Nume şi prenume: Tihoi Ştefan Liviu

Instituţia de învăţământ: Şcoala Gimnazială ,,Anişoara Odeanu” Lugoj

Tema 3 Curs „Intervenția sistemică în educație pentru sănătate-

Abordare medicală, psihosociologică și pedagogică”

Structura planului de intervenție

1.Date despre subiect:

- Iniţialele numelelui şi prenumelui ( pentru păstrarea confidenţialităţii):V.V.

- Vârsta cronologică:15

- Sexul ( f/ m):F

- Ciclul de învăţământ ( dacă este cazul):Liceal,clasa a IX-a

2.Date despre problema identificată ( operaţionalizat, semne şi simptome)

Eleva V.V. din clasa a IX-a prezintă comportamente şi atitudini pe care le-am
observat în calitate de profesor şi diriginte încă din primele săptămâni ale clasei a
IX-a. Din punct de vedere fizic ete foarte slabă pentru înălţimea pe care o are. În
timpul orelor de curs se cerea des la toaletă, unde stătea mai bine de 10 minute.
Acest comportament este unul repetitiv, în special după pauza mare. Din spusele
colegiilor , în fiecare zi, după pauza mare se cerea la toaletă. În ceea ce priveşte
comportamentul social, eleva V.V. Este o fire retrasă, necomunicativă, timidă şi
destul de perfecţionistă în ceea ce priveşte învăţătura. Nu prea interacţionează cu
colegii, petrecându-şi pauzele de una singură.

3.Date despre cauze ( procesul/ factorii determinanţi):

Nume şi prenume: Tihoi Ştefan Liviu

În urma discuţiei avute cu mama elevei V.V. Am aflat că aceasta o creşte singură,
că părinţii sunt divorţaţi, tatăl elevei neimplicându-se deloc în creşterea ei. Mama
fiind nevoită să o crească singură a fost foarte autoritară şi critică cu ea. Mama a
confirmat că V.V acasă mănâncă foarte mult, după care se duce la toaletă şi
vomită. A prins-o de câteva ori făcând acest lucru.

4. Stabilirea obiectivelor:

-pe termen lung: menţinerea legăturii cu echipa multidisciplinară în vederea

implicării personale în scopul ajutorării subiectului index;

- pe termen mediu:implicarea în monitorizare în vederea identificării

ameliorării/stagnării/regresului semnelor;

-pe termen scurt:păstrarea legăturii în mod constant cu

familia/medical/psihologul.

Fiind vorba de bulimie, este necesar, pe lângă monitorizarea medicală şi

psihologică, să încercăm inclusiv la orele de dirigenţie abordarea unor teme
legate de stima de sine, încrederea în forţele propii, de tulburarile emoţionale şi
de alimentaţie, despre problemele cu care se confruntă adolescenţii etc.