Sunteți pe pagina 1din 298

MONICA HNCIANU URSULA STNESCU

CLARA APROTOSOAIE

Bazele farmaceutice , farmacologice


i clinice ale fitoterapiei
Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a României

Bazele farmaceutice, farmacologice i clinice ale fitoterapiei /


Ursula Stnescu, Anca Miron, Monica Hncianu,
Clara Aprotosoaie - Iai: Editura Gr. T. Popa, 2002-
vol.
Vol. 3. / Monica Hncianu, Ursula Stnescu, Clara Aprotosoaie. –
2008. - Bibliogr. - ISBN 978-973-7682-68-0

I. Hncianu, Monica
II. Stnescu, Ursula
III. Aprotosoaie, Clara

615.322

Refereni tiinifici:
Prof. dr. Vasile DORNEANU – U.M.F. „Gr. T. Popa” Iai
Prof. dr. Mihai Ioan LAZR – U.M.F. „Gr. T. Popa” Iai
Prof. dr. Ostin C. MUNGIU – U.M.F. „Gr. T. Popa” Iai

Tehnoredactare computerizat: ing. Sorin Popescu


Coperta: ing. Marius Atanasiu

Editura „Gr. T. Popa”


Universitatea de Medicin i Farmacie Iai
Str. Universitii nr. 16

Toate drepturile asupra acestei lucrri aparin autorului i Editurii „Gr.T. Popa" Iai. Nici o
parte din acest volum nu poate fi copiat sau transmis prin nici un mijloc, electronic sau mecanic,
inclusiv fotocopiere, fr permisiunea scris din partea autorului sau a editurii.

Tiparul executat la Tipografia Universitii de Medicin i Farmacie "Gr. T. Popa" Iai


str. Universitii nr. 16, cod. 700115, Tel. 0232 267798 int. 231, Fax 0232 211820
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

CUPRINS

Capitolul I. FITOTERAPIA AFECIUNILOR URINARE ................................... 1


1.1. Principalele domenii de indicaie ale fitopreparatelor în urologie................ 1
1.1.1. Tulburri disurice .......................................................................................... 3
1.1.1.1. Principii terapeutice .................................................................................. 3
1.1.1.2. Produse vegetale utilizate în tratamentul tulburrilor disurice ................. 5
1.1.1.3. Apartenena chimic a celor mai importante componente existente în
produsele vegetale utilizate în tratamentul afeciunilor disurice ........... 9
1.1.1.4. Profilul de aciune al produselor vegetale utilizate pentru efectul
acvaretic ................................................................................................ 15
1.1.1.5. Receptur ................................................................................................ 21
1.1.2. Infecii urinare (uretrite, cistite, pielonefrite) ............................................ 24
1.1.2.1. Principii terapeutice, domenii de utilizare .............................................. 25
1.1.2.2. Produse vegetale utilizate în tratamentul infeciilor urinare i al
afeciunilor renale ................................................................................. 26
1.1.2.3. Apartenena chimic a celor mai importante componente existente în
produsele vegetale utilizate în tratamentul infeciilor urinare i
afeciunilor renale ................................................................................. 29
1.1.2.4. Profilul de aciune al produselor vegetale utilizate în tratamentul
infeciilor urinare .................................................................................. 31
1.1.3. Litiaza urinar ............................................................................................. 36
1.1.3.1. Principii terapeutice i domenii de indicaie .......................................... 36
1.1.3.2. Produse vegetale utilizate în tratamentul conservator al litiazei urinare37
1.1.3.3. Apartenena chimic a principiilor active............................................... 37
1.1.3.4. Profilul farmacologic al produselor vegetale care intr în compoziia
fitopreparatelor ce se adreseaz tratamentului litiazei urinare ............ 38
1.1.4. Tulburri de miciune .................................................................................. 39
1.1.4.1. Principii terapeutice; produse vegetale/extracte utilizate în tratamentul
simptomatic al tulburrilor de miciune ................................................ 40
1.1.4.2. Apartenena chimic a principiilor active............................................... 41
1.1.4.3. Profilul de aciune al preparatelor care se adreseaz tulburrilor de
miciune................................................................................................. 44
1.1.5. Fitoterapia hiperplaziei benigne de prostat (HBP) .................................. 45
1.1.5.1.Principii terapeutice ................................................................................. 48
1.1.5.1.1. Msuri profilactice ............................................................................... 51

293
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

1.1.5.2. Produse vegetale utilizate în obinerea unor medicamente destinate


tratamentului HBP ................................................................................ 51
1.1.5.3. Apartenena chimic a principiilor biologic active existente în produsele
vegetale utilizate în fitoterapia HBP ..................................................... 52
1.1.5.5. Profilul de aciune al extractelor utilizate în tratamentul HBP .............. 54
1.1.6. Profilaxia cancerului de prostat ................................................................ 62

Capitolul II. FITOTERAPIA AFECIUNILOR GINECOLOGICE .................. 69


2.1. Fitoterapia unor afeciuni ginecologice cu implicare endocrin .................. 69
2.1.1. Domenii de indicaie ale produselor vegetale utilizate în tratamentul
afeciunilor ginecologice funcionale, hormon-dependente .................... 71
2.1.2. Principii terapeutice ..................................................................................... 73
2.1.2.1. Tulburri de ciclu menstrual ................................................................... 73
2.1.2.2. Sindromul premenstrual (PMS) .............................................................. 76
2.1.2.3. Sindromul climacteric (SC) .................................................................... 80
2.1.3. Produse vegetale utilizate în tratamentul afeciunilor ginecologice
cu condiionare hormonal ........................................................................ 92
2.1.4. Apartenena chimic a substanelor considerate bioactive
(pentru simptomatologia caracteristic) .................................................... 96
2.1.5. Profilul farmacologic specific al fitopreparatelor utilizate
în tratamentul afeciunilor/tulburrilor ginecologice............................. 102
2.1.5.1. Fitoestrogenii ........................................................................................ 102
2.1.5.2. Agni-casti fructus .................................................................................. 112
2.1.5.3. Lycopii herba ........................................................................................ 113
2.1.5.4. Tanaceti parthenii herba ...................................................................... 114
2.1.5.5. Petasitidis folium, rhizoma ................................................................... 115
2.2. Fitoterapia afec]iunilor din sfera genital, de cauze nehormonale ........... 116
2.2.1. Sângerrile uterine .................................................................................... 116
2.2.2. Inflamaii în sfera genital ........................................................................ 117
2.2.3. Parametropatia spastic ............................................................................ 118
2.3. Receptur; fitobalneologie ............................................................................. 119
FITOTERAPIA AFECIUNILOR REUMATISMALE ..................................... 125
3.1. Principii terapeutice ....................................................................................... 134
3.1.1. Msuri chirurgicale ................................................................................... 135
3.1.2. Fizio- i kinetoterapia ................................................................................ 135
3.1.3. Terapia medicamentoas ........................................................................... 136
3.1.4. Msuri dietetice .......................................................................................... 141
3.2. Produse vegetale utilizate în tratamentul afec]iunilor reumatismale ........ 152

294 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

3.3. Apartenena chimic a principiilor active prezente în produsele


vegetale prescrise în tratamentul afeciunilor reumatismale .................... 158
3.4. Profilul farmacologic al produselor vegetale indicate în tratamentul
afeciunilor reumatismale ............................................................................. 165
3.4.1. Antiinflamatoare care acioneaz prin influenarea metabolismului
acidului arahidonic i al prostaglandinei E2 ........................................... 166
3.4.1.1. Aciunea farmacologic i clinic a produselor
care conin derivai salicilici ............................................................... 166
3.4.1.2. Uleiuri volatile pentru aplicaii externe ................................................ 170
3.4.1.3. Produse vegetale cu alte principii active .............................................. 171
3.4.2. Antiflogistice vegetale care acioneaz prin influenarea sistemului
hormonal i / sau imunitar ....................................................................... 172
3.4.2.1. Farmacologia contrairitantelor i imunomodulatoarelor de uz extern . 172
3.4.2.2. Produse vegetale cu principii active de natur triterpenic i sterolic,
care acioneaz asupra sistemului endocrin i / sau imunitar ............ 179
3.4.2.3. Produse vegetale utilizate în tratamentul afeciunilor reumatismale, cu
principii active diverse ........................................................................ 180
3.4.3. Aciunea antireumatic a unor proteaze vegetale .................................... 185
3.4.4. Aciunea farmacologic a antidiscraticelor .............................................. 187
3.5. Receptur/Fitobalneologie ............................................................................. 190
3.5.1. Infuzii antidiscratice simple ...................................................................... 190
3.5.2. Specii antidiscratice ................................................................................... 191
3.5.3. Antidiscratice de extracie ......................................................................... 192
3.5.4. Antireumatice de uz extern ........................................................................ 193
3.5.5. Fitobalneologice......................................................................................... 194

MONOGRAFII ......................................................................................................... 199


Agni casti fructus ..................................................................................................... 199
Alchemillae herba .................................................................................................... 202
Arnicae flos .............................................................................................................. 203
Barosmae folium ...................................................................................................... 207
Betulae folium .......................................................................................................... 209
Calami rhizoma........................................................................................................ 212
Camphora ................................................................................................................ 215
Capsici fructus ......................................................................................................... 217
Caryophylli aetheroleum ........................................................................................ 221
Chrysanthemi parthenii herba ................................................................................ 223
Cimicifugae rhizoma ................................................................................................ 226
Cinnamomi aetheroleum .......................................................................................... 228

295
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Cucurbitae semen .................................................................................................... 230


Echinaceae radix/herba ........................................................................................... 233
Equiseti herba .......................................................................................................... 236
Eucalypti aetheroleum ............................................................................................. 239
Harpagophyti radix.................................................................................................. 243
Juniperi fructus ....................................................................................................... 246
Liquiritiae radix ....................................................................................................... 249
Olibanum resina ...................................................................................................... 255
Orthosiphonis folium ............................................................................................... 257
Rosmarini aetheroleum ............................................................................................ 259
Salicis cortex ............................................................................................................ 262
Serenoae fructus ...................................................................................................... 266
Sinapis nigrae semen ............................................................................................... 268
Symphyti radix ......................................................................................................... 270
Taraxaci radix cum herba........................................................................................ 273
Terebenthinae aetheroleum T .................................................................................. 270
Thymi Aetheroleum ................................................................................................. 278
Urticae folium .......................................................................................................... 283
Violae tricoloris herba ............................................................................................. 285
Virgaureae herba ..................................................................................................... 287

Bibliografie general ........................................................................................... 291

296 Monografii
CAPITOLUL I.
FITOTERAPIA
AFEC}IUNILOR URINARE
Monica H\ncianu

Fitoterapia afeciunilor urinare reprezint un capitol dificil, deoarece împrirea


remediilor vegetale în funcie de locul de aciune respectiv, de indicaia terapeutic nu
este la fel de categoric i net, ca în alte cazuri.
Pentru unele afeciuni cum ar fi nefritele (care intereseaz parenchimul renal)
nu exist produse vegetale cu adresabilitate direct, în timp ce altele, cum ar fi cele ale
cilor urinare descendente beneficiez de efectele specifice a numeroase plante.
Fitourologicele reprezint un grup eterogen de medicamente, de origine
vegetal, care se adreseaz afeciunilor renale, ale cilor urinare i ale prostatei.
Aproape întotdeauna, în cazul afeciunilor cilor urinare se intervine cu
fitopreparate de asociere (rareori monopreparate) deoarece, datorit apropierilor
topografice, a legturilor strânse morfologice i patofiziologice dintre rinichi, uretere,
vezic i detrusor sau uretr, doar rareori numai unul dintre aceste segmente este
afectat, ori, nu s-a gsit înc o plant care, ea singur, s poat trata/ameliora întreaga
simptomatologie a unei astfel de afeciuni.
Spre exemplu, în cazul unor infecii urinare sau a litiazei în general, datorit
dereglrii mecanismului de transport al urinii se constat pe lâng afectarea acestuia i
apariia unor tulburri în acumularea/depozitarea precum i în eliminarea urinei. Din
acest motiv fitourologicele reprezint de regul combinaii ale unor produse vegetale
cu aciune diuretic, dezinfectant urinar, antiflogistic, spasmolitic, analgezic i
sedativ.

1.1. Principalele domenii de indica]ie


ale fitopreparatelor în urologie

Având în vedere faptul, c în rile Comunitii Europene (nu i la noi),


fitoterapia singur sau însoitoare a unei medicaii chimioterapeutice reprezint o

1
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

opiune terapeutic de prim ordin în tratamentul atât a infeciilor cilor urinare, cât i
în pielonefrit, cistalgie, nefrolitiaz, urolitiaz, hipertrofia benign de prostat i în
afeciunile inflamatorii ale prostatei, este important s subliniem c dependent de
mecanismele caracteristice de aciune acestea vor fi considerate ca fiind preponderent:
x acvaretice/diuretice, prin creterea circulaiei la nivel renal i a ratei de
filtrare, urmarea fiind creterea cantitii de urin eliminat; deoarece la aceste produse
în prim plan se afl eliminarea crescut de ap, se folosete termenul de acvaretic i
pentru a le diferenia de diureticele de sintez care intervin la alte nivele i care,
dependent de structur, favorizeaz i excreia altor substane;
x dezinfectante ale cilor urinare, când produsul acioneaz antibacterian, fie
prin aciunea antiseptic, fie prin împiedicarea atarii bacteriei la membrana celular
i prin aceasta, a ptrunderii sale în celula epitelial;
x antiinflamatoare, prin inhibare direct fie a 5-LOX, fie a COX, dar i
indirect, prin stimulare imunologic;
x antispastice care acioneaz atât asupra vezicii (cistalgii sau vezic
superactiv), cât i a cilor urinare inferioare, mai puin la nivel renal;
x prostatotrope, prin influenarea metabolismului endocrin (spre exempu,
prin inhibarea 5-reductazei sau a aromatazei);
x musculotrope, dac are loc o cretere a tonusului musculaturii vezicale.
Rinichii particip la reglarea homeostaziei electroliilor i a echilibrului acido-
bazic, a osmolalitii plasmatice i prin aceasta, la repartiia intra- i extracelular a
fluidelor, precum i la controlul tensiunii i implicit, a irigrii organelor. Rinichii se
achit de aceast obligaie prin faptul c regleaz eliminarea apei, a electroliilor i a
echivalenilor acido-bazici în concordan cu necesitile organismului. În afara
funciei de eliminare a unor deeuri precum acidul uric, ureea sau amoniacul, în rinichi
se sintetizeaz i o serie de hormoni (renina, calcitriolul, eritropoietina etc.).
Funcia renal este reglat atât de sistemul nervos, cât i pe cale hormonal.
Diureticele vegetale intervin prin mrirea volumului urinei eliminate în 24 ore.
În consecin, afeciunile tractului urinar care pot fi abordate i prin intermediul
fitopreparatelor sunt:
- tulburri de miciune provocate de cauze diverse,
- afeciuni renale, inflamatorii i spastice, care pot fi influenate favorabil
printr-o cretere a diurezei (tulburri disurice, catar sau iritaie vezical,
insuficien renal cronic),
- infecii urinare uoare sau de gravitate medie (cistit, uretrit, ureterit,
pielonefrit),
- litiaz (urolitiaz, nefrolitiaz),

2 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

- hipertrofie benign de prostat (stadiile I-II, dup Alken).


Nu se indic tratament fitoterapeutic în:
- anurie,
- infecii grave ale cilor urinare (inclusiv boli venerice),
- tumori,
- tuberculoz urogenital,
- afeciuni parazitare (infecii cu Trychomonas).
Ca de atâtea ori în fitoterapie, pentru acelai produs vegetal apar dou sau mai
multe mecanisme de aciune care se completeaz astfel, încât efectul terapeutic global
este mai intens pentru fitocomplex, decât pentru o anume fraciune sau substan
separat.

1.1.1. Tulburri disurice


Termenul de disurie se asociaz cu afeciunile urinare care se caracterizeaz prin
urinare deficitar (grea i incomplet) i dureroas. Dintre afeciunile cele mai frecvent
întâlnite, la care se asociaz disuria, sunt infeciile urinare uoare pân la medii sau
tulburrile de miciune din urolitiaz.

1.1.1.1. Principii terapeutice


În cazul disuriei se impune creterea volumului de urin, pentru o bun irigare a
cilor urinare care s asigure curarea lor.
În cazul în care în urin apar firioare de sânge sau aceasta este sanguinolent,
dac tulburrile de miciune persist sau sunt secondate de febr, este absolut necesar
consultarea medicului. De asemeni, dac, urmare a unei insuficiene cardiace sau
renale, apar edeme, terapia de irigare este contraindicat.
Trebuie menionat c nu exist nici un produs vegetal sau fitopreparat care s
dezvolte o aciune diuretic atât de evident ca cea a diureticelor de sintez, dar au
avantajul de a nu fi grevate de efecte adverse, mai ales la utilizare îndelungat.
Diureticele vegetale se preteaz în mod deosebit pentru terapia de irigare, locul
lor de aciune nefiind tubulii renali, la nivelul crora intervin diureticele de sintez.
Majoritatea produselor vegetale realizeaz o cretere a volumului diurezei prin
stimularea filtrrii glomerulare cu formarea unei cantiti mai mari de urin primar,
datorat unei irigri renale crescute i/sau unor procese osmotice, fapt care face ca
acestea s fie frecvent utilizate atât în tratamentul unor tulburri funcionale, cât i în
scop profilactic, în recidiva urolitiazei. În plus, cu excepia derivailor xantinici
(teobromina i derivaii si), diureticele vegetale nu influeneaz deloc sau foarte puin
economia elecrolitic renal.
Fitoterapia afeciunilor urinare 3
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Principiile active fac parte mai ales din grupul flavonoidelor i a uleiurilor
volatile, iar dac este vorba de produse condiionate pentru administare sub form de
ceaiuri simple sau specii (asocieri), extractibilul în ap trebuie s depeasc 40%. În
cazul ceaiurilor ambalate în saet, uleiul volatil ar trebui s se adauge sub form
microîncapsulat, astfel încât s nu se volatilizeze.
Deoarece la administrare, pentru majoritatea diureticelor vegetale, se constat o
eliminare sporit a apei din organism, fitoterapia modern utilizeaz pentru acestea
termenul de acvaretice vegetale.
Caracteristica de aciune a acvareticelor este producerea unei creteri a
volumului de urin eliminat i de aceea se indic frecvent în aa numita terapie de
irigare (termen introdus de Schilcher la începutul anilor "90).
Alturi de aciunea acvaretic, numeroase dintre produsele vegetale utilizate au
i un efect antidiscratic. Astfel, ele pot fi prescrise preventiv i curativ în tratamentul
bolilor metabolice precum i al acelor afeciuni care determin apariia unor depozite
(nedorite) la nivelul unor esuturi: boala reumatismal, guta, calculozele biliare i
renale etc. Aceste produse vegetale erau cunoscute în medicina tradiional ca având în
primul rând un efect depurativ.
Produsele vegetale i fitopreparatele cu aciune diuretic au drept principale
domenii de indicaie:
- susinerea mecanismului de autopurificare în cazul unor procese inflamatorii
cronic recidivante ale cilor urinare (în cazul în care numrul de germeni/ml
de urin nu depete 100.000),
- profilaxia calculilor.
Administrarea unui acvaretic, drept unic medicaie, este permis în:
- tulburri disurice,
- iritaie vezical,
- catar vezical,
- profilaxia infeciilor recidivante ale cilor urinare,
- profilaxia litiazelor.
Drept terapie adjuvant, acvareticele se pot administra în:
- infecii febrile ale cilor urinare,
- infecii urinare care necesit antibioterapie
(numrul germenilor > 107/ml urin = bacteriurie),
- tratamente cu citostatice,
- stri catabolice.
De asemenea, acvareticele se asociaz în tratamentul hipertoniei arteriale, al
edemelor precum i în tratamentul afeciunilor inflamatorii articulare i în reumatism.

4 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Administrarea de diuretice vegetale este indicat i persoanelor în vârst care au


tendina de a bea cantiti mici de lichide.
Uneori, dac pacientul a fcut abuz de diuretice de sintez (ca de exemplu în
cazul unei politoxicomanii sau la pacienii suferind de anorexie nervoas) diureticele
vegetale reprezint o alternativ convenabil.
Se cunoate faptul c apa însi dezvolt efect diuretic deoarece, prin
administrarea ei în cantiti mari, este inhibat secreia hormonului antidiuretic.
Aceast aciune acvaretic este amplificat dac apa este administrat sub forma
ceaiurilor din plante "diuretice".

1.1.1.2. Produse vegetale utilizate în tratamentul tulburrilor disurice


Numeroase produse vegetale prezint proprieti diuretice, dar intensitatea
aciunii precum i compoziia chimic a acestora difer foarte mult. Dup unii autori
aproximativ 200 de produse vegetale dezvolt aciune diuretic, dar dintre acestea doar
câteva sunt recunoscute i utilizate în fitoterapia modern.
Cea mai important precizare care trebuie fcut în tratamentul tulburrilor
disurice este aceea c pentru înregistrarea unei aciuni diuretice intense, aportul mare
de lichide este extrem de important, tratamentul fcându-se de preferin cu ceaiuri
monocomponent sau specii.
Astfel, între produsele vegetale cu aciune acvaretic un loc important îl ocup
drogurile bogate în componente volatile; unele dintre uleiurile volatile manifest
totodat aciune spasmolitic i/sau antibacterian. Pe de alt parte, o larg utilizare ca
acvaretice o au produse vegetale care pe lâng derivai flavonici i/sau saponine, mai
conin sruri de potasiu sau acid silicic care contribuie la efectul diuretic.
În tabelul 1.1 sunt prezentate principalele produse vegetale, bogate în
componente volatile, utilizate în terapia de irigare pentru efectul lor acvaretic.

Tab. 1.1. Produse de origine vegetal, bogate în uleiuri volatile,


prescrise pentru aciunea acvaretic (diuretice vegetale)
Produs vegetal Provenien Principii active Aciune farmacologic
Juniperi fructus Juniperus x 1-2,5% ulei volatil x creterea irigrii
communis/ (terpinen-4-ol, renale
Cupressaceae, D-, E-pinen,cariofilen) x acvaretic puternic
ienupr (diuretic)
Petroselini Petroselinum x ulei volatil x acvaretic puternic
fructus et radix crispum/ (2-6% în fructe,
Apiaceae, 0,2-0,3 în rdcini)
ptrunjel (apiol, miristicin)

Fitoterapia afeciunilor urinare 5


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Produs vegetal Provenien Principii active Aciune farmacologic


Apii fructus et Apium x 2-3% ulei volatil x acvaretic puternic
radix graveolens/ în fructe (limonen,
Apiaceae, p-cimen, E-terpineol,
elin E-pinen, D-santalol)
Levistici radix Levisticum x 0,6-1% ulei volatil x acvaretic
officinale/ (70% alchil-ftalide) x spasmolitic
Apiaceae,
leutean
Bucco folium Agathosma x 2-2,5% ulei volatil x acvaretic
betulina (terpinen-4-ol, "camfor x usor antiseptic urinar
(Barosma de Barosma")
betulina)/
Rutaceae

Aa cum am menionat deja, o gam larg de produse vegetale cu coninut


ridicat în derivai flavonici i saponine, se utilizeaz frecvent pentru efectul diuretic pe
care îl induc. În tabelul 1.2. sunt prezentate cele mai importante droguri din aceas
categorie, cu meniunea, c unele dintre ele conin i ulei volatil, precum i sruri
minerale care influeneaz pozitiv diureza.

