Sunteți pe pagina 1din 10

Tema 1.

Noțiuni de bază despre managementul proiectelor

1.1. Proiectul ca verigă de bază a managementului inovaţional

Ce înseamnă noțiunea de proiect? Conform standardelor Uniunii Europene (UE) DIN 69 901, se
propune următoarea definiţie a proiectului.
Proiectul este „...un plan, caracterizat de un set de condiţii excepţionale, în care se menţionează
scopul proiectului, termenul strict de implementare, restricțiile financiare și de personal, este separat
de alte activităţi şi presupune crearea unei grupe (echipe) special organizate pentru realizarea
proiectului.”
Astfel, proiectul este întotdeauna unic şi niciodată nu se repetă exact în aceeaşi formă.
Conform definiţiei date de E. Hrischev, „Proiectul inovator este un complex de acțiuni
ştiinţifice, tehnice, industriale și organizatorice, legate prin resurse, timp şi aplicanți comuni,
desfăşurat sub conducere unică şi îndreptat la realizarea efectului de inovare, stabilit în business-
plan.” [7, p. 173]
În 1992, Comisia Europeană (CE) a aprobat „Managementul Ciclului de Proiect (PCM)”, care a
devenit documentul de bază pentru gestionarea și reglarea activităţilor de proiect atât în cadrul UE,
cât şi în alte ţări ale lumii. În acest document, proiectul este examinat ca un set de instrumente pentru
elaborarea și managementul proiectului, bazat pe metoda de analiză a Cadrului Logic (Matricea
Logică), metodă, care este deja larg folosită de multe instituții / organizații fianțate din lume, inclusiv
din Statele Membre ale Uniunii Europene și încurajată de Comitetul de asistență pentru Dezvoltare al
Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Econimică (OCDE).
Obiectivul PCM vizează îmbunătățirea managementului proiectelor / programelor de toate
tipurile prin luarea în considerare a tuturor aspectelor esențiale și a condițiilor cadru, deopotrivă în
elaborarea și în implementarea proiectelor sau programelor.
Asociaţia internaţională pentru managementul proiectelor recomandă anumite norme de formare
şi punere în aplicare a proiectului în cadrul bugetului și termenului stabilit, care prevede:
- formularea clară a obiectivelor finale şi a rezultatelor economice ale proiectului;
- includerea în proiect a întregului complex de lucrări, necesare pentru realizarea lui – lucrările
de cercetare, experimentale, tehnologice, organizatorice și de producție, cu toate că uneori ele se află
în competența diferitor unităţi ale întreprinderii, iar de multe ori - şi a altor întreprinderi (organizaţii);
- întocmirea unui singur set de documente (engl. - project design) – documente tehnice,
financiare, de planificare și organizaţionale, precum şi altor documente, în scopul de a monitoriza şi a
înregistra rezultatele acestui proiect;
- folosirea rațională a resurselor necesare pentru implementarea proiectului, interacțiunea tuturor
tipurilor de activităţi şi de resurse (în limita bugetului), precum şi respectarea termenului de finisare a
lucrărilor.
- monitorizarea şi gestionarea permanentă a proiectului de către o entitate special creată, pe baza
unui plan unic, în care sunt stabilite sarcinile pentru toți executorii, termenul de realizare a
obiectivelor intermediare (îndeplinirea etapelor, activităților și lucrărilor concrete).
Deci, proiectul are întotdeauna drept scop atingerea unui anumit obiectiv. El este limitat în timp,
are un început şi un sfârșit.
Pentru implementarea proiectului se alocă fonduri şi sunt numiți executori din diferite
departamente ale întreprinderii (organizaţiei), sau pot fi şi de la alte organizaţii.
Proiectul este separat de alte proiecte şi dispune de:
- un manager de proiect;
2
- un beneficiar al proiectului;
- membrii echipei de proiect, uniți într-o organizaţie specială pentru implemen-tarea proiectului.
Să examinăm participanţii la proiect din punctul de vedere al rolurilor lor.

