16.05.

2012

Didactica specialităţii

Chimie

Obiectivul educaţiei moderne

1) predarea fiecărei materii are două obiective:
- prezentarea şi însuşirea de către elev a celor mai
importante rezultate obţinute în domeniul ştiinţific aferent
materiei
- îndeplinirea unor sarcini educaţionale, ca:
- dezvoltarea gândirii ştiinţifice individuale
- comunicarea sistematică a unor cunoştinţe noi din
domeniul activităţii umane
- formarea unei ideologii ştiinţifice
- însuşirea metodelor generale ale cercetării şi creaţiei
- formarea capacităţii de aplicare ale cunoştinţelor
- pregătirea elevului astfel încât acesta să se poată
integra uşor în activităţile utile societăţii
- pregătirea la formarea continuă

1
 16.05.2012

Cerinţele educaţiei moderne

Obiectivul general al educaţiei: formarea comunităţii cu
membrii activi, având cunoştinţe multilaterale.
O materie este predată:
a) pentru a propaga cunoştinţele legate de acel domeniu
b) pentru a educa elevul prin intermediul acelei materii
Activitatea de educare modernă nu înseamnă doar
comunicarea şi fixarea unor cunoştinţe pt. ca ele să fie
reproduse mecanic, ci ea trebuie să asigure însuşirea
cunoştinţelor prin gândire activă şi aport personal din
partea fiecărui elev, astfel încăt acesta să devină capabil
de a efectua activitate creativă individuală.

Pentru ca aceste cunoştinţe acumulate să nu fie mecanice,

profesorul trebuie să îndeplinească următoarele sarcini:
1) să ofere cât mai multe experienţe pozitive elevului:
senzaţia de succes antrenează elevul, îl face să îi placă
să înveţe, să îi placă materia, şi munca, efortul, în
general, ceea ce îl va stimula şi în celelalte activităţi
2) să asigure prelucrarea conştientă a cunoştinţelor de
către elev şi activitatea independentă în acumularea şi
prelucrarea cunoştinţelor
3) dezvoltarea unei strategii de stimulare a activităţii
individuale a elevului, sub conducerea (coordonarea)
profesorului. Pentru această activitate este necesară atât
coordonarea atentă din partea profesorului, cât şi aportul
activ, conştient al elevului.

2
 16.05.2012

Obiectul, scopul didacticii

Didactica = teoria educaţiei şi a formării
- înseamnă modul (calea) de predare şi de însuşire a
cunoştinţelor, relaţiilor ştiinţifice
- reprezintă totalitatea reglementărilor (regulilor) care sunt
menite să asigure succesul predării materiei (chimiei)
Scop: 1) să asigure viitorului profesor cunoştinţe teoretice
şi practice, care îi vor fi necesare în activitatea lui
didactică
2) să asigure o bază necesară în activitatea de coordonare
predării materiei, în analiza activităţii didactice, în
perfecţionarea continuă a procesului didactic
3) să fie un ghid în alegerea celor mai eficiente metode de
predare
4) principiile şi metodele didactice se vor aplica flexibil de
către profesor, ţinând cont de împrejurări

Noţiunile generale ale didacticii:

1) Educarea: activitatea de cunoaştere bilaterală, în care
elevul, coordonat de profesor acumulează activ şi în mod
organizat cunoştinţe ştiinţifice
Pentru ca o activitate pedagogică să se poată numi una
didactică trebuie să îndeplinească unele cerinţe:
a) să fie un proces bilateral (profesor – elev)
- se poate învăţa şi individual (fără profesor)
- chiar dacă e prezent profesorul, poate să nu aibă loc proces
educaţional (disciplina pedagogică se referă şi la profesor –
pedagogie orientată spre elev)
b) educaţia este o activitate de cunoaştere. Act. de cunoaştere
este o noţiune mai largă, educaţia una mai restrânsă, dar
care se bazează pe legile act. de cunoaştere
Act. de cunoaştere: comunicarea cunoştinţelor deja descoperite