Tab. 1.2. Produse vegetale acvaretice bogate în flavonoide i saponine


Produs Aciune
Provenien Principii active
vegetal farmacologic
Betulae Betula pendula/ x 2-3% glicozide flavonice x diuretic puternic
folium Betulaceae, (hiperozida, cvercitrina, x saluretic
mesteacn alb miricetol-galactozida)
x 3% saponine triterpenice
x 0,05-0,1% ulei volatil
x acid ascorbic
x salicilai
Ononidis Ononis spinosa/ x flavonozide (ononina) x diuretic
radix Fabaceae, x saponine triterpenice x saluretic
osul iepurelui (onocerina) x previne formarea
x 0,02-0,1% ulei volatil calculilor urinari
Solidaginis Solidago x 1% flavonozide (cvercetol, x diuretic
herba virgaurea/ rutozid, kemferol, x antiinflamator
Asteraceae, astragalina, izoramnetol) x antilitiazic
splinu x 2% saponozide triterpenice
x ulei volatil

6 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Produs Aciune
Provenien Principii active
vegetal farmacologic
Orthosiphonis Orthosiphon x derivai flavonici x diuretic
herba aristatus/ polimetoxilai (sinensetina, x saluretic
Lamiaceae, eupatorina, scutelarin- x depurativ
ceai de Java tetrametil eterul) x antiinflamator
x saponine triterpenice
x 0,5% ulei volatil
x 3% sruri de potasiu
Herniariae Herniaria x 2% flavonozide x diuretic
herba glabra/ x 3% saponine triterpenice x antiinflamator
Caryophyllaceae, x cumarine
fecioric
Lespedezae Lespedeza x flavonozide (orientina, x diuretic
herba capitata/ izoorientina) x hipoazotemic
Lamiaceae x procianidine
Equiseti Equisetum x 10% compui anorganici x diuretic
herba arvense/ (acid silicic) x remineralizant
Equisetaceae, x flavonozide
coada calului
Violae Viola tricolor, x saponine triterpenice, x diuretic
tricoloris Violaceae/ x flavon C-glicozide
herba trei frai ptai
Poligonii Polygonum x flavonozide, x diuretic
avicularae avicularae/ x 1% acid silicic
herba Polygonaceae, x mucilagii
troscot
Sarsaparillae Smilax sp./ x saponine sterolice x diuretic
radix Liliaceae (sarsaparilozida, parilina) x sudorific
Fagopyri Fagopyrum x 6% rutozid x diuretic
herba tataricum/ x antocianozide
Polygonaceae,
hric

Alturi de aceste produse vegetale, în terapia acvaretic se mai utilizeaz o serie


de alte droguri a cror aciune diuretic este mai slab. Dei pentru produsele care vor
fi menionate mai jos (tabelul 1.3) este cunoscut compoziia chimic, înc nu s-a
putut stabili cu precizie care dintre componentele identificate sunt responsabile de
aciunea acvaretic, dar probabil, ca în majoritatea cazurilor, efectul se datoreaz
fitocomplexului.
Aa cum am menionat activitatea diuretic dezvoltat este redus ceea ce face
ca aceste produse s se utilizeze doar în asociere cu alte acvaretice recunoscute.
Fitoterapia afeciunilor urinare 7
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Tab. 1.3. Produse vegetale cu aciune diuretic slab


Produs Aciune
Provenien Principii active
vegetal farmacologic
Urticae radix Urtica dioica/ x flavonoide x diuretic,
Urticaceae, x E-sitosterol x favorizeaz
urzic. x histamin, acetilcolin eliminarea
x acizi organici acidului uric i a
x sruri minerale ionului clor
(acid silicic)
Phaseoli Phaseolus x glucide x diuretic,
pericarpium vulgaris/ x aminoacizi x antidiscratic
Fabaceae, teci x acid ascorbic
de fasole x alantoin
x trigonelin
x sruri de potasiu,
acid silicic
Asparaginis Asparagus x glicozid a x diuretic
radix officinalis/ sarsapogenolului
Liliaceae,
sparanghel
Graminis Agropyron x saponozide x diuretic,
rhizoma repens/ x acid silicic x depurativ,
Poaceae, x antiseptic slab
pir
Taraxaci Taraxacum x substane amare x diuretic,
herba cum officinalis/ x favonozide x depurativ,
radix Asteraceae, x sescviterpene x coleretic,
ppdie x steroli x tonic stomahic
x inulin (rdcini)
Ribis nigri Ribes nigrum/ x flavonoide x diuretic
folium Saxifragaceae, x procianidoli
coacz negru x sruri de potasiu
Hibisci flos Hibiscus x antociani x diuretic,
sabdariffa/ x sruri de potasiu ale unor x depurativ,
Malvaceae, acizi organici (acid x tonic genetal,
karkadeh hibiscic) x spasmolitic
x acid ascorbic
Cynosbati Rosa canina/ x 0,2-0,3% ulei volatil x diuretic,
fructus Rosaceae, x acid ascorbic x vitaminizant,
mcee x acizi organici x uor antidiareic
x taninuri
x flavonozide

8 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Un alt grup important de substane de origine vegetal care dezvolt aciune


diuretic sunt derivaii xantinici, dintre care mai cunoscui sunt teobromina, cafeina i
teofilina.
Aciunea diuretic a acestor substane sau a produselor vegetale în care se
gsesc: ceaiul verde/negru (Theae folium), boabele de cafea (Coffeae semen) etc. este
cert i bine cunoscut.
Deoarece efectul diuretic se datoreaz aciunii inotrop pozitive dezvoltat de
derivaii xantinici care conduce la o cretere a capacitii de contracie a cordului
urmat de o cretere a irigrii sanguine în general, despre acest grup de substane se va
discuta la capitolul Fitoterapia afeciunilor cardiace.
Doar rareori în cadrul formulrilor de specii diuretice sunt incluse produse
vegetale care conin derivai xantinici (pulbere de cacao, frunze de Mate, de ceai negru
sau verde, Guarana). În ce privete teofilina i teobromina, ca substane pure, acestea
intr în compoziia unor diuretice condiionate de industria farmaceutic.
În mod similar nici produsele vegetale care conin glicozide cardiotonice nu
intr în compoziia ceaiurilor diuretice, chiar dac au astfel de caliti; efectul diuretic
a acestora se explic printr-o îmbuntire a activitii cardiace, urmarea fiind o
intensificare a irigrii renale. i despre produsele cardiotonice se va discuta în
capitolul menionat.
Pentru a obine fitomedicamente cu compoziie chimic constant i aciune
controlabil i reproductibil, firmele prelucreaz aceste produse vegetale la extracte
standardizate care sunt mai apoi incluse în diverse forme medicamentoase.

1.1.1.3. Apartenena chimic a celor mai importante componente


existente în produsele vegetale utilizate
în tratamentul afeciunilor disurice
Din punct de vedere chimic, principiile farmacologic active existente în
principalele produse vegetale utilizate pentru aciunea lor acvaretic, se pot clasifica
astfel:
A. componente volatile:
a. monoterpene: Juniperi fructus, Barosmae folium
b. derivai fenilpropanici: Petroselini folium et radix, Barosmae folium
c. alchilftalide: Levistici radix, Apii graveolentidis fructus
B. derivai flavonici: Petroselini folium et radix, Apii graveolentidis fructus,
Solidaginis herba, Betulae folium, Barosmae folium, Violae tricoloris herba
C. fenolglicozide: Solidaginis herba
D. acizi organici: Hibiscus sabdariffa
E. derivai triterpenici: Taraxaci radix et herba, Virgaureae herba,
Solidaginis herba, Herniariae herba
F. derivai sescviterpenici nevolatili: Taraxaci radix et herba
G. diterpene: Solidaginis herba, Orthosiphonis herba

Fitoterapia afeciunilor urinare 9


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Structura celor mai importante componente bioactive enumerate este redat în


fig. 1.1.

A. Terpenoide
a. monoterpene volatile

OH

terpinen-4-ol
(Juniperi fructus, Barosmae folium )

b. derivai de fenilpropan
O
H3CO O
OH
R
O

diosfenol
R=H miristicina (Barosmae folium)
R = OCH3 apiol
(Petroselini folium et radix )

c. alchilftalide volatile

O O

O O
3-butilftalida lingusticumlactona

O O O

O O O
sedanenolida lingustilida sedanolida

(Levistici radix, Apii graveolentidis fructus )

10 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

B. Derivai flavonici
a. agliconi flavonici

OH

HO O

OH O
apigenol
(Petroselini folium et radix,
Apii fructus)

b. O-flavonozide

R
OH

HO O

O gluc
OH O
R=H 3-O-glucozida kemferolului
R = OH 3-O-glucozida cvercetolului
(Solidaginis herba, Betulae folium )

OH
OCH3

rutinoza O O

OH O
diosmina
(Barosmae folium)

Fitoterapia afeciunilor urinare 11


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

c. C-glicozide
OH
HO
CH2OH
HO
O OH

HO O

OH O
vitexina
(Violae tricoloris herba )

d. flavone metoxilate
OCH3
OCH3

H3CO O

H3CO
OCH3 O

sinensetina
(Orthosiphonis herba)

C. Fenolglicozide
OR1 O gluc

R3
R2

R1 = H; R2= O-gluc; R3 = OCH3 leiocarpozida

R1 = gluc; R2 = R3 = H virgaureozida

(Virgaureae herba )

12 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

D. Acizi organici
OH
HOOC

HOOC O O
acid hibiscic
(Hibiscus sabdariffa)

E. Derivai triterpenici
a. alcooli triterpenici

R OH

HO HO

R=H taraxasterol
faradiol
R = OH arnidiol
(Taraxaci radix, herba)

b. saponozide derivate de la acizi triterpenici

COOH
COOH HO
HO OH
H HO
HO CH2OH
H
CH2OH baiogenol
acid poligalic (= virgaureagenol G) ( Solidaginis herba:
(Virgaureae herba) Solidago gigantea, Solidago canadensis )

Fitoterapia afeciunilor urinare 13


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

28

COOH
HO

HO
HOOC acid medicagenic

acid medicagenic 28 1 E-D-gluc 6 1 E-D-gluc

herniaria saponina I

1 E-D-fucoza
2
acid medicagenic 28 1 E-D-gluc
4
herniaria saponina II 1 E-D-gluc
(Herniariae herba )

F. Derivai sescviterpenici nevolatili

tip eudesmanolid tip germacranolid


OH gluc O O

HO
H
O O
O O
tetrahidroridentina B glucopiranozida acidului taraxacinic
(Taraxaci radix, herba)

14 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

G. Diterpene
a. tip clerodan
O
O

H
R = angelicoil solidagolactona II
R = tigloil solidagolactona III

(Solidaginis herba)
OR

b. tip diterpenici

O
O O
O
O
OH O
O
O

ortosifonol
(Othosiphonis herba )

Fig. 1.1. Principalele stucturi ale substanelor de origine vegetal pentru care s-a
stabilit c dezvolt aciune acvaretic (diuretic).

1.1.1.4. Profilul de aciune al produselor vegetale utilizate


pentru efectul acvaretic
Droguri vegetale care conin uleiuri volatile
x Juniperi fructus
Fructele de ienupr se utilizeaz în terapia de irigare sub forma infuziilor, a
sucului de presare sau a uleiului volatil, reprezentând prototipul acvareticelor vegetale.
Aciunea acvaretic a fructelor de ienupr se datoreaz uleiului volatil (minim
1%), mai precis componentei terpinen-4-ol care stimuleaz irigarea renal determinând
astfel o cretere a filtrrii glomerulare, urmat de o cretere a volumului de urin

Fitoterapia afeciunilor urinare 15


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

eliminat. Literatura de specialitate mai veche cuprinde o serie de date referitoare la


nefrotoxicitatea uleiului volatil (obinut din fructele de ienupr, prin antrenare cu
vapori de ap). Aceast apreciere se bazeaz pe o serie de experimente realizate în anii
"50 pe animale de laborator, dar care, pe lâng faptul c au fost realizate cu doze
exagerat de mari de ulei volatil au utilizat un Aetheroleum Juniperi impurificat cu ulei
de terebentin care este cu adevrat nefrotoxic.
Cercetrile clinice recente au demonstrat c uleiul volatil obinut din fructele de
ienupr nu este nefrotoxic dac se respect dozele terapeutice iar durata tratamentului
nu depete ase sptmâni.
Dac îns, pentru obinerea uleiului volatil de ienupr, nu se folosesc doar
fructele ci i vârfurile ramurilor împreun cu fructele (cum se întâmpl frecvent,
deoarece randamentul la distilare este mai mare) riscul apariiei unor efecte adverse
crete deoarece uleiul volatil din ramuri conine o cantitate mare de alfa i beta pinen
care determin, în doze mari, o iritaie renal sever care conduce la albuminurie i
macrohematurie.
Industria farmaceutic condiioneaz uleiul volatil de ienupr (dup diluare prin
solubilizare în ulei gras) sub forma capsulelor gelatinoase. Coninutul propriuzis în
ulei de ienupr în capsulele gelatinoase este variabil: 10-250 mg/capsul.
Preparatele din fructe de ienupr sau cu ulei volatil se utilizeaz cu precdere în
terapia de irigare a cilor urinare inferioare (descendente) inflamate.
Se recomand evitarea tratamentului cu preparate care condiioneaz ulei volatil
de ienupr (capsule gelatinoase) în cazul insuficienei renale cronice, dar i la femeile
însrcinate deoarece uleiul prezint un potenial efect abortiv.
Fructele pulverizate grosier intr i ele frecvent în compoziia ceaiurilor
diuretice, dar pulverizarea trebuie s se fac inainte de prepararea infuziei sau
amestecul se ambaleaz corespunztor, pentru ca uleiul volatil s nu se piard.

x Petroselini fructus et radix, Apii fructus et radix, Levistici radix


Între produsele vegetale cu aciune acvaretic aparinând familiei Apiaceae un
rol important revine drogurilor formate din fructe i rdcini de ptrunjel sau elin,
precum i rdcini de leutean. Toate aceste droguri se utilizeaz datorit coninutului
variabil în ulei volatil, al crui efect diuretic este conferit de prezena în compoziia sa
a miristicinei i apiolului. Acestea dezvolt un efect iritant la nivelul epiteliului renal,
conducând la creterea intensitii irigrii sanguine i a ratei de filtrare glomerular,
ceea ce conduce la eliminarea unui volum mrit de urin.
Administrate în doze mari, atât miristicina cât i apiolul, dezvolt, alturi de
efectul acvaretic, efecte urterostimulante, fapt care a permis ca în trecut aceste produse

16 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

s fie utilizate i ca abortive (Petroselini aetheroleum, Petroselini semen). Cantitile


mari administrate provocau deseori intoxicaie cu instalarea unor polinevrite grave sau
a parezelor.
Pe de alt parte aceste produse vegetale conin, în cantiti destul de mari,
furanocumarine i/sau psoralen, fototoxice în cazul consumului ridicat i al expunerii
prelungite la soare (Apii fructus et radix, Levistici radix), dar mai ales, hepatotoxice
pentru persoanele cu insuficien hepatic.
Toate aceste produse se indic în terapia acvaretic recomandat în cazul
inflamatiilor traectului urinar inferior dar i pentru a favoriza eliminarea nisipului i a
calculilor renali de mici dimensiuni.
În cazul extractului de rdcin de leutean s-a stabilit c, la administrare,
cantitatea de urin eliminat nu crete semnificativ dar crete cantitatea de azot total ca
i cantitatea de anioni de clor excretat. În plus, uleiul volatil manifest i efect
spasmolitic asupra musculaturii netede.
Alte produse vegetale care aparin familiei Apiaceae menionate de medicina
tradiional pentru efectul diuretic nu se utilizeaz decât sub forma asocierilor,
deoarece efectul diuretic este slab datorit coninutului redus în ulei volatil.

x Produse vegetale care conin flavonoide i saponozide


O alt categorie de produse vegetale utilizate preponderent ca diuretice o
reprezint drogurile cu coninut ridicat de flavonoide i saponine.
Glicozidele derivate de cvercetol i kemferol, ca i alte flavonozide dezvolt
aciune acvaretic pe fondul efectului capilaro-dilatator. Condiia, pentru instalarea
diurezei în cazul utilizrii în scop diuretic a unor produse vegetale prelucrate sub
form de ceai sau suc de presare, este aceea, ca aportul de flavonoide pentru o dat s
fie de minimum 50 mg, cantitate care se gsete de regul, în aproximativ 3-5 g produs
vegetal. Glicozidele flavonice administrate oral sunt scindate prin hidroliz enzimatic
la agliconi, care se resorb rapid i în decurs de o or sunt eliminate renal în proporie
de 50-70%. Produii lor de metabolizare sunt de obicei derivai ai acizilor
oxifenilacetic sau propionic precum i derivai ai acidului cinamic, liberi sau conjugai.
Pe lâng efectul diuretic unele componente flavonice sunt dotate i cu aciune
spasmolitic, antibacterian i antiflogistic. La administrarea extractelor apoase se
constat c volumul urinii eliminate este mai mare decât la administrarea extractelor
alcoolice.
Aciunea diuretic a saponinelor se realizeaz pe cale osmotic i/sau prin
iritarea local a epiteliului renal. Astfel, prin reducerea tensiunii superficiale în
sistemele eterogene,componentele hidrofile din structura saponinelor (ozele glicozi-
dante), au capacitatea de a se acumula la suprafaa membranelor pe care le i
traverseaz, rezultatul fiind un efect iritativ.
Fitoterapia afeciunilor urinare 17
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Acest efect iritant poate deveni extrem de puternic în cazul administrrii un timp
mai îndelungat (peste 2 sptmâni) a produselor cu saponine sterolice, în doze mari
ajungându-se chiar la afectare renal temporar.

x Betulae folium, Solidaginis herba


Studiile realizate pe animale de laborator (obolani Wistar) au stabilit c în urma
tratamentului cu hiperozid sau cu total flavonoidic separat din frunzele de mesteacn
(Betulae folium), a crescut semnificativ eliminarea prin urin a ionilor Cl- i Na+ ceea
ce face ca acest extract s poat fi apreciat ca un bun saluretic. Aceeai aciune a fost
constat i în cazul cvercitrozidei i a extractului de Solidago virgaurea.
În cazul preparatelor din frunze de mesteacn, aciunea diuretic este dublat de
un efect antireumatic, acidul betulinic i betulinolul inhibând metalopeptidazele (prin
inhibarea ACE).
Se presupune c efectul diuretic al preparatelor care conin principiile active
(sub forma fitocomplexului) din frunzele de mesteacn este subliniat de prezena unui
coninut mare de vitamina C. Infuzia sau preparatele de extracie sunt indicate în
tratamentul de irigare din infeciile cilor urinare inferioare, afeciuni inflamatorii i
spastice cum ar fi pielonefrita, uretrita sau cistita. Aprecierea dac este suficient
fitoterapia cu preparate de Betula (sau de asociere), sau dac aceasta va fi administrat
adjuvant la o chimioterapie în scopul realizrii unei terapii eficiente, depinde de
gravitatea bolii i de hotrârea urologului, care va lua în calcul, în cazul infeciilor, atât
încrcarea microbian, cât i tipul de bacterie care a generat afeciunea.
Deasemeni, preparatele de Betula se indic în profilaxia litiazei urinare.
Pentru preparatele de Solidago virgaurea sunt descrise proprieti diuretice,
spasmolitice, antiinflamatoare i antihipertensive.
În teste pe obolani s-a stabilit, c administrarea p.o. a fraciunii flavonoidice
separate din Solidago virgaurea (25 mg/kg greutate corporal), crete diureza nocturn
cu 57-88% concomitent cu scderea eliminrii ionilor de sodiu i potasiu i creterea
eliminrii de ioni de calciu. Extractele etanolice au dovedit pe de alt parte, în testul
edemului inflamaiei produse experimental la obolani i în artrit, o aciune
antiinflamatoare, iar in vitro în diverse modele biochimice, aciune antioxidant.
Pentru leiocarpozid (care se gsete numai la specia Solidago virgaurea, nu i
la S. gigantea i S. canadensis folosite i ele ca diuretice) s-a pus în eviden (la doza
de 25 mg/kg corp aplicat i.p.), atât o aciune diuretic cât i antiflogistic i analgetic
convenabil.
În testul edemului inflamator al labei de obolan, fraciunea saponozidic
separat din Virgaureae herba a prezentat i ea aciune antiinflamatoare (pus de
specialiti pe seama unui efect ce contrairitare) comparabil cu al escinei.

18 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Produsele se indic pentru aciunea diuretic, spasmolitic, antiflogistic i


antalgic, firmele de medicamente condiionând extractul sub form de capsule.
Fitomedicamentele pe baz de extracte de Solidago sunt bine tolerate, motiv
pentru care se prescriu în afeciuni urogenitale în care aportul de acvaretice este
esenial, la fel ca i pentru eliminarea sedimentului/nisipului oxalic i prevenirea
acumulrii bacteriilor, astfel încât ele se indic în:
- profilaxia infeciilor recidivante,
- tulburri disurice acute, cu sau fr tratament cu antibiotice,
- dup fragmentarea calculilor prin litotripsie extracorporal,
- nisip renal,
- adjuvant în colici vezicale, iar
- la brbai, în tulburri de miciune datorate HBP.

x Ononidis radix
În cazul rdcinilor de osul iepurelui (Ononis spinosa) prezena saponinelor este
indispensabil pentru manifestarea efectului acvaretic. Astfel, administrarea
preparatelor din rdcini bogate în saponine poate induce o cretere a diurezei cu peste
20% fa de normal.
Cu toate c efectul diuretic a fost studiat i demonstrat în mod repetat prin
experimente farmacologice pe animal, nu s-a putut separa fraciunea (sau fraciunile)
responsabile de aceast aciune. Se pare c i în acest caz, efectul aparine
fitocomplexului.
Pentru medicarpin cercetrile privind activitatea biologic au demonstrat o
aciune de inhibare a 5-LOX (efect antiinflamator).
Studii recente recomand utilizarea infuziilor din rdcinile de osul iepurelui i
nu a decoctului. În cazul infuziei o mare parte din componentele volatile ale
produsului se pstreaz iar efectul diuretic este mai intens; la realizarea decoctului,
datorit fierberii energice, uleiul volatil se pierde i, în mod paradoxal, din produsul
vegetal se va extrage o fraciune nevolatil, altfel greu solubil în ap i care dezvolt
efect antidiuretic.
Pe de alt parte, chiar la administrarea infuziilor, efectul diuretic descrete la
administrare frecvent i îndelungat. Se impune deci ca infuziile din rdcin de osul
iepurelui s se administreze numai un interval scurt (4-5 zile) urmate apoi de
administrarea altui diuretic. Tratamentul se poate relua dup un interval de mai multe
zile (8-10).
Se recomand ca diuretic blând, în toate afeciunile cilor urinare, precum i în
reumatism i gut.

Fitoterapia afeciunilor urinare 19


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

x Orthosiphonis folium
În cercetrile farmacologice in vitro i in vivo, pentru ortosifonolii A i B au fost
demonstrate efecte antiinflamatoare puternice, iar flavonoidele puternic metoxilate
inhib enzima 5-LOX.
Ceaiurile sau extractele de Orthosiphon se prescriu ca diuretic în pielonefrita
recidivant, catar vezical i renal, cistalgie i bacteriurie fr o simptomatologie
deosebit. Nu este vorba de o acvarez simpl, ea fiind dublat de o eliminare crescut
de clorur de sodiu.
Pân acum, efectul diuretic n-a putut fi atribuit unei singure componente sau
fraciuni, aparinând i în acest caz fitocomplexului.

x Sarsaparillae radix
Rdcinile recoltate de la specii de Smilax, familia Liliaceae cunoscute sub
denumirea de Sarsaparillae radix conin 1-3% saponine cu nucleu sterolic (spre
deosebire de majoritatea celorlalte diuretice vegetale care conin saponine cu nucleu
triterpenic), cu efect slab iritant asupra epiteliului renal. Produsul vegetal provenit din
America de Sud sau China se utilizeaz în tratamentul unor afeciuni urinare,
dermatologice (inclusiv psoriazis), i reumatismale. Proprietile diuretice,
antiinflamatoare, antiseptice etc. dezvoltate de acest produs vegetal se datoreaz
efectului iritant nespecific pe care saponinele sterolice îl exercit la nivelul epiteliilor
(aciune de contrairitare).
Trebuie menionat îns c acest efect iritativ al saponinelor sterolice este net
superior celui dezvoltat de saponinele triterpenice i ca urmare efectele nedorite au o
inciden mult mai mare. Pentru efectul diuretic, administrarea preparatelor de
Sarsaparillae radix nu se va face mai mult de 2 sptmâni (pot aprea afectri renale
temporare). Din acest motiv, în unele ri vestice, nu mai este admis utilizarea
preparatelor care conin extracte de Sarsaparilla în urologie.

x Equiseti herba
Equisetum arvense (coada calului) este una dintre speciile al cror efect
acvaretic nu este foarte puternic, dar este dublat de o aciune spasmolitic la nivelul
cilor urinare. Podusul vegetal conine derivai ai acidului silicic (10%) care se extrag
în ap dând soluii coloidale. Aciunea acvaretic nu poate fi atribuit numai
derivailor de acid silicic, iar cantitatea de saponine prezente este destul de redus.
Specialitii apreciaz c efectul diuretic se datoreaz fitocomplexului constituit din
acid silicic, flavonoide i sruri de potasiu. Studiile privind aciunea diuretic sunt înc
în desfurare i urmresc s evalueze i intensitatea acestei aciuni deoarece datele

20 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

existente sunt contradictorii. Pe de o parte, unele studii discut lipsa efectului acvaretic
iar pe de alt parte exist cercetri care indic o cretere a diurezei cu 68%, apreciind
coada calului ca fiind cel mai eficient diuretic. O alt disput se refer la faptul c
efectul diuretic (acvaretic) nu apare decât la administrarea infuziei/decoct (5 minute)
pacienilor urologici în timp de la subiecii sntoi acesta lipsete.
Domeniul de indicaie este în special pielonefrita i bacteriuria.
În orice caz trebuie menionat c acest produs vegetal prezint marele avantaj c
nu dezvolt nici un fel de efecte adverse la administrare oral.
Dac efectul acvaratic al speciei este discutabil, datele privind efectul de
stimulare a metabolismului general sunt consemnate clinic. Prin administrarea de
infuzii de coada calului se realizeaz o cretere a rezistenei la suprasolicitri a
esutului conjunctiv. Deoarece în cadrul afeciunilor reumatismale esutul conjunctiv
este primul afectat, principalul domeniu de indicaie al acestui produs vegetal îl
reprezint boala reumatismal datorit aciunii antidiscratice i umorale. Ca urmare,
preparatele realizate din coada calului se utilizeaz i în sfera afeciunilor metabolice,
edeme ale picioarelor (de cauze metabolice), artrit reumatoid, artroze etc.

1.1.1.5. Receptur
Pentru pacientul urologic, alegerea celui mai potrivit diuretic de origine vegetal
poate constitui o mic dilem, dat fiind numrul mare de produse vegetale utilizate în
medicina tradiional i/sau cult pentru efectul diuretic/acvaretic.
Cele mai eficiente specii (ceaiuri) acvaretice se obin prin asocierea între:
- 1-2 produse vegetale din grupa acvareticelor ce conin uleiuri volatile, la
care se asociaz
- produse vegetale care conin saponine/flavonoide,
- produse vegetale care au rol de corectori de gust, respectiv cele care cresc
toletana gastric a preparatului.

Species diureticae

Rp. Juniperi fructus


Ononidis radix
Levistici radix
Liquiritiae radix aa 25
M.f. species

Fitoterapia afeciunilor urinare 21


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Rp. Graminis rhizoma


Betulae folium
Solidaginis folium
Ononidis radix
Liquiritiae radix aa 20
M.f. species

Rp. Betulae folium


Anisi fructus
Levistici radix aa 10
Equiseti herba
Orthosiphonis folium aa 25
Juniperi fructus aa 20
M.f. species

Rp. Chamomillae flos


Urticae herba
Taraxaci radix cum herba aa 10
Vitis idaeae folium
Betulae folium aa 25
Orthosiphonis radix aa 20
M.f. species
D.s. intern, se infuzeaz o linguri specii cu 150ml ap fiart; repaus 10 minute.
Se beau 3-5 ceaiuri pe zi.

Rp. Juniperi fructus 40


Ononidis radix
Liquiritiae radix aa 30
M.f. species
D.s. intern, sub form de infuzie: 2 lingurie la o can de ap

Un diuretic mai puternic este constituit din:


Rp. Juniperi fructus 40
Equiseti herba 35
Ononidis radix 35
Petroselini fructus
Foeoniculi fructus
Menthae folium aa 30
M.f. species
D.s. intern 1-2 lingurie infuzate cu o can de ap, 20 minute repaus; 3 x 1 can/zi

22 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Rp. Petroselini fructus 40


Equiseti herba
Thymi herba aa 30
M.f. species
D.s. intern, infuzare 2 lingurie la 1 can de ap fiart, 20 minute repaus.

