine, prin Evităm cuvintele reeduca, reeducare
pentru înţelegerea rolului şi a rostului
raportare la oferta socială, mereu în din cauza sensului specializat al acestora, cu
fiecăruia dintre mecanisme în referire la cei certaţi cu legea.
mişcare, şi condiţionările ei. În această funcţionarea lumii. Explicit, prin 5)
Am lăsat în afara discuţiei
ciocnire a intereselor şcoala îşi are rolul implicarea tinerilor la fiecare etapă a instituţia care se cheamă Ministerul
primordial; formarea tinerilor în sensul cunoaşterii. Iar toate acestea nu sînt Educaţiei. Ajunge şi numai atît din
valorificării informaţiilor de care dispun posibile fără informare. Fără informare numele ei pentru a constata că e departe
şi transformarea acestora în cunoştinţe nu există formare, decît în mintea celor de a răspunde menirii sale. Dacă sper însă
articulate, sistem de informaţii mulţumiţi cu cît ştiu, a suficienţilor, ca spusele mele să aibă ceva rezonanţă la
intercondiţionate, cu deschidere pentru care ştiu tot şi nimic mai mult. factorii menţionaţi, nu-mi fac iluzii pentru
alte informaţii, condiţie a adaptării Părinţi şi elevi, societate, şcoală instituţia care ar trebui să răspundă de tot
individului la cerinţele sociale. sînt elementele principale ale sistemului ce înseamnă educaţia românilor, dar cred
Se poate considera că aceste pre- de învăţămînt. Interrelaţionează pentru că chiar ar putea să o facă dacă, dincolo
cepte au fost totdeauna în atenţia tuturor pregătirea lumii de mîine, în avantajul de vorbe (!), ar avea conturat ce trebuie
factorilor implicaţi în formarea tine- fiecăruia. Care dintre acestea e în făcut. De un sfert de veac învăţămîntul se
rilor, dar de regulă articularea cunoştin- avangardă? Întîi a fost oul sau găina? restructurează, fără să se schimbe ceva.
ţelor, ca modalitate de cultivarea a Subiectivismul face ca vina pentru Funcţionarea nenumăratelor şcoli cu
dorinţei de împlinire prin noi informaţii derapajele sistemului să fie pusă pe încălcarea normelor legale, lăsîndu-le în
a rămas la nivel implicit, or ea trebuie seama celorlalţi, obligîndu-i astfel să se seama consiliilor locale, neracordarea la
cerinţele pieţei prin desfiinţarea
să devină explicită. Aplicarea modelu- reformeze4, şi astfel fiecare este supus
lui de caracterizare a personajelor lite- învăţămîntului profesional, numărul
procesului de reformare, ca şi sistemul
nepermis de mic acordat formării socio-
rare la persoane concrete din viaţa per- însuşi. Mişcarea, despre care vorbeam psiho-pedagogice şi practice a viitoarelor
soanelor cunoscute ar fi făcut impo- mai înainte, condiţie a progresului, cadre didactice, private astfel de
sibilă întrebarea unui absolvent de liceu impune mecanismelor funcţionarea în posibilitatea asigurării unei temeinice
la ce îl ajută aşa ceva. Analizele grama- conformitatea cu noile cerinţe. pregătiri reclamate de activitatea la
ticale, lipsite de generarea de enunţuri Latinii spuneau nihil novi sub sole, catedră, sunt doar trei dintre argumentele
după o schemă sau alta, este lipsită de nimic (nu e) nou sub soare. Mutatis probatoare ale dezinteresului statului faţă
finalitate: pe de o parte evitarea mutandis: nimic (nu e) nou în ceea ce de educaţie, căci ministerul este instituţie
greşelilor, pe de alta capacitatea de a am spus. Sînt lucruri la mintea cocoşu- centrală a statului, pentru asigurarea
construi după modelul cel mai potrivit lui, toată lumea le ştie. Şi e foarte viitorului societăţii.

58
MANUALUL OMULUI (22) românesc. Acum abia am înţeles eu Iată o poveste despre PUTEREA
însumi – semioticianul – că "întoarcerea CUVANTULUI-LUMINĂ, urmărită în
pe dos" reprezintă o excepţională cheie trecerea sa de la magie la tehnologie,
de control a puterii de rostire, printr-o configurată româneşte spre a fi dăruită
duală noimă: la nivel de formă sonoră lumii pe Poarta Occidentului, ca un cod
(semnificant) şi la nivel de conţinut al puterii noastre arhetipale de a fi
informaţional (semnificat). Uimitor este armonici.
faptul că noi, copiii neamului, ştiam Rostindu-l şi înţelegându-l, de la
intuitiv să construim cândva atare descântecul de şarpe... carate conopate
semioze în orice colţ de ţară, tot în rongopate... la urările de crăciun... aho,
joacă. Îmi amintesc atât de clar faptul ahoo... să reînţelegem că sunetele
că – pe lângă "limba păsărilor", pe care trebuie modulate într-un mod specific
o stăpâneam atunci cu o uimitoare de (des)cântători.
fluenţă de rostire, adăugând o silabă Motiv pentru care descântecul "se
parazit... ce, ci, pi... – copiii îmi fura", păstrând aidoma incantaţia celui
Îmi aduc aminte un gând pe care întoarceau şi numele pe dos, spunându- care – prin sunetele emise – genera
Aritia mi-l repeta adesea: "Fă-te vânt, mi: REL-DINO, în loc de Dinorel, sau procese de rezonanţă biofizice la
dacă vrei să biruieşti vântul... ". Iată un IAN-TRA... în loc de Traian, nivelul organismului uman, eliberând
chip înţelept de a depăşi vicisitudinile încărcându-mi eul cu sensuri abia acum implicit substanţe vindecătoare: antidot
naturii cosmice prin magia simpatetică pricepute. Ciudat este faptul că o făceau de otravă, catecolamine, neurotrans-
a cuvântului-gând: prin rostire magică, firesc, în virtutea unui abisal îndemn miţători etc.
prin întrepătrunderea sunetului cu lingvistic, filosofic. De unde, cum Un mecanism rezonator pe care –
lumina, adică prin LUXONICĂ, venit? Cine ştie.. mutatis mutandis – îl vom găsi similar
practica strămoşilor pe care o putem Tot acum, deja matur în înţelegere, aş şi în controlul magic al fenomenelor
reconsidera astăzi în termenii putea invoca ipoteza pe care Sapir şi fizico-naturale, aşa cum Elena Florescu
biofotonicii, ai ştiinţei "luminii vii". Whorf – cercetând limbajul unui alt îmi amintea recent: "La Iaşi, când vin
Desigur, am putea-o face semiotic colţ de lume – au asertat-o: nori foarte negri şi vânt puternic,
vorbind aristotelic despre MIMESIS – "Înţelepciunea unui popor se află Mitropolia bate clopotele şi toate
asemănarea cuvântului cu şuieratul ascunsă în limba sa". Perfect adevărat, bisericile – spărgând sonorităţile joase
vântului – şi despre CATHARSIS, dar a sosit poate timpul să dovedim ale furtunii – creează culoare pentru
purificarea spiritului prin sensurile aceasta întorcându-ne – în cunoştinţă de octave mai înalt vibratorii.
spunerii. Aşa cum procedau medicii lui cauză deja, ştiinţific, explicativ, Semio- Poate şi alte localităţi ar fi bine să
Zamolxis, vindecând corpul prin Biofotonic bunăoară – ÎNAPOI LA reia acest obicei vechi, cu explicaţii
mijlocirea sufletului tămăduit cu LIMBĂ. Recuperând cu înţelepciune deja ştiinţifice. Modularea sonoră, cu
ajutorul cuvintelor meşteşugite ale matricea cerului pe care noi am supt-o scopuri precise...". Ştiu că este posibil,
descântecelor ştiute doar de ei. Sau, prin laptele mamelor noastre şi căreia dragă prietenă, dar şi Alina Linta are
cum puţină vreme în urmă am încercat tot noi i-am pierdut sensurile dreptate spunând: "Ne-am modernizat...
să facem – împreună cu poeta Shanti ontologice, experienţiale, vii... sacre. Tot ce e vechi e perimat, superstiţii şi
Nilaya – într-o admirabilă întâlnire la Căci, aşa cum îmi spunea Părintele babisme. Cam aşa gândesc mulţi, din
Mânăstirea Lainici, ctitorie a spiritului Gheorghe Ghelasie de la Frăsinei – îmi păcate".
românesc pentru reîntregirea lumii, este drag să repet mereu – "Toţi vorbim Aşadar, a recupera ştiinţific sensurile
unde ne-am găsit întru o reciprocă limbajul lui Dumnezeu, dar am uitat vechilor practici magico-iniţiatice
valorizare a Cuvântului Românesc, într- acest lucru. Amintiţi-vă şi daţi mai reprezintă o noimă pe care omul
un atât de creator POESIS. departe, explicativ". modern a început să o redescopere, din
Am reamintit cu acest prilej că Aşadar, înapoi la LIMBA MAGICĂ, nevoia de a stăpâni altfel cutremurele şi
LIMBA BĂTRÂNĂ a neamului nostru spre a-i găsi sensurile protectoare tsunami, furtunile şi inundaţiile –
– având ca idiom "limba întoarsă pe ascunse de strămoşi în cuvinte, în generate obiectiv, cum deja am spus, de
dos", încă vie pe ici-colo în ţară – sintagme. Căci, limba este cu adevărat câmpurile (electro)magnetice
cuprindea implicit o magică învăţătură un cod pe care Biblia şi toate cărţile de perturbante ale inimii noastre, ale
practică: aceea a asumării realităţii înţelepciune sacră moştenite de la tulburărilor generate de stres, de emoţii
obiective în vibraţia-sens a cuvântului. străbuni îl cuprind: colective puternice. În acest sens, a
Căci, jucându-ne am spune: ● codul fiinţării noastre armonice. înlocui – la nivel de "masă critică" –
CUVÂNT... în limba întoarsă pe dos Aşadar, în raport cu noi înşine, cu teama cu iubirea, minciuna cu adevărul,
devenea: VÂNT-CU... ahh, ce noimă... mediul nostru de viaţă, cu cosmosul şi gândul rău cu cel bun, reprezintă un
adică: purtaţi de vânt, vom fi asemeni cu Dumnezeu, ÎNAPOI LA CARTE. imperativ categoric pe care nu îl mai
_____________________________________________________________
lui, fără a ne mai putea destrăma. ● putem ignora.
APOCALIPSĂ... apa-ca-lipsă, ohh... ce Oricât de straniu ar părea, atunci
catastrofă... un cuvânt care întors pe dos când vântul se porneşte prea tare,
sugera, profilactic, în limba de bătăile clopotelor şi ale inimilor noastre
învăţătură a neamului semnifica poate: ar trebui sincronizate..
SĂ-APA-CA-LIP... adică să facem Prin ceea ce deja a fost numit
încât apa să lip(ăie), să fie din "comuniunea sfinţilor"... sau, înţelepţi
abundenţă în preajmă. şi iubitori, ÎMPREUNĂ.
Şi câte alte exemple sugestive pe care
le ştiu de la George Cadar, iubit prieten TRAIAN-DINOREL D.
întru cunoaşterea rădăcinii de cuvânt STANCIULESCU

59
HAIKU scurtând timpul de bate neabătută
* spaimă n-am nimic de spus
dharma dărâmând să înnebuniți cum ar deconta
Gita filocalică țânțarii musonilor
epic Bhagavan ora soarelui convulsiile
mai devreme de coran
kșetra suflă-n conci țipetelor cui nouri hortensii
prinoase își alege Dumnezeu
transcendente * nespunându-le
mierlă pescăruș
negri alkyoni *
militărie în lungul aripilor de unde cuvânt
mama așteaptă război mărilor oase-n meditație
țeapănă cârjă în gol
pace mormânt mai neîncântare
soarelui suflu
nimic steaua răsare
tata-i dă piua din gura lui Dumezeu ne în oracol
* doi delfini cu tine trei
ghionoaie corb cu tot ce e sfânt
* sună-ți tabere
înzăpezit ori Edwin
vorbim sanscrită înghițit de nor
pronie beligerină disimetrie
ești termintată foaie surya nu mai ajunge
cât om mai dura în amintire în două ape țigle
friguri Morella din altă lume
uitând neamintiții
uită-te-n alți ochi *
destui mirându-i *
și vei vorbi orbește Val pescuise
zicând ce-ți vine Vyasa tânăr fiind roata carului
să mă învețe trecuturi insolate
mintea cea de pe urmă o scoică tunet
în verile renunțării turla calicului
ciori înspre Glina
de vrie nevoie gata halucinata
Iliada Mahabharata cu Leana Dinii
* primea măturătorul aruncară pe mine
îngropat nopții închipuire monede din geam
*
îmi țin suflarea
dragon nemaicap eră de rescris
a învia kavya hai c-o aflase
ceas de mare la oră veni măturătoarea
floarea norului ceairul niciunui cal
mă demormântă trandafirilor să fi călărit
cumva fără părere
cântare yoga *
de bine nici rău *
decorporalizată fiii stropilor
în Kurukshetra virginitate
pe unde căzând spirite vegetale ori moarte repetată
s-o revăd soka sloka de salbămoale ritmând credința
stau pe terasă
Arjun lui Krișna
până vine soarele karate karma
și nu mai vine lătrat din bucium
* zece căpitani în cerc cavaleria câinilor
citit lui Vale mănâncă banane fără cuvinte
*
Mahabharata și Moș
vederea mării sacrificare
Nihifor Coțcar' pe valuri reci
în depresia ora desfigurării
copiilor de templu nimic de găsit știu numele florilor
Costin viața contemplu templu
lumii samsara verset
uscam ce udam *
durere soka *
uitând dăruirile opus frig Agni
exorbitării nașa fluierătură mâncând ultima
Kunti după naștere plutire pe avatar
revenire la de copt făina
iată-mă-n război suflare altcând
virginitate neasmuțire
fără de întoarcere
avatarură dinspre dumezeire mai dă-i Vyasa
* dodii melodii tăcerea dinaintea
mare mă făcui renunțărilor
*
murii în horă jucai spre sufocare
aceleași lucruri
pămnt răsturnai tată socru ginere judecătoarea
nelucruri fără voce
revelație aer peste flori va să fie ce este
clopotul sună furată-n spațiu
cerbii zboară ciutele *
ceasul înota
rățișoare ciori. ușa vântului GEORGE ANCA

60
Vis de iarnă cu mâini fierbinți, cu degetele tale
– Elegie – prelungi,
cu inima ta dantescă.
Sub pașii mei cărarea albă Rotunjește-mi marmura umerilor,
Nesfârșită pare. Cu ochi de întuneric mă îmbracă în
Abandonat, punctul de fugă lumină,
S-a retras în sine. Când seara cade,
Gerul îmi mușcă mâinile, în arcade.
Vântul îmi arde obrajii,
Necuvintele îmi poartă pașii Bunicului, străbunicului, stră-
Prin lumea asta mare, străbunicului meu...
Mare și albă. ____________________________
Se face seară. Şi nu se mai privesc în ochi. Prin fața casei mele șiruri de străbuni
Apusul îmi ascunde trupul, Portrete glisează printre Mărșăluiesc cu mine, trădați spre alte
Vrea să asculte toate poveștile, Atâţia gură-cască. lumi.
Povestea celor care Exerciţiu de imaginaţie: La Cumidava în ziduri au păstrat
Au trecut prin visul meu. De unde vine fata cu părul căzut pe Onoarea și mândria veac de veac.
E bine acum, umeri, În vârf de stâncă cartușe au scuturat.
Gândurile, fluturi albi, Cu o uimire caldă în priviri... În fiecare zi, în fiecare noapte
În contra-dans, Şi unde se duce bărbatul cu ochii Se odihnesc o clipă pe filele din carte.
Pe crengi de brad. acoperiţi de borul Pe crucile din cimitir
O singură pasăre pălăriei? Ce-au prins a mirosi a mir.
Mai cântă în liniștea albă. Copilul condus de mâna cuiva s-a întors E ceață în România, în Balcani,
Alungă iarna spiritului. din mers Confuze drumuri, cărările spre bani.
Crengile sufletului meu Şi mă priveşte senin de aproape Am atâta mărunțiș prin buzunare,
Încremenite-s de zăpadă. Apoi de departe, Că pot să îmbogățesc pe fiecare.
Privesc în jos Din ce în ce de mai departe... Dar nu mai pot să intru în cetate.
Spre necuvintele ce se sparg Unde se duc toţi oamenii ăştia?! Ci doar să arunc monede în fântânile
Pe oglinda lacului. Cum sunt casele lor? sacre.
Pădurea e vie și visează, Cum sunt visele lor? Se înalță fluturi din altar
Eu nu vorbesc Ce întrebări îşi pun? În catedrala mea cu mir și har.
Ea nu vorbește. Şi unde or să ajungă?
Fiecare cu visul lui. Unii cer bani, alţi cer ani... O să înalț altare
Au înghețat cuvintele. De ce atâtea bagaje?
Dar cum nimic nu e veșnic, Înfiorată m-am trezit din vis
Iubirea, cascadă împietrită, Evadare Deasupra mea, o creangă de cais.
Se va desprinde iar Îmi presăra petale și silabe,
Și va duce cu ea Lumea reală e artificială. Miroase a poezie, la mine în odaie...
Toate lacrimile Casandrei Am trecut de infern prin porţile lui O dimineață albă m-a trezit din vis
Să spargă veriga. Rodin, Lăsându-mi gândul neînchis
Un peregrin ca mine Culegând Les Fleurs du mal. Rătăcitor de-atunci prin alte lumi
Va bate la ușa visului meu Am așteptat ani lângă porţile lui Tot cauți adevăruri să aduni.
Și, cu timpul nescris în calendar, Gibertti Cu gândul meu trezit din vis
o să mă întorc acasă. Şi nu am ajuns în Paradis. Eram ca într-o sferă închis...
Între Dom şi Baptisteriul Sfântului Dar tu n-ai lacrimi, nu ai timp
În calendarul meu spiritual Ioan, Îmi sperii visul meu cu nimb.
Prin perspectiva lui Brunelleschi Rămân mereu pe un țărm de mare
În sinaxarul* sufletului meu, Dimensiunile se schimbă. Din scoici etern o să înalț altare
Străbunii au o zi a lor, Am primit „Sărutul” „Gânditorului”, Până ce scoică am să devin
E zi de sărbătoare când îmi vorbesc Ca o „Danaidă”. În calea valului – destin.
strămoşii, Am primit „Sărutul” în „Primăvara Îmbujorată m-am trezit din vis
Și încep să bată clopoțelul bisericilor în eternă” Îmbujorată m-am trezit din vis
Ardeal. Primitu-l-am pe „Fiul risipitor”, În mână aveam o creangă de cais.
Îmi curg prin vene şi îmi arată, Netezind cu privirea „Cele trei umbre”, Cine-mi presară pe silabe petale
La Râșnov, la Răușor, la Lancrăm, Ale „Burghezilor din Calais” ce au adus Miroase a poezie, la mine în odaie...
la Blaj, şi în Alba Iulia, „Durere”. Înfiorată m-am trezit din vis,
Cum să ating pământul ce îl calc, Am evadat din propriul univers. Lăsându-mi gândul neînchis
Cum să-mi apăr colţul meu de cer, Între lumină şi umbră Rătăcitor de atunci prin alte lumi
Pentru ca sufletul să respire mai uşor, Ideile prind contur, Tot cauți adevăruri să aduni.
Iar spiritul să gândească mereu curat... Pe Calea robilor Încă visam la graniță de vis,
Arhetipurile creează un memento mori. Eram ca într-o sferă închis.
Gară, aeroport, port Am evadat din propriul univers Dar tu n-ai lacrimi, nu ai timp
Şi am găsit un altul. Îmi sperii visul meu cu nimb.
Spaţii provizorii, Miroase a poezie, la mine în odaie...
Lipsite de intimitate, Fi-mi sculptor LILIANA POPA
Oamenii trec unii pe lângă alţii Modelează-mă cu privirea,

60
SONETUL INVENTIVITĂȚII Ce farmece-ai combinat să mă
inspiri?
Fără tine aș bâjbâi într-un pustiu,
Pământul mi-ar părea o colivie, SONETUL ÎMPĂCĂRII
Iar flacăra ce-aprinde-o poezie
În altă stea ar arde fără s-o știu. În ochii tăi văd mii de baionete,
Parc-ai strâns ură de-o întreagă viaţă.
De Domnul mi-ai fost hărăzită mie Otravă în borcanul cu dulceaţă,
Din lungi așteptări și picuri de târziu Capul Gorgonei, ţi-l zăresc prin plete.
Când cerul a devenit mai azuriu
Și s-a făcut lumină-n-mpărăție. Să fi făcut cumva vreo boroboaţă?
Ştii bine că nu-mi prea plac alte fete,
Din privirea-ți cald-am cules izvoare, Privirile lor nu pot să mă-mbete,
Le-am zăgăzuit și le-am topit în vers, Gându-mi este doar la propria-mi
Am inventat nevisată culoare soaţă.