1.2. Obiectivele proiectului, participanţii la proiect şi rolurile lor

Scopul proiectului presupune un rezultat concret dovedit, precum şi condiţiile preconizate


pentru aplicarea obiectivelor generale ale proiectului. Definiţia implică necesitatea de a distinge clar
„obiectivul - rezultate obţinute” (rezultate dovedite) şi „obiectivul - mod de acţiune” (condiţiile de
punere în aplicare). Împreună aceste componente formează obiectivul proiectului, care apare din
necesități, idei etc.
Pentru fiecare proiect pot fi construite mai multe obiective interdependente, care să reflecte
structura proiectului şi participanţilor săi. Obiectivele proiectului, structura proiectului şi organizarea
participanţilor la proiect pot fi descrise în cadrul structurilor ierarhice interdependente, în care se
reliefează relaţiile dintre următoarele componente: obiectivele – părțile componente ale proiectului
(structura) – participanţii la proiect etc.
Pentru a putea determina nivelul de realizare a obiectivelor proiectului, trebuie să stabilim
criteriile corespunzătoare. Pe baza acestor criterii vom putea evalua soluţiile alternative pentru
atingerea obiectivelor proiectului.
Din aceasta reiese că obiectivele proiectului trebuie să fie definite foarte concret: ele trebuie să
fie clare; rezultatele obţinute trebuie să fie măsurabile, iar cerințele și restricţiile specificate trebuie să
fie reale. Cu alte cuvinte, obiectivul trebuie să fie în „zona de soluţii fezabile” ale proiectului.
De regulă, pe parcursul desfășurării proiectului, zona soluţiilor fezabile pentru atingerea
obiectivelor proiectului este limitată de timp, buget, alocarea resurselor şi cerințele față de calitatea
rezultatelor. Pot exista și alte restricţii. De asemenea, trebuie remarcat faptul că odată ce obiectivele
proiectului au fost stabilite, ele nu trebuie să fie considerate ca fiind ceva imuabil.
Pe parcursul desfășurării ca fiind ceva imuabil proiectului, sub influenta schimbarilor sau în
funcţie de progresul său şi a rezultatelor intermediare obţinute, obiectivele proiectului pot fi
modificate.
Definirea obiectivelor este un proces creativ, care poate fi împărţit în proceduri succesive:
- definirea indicatorilor obiectivelor;
- definirea obiectivelor posibile;
- descrierea obiectivelor proiectului.
Definirea indicatorilor obiectivelor necesită studierea diferitor surse, care pot conţine
informaţiile preconizate: cerinţele înaintate față de business proiect, cine este beneficiarul business
proiectulului, scopul scontat de către întreprinderile, pentru care este implementat proiectul, mediul în
care activează aceste întreprinderi.
Pentru a determina scopurile posibile ale proiectului folosim diferite metode. Deoarece căutarea
scopului este un proces creativ, abordarea lui nu este deloc strict rigidă. Putem accentua numai asupra
unor norme şi abordări generale.
În munca individuală, de regulă, folosim metode bazate pe logică. În munca de grup folosim așa
tehnici, cum ar fi brainstorming-ul, fixarea tuturor felurilor de idei, confruntarea creatoare de
raționamente etc.
În descrierea obiectivelor proiectului, ele trebuie să fie oglindite într-o formă clară şi fără
echivoc: rezultatul proiectului, termenul implementării, cheltuielile preconizate, ordinea de
modificare a scopurilor şi ierarhia obiectivelor dependente.
3
În descrierea lor finală, obiectivele proiectului se află la baza implementării proiectului.
Componența participanților la business proiect, rolurile lor, distribuirea funcțiilor şi
responsabilităţilor depind de tipul, forma, dimensiunea şi complexitatea proiectului, precum şi de
fazele ciclului său de fezabilitate. Componenţa grupului de participanţi, rolurile, responsabilităţile lor
pot varia. Aici nu există reglementări stricte.
Deci, care este distribuţia de roluri şi care sunt relațiile între participanți și relațiile în cadrul
proiectului?
Inițiatorul este autorul ideii principale a proiectului şi întemeierii sale preliminare (vezi fig.
1.1).
Beneficiarul – este partea principală, interesată în realizarea proiectului şi căpătarea rezultatelor
pozitive. Beneficiarul poate fi persoană fizică sau juridică, care acţionează în calitate de proprietar
viitor al rezultatelor proiectului, și care va folosi efectul lui în conformitate cu interesele proprii.
Investitorul - este partea (societate comerciala, bancă, fond de investitii, organizaţie
internaţională, organul de conducere a unei proprietăţi de stat sau municipale, o persoană fizică), care
investesc în proiect (bani,
active de producţie, terenuri, proprietate intelectuală), contănd pe întoarcerea lor, obținerea venitului
sau efectelor sociale.
Beneficiarul de asemenea poate acţiona ca investitor. În alte cazuri, investitorul încheie un
contract cu beneficiarul si controlează executarea proiectului.