În cazul unor edeme de natur cardiac se poate introduce în formulri produsul


Scillae bulbus. Formularea cunoscut sub numele de "Ceai Kreuzer" se prescrie în
tratamentul tulburrilor disurice la pacienii suferind de afeciuni metabolice, edeme de
natur cardiac precum i în adipozitate:
Rp. Sambuci flos 2
Scillae bulbus 2,5
Juniperi fructus 5
Carvi fructus 5
Petroselini fructus 3
M.f. species
Amestecul se trateaz cu 0,5 l ap adus la firbere urmat de repaus 30 minute,
dup care se filtreaz. Se bea întreaga cantitate de ceai în decursul unei zile.

În compoziia ceaiurilor diuretice pot s intre i produse vegetale care dezvolt


efecte antiinflamatoare: mueel (Chamomillae flos), coada oricelului (Millefolii
flos), glbenele (Calendulae flos), lemn dulce (Liquiritiae radix).
Pentru efectele dezinfectante se pot asocia frunze de merior sau de strugurii
ursului (Vitis ideae folium, Uvae ursi folium).
Aciune spasmolitic poate fi conferit amestecului prin asociere cu frunzele de
roini sau cele de ment (Melissae folium, Menthae folium).
Florile de Hibiscus ca i frunzele de Orthosiphon se indic în curele deputative
datorit cantitii mari de sruri de potasiu pe care le conin. Deseori, industria de
medicamente care prelucreaz produse vegetale, asociaz fitopreparatelor diuretice
sruri de potasiu (sulfat de potasiu, tartrat de potasiu, citrat de potasiu), în scopul
reducerii reteniei de ap în organism.
În acelai scop apare uneori în asocieri i scoara de cruân (Frangulae cortex).
Prin eliminarea concomitent a unei cantiti mari de ap i pe cale intestinal, este
susinut aciunea acvareticelor.
Drept corector de gust pentru asocierile diuretice se utilizeaz frunzele de
ment i de roini, florile de mueel sau Hibiscus.

Fitoterapia afeciunilor urinare 23


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

1.1.2. Infecii urinare (uretrite, cistite, pielonefrite)


Infeciile cilor urinare (ICU) inferioare sunt relativ lipsite de risc pentru pacient
(cu oarecare excepii), în timp ce ICU ascendente pot provoca afectarea parenchimului
renal i eventual, pot conduce la insuficien renal, dac nu se instituie un tratament
adecvat.
În automedicaie doar ICU inferioare, necomplicate pot fi tratate prin fitoterapie,
în celelalte cazuri ea putând constitui un adjuvant la terapia prin antibiotice sau
chimioterapie, dar numai la indicaia urologului.
Din motive anatomice, infeciile urinare i vezicale sunt mai frecvente la femei,
decât la brbai, peste 50% din femei suferind cel puin o dat în via de cistit. Uretra
femeilor este cu 3-4 cm mai scurt decât la brbai, astfel încât drumul pe care
bacteriile îl au de parcurs pân la vezica urinar este mai scurt. Bacteriile provin din
propria flor fecal, dar i modificrile hormonale din sarcin sau menopauz cresc
predispoziia femeilor pentru infeciile urinare necomplicate.
Datorit acestei realiti, orice brbat care prezint simptomele unei infecii
vezicale, chiar dac simptomatologia în sine este banal, trebuie tratat ca un caz
complicat i îndrumat, în consecin, la urolog.
Toate gravidele, copiii, diabeticii, imunosupresaii, pacienii cu cateter
permanent sau cu urolitiaz în antecedente trebuie considetai, din start, ca aparinând
de categoria infeciilor urinare cu complicaii.
În astfel de cazuri, infecia urinar poate avea i alte cauze decât cele banale:
x la vârsta colipriei, în spatele unei astfel de afeciuni se pot ascunde
anomalii anatomice sau funcionale,
x la diabetici, datorit predispoziiei pentru infecii, aceasta poate degenera
în pielonefrit, iar
x la gravide, orice infecie poate atrage dup sine instalarea unor complicaii
fie pentru ea, fie pentru ft.
În ceea ce privete bacteriile care pot da infeciile urinare, se consider c 60-
80% sunt datorate colibacililor, câte 5% revenind celor produse de enterococi, Proteus
(mai ales P. mirabilis), Klebsiella, Enterobacter, Pseudomonas i alte 10% de alte
microorganisme.
Cele mai relevante din punct de vedere practic sunt infecile cu Proteus,
deoarece nu reacioneaz bine la antibioterapie.
În mod fiziologic pH-ul urinei variaz între 5 i 7, dar în cazul infeciilor
urinare, acesta se deplaseaz în domeniul bazic. În cazul infeciilor urinare se intervine
în sensul acidifierii urinei, deoarece mai ales Proteus, conine o ureaz care scindeaz

24 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

ureea la amoniac, ceea ce crete pH-ul urinei. Administrarea unor preparate cu


metionin duce la acidifierea urinei.
La persoanele care sufer de ICU recidivante se pot lua msuri profilactice,
pentru ca recidivele s fie cât mai puin frecvente:
x trebuie evitat purtarea unor haine sau a pantofilor uzi, aezarea pe scaune
necapitonate, iar costumele de baie ude trebuiesc i ele schimbate;
x trebuie consumat o cantitate mare de lichide (minim 2 litri /zi), pentru a
evita fixarea i înaintarea bacteriilor pe traectul urinar ctre rinichi;
x când apare senzaia de urinare se va evita reinerea;
x ar golirea vezicii trebuie s fie complet pentru a nu favoriza apariia
urinii reziduale;
x se va evita aplecarea în fa în timpul urinrii, deoarece aceast poziie nu
avantajeaz evacuarea complet a coninutului vezical.
Dac totui s-a ajuns la infecie vezical, pe lâng medicaia indicat de urolog
se apeleaz la aplicarea, pe abdomenul inferior, a unor sculei de pânz umplui cu
sâmburi de ciree (care se înclzesc la 45-50°C în cuptorul cu microunde), sau a unor
sticle de ap cald; de asemenea, se fac bi de ezut fierbini (nu peste 50°C, pentru c
apare constipaia), i bi ascendente la picioare.
Bile ascendente de picioare se realizeaz astfel: într-o gletu sau o cdi
înalt se pune ap la 38°C astfel încât la introducerea picioarelor, aceasta s treac
tocmai de gelzne. Apoi se adaug ap fierbinte (50°C) cu grij, atât cât poate suporta
pacientul; dup 2-3 minute se repet operaia, astfel încât, la final, apa din baie s
ajung pân sub genunchi. Toat baia nu trebuie s dureze ai mult de 15 minute. Dup
baie, pacientul trebuie s stea minimum 45 minute în pat, acoperit.
De asemeni, se renun câteva zile la alimentele condimentate.

1.1.2.1. Principii terapeutice, domenii de utilizare


În cazul unor infecii necomplicate ale cilor urinare (datorate mai ales
infeciilor cu Escherichia coli, enterobacterii sau stafilococi), lipsite de simptome
clinice cum ar fi disuria (senzaia de arsur la urinare), polakisuria (senzaie frecvent
i imperioas de micune, cu urinare redus), durerile în abdomenul inferior (tenesme),
febr i pacientul adult este altfel sntos, nu este indicat terapia medicamentoas
dac nu este planificat o intervene chirurgical urologic sau dac pacienta este
însrcinat.
Tocmai în acest domeniu i în cadrul anumitor limite (forme uoare ale
infeciilor cilor urinare) poate fi aplicat fitoterapia cu bune rezultate.

Fitoterapia afeciunilor urinare 25


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

În infeciile urinare o prim cerin o reprezint un aport suficient de mare de


lichide, tendina fiind de depire a 2 l/zi. Lichidele administrate este de dorit s fie
sub form de ceaiuri din droguri acvaretice.
Rolul acvareticelor este acela de irigare i antrenare/eliminare a bacteriilor din
cile urinare, astfel încât s se evite multiplicarea lor. În plus, unele droguri vegetale
conin substane cu aciune spasmolitic, analgetic i chiar bacteriostatic, motiv
pentru care se apeleaz la asocieri i nu la produse monodrog.
i în acest caz îns, terapia de irigare cu ajutorul ceaiurilor diuretice trebuie
evitat în cazul pacienilor cu insuficien cardiac sau renal.
În cazul infeciilor urinare acute, fr interesarea rinichilor, terapia de irigare cu
ceaiuri acvaretice este prima opiune; dac exist îns i o interesare renal, trebuie
apelat la tratamentul cu antibioticul specific, care va fi susinut cu aceleai diuretice
vegetale.
În cazul infeciilor urinare cronice, medicamentele de origine vegetal i-au
câtigat datorit eficienei i lipsei de efecte adverse, un loc bine meritat în terapeutic.
Din acest motiv, preparate din droguri vegetale se administreaz singure în:
¾ bacteriurie asimptomatic,
¾ catar vezical incipient,
¾ cistita “honeymoon” (din luna de miere),
¾ pielonefrite (infecii locale ale esutului renal), uretrite, cistite cronicizate,
¾ în post tratament sau în profilaxia recidivelor.
Ca adjuvant pentru susinerea antibioterapei sau a chimioterapiei ICU
recidivante i în post tratament (pân la o lun dup întreruperea antibioticului) în:
¾ infecii simptomatice ale cilor urinare,
¾ infecii cu germeni problem,
¾ >106 germeni patogeni/ml urin.
Afeciunile esutului parenchimatic renal nu pot fi abordate prin intermediul
fitoterapiei, iar pentru aa numitele "nefrite" nu exist medicamente de origine
vegetal. Totui trei specii vegetale sunt cunoscute pentru efectele benefice (altele
decât efectul diuretic) pe care le exercit asupra funcionrii rinichilor.

1.1.2.2. Produse vegetale utilizate în tratamentul infeciilor urinare


i al afeciunilor renale
Între produsele vegetale utilizate pentru aciunea lor antiseptic în tratamentul
infeciilor urinare, un loc important îl ocup frunzele de strugurii ursului
(Arctostaphylos uva-ursi) i frunzele de merior (Vaccinium vitis idaea) frecvent
menionate atât de medicina tradiional cât i de cea cult. Alturi de acestea în
tratamentul infeciilor urinare se mai indic i alte produse vegetale dar a cror aciune
antiseptic este de bun calitate chiar dac mai slab. Cele mai importante produse
vegetale sunt prezentate în tabelul 1.4.

26 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Tab. 1.4. Produse vegetale utilizate în tratamentul infeciilor urinare


Produs Aciune
Provenien Principii active
vegetal farmacologic
Uvae ursi Arctostaphylos x peste 10% derivai de x antiseptic/
folium uva-ursi/ hidrochinon (arbutozida, antibacterian
Ericaceae, metilarbutozida) x dezinfectant
strugurii ursului x acizi polifenolcarboxilici urinar
(acid galic, acid p-cumaric, x astringent
acid siringic)
x flavonoide (hiperozida)
x triterpene
x 5% taninuri galice i catehice
Vitis idaeae Vaccinium vitis x derivai de hidrochinon x antiseptic/
folium idaea/ Ericaceae, (arbutozida, metilarbutozida, antibacterian
merior, coacz pirozida) x dezinfectant
de munte x taninuri galice i elagice x astringent
x flavonozide
x triterpene
Armoraciae Armoracia x tioglicozide (gluconasturtiin, x antiseptic,
rusticanae rusticana sinigrin) x slab diuretic
radix (Cochlearia x glucide x extern:
armoracia)/ x aminoacizi revulsiv,
Brassicaceae, x enzime rubefiant
hrean
Tropaeoli Tropaeolum x tioglicozide (glucotropeolin), x antiseptic/
herba majus/ x acizi polifenolcarboxilici antibacterian
Tropaeolaceae, x flavonozide x expectorant
condurai, x antibronitic
clunai
Herniariae Herniaria glabra/ x 3% saponozide triterpenice x antispastic al
herba Caryophyllaceae, x 2% flavonozide (glicozide ale cilor urinare,
fecioric, spuna cvercetolului i izoramnetolului) x diuretic
x cumarine (herniarozida)
Bucco Agathosma x 2-2,5% ulei volatil x uor antiseptic
folium betulina (terpinen-4-ol, urinar,
(Barosma "camfor de Barosma") x acvaretic
betulina)/
Rutaceae
Santali Santalum album/ x ulei volatil cu 40% alfa- x dezinfectant,
aetheroleum Santalaceae, i beta-santalol x spasmolitic
ulei de santal

Plecând de la observaii fcute iniial în SUA, în ultimele dou decenii în


urologie au ptruns i sucurile de presare obinute din fuctele unor specii de Vaccinium
(tabelul 1.5), bogate în proantocianidine care nu au aciune antimicrobian direct, dar
care reduc numrul bacteriilor prin împiedicarea aderrii acestora la membranele
celulelor epiteliului renal i eliminarea lor, odat cu jetul de urin.
Fitoterapia afeciunilor urinare 27
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Tabelul 1.5. Sucuri (extracte) obinute din fructele unor plante medicinale, utilizate în
tratamentul infeciilor urinare recidivante
Aciunea
Produs vegetal Provenien Principii active
farmacologic
Vaccinium Vaccinium macrocarpon/ Oligomeri ai efect antiadeziv
macrocarpon Ericaceae, cranberry catehinei / fa de bacterii
fructus epicatehinei
Vaccinium Vaccinium oxycoccus / Oligomeri ai efect antiadeziv
oxycoccus fructus Ericaceae catehinei / fa de bacterii
epicatehinei
Vaccinium vitis Vaccinium vitis idaea / Oligomeri ai efect antiadeziv
idaeae Ericaceae, catehinei / fa de bacterii
fructus merior, coacz de munte epicatehinei
Vaccinium Vaccinium myrtyllus/ Oligomeri ai efect antiadeziv
myrtylli Ericaceae, catehinei / fa de bacterii
fructus afin epicatehinei

Aa cum am menionat deja opiunile fitoterapice în tratamentul afeciunilor


renale sunt reduse. Totui produsele vegetale la care se poate apela în astfel de cazuri
sunt prezentate în tabelul 1. 6.

Tab. 1.6. Produse vegetale utilizate în tratamentul afeciunilor renale


Produs Aciune
Provenien Principii active
vegetal farmacologic
Virgaureae Solidago x 1% flavonozide (cvercetol, x antiflogistic,
herba virgaurea/ rutozid, kemferol, x spasmolitic,
Asteraceae, astragalina, izoremnetol) x diuretic,
splinu x 2% saponozide triterpenice x diminueaz
x glicozide fenolice albuminuria
Orthosiphonis Orthosiphon x derivai flavonici x saluretic,
herba aristatus (O. polimetoxilai (sinensetina, x favorizeaz
aristata)/ eupatorina, scutelarin- eliminarea
Lamiaceae, tetrametil eterul) substanelor
ceai de x saponine triterpenice azotate,
Java. x 0,5% ulei volatil x diuretic,
x 3% sruri de potasiu depurativ
Lespedezae Lespedeza x flavonozide x hipoazotemic,
herba capitata/ x C-glicozide x diuretic
Lamiaceae x lespecapitozid
(homoorientol)

28 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

1.1.2.3. Apartenena chimic a celor mai importante componente


existente în produsele vegetale utilizate în tratamentul
infeciilor urinare i afeciunilor renale
Principiile farmacologic active, existente în principalele produse vegetale utilizate
în tratamentul infeciilor urinare se pot clasifica din punct de vedere chimic astfel:
A. derivai de hidrochinon: Vitis idaeae folium, Uvae ursi folium,
B. acizi polifenolcarboxilici: Vitis idaeae folium, Uvae ursi folium,
C. senevoli: Armoraciae radix, Topaeoli herba
D. terpene
a. monoterpene: Juniperi fructus, Barosmae folium,
b. alcooli sescviterpenici: Santali aetheroleum,
c. triterpene pentaciclice: Herniariae herba,
E. proantocianidine (PAC A) oligomere, cu greutate molecular mare:
Vaccinium macrocarpon, Vaccinium oxycoccus, Vaccinium vitis idea,
Vaccinium mirtillus
Structurile chimice cele mai importante sunt redate în fig. 1.2.
A. Derivai de hidrochinon
OR
R=H arbutozida
R = CH3 metilarbutozida

O gluc

(Uvae ursi folium, Vitis idaeae folium )

B. Acizi polifenolcarboxilici
COOH

HO OH
OH
acid galic
(Uvae ursi folium, Vitis idaeae folium )

COOH

OH H3CO OCH3
OH
HO
acid p-cumaric acid siringic
(Uvae ursi folium)

Fitoterapia afeciunilor urinare 29


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

C. Senevoli
R CH2 N C S

R = CH alilsenevol (Armoraciae radix)


CH22 CH

R= benzilsenevol (Tropaeoli herba)

R= CH2 feniletilsenevol (Armoraciae radix)

D. Terpene
a. monoterpene

OH

O
OH

terpinen-4-ol diosfenol
(Juniperi fructus, Bucco folium ) (Bucco folium )

b. sescviterpene

OH

OH
D-santalol E-santalol

(Santali aetheroleum )

c. triterpene pentaciclice

28

COOH
HO

HO
HOOC acid medicagenic

30 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

acid medicagenic 28 1 E-D-gluc 6 1 E-D-gluc

herniasaponina I

1 E-D-fucoza
acid medicagenic 28 1 E-D-gluc 2
4
herniasaponina II 1 E-D-gluc

(Herniariae herba )

E. Proantocianidine oligomere Vaccinium macrocarpon, Vaccinium oxycoccus,


Vaccinium vitis idea, Vaccinium mirtillus

Figura 1.2. Principalele stucturi ale substanelor de origine vegetal


care se utilizeaz în tratarea infeciilor urinare

1.1.2.4. Profilul de aciune al produselor vegetale utilizate în


tratamentul infeciilor urinare
Dac profilul de aciune al acvareticelor, indicate i în ICU, a fost deja discutat,
produsele vegetale i preparatele de extracie care se adreseaz tratamentului infeciilor
urinare pot fi subîmprite în dou mari categorii: cele care acioneaz ca antiseptice
direct asupra bacteriilor, i cele a cror aciune este indirect, împiedicând aderarea i
ptrunderea acestora în celulele epiteliului vezical/urinar, ajutând la eliminarea lor
odat cu jetul de urin.
Din primul grup fac parte produsele care conin derivai de hidrochinon,
monoterpene dezinfectante sau glicosinolai generatori de senevoli, în timp ce din cel
de al doilea fac parte sucurile de presare obinute din fructele unor specii de
Vaccinium, bogate în oligomeri proantocianidinici.

Produse ce conin derivai de hidrochinon


Dou sunt produsele care conin derivai ai hidrochinonei, în special arbutozid
i metilarbutozid, iar acestea sunt: Uvae ursi folium (5-12% derivai de hidrochinon
exprimai în arbutozid) i Vitis idaeae folium (cu doar 5%). Dac în strugurii ursului,

Fitoterapia afeciunilor urinare 31


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

pe lâng acetia se mai gsete 15-20% tanin galic i elagic precum i flavonoide, în
frunzele de merior, coninutul în taninuri este redus.
Arbutozida în sine nu are aciune dezinfectant urinar, ea reprezentând un
prodrug.
Ingerat, arbutozida ajunge în intestin, unde elibereaz agliconul, hidrochinona,
care este resorbit ajungând la ficat unde este metabolizat prin conjugare la
glucuronat respectiv sulfat. Compuii de conjugare se elimin în principal prin urin,
iar în msura în care aceasta este bazic, hidrochinonconjugaii sufer o hidroliz
alcalin, punând din nou hidrochinona în libertate, exact la nivelul unde este necesar
aciunea ei dezinfectant (figura 1.3.)

OH OH OR
resorbie/ R = SO3H
HOH enzimatic conjugare R = acid
intestin ficat glucuronic

O gluc OH OH
arbutozida hidrochinona conjugat
(inactiv)
HOH/ pH > 8
urina

OH

OH
hidrochinona
(activ)

Figura 1.3. Metabolizarea i eliminarea derivailor fenolici existeni


în frunzele unor Ericaceae

Hidrochinona are aciune antibacterian dovedit fa de bacteriile din


genurile: Citrobacter, Enterobacter, Escherichia, Klebsiella, Proteus, Pseudomonas,
Staphylococcus.
Aciunea antibacterian maxim se atinge la aproximativ 3-4 ore de la
administrarea maceratului (infuziei), cu condiia alcalinizrii urinei fie prin ingestia a
6-8 g bicarbonat de sodiu/zi, fie prin apelarea la o diet exclusiv vegetarian, tiut fiind
c legumele i cartofii sunt alimente bazice.

32 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Pentru obinerea ceaiului, 12 g de frunze de Uva ursi (sau 25 g în cazul


frunzelor de Vitis idaea) se mrunesc i se macereaz peste noapte cu un litru de ap;
dimineaa se fierbe scurt (un clocot), se strecoar i se pune într-un termos. Se beau
peste zi 3 cni cu 200 ml macerat (echivalent 250 mg arbutozid), iar seara restul,
pentru ca peste noapte hidrochinona s se acumuleze în vezic i efectul antibacterian
s fie mai puternic.
Nu se administreaz mai mult de 7 zile, iar dac simptomele nu au trecut trebuie
consultat urologul.
În cazul infeciilor urinare recidivante, curele cu macerat din frunze de
Ericaceae nu se repet mai mult de 5 ori pe an, deoarece hidrochinona este considerat
ca fcând parte din grupul substanelor cancerigene, la aplicare prelungit.
Dac maceratul se obine din frunze de strugurii ursului, acesta poate fi iritant
gastric i/sau renal, datorit coninutului ridicat în tanin, motiv pentru care se i
recomand prelucrarea sub form de macerat i nu decoct, când taninul galic se extrage
în cantitate mic i în plus, se degradeaz parial prin hidroliz, la pirogalol cu potenial
gastro- i nefroiritant. Din acest motiv, înlocuirea produsului cu Vitis idaeae folium este
recomandat, chiar dac cantitatea de frunze prelucrate în acest caz trebuie dublat.

Antiseptice urinare pe baz de senevoli


Senevolii nu sunt substane genuine, ei formându-se fie prin fermentarea
produsului vegetal mrunit, fie prin distilare cu vapori de ap, când iau natere din
precursori glicozidai de tip glucosinolai.
Senevolii sunt substane volatile (alilsenevol) sau nu (benzilsenevol,
feniletilsenevol), cu gust puternic iute i îneptor.
Senevolii se pot forma i în traectul gastrointestinal sub influena enzimelor
digestive. Sunt resorbii rapid în intestinul subire i eliminai prin urin, sub forma
acidului mercapturonic, dup cuplare cu glutation. O oarecare cantitate se elimin i pe
cale respiratorie, odat cu aerul expirat.
Spectrul de aciune al senevolilor cuprinde atât bacterii grampozitive, cât i
gramnegative i fungi sporulai. Se consider c doar concentraii sanguine de 30-50
Pg/ml sunt eficiente în tratamentul infeciilor urinare.
Cele dou produse care sunt utilizate ca dezinfectante urinare pe acest principiu
sunt Armoracia rusticana i Tropaeolum majus. 10 g de Tropaeoli herba sau
Armoraciae radix furnizeaz aproximativ 30 mg senevoli, suficient pentru a asigura
concentraiile serice necesare unei bune aciuni dezinfectante. În plus, benzilsenevolul
care ia natere din glucotropeolin are o aciune imunostimulatoare, inducând dup
administrare, o leucocitoz.
Deoarece sunt gastroiritante, se condiioneaz în capsule sau drajeuri enteroso-
lubile.
Fitoterapia afeciunilor urinare 33
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Uleiuri volatile cu aciune dezinfectant urinar


Dintre produsele vegetale care conin uleiuri volatile cu aciune dezinfectant la
nivelul tractului urinar avem Juniperi fructus, Bucco folium (Barosmae folium), i
Santali aetheroleum, acesta din urm fiind puin folosit în Europa.
Rspunztor de aciunea antibacterian a produsului Bucco folium, dar mai ales
a camforului de Bucco (sau de Barosma) este diosfenolul care se formeaz din
piperitonepoxid la distilarea cu vapori de ap a frunzelor de Barosma betulina.
Diosfenolul se metabolizeaz la nivelul ficatului conjugându-se, datorit
structurii sale fenolice, la glucuronoderivat i fiind eliminat apoi preponderent pe cale
renal. Se presupune c, asemntor cu derivaii de conjugare ai hidrochinonei,
diosfenolglucuronoconjugatul odat ajuns în urin ar suferi o hidroliz, diosfenolul pus
astfel în libertate fiind antibacterian activ.
În realitate îns, acestea sunt simple ipoteze, neexistând studii în acest sens.
Frunzele de Barosma sunt utilizate sub forma infuziilor (1 g sau o lunguri
frunze mrunite / 150 ml ap; se beau 4-5 infuzii/zi) ca diuretic (conin i terpinen-4-
ol, dar i flavonoide) i dezinfectant urinar.

Produse vegetale cu aciune indirect antibacterian


Înc de la începutul secolului al XX-lea în America de Nord terapia cult s-a
ocupat de bacele unei specii autohtone de merior, Vaccinium macrocarpon (cranberry).
Dac iniial s-a încercat s se explice efectul favorabil al utilizrii sucului de presare
obinut din bace în tratamentul infeciilor cilor urinare prin acidifierea urinei (alcalin
în infecii) datorit aportului de acizi organici (acid benzoic), începând din 1984 se
tie, pe baza cercetrilor efectuate, c la baza aciunii st un alt mecanism i anume:
proantocianidinele oligomere existente în suc inhib adeziunea bacteriilor de
membrana celulelor epiteliului urinar, astfel încât acestea nu mai pot ptrunde în
interiorul celulelor unde ar trebui s aib loc proliferarea. Ca urmare, bacteriile,
împiedicate în procesul de aderare sunt eliminate odat cu jetul urinar.
În anii care au urmat, aceast ipotez de aciune a fost controlat prin numeroase
studii in vitro, dar i clinice, care au dovedit eficiena terapeutic a sucului de
Vaccinium macrocarpon, i mai apoi de Vaccinium oxicoccus (considerat a fi varianta
nord-european de cranberry), Vaccinium vitis idaea, Vaccinium myrtillus i
Vaccinium coyimbosum.
În 1998 apare lucrarea (Howell A.) care indic prezena în extractul de
Vaccinium macrocarpon a proantocianilor (PAC) de tip A ca principii active care
inhib aderarea tulpinilor de E. coli, înalt patogene pe celulele mucoasei urinare.
E.coli cauzeaz de regul infecii urinare necomplicate fixându-se (aderând) cu
ajutorul fimbriilor de tip 1 (fimbrii=franjuri) la esutul gazd. Adeziunea fimbrilar este o
întâmplare cheie în infecia urinar, urmat de colonizarea bacterian a esutului. În mod
normal fimbriile de tip 1, care reprezint echipamentul “standard” al colibacilului sunt
inhibate de fructoza din glicoproteinele membranare ale celulelor uroepiteliale.