Panteră crudă, tu suplă felină,


_______________________
Și-o nouă cale de-mprimăvărare. Cu aripa ta, tu, și eu cu a mea,
Necazurile, cu un cuvânt, le-am șters, Alungă-ţi astă sumbră supărare!
Doar îmbrățișați, să zburăm vom
Din bob de rouă, ne-am făcut Scumpo, eu nu mă ştiu cu nicio vină,
putea.
Univers.
Fii calină, fii cum te ştiu, divină!
Iubi, de mă urăşti aşa de tare, SONETUL UNUI CARNAVAL
SONETUL COPILĂRIEI (I)
Otrăveşte-mă cu o sărutare!
Plutind pe acorduri de marș triumfal,
Copilule naiv, frumos, unde ești? Intrat-am în sala plină cu roze,
Te văd prin ceață statuie de sare, SONETUL ZBORULUI
De jur-împrejur, regi, regine-n poze;
Din raiul dulce, chipul îți răsare. Nimerisem în inedit carnaval.
Vino mai aproape ca să-mi Când ninge-n suflet cu fulgi de
povestești! regrete,
Fetițe, amețitoare mimoze!
Orbecăind prin zloată și prin bezne,
Puțin năuc, umblam ca purtat de val
Ieși iar în lumină, pe cea cărare Prin noroiul cleios până la glezne,
Multiplicat în oglinzi de opal
Din acel tărâm de pace și povești, Timpu-și destramă firele șirete.
Deschizătoare de mistice gnoze.
De visări și întâmplări împărătești,
Viscolit de culoare și mirare! Ne cheamă amintiri și mai ales ne
Zeci de perechi de ochi de
Aleargă prin labirinturi secrete
domnișoare!
Primara stare, fă-o să învie, Pân-ce iubirea ne pune pecete
Nu știu de ce îmi venea să amețesc,
Satul Bețești și casa părintească, Și-un sărut dorul ne-alină mai lesne.
O frumusețe, care mai de care,
Pădurea și Bistrița aurie,
Spre un crez, mă momește o cărare
Niciuna mai puțin strălucitoare!
Minunile ce veneau să te-mbie! Până la cea mai strălucitoare stea,
Era un peisaj așa de firesc
Cine-ar putea – întrebare firească – Ce nicicând n-apune, ci doar răsare
Și eu tocmai începeam să mă trezesc!
Pierdutul paradis să-l mai găsească? Și rămâne în veci nemuritoare.
________________________ SONETUL GNOZEI
SONET CU PARFUM
Frăgezește dorul o amintire,
Iubito cu gleznele de chihlimbar, Zările-s colorate de tristețe,
Torsul, armonie beethoveniană Începe lumina să se dezghețe,
Cu dulce mireasmă de havaiană, Altă primăvară-și vine în fire
Exult, că nu te-am aşteptat în zadar!
Și noi iubiri începe să ne-nvețe,
De unde-ai luat părul de castană, Printre umbrele clipei să le-nșire
Gâtul de egretă, zâmbetu-ţi hoinar, Ca într-o sacramentală zidire,
Ochii, două boabe de mărgăritar, Spre bucuria fetelor iubețe.
Piosul cuget fără de prihană?
Un alt cântec drag se prefigurează,
Din ce nouă galaxie mi-ai venit Prin ziduri trece, calcă fărădelegi,
Învăluită-n parfum de trandafiri, E apă vie ce urcă pe-o rază
Prin sângele cald să-mi curgi
necontenit? Fântâna ființei pururea trează.
Gnoză, energie a vieții întregi,
Cum de-ai aflat că eu îţi sunt cel Cu lanțuri de aur, cum faci de mă
menit? legi?
Tu, născătoare a unei mari iubiri, Constanţa Abălaşei-Donosă MIHAI MERTICARU

61
Starea prozei Foarte bine – vorbește din nou,
împăciuitor Dejeu - Eu nu vreau să
scot banii de taxă înapoi.
Domnul diriginte e un om gigea,
domnilor – intră în discuție Mergea,
(II) și el cât mai zâmbăreț – E prea fin ca
3. să veniți voi aici și să dați cu el de
Într-una din zile când Mergea le pământ sau ceva de genu’...
vorbea celor adunați lângă taraba lui Tu să-ț’ vez’ de mucii tăi, bă
Dejeu, apar prin mulțime, trei haldăi fitilistule, că altfel iei castane...- face
cu scobitori între dinți și cu priviri matahala tot mai pornită.
grețoase. Se împing ca să ajungă cât Domnilor, vă asigur că domnul
mai în față. Cât mai spre proprietarul diriginte nu vă face nimic rău...- se
tarabei. Cel dintâi, o matahală de bagă-n vorbă din nou, Mergea.
două ori mai înaltă decât Mergea, ______________________________ Cum nu?
chel, cu ceafa dreaptă, parcă cioplită Și-l lasă ăia, mai marii pieței, ca
din topor, cu pieptul lat și cu cercel în Tomna hasta-i – răspunse să?... – insistă fostul elev al lui Dejeu.
urechea stângă. Al doilea, părând a fi matahala tranșant – că dumneta nu La’ că le arătăm noi și la
adjunctul primului, ceva mai scund, vinz’. Tomna, înțălegi?... căcăcioșii ăia, ca să vedem cum îl
dar pătrat de gras ce e, cu dinți de aur Hai și vinde și dumneata obiecte lasă să... – zice mijlociul.
și cu părul vopsit roșu. Al treilea, un de obiecte...– adaugă micuțul Prifisorii tre’ să mere la ișcoală,
fel de coadă a primului haldău, nebărbierit. dacă-i prifisori... - adaugă micuțul
nebărbierit, cu ochii roșii ca ai Eu nu vând nimic, domnilor – nebărbierit.
peștilor și, în partea de sus, fără dinți. zâmbește mieros Dejeu ca și cum ar fi La ce școală dacă am fost dat
Acesta din urmă, îl măsoară din vrut să apară în fața celor trei cât mai afară din învățământ? – întreabă
priviri bine, pe Mergea și, cu drăguț și concesiv – Eu vă admir pe profesorul.
deficiențe în rostirea consoanelor toți și să știți că pun mare preț pe Ai fo’ dat afară? – coboară
dentale, face scurt: libertatea de a nu fi singur. matahala, tonul, smulgându-și în
Gata, pretene... Admiră tu pă dracu să te sfârșit, scobitoarea din colțul stâng al
Gata... – repetă Mergea, puțin cheptene! – se răscolește șeful – Eu gurii.
afectat. de hasta am nevoie, băi purdi? Ca să Da. Că am tras două perechi de
Atunci lasă-le pe clienții ăștia să mă admirezi tu pă mine, bă? palme unui... - bâiguie Dejeu.
vine și la noi, la tarabe...- adaugă Dumneata ai timp în ziua de az’
haldăul nebărbierit. – intervine cel cu dinții de aur – să Ai văst? – ridică nebărbieritul,
Pre mult stă haici, la voi – mârâie admirezi, mă omule? tonul, spre matahala-șef - Nici
cel din mijloc, lăfăindu-se în Nu vezi că ne furi clienții? – face dereftoru de la ișcoală nu-l rabdă, că
propriile-i grăsimi, ca pe niște pilote micuțul nebărbierit. sigur și la ișcoală merea tot cu
Dormeo – Nu le manipula pe oamenii N-am cum să vi-i iau dacă nu ronghioșaguri d-estea. Cu lăpădături
eștia, te rog. Ne-am înțăles? vând, corect? – zâmbește sfătos care nici la second hand nu îi capabile
Mergea, cu o privire categorică: profesorul, gata s-o scoată la capăt cu să steie...
Dar ce treabă ai dumneata cu „musafirii” nepoftiți la taraba lui. Ce vrei să areți cu hasta,
mine, domnule? Ba da – intervine matahala – profesore? – întreabă tranșant,
Hî?– răspunse mijlociul Cliențile, în loc să vine la tarabele matahala.
pipăindu-și pe rând, imenșii pumni noaste, stă aici, la ’mneata, de se- Nu vreau să arăt nimica... –
strânși - Am treabă, sigur... mpute, nu vez’ or ești chior? bâiguie profesorul.
Apoi se auzi vocea matahalei. Ca Perde lumea vremea – adaugă Ș-atunci care-i problema? –
de tenor, moale, în contrast cu micuțul nebărbierit, dându-se cât mai rânjește micuțul nebărbierit.
fizionomia lui, dar decisivă: rotund. După o pauză de câteva secunde,
Noi am vint ici ișa să vindem și Să nu mai hai aici, ai auzât? – îl vocea matahalei pare decisă să
să facem on ban. Dacă tu ai chef de săgetează matahala, cu privirea, pe concluzioneze:
vorbe în vânt, du-te acolo unde să Dejeu. Asta-i rău. Că nu vrei să areț’
face teatruri și suie-te pă bină. Adecă De ce? – se ambalează fostul nimică.
pă scenă, cum să zâce... profesor, cu pieptul scos cât mai în Aici nu vine nime’ care să nu
Dânsul e domnul Dejeu... – face afară - Și eu plătesc taxă ca și demonstrează ceva, înțălegi?
Mergea, prezentarea. dumneavoastră, cu toate că eu nu... Hasta-i. Valoarea-i valoare,
Ascultă, domnule Deșeu – Trebe să știi on lucru - răsună din omule. Uită-te pe mine, dom’le
vorbește din nou matahala sigură pe nou, glasul matahalei - Că noi plătim Deșeu. Eu îț’ spui ceva și cu hasta
sine - Să nu mai hai aici cu obecte taxă ca să vindem ici ișa, și ca să bastă. Cu marfă dintr-hastă să nu mai
șchioape și anticapate, de te taie scoatem banile de taxă îndărăpt hai aici, că ai de a face cu
râsu’, ai înțăles? înapoi, țuruc. Nu plătim taxa aia, de-a supsămnatu’ care nu-i orice
Dar eu nu vând nimic... – se oarba șî de-mpulea, ca să nu scoatem supsămnat. Ai înțăles?
fâstâcește fostul profesor, sub bani de taxă îndărăpt înapoi, țuruc.
privirile-uragan ale matahalei. Înțălegi? NICOLAE SUCIU

62
4. Nu se poate să vă bateți joc de
omul acesta. Eu îl felicit...- zice
Se face urgent liniște, haldăii însoțitoarea ei.
pleacă, iar mulțimea se disipează Rețineți: Merită să aducem
tăcută. televiziunea...- adaugă din nou, cea
Mergea îl prinde pe Dejeu, pe dintâi.
după cap și-l consolează: Și ce-i dacă aduceți teveliziunea?
Nu fiți supărat, domnule – se rățoi micuțul nebărbierit.
diriginte. Trece și asta. Știți ce trebuie Haldăul șef, matahala, mai sigur
făcut? pe sine ca oricând:
Ce trebuie făcut, Daniel? Și nu știm noi cine-i tiviliziunea?
Trebuie unse rotițele... O adunătură de scursură de mincinoș` MĂ ŞTIU PLECAT
Unse rotițele? – clipește des anticapați șî păducioș’ securiști. Asta- Mă ştiu plecat prin zăpada iernii
fostul profesor, semn că se dumirește i tiviliziunea... Şi merg pe acest drum cu răzvrătirea
cam greu. Toți trei izbucnesc în râs. vremii
Adică aduci și dumneata o sticlă Oricum, aici, în piața asta, n-are Şi mă gândesc ce
de ceva tărie sau le dai câte o bere la ce să caută teveliziunea, atâta timp cât o să păţesc dacă n-aş mai scrie
haldăii ăștia, ca să... mă-nțelegi... profu` ăsta ne suge cliențile – se dete Poezie
Joia următoare, Dejeu se rotund micuțul nebărbierit - Uitați- Încotro mă vor duce apele fluviului
conformează. Aduce o sticlă de viți-vă la tarabe. Nime nu-i care să lui Moise
rachiu și le-o dă haldăilor. Cealaltă cumpără ceva ca odată. Nime` dară, Când
joi, la fel. Convins că nu se mai că cliențile vine aici, ca să ascultă îmi văd copilăria bolnavă de aer,
merită să facă astfel de acte de poveștile care le zâce bețivu’ de Fiorul plăpând mă mistuie
binefacere (nici nu mai avea acasă Mergea. (Spre Dejeu, cu priviri şi mă străbate
țuică), următoarea joi vine cu mâna ascuțite) Ascultă, profule. Pretene, Visul meu, poartă
goală. Erau convinși, și el și Mergea, profule, diriginte ori ce mama metaforele peste poteci,
că haldăii erau de-acum mulțumiți și dracului ești `mneata. Nu mai le da Şi euj mă-ntorc să
că n-o să-i mai cârâie veac. Mergea le voie la toți betegii eștia ca să stă aici te mai privesc odată,
vorbește din nou, trecătorilor adunați ișa și să frece menta. Iară dacă vrei să Tăcerea mă chinuie şi rupe bucăţi
la taraba profesorului, unde se adunau vii cu șatra aci ișa, adu ceva de din mine
parcă din ce în ce mai mulți. Când vânzare pe bani. Nu mai le da Bucăţi mari de melancolie
însă perora Mergea mai bine, iată că ezemple care strică târgu’, de miroasă Distrugându-mi răceala gândului
apar prin mulțime, și haldăii. Cel mai că pute... Mă bucur de întâlnirea cu tine,
mic de statură, cu o mutră Joia următoare, lumea din târg Ar trebui să –
schimonosită a nervi: aștepta cu luare aminte să vadă ce ţi ating mereu floarea din ochi
Ce-am vorbit noi odată, măi obiecte va expune Dejeu pe prelată și Să nu râd niciodată că te-am visat.
Deșeule? dacă într-adevăr, va aduce ceva marfă În aşternutul tău, alb de mireasă
Am spus să nu mai te prindem spre a putea fi vândută. Se făcu ora
pe-aici ori nu? – făcu cel cu dantura închiderii târgului și profesorul, NUFĂRUL ALB
de aur. nicăieri, iar Mergea închina paharul
Nu-i piața voastră – se screme cu bere, când cu prieteni, când cu Îl privesc cu amândoi ochii
Dejeu să răspundă cu oarecare diverși cunoscuți. Așa avea să se Privirile îmi devin îndependente de
nesiguranță-n glas - Chem poliția... întâmple și-n urmtoarele săptămâni. această floare
Cheam-o dacă vrei să-ți fac Se deschidea târgul și Dejeu, O privesc cum pluteşte deasupra apei
mucii cravată...- îi aruncă din nou, simpaticul fost profesor, nicăieri. Nu Cu tulpina şi rădăcinile înfipte în
grasul. mai venea la locul lui, unde așternea adâncul lacului
Terminați, măi...- se aude prelata pe iarbă și expunea obiectele Eşti cea mai frumoasă floare
Mergea rostind cuvintele parcă de pe care părea că le mângâia cu luare Exprimi frumuseţe,o stare calmă şi
undeva, de sus. aminte, ca pe niște copii dragi. Abia multă graţie
Tu vorbești, bețivule, hoherule, peste o lună-două Mergea aduse Eşti ca o sfântă rugăciune
poponarule și anticapatule? – îl ia la vestea cea mare. Că domnul diriginte trecută prin vis
rost micuțul nebărbierit, deosebit de se îmbolnăvise și trebuia să stea Nufăr alb, aşezat, într-o vază
arțăgos. internat în spital. Mergea se preumbla Te privesc în tăcere
O femeie de pe margine, care de colo-colo, povestind cu prieteni și Eşti în al noulea cer
tocmai fotografia, se vâră între cu diverși cunoscuți. Și mereu se Floarea ta , nu poate fi uitată cum
Mergea și haldăi: auzea spunând: este de neuitat
Încetați, vă rog, cearta – face Domnilor, cel mai de preț lucru Apa lacului pe care stai ,
femeia - Noi chiar ne-am decis să al omului e să aibă libertatea de a nu privind liniştea ,dintr-un singur cuvânt
facem un reportaj cu domnul Dejeu. fi singur sau ceva de genu’... Mirosul tău,
Dânsul vă dă clasă, să știți. Dacă va (Fragment) călătoreşte cu mulţimea de pelerini.
trebui, vom aduce și televiziunea aici, Cu noii Psalmii pe buze.
la fața locului. Dumbrăveni, la 6- 14.10.2017 MIRON ŢIC

63
Lerui-leri Creanga de o scutur –
Sub ele se-așterne
Lerui-leri, Zăpada cu scrum de flutur…
În meri și-n peri, Galben-galben coniac,
Tot privind la lună, O Mireasă-fără-cap
Prin pleoape livide, Le-a adus dalac,
Florile Dalbe Sub un carpen plâng și zac…
Au rămas gravide…
Cenușiul dulce – Sub un măr, sub un păr,
Hrană le aduce, Fără rochii, fără salbe,
Multe buburuze Plâng și zac
Le dau frunze-n buze… Le-mpletește șase Florile Dalbe…
Cenușiul crud Sănii de mătase
FELIX SIMA
Al frunzei de dud Sau șapte – număr al sorții –
Sănii din mătasea nopții…
_________________________________________________________________________________________________
frumos colecțiile de pietre, iar tablourile care-mi sunt cele mai
domnul pictor decidea cui dă premiul dragi, și că e bine să le păstrez
întâi. Într-o zi frățiorul meu a avut o pentru mine.
idee năstrușnică: să-și vândă colecția Așă că, dragul meu băiat - a
de pietre. Voia să facă rost de bani continuat pictorul - nu-ți vinde vinde
Au fost ani în care ziceam să-și cumpere ustensile, culori, ca să colecția ta de cer pietrificat! Am să-ți
că vara nu se putea hotărî să se picteze și el. Desena de altfel fac eu rost de tot ce-ți trebuie ca să
despartă de locul acela. Mulți ani am frumos. Ceru în acest sens părerea înveți să pictezi. S-a ținut pictorul de
trăit în acel loc veri cuminți în care domnului pictor – „ Trei lei, e mult cuvânt și i-a dăruit frățiorului meu
albastrul cerului era parcă mai dacă cer la târg pe ele? ”. Replica ustensile și culori acrilice necesare
albastru, violetul cald al munților era pictorului ne-a pus pe amândoi pe pentru pictat pe lemn. Așa a început
parcă mai luminos, iar când uneori gânduri :- Păi, băiete, tu vinzi cer fratele meu să picteze. Cum culorile
apăreau nori, aceștia creau un pietrificat, nu ești negustor bun! Uite, nu i-au ajuns prea mult timp, iar
adevărat spectacol pe care îl am să vă spun o poveste : pictorul nu ne-a mai vizitat o
urmăream ore în șir. Mai demult am cunoscut un vreme, la îndemnul bunicului a
Și astăzi caut dureros în bătrânel ce trăia singur și se ocupa început să și le procure singur din ce
amintire locul acela, scăldat în cu negustoria. Nu era însă un avea la îndemână: roșul din oxid de
energii benefice, în care lumina se negustor ca toți ceilalți. Venea la târg fier, albul din pământul ars de soare
îmbrăca în mirosul a milioane de o dată pe lună și nu vindea decât de pe malul râului iar grundul din
flori, cu ciripit de păsărele, cu fluturi safire. Safirele sunt tot pietre, pietre cretă praf și clei de pește.
ce se rotesc la nesfârșit în jurul tău, prețioase în nuanțe de albastru ca Anii au trecut... Pictorul a
cu melci alunecând pe sub umbra cerul, dar care nu se găsesc în țara revenit târziu când iubitul meu frate
copacilor în mijlocul unor peisaje noastră, ci în țări foarte depărtate. urcase la ceruri. O stea triunghiulară
sălbatice. Un loc al bucuriei naturale, În tinerețea lui acest negustor a ce bate-n safir, în rubin, în smarald,
un loc cu oameni senini cosind fânul, călătorit mult prin lume și și-a adus ... e casa lui. De acolo, ne suflă celor
la început de vară. de peste tot diamante și safire. A rămași aici, uneori solfegii, alteori în
În acel loc am cunoscut cea vândut o parte și și-a făcut casă momente de rătăcire ne împrumută
mai faimoasă poveste a copilăriei mare, dar a mai și păstrat pentru cârje de lumini.
mele. S-a scurs vreme îndelungată de bătrânețe. Aproape un an de zile nu Jos, pe pământ, totul s-a
când povestitorul, un peregrin l-am mai văzut prin târg. Când a pierdut : râul, pietrele, iarba cosită,
cuminte, pictor, prieten cu tata reapărut cu safirele lui aranjate pe o fluturii, micile tăblițe de scris. A
zăbovea adesea la noi. Aveam pe tablă mare ca de șah, l-am întrebat rămas pictura lui doar pe câteva
atunci cred, vreo șase ani, fratele meu care este cauza lipsei lui din târg așa obiecte din casă : pe un căluț din
– un an mai mult- și eram, cu o perioadă lungă. Mi-a explicat că a lemn făcut de tata pentru noi, copiii,
îngăduința părinților, călăuzele regretat faptul că în trecut și-a pe schiurile de lemn, pe o ladă de
domnului pictor. Era perioada vândut câteva dintre cele mai haine, pe mici cutiuțe în care ne
cositului și a uscatului de fân la frumoase safire și, ca să numai aibă țineam jucăriile.
livezile de lângă râu. Cel mai remușcări pe viitor a hotărât ca cele De aproape patru decenii,
mult ne plăcea să-l „ conducem ” pe mai prețioase să le pună în săculețe, merg prin deșertul din suflet către
musafirul nostru pe râu, de fapt o să le sigileze pentru nouă luni fiecare locul acela, prin valea copilăriei și
mică vale cu apă limpede ca de săculeț. După trecerea termenului vreau cu orice chip să mângăi pe rând
cristal, care pe alocuri făcea ochiuri în safirele care nu i se mai par așa de amintirele răvășite din acele veri
care ne scăldam în voie – apa nefiind frumoase le pune în vânzare. Pe cele cuminți, să imprim memoriei mele
foarte adâncă. Când ne săturam de însă demne de a le păstra le pune chipul frumos al fratelui meu.
scăldat ne apucam de „cules” pietre. separat scriind pe săculeț: termen de Și hoinăresc... și hoinăresc...
De mărimi cât mai mici, de toate păstrare permanent. Așa am învățat VALERIA PAȘTIU-GUȘEILĂ
formele, culorile... Seara ne etalam și eu că nu trebuie să-mi vând