3
 16.05.2012

c) rolul de lider al profesorului: coordonează activitatea

didactică. Rolul lui este extrem de important:
- Proiectul Dalton!!!!!!
- profesorul alege tema în funcţie de capacităţile elevului
- profesorul controlează în timpul activităţii
- profesorul verifică rezultatul final
d) acumularea cunoştinţelor de către elev se desfăşoară în
mod ACTIV!
e) acumularea cunoştinţelor de către elev se desfăşoară în
mod SISTEMATIC!
f) elevul acumulează cunoştinţe TIINŢIFICE (selectate
riguros de către profesor pt. a evita supraîncărcarea)
2) Formarea: este activitatea practică în urma căreia elevul,
cu conducerea profesorului câştigă deprinderi, abilităţi şi
competenţe practice (ex. rezovarea problemelor)

Sarcinile didacticii specialităţii chimie

1) Selectează acele noţiuni importante din punct de vedere educaţional şi
psihologic, pe care se poate baza procesul de învăţământ al materiei.
Aduce un aport la construirea planului de învăţământ, asigură
coordonarea cunoştinţelor chimice predate la diferite nivele, asigură
redactarea manualelor de specialitate.
2) Elaborează instrucţiuni, metode cu ajutorul cărora elevul acumulează
cunoştinţe chimice, şi care totodată dezvoltă şi personalitatea elevului
3) Elaborează şi desemnează principiile realizării modelelor ilustrative şi a
experimentelor, explorează valoarea educaţională a ilustrării şi
experimentării
4) Elaborează şi desemnează acele metode şi instrumente care sunt cele
mai eficiente în diferitele etape ale procesului educaţional
5) Acordă asistenţă în ceea ce priveşte modelarea, derularea
experimentelor elevilor, vizitelor în uzine chimice, excursii tematice etc.
6) Coordonează activitatea profesorilor de chimie pentru asigurarea unui
proces de predare unitar pe întregul teritoriu al ţării

4
 16.05.2012

Relaţia dintre didactica de specialitate şi

alte domenii ale ştiinţei
Există o legătură strânsă între didactica specialităţii şi chimie,
pedagogie, psihologie şi logică.
Chimie: metodica chimică este strânsă legată de ştiinţele
chimiei, deoarece utilizează principiile, regulile acestei
ştiinţe, adaptându-le la nivel şcolar. Metodica predării
chimiei este strîns legată de chimie, dar nu face parte din
această ştiinţă, pentru că obiectul ei este studiul relaţiilor
procesului de învăţământ, deci este de tip pedagogic.
Pedagogie: este in strânsă legătură cu toate ramurile
pedagogiei, în special cu didactica. Didactica generală şi
cea de specialitate nu sunt în relaţii de subordonare, ci una
generală, având efect reciproc unul asupra celuilalt. Deci
didactica specialităţii este de fapt o ştiinţă de graniţă dintre
chimie şi pedagogie.

Psihologie: Didactica specialităţii utilizează larg rezultatele

obţinute în domeniul psihologiei. Legatura este cea mai
strânsă cu psihologia dezvoltării şi educaţiei. Cu ajutorul
psihologiei educaţionale se poate constata dacă o anumită
parte a materiei este sau nu corespunzătoare nivelului
intelectulal al elevului. Cunoaşterea psihologiei este
necesară şi pentru rezolvarea problemelor fundamentale
ale învăţământului, captarea atenţiei elevului şi formarea
deprinderilor.
Logica: cu ajutorul acestei ştiinţe se poate fonda şi dezvolta
gândirea corectă a elevului, deoarece atât în introducerea
noţiunilor chimice, cât şi în deducere, concluzionare etc.
elevul efectuează de fapt operaţiuni “logice”
Didactica specialităţii ne arată ce trebuie să facă profesorul
pentru ca elevul să însuşească treptat capacitatea de
analiză şi sintetizare, de abstracţie şi concretizare, de
inducţie şi deducţie

5
 16.05.2012

Chimia, ca materie şcolară

Chimia, ca materie şcolară nu este una izolată, ci contribuie la
formarea personalităţii multilaterale.
Scopul învăţământului chimic este de a conştentiza şi aplica
cunoştinţe de bază, moderne din domeniul chimiei – care
pot fi lărgite ulterior – structurate logic şi sistematic, şi nu
acela de a prezenta cele mai noi rezultate, teorii şi ipoteze
abstracte ale chimiei.
Chimia, ca materie şcolară, trebuie să contribuie la:
- fondarea şi dezvoltarea culturii generale
- formarea unor sisteme de cunoştinţă, deprinderi, abilităţi,
capacităţi necesare efectuării activităţilor zilnice, educării
continue, etc.
Ea trebuie să reflecte structura chimiei moderne într-o formă
adecvată nivelului intelectual al elevului