34 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Majoritatea tulpinilor de E. coli, izolate de la pacieni cu pielonefrit sau ICU


recidivante genereaz alte tipuri de fimbrii, aa numitele fimbrii P. Fimbriile P se
asociaz cu o lectin specific pentru D-galactoz [1o4]-E-galactoz, care reprezint
un marker de patogenitate. Sufixul P deriv de la pielonefrit, fimbriile P aderând la
glicosfingolipidele din membrana celulelor renale, care precede invazia parenchimului
renal, de ctre colibacilul înalt patogen.
Dup cum au demonstrat cercetrile ulterioare, PAC A din fructele de
Vaccinium inhib selectiv adeziunea E.coli P-fimbriat, iar dac se adaug în mediul de
cultur al bacteriilor, împiedic expresia fimbriilor P pe suparafaa colibacilului.
În plan molecular, incubând o cultur de E.coli P-fimbriai cu suc de Vaccinium
macrocarpon la pH neutru, timp de trei ore, conformaia moleculelor de suprafa a
fimbriilor P sufer o modificare (“caramelizare”) acetia pierzându-i capacitatea de
aderare.
Studiile clinice au demonstrat c la 2 ore dup administrarea unei doze unice de
suc de Vaccinium(sau echivalent, sub forma extractului uscat) se instaleaz aciunea
care dureaz aproximativ 10 ore dup care aceasta se reduce substanial.
În ultimii ani s-au realizat un numr impresionant de studii clinice care au
dovedit eficiena atât a sucurilor de presare cât i a extractelor uscate obinute din
acestea.
Experiena practic a dovedit c preparatele care conin aceste extracte pot fi
utilizate cu succes în:
- profilaxia infeciilor cilor urinare recidivante, fr complicaii (ceea ce
înseamn c inflamaia se pstreaz în afara sferei renale, fiind circumscris
uretrei, vezicii, ureterelor, iar infecia este colibacilnepatogen),
- infecii urinare simple, pân la apariia primelor simptome de bacteriurie,
algurie i polakisurie, care trebuie s trimit pacientul la urolog,
- profilaxia recidivelor în timpul sau dup tratamentul cu chimioterapice sau
antibiotice,
- pentru pervenirea ICU induse prin cateter; extractele reduc formarea
biofilmelor microbiene pe materialul siliconic la pacienii cu sond de unic
folosin sau permanent, la care exist permanent riscul unei infecii
urinare.
Administrarea acestor preparate mai ales cu scop profilactic evit dezvoltarea
rezistenei la antibiotice i reduce costul tratamentului prin evitarea utilizrii de
antibiotice scumpe.
Pentru a fi îns eficient trebuie s se aib în vedere:
- s se administreze cel puin dou doze /zi, dimineaa i seara, deoarece
principiile active se metabolizeaz i se elimin dup 10-12 ore,
- doza minim activ este de 50 ml suc de presare (diluat cu 200 ml ap) sau
cantitatea de extract echivalent condiionat sub form de tablete, capsule
sau granulat; extractul trebuie s fie standardizat,

Fitoterapia afeciunilor urinare 35


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

- efectul se instaleaz rapid (dup 2 ore), iar la dozaj corespunztor (doz de


atac: dublul sau triplul dozei de întreinere) i la administrare la apariia
primelor simptome caracteristice, se poate evita apariia unei recidive de
durat,
- dup ultima administrare, efectul dispare în decurs de 12-24 ore, motiv
pentru care tratamentul trebuie s fie de lung durat (2-3 luni), mai ales
dup o infecie acut care a necesitat antibioterapie iar uneori, trebuie s fie
permenent, dac nu a putut fi îndeprtat cauza infeciei.
Preparatele pot fi administrate în comedicaie cu antibioticele; sunt netoxice, nu
au adaos de zahr, ceea ce le face interesante i pentru diabetici, pot fi prescrise
gravidelor i copiilor.
Pot fi prescrise pacienilor cu transplant renal, deoarece nu intervin în
metabolizarea hepatic (CYP450), a imunosupresivelor.
Nu se folosesc sub forma gemurilor sau a marmeladelor deoarece nu poate fi
controlat doza.
Tratamentul nu este eficient dac nu este însoit de ingestia unei cantiti
convenabile de lichide (minim 2 l/zi), deoarece eliminarea bacteriilor se face doar dac
exist o irigare corespunztoare a traectului urinar.
Proantocianidinele din speciile de Vaccinium s-au dovedit eficiente i fa de
alte bacterii, cum ar fi Helicobacter pylori, Streptococcus mutans, S. sobrinus, S.
pneumoniae, cercetrile actuale urmrind i aceste posibiliti de intervenie.

1.1.3. Litiaza urinar

1.1.3.1. Principii terapeutice i domenii de indicaie


Doar aproximativ 30% din calculii urinari trebuiesc îndeprtai fie prin metode
invazive (pielolitotomie, urolitotomie) sau litotripsie extracorporal, ca msur neinva-
ziv, restul putând fi eliminai prin msuri conservatoare (deci, i fitoterapeutic),
datorit mrimii i poziionrii lor.
Tratamentul conservator al calculozelor urinare const într-o terapie combina-
torie bazat pe:
x administrarea de diuretice (terapie de irigare),
x spasmoliz respectiv spasmoanalgezie,
x chemoliz (litoliz).
Fitoterapia îi gsete i ea locul în aceast strategie de abordare mai ales prin
terapia de irigare.

36 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

1.1.3.2. Produse vegetale utilizate în tratamentul conservator


al litiazei urinare
Dintre produsele vegetale folosite în tratamentul litiazei fac parte:
x plante medicinale cu aciune diuretic/acvaretic Juniperi fructus,
Petroselini fructus et radix, Apii fructus et radix,Levistici radix, Betulae
folium, Ononidis radix, Virgaureae herba, Orthosiphonis herba,
Herniariae herba, Equiseti herba, Violae tricoloris herba, Urticae
herba, Taraxaci herba cum radix,
x spasmolitice i spasmoanalgetice: Petasitidis herba/Petasitidis rhizoma,
x chemolitolitice: Rubiae tionctorum radix.

1.1.3.3. Apartenena chimic a principiilor active


Pentru diuretice, principalele structuri chimice, responsabile de efectele farma-
cologice, sunt redate în figura 1.1., în timp ce la rdcinile i partea aerian de
Petasites hybridus este vorba de esteri ai unor alcooli sescviterpenici de tip eremofilan,
iar la rdcinile de Rubia tinctorium este vorba de hidroxiantrachinone (fig. 1.4.)

A. Alcooli sescviterpenici (de tip eremofilan), esterificai

OR OR OR

O O O

R=H petasol neopetasol izopetasol


R = angelicoil petasina neopetasina izopetasina

angelicoil (Petasites hybridus )


O

B. Hidroxiantrachinone
O OH
OR
R=H alizarina

R = -gluc 6 1 xil acid ruberitrinic


O

(Rubiae tintorum radix)


Fig. 1.4. Structura chimic a unor spasmolitice sau chemolitolitice de origine vegetal.

Fitoterapia afeciunilor urinare 37


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

1.1.3.4. Profilul farmacologic al produselor vegetale care intr


în compoziia fitopreparatelor ce se adreseaz
tratamentului litiazei urinare
Având în vedere cele trei direcii de aciune pe care le pot dezvolta preparatele
farmaceutice care se obin din plante medicinale destinate tratamentului în litiaz, vom
avea:
x diuretice, care urmresc creterea irigrii cilor urinare i diluarea urinei,
astfel încât nisipul s fie eliminat i concentraia substanelor calculogene s se reduc.
Scderea concentraiei urinei în sruri calculogene i a compuilor organici formatori
de matrice (densitatea urinei = greutatea specific < 1,015 g/ml) se obine prin
eliminarea zilnic a unei cantiti de 1,5 – 2 l urin, care nu se poate realiza decât la
ingestia a 2-2,5 l lichid/zi. În acest fel se evit apariia unor maxime de concentraie în
ioni litogeni care apar pe timp de noapte.
Pentru realizarea creterii diurezei, în afara aportului suficient de mare de lichid,
se indic utilizarea ceaiurilor diuretice i a preparatelor care conin extracte cum ar fi
cele de Betula, Equisetum, Taraxacum sau Solidago virgaurea;
x spasmolitice i spasmoanalgetice: singurul extract, în afara celui de
Belladonna, puin utilizat, care intr în compoziia unor medicamente de asociere, este
extractul de Petasites hybridus (vezi i punctul 2.1.5.), spasmolitic, analgetic i
antiflogistic, datorit coninutului în petasine (petasol, neopetasol, izpetasol i
angelicoil-esterilor petasin, neopetasin i izopetasin), la care se adaug flavonoidele
i uleiul volatil care vine cu un efect diuretic.
Din acest motiv, preparatele trebuie s fie administrate la o doz zilnic de
extract care s corespund extractibilului din 5-7 g produs vegetal, cu un coninut
determinat de alcaloizi pirolizidinici de sub 1Pg. Tratamentul cumulat nu are voie s
dureze mai mult de ase sptmâni pe an.
Pe piaa de medicamente circul în Comunitatea European o serie de produse
care condiioneaz fie extracte din rdcina, fie din partea aerian de Petasites, dar
produsul provenit din flora spontan conine alcaloizi pirolizidinici (AP) cancerigeni,
prezeni mai ales în organul subteran al speciei.
Dac produsul vegetal provine din culturi controlate care asigur o materie
prim lipsit de necine cancerigene, nu se cere nici controlul extractului i nici
administrarea nu mai este limitat în timp.
Chiar dac înainte vreme se foloseau pentru aciunea spasmolitic extracte din
Ammi visnaga, astzi, în preparatele de asociere intr cel mult kelina, care îns, ca
substan pur, nu mai este considerat ca fcând parte din categoria fitoterapeuticelor

38 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

(ca i papaverina, scopolamina sau atropina). Kelina este un antispastic/spasmolitic


care se elimin lent prin urin, acionând direct asupra fibrelor netede. Fiind grevat
îns de o anumit toxicitate, astzi se folosete, dup extracie, la obinerea unor deri-
vai de semisintez, mai activi i mai puin toxici;
x chemolitice; astzi singurele extracte care se mai gsesc în medicamente de
asociere aprobate mai de mult sunt cele obinute din rdcinile de Rubia tinctorum.
Principiul bioactiv din rdcini este acidul ruberitrinic, care dezvolt caliti chelatante
fa de calciu, împiedicând formarea de calculi oxalici i fosfai.
Astzi nu se mai aprob medicamente noi cu extracte de Rubia tinctorum,
deoarece produsul vegetal conine o 1,3-dihidroxi-2-hidroximetilantrachinon, lucidi-
na, cu aciune mutagen i cancerigen.

1.1.4. Tulburri de miciune

În practic se întâlnesc forme diferite de tulburri de miciune, cu o


simptomatologie caracteristic fiecreia, dar frecvent ele pot aprea concomitent, aa
cum este cazul în HBP, infecii urinare recidivante sau în cistit.
Ca forme se disting:
x polakisuria, care se manifest printr-o senzaie stringent de miciune cu
toate c din punct de vedere cantitativ, urina eliminat este redus; polakisuria se poate
concretiza într-o golire frecvent (poliurie) sau redus (oligurie) a vezicii. O form
special o reprezint cistalgia (nevralgia vezical = neuralgia vesicae) care se
caracterizeaz printr-o sensibilitate i excitabilitate crescut a detrusorului. Frecvent ea
apare pe fondul unei infecii recidivante, când bacteriile ptrund prin uretr în vezica
urinar, unde se înmulesc. Mucoasa vezical iritat se inflameaz i prezint
caracteristicile tipice oricrei inflamaii: leucocitele invadeaz epiteliul vezical,
markerii inflamaiei cresc i se instaleaz durerea. În aceast situaie chiar i cea mai
mic dilatare a vezicii ca urmare a umplerii sale, reprezint stimulul care va induce o
senzaie imperativ de miciune;
x nicturia, înelegând prin aceasta polakisuria nocturn;
x disuria, senzaia de arsur în timpul urinrii, însoit sau nu în timpul golirii
vezicii de dureri de intensitate medie în abdomenul inferior (datorate contraciei i
atingerii mucoaselor inflamate la încheierea micunii);
x incontinena urinar tranzitorie sau nu, tulburare funcional datorat unei
relaxri a detrusorului, cu pierderea unor mici cantiti de urin (sub form de
picturi), în timpul depunerii unui efort (strnut, tuit, aplecat).

Fitoterapia afeciunilor urinare 39


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

În toate cazurile, pacienii afectai se plâng de miciuni frecvente, imperative, cu


toate c urina eliminat este cantitativ redus. Conform unei clasificri care dateaz
din 1991, se disting trei grade de gravitate ale tulburrilor de miciune:
- tulburri de gradul I, când frecvena miciunilor este uor crescut;
- tulburri de gradul II, când simptomatologia ajunge pân la incontinena
urinar tranzitorie, i
- tulburri de gradul III, când pacientul prezint toate simptomele gradului
II, la care se adaug tenesmele.
Cauzele care pot sta la baza tulburrilor de miciune pot fi:
9 existena unei infecii vezicale (cistit), la nivelul prostatei (prostatit)
sau a uretrei (uretrit);
9 existena unui adenom de prostat (HBP);
9 tulburri funcionale ale musculaturii vezicale (nevralgia vezical);
9 sindrom urogenital (psiho-) vegetativ, prostatit cronic.

1.1.4.1. Principii terapeutice; produse vegetale/extracte utilizate


în tratamentul simptomatic al tulburrilor de miciune
Tratamentul exclusiv fitoterapeutic nu se poate face decât dac simptomatologia
pacientului se încadreaz la gradul I de gravitate; în cazul gradului II, fitomedica-
mentele se pot asocia adjuvant la medicaia specific stabilit de urolog.
Dac pacientul sufer de retenie urinar, administrarea unor fitopreparate este
total contraindicat. Dependent de cauzele i simptomele tulburrilor de miciune de
care sufer pacientul, se asociaz produse vegetale sau preparate complexe cu aciune
preponderent spasmolitic, sedativ sau antiinflamatoare (tabelul 1.8.) la care, dac
este vorba de existena unui adenom de prostat se asociaz forme farmaceutice reali-
zate cu extractele vegetale menionate în cadrul capitolului 1.5.

Tabelul 1.8. Produse i extracte vegetale condiionate în medicamente destinate


tratamentului tulburrilor de miciune
Componente Aciune
Produs vegetal Proveniena
bioactive farmacologic
Rhois Rhus aromatica/ galotaninuri, antiiritativ vezical,
aromaticae Anacardiaceae orcinglicozid, flavone, spasmolitic,
cortex ulei volatil antiflogistic
Valerianae radix Valeriana officinalis/ ulei volatil (valerenal, sedativ,
Valerianaceae, acid valerenic), spasmolitic,
odolean valepotriai, lignane tip relaxant muscular
olivil

40 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Componente Aciune
Produs vegetal Proveniena
bioactive farmacologic
Hyperici herba Hypericum hipericine, hiperforin, sedativ,
perforatum/ flavonoide (rutozid, antidepresiv,
Hypericaceae, hiperozid, cvercetol, musculorelaxant
suntoare, pojarni amentoflavon)
Scopoliae Scopolia carniolica/ scopolamin, spasmolitic,
rhizoma Solanaceae, mutulic sedativ
Lupuli strobuli Humulus lupulus/ ulei volatil cu 2-metil- sedativ
Cannabinaceae, 3-buten-2-ol, principii
hamei amare (humulon,
lupulon)
Vaccinium Vaccinium proantocianidine antiaderent pentru
macrocarpon macrocarpon/ (PAC-A) oligomere bacterii
succus Ericaceae derivate de catehin/
epicatehin

În plus, în unele medicamente de asociere se gsesc alturi de aceste produse


extract de Kava-kava asupra cruia vom reveni în cadrul discuiei privind
farmacologia fitopreparatelor.

1.1.4.2. Apartenena chimic a principiilor active


Din punct de vedere structural, substanele considerate a fi bioactive din
produsele vegetale menionate, aparin unor categorii chimice foarte diferite i anume:
A. alcaloizi: Scopoliae radix,
B. terpenoide:
a. monoterpene volatile: Rhois aromaticae cortex,
b. monoterpene nevolatile: Valerianae radix,
c. sescviterpene: Valerianae radix,
C. derivai antrachinonici: Hyperici herba,
D. derivai flavonici
a. flavonolglicozide: Hyperici herba,
b. proantocianidine oligomere: Vaccinium macrocarpon,
c. biflavone: Hyperici herba,
E. alte componente: Lupuli strobuli, Kava-kava.

Principalele structuri crora li se atribuie aciunea spasmolitic / sedativ /


antiinflamatoare în sfera urinar sunt redate în figura 1.5.

Fitoterapia afeciunilor urinare 41


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

A. Alcaloizi

H3C N
O

CH2OH
O

scopolamina
(Scopoliae radix)

B. Terpenoide

b. monoterpene nevolatile c. sescviterpene

H3COCO

O H CH2OCOCH3 R = CHO valerenal


R = COOH acid valerenic

O R
izovalerianil O
valtrat
(Valerianae radix)

C. Derivai antrachinonici

OH O OH

HO
HO

OH O OH
hipericina
(Hyperici herba)

42 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

D. Derivai flavonici

a. flavonolglicozide b. oligomeri de catehin/epicatehin

OH
OH
OH

HO O HO O
OH

O galact OH
OH O OH
hiperozida catehina n
(Hyperici herba) (Vaccinium macrocarpon)
c. biflavonoide
OH

HO O

OH
OH O
HO O

OH O
amentoflavona
(Hyperici herba)

E. Alte componente
OCH3

O
O O

OH H
2-metil-3-buten-2-ol kavaina
(Lupuli strobuli) (Kava - kava)

Figura 1.5. Componente bioactive din produsele vegetale ale cror extracte se
prelucreaz în medicamente ce se adreseaz tratamentului tulburrilor de miciune
Fitoterapia afeciunilor urinare 43
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

1.1.4.3. Profilul de aciune al preparatelor


care se adreseaz tulburrilor de miciune
Dup cum se vede i din lista produselor inserate în tabelul 1.8, din totalul de
ase, trei fac parte din categoria fitotranchilizantelor respectiv, antidepresivelor, la care
am putea aduga i Kava-kava (în doze mici musculorelaxant, spasmolitic). Pentru
Kava-kava exist îns o serie de reglementri în Comunitatea European care interzic
utilizarea extractelor din rdcinile de Piper methysticum, datorit hepatotoxicitii
dovedite la administrare pe termen lung.
Scopoliae radix care intr în compoziia unor fitourologice doar sub forma
extractului (ca de altfel toate produsele incluse în tabel), are aciune spasmolitic
specific la nivelul cilor urinare (dar i biliare i bronice), datorit coninutului în
scopolamin, care acioneaz parasimpatolitic i relaxeaz musculatura neted.
Aciunea sedativ, fitotranchiliant a extractelor din Valerianae radix este
folosit în tratamentul tulburrilor de miciune i datorit faptului c valerenalul i
acidul valerenic din compoziia acestora dezvolt i aciuni specifice; astfel,
valerenalul reduce activitatea motorie i tonusul muscular la nivelul organelor
abdominale, în timp ce acidul valerenic este un musculorelaxant eficient.
Extractele de Hypericum perforatum, cunoscute pentru eficiena lor în
tratamentul depresiilor minore pân la medii, au i ele un efect spasmolitic reducând
neplcerile în regiunea abdominal i producând analgezie. Aciunea este atribuit mai
ales flavonelor dimere care reduc tensiunea intraabdominal, dar i hipericinelor. Se
asociaz de asemeni extracte din Humulus lupulus sedative.
Cum era de ateptat, dup ce în ultimele dou decade sucul i extractele din
bacele diferitelor specii de Vaccinium i-au dovedit eficiena în tratamentul infeciilor
urinare (cap.1.2.4), un studiu clinic efectuat pe un preparat (TUIM® urofemin) în care
200 mg extract de Vaccinium macrocarpon este asociat cu 50 mg vitamin C, 1,3 mg
Zn i 5 Pg Se a urmrit efectul asupra simptomatologiei caracteristice în tulburrile de
miciune de gradul II la 51 de paciente (cu vârsta cuprins între 17 i 51 ani). Doza
zilnic a fost de 2 comprimate pe zi (unul dimineaa i unul seara timp de 12
sptmâni). La începutul i sfâritul tratamentului, pe lâng un control standard al
urinei, a fost apreciat calitatea vieii pe o scal de la 0 la 6 (zero însemnând lipsa
oricrei afectri). Dac la începutul tratamentului 78,6% din paciente apreciau c se
simt afectate în activitatea zilnic (scor mediu 3,5), la sfâritul acestuia, 60% din
participante au fost mulumite de efect, scorul sczând la 1,3.
Oligomerii de catehin/epicatehin din extract gelific (“caramelizeaz”)
fimbriile bacteriilor de pe traectul urinar, împiedicndu-le s adere pe mucoas.
Adaosul de vitamin C, Se i Zn susine sistemul imuniar, slbit la astfel de paciente

44 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

(la care i stresul, expunerea la frig, oboseala i/sau alimentaia deficitar duc la
reactivarea i proliferarea bacteriilor reziduale pe traect, urmarea fiind recidiva
infeciei) astfel încât mucoasa vezical s se poat regenera (proces care poate dura
aproximativ ase luni).
Un loc aparte revine în cadrul tulburrilor de miciune preparatelor de extracie
din Cucurbitae semen (vezi capitolul 1.5.5), eficiente în tratamentul polakisuriei, a
nicturiei i a alguriei.
În acest sens, un studiu deschis realizat pe 101 pacieni cu tulburri de miciune,
dintre care 58 sufereau de cistalgie i crora li s-a administrat timp de 12 sptmâni 15
g pe zi dintr-un granulat (constituit din 66g semnie de dovleac pulverizate i 34 g
excipieni) a condus la o reducere a:
- polakisuriei la 85% din probanzi,
- la 80 % sczând nicturia,
- la 85% alguria terminal,
- 95% au beneficiat de scurtarea timpului de ateptare în cazul miciunilor
întârziate,
- iar la 70% a sczut tendina de picurare.
Pentru un alt preparat CYSTOfink (extract de Virgaureae herba), s-a întreprins
un studiu multicentric în care au fost inclui 915 pacieni suferind de cistalgie,
respectiv incontinen urinar. Dup 6 sptmâni de tratament, paramentrii int:
- senzaie imperioas de miciune,
- incontinen la efort sau tuse,
- frecvena diurn i noctun a miciunilor se îmbuntiser statistic
semnificativ, 772 pacieni dar i medicii apreciind efectul ca fiind foarte
bun, iar 139 ca moderat pân la lips.

1.1.5. Fitoterapia hiperplaziei benigne de prostat (HBP)

Prostata este o gland de mrimea unei nuci, care este plasat la brbai în jurul
uretrei la ieirea din vezica urinar. Din punct de vedere anatomic, prostata este
constituit din epiteliu glandular i esut fibromuscular (stroma). Prostata produce o
secreie alb-mucilaginoas care constituie partea cea mai mare a lichidului seminal,
mediu ideal care hrnete i asigur mobilitatea spermatozoizilor.
Prin înaintarea în vârst, la brbaii trecui de 40 de ani, pot aprea modificri
nodulare, care se datoreaz proliferrii epiteliului i a fibrelor musculare în regiunea
interioar a glandei, când vorbim de hiperplazia (hipertrofia) benign de prostat (HBP).

Fitoterapia afeciunilor urinare 45


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Odat modificat volumul prostatei hiperplazice, aceasta apas circular pe uretr


producând o constricie, în urma creia fluxul urinar este modificat, apare, în timp,
urina rezidual iar în stadiul avansat al bolii (ca urmare a reducerii volumului de
umplere a vezicii, datorat apsrii i spaiului ocupat de glanda hipertrofiat), o staz
în cile urinare superioare.
HBP este diagnosticabil la aproximativ 90% din brbaii trecui de 65 de ani,
dar numai la 35-40% din ei, sunt manifeste semnele clinice, care sunt asemntoare cu
cele existente în tulburrile de miciune: disuria, polakisuria, începerea întarziat a
miciunii, golirea incomplet a vezicii.
Cu toate c cercetrile s-au concentrat asupra identificrii cauzelor care duc la
dezvoltarea unei HBP, etiopatogeneza hiperplaziei benigne este înc neclar. Se
presupune, c un rol esenial l-ar juca apariia unui dezechilibru hormonal (cu
modificarea raportului androgeni/estrogeni) în esutul prostatic, actualmente discu-
tându-se ase ipoteze.
Ipoteza dihidrotestosteronului (DHT), conform creia, responsabilitatea
major în generarea HBP revine DHT, care se formeaz în prostat din testosteron, sub
aciunea enzimei 5-reductaz (fig. 1.6).