Beneficiar

Proiectant
Inițiator
Investitor
Manager de
proiect
Contractant
Echipa de proiect

Diverse organizaţii Furnizor


de consultanţă,
ingineering şi alte

Fig. 1.1. Principalii participanţi la proiect

Managerul proiectului (engl. - project manager) – este persoana, căreia beneficiarul şi


investitorul îi deleghează conducerea directă a proiectului: programarea, monitorizarea şi coordonarea
lucrărilor, respectarea termenelor, bugetului si calității.
Echipa de proiect (engl. - project team) – este o structură organizatorică specifică, condusă de
un manager și creată anume pentru realizarea proiectului. Echipa de proiect este formată din
specialişti diverși, care organizează şi implementeză proiectul.
Când se realizează proiecte mari şi complicate, este creat un consiliu tehnico-științific, compus
din experţi renumiți în anumite ramuri ale proiectului, care este responsabil de selectarea celor mai
eficiente soluţii ştiinţifice şi tehnice, de efectuarea unei selecţii competitive a participanţilor la
proiect, de organizarea expertizei și evaluării rezultatelor obținute.
4
Proiectantul elaborează documentația de proiect și deviz (uneori – business-planul). Acesta
poate fi arhitectul - persoană fizică sau juridică, care deţine licenţă pentru eliberarea de documente de
proiect și deviz, sau un inginer - persoană fizică sau juridică, titulară a unei licenţe pentru prestarea de
servicii de producţie şi de comercializare a proiectului (engineering).
Contractantul – este o organizaţie, care a încheiat un contract pentru efectuarea lucrărilor de
proiect. Contractantul principal este responsabil de implementarea proiectului în ansamblu, în
conformitate cu documentaţia elaborată de proiectant şi aprobată de către beneficiar şi investitor.
Contractantul, la rândul său, încheie contracte cu subcontractanţii, care efectuează anumite tipuri sau
etape de lucru, şi cu furnizorii, care asigură achiziţiile şi furnizarea de echipamente si materiale
necesare.
În cele din urmă, avem organizații de consalting, de inginerie, juridice şi alte organizaţii,
implicate în procesul de implementare a proiectului.

1.3. Noțiunea, clasificarea şi descrierea tipurilor de proiecte

Există diferite abordări pentru clasificarea proiectelor. De exemplu, în conformitate cu


standardele Institutului German de Standardizare, sunt trei tipuri principale de proiecte:
1) proiecte de cercetare științifică şi experimentare;
2) proiecte investiţionale;
3) proiecte instituţionale.
Aceste proiecte diferă prin obiectivele şi metodele de implementare.
Obiectivele proiectelor de cercetare științifică deseori pot fi definite numai în procesul de
planificare. Exemple de astfel de proiecte sunt:
- elaborarea de soft-uri;
- elaborarea tehnicilor noi (industriale și de uz casnic);
- elaborarea de medicamente, materiale noi etc.
Cele mai tipice etape la elaborarea acestor proiecte sunt:
1) analizarea problemei;
2) elaborarea planului;
3) identificarea produsului;
4) elaborarea produsului;
5) fabricarea produsului;
6) lansarea produsului.
Odată cu creşterea investițiilor interne şi externe în sferele producţiei de bunuri şi servicii, apare
necesitatea elaborării și dezvoltării metodelor business-planificării şi analizei de investiţii, în
conformitate cu standardele şi tendinţele actuale în afacerile internaţionale. Este vorba, în primul
rând, despre proiecte investiţionale.
Obiectivul proiectului investițional este „produsul tehnic” (de exemplu, constructia unei clădiri
unice, constructia nodurilor hidraulice, crearea de echipamente complexe etc.).
Business-proiectul investiţional este o modificare intenționată a sistemului, limitată în timp, cu
cerinţe stricte față de calitatea produsului final, având limite fixe de fonduri şi resurse, precum şi o
organizare specifică a implementării proiectului.
Includerea în definiţie a noțiunii de „sistem” indică nu numai la integritatea proiectului şi
separarea lui de la alte proiecte, dar și subliniază, de asemenea, unicitatea acestui proiect (spre
deosebire de producţia în serie), şi, prin urmare, originalitatea si noutatea sa.
5
În viața reală există o varietate largă de proiecte investiţionale (numite uneori bisiness proiecte).
Ele diferă semnificativ prin sfera de aplicare, domeniu, durată, componenţa participanţilor, gradul de
complexitate, impactul rezultatelor etc. Diversitatea de proiecte investiţionale pot fi clasificate în
funcţie de multe criterii.
De regulă, folosim următoarele criterii pentru clasificarea proiectelor investiţionale:
tipul proiectului – după sfera principală de activitate, în care se realizează proiectul;
clasa proiectului - după compoziţia şi structura proiectului, şi după domeniul de ramură;
mărimea proiectului – după mărimea reală a proiectului, numărul de participanţi şi impactul
asupra lumii înconjurătoare;
durata proiectului - după durata desfășurării proiectului;
complexitatea proiectului - în funcţie de dificultăţile tehnice, financiare sau de altă natură.
Sistemul de clasificare a proiectelor de investiţii este prezentat în fig. 1.2. La baza clasificării se
află așa criterii, ca: semnele de clasă, tipul, mărimea şi durata proiectului.