64
împlinirii Centenarului nașteii ei,
1915, volumul prezintă două prefețe,
una a scriitoarei Ioana Pârvulescu,
profesoară universitară, alta a
Întotdeauna am susținut, dar mai ales publicistului, poetului și scriitorului
de când se vehiculează ideea că Nicolae Băciuț, redactorul-șef al
revistele literare își pierd din im- revistei „Vatra Veche” din Tîrgu-
portanță, faptul că ele sunt sediul ini- Mureș, în care au fost publicate inițial
țial al mai tuturor operelor, fapt susți- medalioanele.
nut și în recenta mea carte „Reviste- Ca și alte personalități –
le? Luminoase, interesante și educati- Nicolae Iorga, Pompiliu
ve...”, Editura Pim, Iași, 2015, lucru Constantinescu,I. Peltz, Virgil
confirmat, iată, și de cartea despre Carianopol, Cezar Petrescu, N.
care vorbesc, „Oameni pe care i-am Stenhal, Eugeniu Speranța, autoarea
cunoscut” de Veronica Pavel Lerner, face și reușește evocări de substanță.
născută, spre bucuria mea, chiar din …”Cu Veronica Pavel Lerner
publicistica făcută de autoare, de hazardul ... a fost de două ori generos, ______________________________
acolo, din Canada, în revista literară mai întâi a făcut-o să cunoască profesorul și scriitoriul Mihai Zamfir
„Vatra veche”, Tg. Mureș, România, nenumărați oameni de valoare, artiști (cu teii și teițele și romanele lui),
devenită carte la Editura cu același plastici, muzicieni, scriitori, actori, pianistul Li Ming Qiang, scriitorul
nume și din aceeași localitate. virtuoși, oameni de știință, iar apoi a Andrei Pleșu (și șarmul lui), pianistul
Mama autoarei, Amelia Pavel, făcut-o capabilă să-i imortalizeze la Dan Grigore (și mâinile și munții lui),
1915-2003, personalitate în critica și iuțeală, din câteva secvențe. cântăreața de jazz Aura Urziceanu,
istoria artei din România, și-a crescut, Unii rămași doar în amintire, poeta Ana Blandiana, savantul și
educat și format copiii, cu relații de sunt prieteni „de ieri”: Nicolae inventatorul britanic Brun Wallis (și
prietenie care le-au folosit nu numai Steinhardt, în postura de musafir laboratorul lui) și alții”
în profesiile alese. Ea, însăși, frecvent la familia Pavel, actorul “Gustul cu care rămâi după
autoarea, muziciană de talent, Mircea Șeptilici, poetul Ștefan citirea cărții „Oameni pe care i-am
pianistă, între Conservator și Augustin Doinaș și soția lui, balerina, cunoscut” este unul bun”, spune în
Facultatea de Chimie, a ales meseria Irinel Liciu, dramaturgul Theodor continuare prefațatoarea care redă
sigură atunci, după emigrarea din Mazilu (excelent prins, în felul lui de spusele colegului ei de la „România
1982 în Canada, competența i-a a fi, în decorul de la Mogoșoaia), literară”, Pavel Șușară, care o prezintă
deschis drumul spre performanțe de compozitorul și profesorul Aurel pe Amelia Pavel, mama autoarei,
succes. Om de știință important, ea Stroe (cu care autoarea a luat lecții de „Bună cunoscătoare a creației
reușește și performanțe literare pe muzică), profesorul, eseistul și europene și universale, cu o solidă
măsură. Una dintre acestea este cartea scriitorul Matei Călinescu, criticul cultură literară, filosofică și estetică,
de față, dar și multe altele – volume literar Mircea Iorgulescu, dar implicată profund și în arta
de poezie, proză scurtă și publicistică muzicologul Iosif Sava. O altă românească, în special în cea
-, adună colabărările ei la revista din categorie,la fel de aleasă, o reprezintă interbelică, Amelia Pavel și-a creat ,
Târgu-Mureș, condusă de poetul și prietenii „de azi”: prozatoarea pornind poate tocmai de la acest
scriitorul Nicolae Băciuț, portrete Adriana Bittel (și pisica ei), spațiu al diversitții, un mod de a
neconvenționale ale unor oameni de ______________________________ evalua și de a judeca generos, fără
cultură valoroși, întâlniți de ea de-a pusee voluntariste și fără nici cea mai
lungul timpului. palidă prejudecată...”
...”E bine că secvențele Scrisă în memoria ei, a omului
memorialistice n-au rămas doar în Amelia Pavel, - cunoscuta critic de
paginile revistei de circulație artă – Ioana Pârvulescu conchide:
restrânsă, fiindcă evocările colorate „M-a uimit cât de aproape este acest
afectiv ale unor scriitori, muzicieni, profil al mamei de cel al fiicei,
actori, plasticieni de ieri și de azi Veronica Pavel Lerner, așa cum
alcătuiesc princumulare imaginea rezultă el din cartea „Oameni pe care
unui spațiu cultural în care în ciuda i-am cunoscut”...
opreliștilor oficiale din comunism, Și tot Ioana Pârvulescu: „...din
artele și-au croit drum și au dat sens paginile memorialistei ies la iveală
înalt unor vieți”, subliniază Adriana aceleași calități: generozitatea privirii
Bittel într-o cronică; Formula As și a aprecierii, plierea pe model, „fără
nr.1185, octombrie 2015. pusee voluntariste” și lipsa prejude-
La editura Vatra Veche din Tg. căților. Cu tablourile realizate, expo-
Mureș a apărut de curând cartea ziția de portrete a Veronicăi Pavel
„Oameni pe care i-am cunoscut”, Lerner asigură un spațiu cald, aerisit
dedicată Ameliei Pavel, mama în care pătrunzi cu bucurie și vrei să
autoarei – Veronica Pavel Lerner din zăbovești. Să zăbovești printre →
Toronto, Canada, sărbătoare a ION N. OPREA

66
ai schimbat lacătul între timp în faţa unui singur altar am sărutat
eu am rămas pe-afară lama cuţitului
trupul se-ncorda
acum nu se mai joacă nimeni cu mine curgeau pe sub unghii
lumea crede că am crescut valuri de sare îmbrăcând în
nu-i adevărat Doamne straturi albe
proclamă o clipă să-i fiu rege fiecare icoană
vei vedea că nu-i pot ține pe frunte chipul Maicii Domnului
coroana chipul lui Hristos
dă-mi o mie și una de nopți al lui Ioan Botezătorul
biserica toată devenise o salină
-plictisul se va ușura pe ele balonat de imensă
mintea cea de pe urmă atâtea topuri mincinoase numai glasul preotului
tot la spânzurătoare ajung tăia aerul în coridoare lungi
iartă-mă Doamne se cunună roaba lui Dumnezeu
m-am prostit cu cheia de la bolta mai bine salvează-mă ignorându-i pe Gela cu robul lui Dumnezeu...
cerească la gât ceilalți
n-am știut ce să fac m-am luat cu și văzând căzută în dizgraţie lumea îşi târa
joaca cât de mic am rămas strigătul afară
a ruginit în piele cheia măturând numele
tu ai îmbătrânit așteptând jurământ de s(u)punere ENEA GELA
poate și răbdarea s-a împuținat
_________________________________________________________________________________________________
amănuntele pe care acum mi le artiști. Eu însă l-am urmărit mai mult
OAMENI PE CARE I-AM amintesc cu exactitate și nostalgie”, pe Iosif Sava. Era fericit că poate
CUNOSCUT scria autoarea, și folosea prilejul unei împărtăși publicului admirația lui
→oameni. Ce-am putea cere mai mult “incursiuni” în filosofia tăcerii a personală pentru Celibidache. Am
de la o carte?”… profesorului, ca parte a limbajului admirat generozitatea și delicatețea cu
Iosif Sava (1933-1998) a fost un curent, destinul nostru fiind acela de a care punea întrebǎri și aștepta
om deosebit de cultivat, absolvent a vorbi, vorbi, vorbi, dar „murind cu răspunsurile. Am văzut în el modestia
două facultăți, muzică și filosofie, fiecare cuvânt pe care-l rostim” (din și umilința omului care se consideră
(care) avea niște idei de comunicat. A Toronto la Vatra Veche, iulie 2013). obișnuit în fața geniului Celibidache.
făcut-o prin anii 70 la radio în Despre Andrei Pleșu scrie însăși Un om la care însă gândesc cu
emisiunea „Invitațiile Eutherpei” și autoarea: „l-am cunoscut cu mulți ani căldură și admirație, acesta a fost
ulterior, din 1980, la TV în „Serata în urmă, când era coleg cu mama la Iosif Sava pe care poate acum l-am
muzicală TV”. Autoarea l-a cunoscut Institutul de Istoria Artei. Mi-aduc cunoscut cu adevărat.
la Sinaia prin anii 70, „dând în fața aminte că mama a venit o dată acasă Mă bucur că în memoria lui i s-a
acestuia „proba” unor cunoștințe și a spus cu încântare: „în fine, au plasat bustul lui într-un scuar care-i
muzicale consistente, fapt pentru care angajat un băiat tânăr foarte talentat”. poartă numele lângă Consevatorul de
a intrat în grațiile profesionale ale Mama, deși își aprecia colegii de muzică din București”.
maestrului”, scrie poetul Răzvan Institut printre care Ion Frunzetti, „Scriind despre „Oameni pe care
Duncan, recenzent a cărții Oameni pe Radu Bogdan, Barbu Brezianu și pe i-am cunoscut”, pot spune acum,
care i-am cunoscut, la 18 august directorul Institutului, acad. George când, „revista se retrage-n Carte”, că
2015. Oprescu, nu era omul caresă laude cu Viorica Pavel Lerner nu e doar un om
...”Abia împlinise 75 de ani și voce tare, așa că am înțelescă era pe care l-am cunoscut, ci care merită
fusese sărbătorit în revistele literare vorbadespre un coleg “mai special”. să fie cunoscut”, spune cel de-al
din România și din Statele Unite, Și, cum mama mea avea acces la casa doilea prefațator Nicolae Băciuț în
unde era profesor la Universitatea din de creație de la Bran, am avut bucuria „Cuvântul liber” nr.153 din 10
Bloomington (Indiana) când prietenul să-l întâlnesc pe Andrei Pleșu într-o octombrie 2015.
meu Matei Călinescu a pierdut lupta vară, când el era acolo cu soția și cu Un om, căreia, Adriana Bittel îi
cu un cancer nemilos. L-am cunoscut băiețelul lor, Matei”. „aplaudă cu pixul” și litera de tipar pe
pe Matei din adolescență, venea Și descrierea cunoscutului valoroasă hârtie o reușită găzduită,
deseori la noi acasă, fiind bun prieten continuă, ispititor de interesant, cu după cum am subliniat, într-o revistă
cu fratele meu. Cum am menționat și amănunte, chiar umoristice. literară luminoasă, instructivă și
în alte evocări, eu eram „sora mai Despre Iosif Sava întâlnim educativă...
mică” așa că nu participam la relatări și dintr-un interviu luat de _______
conversațiile și dezbaterile literare ale acesta lui Sergiu Celibidache, “Oameni pe care i-am
lui Toma cu prietenii lui (Toma Pavel autoarea scrie: Sigur, știm ce om cunoscut” de Veronica Pavel
plecat din țară în 1969, ajuns nume de deosebit a fost Sergiu Celibidache, Lerner, memorialistică, crochiuri, o
referență, mare profesor și scriitor în matematician, dirijor, compozitor. expoziție de portrete, retrase dintr-
SUA, Marea Britanie și Franța). Eram Ceea ce spune soția lui despre el, face o revistă literară în Carte,
însă, inevitabil, parte din decor și în, parte din farmecul interviurilor din EdituraVatra Veche, Tg. Mureș,
tăcere, observam și înregistram care aflăm amănunte din viața marilor 2015

67
favoarea muncitorilor și împotriva
minorității capitaliste. A impus taxe
ridicate celor bogați, a creat 12
milioane de locuri de muncă federale, a
înființat fondul de pensii numit social
security, și a dat acces mulțimilor la
îngrijire medicală prin medicare și
După criza economică care a zguduit
medicaid, asigurări sponsorate de banii
Statele Unite, cu impact în întreaga
guvernamentali. Măsurile populiste ale
lume, s-au înmulțit cercetările despre
lui F.D.R, renunite sub numele de New
structura producției, a distribuției Deal, au nemulțumit elitele capitaliste
profitului, despre repercusiunile sociale
ale vremii, care în deceniile următoare
ale flagrantei inegalității dintre muncă
vor proceda la subminarea lor. Sub
și capital. Am analizat cu altă ocazie
Ronald Reagan, George H. W. Bush,
studiul lui Robert Reich, Saving Bill Clinton și George W. Bush s-au
Capitalism for the Many, not the Few ______________________________
lui Donald Trump, clasa de mijloc din votat legi care au dezmembrat și
(Salvând capitalismul pentru mulți, nu
zonele industriale abandonate și mediul anihilat majoritatea legilor de protecție
pentru puțini, New York, 2016), care
rural. Mișcarea Occupy Wall Street în socială a populației, impuse de
nu putea să întrevadă nimic dincolo de
2008 a dat glas revoltei majorității guvernarea Roosevelt. Spaima de stafia
sistemul capitalist, dar căuta, pe urmele
populației, nemulțumită de jaful bancar roșie s-a manifestat în campania
economistului John Maynard Keynes
și corporatist. Miliardarii au înțeles furibundă de demascare a
(economist britanic, 1883-1946), soluții
urgența mesajului, de unde graba comunismului, susținută de Joseph
de salvare în cadrul societății care
guvernului Trump să scadă taxele nu McCarthy (1908-1957), senator
dăinuiește cam de 250 de ani.
doar ale corporațiilor, ci și, mai ales, ale republican de Wisconsin, în tentativele
Richard D. Wolff, profesor emerit de
clasei de mijloc pe cale de dispariție. de asasinare a lui Fidel Castro, în
economie la University of
Pentru noi cei proveniți din politica intervenționistă din America
Massachusetts, Amherst și la New
spațiul fost comunist, citarea lui Marx Latină etc. Sistemul capitalist se apăra
School University în New York merge
cu teoria plusvalorii (the surplus, în cu vehemență împotriva oricărei
mai departe decât Robert Reich, punând
textul lui R. D. Wolff) nu ne ia prin posibile contaminări comuniste.
la îndoială capacitatea sistemului
surprindere. Doar că, obosiți de Sfârșitul războiului rece (1989) și odată
capitalist de a se mai relansa, după
supralicitarea teoriei, suntem cu el al socialismului din țările Pactului
zguduirea recentei crize, din care nu s-a
circumspecți când întâlnim un partizan de la Varșovia, observă R. D. Wolff, a
ieșit propriu-zis. Richard D. Wolff este,
atât de entuziast al lui Marx, ca Richard inspirat civilizației americane un
după aprecierile multora, cel mai
D. Wolff. În cartea menționată autorul sentiment al învingătorului, pe care
proeminent economist marxist în
se confesează că l-a descoperit singur autorul îl caracterizează drept
America la ora actuală. Gândirea lui
pe Marx, deoarece la Universitatea de ”delusional capitalist triumphalism”
deschizătoare de drumuri noi,
la Yale ”No irritating Marxism was (triumfalism capitalist iluzoriu - p. 8).
exprimată în lucrarea Democracy at
allowed to disturb the deep, Astfel, imediat după WWII
Work: A Cure for Capitalism
unquestioned political tranquility that dezbaterile asupra sistemului capitalist
(Democrația în acțiune. O cură pentru
professors embedded in Yale's graduate au fost stopate de isteria anticomunistă,
capitalism - 2012) a condus la crearea
curiculum~ (op. cit., p. 194 - Nimic din iar după 1989 de iluzia triumfalistă.
organizației non-profit Democracy at
iritantul marxism n-a fost permis să Erupția crizei din 2008 a creat condițiile
Work (2012), având un impact real
deranjeze liniștea politică profundă, unui nou început în domeniul
asupra unui segment al societății dezbaterilor, cartea lui Richard Wolff,
americane. Mai amintim dintre lucrările nesupusă examinării, inculcată în
programa studenților). Dar având valoarea unui important semnal.
lui Occupy the Economy (Ocuparea
disfuncționalitățile sistemului capitalist Conceperea unei alternative la
economiei - 2012), Contending econo-
l-au determinat să ajungă la analiza capitalism a fost multă vreme un tabu în
mic theories (Disputând teoriile econo-
marxistă a creării plusvalorii, cauză a America. ”Business and political
mice - 2012.) Nouă ne-a reținut atenția
inegalităților și a tensiunilor sociale. leaders continue to defend capitalism
cartea sa Capitalism's Crisis Deepens.
Demersul lui este ieșit din comun, and rigidly restrict their debates mostly
Essays on the Global Economic
având în vedere acerba luptă ideologică to modest reforms and the endlessly
Meltdown (Criza capitalismului se
de cultivare a valorilor capitalului, repeated arguments for more or less
adâncește. Eseuri despre prăbușirea
opuse celor socialiste sau comuniste. government intervention in the
economică globală, Chicago, 2017.
Autorul intreprinde o serioasă economy” (Lideri de business sau
Autorul se opune coribanților
incursiune în istoria societății politici continuă să apere capitalismul
Establishment-ului și susținătorilor
americane de la WWII încoace, pentru și limitează rigid dezbaterile lor cel
teoriei perenității capitalismului, care
a demonstra ineficacitatea politicii celor mult la reforme modeste și aceleași
n-ar avea alternativă (conform lui
două partide, care se succed la putere, nesfârșite argumente pentru intervenția
Margaret Thatcher), scrutând dincolo
incapacitatea lor de a stopa degradarea mai mult sau mai puțin a guvernului în
de limitele comode trasate de
economică și a preveni conflictele economie - p. 1). În secolul al 19-lea, în
conformismul academic.
sociale. timpul recurentelor crize ale
Campania electorală din 2016 a
După depresiunea din 1929-1933, capitalismului, analiștii s-au raportat
reflectat o stare de agitație în rândul
președintele F. D. Roosevelt, sub mereu la teoria marxistă, creându-se o
alegătorilor, împărțiți între suporterii lui
presiunea unei mișcări sindicale bogată tradiție a interpretărilor și
Hillary Clinton, numeroșii partizani ai
viguroase, a organizațiilor socialiste și contestărilor teoriei, adaptate la →
socialistului Bernie Sanders, dintre care
comuniste, a luat măsuri extreme în SILVIA URDEA
majoritatea tineri și susținătorii

