Sunteți pe pagina 1din 2

Batranul si marea

Pe o alee veche, pietruita si strajuita de copaci batrani, ursuzi si desi, se zareste o casuta
paraginita, care candva fusese primitoare, ingrijita, atragatoare. Pe prispa sta o pisica si-si
face toaleta, iar cativa pasi mai incolo, se afla cusca unui catel, ce sta plictisit pe burta, si
misca din cand in cand din urechi.

Perdeaua de la una dintre ferestre este data la o parte de o mana osoasa, cu degete subtiri
si tremurande. Chipul trist si brazdat de riduri al unui batran se iveste timid, cu
sprancenele adunate deasupra nasului drept, ochii stralucind ca niste licurici in noapte din
cauza lacrimilor adunate sub streasina pleoapelor grele de ani, de dor, de singuratate.

"- Nu merit sa mai traiesc! Nu am pentru cine..", sopti batranul.

Cu pasi apasati, iesi din casa, luand unditele din coltul prispei, fara a se uita. Se indrepta
agale spre mare, in zona digului.

Catelul porni plictisit si somnoros dupa stapan.

"- Ce pofta de viata ai si tu, Grivei. Daca as fi un stapan vesel si jucaus, ai avea alta stare,
dar asa..."

Batranul Avram a mers tacut pana la la dig. S-a asezat linistit, si-a ordonat unditele, si
astepta. Gandurile au inceput sa zboare hoinare, privind spre nori, spre valuri, spre
soarele ce ii modifica pozitia pe cer.

"- Dac-as fi avut un copil, viata mi-ar fi fost senina, iar batranetea frumoasa si usoara."

Din valuri se auzi o voce calda, suava, melodioasa.

"- Iti doresti un copil acum la batranete?"

"- Ei, orice ai fi, nu ai dreptul sa glumesti pe seama unui om batran si trist!"

"- Dar nu glumesc. Vorbesc foarte serios."

"- Da, imi doresc un copil, caruia sa-i las agoniseala mea de o viata."

"- Bine, atunci mergi pe malul marii si cauta cea mai mica, mai murdara si mai firava
scoica. O iei acasa, o speli, o lasi intr-un pahar cu apa si te rogi intreaga noapte sa ai un
copil. Dimineata, dorinta ta va fi implinita.

" Vocea se stinse, iar fumul cu o forma ciudata de deasupra marii a disparut.
Batranul a ramas uimit, si cu sufletul bucuros si zambet pe chipul ridat, a pornit in
cautarea scoicii. Cu multa atentie, verificand scoicile iesite in cale, caci parca le auzea
chemandu-l:

„Aici sunt! Pe mine ma cauti! Eu sunt scoica ce iti este harazita!”.

Avram a cautat pana la caderea serii. Era speriat ca nu va gasi ce trebuie, cand, dintr-o
data, la varful piciorului, o scoica extrem de mica, cat gamalia unui ac, spera sa nu fie
calcata de picorul urias.

"- Draga de tine!, grai batranul. Vei merge cu mine si te voi ingriji !"

Avram aseza scoica intr-o batista, si o tinea cu atentie in palma, sa nu o striveasca.


Mergea grabit, aproape alergand. Acasa, a spalat cu dragoste si multa grija scoica, care
stralucea vazand cu ochii. A lasat-o intr-un vas cu apa, si a stat toata noaptea in genunchi
rugandu-se din tot sufletul, cu lacrimi siroind pe obraji, pentru indeplinirea dorintei sale.
Oboseala, plansul l-au epuizat, astfel incat zorii zilei l-au gasit dormind. Razele jucause
ale soarelui ii mangaiau fata, si s-a trezit. Speriat, s-a indreptat spre locul unde lasase
vasul cu scoica. L-a privit atent, dar scoica nu mai era acolo. invartindu-se din colt in
colt, batranul ajunse pe prispa.

"- Buna dimineata tata, se auzi o voce placuta. M-am gandit sa-ti fac o surpriza si am
inceput sa deretic prin curte, caci nu voiam sa te trezesc."

Lui Avram, nu-i venea a-si crede ochilor. O mandrete de fata statea inaintea lui si tocmai
ce-i spusese tata. Dorinta i se implinise!.

Pe zi ce trecea, casa stralucea de curatenie, mancarea era gustoasa si diversificata,


batranul era tot mai fericit.

Pisica si Grivei erau alintati si jucausi. Fata si batranul mergeau zilnic pe malul marii.
Cerul, valurile, scoicile, pestii.... ii iubeau pe copila si pe batran. Fericirea din ochii lor,
zambetul si candoarea fetei alinau dureri si tristeti.

Puterea gandului si a implinirii este miraculoasa....

>> autor Claudia GROZA