5
-reductaza 17 -hidroxi-steroid-dehidrogenaza
TESTOSTERON DHT 3 -ADIOL

stimularea proliferrii activarea ER- , cu


efecte antiproliferative

Fig. 1.6. Metabolizarea testosteronului i consecine ale unui dezechilibru

În acest caz, se discut existena:


x unui nivel intracelular crescut de DHT,
x unei activiti crescute a 5-reductazei,
x unui nivel ridicat al receptorilor pentru androgeni.
În cazul existenei adenomului (=HBP), concentraia în DHT este crescut de
aproximativ cinci ori fa de normal; DHT se fixeaz în citoplasma celulelor prostatice
pe receptori specifici, fiind transportat la nucleu unde iniiaz proliferarea celular.
Pe acest principiu se bazeaz cutrile industriei de medicamente pe linia
sintezei unui inhibitor potent de 5-reductaz.
Ipoteza dezechilibrului privind raportul estrogeni/androgeni, care se
bazeaz pe creterea, odat cu înaintarea în vârst, a raportului estradiol/testosteron.
În mod real atât odat cu înaintarea în vârst, cât i în cazul existenei unei HBP,
crete concentraia de estradiol i ali estrogeni, concomitent cu scderea testoste-

46 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

ronului liber, circulant; de asemenea, crete nivelul SHBG ( Sexual Hormon Binding
Globulin).
Din 1988 se tie c HBP este o afeciune cu dirijare hormonal pentru estrogeni
i progesteron.
Dac epiteliul prostatic este androgen-dependent, proliferarea esutului con-
junctiv pare s fie condiionat de prezena/absena estrogenilor, care se formeaz tot
din testosteron, sub aciunea aromatazei.
Conform acestei teorii, împiedicarea evoluiei unei HBP existente ar trebui s
fie posibil prin inhibarea medicamentoas a aromatazei, fapt care ar avea ca urmare
inhibarea aromatizrii extratesticulare a testosteronului (T).
Ipoteza SHBG, care în momentul actual i-a pierdut din importan se bazeaz
pe reducerea biodisponibilitii testosteronului prin creterea sintezei de SHBG la
brbaii care au dezvoltat un adenom de prostat, SHBG fixând i inactivând hormonul
androgen.
Conform acestei teorii, ar trebui s fie posibil ca prin administrarea unor medi-
camente cu proprieti testosteron-mimetice sau care s inhibe sinteza de SHBG
hiperplazia s fie stopat/redus.
Aceast ipotez vine în contradicie cu realitatea, conform creia
androstandiolul (al crui nivel crete i el semnificativ în esutul prostatic hiperplazic,
fiind metabolitul principal al DHT) induce, aplicat experimental la câine, adenom de
prostat; din acest motiv, teoria a pierdut din relevan.
Ipoteza celulelor stem, care presupune proliferarea anormal a celulelor stem
cu producie excesiv de celule difereniate stromale i, în consecin, i epiteliale.
Ipoteza interaciunii dintre strom i epiteliu (teoria factorilor de cretere), în
cadrul creia se presupune c în anumite condiii, factori stromali, autocrini, ar stimula
o „redeteptare” epitelial; de aceasta ar fi responsabili între alii, factorii de cretere
EGF, TGF- i FGF. Prin blocarea receptorilor corespunztori (exemplu: a
receptorului bazic pentru factorul de cretere fibroblastic – bFGF), procesul
hiperplazic ar putea fi stopat.
Ipoteza apoptozei reduse ia în calcul realitatea c în cazul unei HBP, esutul
prostatic nu beneficiaz de o vitez de mitoz la fel de mare cu cea a esutului normal,
nivelul seric crescut de estrogeni inducând celulelor prostatice o durat de via mai mare.
În ultimele trei decenii se discut frecvent posibilitatea ca un rol important în
procesul hiperplazic s revin stazei unor secreii care se manifest frecvent la nivelul
glandei prin congestie i prostatit (inflamaie).
Aceast staz ar aprea ca urmare a formrii exagerate de PG i LT, dar înc nu
exist dovezi care s incrimineze în mod clar aceti mediatori în etiopatogeneza HBP.

Fitoterapia afeciunilor urinare 47


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Hiperplazia propriuzis (HBP), histologic evident nu se coreleaz în nici un fel


cu creterea în volum a prostatei, palpabil sau relevat sonografic (Benign Prostatic
Enlargement =BPE) i nici cu simptomatologia obstructiv (Bladder Outlet
Obstruction =BOO) sau iritativ de tipul tulburrilor de miciune (Lower Urinary Tract
Simptoms =LUTS), pentru care pacientul consult urologul.
Actualmente încadrarea HBP se face în funcie de simptomatologie, conform
celor anterior menionate, în:
x simptomatologia care privete tulburrile de miciune i se rezum la
tractul urinar inferior, LUTS;
x hiperplazia benign de prostat confirmat prin diagnostic histopato-
logic, BHP;
x creterea în volum a glandei >30 cm, BPE;
x obstrucia de eliminare a urinei din vezic, BOO;
x obstrucia benign a prostatei (Benign Prostatic Obstruction),
BPO =BOO+BPE;
În practic, simptomele se evalueaz în baza unui scor cu ajutorul unui
chestionar standardizat (IPSS - International Prostata Symptome Score), împrirea pe
stadii (HBP I-III) dup Alken fiind pstrat mai ales în prospectele care însoesc
medicamentele.

1.1.5.1.Principii terapeutice
Dependent de gravitatea i intensitatea lor, tulburrile de miciune conduc la o
reducere a calitii vieii pacientului.
Dac tulburrile sunt reduse, iar pacientul se încadreaz la un scor IPSS de pân
la 8 (din maximum 35), în general nu se intervine cu nici un fel de medicaie. Pe de
alt parte, pacientul îi dorete un tratament care s-i amelioreze calitatea vieii
afectat de tulburrile de miciune, astfel încât medicul îi poate recomanda o serie de
fitomedicamente, care nu sunt grevate de nici un fel de efecte adverse i care se
preteaz la un tratament de lung durat. Nici un medicament (fie el de sintez sau de
origine vegetal) nu poate determina o remisiune a hipertrofiei odat instalat, dar
amelioreaz simptomatologia i calitatea vieii i poate încetini evoluia ulterioar a
procesului hiperplazic.
Dac îns, obstrucia este clinic relevant (flux urinar sub 10ml/s), dac staza
urinar i complicaiile (infecii) recidiveaz, dac apare macrohematurie sau staza
urinar apare în segmentul superior al tractului urinar, se impune o rezolvare
operatorie, farmacoterapia fiind contraindicat (fig. 1.7).

48 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Terapia HBP

Indicaie absolut: operaie Nu se indic operaie

Scor simptomatic Simptomatic redus


mare – mediu

FITOTERAPIE

OPERA IE ateptare „controlat”

D- blocante

ineficient

prostata prostata
< 50 g >50 g

FINASTERID

ineficient

Fig. 1.7. Schema terapeutic în HBP (dup Sökeland J., 2004)

Fitomedicamentele se prescriu în tratamentul conservator al HBP, iar scopul


este acela de a:
¾ reduce congestia prostatei,
¾ reduce simptomatologia asociat,
¾ îmbunti fluxul urinar.
Aciunea medicamentelor de origine vegetal se datoreaz cel puin în parte,
interveniei directe în metabolismul androgenilor (i respectiv, a steroizilor) (Fig. 1.8.)
i a mecanismului de difereniere celular, pe de alt parte, ele intervenind i prin
aciunea lor antiflogistic i/sau spasmolitic.

Fitoterapia afeciunilor urinare 49


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

esut prostatic Ser

ESTRADIOL 3
1
aromataza

TESTOSTERON TESTOSTERON SHBG

5  - reductaza
2
DHT DHT

androstandiol

Fig. 1.8. Presupusele moduri de aciune (inhibare) a medicamentelor


de origine vegetal, la nivel sanguin respectiv în esutul prostatic
(dup Wagner H., Wiesenauer M.,2003)

Comparativ cu inhibitorii de sintez ai 5-reductazei sau a -receptorilor,


fitomedicamentele au efecte secundare nesemnificative, preparatele fiind bine tolerate,
ceea ce aduce o complian bun. Acest avantaj este foarte important mai ales la
pacienii cu polimedicaie datorat prezenei i a altor afeciuni, comedicaia
neridicând nici un fel de probleme.
Înaintea începerii unui tratament fitoterapeutic al HBP este necesar o evaluare
urologic a obstruciei eventual existente, deoarece, în lipsa acesteia, dac este
prezent o obstrucie asimptomatic, aceasta poate degenera fr ca pacientul sau
medicul s-i dea seama.
Terapia trebuie discutat i acceptat de pacient, trebuie s fie individualizat,
iar pacienii crora li se prescriu fitopreparate trebuie selectai astfel încât s existe
sperana unui rspuns pozitiv, pentru a nu-i antrena într-o „cascad” terapeutic. De
asemenea, eficiena terapeutic trebuie controlat de urolog prin completarea, la
intervale prestabilite, a chestionarelor de scor, dar i prin urmrirea unor parametri
cum ar fi fluxul, continuitatea jetului urinar respectiv, volumul urinei restante.

50 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

1.1.5.1.1. Msuri profilactice


Nu se tie dac fitopreparatele se preteaz i pentru profilaxia HBP, deoarece
lipsesc studiile epidemiologice în aceast direcie.
Totui, plecând de la realitatea, c în cadrul populaiei masculine asiatice, HBF
are o inciden mult sczut (5-10%) la persoanele trecute de 65 de ani, aceasta
pledeaz pentru faptul c alimentaia joac un rol important.
Dac într-adevr aceasta joac un rol protector, probabil este vorba de prezena
în alimentaie a unor substane capabile a influena metabolismul androgenilor
(respectiv steroidic).

1.1.5.2. Produse vegetale utilizate în obinerea unor medicamente


destinate tratamentului HBP
În fitoterapia HBP, numrul produselor vegetale eficiente nu este mare, iar ele
nu se prelucreaz în forme farmaceutice simple; ele se extrag în funcie de fraciunea
bioactiv care este urmrit, cu solveni hidrofili sau lipofili, aciunea putând s
varieze dependent de lipofilia fraciunileor extrase.
În Tabelul 1.9 sunt reunite produsele vegetale folosite în tratamentul HBP

Tabelul 1.9. Produse vegetale utilizate pentru obinerea unor extracte condiionate
în forme farmaceutice prescrise în tratamentul HBP
Produs/substan
Provenien Compui bioactivi
vegetal
ß-sitosterol de extracie din Pinus sp.,
Picea sp., Hypoxis rooperi
Cucurbitae peponis Cucurbita pepo L. steroizi
5 (ß-sitosterol,
semen convar. citrullina sitosterolin), steroizi
7
var. styriaca/ Cucurbitaceae,
(stigmastadiene i triene)
dovleac tocoferoli, cucurbitin (3-
amino-3-carboxipirolidin)
Hypoxis rooperi Hypoxis rooperi/ ß-sitosterol, glicozide
radix Hypoxidaceae sterolice, glicozide
monoterpenice i pentenilice
Pruni africanae Prunus africana (Pygeum fitosteroli (ß-sitosterol,
cortex africanum)/ sitosterolin), glicozide
Rosaceae cianogenetice
Sabalis serrulatae Sabal serrulata fitosteroli (sitosterolin)
fructus (Serenoa repens)/Arecaceae, alcooli grai, hidroxiacizi
palmier pitic grai, acizi grai, ALA,
polizaharid acid

Fitoterapia afeciunilor urinare 51


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Produs/substan
Provenien Compui bioactivi
vegetal
Urticae radix Urtica dioica/Urticaceae, fitosteroli, lectine,
urzic polizaharide, lignane
Epilobii herba Epilobium parviflorum, glicozide ale cvercetolului i
E. roseum/Rosaceae kemferolului, 3-O-
pufuli cu flori mici ramnozida-, 3-O–galactozida
– i 3-O- glucozida
miricetolului, fitosteroli,
galotaninuri
Extract de polen Polen de Secale cereale fitosteroli, peptide
/Gramineae,
secar
Populi cortex et Populus tremula, derivai salicilici, acizi
folium P. tremuloides/ Salicaceae, polifenolcarboxilici
plop

1.1.5.3. Apartenena chimic a principiilor biologic active existente în


produsele vegetale utilizate în fitoterapia HBP
Produsele vegetale care se utilizeaz în tratamentul HBP nu conin un singur
principiu activ, ci se consider c întregul fitocomplex este responsabil de efectele
produse asupra prostatei hiperplazice i, în consecin, a tulburrilor de miciune. Cu
toate acestea, anumitor substane din compoziia extractelor li se atribuie în mod
deosebit anumite aciuni. Chimic, acestea aparin grupelor:
A. fitosteroli, între care se deosebesc sterolii 5, frecvent întâlnii în regnul
vegetal (Cucurbitae semen, Hypoxis rooperi radix, Pruni africanae cortex, Sabalis
serrulatae fructus, Urticae radix, Epilobii herba, polen) i sterolii 7, rari, identificai
doar în seminele de dovleac (Cucurbitae semen),
B. flavonoide, derivai glicozidai: Epilobii herba,
C. derivai salicilici: Populi cortex et folium,
D. lectine: Urticae radix,
E. polizaharide: Urticae radix, Epilobii herba.

În fig. 1.4 sunt redate principalele structuri cunoscute i izolate din produsele
vegetale destinate tratamentului HBP

52 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

A. Fitosteroli
steroli 5

H H
5
RO 6

R=H ß-sitosterol
R= gluc. sitosterolina
(Cucurbitae semen, Hypoxis rooperi radix, Pruni africanae cortex, Sabalis serrulatae
fructus, polen, Urticae radix, Epilobii herba)

steroli 7
R

8
H H
7
(Curcubitae semen)
HO
H

R=

spinasterol avenasterol schottenol


stigmasta-7,22-dien-3 E-ol stigmasta-7,24(24')-dien-3 E-ol stigmast-7-en-3 E-ol

B. Flavonoide

R1
R2

HO O R1=OH; R 2=OH miricetol


R1=OH; R 2=H cvercetol
R1=H; R 2=H kemferol
OH
OH O (Epilobii herba)

Fitoterapia afeciunilor urinare 53


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

C. Derivai salicilici
O
CH2OH HO
OR OCO
CH2
Ogluc

R = glucozil salicina
R = 6'-O-acetil-glucozil fragilina
salicortina
R = 6'-O-benzoill-glucozil populina
(Populi cortex et folium )

Fig. 1.9. Compui bioactivi existeni în produsele vegetale utilizate în tratamentul


tulburrilor de miciune care însoesc HBP

1.1.5.5. Profilul de aciune al extractelor utilizate în tratamentul HBP


Medicamentele de provenien vegetal care se utilizeaz în tratamentul HBP nu
conin pulberi vegetale condiionate (excepie fcând seminele de dovleac), ci extracte,
uneori speciale, obinute prin extracia materiei prime cu solveni lipofili, amestecuri
hidroalcoolice sau cu ap. În funcie de solventul de extracie utilizat, fraciunile extrase
din produs vor avea o compoziie, dar i o aciune farmacologic diferit.
Din acest motiv, rezultatele unor studii clinice realizate cu un anume extract
(special i standardizat), nu pot fi transferate asupra unor medicamente (i cu atât mai
puin, asupra unor suplimente alimentare, care nu trec prin filtrul Ageniei Naionale a
Medicamentului, fiind doar avizate - ca lipsite de toxicitate- de ctre Direcia
Farmaceutic din cadrul Ministerului Sntii) care sunt realizate de alt productor,
deoarece detaliile tehnice privind procesul extractiv (durata, temperatura, procedeul de
extracie, solventul, umiditatea, gradul de mrunire al produsului vegetal ) sunt
determinante pentru compoziia chimic i activitatea biologic a acestora.
Cunotinele legate de activitatea unor extracte folosite în ameliorarea, mai ales,
a tulburrilor de miciune din HBP au rezultat în urma numeroaselor studii
farmacologice efectuate in vitro sau/i in vivo, precum i a studiilor clinice.
Medicamentele de origine vegetal care se adreseaz tratamentului HBP sunt eficiente
i lipsite de reacii adverse, chiar la utilizare pe termen lung, dar pe întreaga perioad a
administrrii lor nu trebuie pierdut din vedere faptul c la fel ca i chimioterapicele,
amelioreaz doar tulburrile de miciune, eventual întârzie evoluia, dar niciodat nu
determin regresia adenomului.
În urma testelor farmacologice i studiilor clinice deja efectuate cu diverse
extracte prelucrate sub forma unor medicamente existente pe pia, rezultatele pot fi
sistematizate dup cum urmeaz:

54 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Fitosterolii din scoara recoltat de pe rdcinile de Hypoxis rooperi


Despre ß-sitosterol i sitosterolin care se gsesc îmbogite în extractele de
Hypoxis se tie de mult c dezvolt aciune antiflogistic i antiedematoas, i se
presupune c ar fi totodat spasmolitice, iar prin modulare hormonal,
antiproliferative.
În urm cu 25 de ani se presupunea c aciunea modulatoare s-ar datora
capacitii fitosterolilor de a fixa SHBG, prin aceasta influenând biodisponibilitatea
DHT, dar studii efectuate recent in vitro i in vivo au condus la concluzia, c cele dou
componente influeneaz de fapt metabolismul prostaglandinic i prolactinic.
Ipoteza s-a conturat în urma studiilor clinice realizate cu ß-sitosterol de
extracie (din Hypoxis rooperi), la doze de 30-60 mg/zi, dar ea nu poate fi transferat
pe extracte, care la doza zilnic uzual vin cu un aport de sub 10 mg fitosterol.
În plus, dac ne gândim c prin alimentaie venim cu un aport zilnic de 100-200
mg ß-sitosterol, înseamn c nu doar cantitatea de fitosterol în sine administrat
conteaz, ci fitocomplexul în care acesta se gsete.
Administrarea, timp de 12 luni, a unor doze de ß-sitosterol de extracie
(60mg/zi) a condus, în cadrul unor studii clinice, la o reducere a simptomatologiei
legate de tulburrile de miciune cu 35% fa de placebo, iar Qmax a crescut cu 34%.
Într-un alt studiu clinic dublu-orb, controlat placebo, administrarea a 50 mg ß-
sitosterol/zi (durata studiului-38 sptmâni), a condus deja dup 2 – 3 sptmâni la
ameliorarea simptomelor subiective legate de tulburrile de miciune, precum i a
volumului de urin rezidual.
Pe de alt parte, într-un studiu clinic efectuat timp de 12 luni cu preparatul
HARZOL® (extract de Hypoxis rooperi cu 10 mg ß-sitosterol + 0,1 mg sitosterolin/zi),
a produs o scdere a nivelului PGE2 i PGF2 atât în secreia prostatic, cât i în
materialul biopsic, prezena sitosterolinei influenând pozitiv resorbia fitosterolilor la
nivel intestinal.
La rândul su, extractul lipofil de Prunus africana conduce la rezultate similare,
datorit coninutului în E-sitosterol.
Extractul lipofil obinut din scoare a dovedit în plus, în teste in vitro, la
administrare în doze mici o reducere a activitii 5 -reductazei dac omogenatul pe
care a fost testat provenea de la prostat de obolani, i respectiv a aromatazei, în cazul
utilizrii de placent uman.
Sabal serrulatae fructus reprezint produsul din care se obin diverse fraciuni
prin extracie fie cu hexan, fie cu ulei, alcool sau ap, compoziia chimic a acestora
fiind diferit, la fel ca i aciunea farmacologic. Se consider astzi c aciunea
cunoscut se datoreaz coninutului în acizi grai saturai cu 8-16 atomi de carbon,

Fitoterapia afeciunilor urinare 55


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

esterilor acestora, hidroxiacizilor grai, alcoolilor cu caten lung, GLA i


fitosterolilor, toate fiind substane lipofile; pe lâng acestea, în semine se mai gsete
i o polizaharid acid (extractibil în ap), care a dovedit în cercetri farmacologice
aciune antiexsudativ.
Un extract lipofil (hexanic) a fost testat înc de la începutul anilor ’80 în diverse
modele experimentale pe animal, demonstrând aciune antiedematoas.
În anii ’90 au fost iniiate primele teste in vitro cu un extract special,
standardizat (SG 291), când s-a pus în eviden inhibarea atât a activitii COX, cât i
5-LOX, pentru ca ceva mai târziu s se evidenieze i calitile sale de inhibitor al 5-
reductazei. Deoarece extractul coninea fraciunea lipofil acid (constituit, în
principal, din acizi grai nesaturai i saturai cu caten medie, C8-C16), s-a tras atunci
concluzia c efectul aparine acesteia.
Reluând problematica solventului de extracie versus activitate biologic, un
studiu recent (2005) a analizat echivalena farmaceutic i farmacologic a 4 extracte
lipofile din semine de Sabal, i anume:
x un extract hexanic;
x un extract cu alcool etilic 96º ;
x un extract cu etanol 90% (v/v) i
x un extract cu etanol 90% (m/m).
În baza lipofiliei, extractul hexanic s-a dovedit cel mai bogat în acizi grai totali
(92% fa de 89% în etanol 90% v/v) i alcooli superiori totali (0,23% fa de 0,12%),
dar raportul dintre componente a fost acelai, indiferent de solventul de extracie, ceea
ce confirm echivalena lor farmaceutic.
Într-un pas doi, extractele au fost testate in vitro pentru evaluarea inhibrii 5-
reductazei de tip 2, folosind în acest scop un test enzimatic, în mediu acelular.
Activitatea enzimatic a fost apreciat pe baza sumei 5-steroizilor rezultai,
constatându-se c cele 4 extracte lipofile sunt i farmacologic echivalente.
Urmrindu-se eficiena administrrii p.o. a unui extract uleios din semine de
Sabal, la oareci i obolani s-a constatat apariia unei aciuni antiandrogene,
substanele bioactive fixându-se pe receptorii citosolici din esutul prostatic; abia mai
târziu avea s se dovedeasc, c anumite componente din extract inhib competitiv
fixarea androgenilor endogeni pe receptori. Continuându-se cercetrile, s-a stabilit c
i 5-reductaza, responsabil de transformarea testosteronului în DHT este inhibat nu
doar in vitro ci i in vivo.
Cu ajutorul unui model experimental nou, în care s-a folosit esut prostatic
uman, transplantat la oareci nuzi care au dezvoltat, în consecin, tabloul histologic
caracteristic HBP, cu creterea în volum al transplantului de prostat, aceasta a putut fi

56 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

stopat prin administrarea extractului lipofil standardizat WS 1473, ceea ce a dus la


concluzia c acesta are aciune hormonmodulatoare i antiinflamatoare.
Pe de alt parte, fraciunea polizaharidic (PS) extras cu ap a fost i ea testat
pe modelul edemului labei induse la obolan, când doza aplicat a fost de 1mg PS/kg
greutate corporal (i.v.). Fraciunea s-a dovedit a avea un efect antiinflamator superior
atât indometacinei, cât i dexametazonei respectiv acidului acetilosalicilic utilizate ca
martori pozitivi, aplicai p.o.
Pân în prezent s-au desfurat peste 20 de studii clinice randomizate, dublu
orb, controlate placebo. Printre acestea, trei au investigat echivalena de aciune a
extractelor lipofile standardizate cu inhibitorul de 5-reductoz finasterid. Unul dintre
aceste studii s-a realizat cu un monopreparat din Sabal, celelalte dou, cu preparate în
care acestuia i s-a asociat extract din rdcini de Urtica.
În toate cele trei studii, pentru fitopreparat s-a atins aproape acelai scor IPSS ca
în cazul pacienilor tratai cu finasterid, dar incidena efectelor adverse a fost cu mult
mai mic i mai blând decât la substana de sintez i s-au restrâns la traiectul gastro-
intestinal.
Un studiu clinic recent (2007), efectuat în Turcia a comparat eficiena
tratamentului (durat de administrare 6 luni) asupra tulburrilor de miciune din HBP,
comparativ cu tamsulosin, un blocant selectiv al receptorilor D. Cei 60 de pacieni
inclui în studiu au fost împrii în 3 loturi, dintre care primului i s-a administrat
extract de Sabal 320 mg/zi, celui de al doilea 0,4 mg/zi tamsulosim i celui de al
treilea, atât Sabal 320mg cât i tamsulosin 0,4mg. Eficiena tratamentului asupra
tulburrilor de miciune au fost comparabile la cele trei loturi, combinaia Sabal +
tamsulosin nefiind mai eficient decât fiecare în parte.
În grupul pacienilor tratai cu tamsulosin, 12 (din 20) au reclamat tulburri de
ejaculare, care în cazul asocierii Sabal + tamsulosin s-au redus la 3.
De altfel, un studiu a reluat o cercetare iniiat anterior (i finalizat în 1997) cu
un medicament de asociere Sabal-Urtica (PRO160/120, în care se asociau 160 mg
extract de Sabal cu 120 mg extract de Urtica = PROSTAGUTT® forte), în cadrul
cruia 516 participani, diagnosticai cu HBP fuseser împrii în dou loturi, 261
fiind tratai cu medicamentul de origine vegetal, iar 255 cu finasterid.
La 7 ani dup încheierea studiului, pacienii tratai cu fost rechemai pentru
evaluarea eficienei în timp a tratamentului aplicat, ei fiind chestionai în legtur cu
comportamentul la miciune (în conformitate cu scorul IPSS) i rspunzând la întrebri
privind calitatea vieii.
Din cei 516 pacieni au revenit 184 (36%), 98 (38%) fcând parte din lotul
PROSTAGUTT® forte, iar 86 (34%), din cel tratat cu finasterid.
În momentul chestionrii sitiuaia purttorilor de HBP era urmtoarea (tabelul 1.10)

Fitoterapia afeciunilor urinare 57


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Tabelul 1.10. Situaia pacienilor dup 7 ani de la încheierea studiului clinic


cu PROSTAGUTT® forte versus finasterid.
Medicaie la momentul chestionrii Numr % dintre respondeni
Fr medicaie 75 41
PROSTAGUTT® forte 30 16
PROSTAGUTT® uno/ PROSTAGUTT® mono 4 2
Alte preparate pe baz de Sabal 5 3
Alte fitomedicamente 6 3
Tamsulosin 18 10
Alti blocani ai receptorilor D 22 12
Finasterid 16 9
Citostatice 5 3
Operai 3 1

Concluzia a fost, c tratamentul cu fitomedicamentul pe baz de extract


combinat Sabal + Urtica s-a dovedit eficient i peste ani, luând în calcul scorul IPSS
obinut care privete simptomele subiective din HBP, comparabil cu rezultatele
tratamentului cu finasterid i tamsulosin. Acelai lucru a fost valabil i în privina
aprecierii calitii vieii.
Pentru extractele din rdcinile de Urtica dioica mult timp s-a presupus c ar
interfera cu sistemul SHBG-testosteron, deoarece msurtorile efectuate pe voluntari
au demonstrat o supresie cu 67% a capacitii de fixare a SHBG pentru androgen dup
aplicarea medicaiei. Mai nou, s-a pus în eviden faptul c extractul inhib procesul
de aromatizare extratesticular.
Se presupune c de aceast aciune ar fi responsabil, cel puin în parte, UDA
(Urtica dioica aglutinina) un amestec de izolectine termostabile i totodat stabile în
mediu acid.
În plus, pentru UDA s-a dovedit capacitatea de inhibare a unor factori de
cretere, intensitatea acesteia fiind strâns corelat cu cantitatea de lectine administrat.
Studii pe animal, privind resorbia UDA (marcat radioactiv) la nivelul intestinului,
din extractul apos din rdcin de urzic aplicat p.o., au artat c aceasta este
excelent, astfel încât se presupune c la aciunea antiproliferativ demonstrat, îi
aduce aportul i aceast fraciune.
În plus UDA stimuleaz limfocitele T i influeneaz (probabil indirect)
metabolismul prostaglandinelor.
Pe lâng UDA, în rdcin se gsete i fitosterol care moduleaz metabolismul
hormonal la nivelul prostatei i are efect antiinflamator.
În compozia chimic a rdcinii de urzic exist i o fraciune poliholozidic
(hidrosolubil) care a demonstrat aciune antiinfecioas; în ce msur ea se regsete