68
diferitele contexte culturale, politice mulți, mai ales în California, au rămas patronilor, impunându-li-se astfel un
și istorice. Astăzi această tradiție critică să doarmă în corturi improvizate sau trai fără demnitate. Dacă între 1945-
este plină de resurse pentru teoriticienii propriile automobile. Criza din 2008 a 1970 majoritatea populației își permitea
și activiștii care țintesc o schimbare fost hidoasă, cauzând trezirea să fie consumatoare, acum elanul
socială ”beyond capitalism” (dincolo de conștiinței celor asupriți, reuniți în consumatorist a scăzut, sincronizându-
capitalism). Apărătorii capitalismului mișcarea numită Occupy Wall Street, se cu reducerea câștigurilor. Dar efectul
au căutat să reprime, ignore sau să care a introdus în dialogul social plecării companiilor a fost unul de
marginalizeze marxismul și pe marxiști, proporția 90% săraci, 1% bogați, bumerang. Ceea ce companiile relocate
dar în ciuda blocării temporare, după deținători ai unei părți considerabile din produceau ieftin peste hotare era adus
1970, tradiția marxistă a devenit mai produsul national brut. Filmul Wall înapoi în America și Occident ca să fie
relevantă, răspândindu-se printre sindi- Street din 1987 a reflectat realist oferit consumatorilor. Iată însă că acum
cate, partide politice, presă, institute de ”idealul” existențial al celor listați de negustorii s-au izbit de o teribilă
cercetare, administrații locale, Forbes. Michael Douglas, interpretul scădere a zelului consumator. Autorul
regionale, naționale și internaționale. personajului Gordon Gekko a exprimat comentează sarcastic: ”The stagnant
Anul 1970 apare ca o piatră de hotar această stare de lucruri prin replica real wages that had enabled the
în landscape-ul socio-economic devenită celebră” ”Greed, for lack of a capitalists' boom came back to burst the
american. El definește începutul unei better word, is good”. Că lăcomia nu capitalists' investment bubble” (p. 14 -
noi etape, marcate de neoliberalism, este bună ne-o spune Scriptura și Reala stagnare a salariilor care a
care s-a caracterizat printr-o profuziune evoluția situației economice produs boom-ul capitaliștilor s-a întors
de legi și reguli impuse pentru a proteja convulsionate pe întreaga planetă. Este să explodeze bula investiției lor).
proprietatea capitalistă, acumularea ceea ce demonstrează foarte argumentat Pentru cine vrea să contempleze
capitalului la vârf, promovarea cartea lui Richard D. Wolff. De altfel, efectele dezolante ale procesului de
individualismului extrem în totală graba guvernului de miliardari al lui părăsire a vechilor centre industriale de
neglijare a principiului colectiv, Donald Trump de a opri deteriorarea către marile corporații să vină la
privatizare excesivă, îmbrățișarea acelui vizibilă a vieții americane, de a veni în Detroit, Cleveland, Camden (New
”getting-quick rich schemes” (scheme întâmpinarea nemulțumirii muncitorilor Jersey), Binghamton (nordul statului
ca să devii bogat rapid). Apropos de abandonați fără speranță de către New -York). Consecințele nocive ale
aceasta schemă, să ne amintim de multinaționale, de a stopa ruinarea unor capitalismului se reflectă în aspectul de
înșelătoria Caritas de la Cluj și de întregi centre industriale, după azi al Detroit-ului: ”the streets,
schema Ponzi operată de Bernie Madoff relocarea companiilor în zone mai neighborhoods, abandoned buildings,
la New York. După 1970 se accelerează profitabile ale globului, vădește and the desolation. Scarry, yes, but
pierderea masivă a joburilor prin acuitatea dramatismului crizei din 2008 more gripping than any imaginary
introducerea pe scară largă a încă prezent. ghost story” (p. 54 - străzile, cartierele,
computerizării, corelată cu plecarea Dacă între 1945-1970 salariile blocurile abandonate, și dezolarea. De
marilor corporații din spațiile lucrătorilor au ținut pas cu creșterea groază, da, dar mult mai impresionant
traditionale industriale americane și productivității, în ultimii treizeci de ani decât orice poveste închipuită cu
Vest Europene spre piețele de muncă muncitorii au fost șantajați de stafii). Detroit-ul este spectacolul viu al
ieftine din Asia, Africa, America proprietarii de intreprinderi să accepte distrugerii cauzate de corporațiile capi-
Latină. Mase de femei au intrat în nu doar stagnarea plăților, dar chiar taliste: ”The mix of horrific working
producție, a crescut fluxul imigraționist. scăderea lor, alternativa fiind, în cazul conditions, urban slums, environmental
După 1970 elitele bancare, cele neacceptării, plecarea companiei peste degradation, and cyclical instability
corporatiste, indivizii bogați au azvârlit hotare. Ca să nu rămână pe drumuri, that accompanies the use of capitalism”
milioane de dolari în campaniile muncitorii au aderat siliți la soluția ( p. 54 - amestecul condițiilor de muncă
electorale pentru mituirea politicienilor ________________________________ îngrozitoare cu slums-urile urbane,
în scopul obținerii reducerii taxelor pe degradarea mediului, și instabilitatea
venit, a de-regulării pieții libere, pentru ciclică ce însoțește capitalismul). La
combaterea mișcării sindicale inițiată început a fost Detroit-ul, dar acum
încă prin Taft-Hartley Act (1947), toate capitalismul tot mai privat abandonează
acestea contribuind de-a lungul a trei întreaga țară, deoarece își reconfigu-
decenii după 1970 la accentuarea rează centre la o scară globală. Iată de
pauperizării clasei de mijloc și ce e globalizarea o idee atât de patetic
anihilarea celor săraci. Dacă în 1960 susținută de neoliberalism. Politicienii
bogații plăteau 91% taxe, astăzi ei se care o susțin se ascund în spatele su-
bucură de 35%-39% taxe pe venit. Cea melor imense încasate de la cei inte-
mai mare parte a averii lor provine însă resați. ”The United States increasing-
din chirii, dobânzi, stocuri și toate gly approaches the formerly ”third
acestea nefiind salarizare nu sunt taxate. world”(p. 56 - Statele Unite se apropie
Reformarea taxelor, care este in plină tot mai mult de fosta ”lume a treia”).
ofensivă acum în Senat, își propune să Criza din 2008 marchează sfârșitul u-
exonereze 90% din populație, nei ere și anume a unui capitalism care
reprezentând pe lucrătorii jefuiți de-a s-a definit pe sine însuși prin creșterea
lungul celor trei decenii prin stagnarea continuă a consumului, datorită unei
salarizării, eliminarea multor beneficii, creșteri similare a salariilor. Dar acest
creșterea costului pentru ingrijirile proces nu se mai petrece de o oarecare
medicale, politica bancară a falimentării vreme și va fi dificil, dacă nu imposibil,
proprietarilor de case. Dintre aceștia Constanţa Abălaşei-Donosă să fie readus în actualitate. Partizanii →

69
capitalismului văd criza actuală ca un care privesc marea masă a muncitorilor
produs al alterării sistemului, care peste capul acestora. Scopul tiranic al
trebuie să se întoarcă la o stare a sa consiliului de administrație este
genuină. Aceasta este o falsă iluzie din profitul, în totalul dispreț pentru cei
cel puțin cinci motive: 1. epuizarea care produc surplusul și pentru
puterii de cumpărare a maselor datorită comunitățile care trăiesc în jur, livrând
pierderii joburilor, scăderii salariilor, forța de muncă. Ce ni se propune în
creșterii datoriilor. Neputând să-și locul capitalismului, care pentru 250 de
mențină standardul de viață anterior lui ani a asigurat, pentru lungi perioade,
1970, clasa de mijloc și săracii au prosperitate și remarcabile realizări? Constanţa Abălaşei-Donosă
împrumutat, trăind pe credit de la an la În primul rând forța decizională _______________________________
an. Și tot de la an la an le-au crescut trebuie să treacă de la redusa minoritate cision makers at the top, and a vast
datoriile: Dacă în 1974 datoria pe a investitorilor-directorilor la marea mass of workers excluded from those
carduri era de 734 miliarde de dolari, în masă a celor care produc surplusul. decisions ...” (p. 149 - încă există
2006 s-a ridicat la 12,817 trilioane Luarea deciziilor trebuie absolut ruptura între masa de indivizi care
dolari. Explozia datoriei este fără democratizată. În societatea capitalistă prestează munca și grupul restrâns
precedent, de un nivel nesustenabil. nu există democrație la locul de muncă care ia deciziile, dar ce s-a schimbat
Guvernul este și el falimentar, deoarece și pentru că nu există democrație este că micul grup este compus din
își folosește banii ca să-i salveze pe economică nu există nici democrație oficialii de stat puși acolo de guvern
marii bancheri și marile companii, care electorală. ”Enterprise decisions need sau de Partidul Comunist sau de grupul
nu au avut un management to be made conjointly by all enterprise conducător de acolo, dar încă persistă
corespunzător. Nimeni nu s-a gândit participants and by residents of o organizație care juxtapune un mic
însă să le salveze pe masele de residential communities that interact grup de decizie la vârf și o vastă
lucrători. 2. bunurile produse cu muncă with the enterprises ...”(p.177 - majoritate de lucrători exclusă de la
prost plătită în China, Cambodgia, Deciziile antreprizelor trebuie luate procesul luării deciziilor). Prea multă
Vietnam, India, Bangladesh etc. sunt consensual de către toți participanții la putere concentrată în mâinile
exportate înapoi în America, unde o antrepriză și de către rezidenții guvernului a corupt proiectul socialist
populație pauperizată nu le mai poate comunităților care interacționează cu tradițional. Dacă dorim ca producerea
absorbi nici pe cele create în interiorul antreprizele ...). Numai atunci când de bunuri și livrarea serviciilor să fie
țării. De unde - reducerea procentului această democrație economică se va destinate populației, în fiecare
de angajări. 3. Corporațiile financiare înfăptui se va putea vorbi de un guvern comunitate și națiune trebuie să-i
au luat ajutorul masiv de la guvern, dar ”by, of, and for the people”(p. 177 - un plasăm pe cei care muncesc în procesul
în loc să creeze joburi l-au investit în guvern al poporului și pentru popor). de luare a deciziilor.
stocuri sau au dat împrumuturi Măsurile lui F.D. Roosevelt, deși Un lucru este cert: că, trecând de la
guvernului pentru a primi de la guvern importante pentru acel moment istoric, organizarea capitalistă a economiei la
nu doar împrumuturile, ci și o dobândă au rămas în cadrul capitalismului, nu l- forma cooperatistă a lucrătorilor,
serioasă. Așa că de patruzeci de ani, în au depășit deoarece au lăsat la condu- aceștia nu vor direcționa profitul spre
timp ce masele și guvernul trăiesc pe cerea corporațiilor și intreprinderilor investitori, nici nu vor oferi directorilor
datorie, băncile, corporațiile și cei acea ”tiny minority”, restrânsa minori- sume astronomice în comparație cu
foarte bogați își sporesc avuția într-o tate capitalistă. Intreprinderile conduse salariul mediu, se vor îngriji de mediul
progresie geometrică. 4. Corupția și democratic de cei care muncesc în ele în care trăiește comunitatea și nu-i va
disfuncționalitatea în viața politică par se cheamă workers'self directed enter- amenința pe angajați cu plecarea în
de nestăvilit. 5. Nu există încă o prises (antreprize conduse de înșiși China sau aiurea, deoarece muncitorii
opoziție domestică viguroasă, care să muncitorii), forma instituționalizată a doresc să rămână în țara lor.
oblige pe politicieni și întreaga clasă unei noi societăți, care transcende atât Globalizarea însemnează alienare.
suprapusă să reducă povara care apasă capitalismul privat cât și cel de stat. Singura cauză a inegalității economice
pe spinarea celor care formează 90% Noi, cei care am trăit în lagărul și sociale este distribuția
din populație. F. D. Roosevelt a socialist, suntem oarecum sceptici, disproporționată a profitului. Hotărârile
acționat în favoarea clasei muncitoare gândindu-ne la corupția generată de consiliilor de administrație capitaliste
fiind împins de presiunea internă a organizarea economiei în intreprinderile sunt particular profitabile, dar
mișcării sindicale, a celei socialiste și care toate aparțineau statului. Parcă ne- indiferente față de planul social.
comuniste, precum și din cauza ar fi ghicit gândul, autorul ne Capitalismul este un sistem al unei
existenței Rusiei Sovietice. avertizează că organizarea economiei în continue instabilități, care provoacă
Leit-motivul cărții este ”we can do intreprinderi conduse de muncitori, multă suferință unei majorități,
better”(putem face mai bine). La cooperative ale lor, se distinge de favorizând o minoritate. Aceasta
întrebarea cum am putea face mai bine, structurile economice socialiste din stârnește mânia maselor. Democrația
autorul răspunde ”to change out of such Uniunea Sovietică și sateliții ei. În economică în cadrul tuturor
system” (p. 15 - să schimbăm sistemul). Uniunea Sovietică ”you still have the intreprinderilor este elementul esențial
În fond în ce constă structura gap between the mass of people who do care a lipsit în socialismul de până
economică capitalistă: în fruntea the work and the tiny group who make acum, precum și componenta de bază
corporațiilor se află un grup restrâns de decisions, but what has changed is that pentru transcenderea capitalismului. În
investitori care aleg”the board of the tiny group is state officials put there asemenea intreprinderi democratizate
directors” (nu mai mulți de 15-20) care by the Government or the Communist muncitorii vor alege consiliul de
iau toate deciziile, ce, cum, unde să Party or whatever ruling groups there administrație care se va raporta la ei, nu
producă și cum să folosească profitul. are, but you still have an organization la investitori. Autorul subliniază că
Mica minoritate conducătoare ia decizii that juxtaposes a small group of de- alături de majoritatea democratică a →

70
O undă de speranţă Tomuri de scenarii

Doar ea, împrejurarea, Pe noptiera mea, seară de seară


îţi mai înlesnește dreptul de a mă vorbele dau spectacol.
privi. Asist, adesea,
Năzuiesc la îmbrăţișarea dintâi, fără a înţelege nimic.
atunci când dospeau dorinţele
înflăcărate O înflăcărare instinctivă
de roșeaţa braţelor noastre îmi ușurează raţiunea
odată cu apusul soarelui. alergată peste zi
de o pușcă de vânătoare.
Străvezie speranţă... care există în colţul cărnii mele
Și, totuși, poate tremurânde. Tomuri de scenarii,
vom topi respirarea obosită, îndemnuri la meditaţii,
De jur împrejur,
lepădând octavă cu octavă fremătări ironice,
umbrele rănilor
întunericul cărunţit de îndoială. sunt împrăștiate
ce abia se mai percep cu trecerea
anilor. într-o cămăruţă păstrată în taină
Scurgerea timpului de respirările curioase,
Acum, gust înserarea cu miros de pulbere,
Imbătrânesc, când uit să-mi urmez ce-mi semnalează orbirea ale vecinilor mei.
visurile și ochii mei, răbdători, DANIELA GIFU
bifurcate în nebănuite trăiri vânează salvarea.

_____________________________________________________________________________________________________

DINCOLO DE CAPITALISM... În socialismul post-capitalist economiei la cooperativele conduse


producătorii și distribuitorii profitului direct de cei ce produc. Asemenea
→angajaților trebuie considerați și sunt identici. Acest fapt va duce la intreprinderi democratizate oferă
rezidenții comunităților cu care reducerea inegalității de bogăție și lucrătorilor mijloace de control asupra
antreprizele interacționează. Se va pune putere. Un exemplu de bună funcționare guvernului deoarece ei procură
capăt risipirii resurselor, poluării a unei intreprinderi post-capitaliste este resursele.
mediului, abandonării orașelor în ruină, Mondragon Cooperative Corporation, Întrebarea care se pune este dacă
corupției politice. Ambele partide o federație de peste 250 cooperative, lucrătorii ultragiați în America, Europa,
majore, s-a dovedit, slujesc corporațiile înființată în 1956 în Spania, în regiunea Japonia de politica marilor corporații și
capitaliste, deoarece depind de ele, iar bascilor, fiind răspândită pe întregul a guvernelor supuse lor vor acționa
corporațiile și cei foarte bogați cer de la glob. Mișcarea cooperatistă în Statele pentru democratizarea producției.
guvern tot mai mult și dau înapoi tot Unite este reprezentată de antreprize ca Scopul de bază al alianțelor forțelor
mai puțin. Arizmendi Association (San Francisco sociale trebuie să fie creșterea
Eliminarea corupției politice de pe Bay), Vida Verde Cleaning Cooperative proporției, a ponderei cooperativelor
întregul glob va fi posibilă numai prin (Massachusetts), Evergreen muncitorești în contextul general
interdependența dintre măsurile guver- Cooperative Model (sau Cleveland antreprenorial. Se vor lăsa în continuare
namentale și deciziile antreprenoriale. Model), Green City Growers și altele. muncitorii amenințați de corporații cu
”This is a way to interrupt the social Faptul exprimă un viu interes pentru relocarea, reducerea numărului de
irrationality of corruption” (p. 68 - democrația la locul de muncă, locuri de muncă și scăderea salariilor?
Aceasta este calea de a întrerupe răspunzând unor profunde aspirații. La această întrebare trebuie să răspundă
iraționalitatea socială a corupției). În socialismul post-capitalist al cei direct implicați.
Spre deosebire de socialismul secolului douăzeci și unu se va face Constatării lui Margaret Thatcher că
tradițional, modelul propus de Richard pentru prima oară în istoria omenirii nu există alternativă la capitalism
D. Wolff se concentrează mai puțin pe trecerea la un sistem economic care nu Richard D. Wolff îi răspunde afirmativ.
dreptul de proprietate sau pe relația se mai bazează pe exploatare. Acest Există alternative. Nu putem crede că
piață-planificare, cât pe organizarea sistem economic se va detașa critic de un sistem cu numeroase crize
producției prin înlocuirea dictaturii de istoria contradictorie a socialismului economice, cu uriașe recompense
la vârf cu autonoma conducere a tradițional. Descrierea de job în acordate bancherilor și marilor
intreprinderilor de către cei care produc. cooperativele conduse de lucrători va corporații, dar oferind austeritate
În Uniunea Sovietică și China include și participarea la conducerea majorității populației creatoare de
înlocuirea proprietății private cu cea de cooperativei. Conducerea colectivă, bunuri, deci că un asemenea sistem ”is
stat, a mecanismului pieții cu democratică a intreprinderilor va the best human beings can do” (p.293 -
planificarea centralizată s-a dovedit elimina conflictele sociale și diviziunile este cel mai bun lucru pe care-l poate
nesustenabilă și țările s-au întors la rasiale, etnice, religioase cultivate acum face ființele umane). Cartea lui Richard
capitalism. Fiecare dintre aceste în societățile capitaliste. După cum D. Wolff demonstrează că ne așteaptă
sisteme, precapitalist, capitalist, rezidenții în diferite comunități se vor un viitor mai echitabil, dacă omenirea
socialist de tip sovietic au în comun implica în dirijarea vieții ariei lor. Ceea va acționa pentru el.
alienarea producătorilor de produsul ce trebuie îndeplinit acum este tranziția
lor, fapt care cauzează tensiuni sociale. de la organizarea capitalistă a Delray Beach, 29 noiembrie 2017

71
PARISUL MEU polineziană, din cea aztecă sau din
cubismul occidental.
O artistă ne provoacă să-i
comentăm tabloul, în timp ce ne
După petrecere, târziu în noapte, filmează reacţia. Poartă titlul
am ieşit în stradă să fumăm o ţigară. „Crea…”, a adăugat ea ca informaţie
Stăteam cu spatele la somptuosul ho- suplimentară. „Eu văd mâna
tel Louvre Rivoli, în stânga aveam Creatorului, cel de pe tavanul Capelei
intrarea spre Carrousel, în faţa mea se Sixtine”, lansez eu, convins că am
întindea Avenue de l’Opéra, cu Pala- spus o năzdrăvănie. „Toţi bărbaţii se
tul Garnier iluminat, subtil, în fundal, pronunţă la fel”, mă linişteşte femeia,
iar imediat la dreapta, Comedia Fran- „dar o femeie vede cu totul altceva.”
ceză, mută, fiind încă în renovare. Într-adevăr, avertizat fiind,
Am recuperat maşina şi am pornit-o recunosc acum o dansatoare à la
agale spre casă. La intrarea în garaj, Degas, cu pălărioară şi fustă diafană.
maşina crescuse parcă în lăţime, încât Un bulgar expune ceramică cu
a lovit deodată (?!) cu ambele retrovi- rotocoale multicolore, rezultatul unei
zoare cele două laturi ale uşii. chimii savante. Un altul, un ansamblu
A doua zi m-am trezit după o ________________________ de scene de viaţă cotidiană, care mie
noapte cu vise în învălmăşiri de pictură, sculptură, colaje, fotografie, îmi apare ca un iconostas de biserică.
personaje şi culori. graffiti sau alte trăsnăi, totul era Un rus expune forme frumoase şi
Fusesem la vernisajul salonului plăcut vederii. Iar discuţiile cu artiştii oameni senini. „Cum se împacă asta
„Art shopping”. Săptămâna aceea a au constituit un veritabil delir. cu viaţa din Rusia de azi?” îl întreb.
fost dedicată evenimentelor de artă, „Unde e noul Brâncuşi?” am „Pe plan extern, Putin se comportă ca
principala manifestare fiind FIAC-ul întrebat, ca să dau de un bărbat un adevărat şef de stat, de altfel,
(„Foire International de l’Art Con- frumos, cu cap masiv şi păr blond singurul şef de stat demn de acest
temporain”) de la Grand Palais, dar, ondulat, cu jiletcă de piele şi cămaşa nume, dar de ceea ce se petrece la noi
la fel ca în secolul trecut, când „inde- descheiată la gât, care expunea un pe plan intern, prefer să fug, să-mi
pendenţii” sfidau „Salonul” oficial, tors, iniţial modelat în lemn şi apoi ascund capul în nisip”, îmi răspunde.
partizanii artei „accesibile” au deschis turnat în bronz patinat, de culoarea „Pacemu (почему) Lenin?”
şi acum Salonul lor, în galeriile de la lemnului de măslin. întreb în faţa altui tablou, unde
Carrousel du Louvre. Expuneau 450 Și iar am întrebat de un alt instigatorul la dictatura proletariatului
de galerişti şi artişti independenţi. „Brâncuşi”, când am zărit un cuplu apărea multiplicat în jurul unui foc
Lumea a venit elegant îmbrăcată. înlănţuit în formă de inimă, turnat în mare.
S-a intrat doar pe bază de invitaţie. bronz lucios, aurit. Îmi răspunde un cuplu de
Am participat cam o mie-două „Acesta-i neam cu statuia lui francezi, care s-a dus la Moscova
persoane, care ne-am strecurat prin Balzac, de Rodin”, am exclamat în alt doar pentru un vernisaj şi n-a mai
porţile masive, întredeschise, ce barau loc, ca să aflu că statueta reprezenta, dorit să se întoarcă. (Cine a călătorit
în curmeziş fostul şanţ de apărare al de fapt, un păstor învelit în cergă, aşa în lume, susţin ei, ştie că în Occident
Louvre-lui medieval, ale cărui ziduri ca pe la noi. câinii nu umblă cu colaci în coadă şi
de incintă fuseseră descoperite atunci „Regăsesc Numărul de Aur”, am că în ţara „drepturilor omului” omul
când s-au făcut marile lucrări legate lansat uimit, privind un om are suficiente motive de a-i fi silă.)
de construirea faimoasei „Piramide”. „vitruvian” învăluit de o spirală ― Un alt cuplu (majoritatea artiş-
Am mai văzut-o şi altă dată, poarta după care artistul mi-a explicat tilor fiind însoţiţi de „jumătăţile” lor)
aceea cenuşie, mereu închisă, fără să întreaga lui colecţie de miniaturi, care ne mărturiseşte, în timp ce priveam
ştiu că dădea într-un spaţiu expoziţi- explorează esoterismul primelor trei întinderea calmă a unui ţărm spălat de
onal imens, ce se întindea departe în numere… valuri, că a fost uimit de deşteptarea
subteran. Îmi amintesc că văzusem Alte personaje surprinse în milioanelor de oameni, reprezentând
şanţul de incintă la lumina zilei, cu mişcare, doar braţe, picioare, „majoritatea silenţioasă”, atunci când
trei decenii în urmă, înainte de a fi poziţii… au manifestat spontan contra
fost acoperit, atunci când tocmai Flori, zarzavaturi, arbori, trupuri, mariajului „pour tous”, ceea ce îi face
fusese scos la iveală… sau simple explozii de culori. să spere că viitorul n-o să fie, poate,
Șampania a curs în valuri. Lumea Un american mustăcios, cu părul atât de sumbru pe cât ni-l pregătesc
se îmbulzea discret la cele două bufe- alb legat în coadă, ne povesteşte cei care ne conduc.
te, de unde oamenii se serveau cu câte parcursul său între Chicago, Scoţia şi Am constatat cu surprindere că
două pahare deodată. După ce, la vreo Coasta de Azur, supus, zice el, legii toţi artiştii pe care i-am abordat erau,
două ore, „izvorul tămăduirii” s-a e- hazardului, care a făcut să-i iasă, de şi ei, oameni frumoşi.
puizat, au mai rămas sticle şi saleuri fiecare dată, norocul în cale. Am plecat buimăcit, uşor ca un
de degustat la mesele din zonele fie- Un alt „american la Paris”, fulg. A fost ca o baie de lumină.
cărui participant. Beţia era însă de al- stabilit şi el în ţara lui Matisse şi Admirabil vis! Bravo! Deh...
tă natură: am descoperit o artă… fru- Braque, ne pune în încurcătură, căci Parisul tot Paris! Suspinăm şi noi (a
moasă! Indiferent dacă era figurativă nu putem desluşi dacă tablourile lui pagubă) ― îmi replică prietenul B…
sau abstractă, dacă era vorba de se inspiră din arta aborigenă HORIA PORUMB