Clasa de proiecte de investiţii

Mono- Multi- Mega-


proiect proiect proiect

Tipuri de proiecte de investiţii

Sociale Economice Instituţionale Tehnice Mixte

Tipuri (feluri) de proiecte

Proiecte educaţionale Proiecte inovatoare (proiecte de cercetare şi Proiecte combinate


şi de formare dezvoltare)
Durata proiectelor de investiţii

Proiecte pe termen scurt Proiecte pe termen mediu Proiecte pe termen lung


(pănă la 2 ani) (de la 2 pănă la 5 ani) (peste 5 ani)

Fig. 1.2. Clasificarea proiectelor de investiţii

Să examinăm tipurile de bază a proiectelor de investiţii conform criteriilor propuse.


Clasa de proiect (1) este împărţită în mono-, multi- și mega-proiecte.
Mono-proiectul (1.1) - este un proiect separat, de diferite tipuri și termene de realizare.
Multi-proiectul (1.2) - este un proiect complex, care constă dintr-o serie de mono-proiecte, ce
necesită un număr considerabil de manageri de proiect.
Mega-proiectul (1.3) – programe-cadru de dezvoltare a regiunilor, ramurilor industriale şi altor
entităţi, care includ un șir de mono- şi multi-proiecte.
Conform tipurilor de proiecte investiționale (2) proiectele sunt împărţite în: sociale, economice,
instituționale, tehnice şi mixte.
Conform tipurilor (felurilor) de proiecte (3) ele se împart în: educaționale și de formare,
inovatoare (proiecte de cercetare și dezvoltare), precum şi combinate.
6
Conform duratei proiectelor (4) identificăm proiecte pe termen scurt (până la doi ani), mediu
(de la doi până la cinci ani) şi pe termen lung (peste cinci ani).
Conform mărimii proiectului de investiţii (5) distingem proiecte mici, mijlocii, mari şi foarte
mari. De reținut că această divizare a proiectelor este foarte relativă. Dimensiunea proiectelor poate fi
examinată și într-o formă mai concretă – de scară internaţională, naţională, interregională, regională,
pe ramuri, proiecte corporative şi departamentale, sau ale unei intreprinderi.
După complexitatea proiectelor de investiţii (6) ele pot fi clasificate ca: simple, complexe şi
foarte complexe.
După cum s-a menţionat mai devreme, marea majoritate a proiectelor (în special, business-
proiectele) au un caracter investiţional (se investesc mijloace bănești). Valoarea investiţiilor necesare
pentru realizarea proiectului depinde de toate elementele enumerate mai sus, şi, mai presus de toate,
de scara, durata şi complexitatea proiectului.
Astfel, proiectele investiţionale în majoritatea lor au drept scop investirea mijloacelor bănești în
diverse tipuri de afaceri pentru a obține profit. În acest grup de business-proiecte evidențiem
proiectele inovatoare, care includ un întreg sistem de inovaţii, care să asigure dezvoltarea continuă a
întreprinderii. Acest fel de proiecte constituie temelia cursului nostru de lecții.
Proiectele inovatoare, la rândul lor, sunt clasificate în funcţie de tipul de inovare, de caracterul
obiectivelor, domeniul de aplicare şi termenul de implementare a proiectului (vezi fig. 1.3).
În funcţie de tipul de inovare distingem proiecte ce vizează crearea unui produs nou, unei
tehnologii noi (în aceste cazuri este necesară achiziţionarea unui echipament nou sau construirea unor
noi încăperi de producție), crearea unor piețe noi de desfacere sau de furnizare, organizarea în mod
nou a procesului de muncă, de producţie sau de management.
Astfel, produsul nou creat poate satisface mai bine cerințele existente sau poate genera cerințe
noi (acest lucru este valabil mai ales pentru industria informaticii). În acest ultim caz, apar, ca regulă,
inovaţii radicale, care necesită o mobilizare substanţială a proiectelor de cercetări științifice și
experimentale.