58 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

în extracte (de regul obinute cu alcool etilic de diverse concentraii) este greu de
apreciat deoarece macromoleculele glucidice precipit în prezena alcoolului.
Pân în prezent s-au publicat aproximativ 15 studii clinice relevante, în cadrul
crora s-au administrat (pentru una pân la ase luni) doze zilnice de 600-1200 mg
extract de Urtica, rezulatele acestor studii coincid, în mare, diferenele între ele nefiind
semnificative. Astfel, volumul miciunilor a crescut la lotul tratat în medie cu 43,7%,
la placebo sczând cu 9%, iar fluxul maxim la verum a crescut cu 8,6%, în timp ce la
placebo a sczut cu 9%. Concomitent nivelul seric de SHBG a sczut, în medie, cu
2,43 mmol/l la pacienii tratai în timp ce la pacienii grupului placebo, acesta a crescut
în corelaie direct cu vârsta.
Pe pia exist numeroase medicamente de asociere între Sabal i Urtica i
uneori acestora li se adaug i extracte din scoara unor specii de Pinus i/sau Picea,
care conin pân la 70% E-sitosterol. Asocierile urmresc tocmai o terapie multitarget,
în urma creia pacientul s beneficieze cât mai mult.
Sub forma unor monopreparate sau în asociere cu alte extracte prostatotrope,
extractul lipofil din seminele de Cucurbita pepo convar. citrullina var. stitiaca, intr
i el în compoziia multor fitourologice care se adreseaz tratamentului tulburrilor de
miciune din HBP.
Extractul bogat în fitosteroli din seria 'extrem de rari în regnul vegetal (i
chiar i atunci când sunt prezeni, sub form de urme) este, de fapt, îmbogit în aceste
componente care în produsul vegetal nu depesc 0,16%. 85% din sterolii 'ai
extractului sirupos (deci, concentrat), sunt reprezentai de spinasterol, poriferasta-7,
25-dien-3E-ol i poriferasta-7, 22, 25-trien-3E-ol restul fiind constituit din avenasterol,
schottenol, la care se daug E-sitosterol i colesterol.
Pentru aciunea prostatotrop coninutul în steroli 'ai extractului este foarte
important, chiar dac efectul global revine, din nou, fitocomplexului.
În concluzie, pentru extractele lipofile concentrate de Cucurbita intr în discuie
efectele antiproliferativ, antiflogistic, diuretic, antioxidativ i de tonifiere a detrusorului.
Aciunea se bazeaz pe inhibarea 5 D -reductazei i a fixrii DHT pe receptorii celulari
asigurat mai ales de prezena în extract a fitosterolilor ', dar i pe efectul de captare al
speciilor reactive de oxigen de ctre carotenoide, seleniu i zinc, în timp ce vitamina E
(toate existente în extract) tonific musculatura i esutul conjunctiv.
Conform unor studii epidemiologice actuale, se discut ca factor care ar putea fi
implicat în patogeneza HBP, riscul cardiovascular. Conform acestor studii, ar fi
posibil, ca la pacienii cu un astfel de risc s apar modificri vasculare i la nivelul
prostatei, care ar duce la o proast hrnire a esutului prostatic cu stimularea expresiei
factorilor de cretere i a receptorilor pentru androgeni.
În cazul extractului concentrat de Cucurbita se discut în prezent i acest mod
de intervenie.
Cercetri farmacologice efectuate in vitro au demonstrat pe fibroblati umani, o
inhibiie a fixrii DHT în corelaie direct cu doza de amestec de steroli (izolai din
seminele de dovleac) aplicat.
Fitoterapia afeciunilor urinare 59
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Într-o cercetare uman-farmacologic, în cadrul creia voluntarilor li s-a


administrat acelai amestec de steroli separai din extractul seminelor de dovleac (2 x
90 mg) s-a înregistrat o scdere de scurt durat a antigenului specific al prostatei
(PSA), a fosfatazei alcaline, precum i a nivelului seric al androgenilor.
Spre deosebire îns de acest experiment, la administrarea unor fitomedicamente
coninând extract sirupos din semine de dovleac, aportul de fitosteroli ('') este
mult mai mic, ceea ce pledeaz pentru faptul c un efect clinic relevant se poate obine
doar prin terapie de lung durat.
Pe de alt parte, în ultimii ani, studiile clinice care se fac cu medicamente care
se adreseaz tratamentului HBP, trebuie s se desfoare, conform normelor de bun
practic clinic (GCP), pe o durat de cel puin 12 luni, deoarece tocmai în cazul
acestei afeciuni rspunsul pozitiv la placebo este foarte ridicat în primele luni.
Un studiu a crui durat a fost de 12 luni i s-a efectuat pe un numr de 465
indivizi diagnosticai cu HBP (stadiile I i II dup Alken), i-a împrit pe acetia în
dou loturi, primul (n=227) primind zilnic de 2 ori câte 500mg extract sirupos, iar cel
de al doilea, placebo (n=238).
În cursul primelor ase luni, în ambele grupe, scorul IPSS s-a îmbuntit, abia
dup aceea efectul medicaiei devenind evident (figura 1.10) la grupa verum.

Reducerea
scorului IPPS 10
cu x puncte

1 3 6 9 12 1 3 6 9 12 Luni
0
extract Cucurbita Placebo

Figura 1.10. Rezultatele unui studiu clinic, controlat placebo,


pentru identificarea eficienei unui tratament cu extract sirupos de
Cucurbita la brbai cu HBP incipient (citat de Strobl M. i colab, 2004)

60 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Un alt studiu a urmrit (independent de durata pân la instalarea acesteia)


scderea nicturiei i a urinii reziduale (figura 1.11).

Figura 1.11. Modificarea volumului de urin rezidual (valori iniale peste 50 ml),
la 51 pacieni cu HBP, dup administrarea (pe durate variabile) a unui preparat
coninând extract sirupos de Cucurbita (citat de Strobl M. i colab., 2004)

Dup cum menionam extractele din semniele de dovleac se asociaz frecvent


cu extracte din rdcin de Urtica sau din fructe de Sabal. În cazul pacienilor care
sufer de cistalgie (neuralgia vesicae) extractul se asociaz cu antispastice,
antiflogistice i diuretice vegetale (Urticae folium, Solidaginis herba) la care se adaug
Lupuli stobuli i Rhois aromaticae cortex pentru efectul sedativ asupra vezicii. Astfel
de asocieri se prescriu în tratamentul cistitei, a cistalgiilor dar i în HBP.
Extractele din polen de graminee (secar), care conin, în principal, fitosteroli,
acizi grai i esterii lor, precum i D-aminoacizi, dar i peptide i polizaharide, se obin
utilizând un procedeu de extracie în dou trepte, în care solvenii sunt apa i acetona.
Pe epiteliu prostatic, in vitro, s-a dovedit pentru aceste extracte inhibarea 5D–
reductazei i a produciei de DHT, iar pe culturi de fibroblati o aciune antiproli-
ferativ; totodat, extractele de polen inhib atât COX, cât i 5-LOX din cascada
acidului arahidonic.
În consecin, utilizarea unor preparate medicamentoase (având la baz extract
standardizat de polen) în tratamentul HBP i a prostatitei abacteriene va interveni prin
calitile anticongestive, antiflogistice i spasmolitice.

Fitoterapia afeciunilor urinare 61


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

S-au publicat rezultatele a dou studii clinice de scurt durat, controlate


placebo (durata trei luni, administrare 138 mg extract/zi, i respectiv ase luni cu 92
mg/zi doz administrat), ale cror rezultate au fost apreciate ca fiind bune, în ceea ce
privete nicturia, volumul de urin rezidual, reducerea volumului prostatei, dar fr a
avea efect asupra fluxului urinar.
Extractele de Epilobium au aciune diuretic, antioxidant i slab antiinfla-
matoare, datorit coninutului în flavonoide i fitosteroli, în timp ce derivaii salicilici
din extractele de frunze i scoar de Populus sunt antiinflamatoare.
Nici unul din aceste dou extracte nu se condioneaz singur într-un medica-
ment, ci întotdeauna în asociere, deoarece prin ele însele, efectul nu este clinic
relevant.

1.1.6. Profilaxia cancerului de prostat

Dup cum am vzut în subcapitolul precedent, la brbaii trecui de 40 de ani,


datorit apariiei unor modificri în metabolismul hormonal se instaleaz un deficit
parial de androgeni (PADAM, cunoscut i sub denumirea de andropauz), care se
caracterizeaz prin scderea sintezei de testosteron concomitent cu metabolizarea mai
rapid a acesteia la estrogeni. În acelai timp, metabolizarea testosteronului la DHT
rmâne neinfluenat, fapt care conduce la hiperplazia prostatei. Creterea în volum a
prostatei îngusteaz tot mai mult uretra, ajungând s apese i pe vezic, volumul
acesteia reducându-se. Pacientul se confrunt cu miciuni nocturne frecvente,
dureroase, jetul de urin fiind întrerupt i cu timpul, vezica negolindu-se complet
(urin rezidual), pot aprea infecii recidivante.
Dac simptomele de HBP alarmeaz pacientul, trimiându-l la urolog,
independent de adenom, i deseori concomitent sau nu, poate aprea un proces de
tumorizare malign a prostatei, care nu depinde de obiceiurile de via i/sau activi-
tatea sexual a individului. Dac HBP reprezint o tumorizare benign, care are loc în
zona central a glandei, tumorile maligne de prostat (care evolueaz la carcinom) se
formeaz în regiunea extern, în faza de laten pacientul neavând nici un semnal care
s-l alerteze.
De regul, durerile apar în stadiu avansat, însoite sau nu de hematurie sau sânge
în lichidul seminal. Frecvent, carcinomul de prostat se diagnosticheaz abia când apar
metastaze osoase, foarte dureroase, fiind implicate oasele din zona bazinului i
lombar.
Se tie astzi c tumorile latente de prostat apar în propori de 50% în jurul
vârstei de 50 de ani, vârsta medie a depistrii acesteia fiind la 70 de ani. Aceasta

62 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

înseamn c timpul de laten care trece de la instalarea pân la exprimarea unei


neoplazii intraepiteliale a prostatei este foarte lung, astfel încât, teoretic, ar exista
posibilitatea unei intervenii – medicamentoase sau alimentare – care s întârzie, dac
nu s previn, îmbolnvirea propriu-zis.
În unele ri ale Comunitii Europene, carcinomul de prostat este ca frecven
cea de a treia form de tumorizare malign în rândul brbailor, pe primele dou locuri
situându-se cancerul pulmonar i respectiv de colon. Din acest motiv, cercetrile au
mers în direcia identificrii unui test care evideniaz înc din faza incipient existena
unei neoplazii la nivel de prostat. Studiile, întreprinse în ultimele dou decenii, au scos
în eviden faptul c evoluia afeciunii depinde de factori geografici i etnici. Astfel,
incidena carcinoamelor de prostat este de 3/100 000 brbai în Asia Central i de 160/
100000 în America de Nord. i în Europa se observ diferene, zona de demarcaie
fiind localizat între nordul i sudul continentului: dac în Suedia, incidena este
55/100000, în Italia este de 27/100000, cea mai sczut rat având-o Grecia.
Urmrindu-se cauzalitatea, s-a ajuns la concluzia c alimentaia, bogat în
vegetale i fibre, caracteristic asiaticilor ar putea reprezenta factorul cheie în situaia
prezentat. În plus, s-a constatat c asiaticii care emigreaz în America de Nord sau
Europa, se supun dup un interval de 20-40 de ani acelorai reguli de inciden ca i
brbaii din zona noii reedine, desigur, prin adoptarea preferinelor alimentare locale.
Cercetrile întreprinse au demonstrat c în special aportul de izoflavone, lapte
de soia, ceai verde precum i de vitamine antioxidante (E i C) dar i de vitamin D, ca
i cel al unor microelemente (Se) este esenial pentru profilaxia cancerului de prostat.
Izoflavonele au aciune slab hormonal, în testele pe animal dovedindu-se a
avea un efect antiproliferativ. În SUA a fost iniiat un studiu pe 12 395 de participani
(The Adventist Health Study) consumatori de lapte de soia cel puin o dat pe zi, ceea
ce a redus riscul dezvoltrii de carcinom de prostat cu 70%.
Un studiu de mici dimensiuni, realizat în Japonia a demonstrat de asemeni
corelaia pozitiv, semnificativ statistic, între consumul de izoflavone i incidena
carcinomului de prostat.
Polifenolii din ceaiul verde au demonstrat, in vitro, în teste de exprimare genic
pe culturi de celule, o aciune antiproliferativ. Pe de alt parte îns, trebuie menionat
c exagerarea privind consumul de ceai verde, poate fi marcat de o oarecare
hepatotoxicitate.
Un alt aliment, petele oceanic, s-a dovedit i el a fi important (relaie evident
numr mese cu pete/sptmân) în procesul de metastazare, reducând riscul (studiul
Health Care Professional Follow Up).

Fitoterapia afeciunilor urinare 63


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

În momentul de fa se desfoar un studiu multicentric prospectiv în 10 ri


europene (EPIC=European Prospectiv Investigation into Cancer and Nutrition), în care
sunt inclui peste 150000 brbai; studiul urmeaz s stabileasc dac alimentaia cu
multe fructe i legume ar putea avea nu doar efecte benefice, ci i negative la nivelul
prostatei, dup ce s-a constatat c dieta bogat în fructe este contraindicat în cazul
carcinomului bronic, iar cea cu ceap i usturoi, în cancerul gastric. Pe de alt parte,
interrelaia existent între nivelul seric în vitamin D activ i incidena carcinomului de
prostat se consider c a fost demonstrat în cadrul studiului care a dovedit diferenele
existente între brbaii din nordul i sudul Europei (nivelul radiaiilorUV, pigmentare
diferit a pielii). Aceast ipotez este confirmat i de realitatea incidenei sczute a
carcinomului de prostat în rândul japonezilor, a cror alimentaie este bogat în
vitamina D adus prin pete; totodat densitatea receptorilor epidermici pentru vitamina
D este mult mai mare la japonezi decât la europeni i nordamericani.
Vitaminei E îi revin atât proprieti antioxidante cât i antiproliferative.
În cadrul unui studiu de prevenie fa de cancerul pulmonar s-a constatat c
incidena carcinomului de prostat a sczut cu 32% în grupul probanzilor crora li s-a
administrat zilnic 50 mg alfa-tocoferol, comparativ cu placebo. Corelat cu aceasta, la
persoanele (grupul placebo) cu nivel seric sczut de vitamin E, incidena
carcinomului de prostat a fost mult crescut.
Seleniul este un antioxidant pe care îl ingerm prin produsele de panificaie,
pete i lactate, considerându-se c doza zilnic recomandat (pe care n-o atingem în
România) este de 200 Pg.
Studiul Nutritional Prevention of Cancer a demonstrat c utilizarea, la obinerea
produselor de panificaie a unei drojdii îmbogite cu seleniu, reduce incidena
carcinomului de prostat cu 50%.
În momentul de fa se desfoar dou studii importante care urmresc efectul
vitaminei E i a seleniului în prevenia carcinomului de prostat, i anume:
x studiul SWOG 9917 (South Western Oncology Group) care se desfoar
pe 450 pacieni cu neoplazie intraepitelial prostatic dovedit (durata:
4 ani), în cadrul cruia se administreaz 200 Pg seleniu/zi versus placebo i
x studiul SELECT, care curge din 2001, fiind prevzut a se termina în
2013, cuprinde 32 400 probanzi pentru care se urmrete efectul supli-
mentrii cu:
ƒ 200 Pg seleniu,
ƒ 400 mg alfa-tocoferol,
ƒ 200 Pg selenium + 400 mg alfa-tocoferol, comparativ cu
ƒ placebo.
Deocamdat se ateapt rezultatele.

64 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Recent s-a finalizat înc un studiu de faz II, iniiat de Universitatea California
din Los Angeles cu suc de rodie (Punica granatum), în care fuseser inclui 46 de
pacieni fie operai, fie tratai prin radioterapie de carcinom de prostat i care
prezentau semnele unei recidive rapide. Pacienii, la care evoluia proliferrii tumorale
a fost monitorizat prin urmrirea antigenului specific (PSA, ca indicator de revenire a
tumorii dup tratamentul chirurgical/radioterapeutic), au fost divizai în dou loturi: un
lot martor placebo, care a primit un pahar de ap colorat, aromatizat i indulcit
corespunztor, i lotul verum, cruia i s-a administrat un pahar de suc de rodie pe zi.
Dac valoarea PSA s-a dublat la lotul placebo, în medie, dup 15 luni, la lotul
verum dublarea indicatorului s-a inregistrat abia dup 54 luni.
Pân în prezent nu se cunosc principiile active din fructul de rodie care ar putea
fi fcute rspunztoare de aceast aciune antiproliferativ (conin antocianidine cum
ar fi delfinidol, cianidol i pelargonidol, precum i acid elagic i taninuri elagice
printre care punicalaginele A i B, punicalina, pedunculagina, vitamin C, Ca2+, K+ i
Fe3+). Sucul dezvolt aciune antioxidant, antiinflamatoare i blând estrogen, în timp
ce punicalagina nu este doar un captator potent de radicali liberi de oxigen, ci i un
chelatant pentru metale (fig. 1. 12).
HO
HO HO
OH
HO O
OH
HO O O CH2
O O
O O OH
O O
O OH O O
HO O
O OH O
O OH
HO
OH O
OH

acid elagic punicalagina

Figura 1.12. Structurile acidului elagic i a punicalaginei


din compoziia sucului de rodie.

Deoarece sucul de rodie, ca i alte sucuri sau extracte vegetale interacioneaz


cu medicamentele care se metabolizeaz prin CYP450-3A, datorit faptului c
acioneaz ca inhibitor enzimatic (ordinea în scala inhibitorilor CYP450-3A fiind:
grapefruit > dude > struguri > rodie > zmeur), doza pentru fiecare medicament
coadministrat ar trebui identificat individual, pentru a nu periclita starea de sntate
general a pacientului.
Fitoterapia afeciunilor urinare 65
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Plecând de la stadiul cunotinelor actuale, conform crora densitatea


receptorilor beta pentru estrogeni (ER-E) este mult mai mare la nivelul prostatei, decât
în orice organ la femei, i tiindu-se c agonitii ER-E nu au afinitate pentru receptorii
ER-D (i ei prezeni în esutul prostatic), cel puin teoretic, aceti agoniti ar trebui s
dezvolte o aciune antiproliferativ.
În organism, un ER-E potent este 3E-adiolul, care ia natere din DHT, în msura
în care 5D- reductaza este inhibat (spre exemplu, prin administrare de finasterid), în
timp ce activitatea 17E-hidroxi-steroid-dehidrogenazei (vezi figura 1.6) nu este
influenat. Un agonist puternic ER-E este apigenolul (din extractele de Vitex agnus
castus), dar i silimarina (din fructele de Sylybum marianum). Cercetri recente indic
faptul c i anumite extracte din rizomii de Cimicifuga racemosa ar putea avea un
efect antiproliferativ în cazul cancerului de prostat.
Astfel, pentru extractul Ze440 (special, standardizat) obinut din fructele de
Vitex agnus castus, s-a investigat, pe culturi de celule tumorale, posibilitatea inducerii
apoptozei i efectele citotoxice.
Dup incubarea culturii de celule tumorale timp de 48 de ore cu extract de Vitex
agnus castus, s-a constatat c apare apoptoz pan-caspaz-indus (pan-caspaza fiind
motorul apoptozei), rezultatul fiind o inhibare a proliferrii celulare, a crei intensitate
depinde de doza administrat; de asemeni, s-a constatat un efect citotoxic mediu fa
de celulele canceroase.
În ceea ce privete extractele din Cimicifuga racemosa studii în acest sens s-au
fcut doar cu BNO 1055, pentru care deja se dovedise c inhib, in vitro, proliferarea
celulelor LNCaP androgendependente. Aceste celule LNCaP sunt responsabile de
producia de antigen specific de prostat (PSA) care stimuleaz, indirect, proliferarea
celulelor tumorale.
Utilizând ca animale de experien oareci nuzi, imunodeficieni, s-au constituit
2 loturi cu câte 18 animale/lot i anume:
x lotul martor negativ, netratat i
x lotul verum, hrnit cu furaj la care s-a adugat 400mg BNO 1055/kg furaj.
Durata experimentului a fost de 10 sptmâni, iar animalele din lotul verum au
ingerat câte 2-2,8 mg extract/zi.
Anterior tratamentului, oarecii au fost injectai s.c. cu un anumit volum/kg
greutate corporal de suspensie 106 de celule umane de metastaz de prostat
(LNCaP). La sfâritul intervalului, situaia a fost urmtoarea:
x în lotul martor negativ, 12 din 18 animale au dezvoltat tumori, în timp ce
x în lotul BNO 1055, 5 din 18 prezentau tumori mult mai mici ca volum,
comparativ cu primele.

66 Capitolul I.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Cum prima int a metastazrii în carcinomul de prostat o reprezint metastaza


osoas, s-a controlat densitatea osoas a animalelor. La cele sntoase, aceasta nu se
modificase, în timp ce la oarecii cu tumori aceasta sczuse, mai accentuat în lotul
netratat, fa de cel tratat cu BNO1055.
Desigur c cercetrile sunt la început i vor continua; în acest sens i sperana
este c în curând, pe piaa farmaceutic s apar medicamente care s poat preveni în
mod eficient carcinomul de prostat. Pân în momentul de fa nu exist decât
suplimente alimentare (ex. CROSMIN) care condiioneaz, sub form de capsule,
echivalentul în substan uscat a unui pahar de suc de rodie.

Bibliografie:

1. Ahuja S., Kaack B., Roberts J., J. Urol. 1998, 159, 559-562
2. Bach D, Ebeling L., Phytomedicine 1996, 3, 105-111
3. Bach D., Urologe B. 200, 40, 437-443
4. Bader G., Wray W., Hiller K., Planta Medica 1995, 61, 158-163
5. Barlet A., Albrecht J., Aubert A., Fischer M., Grof F., Grothuesmann H.G., Masson J.C., Mazeman E.,
Mermon R., Reichelt H., Schönmetzler F., Stuhler A., Wien. Klin. Wschr. 1990, 102, 667-673
6. Bent S., Kane C., Shinohara K., Neuhaus J., Hudes E.S., Goldberg H., Avins A.L., N. Engl. J. Med.
2006, 354, 557-566
7. Berger R., Kusnick C., Rall B., Deutsche Apoteker Zeitung 2004, 144 (7), 54-59
8. Berges R.R., Windeler J., Trampisch H.J., Serya Th., Lancet 1995, 345, 1529-1532
9. Bondarenko B., Walther C., Funk P., Schläfke S., Engelmann U., Phytomedicine 2003, 10 (Suppl 4),
53-55
10. Breitner G., Zeitschr. Phytotherapie 1992, 13, 151-154
11. Breu W., Stadler F., Hagenlocher M., Wagner H., Arzneim. Forsch./Drug Res. 1992, 42, 547-551
12. Brodschelm W., Schurz J., Eggert T., J. Phytother 2007, 28
13. Carraro J.C., Raynaud J.P., Koch G., Prostate 1996, 29, 231-242
14. Engelmann U., Boos G., Kreis H., Urologe B. 1996, 36, 287-291
15. Engelmann U., Walther C., Bondarenko B., Funk P., Schläfke S., Arzneim. Forsch./Drug Res. 2006,
56, 222-229
16. Fischer H., Phytotherapie Austria 2008, 2 (1), 4-7
17. Foo L.Y., Howell A.B., Vorsa N., J. Nat. Prod. 2000, 63, 1225-1228
18. Framm J., Anschütz M., Hammersdorfer D., Heydel E., Mehrwald A., Richter A., Schomacker G.,
Arzneiprofile für die Kitteltasche, Deutscher Apotheker Verlag Stuttgart 2005
19. Gaedcke W., Winterhoff H., Zeitschr. Phytotherapie 2005, 26 suppl.58
20. Hartwich R., Doebel J., Deutsche Apoteker Zeitung 2007, 147 (51/52), 46-50
21. Hizli F., Uygur M.C., Int. Urol. Nephrol. 2007, 39, 879-886
22. Hölzl J., Zeitschr. Phytotherapie 1992, 13, 155-159
23. Howell A.B., Reed J.D., Krueger C.G., Winterbottom R., Cunningham D.G., Leahy M.,
Phytochemistry 2005, 66, 2281-2291
24. Howell A.B., Vorsa N., Der Maderosian A., Foo L.Y., N. Engl. J. Med. 1998, 339, 1085-1086
25. Kastner U., Foliaca 1999, 4 (2), 4-5
26. Klippel K.F., Hiltl D.-M., Schipp B., Br. J. Urol. 1997, 80, 427-432
27. Kontiokari T., Sundquist K., Nuutien M., Pokka T., Koskela M., Uhari M., BMJ 2001, 322, 1571
28. Kraft K., Erkrankungen der Harnwege (1), Zeitschr. Phytotherapie. 2008, 29 (1), 40-42
29. Kraft K., Erkrankungen der Harnwege (2), Zeitschr. Phytotherapie. 2008, 29 (2), 80-82
30. Kruedener S., Schneider W., Elstner E.F., Arzneim. Forsch./Drug Res. 1995, 45, 169-174
31. Liu Y., Black M.A., Caron L., Camesano T.A., Biotechnol. Bioeng. 2006, 93, 297-305
32. Loschen G., Ebeling L., Arzneim. Forsch./Drug Res. 1991, 41 (I) 2, 162-163
33. Melzig M.F., Major H., Zeitschr. Phytotherapie 2000, 21, 193-196