72
Dileme Culeg furtuna ca pe-un mare rod,
Căci pentru ei nimic nu e mai sfânt
Mi-e greu să pot, dar n-am să mă Decât cuvântul frânt la eşafod.
rezum
S-adun în minte clipa de pe drum, Cândva a fost cumva. Atâta ştiu
Să mi-o alătur vieţii de demult. Şi fiindcă sunt ce-am fost, o să mai
Tu doar în mine eşti, şi nu oricum, fiu.
Mi-am zis timid, să nu produc
tumult, Ipostaze autumnale ___________________________
Că doar spre viitor mă legeni lin. Cum, negreşit, mi-ar spune-a mia
Nu-i vina mea, oară
Mi-e greu să pot, în lume să te ţin Dar nici a ta Nu doar acelaşi semn, cât poate
O veşnicie de ilustre nopţi, Că azi, mai mult decât oricând, altu’,
Când tu, din ochi, mi-ai stors aşa Mă prinde Soarele flămând Mult mai bizar decât mi-a fost
puţin, Deasupra codrului, în frunză, traseul,
Că am rămas cu mugurii necopţi. Când, obosit şi fără zoaie, Prin care, neclintit, mi-am luat un
Rămas e norul fără rânză nume.
Mi-e greu să pot, dar mult mai Şi, de atâtea voci ce mor, Au fost şi alţii înfrăţiţi cu greul
greu să dau Ne plânge lutul după ploaie. Şi drumul lor l-au pus stindard la
Întâietate ploilor ce stau lume,
Cunună orizontului pierdut. Aş vrea să zbor, Dar m-au intersectat în raze surde,
Şi totuşi, dac-ar fi să pot să iau, Dar nu mă vor, Crezând în şansa dreptului la viaţă.
Aş lua iubirea ta drept început. Nici gândul tău desperecheat,
În pofta plină de păcate, De n-ar fi toamnă, cât ar fi de-
Nostalgii autumnale De ochii care s-au dedat absurde
Aromei toamnei ce se stinge, Privirile criptate-adânc pe faţă,
Acum iar e toamnă. Cuvântul Nici frigul rău ce mă străbate Ce poartă ura tot mai des spre
Din mine clădeşte o rugă. Şi-n voie timpul mi-l atinge. maluri.
Sărac e în fapte, ca vântul Pot doar, în toamna tot mai grea, Şi cât de greu s-ar şterge, ce
Şi pus, mai în toate, pe fugă. Să-mi facă nopţile dreptate: emoţii!
Golită mi-e pofta de rouă, Cum or putea Străvechiul obicei de-a face valuri
Copacii-s rămaşi fără nume, Sau cum or vrea. L-am retrăi în gând, murind, cu
Afară e trist şi ne plouă, toţii
Cum tristă e toamna. Şi spume Îndreptar În presupusa clipă de pe urmă.
S-aleg din rărunchii planetei C-aşa e moartea, când visezi cu
Când bocetul nopţii atrage Neîmpliniri au fost, dar nu destule morţii,
Un semn din plecarea cometei. Cât să cunosc în faşă Adevărul. Prin toamna care seceră şi scurmă.
Nu-i nimeni de seamă să bage Chiar dacă-n viaţă astfel de recule
Cum horcăie câmpul de groază, Îţi iau din faţă Soarele şi Cerul, Planeta Pământ
Cum iarba de ploi se înşeală. Eu nu m-am aplecat prea mult
Rămasă-i pustie-a mea Ştează ţărânei. Dac-am putea să te cuprindem,
Şi-nchisă-i poiana-n beteală. Am preferat să caut sensuri clare Fără să-ncepi din nou a plânge,
Şi, când a fost mai greu, surâsul Tot ce-am vândut, şi încă vindem,
Cabalistică Lunei Ar fi tribut plătit cu sânge,
Mi-a dat putere să devin mai mare. Dar şi un semn că stai pe-afară
Cândva a fost cumva. Dar iarăşi Când Universul te alintă.
tac, Dar nu destul a fost să stau pe De-ar fi să-ncerc şi-a doua oară
Să nu se creadă că-n misterul lor buză, Şi timpul mult să nu mai mintă,
E partea cea mai grea ce pot s-o- Prăpastiei să-i caut înţelesuri, M-aş ţine-n margine de noapte
mpac Deoarece prea lesne găseam scuză Un gând anume pentru tine,
Cu firea mea de grabnic trecător. La orice greutate din spinare. Să-ţi prindă visele necoapte.
Am fost aşa precum am vrut să fiu, Şi prea am fost înconjurat de şesuri
Copil născut devreme (sau târziu?) Ca să rămân o clipă mai aproape Dac-aş putea, nu m-aş abţine
Când alţii loc n-au mai avut defel. De provocări ascunse lin în munte, Să-ţi scriu, desculţ, cărări pe
De-aceea tac, că poate-n lumea În glasul sfânt al albelor izvoare. frunte,
mea, Şi astfel, cu privirile mioape, Destinului să mi le-alătur
Ei n-au găsit puterea de-a urca Destinul încă-şi face-n mine punte. Sub tâmplele tot mai cărunte.
Şi au murit la poale de muncel. Şi când o fi să mă împături
De-aceea sunt, şi cred c-oi fi Clipa de pe urmă Cu trupul tău scăldat de Lună,
mereu, Redă-mă vremurilor munte
Mai potrivit la bine şi la greu, Nu pot să cred că toamna vine iară. Să-mi fie veşnicia bună.
Nu cum mă ştiu cei care, rupţi din De ce-aş uita? M-ai întreba şi tu, GRIGORE AVRAM
vânt,

73
câteva fotografii cu tentă gotică din Concursul Naţional de Creaţie Literară
ziua x

o crinolină albă într-o oglindă spartă Concursul Naţional de Creaţie


ca spaima călăului Literară Ion Creangă, înscris în Ca-
lendarul Concursurilor Naţionale
nişte nervuri obosite ale mâinii Şcolare MENCȘ, organizat de Şcoala
pocnesc Gimnazială “Ion Creangă” Brăila, în
prin aparatul foto sânii visează colaborare cu Inspectoratul Şcolar
Judeţean Brăila, instituţii de cultură
fără îndoială din spaţiu oamenii brăilene se află la ediţia a XIII-a,
au devenit un om care se joacă _____________________ reuşind să descopere talente literare
incontestabile de-a lungul celor 12
ediții. La ediţia a XII-a la concurs au
un vis locuia pe partea cealaltă a pielii tu
participat aproximativ 1000 de lucrări
îşi spunea dumnezeu din aproape toate judeţele tării,
îmi spui poveşti sectoarele Capitalei şi din Republica
copiii furiei hrăniţi în corzile vocale Moldova.Invitatul de onoare al ediţiei
cu spaimă dansul lebedei prin muscă a-XIII-a va fi scriitorul Nicolae Băciuţ
din Tg. Mureş, membru al Uniunii
erosul spânzurat de o rază de soare lipsite prea aproape cădeau Scriitorilor din România, în calitate de
pe deasupra în lanţ preşedinte al juriului.
o groapă s-a surpat atunci la mijloc La concurs, pot participa elevi din
o maşinărie ne-a luat locul uneori se surpă de tot clasele II-XII din ţară şi din străină-tate
când din fire se nasc la oricare dintre secţiuni. Concur-sul se
unui profesor de matematică readuse la loc va finaliza la finalul lunii martie, 2018;
e prea multă lumină şi cad Lucrările se vor expedia electronic
jumătatea ta de pat atârnând de un fir până la data de 15.III.2018
de păr alb egale în părţi ca distanţă
frământat de absenţă
la marginea ei mai exişti în clivaj
proliferarea obiectelor
ce cresc prin pereţi prin podea prin ai imitat ţipătulşi
matematica secretă a somnului încă ţipătul te-a imitat
urci muntele
încă mai strig în urma ta cadavre ceva trist ca o margine
pe care le-ai udat în serile în care în care rănile îşi disputau
eu cântăream doar 39 de kile dreptul la moarte orb
este o repetiţie îmi explicase maria şi nebun cerşind un sens după
am zâmbit pe jumătatea mea linia albă
jucam ţintar cu păsări dispărute
thus everyone is a victim
nu mai aştept să vii sau să pleci
am 51 de kile pe toate le-ai legat câte sunt
fără să ştie măcar .
ştiu că exist de un dinte
aflat în cădere deschisă La secţiunea „Interpretare critică a unui
de fiecare dată la capătul celălalt spre miezul problemei text poetic contemporan”, care se
unde exist adresează elevilor din clasele VIII-
în faţa ferestrei XII), elevii vor interpreta critic, într-un
lumina unii oameni vorbeau cu alţi oameni eseu (fără restricţii legate de nr. de
mă trage pe sfori când vorbesc pagini), unul dintre textele poetului
principiul realităţii comunicative contemporan Nicolae Băciuţ, scriitor
cobor un conţinut zăcea baltă optzecist, membru USR, preşedintele
concursului Ion Creangă din anul
în viermele din miezul lucrului albastră la picioarele lor
2009. Textul poetic va fi selectat din
volumul de versuri Pleoapa lui Homer
un dumnezeu trist şi mânjit într-o Editura Vatra veche, 2017. Informaţii
de frică bate scurt lume rotundă ca un măr suplimentare se pot solicita organizato-
îl port de mână durerea şi-a făcut cuib rilor, pe adresele olaru_angi2006@
ca pe un copil muştişi te miri yahoo.com/ioncreanga1889@yahoo.co
de ce m/poeziile_lui_baciut@yahoo.com;
trei umbre mici nu mai ţine nimeni cuţitul Coordonatori concursului: prof. Angela
se sinucid Olaru, prof. Carmen Vlad, prof.Mariana
pe unghiile rele NICOLETA CRĂETE Simion. (N.B.)

74
Ancheta „Vatra veche” ogradă și chiar și grădina plină cu tufe
de pătlăgele roșii, care creșteau și
rodeau fără ca cineva să la bage prea
mult în seamă, creșteau pe straturile
Moașa Paraștica a urcat dealul, cu ceapă de apă, usturoi și cartofi cu
nu pe drum, de-a dreptul pe huda flori de culoarea liliacului.
trasată prin matca unui puhoi care se Cum am avut norocul să vin pe
ițea doar când ploile nu conteneau să lume în zi de vară, bunica m-a luat și
se oprească, și dealurile ce m-a plimbat în brațe, prin toată curtea
împrejmuiau satul erau saturate de și prin toată grădina, oprindu-se la
apă. În dimineata aceea de iunie, pe umbra nucilor bătrâni, lângă perii pe ______________________________
cand nu răsărise încă soarele, albia care nimeni din familia noastră nu pe care bunica Varvara le primise ca
pârâului era demult secată, era în vara știa cine și când ar fi putut să-i dar de nuntă de la nevasta grofului,
anului 1946, an secetos cum nu se prăsească acolo. fostul stăpân a sute de hectare de
mai pomenise. La capătul de sus al Înăuntru, camerele erau pământ de la Archiud până și în alte
potecii umbrite de sălcii, soc și corni împodobite doar cu icoane, cateva sate vecine, hăt peste dealuri. O altă
sălbatici se vedea acoperișul de țiglă pictate pe sticla vechilor iconari de la piesă ce nimerise acolo ca nuca în
de Jimbolia, apoi, pereții casei Nicula, dar cele mai multe erau perete, era patefonul. O cutie de lemn
împrospătați cu mierâială și brâu litografii frumos colorate, pe care le patinat cu disc de postav verde, pe
cenușiu din spoială. înrămaseră în cadre de lemn de care se învârtea o placă de celuloid.
M-am născut la ora 8 dimineața, stejar.Pe canapei ( lavița cu ladă, în Patefonul, suvenir de la unchiul din
după cum scrie în Certificatul meu de care se ținea zestrea nuorii) erau București, avea o pâlnie de toată
botez din Arhiva fostei biserici greco întinse verinci ( cuverturi) din lână frumusețea, așa cum eu nu văzusem
catolice din satul Archiud. M-am vopsită în negru și roșu. decât la cetera cu goarnă a lui Nuțu,
născut pe un pat cu saltea umplută cu Un ceasornic de perete, care ceterașul cel mai vestit de pe valea
paie de grâu, prima recoltă din anul mergea cu oarecare exactitate, străjuia noastră, sau la turnării fanfarei
acela, într-o casă cu doar două de pe peretele din dreptul mesei, sașilor din Teaca. Așa am aflat că
camere, despărțite de o tindă cu numai că, în casa aceea nimeni nu-și există un Zavaidoc, înainte de a afla
pământ în loc de dușumele. Era casa programa viața după graba sau că există Alfabetul.
în care se născuse și tatăl meu, unde anevoia acelor de ceasornic. Soarele Tata Ionuc era singurul copil al
locuiau bunicii, casa în care, la 16 răsărind dimineața și coborând la bunicilor Constatin și Varvara, eram
ani neîmpliniți, mama mea venise ca apus, pătrarele Lunii, cocoșul cântând singura lor nepoată. Am crescut în
noră. În comparație cu casa, grajdul, la ore exacte, acestea erau reperele casa lor până când am împlinit 6 ani,
aflat pe aceeași ogradă, era cu mult ancestrale pe care își rostuiau ziua de apoi ne-am mutat , cu mama și cu
mai impunător, cu acoperișul înalt, cu muncă, zilele de sărbătoare și tata, într-o casă mai mare, cu patru
pod, șură și puic potrivite pentru a fi momentele de rugă, de reculegere. odăi, și unde în loc de pământ galben,
umplute cu nutrețul necesar unei De-a lungul grinzilor ce țineau mama așternuse carton gudronat bine
perechi de boi, a doi cai și vreo trei tavanul de scânduri, era bătute cuiele vopsit și acoperit cu preșuri din cârpe,
vacilor de lapte. în care sta agățată lampa cu petrol, o preșuri țesute de ea, pe stativele la
Odaia în care m-am născut, era cantă de glajă ( cana de sticlă) în care care, odată băteu în brâgle și spată,
odaia ai bună, cu patul plin de perini de Bobotează aduceau acasă doar cergi din lână adevărată, covoare
și țoale de lână țurcană. Avea și masă, agheasma. Tot la grindă se aflau și frumos înflorate. Eram în perioada
mobilă din lemn vopsit în ,,ape,, de ulcicile, căni miniaturale din porțelan cotelor, sărăciserăm.
către meșterul tâmplar din Reghin, de unguresc pictate cu scene pastorale, și Casa noastră, deși mai mare
la care o cumpăraseră împreună cu ______________________________ decat cea în care mă născusem, și
jilțurile înguste dar cu spătar înalt. Pe dotată deja cu aparat de radio, nu
masă, era galja cu jinars fiert cu avea nimic din magia casei micuțe în
secărea și zahăr-caramel, plăcintele care mă născusem.
făcute de bunica pe lespedea de Ceea ce-mi amintesc foarte clar din
piatră, o relicvă a altor vemuri, și pe ,,prima casă,,/casa bunicilor, sunt
care ei o țineau în bucătăria de vară, serile de iarnă, când odăile devenau
de fapt, un adăpost din scânduri în prea mici pentru câte neamuri și câți
care cuptorul de pâine ocupa destul vecini se adunau la noi, în ,,povești,,.
loc. Între casă și conie ( bucătăria de Uneori, mama tăia câte o rață
vară) era prepleacul plin cu oale de îndopată cu boabe de porumb
pământ, vase curate și care așteptau înmuiate în apă. Pasărea aceea avea
să fie umplute cu lapte. carnea moale și untură pe care mama
Casa aceea mirosea a busuioc și a o topea în castron, și apoi o întindeau
crini de grădină, dar mai ales mirosea pe pâine, presărau pe ea, paprika roșie
a tămâie, pentru că bunica avea ca focul. Se bea delevar din via
obiceiul să ardă bulgărași de tâmâie noastră.
pe o farfurioară din metal smălțuit, să Auzeam povești, cele mai →
afume fiecare colț de casă, colț de MELANIA CUC

75
televizor, a te culca etc. E foarte po-
trivit la Zen. Dar, în prezent, podea-
ua de tatami în apartamente se reduce.
În poza voi vedeți 3 bucăți deTatami.
Buna ziua, mă numesc Takashi Despre păpușile care se văd în
Yajima și studiez limba română la poză, cea de deasupra e pentru mine,
Shinjuku Asahi Culture Center cu iar cea de jos este pentru fratele meu.
doamna profesoară Adriana Stoica. În În Japonia, după tradiție, după ce s-a
continuare, vreau să prezint câteva născut un băiat, bunicul sau buni-
amintiri despre copilăria mea, din ca cumpără o papușă pentru nepot.
__________________________________________________________ş
prima mea casă. Părinții băiatului nu o cumpără. E un
Acest apartament din fotografie obicei japonez. Papușă reprezintă do- amponul etc. noi mergeam la baie
este locul unde m-am născut. Aici am rința pentru un copil sănătos și voinic. publică de 3 ori pe săptămână.
locuit până la vârsta de 6 ani. Apar- În Japonia, băieții se sărbătoresc pe 5 Toaleta era comună, pe coridorul
tamentul se află în orașul Omiya din mai. În poză sunt două păpuși, proba- clădirii, noaptea mi-era frică de
perfectura Sitama. În poza sunt tatăl bil a fost luna mai de curând. Păpușile toaletă, de aceea mă duceau tatăl sau
meu și fratele meu mai mic, nu eu, în au decorații delicate și scumpe. De mama. Cred că acum nicio familie nu
anul 1972. Atunci eu aveam 2,3 ani. obicei, ele sunt păstrate într-o vitrină mai trăiește acest mod de viață sau
Tatăl meu cu fratele meu – în po- mică sau într-un dulapior cu geam, există dar foarte rar, și în viitor
ză se văd și cele două păpuși japone- altfel copiii le-ar atinge și ele ar fi nimeni n-o să trăiscă astfel, cred eu.
ze, podeaua de tatami, frigiderul, stricate. Păpușa japoneză este doar Aproape de casă era un parc
televizorul, mașina de spălat. pentru a fi privită. Nu puteți s-o mare. În parc, erau un parc mic de
Vă voi prezenta asta pentru că îmbrățisați. Dar, în prezent, și acest distracții, o grădină zoologică mică,
impresia vieții noastre rămâne puter- obicei se reduce. un templu celebru și niște lacuri mici.
nică. Apartamentul e mic. Televizo- Pentru mine, amintirile acestor Acolo, în copilărie, mă plimbam des
rul, frigiderul, mașina de spălat au vremuri sunt prețioase și neuitate. De cu părinții mei. Eu îmi amintesc că le
modele vechi și bucătăria e mică. Po- ce? Pentru că noi trăiam prea diferit ceream totdeauna să urcăm în barcă
deaua e din Tatami. Tatami e podea decât acum. Casa noastră avea o su- pe un lac mic, dar de fiecare dată re-
japoneză tradițională. Are o grosime prafața totală de 13 metri pătrați, aici fuzau, poate pentru că nu știau să vâs-
de 5-6 cm, lățime de 170-180 cm, noi 4 persoane locuiam. Și nu avea lească și să înoate. Până la urmă, eu
lungime de 80-90 cm și asta e sepa- baie, duș decât toalete comune. Luând nu am reușit să-i conving niciodată.
rată cu două părți, saltea și rogojină. în brațe prosoape, săpunuri, În poză sunt eu cu mama mea, în
Saltea e făcută de paie, apăsată și cu- _____________________________________________________________ parcul de distracții.
sută. Rogojină e împletită cu ierburi În prezent, nu mai există nici
lungi. Pe saltea, se acoperă rogojină și apartamentul nostru, nici baia publi-
la capete marginea se coase. La în- că, dar parcul nu s-a schimbat. Parcul
ceput e verde și mirositor, dar pe mă- de distracții, grădină zoologică au
sură ce se usucă, devine maro des- rămas până-n ziua de azi. Eu sunt
chis, și odată cu asta, mirosurile a- bucuros de asta.
proape dispar. Tatami nu e dur, e Acum părinții mei sunt sănătoși,
moale. Așezându-te pe asta e confor- eu le doresc sănătate.
tabil pentru a lua masa, a te uita la TAKASHI YAJIMA
_______________________________________________________________________________________________

