3. Reglarea metabolică.
• Categoriile de nutrienți implicați în procesele de reglare metabolică
sunt vitaminele, mineralele și proteinele.
• Forma principală sub care proteinele participă în procesele complexe
metabolice sunt enzimele, constituite în cea mai mare parte din
proteine. Rolul lor diastazic (de sinteză și degradare metabolică), cel
de biocatalizator, precum și cel de accelerator al proceselor metabolice
este deosebit de important.
• Rolul important al fosforilazei în descompunerea carbohidraților
depozitați în ficat și mușchi
• Rolul hemoglobinei (regăsită în componența plasmei sanguine dar și în
componența globulelor roșii, responsabile în transportul oxigenului
spre țesuturi) sunt esențiale în asigurarea unui echilibru dinamic al
celor două mari componente procesuale metabolice: anabolismul și
catabolismul.
• Împreună cu vitaminele și mineralele pe care le încorporează,
proteinele enzimatice asigură sinteza și degradarea metabolică la
parametri funcționali înalți.
Monozaharidele
Monozaharidele reprezintă clasa de bază a glucidelor. Principalele
monozaharide sunt glucoza, fructoza și galactoza. Dintre acestea, se
distinge glucoza, singurul monozaharid care poate fi oxidat în procesul
energogen muscular. Rezultă că celelalte două monozaharide trebuie
transformate de organism în glucoză sau lactat, pentru a putea fi utilizate
ca furnizori energetici pentru contracția musculară din timpul efortului
fizic.
Dizaharidele
Dizaharidele rezultă din combinarea a două monozaharide, fiind
reprezentate de maltoză, zaharoză și lactoză. Cel mai des regăsim, în
dieta zilnică, zaharoza, rezultată din combinația glucozei cu fructoza din
diversele zaharuri. Galactoza provine din laptele consumat iar maltoza,
prezentă în malț, semințe germinative și conține două molecule de
glucoză.
Polizaharidele
Polizaharidele, prin însăși denumirea lor, conțin un număr crescut de
monozaharide (peste zece monozaharide) combinate într-o singură
moleculă. Uneori se ajunge la complexe polizaharidice (polimeri ai
glucozei) care sunt formați din sute de monozaharide: fibre, amidon sau
glicogen, care sunt, de altfel, principalele forme sub care regăsim această
clasă de carbohidrați. În rația zilnică regăsim o pondere a amidonului, de
cca. 50% din cantitatea totală de carbohidrați. Glicogenul se regăsește, în
principal, în structura ficatului și a mușchilor scheletici.
Fibrele alimentare
Fibrele (alimente nedigerabile de organismul uman), reprezentate mai ales
de celuloză, sunt denumite uneori ca alimente grosiere sau alimente brute.
Ele nu pot fi digerate în tractul gastrointestinal, omul neavând enzime care
să le descompună. Sunt reprezentate, pe lângă celuloză, de:
hemiceluloză, pectine, lignine și diverse gume vegetale.
Totuși, fibrele alimentare au efecte fiziologice deosebit de benefice pentru
organismul uman. Regăsim două subclase de fibre alimentare: solubile și
insolubile în apă. Fibrele solubile, ajută procesele metabolice de
fermentare, obținându-se astfel produși rafinați, cu efecte sanogene pentru
cei care le consumă. Fibrele insolubile au proprietăți hidrofile, care ajută la
fluidizarea și scurtarea duratei tranzitului intestinal.