Fitoterapia afeciunilor urinare 67


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

34. Miska K., Deutsche Apoteker Zeitung 2006, 146 (40), 46-47
35. Niederprüm H.J., Schweizer H.U., Zanker K.S., Phytomedicine 1994, 1, 127-133
36. Nowack R., Zeitschr. Phytotherapie 2005, 26 (1), 39
37. Nowack R.,Wien. Med. Wochenschr. 2007, 157 (13-14), 325-330
38. Orth-Wagner S., Ressin W.J., Friedrich I., Zeitschr. Phytotherapie 1995, 16, 147-151
39. Rickling B., Glombitza K.W., Planta Medica 1993, 59, 76-80
40. Rohr U., Deutsche Apoteker Zeitung 2006, 146 (45), 68-69
41. Schilcher H., Heil B.M., Zeitschr. Phytotherapie 1994, 15, 205-208
42. Schmandke H., Ernährungs-Umschau 2004, 51, 235-237
43. Schulz V., Zeitschr. Phytotherapie 2007, 28 (2), 72-73
44. Schulz V., Zeitschr. Phytotherapie 2007, 28, 279-280
45. Seidlova-Wuttke D., Thelen P., Wuttke W., Planta Medica2006, 72, 521-526
46. Sökeland J, Walther C., Malek F.A., Funk P., Schläfke S., Zeitschr. Phytotherapie. 2005, 26 suppl., 534
47. Sökeland J., Br. J. Urol. Int. 2000, 86, 439-442
48. Sökeland J., Zeitschr. Phytotherapie 2004, 25, 520-526
49. Stothers L., Can. J. Urol. 2002, 9 (3), 41-43
50. Strobl M., Patz B., Bracher F., Deutsche Apoteker Zeitung 2004, 144 (37), 80-84
51. Teerling U., Deutsche Apoteker Zeitung 2008, 148 (22), 50-51
52. Wagner H, Geiger W.N., Boos G., Samtleben R., Phytomedicine 1995, 2, 287-290
53. Wagner H, Willer F., Samtleben R., Boos G., Phytomedicine 1994, 1, 213-224
54. Wagner H, Willer F., Schweiz, Z. Ganzheits – Med. 1990, 3, 144-148
55. Wartenberg F., Deutsche Apoteker Zeitung 2007, 147 (51/52), 76-77
56. Weisser H., Tunn S., Behnke B., Krieg M., Prostate 1996, 28, 300-306
57. Weisskopf M., Schaffner W., Jundt G., Sulser T., Wyler S., Tullberg-Reinert H., Planta Medica 2005,
71, 910-916
58. Windhaber R., Zeitschr. Phytotherapie. 2004, 25 (6), 302-303
59. Wirth M.P., Höfling C., Deutsche Apoteker Zeitung 2007, 147 (46), 62-65
60. Wollenweber E., Graven E.H., Fitoterapia 1992, 63, 86-88

68 Capitolul I.
CAPITOLUL II.
FITOTERAPIA
AFEC}IUNILOR GINECOLOGICE
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu

Fitoterapia nu reprezint o direcie terapeutic de prim ordin pentru ginecologul


care urmeaz s trateze o afeciune din sfera specialitii sale, el apelând, în cazul în
care se impune un tratament medicamentos, la o medicaie hormonal, în consens cu
protocoalele acceptate în momentul de fa. Cu toate acestea, fitoterapeuticele pot fi
administrate fie adjuvant la terapia de baz, clasic, fie, în cazurile în care medicaia
cu preparate de sintez prevede intercalarea unor pauze, pacientei i se pot recomanda
alternativ preparate vegetale din grupul medicamentelor sau, eventual, a suplimentelor
alimentare.
Ca regul de baz în cazul existenei unei simptomatologii ginecologice, ar
trebui s avem în vedere faptul c automedicaia, fie ea i cu preparate “blânde”, cum
sunt cele de provenien vegetal, este total contraindicat; prima cerin este existena
unui diagnostic clar, pus de un specialist i care exclude posibilitatea ca
simptomatologia ginecologic s fie determinat de o suferin organic.
Din acest motiv, nu trebuie s uitm nici un moment c medicamentele i
preparatele de origine vegetal care vor fi prezentate în acest capitol pot fi prescrise ca
alternativ sau adjuvant raional la medicaia clasic doar dac este vorba de afeciuni
ginecologice funcionale, sângerri neînsemnate, forme blânde ale unor disfuncii
hormonale.

2.1. Fitoterapia unor afec]iuni ginecologice


cu implicare endocrin\

În medicina tradiional a multor popoare s-au utilizat i înc se utilizeaz


preparate obinute din plante medicinale, în scopul tratrii unor tulburri ginecologice
datorate (i) unui dezechilibru hormonal.
În ginecologie îns, astfel de preparate n-au fost acceptate pân de curând,
deoarece substituia cu hormoni sexuali de sintez i-a dovedit cu prisosin

69
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

eficacitatea. Între timp îns, femeile sunt tot mai puin înclinate s accepte un
tratament cu estrogeni de sintez, una din cauze fiind aceea c tot mai frecvent se
discut de ctre specialiti, dar i în medii, efectele adverse grave care pot însoi o
astfel de medicaie.
Fitopreparatele pot fi utilizate cu succes în tratamentul unor dereglri de ciclu
menstrual cum ar fi dismenoreea, ameno- sau oligomenoreea, tulburrile din
menopauz, sindromul premenstrual, cefaleea/migrena asociat menstruaiei sau
mastodinia.
Dac fitoterapia afeciunilor ginecologice datorate unui dezechilibru hormonal
apeleaz la plante medicinale tradiionale cum ar fi mueelul, coada oricelului,
salvia, suntoarea, melisa, valeriana, iarba gâtelor, reventul european, care de fapt,
acioneaz toate pe siptome colaterale i nu pe imbalana propriu-zis, în ultimele trei
decenii, cercetrile farmacologice i clinice au demonstrat eficiena terapeutic i a
altor produse, mai mult sau mai puin exotice; este vorba, mai ales, de Cimicifugae
rhizomae, Vitex agnus castus, Trifolium pratense i Glycine max care, sub forma
extractelor se prelucreaz în preparate farmaceutice care se adreseaz tratamentului
unor disfuncii hormonale la femei.
Cimicifuga racemosa a devenit, prin compoziia sa chimic, o alternativ real
la preparatele ce conin hormoni de sintez, fiind utilizat în combaterea tulburrilor
care apar în climacterium având, în plus fa de estrogeni, avantajul ameliorrii
eficiente i a simptomelor psihice care însoesc frecvent fenomenele menionate.
Izoflavonele din Soja hispida (sin. Glycine max ) i Trifolium pratense, intens
studiate, reprezint i ele o alternativ la terapia de substituie hormonal, în timp ce
pentru Vitex agnus castus s-a documentat i dovedit un efect direct de inhibare a
secreiei de prolactin, fiind prescris în sindromul premenstrual (PMS) i mastodinie.
Fitomedicamentele obinute din aceste produse vegetale prezint o toleran
foarte bun, nefiind grevate de efectele adverse cunoscute pentru hormonii de sintez,
din care motiv, utilizarea lor în terapeutic este tot mai frecvent.
Unele componente din extractele plantelor menionate a fi utilizate astzi în
tratamentul afeciunilor ginecologice cu determinism hormonal prezint o structur
chimic asemntoare estrogenilor, fapt care ar putea explica, în parte, succesul practic
al unor astfel de medicamente.
În realitate, efectul clinic nu poate fi atribuit în exclusivitate acestor
componente, deoarece concentraia lor în extracte nu este suficient de mare pentru a
genera un atare rspuns; ca de atâtea alte ori, i în acest caz, fitocomplexul este cel
care trebuie fcut responsabil pentru efectele benefice constatate la instituirea
tratamentului fitoterapeutic. i tot ca de atâtea alte di, nu trebuie s uitm, c

70 Capitolul II.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

tolerana bun a unui fitomedicament se datoreaz faptului c nu administrm o


singur substan activ, ci un fitocomplex, care acioneaz în organism printr-o
multitudine de mecanisme (aciune multitarget) i c efectul devine evident abia dup
2-4 sptmâni de tratament.

2.1.1. Domenii de indicaie ale produselor vegetale utilizate


în tratamentul afeciunilor ginecologice funcionale,
hormon-dependente
Produsele obinute din plante medicinale au ca principale domenii de indicaie:
x metro- i menoragiile,
x dismenoreea,
x amenoreea i oligomenoreea,
x sindromul premenstrual i mastodinia,
x tulburrile de menopauz i, ca o expresie peste timp a acesteia, prevenia
instalrii unei osteoporoze precoce, a aterosclerozei, a afeciunilor cardio-
vasculare, în general.
În cazul anomaliilor de ciclu, produsele vegetale prescrise nu intervin, de fapt,
în dereglarea hormonal existent, ci mai curând combat simptomele care
caracterizeaz disfuncia.
Ca anomalii de ciclu sunt considerate:
x amenoreea, înelegând prin aceasta lipsa menstruaiei; ea apare frecvent la
sportivele de performan, femei anorexice etc.;
x oligomenoreea, care se caracterizeaz prin menstruaii rare, cu un interval
al ciclului > 35 zile;
x polimenoreea cu menstruaii frecvente, determin o scurtare a ciclului <
25 zile;
x hipermenoreea, caracterizat de menstruaii abundente, în timp ce acestea
x sunt cantitativ foarte reduse în hipomenoree;
x menoragia menstruaia fiind prelungit (>7 zile) i abundent, iar
x metroragia, care se refer la situaia în care apar sângerri în afara
menstruaiei;
x dismenoreea caracterizat prin menstruaii dureroase secondate de
tulburri vegetative, iar în cadrul acesteia se disting
¾ dismenoreea primar, fr cauze organice, care apar la fetele i
femeile tinere, i
¾ dismenoreea secundar, care are la baz modificri organice.

Fitoterapia afeciunilor ginecologice 71


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

În plus, acestor domenii de indicaie li se adaug:


x sindromul premenstrual (PMS) i mastodinia, precum i
x menopauza i osteoporoza asociat acesteia.
În tabelul 2.1. sunt reunite produsele vegetale prescrise în diversele afeciuni
ginecologice cu sau fr component hormonal, sau unor simptome asociate acestora.

Tabelul 2.1. Produse vegetale prescrise în afeciuni ginecologice: domenii de indicaie


Produs 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
Chamomillae flos
Millefolii flos
Belladonnae radix, folium*
Rutae graveolentidis folium
Agni casti fructus
Lycopii herba
Cimicifugae rhizoma
Rhei rhapontici rhizoma*
Lithospermi semen, folium, herba
Sarothamni herba
Bursae pastoris herba
Polygonii hydropiperis herba
Lamii albi flos
Alchemillae vulgaris herba
Equiseti herba
Anserinae herba
Gratiolae herba
Gramini rhizoma
Aletris bulbus*
Tanaceti parthenii flos*
Sojae semen*
Trifolii pratensis herba*
Puerariae radix*
Legend: 1 = dismenoree; 2 = amenoree/oligomenoree; 3 = PMS; 4 = mastodinie;
5 = parametropatie spastic; 6 = menoragie/metroragie; 7 = climacterium; 8 = fluor
vaginalis; 9 = cefalee/migrene; 10 = tulburri de ciclu, 11 = tulburri vegetative asociate.
* folosite doar sub forma extractelor

72 Capitolul II.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

2.1.2. Principii terapeutice

2.1.2.1. Tulburri de ciclu menstrual


Dependent de diagnostic, msurile fitoterapeutice ce pot fi luate în considerare
în scop profilactic sau terapeutic sunt diferite i totui, cel puin în parte, asemntoare.
Astfel, în cazul menoragiilor i metroragiilor se poate apela exclusiv la
fitoterapie doar în cazul formelor uoare, cele medii sau grave fiind supuse, dup
diagnosticare, unui tratament hormonal, acesta fiind susinut doar adjuvant, cu
fitopreparate.
La adolescente, mai ales în cazul celor cu o constituie firav, apar frecvent
cicluri anovulatorii, datorit unui parcurs hormonal incomplet, în sensul c hormonul
luteal (LH) înc nu este secretat în cantitate normal, de unde menstruaiile sunt mai
lungi i mai abundente.
Fitopreparatele care se prescriu trebuie s vin cu o aciune spasmolitic sau
hemostiptic (Chamomillae flos, Millefolii flos, Menthae folium, Alchemillae herba,
Anserinae herba, Carvi fructus), la care se adaug preparate cu Mg²+ ca
musculorelaxant, iar în cazul existenei mastodiniei, se administreaz preparate din
Vitex agnus castus i vitamin B6.
Pacientelor li se indic consumul de preparate care conin uleiuri cu coninut
ridicat în grsimi polinesaturate (ulei de somon, ulei de Perilla frutescens, Borago
officinalis sau Oenothera biennis) al cror rol este de a scdea cantitatea de
prostaglandine (PG) prospastice sintetizat de organism.
Se recomand totodat o alimentaie bogat în orez i/sau sparanghel, care au
rolul de a scoate apa din esuturi (aciune antiedematoas). De asemeni, pacientelor li
se recomand aplicarea, pe abdomenul inferior, a unei sticle cu ap cald sau a unui
scule umplut cu sâmburi uscai de ciree, înclzit în prealabil în cuptorul cu
microunde, la aproximativ 45ºC.
Amenoreea i oligomenoreea nu reprezint boli în accepiunea general, ci
aspecte ale unei disfuncii ovariene mult mai profunde; ambele se trateaz prin
substituie hormonal, eficient mai ales în amenoreea primar, tratamentul
fitoterapeutic fiind indicat, în primul rând, în amenoreea secundar. În acest scop se
administreaz adjuvant emenagoge, a cror funcie este de a induce menstruaia prin
stimularea uterin direct sau indirect. Utilizarea lor s-a redus în ultimele decenii,
ginecologia apelând la estrogenii i gestagenele de sintez, uor de administrat i cu
efect rapid. Cu toate acestea, emenagogele înc îi au un rol important în tratamentul
acestor dou afeciuni, mai ales sub forma infuziilor i a bilor de ezut.

Fitoterapia afeciunilor ginecologice 73


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Numrul plantelor cunoscute ca fiind emenagoge este foarte mare dar, deoarece
dependent de doza administrat sunt i abortive, astzi nu se mai folosesc în
terapeutic decât preparate din Gratiola officinalis i Ruta graveolens. Frecvent,
emenagogele se asociaz cu un laxativ antrachinonic, care prin el însui este
emenagog.
Simptomatologia care poate fi combtut în dismenoree prin administrarea unor
fitopreparate este reprezentat de durerile spastice i episoadele hemoragice prelungite.
Se consider c aproximativ 10% din femeile între 20-40 de ani sufer de
dismenoree, caracterizat prin spasme coliciforme în abdomenul inferior, care apar
scurt timp înainte sau la începutul menstruaiei. Intensitatea cea mai mare a acestora
se înregistreaz de regul la momentul începerii menstruaiei, pentru ca, în urmtoarele
10-12 ore s dispar. Durerile sunt spastice mergând pân la coliciforme, putând
iradia în spate sau olduri. Multe femei se plâng suplimentar de o întreag pleiad de
fenomene vegetative, i nu numai: stri de ru, bufeuri, hipotensiune, tahicardie, dar i
diaree, modificri dermice, edeme ale picioarelor, dispoziie alternant, dureri de cap,
pân la migrene.
Constituia masculin sau astenic sunt factori favorizani, ca i vârsta tânr.
Automedicaia este posibil numai dac este vorba de o dismenoree primar, la
care, începând cu menarha (prima menstruaie), fiecare menstruaie decurge dup
acelai clieu, având aceleai simptome, fr a exista cauze patologice.
Aceast dismenoree primar, caracteristic fetelor/femeilor tinere, invalidant
pentru unele dintre persoanele afectate, este, din punct de vedere medical, benign.
Deseori, odat cu înaintarea spre maturitate, tulburrile se reduc, disprând cel târziu
dup prima sarcin.
Dac îns, pacienta n-a suferit în tineree de astfel de simptome, acestea
aprând i eventual cu mare intensitate dup mai muli ani de când este la ciclu, este
vorba, cel mai probabil, de o dismenoree secundar, la baza creia se afl modificri
organice (ex: endometrioz, miom, stenoz cervical, polipi endometriali, complicaii
ale unor metode contraceptive mecanice/spiral). Aceste paciente trebuiesc îndrumate
obligator spre un ginecolog.
Motivul apariiei simptomatologiei caracteristice în dismenoreea primar este
sinteza în exces a unor prostaglandine, mai ales PGF2, la nivelul endometrului i a
mucoasei uterine. PGF2 este implicat în declanarea menstruaiei contribuind, prin
contracia musculaturii uterine la declanarea i expulzarea mucoasei uterine odat cu
fluxul menstrual. Ca urmare, rezult o reducere a irigrii arteriale în mucoasa uterin,
ceea ce conduce la instalarea unei ischemii dureroase. Pe de alt parte, PG sensibili-
zeaz, la rândul lor nociceptorii, crescând sensibilitatea i amplificând percepia

74 Capitolul II.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

dureroas. La femeile care sufer de dismenoree, producia de PG este crescut, ele


fiind rspunztoare de instalarea unor contracii uterine mai puternice, cu faze de
relaxare puine i scurte.
Pe cale sanguin, PG ajung i la alte organe, la nivelul crora induc apariia i a
altor simptome, printre care i cefaleea sau migrena.
Tratamentul medicamentos al dismenoreei const în administrarea unor
antiinflamatoare antalgice din grupul nesteroidienelor (ibuprofen, naproxon, aspi-
rin), care, prin inhibarea ciclooxigenazei (COX), inhib sinteza de PG în cadrul
cascadei acidului arahidonic. Aspirina, prin calitile sale antiagregant plachetare,
poate prelungi suplimentar durata menstruaiei. Pe lâng acestea, ca antalgic se reco-
mand i administrarea de paracetamol.
De asemeni se administreaz spasmolitice (tip Buscopan), iar cu 8 zile înaintea
menstruaiei se recomand preparate cu Mg²+ (1500 mg/zi), ca relaxant muscular i
vitamin B6, pentru reducerea mastodiniei.
În cazul dismenoreei, tratamentul fitoterapeutic urmrete în primul rând
realizarea unei spasmolize la nivelul uterului i a musculaturii abdominale, prevenirea
contraciilor dureroase i reducerea sângerrilor.
Deja infuzia de mueel, la fel ca i extractele administrate sub form de
picturi, diluate în ap cldu, acioneaz spasmolitic i analgetic în dismenoree; de
altfel, acest lucru este tiut de secole, denumirea tiinific a speciei, dat de Linné,
Matricaria, derivând de la mater, care în limba latin înseamn atât mam, cât i uter.
În mod asemntor acioneaz ceaiul preparat din Millefolii flos, aciunea sa
fiind îns mai slab decât cea a mueelului, astfel încât acesta se preteaz în
tratamentul cronic al dismenoreei.
Extractele din frunze sau rdcini de mtrgun, Altropa belladonna, prelucrate
i administrate sub forma supozitoarelor, au un efect spasmolitic rapid. Cu toate
acestea, este mai indicat s se apeleze la ceaiul sau extractul de mueel în caz de
nevoie, i s se treac la supozitoare cu extract de Belladonna doar dac nu s-a instalat
efectul spasmolitic dorit.
Preparatele care conin extract, dar i infuzia obinut din Rutae graveolentidis
folium acioneaz spasmolitic i totodat ca hemostiptic uterin. Infuzia se prepar
dintr-o linguri de frunze/200ml ap fiart, dup care se acoper vasul i se las 15
minute în repaus; se strecoar i se bea.
Toate infuziile se beau calde în tratamentul dismenoreei, cu înghiituri mici, pe
stomacul gol.
În cazul instituirii unui tratament fitoterapeutic în anexitele cronice din
dismenoree unde administrarea se face pe termen lung, se apeleaz la aa numitele

Fitoterapia afeciunilor ginecologice 75


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Species gynecologicae care combat în primul rând spasticitatea existent la nivelul


bazinului mic, dar i constipaia care o însoete. Frecvent, se asociaz i un produs
vegetal care aduce principii active cu efect antiinflamator i/sau antidiscratic.
O specie frecvent recomandat ca fiind antidismenoreic este i Potentilla
anserina, iarba gâtelor sau scrântitoare; chiar dac în teste farmacologice efectuate pe
organ izolat s-a demonstrat pentru extractul de scrântitoare o capacitate de cretere a
tonusului i frecvenei contraciilor uterine, studiile clinice au evideniat c efectul este
prea slab pentru a avea relevan terapeutic. Se pare îns c preparatele de Anserina,
administrate sub form de cur (minim 3 luni), regleaz echilibrul hormonal, modificat
în dismenoree.
O achiziie recent în tratamentul dismenoreei o reprezint preparatele obinute
prin prelucrarea extractelor hidro-alcoolice de fructe de Vitex agnus castus.
Administrate timp de 6-12 sptmâni, duc la stabilizarea ciclului i reglararea
echilibrului hormonal.
Bile de ezut (vezi pct. 2.3) efectuate cu infuzie de mueel, levnic sau
melis reduc i ele durerile cauzate de ischemie; de altfel, se recomand pacientelor ca
pe parcursul existenei contraciilor dureroase s stea la cldur i s-i aplice pe
abdomen, ca i în cazul anterior discutat, sticle cu ap cald sau pernue cu semine de
ciree înclzite.
Alimentaia trebuie s fie echilibrat, bogat în fibre, vitamine i minerale, iar
consumul de cafea, ceai sau cola trebuie evitat; de asemeni, dieta trebuie s fie una
hiposodat i suplimentat cu capsule care conin ulei de somon sau luminia nopii
(primul coninând EPA i DHA; al doilea, GLA).
În fine, contrar celor resimite de femeile afectate de dismenoree, pe perioada
premergtoare menstruaiei i în cursul acesteia trebuie s depun activiti fizice
nestresante cum ar fi jogging, walking sau mersul pe biciclet, deoarece în cursul
acestora are loc o deversare sporit de endorfine, fapt care contribuie la creterea
pragului de toleran a organismului la durere; yoga, trainingul autogen, acupunctura i
respiraia controlat reduc i ele spasticitatea.

2.1.2.2. Sindromul premenstrual (PMS)


PMS apare mai ales la femeile aflate în perioada procrerii (20-40 ani),
declanându-se în cea de a doua jumtate a ciclului i disprând odat cu instalarea
menstruaiei; în perioadele anovulatorii, în sarcin i menopauz simptomatologia
caracteristic lipsete.
În perioada premenstrual, la majoritatea femeilor apar modificri fizice,
psihice i în percepia sexualitii, dar la numai aproximativ 5-7% dintre acestea
simptomele sunt atât de pronunate, încât le influeneaz negativ calitatea vieii.

76 Capitolul II.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Principalele simptome ale PMS sunt: stare general alterat, retenia de ap care
se manifest mai ales prin endeme ale gambelor inferioare, acnee, mastodinie, cretere
în greutate, dureri abdominale, stare continu de oboseal, iritabilitate, dispoziie
fluctuant, hipersensibilitate, labilitate psihic, tulburri de concentrare, depresivitate,
cefalee pân la migren.
Femeile care sufer de PMS sunt predispuse s dezvolte depresii, care trebuiesc
considerate i tratate ca o boal în sine.
Cauza PMS o reprezint în principal un dezechilibru hormonal, caracterizat
printr-un nivel seric relativ crescut de estrogeni, concomitent cu o progesteronemie
relativ sczut. Nu este vorba de nivele serice hormonale foarte mult crescute sau
sczute, ci relative la persoana în cauz; în plus, pe lâng o serie de factori psihosociali
i genetici, un rol important îl joac procesele de reglare ale SNC i o reactivitate
neurobiologic modificat fa de nivelul seric normal de estradiol i progesteron. În
patogeneza PMS sunt implicate, în plus, serotonina, -endorfinele, melatonina,
prolactina i sensibilitatea modificat a receptorilor GABA-ergici/benzodiazepinici.
Tratamentul de substituie hormonal cu progesteron nu este recomandat,
deoarece scderea nivelului seric este relativ i temporar, limitat doar la zilele critice.
Unele terapii intervin pe patomecanismul reprezentat de recaptarea serotoninei
la nivelul sinapselor, când se apeleaz la inhibitori de recaptare.
În orice caz, tratamentul trebuie obligator individualizat, simptomul pregnant al
pacientei aflându-se în prim plan. Se intervine, ca i în cazul dismenoreei, cu
spasmolitice, antiedematoase i antalgice, dar un aspect esenial îl constituie
schimbarea stilului de via, pentru îmbuntirea de durat a situaiei.
Tratamentul fitoterapeutic const în administrarea, cu 2-3 zile înaintea
menstruaiei, a unor preparate obinute din extracte de Vitex agnus castus, Lycopus
europaeus, L. virginicus sau Cimicifuga racemosa în combinaie cu bi de ezut cu
extract de mueel sau coada oricelului.
Dac primele reduc mastodinia datorat unei eliberri crescute de prolactin,
bilor de ezut le revine un rol decontracturant muscular, care poate fi amplificat dac
seara, înainte de culcare, se aplic un supozitor cu extract de Belladonna.
Tratamentul poate fi susinut prin administrarea unor infuzii de suntoare,
hamei, melis i valerian ca fitotranchilizante, anxiolitice, antidepresive, precum i de
urzic, frunze de mesteacn, coada calului i ienupr, ca antiedematoase.
Ca antihemoragice se pot consuma infuzii din Bursae pastoris herba,
Alchemillae herba, Anserinae herba precum i ulei de Oenothera biennis.
De altfel, o serie de studii clinice realizate cu Oenotherae oleum, au demonstrat
c administrarea timp de 3 luni a câte 8 capsule/zi (0,500g ulei/cps., cu câte 350 mg

Fitoterapia afeciunilor ginecologice 77


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

acid linolic, 40 mg acid -linolenic i 10 mg vitamina E) amelioreaz simitor


simptomatologia din PMS, în organism, acidul gamolenic (GLA) jucând rol de
precursor al PGE1. Se pare c în PMS exist o dereglare a metabolismului acizilor
grai polinesaturai, în perioada premergtoare menstruaiei.
De asemeni, activitatea fizic i schimbarea alimentaiei pot avea rezultate
pozitive. Coninutul în grsimi animale trebuie sczut, iar aportul în uleiuri bogate în
acizi grai polinesaturai, crescut; se va scdea, de asemeni, consumul de sare, cafea i
alcool i se va veni cu un aport de magneziu (minim 600 mg/zi) i calciu.
Totodat trebuiesc luate i nite msuri minime de igien a vieii în perioadele
premergtoare menstruaiei i anume:
x evitarea stresului i
x asigurarea unui confort mai mare (plimbri zilnice, mai mult relaxare,
hran consistent, regim termic optim).
Tot din aceast categorie face parte i aa numita terapie prin expunere la
lumin.
La femeile care sufer de PMS, secreia de melatonin este modificat.
Eliberarea nocturn de melatonin este redus i se produce cu întârziere, fapt care
duce la dereglarea mecanismelor cronobiologice i a proceselor care depind de nivelul
seric de melatonin, între care somnul joac un rol important.
Se presupune c terapia prin lumin favorizeaz reglarea sintezei nocturne de
melatonin, care va avea ca efect influenarea pozitiv a strii generale, cu reducerea
anxietii i tulburrilor depresive.
Migrena asociat menstruaiei este un simptom în sine, care poate însoi PMS,
dar poate aprea i în afara acesteia. Migrena este condiionat genetic, majoritatea
femeilor afectate fcând parte din grupa de vârst 20-40 ani. Atacurile sunt în medie
de unul pe lun i dureaz între 4 i 72 de ore. Pe lâng durerea pulsatil, care se
acutizeaz în timpul micrii, pacientele sufer frecvent de greuri, vom, sensibilitate
acut fa de lumin i zgomot.
Atât migrena simpl, fr aur, cât i migrena însoit de aur sunt legate, la
majoritatea femeilor de statusul lor hormonal. Pe lâng numeroi ali inductori ai
migrenei, variaiile hormonale sunt cele mai frecvente.
Migrena asociat menstruaiei, la care atacul migrenos apare la anumite
momente ale ciclului, se întâlnete la 50-60% dintre femei, în timp ce migrena
menstrual, care apare exclusiv la momentul instalrii menstruaiei, afecteaz doar 7%
din femei.
Riscul apariiei unui atac migrenos este cel mai ridicat (peste 70% din cazuri),
cu dou zile înaintea menstruaiei.