Tipurile proiectelor inovatoare

Tipul inovațiilor Caracterul obiectivelor Dimensiunea Durata realizării


proiectului proiectului proiectului

1. Produs nou Caracter complex Local Pe termen scurt;


2. Tehnologie Caracter intermediar Mai multe Pe termen mediu;
nouă companii: Pe termen lung
3. O piaţă nouă Regionale;
de desfacere sau 2.2. Naţionale;
de furnizare
2.3. Internaţionale
4. Organizarea de
tip nou a
producţiei, forţei

Fig. 1.3. Clasificarea proiectelor inovatoare

În funcție de scopul proiectelor, evidențiem proiecte complexe (care cuprind toate etapele
ciclului, până la căpătarea efectului final) şi intermediare (de cercetare, inginerie şi proiectare
7
tehnologică), în care este vizată doar o fază a proiectului inovator pentru a obține numai un rezultat
intermediar.
În funcție de аmploarea proiectului, afară de proiectele locale, (proiectul în cadrul unei singuri
companii separate), pot fi și proiecte inovatoare în cadrul a mai multor companii, care, la rândul lor,
pot fi de nivel regional, naţional sau internaţional.
În funcție de durata în timp a proiectelor inovatoare, ca şi business proiectele, pot fi de termen
scurt, mediu şi lung.
Cît privește proiectele organizaționale, ele includ proiecte, care vizează planificarea,
implementarea şi deservirea proceselor organizaţionale la întreprindere.
De exemplu:
- elaborarea structurii liniei noi de producţie;
- optimizarea calităţii sau managementului de proiect;
- optimizarea proceselor;
- planificarea și desfășurarea expoziției.
Pentru proiectul organizațional sînt tipice următoarele etape:
1) analiza problemei;
2) întocmirea planului general;
3) întocmirea planurilor detaliate;
4) implementarea, producerea în serie;
5) darea în exploatare;
6) lucrări de întreţinere și îngrijire.
De remarcat, că succesiunea etapelor constituie temelia, pe care vor fi bazate structura şi
programul proiectului, adică următorii pași pentru elaborarea, implementarea şi managementul
proiectului. Aceste aspecte vor fi oglindite în următoarele teme ale cursului nostru.

1.4. Etapele principale ale elaborării și implementării proiectului inovator complex

Dezvoltarea unui proiect inovator de la ideea iniţială până la implementarea lui poate fi
reprezentat în formă de ciclu de viață al proiectului. Ciclul de viaţă al unui proiect, conform
metodologiei UNIDO (UNIDO - the United Nations Industrial Development Organization) şi Băncii
Mondiale, include trei etape distincte: pre-investiţională, investiţională şi operațională (sau de
exploatare) (vezi fig. 1.4).
Diverse activităţi pre-investiționale sunt efectuate paralel, fiind continuate și în faza ulterioară.
Dacă studiul oportunităţilor pentru investiţii atestă despre rezultate atractive privind viabilitatea
proiectului, atunci promovarea investiţiilor şi planificarea proiectului demarează concomitent. Însă
eforturile principale sunt concentrate asupra evaluării finale a proiectului, precum şi asupra etapelor şi
activităţilor fazei investiţionale.
La toate etapele implementării proiectului, participanții recurg la serviciile firmelor de
consultanţă şi inginerie. O atenție deosebită se acordă fazei pre-investiționale din cauza, că succesul
sau eşecul unui business proiect depind de cercetările de marketing, tehnice, financiare şi economice
şi de interpretarea lor, în special - studiile de fezabilitate a proiectului. Cheltuielile necesare pentru
aceste cercetări nu trebuie să devină un obstacol în calea de testare şi evaluare în faza pre-
investiţională, deoarece ele vor economisi timp, iar ulterior vor recupera toate cheltuielile în procesul
de funcţionare a proiectului.
Etapa pre-investiţională (vezi fig. 1.4) include câteva trepte.
Analiza oportunităţilor investiţionale presupune determinarea factorilor favorabili pentru
8
investiţii.