PRIMA CASĂ retelui era crucifixul din lemn vopsit gigant atinse de fulger, și care punc-
→ multe de pe front, dar și altele, negru și cu trupul Mântuitorului re- tau gardul nostru de nuiele, un fel de
pe care cei care se refugiaseră peste liefat din aliaj de alamă și poate şi un semn de proprietate simbolică, între
Carpați la cedarea Ardealului de strop de argint. Acolo se oprea veri- noi și vecini, toți neamuri de sânge.
Nord, la spuneau cu înflorituri, lăsând șoara tatei, Maria, care fusese călugă- Prima mea casă nu mai este decât
destul loc pentru suspans. riță la o mânăstire Greco Catolică de în amintire.
Ferestrele primei mele case la Blaj, și care, după desființarea Bi- Proprietatea a fost vândută unor
aveau giurgiuvele de brad, sticla era sericii Greco Catolice fusese trimisă veri de ai noștri, oameni gospodari,
subțire, și frigul iernii era stăvilit doar acasă. Maria nu-și găsea rostul decât care au zidit în locul căsuței modeste,
de obloanele solide, care erau închise în urgăciunile făcute cu osârdie dina- casă adevărată, potrivită zilelor
pe timpul nopții. intea crucifixului cu Iisus Domnul. noastre.
Oalele ciuruite de folosință și Nu înțelegeam mare lucru la vremea Nucii fără vârstă, părul cu fructe
crătițile ale căror găuri nu mai puteau aceea, dar mă fascina postura ei aproape sălbăticite, pomii mai dăinuie
fi nituite, era îndesate cu pământul în solemnă, cu obrazul alb ca hartia, încă acolo, ca un legământ și un mers
care creșteau ca lianele, mușcatele și peste care năframa neagră lăsa umbre în CERC prin Lumea care m-a
fucsia, plantă nouă, adusă în sat de violacee. Ea era călugărița noastră! fascinat aproape hipnotic, apoi mi-a
mătușa mea Margareta. Între feres- Nopțile, auzeam huhurezul care dat drumul să revin Acasă.
trele camerei de dinainte, pe varul pe- își avea cuibul în borta unor răchiți-

71
mea, Dragomir, Jupân Dumitrache şi
Efimiţa - în travesti, în spectacole cu
piesele caragialene, dar a jucat şi în
piese de Eugen Ionesco, D.R. Popescu,
Au trecut zece ani de la moartea Romulus Guga, Tudor Popescu, Aurel
actorului Ion Fiscuteanu. După plecarea Baranga, Shakespeare, Eugene O'Neil,
lui, i-am publicat postum piesa de teatru Arthur Miller, Cehov, Dario Fo ş.a.
„La mulţi ani, maestre !”, iar în satul A visat să joace rolul Hamletului
natal, Sânmihaiu de Câmpie, i-a fost shakesperian, dar şansa nu i-a surâs în
dezvelit un bust. acest sens.
Apoi, peste viaţa postmortem a lui A lucrat în film cu mari regizori,
Ion Fiscuteanu s-a aşternut tăcerea. Nici La bustul lui Ion Fiscuteanu, cu ca Mircea Danieliuc, Alexandru Tatos,
Teatrul Naţional din Târgu-Mureş nu familia, câţiva prieteni, 2011 Lucian Pintilie, Nae Caranfil, Nicolae
şi-a mai amintit de el, şi nici singurul ________________________________ Mărgineanu care au ştiut să valorifice
cinematograf din oraş nu a organizat o dar şi la regizorul care şi-ar asuma acest calităţile şi disponibilităţile lui Ion
gală de filme Ion Fiscuteanu, deși, har scenariu. În teatru mai pot să hotărăsc Fiscuteanu, reuşind să creeze roluri
Domnului, aveau din ce alege. singur şi să joc ceea ce aş vrea. În film, memorabile.
Nici proiectul meu, „Cenaculum”, depinde de cel care se gândeşte la mine, Nu ştiu dacă, aşa cum afirma un
care ar fi inclus o rotondă cu busturile cum a fost Cristi Puiu, care a spus că critic de film, Ion Fiscuteanu „în rolul
unor personalităţi culturale ale locului, doar cu mine vrea să facă acest rol. domnului Lăzărescu, face rolul vieţii
încă n-a urnit inerţiile locului. Când se va ivi un regizor cu o ofertă lui”, dar cred că a învăţat să moară prin
Cât timp e necesar pentru (re)des- care să mă facă să pot cel puţin să-l acest rol, cu care a încheiat triumfal, o
coperirea lui Ion Fiscuteanu ? Cine face egalez pe «domnul Lăzărescu», atunci carieră, un destin.
primul pas spre normalitate? Poate voi accepta. Deşi nu a fost un răsfăţat al criticii
actorul Nicu Mihoc, actualul director Din păcate, mult prea repede, a de teatru şi film, lui Ion Fiscuteanu i-au
artistic al Naţionalului mureşean, unul fost distribuit de Cel de Sus în ultimul fost acordate distincţii importante, între
din apropiaţii lui Ion Fiscuteanu. său rol, cel din „Marea Trecere”. care, în 2003, la propunerea ministrului
După zece ani de la despărţirea de Ion Fiscuteanu a plecat cu un acut Culturii şi Cultelor, lui Ion Fiscuteanu
Ion Fiscuteanu, am scos din sertarul cu sentiment al frustrării, pentru că după i-a fost conferit, de către preşedintele
amintiri un text pe care l-am scris cele peste şaizeci de roluri jucate pe României, “pentru îndelungata şi
atunci când ne părăsea Marele Actor. scena Teatrului Naţional din Târgu- prestigioasa activitate pusă în slujba
* Mureş, această instituţie i-a închis uşile teatrului şi cinematografiei româneşti”,
După Moartea domnului Lăzăres- în nas. M-a sunat disperat, întrebându- Ordinul Naţional "Serviciul Credincios"
cu, actorul Ion Fiscuteanu a renăscut. A mă ce-i de făcut pentru a putea juca în grad de Cavaler, iar în 2005,
prins din nou gustul succesului în cine- până în ultima clipă teatru, singura lui Instituţia prefectului – judeţul Mureş, i-
matografie. După cele douăzeci de fil- raţiune de a fi. Nu suporta gândul să fie a acordat “Fibula de la Suseni”, cea mai
me în care a jucat, între care, Fructe de scos din teatru, să fie „pensionat” importantă distincţie care se acordă
pădure, 1983, Acordaţi circumstanţe a- definitiv, să nu mai poată juca pe scenă, personalităţilor vieţii publice mureşene.
tenuante, 1984, Glisando, 1985, Emisie atâta vreme cât mai are suflu, cât mai Spirit artistic polivalent, Ion Fis-
poate să dea ce are mai bun în el pentru cuteanu nu a fost doar actor, ci şi scri-
continuă, 1985, Din prea multă dragos-
teatru itor, (primul actor mureşean care s-a în-
te, 1985, Iacob, 1988, Undeva în est, Ion Fiscuteanu pune punct, pe cumetat să-şi încerce forţele şi în lite-
1991, Balanţa, 1992, Turnul din Pisa, neaşteptate, unei cariere strălucite, nu la ratură!) el fiind autorul a trei volume,
1992, Timpul liber 1993, Cel mai iubit multă vreme după ce împlinise 70 de unul de proză, “Strugurii de furat îs mai
dintre pământeni, 1993, Asfalt Tango, ani. Dincolo de bolile fizice, Ion buni”, nuvele, Editura Tipomur, 2002,
1995, Prea târziu, 1996, Mariana, Fiscuteanu a murit de teatru. Aceasta şi unul de poezie, „Prigoană în
1998, Zapping, 2000, Turnul din Pisa, era boala sa. Nu putea să-şi conceapă gânduri”, Editura Tipomur, 2003, la
2002, Ajutoare umanitare 2002, viaţa în afara scenei, a ecranului, a mulţi ani, maestre”, teatru, Editura
Sindromul Timişoara – Manipularea, scrisului. Nico, 2010. L-am descoperit în „Livada
2004, şi după succesul cu Moartea Născut la 19 noiembrie 1937, la cu vişini”, de Cehov, unde juca în rolul
domnului Lăzărescu, 2005, Ion Sânmihaiu de Câmpie, Bistriţa-Năsăud, lui Lopahin. Am avut însă privilegiul de
Fiscuteanu privea foarte departe, a slujit Thalia de mai bine de patru a-i fi apropiat nu doar în teatru, ci mi-a
decenii, după absolvirea, în 1962, a încredinţat şi onoarea de a-i edita
sperând ca regizorii care l-au ignorat
Institutului de Artă Teatrală şi cărţile. Din interpret de personaje, el a
atâta vreme să se spele de păcate şi să-l
Cinematografică din Bucureşti, având devenit creator de personaje, în linie
distribuie în noi filme, nu orice filme, ca mentori pe Dina Cocea şi Jani Cojar. tradiţionalistă, personaje aspre din
pentru că, spunea Ion Fiscuteanu, „după Şase ani, Ion Fiscuteanu a jucat pe stirpea celor create de Slavici şi
domnul Lăzărescu nu mai pot juca scena Teatrului de Stat din Piatra Rebreanu, dar şi creator de universuri
orice”. După succesul cu acest film, Ion Neamţ, iar din 1968, a fost actor al lirice, de mare profunzime şi
Fiscuteanu îmi declara într-un interviu, Teatrului Naţional din Târgu-Mureş, pe sensibilitate.
că „În primul rând, nu mai poate urma care l-a slujit cu talentul său, cu Pentru mine, Ion Fiscuteanu n-a
un alt domn Lăzărescu. devotament. Fidelitatea faţă de acest murit. Nici nu s-a dus „să moară puţin”,
Poate urma ceva după o perioadă teatru i-a permis să creeze aici zeci de cum ar spune un mare dramaturg.
pe care nu pot să o stabilesc, în care să roluri memorabile. A făcut-o cu Ţin pentru el deschis „sertarul
mă pot apropia de un scenariu cel puţin eleganţă şi pasiune, cu modestie. (meu) cu aplauze”.
egal ca valoare, mă refer şi la scriitură, A fost Ghiţă Pristanda, Nae Giri- NICOLAE BĂCIUŢ

77
Moș Crăciun (Maestrul): Nu e joc,
crede-mă, e viața noastră - a voastră,
și cu cât jocul durează mai mult, viața
(Fragment) ți-e mai frumoasă. De ce ești singură
PERSONAJE: în noaptea asta sfântă, n-ai pereche?
Maestrul (Moş Crăciun) ...Nicolae
Soția Maestrului: Nu știu dacă am
Mihoc sau am avut... e cumplit. Cel ce era a
Soţia Maestrului ...Elena Purea ieșit puțin cred, ca să beie ceva că Nicolae Băciuţ, Lazăr Lădariu, Ion
Fiul Maestrului...Ion Fiscuteanu jr. acasă nu-i priește. Fiscuteanu, la Reghin, 2005
__________________________________________________________________________

Țiganca/Prostituata inocentă... Liliana Moș Crăciun (Maestrul): Eu nu resemnat. Hai, încearc-o, poate-ţi
Bogdaniuc găsesc rău nimic în asta, în băut cu vine, eu o să mă prefac că nu te văd.
Cabotinul... Alexandru Pavel măsură, mai ales acum... Soția Maestrului: Dă-o cuiva
Nevasta Cabotinului... Erika Domokos potrivită pentru rochia asta. Eu sunt
Soția Maestrului: El nu bea cu
Decorul: măsură, el n-are măsură... trecută în timp și în vise...
Noapte de Crăciun sau Revelion. Un Moș Crăciun (Maestrul): Doar n-o Moș Crăciun (Maestrul): Încearc-o.
spaţiu ciudat. Un birou funcţionabil fi bând din pumn?! În noaptea asta totu-i posibil, nicio-
cu recuzită impusă de necesitate; trei, Soția Maestrului: Din orice...şi lui dată nu e prea târziu ca să fii mireasă.
patru fotolii în jurul lui, uşor de nu-i face bine, n-are voie să bea de- Soția Maestrului: Aşteaptă puţin.
manevrat (cu rotile). Pereţii: dra-perii, Dacă e o noapte vrăjită a viselor
care desemnează spaţiul de joc (intrări loc, i-au interzis doctorii. Are ficatul..
Moș Crăciun (Maestrul): În pione- împlinite şi mai ales a celor
şi ieşiri). Lumina: va consti-tui spaţiul
de joc. Un pom de Cră-ciun, proiecţie ze, se vede că doctorii n-au pioneze, neîmplinite (Iese).
sau aievea. Lângă birou: mască, că lor nu le e interzis, deşi mor şi ei. Moș Crăciun (Maestrul): (Pocneşte
costum roșu lung până jos, sac cu Ei ştiu să beie ce-i mai bun, că bietul din degete, costumaţia se urcă la pod.
daruri, toiag etc. de om, pentru sănătatea-i şubrezită, se În halat albastru, cu o cravată roşie,
„Costumația ” (legată la pod cu sacrifică și bea el. Bărbatul, ce-i un şal lung de mătase peste umeri. O
naylon invizibil). prost, adică, scursurile... sticlă de whisky în mână, şade pe
Moș Crăciun (Maestrul): Nu e ni- Soția Maestrului: Nu bei un pahar, fotoliu.Bea.)
meni în cufundătura asta de întuneric? Crăciune, că nu-i păcat?
Soția Maestrului (Vaporoasă; nu
Cum de m-am rătăcit tocmai într-un Moș Crăciun (Maestrul): Nu! Nu
observă schimbarea): Iartă-mă. N-am
loc pustiu? N-are nimeni nevoie de beau, pentru că nu ştiu ce-i aia. Noi
știut cum se îmbracă, dar cum ți se
mine și de darurile mele? Hei, să vină bem numai nectar şi alte zemuri alese.
pare?
cineva că sunt cam grăbit. Soția Maestrului: N-am de-alea.
Maestrul (Aplaudă): Ce faci, dragă,
Soția Maestrului (speriată): Cine Adică n-ai gustat ce-i pamântesc?
ai înnebunit? Ce-i porcăria asta pe
ești, că nu-ți recunosc glasul și faţa? Moș Crăciun (Maestrul): Ba da.
tine... Ai băut singură?
Moș Crăciun (Maestrul): Cine să Dar nu din toate câte sunt (cu înțeles).
Soția Maestrului (Ea se răsucește):
fie? EU. (A scos un pachet din sac)
Tu??? Doamne! Când ai venit?
Soția Maestrului (aprinde o lumină Ţine darul ăsta, dacă spui că n-ai avut
parte, și vezi dacă te mulțumeşte. Că Maestrul: Acum am venit prea de-
difuză): O, Doamne - un Moș vreme? Deranjez cumva? Cu cine
poate ți l-ai dorit cândva.
Crăciun?! Să nu-mi spui c-ai alunecat erai?
Soția Maestrului(Încurcată, și brusc
pe horn, că nu avem la bloc. Soţia Maestrului: Cu cine să fiu?
devine fetiţă odată cu despacheta-
Moș Crăciun (Maestrul): Nu! Am (încurcată rău) Cu cine pot eu să fiu
rea): Doamne, Dumnezeule!... o ro-
alunecat prin... timp. decât cu năluci şi amintiri jerpelite…
chie de mireasă! N-am fost niciodată
Soția Maestrului: Ei, na. Crede-mă Maestrul: Ei, iar dramatizezi. Poţi
mireasă. Of, Doamne! De unde ai
că am trecut de vârsta la care credeam să-mi explici cum a ajuns rochia asta
ştiut...?
în papuci la ușă și reni... de mireasă, parcă, pe tine?
Moș Crăciun (Maestrul): Noi le
Moș Crăciun ( Maestrul): Și nu mai Soţia Maestrului: Mi-a dat-o Moş
știm pe toate. Știm tot ce vă doriți sau
crezi în mine? Nici cât într-un fulg? Crăciun!
vă lipseşte. Ai visat, ai plâns şi te-ai
Soția Maestrului: NU! Atunci când Maestrul: Şi ăla altă treabă nu are
încă mai credeam, ai lipsit. Rătăceam decât să zăpăcească femeile bătrâne?!
prin alte locuri. Și-acum, aici, nici co- Soţia Maestrului: Pentru el, am fost
piii nu mai sunt. Au zburat prin ușă, tânără!
geam sau horn și nici ei nu mai cred... Maestrul: Şi pentru mine!
Moș Crăciun (Maestrul): O parte Soţia Maestrului: Acum nu mai
din copil rămâne și-n cei trecuți, iar sunt?
credința nu moare în om niciodată și Maestrul: Cum nu mai sunt nici Eu!
nici în Moș Crăciun. Soţia Maestrului: Am visat oare sau
Soția Maestrului: În mine a ațipit de mi s-a năzărit, mi-am pierdut şi
Cu Sorina Bloj, la Reghin,
mult și demult nu mai cred în jocurile mintea ce mi-a mai rămas?
discutând despre nominalizarea la
astea... Premiul “Oscar”. ION FISCUTEANU

78
Revoluţionar 1 : Aşa, pe nemâncate ?
Revoluţionar 2 : Mai faci şi mofturi
acuma !? Ăi fi vrând şi-o friptură la
(PIESĂ ÎN 3 TABLOURI ŞI UN proţap, te pomeneşti ! Ieşi în stradă,
EPILOG) că ţi-o primeşti pe loc !
Voci: U-raaaaa ! Ura ! Armata e cu
MOTTO: noi ! Armata e cu noi !
„Oare puterea nu ştie altceva decât să Revoluţionar 1 : Şi totuşi ceva trebuie
înăbuşe în sânge glasurile pe care ea să fie…
însăşi le-a stârnit ? Dacă aşa stau Revoluţionar 2 : Păi eu ce-ţi spun.
lucrurile, îneacă în sânge propriile Bea şi taci !
ei nedreptăţi...” Revoluţionar 1 : Eu ştiu, dacă mi se
face rău !?
______________________________ Revoluţionar 2 : Nu-i bai ! Cu-atât
(Antonio Buero Vallejo) Revoluţionar 2 : Ei, ia’ stai ! S-ar
Personajele: mai bine ! Dacă nu vrei să te-
putea să ai dreptate ! (deschide ncălzeşti, las’ pe mine ! (trage o
geamul repede) duşcă sănătoasă)
Revoluţionar 1, 17 ani (se aud iarăşi împuşcături)
Revoluţionar 2 , 40 ani Revoluţionar 1 : Pot să ştiu cât mai
Revoluţionar 2 : Când îţi spuneam eu avem de stat în frigu’ ăsta !?
Repezentant Crucea roşie, 35 de ani că te grăbeşti ! (închide repede
Cetăţeanul turmentat, 55 de ani Revoluţionar 2: Asta-i bună ! Nu ţi-
geamul)
Figuranţi de diferite vârste am spus remediul ? Trage-o duşcă cât
Revoluţionar 1 : Hm… mai este, dacă tot zici că ţi-e frig !
Voci Revoluţionar 2 : Aşteaptă… Ai Revoluţionar 1 : Păi de frig îmi este
aşteptat ăl mult, aşteaptă şi ăl puţân... frig, da’ mi-e frică să nu mă ia cu
TABLOUL I Ce dracu’, te-neci ca ţâganu’ la
Décor ameţeală !
mal… !? Aoleu... Revoluţionar 2: Prost sunt eu că-mi
Un tanc aflat pe orizontala scenei. În Revoluţionar 1 : Maică-mea crede cu
fundal, blocuri. În stânga, doi prind mintea cu tine ! Nici nu v-a
siguranţă că am murit… căzut caşu’ de la gură şi….
revoluţionari ascunşi în spatele unei Revoluţionar 2 : Iar începi ? N-am
fereastre cu geamul spart. Revoluţionar 1 : Haideţi, că doar v-
mai văzut aşa ceva ! am explicat ! Vreţi să vă mai repet ?
Împuşcături răzleţe, stigăte, urale de Revoluţionar 1 : Bine, mă, fii tu erou
victorie. Dacă n-aş fi ieşit după tata, n- aş fi
dacă-ţi arde, dar eu m-am săturat !
păţit una ca asta ! Pe unde-o fi acum ?
Revoluţionar 2 : Erou, pe dracu’ ! Revoluţionar 2 : Să nu-mi spui că te-
(Revoluţionar1 , Revoluţionar 2) Tre’ să ne-apărăm pielea, altfel ne apucă iar…
tăbăcesc ăştia cât ai zice peşte… Revoluţionar 1 : Dacă am fi putut da
Voci: U-raaaaa ! Ura! Armata e cu Revoluţionar 1 : Da’ de unde-or fi
noi ! Armata e cu noi ! măcar un telefon acasă. Nu ştiu…
apărut !? Că nici n-am avut timp să… Stăm aici de atâta vreme. Câte zile-or
Revoluţionar1 : I-auzi ! Am Revoluţionar 2 : Şi acum crezi că e
izbândit...Ţi-am spus eu că nu se fi trecut !?
momentu’ să afli !? Revoluţionar 2 : Nu te mai obosi
poate altfel ...!? Că până la urmă se va Revoluţionar 1 : Eu ştiu ? Dacă stai şi
face pace !? degeaba. Dacă ţi-ai pierdut răbdarea,
te gândeşti, nu prea e, da’ nici aşa să ieşi aşa de probă şi, zău, dacă nu fac
Revoluţionar 2 : Uf, ce uşor te- trăieşti în nesiguranţă !
aprinzi… Ce-nseamnă tinereţea !? şi eu la fel ! Bineînţeles, dacă nu eşti
Revoluţionar 2 : Bine, hai, ieşi în ciuruit între timp. Pe-ncercatelea...
Răbdare…Eu nu cred până nu văd... stradă şi ia-te de piept, uite, cu tancu’
Voci: Ura ! Ura ! Armata e cu noi ! Revoluţionar 1 : Măcar am afla cum
ăla… “Tu de unde mă-ta ai mai stăm. Am vedea cu cine avem de-a
Armata e cu noi ! apărut, mă ?” Ia-l de guler să vezi
Revoluţionar 2 : Şi dacă e o face.
rezultatu’, şi-al dracu’ dacă mă Revoluţionar 2 : Te rişti ? Cam
diversiune ? supăr… Că stă aci de-asară şi nici că
Revoluţionar 1 : Tu nu-nţelegi că-mi periculos totuşi !
laie, nici bălaie… Voci: U-raaaaa ! Ura ! Armata e cu
chiorăie maţele de foame !? N-am Revoluţionar 1 : Aşteaptă.
mâncat ca lumea de-aproape o noi ! Armata e cu noi !
Revoluţionar 2 : Păi vezi !? Ai Revoluţionar 1 : I-auzi, iară strigă.
săptămână… Noroc cu pâinea şi apa, priceput, în sfârşit. Şi, mă rog, ce-
că altfel o mierleam pe-aci ! Revoluţionar 2 : Asta aud şi eu. Da’
aşteaptă !? O mişcare greşită… Eşti de ce mama dracului nu iese nimeni
Revoluţionar 2 : Haide, hai ! Te mai dispus să-ţi asumi riscul ? Dacă da, eu
şi lauzi ! Dracu’ te-o crede ! Auz’ ! din bârlog ? Se-acund toţi ca
nu mă supăr, da’ nu răspund pentru
Le-ai găsit !? Gogoşi ! Ţi-au fost şobolanii. S-ar putea ca şi ceilalţi să
tine nici în faţa Curţii Marţiale… creadă ca şi noi că e o capcană, ce
aduse ca să rezişti pe baricade ca un Revoluţionar 1 : De glume îţi arde-
erou şi tu începi să te văicăreşti ca o zici? Nu se poate, trebuie să crăpe
acuma ? Ba te superi, ba nu te vreunul. Crezi că numai tu eşti cu
babă… superi...
Voci: U-raaaaa ! Ura ! Armata e cu inima la gât şi lihnit de foame !?
Revoluţionar 2 : Ia şi trage un gât ca (apare un individ în cadru şi cade jos
noi ! să te mai încălzeşti şi ciocu’ mic ! (îi
(apare un grup de revoluţionari în secerat de gloanţe) →
dă o sticlă de trei sferturi pe jumătate ELENA AGIU-NEACŞU
stradă şi nu se mai aud goală, de bună seamă cu vodcă)
împuşcăturile)

79
Triptic pentru distinsul filosof E locul sfânt, acela-n care
A.I.Brumaru și noua sa carte Fiirea fiiinței nu se pierde
,,Forma filosofică,,. Pe nemărginiri de zare!
……………….
DRUMUL
NU MI-AM ÎNCHIPUIT
Sau te face fiul lumii, -soției mele-
Ori te uită-ntr-o răscruce Am străbătut știutul, neștiutul
Și n-ajungi la sânul mumii. Din crângul vieții noastre, înflorit,
Și-am devastat frumosul și urâtul
Întreaga viață te seduce
Drumeți înverșunați, de neoprit.
Cu miraje și mistere;
II
Când fuge luna să se culce
Ți-ai sfnțit ființa în balsam de tei
El te prăvale-n alte Ere.
De-ai țesut secretele iubirii.
E ca-nceputul și sfârșitul Obstinați demonic, ne-nfricați de zei, scara pe care urcă
Poveștii care nu s-a spus; Am sfidat și legiuirea firii. vârful de pe care
Și poate fi nemărginitul III se prăvale și
Dar și un dureros apus. Nu ne-am temut de ne-ndurarea sorții balta în care se îneacă.
Și n-am plâns după steaua ce-a căzut;
LOCUL Doar visurile moarte-n pragul porții Asta ete legea firii
Ne-au întristat cumplit și ne-au durut. și spânzurată de ea
Locul este nemurirea: IV -cu un fir de paianjen-
Veșnicia sub alt chip; Nimic nu ne-a oprit din reverie atârnă soarta.
Tot ce mișcă sau nu mișcă Și-am șlefuit comori de-am dăruit,
Tot ce doare sau nu doare Am fost pârjol și-am fost și apă vie MĂSURA LUCRURILOR
Tot ce știm sau ce nu știm Și duh într-un potir de miruit.
Ce voim ori nu voim V O clipă cât imensitatea
Toate-n vastul univers Când ai plecat grăbită între astre nopții văduvite de somn
Toate, toate au un loc Nu mi-am închipuit că nu mai vii, scânteie înfruntând eternitatea
Și el e primordialul Că vei închide sensul vieții noastre strălucirii luceafărului domn
E începutul de-nceput În hăul nesătulei veșnicii. inocență murind fără vaier
Mic sau mare sau oricât; umilință topită-n uitare
Fără el ar fi nimicul IUBIRILE paloșul înfipt în aer
Golul, hăul și atât! după rânduieli barbare
Iubirile, oricare, lumină izvorâtă dintr-un semn
FIINȚA ȘI FIIREA, ACASĂ nu sunt cum izvorăște chemarea
precum clipele dintr-o toacă de lemn
Locul ființei este-acasă! pași fără urme. și în amurg înserarea
Acolo-și toarce ea fiirea, Fiecare iubire durere-necată-n suspin
Neatinsă de nevrednicii te omoară puțin: față schimonosită de chin
Ori de-apucături babare, cu știre, cu neștire. soare desfigurat de un nor
Acolo-și țese infinitul nimic nu ne pare extrem
Și înălțările spre soare. FIRUL DE PAIANJEN doar că din iubre și ură
Acasa nu-i vreo-nchipuire; Fiecare ins are fără să știm, fără să vrem
E răsăritul veșnciei cotlonul în care lâncezește se naște o altă măsură!
Ce-nfruntă moartea prin născut! rugul pe care arde IULIU IONAȘ
_________________________________________________________________________________
Revoluţionar 2 : Adică tot eu sunt de
COMPANIE, ÎNAINTE MARŞ! Revoluţionar 2 : Păi vezi !? Sunt în vină !? Păi, nu tu mă baţi la cap “c-o
→Revoluţionar2: Poftim! Te-ai expectativă ca şi noi. fi, c-o păţi ?…” !
lămurit ? Revoluţionar 1 : Le-o fi arzând să fie, Voci: U-raaaaa ! Ura ! Armata e cu
Revoluţionar 1 (se apropie aplecat, da’ cu burta goală, nu ştiu… noi ! Armata e cu noi !
îl târăşte şi îi palpează vena Revoluţionar 2 : M-ai mâncat cu- Revoluţionar 2 : Haide că m-au scos
jugulară) : Brrrr... aceeaşi placă ! Poftim, ieşi în stradă ! din minţi ăştia cu strigătele lor !
Revoluţionar 2 : Ăsta e tot un speriat Ia batista asta ! (îi dă o batistă albă, Revoluţionar 1 : Or fi ştiind ei ceva.
ca tine. N-o fi avut cine să-l mototolită) Revoluţionar 2 : Eu cred că nu e ca-
tempereze ! Revoluţionar 1 : Şi crezi că n-o să zu’ să-ţi faci iluzii! Parcă ne-am lă-
Revoluţionar 1 : Da, da’ cine-o fi tras tragă dacă... !? murit o dată! N-o luăm da capo, nu !?
? Că eu n-am văzut !? Revoluţionar 2 : Aşa ar fi normal, da’ Revoluţionar 1 : Nu, da’ dacă nu mă
Revoluţionar 2 : Dacă vrei să-ncerci, poţi să ştii !? pierdeam de tata, luaţi de valul
n-ai decât ! Revoluţionar 1 : Şi mă arunci aşa în mulţimii, ar fi fost altfel…
Revoluţionar 1 : Doamne păzeşte ! bătaia puştii ? Revoluţionar 2 : Iar începi ?

80
De ce se sinucid meduzele albastre cu vârful de lance nepământean
însângerează albastrul
noapte pâcloasă sfidând gravitaţia
plouă mărunt şi aroganţa unui occident vetust
lumini plăpânde sunt în Emirate
din loc în loc un Heliopolis din sticlă şi oţel
deşert născut din nisip şi stuf
urmaşii beduinilor colibe de pescari
socializează în jurul şi jocul spre cer
grătarelor incandescente este abia la început.
este trecut de miezul nopţii
limuzinele de lux aleargă 25/02/2017
pe opt benzi într-un sens biciuieşte marea care fuge de ţărm Stridulație
febra aurului negru sau... rush hour?
în Golful Persic meduze albastre
străbatem Dubaiul rămân exilate pe nisipul încă umed Alerg prin valea umbrelor
mereu treaz agonizează și aici sunt mai mult singur
în zori negura de mister dispare pe un nisip deshidratat timpul alunecă în viitor țâr,țâr,țâr...
un soare bolnav,ieşit din placentacoridoare albe de sare împart lumina
norilor solară în rogvaiv 1/06/2017
în urmă rămâne Burj Kalifa LAURIAN LODOABĂ
________________________________________________________________________________________________

Cum Soarele se răsfață, Ce aleargă în ploaia de flăcări,


În oglinda sufletului său, În lupta spre viață,
Alintând apele și aerul... Râzând în raze de Soare
Se lasă invitat Care stropesc lumea cu eternitate,
De păsările cu frac, Luminând pamântul, apa și omul...
Ce au pornit dansul Stropul de ploaie divină
În ritualul rândunicilor albastre... Curge în cascade spre tine!
Valsând aerul, Fii bun omule, fii sincer!
Aerul valsând vântul. Primește ploaia divină
Cerul lovea cu binecuvântari Să te purifice odată,
Și Soarele alerga Lumina sa, Să poată să se așeze porumbelul alb
Pupitrul În valsul privirilor Pe ramura de măslin,
Și în dansul stelelor, În suflet terestru-divin!
Pupitrul de comandă Ce în fiecare noapte
Este postat pe zidul morții. Invită Luna și milioane de suflete 12 august 2016
Se poartă cu mască mereu Să danseze dansul fericirii, În tren, spre Constanța
Nu poate să afle destinul, Ce curge în ritm de muzică,
Pupitrul ce poate conduce doar Peste păsările cu frac Peronul
moartea! Ce valsează aerul...
Tu, pasager al marelui pupitru, Peronul se mișcă
Nu te lega de viața de aici! 27 august 2016, Ohrid Gara se clatină în ritm de tango...
Nu știi când vine clipa nemuririi Pierdut printre șinele drepte,
Și te aruncă-n paradis, Plouă Apare câte-un steguleț galben,
Acolo, unde este fericirea, Strigând în gura mare: ”Liber!”
Legată de-o bucată din stele, Plouă cu vorbe, plouă cu apă Unde duce libertatea aceasta?
Ce-ți aurește sufletul cel bun Cu lacrimi, cu iarbă... Unde merge trenul, nălucă?
Cu praful auriu din ele, Plouă cu tine, plouă cu mine, În pajiștea verde a timpului,
Facându-te înger divin Cu suflete care curg Pardosită cu raze de Soare,
Ce stă pe o ramură de măslin, _____________________________ Cu ape liniștite sau pline de tumult?
Smulgând bucuria eternă de a trăi Unde ne duce gara?
Acolo, la poale de stele! Unde ne duce trenul?
Și aruncă cu pulbere eternă în tine, Unde ne duc liniile simetrice
Pentru a putea rămâne veșnic în Ș ifirele neliniștite ale Terrei,
Univers... Ce o împăienjenesc,
Punând-o sub semnul întrebării?
12 august 2016 În ce direcție alergăm,
În tren, spre Constanța Noi, cei ce nu ne cunoaștem destinul?

Vântul și fracul 12 august 2016


Gara de Nord, București
Privit-am peste cer Constanţa Abălaşei-Donosă CONSTANTINA DUMITRESCU

81
Starea prozei mentele şi facturile.
- Când voi câştiga, am să dau o
petrecere mare, pentru toţi vecinii din
bloc! Am să-i spun lui Cornel de la
Cerasela este vânzătoare într-o pizzerie să aducă zece cutii uriaşe cu
agenţie Loto Pronosport. Spaţiul mic pizza, vom lua un munte de prăjituri
şi îmbâcsit în care îşi petrece zilnic şi mult vin roşu care-ţi înfierbântă
mai multe ore decât acasă, nu i se sângele.
pare tocmai potrivit pentru a purta Cerasela râdea fericită că ochii
denumirea de agenţie, dar atunci când profesorului, atât de absenţi de cele
este întrebată unde lucrează, nu uită mai multe ori, se luminau brusc de
să precizeze că este vorba despre o anticiparea momentului în care cei ______________________________
agenţie şi nu despre un simplu chioşc câţiva locatari ai micuţului bloc aveau agitaţie specifică lucrului făcut
cum ar lăsa să se creadă cei mai mulţi să uite de lipsuri şi de necazuri. Când mecanic, contracronometru. La ora
dintre clienţi. Şi nu duce lipsă de nu îl vedea pe bancă se întrista, ştiind două punct închise totul şi se îndreptă
clienţi. Mulţi oameni speră să dea no- că profesorul plecase din nou acasă la spre casă, hotărâtă să îşi petreacă
rocul peste ei şi să nimerească o sche- el, la Posmuş, unde mai avea o soră restul zilei lenevind şi schimbând
mă care să-i îmbogăţească pe loc. Ce- bolnavă şi ea singură pe lume. canalele la televizor. La ora şase şi
rasela, însă, nu crede în noroc. Vede Nimic din ceea ce se petrecea în acea treizeci, trecu voit peste canalul la
în fiecare zi cum îşi golesc clienţii bu- duminică la agenţie nu anunţa că avea care se difuza tragerea loto din acea
zunarele cumpărându-şi speranţe de- să fie o altfel de duminică decât cele săptămână, iar la ora opt, înainte de a
şarte cu zâmbetul pe buze. Dezamă- obişnuite. De pe la ora unsprezece, se însera suficient, se culcă cu gândul
girea eşecului nu îi face să renunţe. spaţiul îngust începu să se că urma luni, ziua ei liberă.
Vin din nou şi din nou, aruncându-se aglomereze, liniştea dispăru dizolvată Marţi, în timp ce aranja în vitrină
orbeşte în braţele unor iluzii. în discuţiile aprinse şi păcănitul afişul cu rezultatele de duminică, se
Nu acelaşi lucru îl poate spune aparatelor mecanice, iar Cerasela opri ca lovită de fulger. Recunoştea
despre profesorul din Posmuş. Băr- intră în starea aceea de numerele. Dumnezeule! 44, 11, 2, 4,
batul cărunt, înalt şi uscăţiv, îmbrăcat 22, 5! Ridică cartonul în dreptul
mereu în costum, nu face parte din ochilor şi începu să ţipe! Omul care
categoria clienţilor obişnuiţi. Este mătura strada în dreptul agenţiei privi
profesor de matematică şi vecin de spre ea şi porni să-şi facă cruci peste
bloc cu ea. Convins că a calculat cruci. Cerasela se repezi la el şi
corect frecvenţa cu care au ieşit începu să-l scuture de umeri, ţipând
câştigătoare anumite numere şi într-una. Bărbatul pirpiriu ridică
probabilitatea ca ele să se repete, mătura, gata să se apere de atacul ei.
profesorul din Posmuş a elaborat o Cerasela se întoarse furtunos, închise
schemă pe care o joacă săptămânal, în S-ar putea...
agenţia şi o luă la fugă spre casă. Bătu
aşteptarea momentului la care se va S-ar putea să mai fie vreun bal, cu disperare în uşa profesorului şi fu
demonstra că ipoteza lui este corectă. Vreun castel din povești, vreun regal? gata să se prăbuşească peste acesta
- … atunci te voi duce la mare cu Soarele se îndreaptă spre-apus, când se deschise uşa.
maşina pe care o voi cumpăra din câş- Viaţa mea, oare unde s-a dus... - Numerele, care erau numerele
tig, îi spunea uneori Ceraselei care îi dumneavoastră?
mărturisise că nu văzuse marea în Mă trezesc depănând amintiri, Profesorul din Posmuş îşi trecu
viaţa ei, sau oriunde îţi va pofti Cu alaiuri de nuntă şi miri, uşor degetele de-a lungul frunţii
inimioara. Cu domniţe frumoase şi prinţi înalte şi lipsite de păr.
Vânzătoarei îi era drag profesorul Cu iubiri nevândute pe-arginţi. - 2, 4, 5, 11, 22, 44
din Posmuş. Intra liniştit în agenţie, - Gata! Să-l chemăm pe Cornel,
îşi lua biletul, îl completa imediat cu Numai eu, numai eu, oare, sunt să comandăm prăjituri, să…
numerele pe care deja le ştia şi ea pe Visătoarea cu părul cărunt, - Ce s-a întâmplat?
de rost, îi arunca un zâmbet sfios şi Numai eu, numai eu mă strecor Cum nu înţelegea? Era limpede
ieşea strecurându-se printre clienţii În poveşti care muşcă şi dor... ca lumina zilei!
nerăbdători care îi invadau micul - Au ieşit! Numerele
teritoriu ca termitele duminică de De-aş putea lepăda-ntr-un minut dumneavoastră! Duminică!
duminică, ca şi când aceea ar fi fost Trupul meu, închisoarea de lut, Profesorul se lăsă să alunece de-a
singura zi în care se puteau depune Ce mă strânge, mă arde, mă vrea lungul peretelui, ca şi când nu l-ar
bilete. Uneori, îl găsea stând pe banca Condamnată în carcera sa. mai fi ţinut mai mult picioarele şi se
din faţa blocului cu câte un ziar adună covrig cu capul prins între ge-
desfăşurat pe genunchi. Se aşeza S-ar putea să mai fie vreun bal,
S-ar putea să mai vină vreun val, nunchi.Cerasela abia îi auzi cuvintele:
lângă el şi îi asculta poveştile din -Duminică am fost la sora mea la
tinereţe. Îi părea rău pentru el. Îi Las furtunile-n urmă și plec,
Peste voia destinului trec. Posmuş, am uitat să trec să pun
murise soţia, copiii îi erau plecaţi biletul!
departe, iar din pensie nu prea reuşea EMILIA AMARIEI
MIHAELA RAŞCU
să îşi acopere cheltuielile cu medica-

82
Mi-am agățat căciula-n cui DUPĂ REVELION
Și să mă-nsor, am hotărât…
Eu din Bucecea-s coborât, Beat de vii de la agapă
Spun cu mândrie orișicui. Ia un peşte drept model:
Să nu ştii decât de apă
Iar harul că a izvorât, Şi să taci chitic ca el!
În urbea cea de pe Bahlui,
Am început să scriu și spui GÂND LA SFÂRȘIT DE AN
Că scrisu-mi ține de urât… Frumoasă-i viața, ca o floare,
Eu din Bucecea-s coborât. Dar se topește, fulg de nea,
Cât timp mai este, fiecare
DIN STATISTICI Nectarul s-adunați din ea!

Stimate maestre Nicolae Băciuţ Întâlneşti la noi în ţară VASILE LARCO


suntem la o ,,Vatră" de finalul anului Foarte mulţi de ,,pierde-vară”,
în curs şi: Iar de intri în povarnă
Vezi şi-un grup de ,,pierde-iarnă”. De la un clasic citire:
Un`şpe luni am dat la spate,
,,Vetrele" s-au suprapus, URCÂND UN MUNTE
Când o să se-adune toate
Vom avea un an în plus! Privind spre-ndepărtate creste,
VASILE LARCO Securei nu-i aduci vreo vină,
Fiindcă a făcut lumină...
LUNA DECEMBRIE Dar nici pădure nu mai este.
Decembrie, o lună albă,
A prins bilanţul tot în salbă, STATORNICIE
Trecut-a pe neaşteptate,
Dar ne-a şi pus un an în spate. Că s-a furat la noi mereu,
N-ar fi să fie lumea tristă,
Aşa e de la Dumnezeu: Petre-Paul Dimitriu
LA CUMPĂNA ANILOR
Tot ce e românesc rezistă. (1900-1979)
De după crestele bătrâne
Se-ndreaptă vremuri noi cu drag, RONDEL ÎN MEMORIAM Unui actor
Iar vechiul an pe loc rămâne
Şi vine Anul Nou în prag! A fost un om deosebit, La teatru vin mulţi să te vadă,
Deosebit de cei din jur, Faci pe beţivul magistral,
DUPĂ DIVORŢ Un domn aparte, nu prea dur Dar evident e că pe stradă
Dar nici prea moale, potrivit. Joci rolul mult mai natural!
Cumplit partaj, te prinde mila
De afli care-i varianta: Când îi spuneai de vreun cusur Lui George Lesnea, la lansarea
Ea îşi luă copiii, vila, Cu drag îți mulțumea, spășit… vol. ,,Ulcioare de piatră”
Iar lui i-a mai rămas... amanta. A fost un om deosebit,
Deosebit de cei din jur. Nu merge un ulcior de lut
INFATUATUL La apă de prea multe ori,
Prilejul când i s-a ivit, Din piatră dacă l-a făcut
Nerăbdător cum altul nu e, Trecându-i zilele prin ciur, LESNE-A găsit cumpărători!
Şi-a comandat din timp statuie, Plecând spre cer, ne-a spus: Bonjur,
Iar sculptorul, ca un satrap, Mai sunt și alții de bârfit! Unei doctoriţe cu mult farmec
I-a meşterit-o fără cap. A fost un om deosebit.
Ca pacient pot afirma
CONJUGALĂ DE CRĂCIUN, GER CUMPLIT Că tu ai calităţi, comori;
Ca medic bun poţi vindeca,
Soţii bine se-nţeleg, Soţul de pe drumuri vine Iar ca femeie...poţi s-omori!
Drum cu flori ei îşi aleg, Şi din uşă izbucneşte:
Dar mai vine soacra mare Cine e în pat cu tine? Violenţa în familie
Şi le rupe câte-o floare. Moş Gerilă, se-ncălzeşte!
Un măgar văzu-ntr-o zi
DIN BUCECEA, LA VALE REVELIONUL TINERETULUI Cum înjuri şi-ţi baţi nevasta,
Şi-a zis: Eu măgar oi fi,
Eu din Bucecea-s coborât, Când văd cum strigă toți în van Dar nu fac una ca asta!
Spun cu mândrie orișicui, Și-ntrec măsura glumii,
Sunt optimist, cum altul nu-i, Întreb: O fi sfârșit de an, Selecţie: Vasile Larco
Dar niciodată mohorât. Sau e sfârșitul lumii?