Faza pre-investiţională a proiectului

Analiza posibilităţilor de investiţii (Identification)

Pre-studiul de fezabilitate (Pre-Feasibility Study)

Analiza alternativelor de proiect şi studiul de fezabilitate (Feasibility Study)

Planul de afaceri (Business Plan)

Raportul privind oportunităţile investiţionale (Appraisal Report)

Faza investiţiională a proiectului

Negocieri şi încheierea contractelor (Negotiating & Contracting)

Proiectarea (Engineering Design)

Construcţii (Construction)

Marketing-ul prealabil (Pre-Production Marketing)

Instruirea (Training)

Faza operaţională (sau de exploatare)

Darea în exploatare (Commissioning & Start)

Înlocuirea echipamentului (Replacement)

Expansiune, inovare (Expansion, Innovation)

Fig. 1.4. Schema ciclului de viaţă al proiectului inovator complex

Analiză detaliată a alternativelor disponibile se efectuează în timpul studiului prealabil de


fezabilitate (SPF), care conţine următoarele secţiuni principale:
- strategia de proiect sau corporativă şi domeniul de aplicare a proiectului;
- piaţa şi conceptul de marketing;
- materii prime, materiale şi produse semifinisate;
9
- locul de amplasare, terenul de construcţie şi mediul ambiant;
- inginerie şi tehnologie;
- cheltuieli administrative şi indirecte;
- resurse umane, managerii şi experienţa lor în implementarea proiectelor;
- strategia financiară.
Pe baza analizei alternativelor de proiect, cercetate în timpul studiului de fezabilitate, trebuie să
fie identificate şi examinate cu atenţie toate condițiile comerciale, tehnice, financiare, economice şi
mediului ambiant, în care urmează să se desfășoare proiectul.
În rezultatul acestor cercetări, începe elaborarea business-planului, care va asigura formularea şi
prezentarea tuturor datelor, necesare pentru luarea unei decizii de investiţie. Business-planul trebuie
să fie elaborat cu o precizie maximă, ca un proces de optimizare, care include feedback-ul,
interacțiunea unor părți separate, precum şi evaluarea riscurilor comerciale, tehnice şi altor riscuri.
Toate ipotezele, datele, deciziile incluse în business-plan trebuie să fie descrise şi justificate
impecabil, pentru ca investitorul să înțeleagă perfect materialul, când va efectua analiza proprie.
Raportul privind oportunităţile investiţionale. La acastă etapă important este să ne amintim:
calitatea înaltă a proiectului permite să estimăm ușor avantajele lui. Evaluînd business-planul,
investitorii şi instituţiile de creditare țin cont de „sănătatea” financiară a întreprinderii, pe care o vor
finanța, de dividendele primite de acţionari, de garanţiile pentru protecţia creditelor etc.
Realizarea business proiectului cuprinde două etape - de investiţii şi de exploatare. Faza
investiţională poate fi împărţită în următoarele etape:
- definirea cadrului juridic, financiar şi instituţional pentru implementarea proiectului;
- proiectarea tehnică detaliată şi încheierea contractelor, inclusiv înaintarea propunerilor,
evaluarea cheltuielilor și negocierile;
- achiziţionarea şi transferul de documentaţie tehnică, inclusiv proiectele tehnice;
- achiziţionarea de terenuri, construcţia şi instalarea echipamentului;
- marketingul prealabil, inclusiv furnizarea materiei prime;
- recrutarea şi instruirea personalului.
Fază operaţională începe cu etapa de dare în exploatare a întreprinderii și începerii producției.
Această procedură este, de obicei, scurtă, dar din punct de vedere tehnic este o perioadă foarte
importantă pentru realizarea business proiectului. De fapt darea în exploatare a întreprinderii uneşte
toate fazele precedente ale proiectului cu faza finală – operațională (sau de exploatare). Succesul
obţinut în acest moment demonstrează eficacitatea business-planului în implementarea proiectului.
Prezentarea de mai sus a fazelor de pre-investiţii, investiţii şi operaţionale ale business
proiectului este foarte simplificată. În cadrul realizării proiectului apar o mulțime de aspecte, care pot
avea un impact semnificativ asupra succesului business proiectului, fie un impact de termen scurt sau
de durată.

Referinţe bibliografice

1. Codul cu privire la știință și inovare al Republicii Moldova: nr. 259-XV din 15.07.2004. In:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 125-129/663 din 30.07.2004.
2. Lege cu privire la parcurile științifico-tehnologice și incubatoarele de inovare: nr. 138 din
21.06.2007. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 107-111 din 27.07.2007.
3. Lege cu privire la parcurile industrial: nr.182 din 15 iulie 2010. In: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 155-158/561 din 03septembrie 2010.
10
4. Lege cu privire la Fondurile de Investiţii: nr.1204-XIII din 05.06.97. In: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 10 iulie 1997, nr. 45.
5. Lege cu privire la Investiţiile în Activitatea de Întreprinzător: nr. 81-XV din 18.03.2004. In:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 64-66 din 23.04.2004.
6. Lege privind dezvoltarea regională în Republica Moldova: nr. 438-XVI din 28.12.2006. In:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 21-24, febr., 2007.
7. Lege cu privire la parteneriatul public-privat: nr. 179-XVI din 10.07.2008. In: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.165-166/605 din 02.09.2008.
8. Закон Республики Молдова № 163 «О разрешении выполнения строительных работ».
In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 155-158 (3688-3691) din 03 septembrie 2010, p. 20 -
29.
9. Managementul ciclului de proiect: manual – Bucureşti. Blueprint Internaţional, 2003. ISBN
973-86539-1-6.
10. „Project Cycle Management: Yet Another Fad?” PCM Helpdesk, DG YIII 1993.
11. Veveriţa, Ana-Maria et. al. Elaborarea proiectelor : Ghidul autorităţilor publice locale.
Chişinău : S.n., 2016. Tipogr. „Bons Offices”, 128 p. ISBN 978-9975-87-075-7.
12. Балынский, Андрей. Менеджмент исследовательских, инновационных проектов и
проектов развития. / Конспект лекций на правах рукописи. Бельцы. 2010, 61 с.
13. Хрищев, Е.И. Инновационный менеджмент. – Сh: Editura A.S.E.M., 2001, c. 173 - 188.
14. Коваленко, Ирина. Регионы приступили к развитию. In: Экономическое обозрение, 04
февр. 2011 г., №4, с. 16.
15. Пайпе, С. Проектный менеджмент: ускоренный курс: пер. с нем. – Изд-во «Дело и
Сервис», 2005. – 192 с.
16. Popa, Ana. Cercetare, dezvoltare și inovare în Republica Moldova: probleme și opțiuni [on-
line]. Chișinău, 2011 [accesat 29 ian. 2017]. Disponibil: http:
//www.soros.md/files/publications/documents/Cercetare%2C%20dezvoltare%20si%20inovare%20in
%20RM.pdf
17. Aid Delivery Methods - Project Cycle Management Guidelines [on-line]. Vol 1, Monday, 1
March, 2004. [accesat 29 ian. 2017]. Disponibil: http:
//ec.europa.eu/europeaid/multimedia/publications/publications/manuals-tools/t101_en.htm
18. De unde vin banii? Proiectele investiționale finanțate de donatorii externi. [on-line] [citat
29.01.2017] Disponibil: http: //www.budgetstories.md/de-unde-vin-banii-proiectele-investitionale-
finantate-pe-donatori/#sthash.SGDH7aPL.dpufhttp://www.budgetstories.md/de-unde-vin-banii-
proiectele-investitionale-finantate-pe-donatori/