83
Gaia și pârnaia Doaga lipsă

Ea – o aie, el – un ăl. N-a scos vinul cu tulumba,


Gazul și cvasul Un cioroi flirta c-o gaie. Nici butoiu-a dat de-a tumba,
Se zvonise gaia că-l ... Ci i-a smuls o doagă (-ntreagă),
Vru, cu cvas și acadele, Și de-atunci stă la pârnaie. Fincă îi lipsea o doagă.
Să mă bage-n EuroAz*.
Nu mi-a mai intrat sub piele: Atavismul și afecti(vi)smul
Doar băusem vin, nu gaz.
*EuroAz – Uniunea Euro- Mândră foc, dar dichisită...
Asiatică. Și-a luat cioară vopsită:
Cioara lângă cioară trage,
Buzunarul și Fanarul Alte păsări nu-i sunt drage.

Toacă-n childuri lupul sur: Strechea și urechea


-Doar am rude în Fanar!...
Eu, că-l am în buzunar: Tanduriu și tendeleche,
-Poți să ai și la Strasbourg! Se culcase pe-o ureche.
Azi nu că-i lovit de streche –
Saltul și halt!-ul E cu totu-ntr-o ureche.

Când sărise peste șa, Fina și adrenalina


Îl zducniră-un pic, așa, Laia și bălaia
Dar când iar - și peste cal, Cum da-n foc adrenalina,
L-înfundară-n Caracal*. Și-au mai fost un ăl și-o aia: Nașul a fugit cu fina.
*Aici: faimoasa închisoare din El berbecul, dânsa – oaia. Ea golindu-i chimirașul,
Caracal de pe fosta stradă a De parai l-a tot muls laia, Și-a găsit și el ...nănașul.
Libertății (!) – azi Iancu Jianu. Până a-nțărcat bălaia.
Capacul și colacul
Buzăul și ...bacăul Băutura și clisura
Toată viața soacra, acra,
Neiculiță din Buzău La intrare în clisură I-a mâncat nurorii macra.
Câtu-i ziua stă buzău. Scris cu litere de-o șchioapă: Când i-au pus soacrei capacul,
Dând din buze-un pic, flăcăul, Mulți se-neacă-aici în apă, Cioara i-a mâncat colacul.
Își găsi pe loc ...bacăul. Și mai mulți – în băutură! NICOLAE MĂTCAȘ

_______________________________________________________________________________________________________________________
adică Pădurea de mesteceni, după
Literatură şi film proza lui Iwaszkiewicz, cu Daniel
Olbrychski (Boleslaw), Olgierd
Lukaszewicz (Stanislaw), Emilia
Krakowska (Malina). Stanislaw e
grav bolnav și vine la fratele
Boleslaw, într-un peisaj mirific. „Am
Anul trecut, înainte de a muri, venit aici ca să mor”- spune el, dar
marele regizor Wajda, la 91 de ani, a profită de fiecare clipă, cântă la pian,
uimit prin aceeași rigoare în ultimul o iubește pe Malina, cu râsul său
său film After image, în care joacă un forțat, impus, cu fața albă ca scoarța ______________________________
actor de excepție – Boguslaw Linda – mestecenilor. El îi lasă „moștenire” transpare din demersul regizoral,
în rolul pictorului Strzeminsk, cel fratelui pofta de viață și simțul deoarece Wajda și-a urmat mereu
care s-a opus realismului socialist din toleranței. Relația tată-fiică (Boleslaw stilul incandescent, precis, adesea
Polonia acelor ani. Fără un picior, și Ola cu păpușa ei desfigurată) apare abrupt, cu inserțiuni absolut
fără un braț, el încearcă să-și păstreze și în After image, ca o obsesie, ca un deconcertante.
verticalitatea în vârtejul malefic al conflict lunecos. Natura e debordantă, A primit numeroase premii, Oscar de
socialismului, pe străzi reci, între în contrast cu moartea insidioasă. onoare, Vulturul Alb al Poloniei,
clădiri oarbe, cu oameni în negru, în Malina ține coasa în mână (metaforă Ursul de Aur etc.
marș robotizat. Există o culoare : pregnantă), se dezlănțuie furtuna, Nici nu mai contează premiile, în
paltonul roșu al fetiței, în fuga haotică batista lui Stanislaw e plină de sânge, fața acestor valori filmice perene.
a supraviețuirii. Pictorul moare între proprietarul își duce pianul, fularul Wajda a plecat ca să ne lase liberi în
manechinele goale, într-o singurătate lung e alb, împletit cu tăcerea laboratorul său de o sacralitate clasică
absolută, alarmantă. fosforescentă a mestecenilor… Nimic și clasicizată.
Deodată am simțit nevoia să revăd nu pare întâmplător în osatura ALEXANDRU JURCAN
capodopera regizorului din 1970, filmului, nimic melodramatic nu

84
Curier de semenii lui, aşa cum v-am cunos- volumul propus de dvs. sau în
cut cu foarte mulţi ani în urmă. alte publicații.
Dumnezeu să vă de-a sănătate şi ani Aici atașez 2 dintre lucrările primite,
mulţi, ca să vă puteti duce la înde- pe cea de a treia o voi primi săptămâ-
plinire toate obiectivele propuse. na viitoare. Sper că până atunci să pot
Ana Ilea contribui și eu cu textul promis.
Mulţumesc pentru revista careia îi Numai bine,
doresc Un An Nou plin de succese, În afară de cele mai alese urări de Adriana Stoica
iar vouă sănătate, dragoste şi lumină sănătate și inspirație mereu vie,
în suflet. destinate zilei aniversare, țin să Vă mulțumesc mult pentru lectura
Sărbători fericite! apreciez profunzimea și justețea atît de interesantă.
Ana Blandiana textului de mai sus (un text despre Gertrud
“Prima casă”, n.m.., N.B.), al cărui
Domnule Nicolae Băciuț, adevăr îl resimt și cu care co-rezonez Mulțumesc pentru revistă, pentru tot
Am primit revista „Vatra veche”, nr. pe deplin. La mulți ani! ceea ce faci în plan cultural!
11/2017 cu bucurie, un semn impor- Lucia Olaru Nenati Te îmbrățișez cu tot dragul,
tant la sfârșit de an. Mircea
Onorat pentru publicarea textului Sunteți unul dintre acei oameni pe
despre poezia lui Lorinczi Francisc- care îi întâlnești foarte rar, poate o Felicitări, stimate maestre Nicolae
Mihai. dată în viață și pentru care am un Băciuţ, pentru realizările din anul
Felicitări pentru efortul depus, pentru respect amestecat cu evlavie. Să ne care a trecut, 2017, şi vă urez succes
ținuta revistei, pentru deschidere la trăiți! în viitor, după cum se vede că:
fenomenul literar actual și pentru Dorina Stoica Parcurgeţi, iată, noi distanţe,
susținerea valorilor literare, morale și Lăsând în urmă amintiri,
spirituale actuale. Cu fiecare număr, Maestre, Nicolae Băciuţ, să aveți Şi-n Vatră puneţi vii speranţe,
viața noastră capătă consistență și sănătate, fericire și împlinirea a cât Că să se coacă împliniri!
certitudini. mai multe din proiectele viitoare ale
Respect pentru suplimentele publi- Stimate domnule Băciuţ,
domniei voastre! Sunt mândru că v-
cate, dedicate unor scriitori impor- Am primit cu aceeași bucurie
am cunoscut, înâlnindu-vă cu ocazia
tanți, puncte de sprijin în țesătura nr.11/2017 al revistei îndrăgite, mă
unor frumoase activități culturale!
culturală actuală. apuc de citit cu plăcere. Mai prețios
Dumnezeu să vă dea viață lungă!
Vă doresc ani mai mulți, sănătoși, cadou de sărbătorile de iarnă nici că
Gheorghe Mizgan
energii curate și fericire. se putea gândi. Mulțumesc mult!
Un timp minunat alături de cei dragi! Mulțumesc, de asemenea, pentru
Cu stimă și respect! Mândră de a fi
Cordial, ospitalitate.
contemporană cu dvs., şi de a vă fi
C. Stancu Multă sănătate și împliniri la fel de
cunoscut!
De Sf. Nicolae și mereu, vă doresc multe și în anul 2018!
Carolina Baldea
multă sănătate și putere de muncă, să La mulți și doldora de rod ani!
continuați să culegeți simțirea româ- Mulțumesc mult, dl. Băciuţ. Artico- N.M.
nească în paginile unei reviste de ma- lele pe care le publicați, sunt delecta- P.S. Atașez câteva din epigrame, cu
re ținută. Să ne trăiți întru mulți ani, bile pentru cei devotați spiritualității. precizările din mesajul de dată
continuând să inspirați coeziunea Cu stimă, trecută.
noastră. Viorica Bica Regret sincer dispariția valorosului
Cu mulțumiri și prețuire, Dragă Nicule, mă bucură mult, că scriitor, etnograf, patriot român
Milena Munteanu Lițoiu întotdeauna, frumosul cadou. Dumitru Covalciuc, de la Cernăuți!
Felicitări și multe, calde mulțumiri! Mai ales că l-am cunoscut, personal.
Multe, multe felicitări! Sunteţi un
Cu stimă și prietenie, Ei bine, în loc să fac o laudă nemă-
mare om de cultură! Sunt onorată că
Iosif Herlo, surată, nemeritată... prefer să vă pro-
v-am cunoscut !
Heidelberg pun sincera mea părere despre un
Simina Lazăr Huser
Bună ziua domnule Băciuţ, ce mai recviem pentru Covalciuc.... Dacă
Maestre, să fii sănătos, bun, frumos, faceți ? Sper că sunteți bine. ”românii” de la Cernăuți nu s-or uni
prietenos, modest, săritor, omenos, Felicitări pentru activitătile literare într-o singură mână, asociație.... nu va
credincios şi cu mult bun simţ, cum ai recente, am citit pe Facebook și am dura mult până nici nu vor mai avea
fost şi până acum! Sunt mai mare ca apreciat. ceva de spus, acolo! Citiți atașul...
tine cu aproape opt luni şi ...stiu ce În legătură cu proiectul Prima casă, scris în memoria regretatului Dumitru
zic! Sănătateşsi doamnei Codruţa şi propus de dvs., trei dintre studențîi Covalciuc...
copiilor voştri, familiilor lor! japonezi la cursul de limab română și- Straton Cezar
Doamne, ajută! au exprimat dorința de a participa și
Gheorghe Sarău au scris în limba română amintirile Mulțumiri pentru revistă, care mi-a
despre prima lor casă japoneză. În adus alături un prieten, pe Mihai Sin.
Aţi fost, sunteţi şi veti fi în continua- măsură în care considerați că aceste Un An Nou mai senin, sănătate și
re, sunt sigură, acelaşi om modest, texte prezintă interes, stundeții mei ar bucurii vă urează
sincer şi cu bunătate sufletească faţă fi bucuroși să le poată publica în Alexandru Dobrescu

85
Portret

Născută, trăitoare la Brăila, la 4 februarie. STUDII: Liceul


de Cultură Generală nr. 5 Brăila, în paralel cu Școala
Populară de Artă, 3 ani pictură, clasă condusă de prof.
Vespasian Lungu. Institutul de Arhitectură ION MINCU –
București (între anii 1977-1980, cursuri de arhitectură și
sistematizare, şi 1981 specializare în proiectare-cercetare.)
Este membru în Liga Scriitorilor din Romania - Filiala
Bucureşti, din anul 2011. Este membră în Asociația Artiștilor
din Alma / Quebec, Canada, din anul 2003, etc.
*
Ne-am cunoscut în circumstanţe literare brăilene. Am
Nicolae Băciuţ, ec. Maria Precup, primarul Reghinului, bătut palma, la prima vedere: eu încântat de pictura, dar mai
la 1 decembrie, la Târgu-Mureş ales de grafica artistei Constanţa Abălaşei Donosă, domnia sa
cucerită de poezia mea.
De-atunci au urmat episoade culturale periodice –
expoziţie la Târgu-Mureş, editarea a două cărţi (Avem nevoie
de Eminescu 2013, Ed. Nico Tg.-Mureș, În umbra cuvintelor
2013, Ed. Nico Tg.- Mureș).
O relaţie amicală fără stridenţe, fără chiuituri, ba chiar
discretă, cu priviri pe sub gene.
Ce am admirat de la bun început la Constanţa Abălaşei
Donosă (CAD) nu a fost culoarea, ci linia, arta cu care,
arhitectural, configura mai ales clădiri vechi, cu valoare
monumentală, ori detalii de ambient public – statui,
monumente.
Lansare de carte la Sângeorgiu de Mureş Dar lucrurile nu s-au oprit la mesajul artistic nonverbal.
CAD ştie să îmbine arabescurile metaforice cu rigoarea
arhitecturii, ştie să împace două lumi aparent diferite, în
esenţă profund consubstanţiale.
Ar fi putut face performanţe profesionale dacă-şi asuma
arhitectura ca drum în viaţă, ar fi putut să facă proiecte de
clădiri impozante.
În grafică, are siguranţa desenului, fără ezitări, cu
caligrafieri în care liniile sunt deopotrivă ferme dar şi calde.
Mi-a dăruit câteva din lucrările sale, i-am oferit cu drag
câteva dintre cărţile mele. Să zicem, am făcut un barter
cultural în care, indiferent de diferenţele de preţ, nu pierdea
Colind la Biserica de lemn „Sf. Gheorghe”, Târgu-Mureş niciunul, câştigam amândoi.
Artistul Constanţa Abălaşei Donosă nu doar că este
harnic şi neostoit, dar e şi generos, lucrările sale fiind în
multe împrejurări daruri de preţ.
Apoi, Constanţa Abălaşei Donosă este îndrăgostită de
flori, de poezia florilor, degajată şi compoziţional şi
cromatic. Dă viaţă pe şevalet lumii florale, în special a celei
de grădină. Volutele sale picturale, în special acuarelele, au
rafinament şi delicateţe, graţie.
Nu în ultimul rând, o dimensiune definitorie pentru arta
Constanţa Abălaşei Donosă este portretistica.
Vernisaj expo icoane, Galeria “Unirea” Târgu-Mureş S-a simţit atrasă de chipurile unor personalităţi culturale,
între care ale celor din spaţiul spiritualităţii sunt predomi-
nante - chipurile sfinte, de sfinţi de pe pământ, călugări,
filosofi etc.
Eminescu, într-o compensaţie a sărăciei mărturiilor
fotografice, ocupă un loc aparte, în compoziţii care să
ilustreze şi viaţa, dar şi opera poetului.
Până la urmă, Constanţa Abălaşei Donosă este un artist
care s-a întrecut pe sine.
A creat o operă, lasă mărturie un destin împlinit.
Reuniune culturală La Biblioteca “Liviu Rusu”, Sărmaşu NICOLAE BĂCIUŢ

86
Printre actorii foarte populari,
iubiţi de public, un loc aparte ocupă
Florin Piersic.
Spre deosebire de mulţi alţii, el
se fotografiază cu toată lumea. Dacă e
la hotel, vor foto cu Piersic recepţio-
nera, camerista, portarul, dacă e în
restaurant, vor foto şi chelnerul şi
bucătarii, ba şi clienţii din local.
După spectacole, se face coadă la
Florn Piersic în cabina actorilor ori
mai ştiu eu unde e blocat de fani,
suporteri etc.
Nu-i place să fie fotografiat în
timpul spectacolului, nu suportă
bliţul, îl deranjează, ca şi zornăitul
telefoanelor mobile, care îl agasează
de-a dreptul.
Mai în glumă, mai în serios, la Tineri admiratori
ultima întâlnire cu Florin Piersic la un
restaurant din Târgu-Mureş (Grand),
după ce cu o seară înainte făcuse o
baie de foto cu zeci de admiratori,
după ce a luat micul dejun (nu
acceptă să fie întrebat dacă a servit
masa, pentru că el nu serveşte, el ia!
masa) a urmat încă o sesiune foto – în
local, la recepţie, în faţa hotelului. Medici târgu-mureşeni de veghe la
Indiferent unde s-ar afla, e foarte sănătatea lui Florin Piersic
atent la ţinuta sa şi nici nu-i place să Sală arhiplină la Târgu-Mureş
fie fotografiat de-aproape, să i se
„bombeze” faţa.
Zâmbeşte în toate fotografiile,
face gesturi afectuoase, pune braţul
pe umerii celui de lângă el, aproape
sugerând o familiaritate de când e
lumea.
Orice fotografie cu Florin Piersic Glumă la cină: Culmea răbdării: să
e memorabilă, se încarcă de vorbească Florn Piersic şi să
frumuseţea clipei, căreia îi dă durată. traducă Klaus Johannis
În plus, când cineva îi cere vreun
autograf pe o fotografie de-a lui, nu
semnează doar ca fotbaliştii, scrie 2-3
cuvinte duioase.
Sigur, spun mulţi, e fotogenic, Florin, cu „piersici” din familia
arată bine şi la 80 de ani. Băciuţ
Dar parcă alte vedete nu arată
bine? Nu sunt admirate?
Florin Piersic are lipici, toată Pe scenă, la Blaj, după spectacol
lumea vrea să aibă o amintire cu
Florin Piersic, să se laude că l-a
cunoscut pe Florin Piersic, deşi, vai,
cum să-i ţină minte pe toţi cu care s-a
fotografiat?
„Băciuţ, eu dacă aş pune una
lângă alta toate fotografiile pe care le-
am făcut în viaţa mea, aş putea
înconjura Pământul pe la Ecuator”.
Pentru acest lanţ fotografic, mai Boroş Tety, Nicolae Băciuţ şi Florin
Piersic, mai la tinereţe (2004) Cluj, la Cinema „Florin Piersic”
adaug câteva... (N.B.)

87
Constanţa Abălaşei-Donosă
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Directori de onoare Larco, Lazăr Lădariu, Rodica Lăzărescu,


Acad. MIHAI CIMPOI Cleopatra Lorinţiu, Cristina Sava, Maria Dorina
Acad. ADAM PUSLOJIC Stoica, Mihaela Malea Stroe, Valentin Marica,
MIHAI BANDAC Nicolae Suciu, Titus Suciu, Dorin N. Uritescu,
Redactor-şef adjunct Gabriela Vasiliu
GHEORGHE NICOLAE ŞINCAN
Corespondenţi: Elisabeta Boţan (Spania), Flavia
Redactori: Cosma (Canada), Darie Ducan, (Paris), George
Cezarina Adamescu, Mihaela Aionesei, Diana Filip (Canada), Andrei Fischof (Israel), Dorina
Dobriţa Bîlea, Sorina Bloj, A.I. Brumaru, Brânduşa Landén (Suedia), Veronica Pavel
Mariana Cheţan, Geo Constantinescu, Luminiţa Lerner (Canada), Gabriela Mocănaşu (Franţa),
Cornea, Mariana Cristescu, Melania Cuc, Iulian Dalila Özbay (Turcia), Mircea M. Pop
Dămăcuş, Răzvan Ducan, Suzana Fântânariu- (Germania), Claudia Şatravca (Chişinău), M. N.
Baia, Marin Iancu, Alexandru Jurcan, Vasile Rusu (New York), Ognean Stamboliev (Bulgaria)

Lunar de cultură editat de ASOCIAŢIA „NICOLAE BĂCIUŢ” PENTRU DESCOPERIREA, SUSŢINEREA ŞI


PROMOVAREA VALORILOR CULTURAL – ARTISTICE ŞI PROFESIONALE Preşedinte SERGIU PAUL BĂCIUŢ
Tiparul executat la S.C. Intermedia Group, Târgu-Mureş, str. Revoluţiei nr. 8, România. ● Nicio parte a
materialelor nu poate fi preluată fără acordul editorului. ● Copyright © Nicolae Băciuţ 2017 ● Email :
nbaciut@yahoo.com; vatraveche@yahoo.com ●Adresa redacţiei: Târgu-Mureş, str. Ilie Munteanu nr. 29, cod
540390 ● telefon: 0365407700, 0744474258. ● Materialele nepublicate nu se restituie. ● Responsabilitatea
asupra conţinutului textelor revine autorilor. Opiniile reflectă exclusiv punctul de vedere al acestora.

88