78 Capitolul II.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Faptul c odat cu graviditatea, femeile nu mai sufer de migrene (decât


rareori), iar cele aflate la menopauz se plâng cel mult de câte o cefalee, scoate în
eviden implicarea economiei hormonale în acest proces. Scderea relativ, în primul
rând, a nivelului estrogenic i variaiile hormonale pe care acesta le determin par a fi
cauza principal: sunt influenai astfel nociceptorii i circulaia cranian, conducând la
instalarea durerilor descrise. Se pare c totodat, secreia de endorfine se reduce, ceea
ce face ca sensibilitatea persoanei la durere s creasc.
Tratamentul medicamentos al migrenei const din administrarea unor
antalgice de sintez, dar i de provenien vegetal (dar care nu mai sunt considerate a
face parte din grupul fitoterapeuticelor fiind puternic active). Legat de administrarea
acestor antalgice, o problem o constituie faptul c aplicarea repetat a acestor
medicamente (s ne gândim la migrenele care dureaz 72 de ore), poate induce ea
însi dureri de cap.
Din acest motiv, pentru aceste paciente exist indicaia de a nu depi aa
numitele doze lunare critice (tabelul 2.2.).

Tabelul 2.2. Doze lunare critice în terapia migrenelor


Substana activ Doza lunar critic (mg)
Acid acetilosalicilic 7000
Paracetamol 5000
Ibuprofen 6000
Cafein 1350
Tartrat de ergotamin 20
Codein 240

Medicaia antalgic se susine i prin administrarea de 600 mg Mg²+/zi, cel puin


pe o perioad de 12 sptmâni, care reduce spasticitatea vascular i are proprieti
vasodilatatoare, reducând incidena crizelor migrenoase.
Exist, în ultimul deceniu i tratamentul fitoterapeutic, care se realizeaz cu
preparate din Tanacetum parthenium standardizate în partenolid, care reduc numrul i
intesitatea atacurilor migrenoase.
De asemeni, pe piaa farmaceutic exist preparate care condiioneaz extracte
din rdcini de Petasites hybridus, obinute prin extracie cu CO2 supercritic, despre
care s-a crezut c nu antreneaz alcoloizii pirolizidinici cancerigeni din materialul
vegetal. Cu toate c eficiena terapeutic este excelent (atacurile migrenoase scad cu
60%, iar intensitatea este redus, preparatele având aciune vasodilatatoare,
spasmolitic i antiflogistic), în unele ri (Elveia) acestea au fost retrase înc din
2004 din circuit, deoarece s-a semnalat afectarea hepatic grav a unor paciente tratate
cu extract de Petasites hybridus.

Fitoterapia afeciunilor ginecologice 79


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

2.1.2.3. Sindromul climacteric (SC)


SC apare la femeile trecute de 45 de ani, la care funcia ovarian se stinge
progresiv pân la dispariie, producia de estrogeni i gestageni sczând drastic. Con-
comitent, în lipsa feed back-ului negativ al hormonilor sexuali asupra hipotalamusului
i a hipofizei, are loc o eliberare necontrolat de hormoni gonadotropi cum ar fi FSH i
LH.
Dar secreia de hormon de stimulare folicular (FSH) este mult mai puternic
decât cea de hormon luteal (LH=progesteron), astfel încât are loc o inversare a relaiei
dintre cei doi hormoni gonadotropi. În plus, crete sinteza extraglandular de estron
din precursori ovarieni i suprarenali.
În consecin, lipsa progresiv a steroizilor determin o modificare a concen-
traiilor diferiilor neurotransmitori, care influeneaz mecanisme de reglare vege-
tativ i psihic.
Menopauza, înelegând prin aceasta ultima menstruaie, marcheaz sfâritul
perioadei fertile a unei femei, considerându-se c s-a produs, abia în momentul în care
a trecut cel puin un an de la ultima menstruaie.
Vârsta medie la care se produce este de 52 de ani. Perioada de dinaintea
menopauzei se numete premenopauz, iar cea de dup, postmenopauz. Împreun se
întind pe o durat de 6-10 ani de zile (fig. 2.1.).

MENOPAUZ

½ premenopauz ¾ postmenopauz ¾

VÂRSTA
42 44 46 48 50 52 54 ani

Fig. 2.1. Fazele menopauzei în relaie cu vârsta


(dup Blank I., 2004)

În faza de fertilitate a unei femei, în ovare are loc continuu maturarea ovulelor
fecundabilie; aceste pregtiri în vederea unei eventuale sarcini sunt susinute i dirijate

80 Capitolul II.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

de hormonii sexuali, cei mai importani fiind estrogenii i gestagenul progesteron. La


momentul ultimei menstruaii corpul unei femei sntoase a expulzat aproximativ 400
de ovule. Dup 42-45 de ani, maturarea ovulului nu se mai realizeaz (finalizeaz) în
fiecare lun, urmarea fiind faptul c nu mai are loc lunar desprinderea i eliminarea
acestuia. Datorit acestei situaii, nu se mai formeaz corpul galben i ca urmare, nu
mai are loc sinteza progesteronei.
Dup acest moment, ovarele se modific, esutul sufer o reducere, iar în lipsa
progesteronei are loc o deplasare a echilibrului hormonal în favoarea estrogenilor,
motiv pentru care la multe femei apare poli- sau oligomenoreea, hemoragiile
funcionale, bufeurile, transpiraiile abundente, tulburri ale somnului, depresiile, în
timp ce altele dezvolt un sindrom premenstrual care se manifest prin edeme, senzaie
de tensiune dureroas la nivelul glandelor mamare, fluctuaii de dispoziie.
Scderea hormonemiei alarmeaz centrul de reglare a acesteia, hipofiza, printr-o
deversare crescut de FSH, încercând prin aceasta s revigoreze producia tot mai
redus de estrogeni, care se instaleaz i ea în jurul vârstei de 45 de ani.
În parte, acest lucru reuete, dar are dezavantajul c în lipsa corpului galben i
a hormonului de stimulare luteal, ciclul devine neregulat, sângerrile sunt mai
abundente, menstruaia putând lispi câteva luni, pentru a reveni apoi, fr s fi fost
vorba de menopauza propriu-zis.
Între 45-55 de ani, organismul scade tot mai mult producia de estrogeni,
ajungând s nu mai sintetizeze deloc hormoni sexuali.
În acest perioad de tranziie, 80% din femei prezint tulburri de menopauz,
30% trebuind s se supun unui tratament , deoarece simptomele sunt greu de suportat.
În acest interval este posibil instalarea unor afectri psihice.
De fapt, toate aceste modificri de ordin hormonal se exprim într-o triad de
simptome caracteristice sindromului climacteric, care apar în plan vegetativ-endocrin,
metabolic funcional i endocrin-psihic.
Dac mai ales primele dou categorii sunt considerate a fi rspunsul imediat al
organismului la noul statut hormonal, disfunciile metabolice, care apar la 10-15 ani de
la instalarea menopauzei, reprezint reacii întârziate (fig. 2.2.).
Intensitatea simptomelor depinde îns foarte mult de constituia vegetativ i
psihic individual, pentru femeile suple constatându-se mai ales o scdere în greutate
(mai târziu, creterea riscului la osteoporoz!) i alternana unor stri psihice, în timp
ce femeile corpolente au tendin spre îngrare i scderea capacitii de munc.

Fitoterapia afeciunilor ginecologice 81


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

SINDROMUL CLIMACTERIC

Sindrom
vegetativ endocrin Sindromul
disfunciilor metabolice

x bufeuri
x osteoporoza
x transpiraii
x vertij x creterea nivelelor de
x tahicardie
x colesterol i lipide
x apnee
x tensiune fluctuant x hipertensiune
x tulburri de somn
x cretere în greutate
x parestezii
x ateroscleroz
x artroz
x atrofie dermic
x tulburri de miciune
pân la incontinen
urinar
x anomalii de coagulare

Sindrom x infecii vaginale repetate


psihoendocrin i uscciune vulvar
(craurosis vulvae)
x depresii
x labilitate emoional
x atonie, lips de motivaie
x anxietate
x lips de concentrare
x tulburri de somn

Fig. 2.2. Triada simptomatologiei din SC


(dup Stein-Kreidelmeyer M., 1986; citat de Wagner H., Wiesenauer M., 2003)

82 Capitolul II.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

În ceea ce privete frecvena tulburrilor climacterice imediate, de orice natur,


aceasta este uneori extrem de mare (tabelul 2.2.).

Tabelul 2.2. Tulburri climacterice i frecvena lor


Simptom Afectare %
Scderea capacitii de efort 68
Tulburri de somn 63
Bufeuri 58
Transpiraii nocturne 58
Mialgii 58
Scderea sexualitii 58
Iritabilitate/anxietate 51
Hipertensiune (din primii 2 ani de la instalarea menopauzei) 50
Depresii 48
Tulburri cardiace 46
Vertij 45
Tulburri de miciune 34
Uscciune/atrofie vulvo-vaginal 30

Suplimentar pot aprea modificri la nivelul sistemului nervos vegetativ,


responsabil, printre altele, de reglarea unor funcii vitale cum ar fi respiraia, digestia,
metabolismul, economia hidric, toate datorit faptului c prin scderea produciei de
estrogeni efectul de frânare pe care îl exercitau acetia asupra sistemului neurovege-
tativ nu mai are loc.
În mod normal, în corpul femeilor se sintetizeaz în cantiti mici doi androgeni:
testosterona i dehidroepiandrosterona (DHEA); odat cu menopauza, nici acetia nu
mai sunt secretai, de unde scderea libidoului, dar i a capacitii de efort fizic.
În plus, îmbtrânind, organismul sintetizeaz mai puin melatonin care este
hormonul care guverneaz ritmul zi/noapte. La femeile aflate la menopauz, secreia
pineal de melatonin al crei peak se înregistreaz noaptea între orele 1 i 3, este
dereglat, tulburrile de somn din menopauz fiind asociate cu aceasta.
Dac tulburrile de ordin vegetativ-endocrin i psiho-endocrin trec apoi odat ce
organismul s-a obinuit cu deficitul hormonal, cele pe termen lung, metabolic-
funcionale avanseaz, deoarece în climacterium apar i modificri organice, mai ales
la nivelul organelor int pentru estrogeni. Uterul, vaginul, vulva i glandele mamare
sufer o involuie, care favorizeaz apariia infeciilor la acest nivel, dar i a
tulburrilor de miciune pân la incontinen urinar, deoarece musculatura vezicii
urinare i a uretrei îi pierde tonusul normal.

Fitoterapia afeciunilor ginecologice 83


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Pielea devine mai subire i mai uscat, se rideaz, iar prul începe s cad,
aprând în schimb, în alte regiuni corporale.
Afeciunile cardiovasculare cum ar fi boala coronarian, ateroscleroza, infarctul
de miocard sau accidentul vascular cerebral ajung s fie principala cauz de deces la
femeile trecute de 65 de ani, deoarece nu mai exist producie de hormoni feminini
care s le protejeze; de altfel, din acest motiv, la 50% din femeile ajunse la menopauz
se instaleaz hipertensiunea, primul i cel mai important factor de risc cardiovascular.
Cea mai grav manifestare este îns osteoporoza, care apare la 30% din femeile
trecute de 60 de ani. Se consider c dup instalarea menopauzei, demineralizarea
osoas avanseaz cu aproximativ 15% pentru fiecare 10 ani de via suplimentari.
Deoarece pe osteoblaste au fost identificai receptori pentru estrogeni, este de
presupus c osteoporoza care se instaleaz în postmenopauz are drept principal
cauz scderea drastic a produciei glandulare de estrogeni.
În organismul femeilor alturi de estrogeni, le revine i androgenilor un rol
important, prin stimularea osteosintezei i reducerea tendinei spre îngrare. Dac în
mod normal, sinteza de androgeni nu depete 2/3 din cantitatea eliberat la brbai,
la menopauz, totalitatea acestora se sintetizeaz la femei în esutul periferic, din
precursorul DHEA. Desigur c nu doar scderea nivelului seric de estrogeni i
androgeni sunt responsabile de pierderea osoas în menopauz, în fond, doar una din
trei femei o dezvolt, fapt care indic existena i a altor factori cauzali.
Actualmente se consider c factorii de risc majori pentru dezvoltarea unei
osteoporoze la femei, sunt:
x predispoziia genetic,
x lipsa hormonilor sexuali,
x distana dintre menarh (prima menstruaie) i menopauz < 30 de ani,
x medicaia de lung durat cu glucocorticoizi sau antiepileptice,
x existena unor afeciuni cronice (diabet de tip I, hipertireoz,
hiperparatireoz, reumatism),
x indice corporal sub 20,
x dereglri în alimentaie: bulimie, anorexie,
x fumat, consum cronic de alcool, consum crescut de cafea,
x lipsa de micare,
x expunere redus la soare,
x aport redus de minerale i vitamine.
Lsând la o parte din aceast enumerare factorul genetic, afeciunile endocrin-
metabolice cronice i medicaia cu glucocorticoizi sau antiepileptice, orice femeie îi
poate calcula propriul indice de risc osteoporotic urmrind schema redat în fig. 2.3.

84 Capitolul II.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

menarha târzie

lipsa de micare
menopauza
timpurie

alimentaie
unilateral,
hipocalcemic lipsa
sarcinilor

fumtoare
faze de amenoree
secundar

supl
cicluri anovulatorii

insuficiena
corpului galben

Fig. 2.3. Factori de risc individual în dezvoltarea osteoporozei la femei

Odat cu creterea speranei de via, menopauza i postmenopauza reprezint


pentru femeia de astzi un segment de via tot mai important.
În acest situaie, tratamentul medicamentos se impune. Odat cunoscute
cauzele i simptomele din climacterium, era normal ca în ginecologie s se impun aa
numitul tratament de substituie hormonal, care, aa cum s-a dovedit pe parcursul
anilor, poate influena favorabil atât simptomatica psihovegetativ, cât i pe cea
somatic.
Terapia de substituie hormonal (HRT = Hormon Replacing Therapy sau
ERT = Estrogen Replacing Therapy) se face prin administrarea de estrogeni sau
combinaii de estrogeni/gestageni.
Pân de curând, HRT era considerat soluia în combaterea efectelor pe termen
scurt i lung a menopauzei, dar semnale tot mai numeroase au venit din partea
pacientelor, care au dovedit, pe termen lung, o acceptan limitat.
În consecin, în 1991, National Institute oh Health din SUA a iniiat un studiu
de larg întindere în care au fost implicate aproximativ 16.100 de participante, cu
vârste cuprinse între 50-79 de ani.

Fitoterapia afeciunilor ginecologice 85


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

În 1997 s-a alturat WHI (Women’s Health Initiative) i s-a pornit un studiu de
urmrire a raportului beneficiu/risc la instituirea unui tratament de substituie
hormonal cu o combinaie estrogen-gestagen (0,625 mg estrogeni conjugai + 2,5 mg
acetat de medroprogesteron). Studiul, care ar fi trebuit s se încheie în 2005, a fost
întrerupt în 2002, datorit dezavantajelor evideniate (tabelul 2.3).

Tabelul 2.3. Avantaje i dezavantaje ale HRT, evideniate prin studiul WHI, întrerupt
în 2002 (dup Schmidt M., 2005)
Factor de risc Apreciere/relevan statistic
Boal coronarian +
AVC +
Afectare venoas ++
Tromboze venoase profunde ++
Embolie pulmonar +
Carcinom mamar invaziv +
Carcinom endometrial -
Carcinom colorectal -
Fracturi de natur osteoporotic --
Fracturi de col femural -
Fracturi vertebrale -
Alte fracturi osteoporotice -
Legend: (+) risc crescut, statistic irelevant
(+ +) risc crescut, statistic relevant
(-) risc sczut, statistic irelevant
(- -) risc sczut, statistic relevant

În procente, aceasta a însemnat:


x creterea riscului la
¾ AVC, cu 41%,
¾ insuficien coronarian, cu 29%,
¾ afeciuni cardio-vasculare în general, cu 22%,
¾ tromboembolii venoase, cu 100%,
¾ cancer mamar, cu 26%, în timp ce
x scade riscul de
¾ cancer de colon, cu 37%,
¾ fracturi ale colului femural, cu 33%.

86 Capitolul II.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Riscurile menionate nu au aprut în cazul femeilor care sufer o ovarectomie


sau histerectomie.
Între timp, rezultatele acestui studiu au fost reevaluate, în funcie de vârsta
pacientelor i durata tratamentului HRT, astfel încât situaia a fost reconsiderat.
Se apreciaz c substituia hormonal se poate face mai ales în cazul pacientelor
abia intrate la menopauz, dar nu are voie s depeasc, ca durat de tratament, 4 ani.
Ca domenii sigure de indicaie ale unei HRT se consider actualmente:
x climacterium precoce (înainte de 43 de ani),
x osteoporoza în anamneza personal sau familial,
x modificri atrofice în tractul uro-genital,
x complex simptomatic acut de menopauz.
Contraindicaiile clare fa de HRT sunt:
x existena unor afeciuni hepatice grave,
x risc crescut de tromboz,
x existena tumorilor estrogen-dependente,
x endometrioza,
x prezena unor hemoragii genitale de cauz incert.
HRT vine i cu o serie de efecte adverse, altele decât cele de risc, i anume:
x apariia unor reacii dermice,
x tulburri hepatice pân la icter,
x tulburri gastrointestinale,
x crampe musculare la nivelul gambelor,
x tulburri de vedere,
x greuri, ameeli, migrene,
x cretere în greutate; efectele adverse menionate depind de natura
hormonilor i doza administrat.
Un timp nu s-a putut înelege de ce administrarea, la femei de vârsta a treia a
unor hormoni precum 17- -estradiolul sau metabolii ai acestuia (similari estrogenilor
naturali) pot avea efecte atât de grave cum ar fi riscul unei tumorizri sau apariia unei
afectri cardiovasculare. Aceasta, deoarece mult timp a existat convingerea c în
organism exist un singur receptor estrogenic; doar de câiva ani, pe lâng cel iniial,
„clasic” (rebotezat între timp ER- = receptor estrogenic ), a fost descoperit un al
doilea, ER- = receptorul estrogenic .
Acest al doilea receptor se difereniaz de primul nu doar structural, ci i
funcional: în timp ce ER- (localizat, în densiti variabile, la nivelul tuturor
organelor) rspunde, în primul rând de proliferarea celular, iar în baza acestui efect,
de o eventual tumorizare, ER- are un rol antiproliferativ i de echilibrare a

Fitoterapia afeciunilor ginecologice 87


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

intensitii activitii ER-, în mod normal ajungându-se la un echilibru între stimulare


pe de o parte i inhibare, de cealalt.
ER- tempereaz reacia de stimulare a receptorului , nepermiînd degenerarea
proliferrii celulare. Cu cât ER- este mai activ, cu atât ER- trebuie s fie i el
stimulat pentru a se opune. Funcia de frânare a ER- este important mai ales în
fazele vieii în care nivelul estrogenilor este mult crescut (ex. sarcin, pubertate).
Numai în aceste situaii excepionale estrogenul devine ligand endogen atât pentru ER-
, cât i pentru ER- .
Pragul de activare al receptorului de ctre estrogen este mult crescut
comparativ cu ER-, motiv pentru care la menopauz, când nivelul seric al
estrogenilor este redus, doar receptorii , mult mai sensibili, dar i responsabili de
efectul proliferativ vor fi stimulai, iar estrogenii restani în circuitul sanguin vor fi
insuficieni pentru stimularea ER- (cu efect antiproliferativ). De aici riscul apariiei
unor cancere hormondependente în aceast faz a vieii.
Ligandul endogen pentru ER- este 5-androstan-3 ,17 -diolul (=3 -adiol), acesta
inând de fapt echilibrul în interaciunea ER- i ER- .
Ligandul androgen 3 -adiol este secretat în cantiti mai mari la fetele aflate
înainte de pubertate, tocmai pentru a activa mecanismele de protecie în faa afluxuluii
de estrogeni.
Acest sistem protectiv se gsete la nivelul celor mai importante organe din
afara sistemului de reproducere. Astfel, ER- se gsesc de predilecie la nivelul
sistemului cardiovascular, osos, cerebral, urinar, gastrointestinal sau, la brbai, al
prostatei. În acest fel, ER- joac un rol esenial în pstrarea sntii acestor organe.
Odat cu instalarea menopauzei, cantitatea de 3 -adiol endogen scade i ea,
ceea ce face ca mecanismul de protecie, prin activarea ER- , s nu mai funcioneze
normal, astfel încât balana se dezechilibreaz în favoarea ER-.
În momentul iniierii unei supliniri terapeutice a deficitului de estrogeni,
imbalana se accentueaz.
Odat cunoscute aceste aspecte, industria farmaceutic a cutat s identifice
substane care s acioneze ca modulatori selectivi ai receptorului pentru estrogen,
cu selectivitate diferit în funcie de organ. Acestui grup de substane care abia
trebuiau cutate, li s-a dat denumirea de SERM, înelegând prin aceasta modulatori
selectivi de receptor - sau E- estrogenic.
În mare, un SERM ideal ar trebui s dezvolte la nivelul scheletului, a sistemului
cardiovascular i a SNC aciunea benefic a estrogenului, iar la nivelul endometrului i
a glandelor mamare, aciune estrogen-antagonic (reducerea hiperplaziei/atipiei/carci-
nomului endometrial; reducerea riscului de cancer de sân). Primul SERM de sintez a
fost RALOXIFEN-ul, un antiosteoporotic, aciunea antiosteoporotic nefiind dublat
de un efect proliferativ al esutului uterin.

88 Capitolul II.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Pân acum înc nu au putut fi îndeplinite de nici o substan, fie ea de sintez


sau natural, cerinele pe care ar trebui s le îndeplineasc un SERM ideal:
x s suprime tulburrile din climacterium (bufeuri, depresii, insomnii,
palpitaii, tahicardie),
x s nu permit/s întârzie instalarea osteoporozei,
x s evite apariia aterosclerozei,
x s evite apariia de tromboze, care sub efectul estrogenilor apar în mod
sporit (prin activarea unor factori de coagulare la nivel hepatic),
x s amelioreze simptomatologia vulvo-vaginal,
x s reduc tulburrile de miciune,
x s fie lipsit de aciune proliferativ la nivelul esutului mamar i a
endometrului.
În ultimul timp, o alternativ la substanele de sintez o constituie fitoestrogenii,
substane de origine vegetal, înelegând sub aceast denumire o serie de izoflavone,
cumestani, lignane i derivai ai stilbenului.
Odat fixai pe ER- (pentru care fitoestrogenii au o afinitate deosebit) acetia
stimuleaz receptorul, preluând, în parte, funcia agonistului natural 3- -adiol. În acest
mod, imbalana hormonal se reduce.
Datorit afinitii fa de ER- , dar i a modului de aciune, în ultimul timp
denumirea de fitoestrogeni este înlocuit cu cea de fito-SERM.
Cel mai intens studiate sunt izoflavonele care se fixeaz de 100 de ori mai
repede pe ER- , comparativ cu ER-. De aceea, se recomand însoirea unei HRT cu
100 mg izoflavone sub forma preparatelor standardizate din Glycine max (sin. Soja
hispida) sau Trifolium pratense.
Pentru izoflavonele administrate în menopauz precoce s-a demonstrat c:
x reduc tulburrile de menopauz,
x reduc osteoporoza prin
¾ stimularea osteoblastelor,
¾ inhibarea activitii osteoclastelor,
¾ blocarea genelor inflamaiei;
x reduc riscul cardiovascular prin:
¾ modificarea profilului lipidelor serice (reducerea LDL-
colesterolului),
¾ dilatarea vaselor sanguine (prin eliberarea crescut de NO la
nivelul endoteliului vascular),
¾ efect antioxidant;
x reduc atrofia urogenital.
Fitoterapia afeciunilor ginecologice 89
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Pe piaa farmaceutic exist numeroase preparate coninând extracte din


Glycine max sau Trifolium pratense, standardizate în izoflavone (doza zilnic necesar
80-100 mg izoflavone/zi), dar mai toate fac parte din grupul suplimentelor alimentare.
În SUA exist medicamente cu extract de soia, admise de FDA, dar numai în
prevenia apariiei afeciunilor cardiovasculare.
Un alt produs vegetal, rizomii de Cimicifuga racemosa, se utilizeaz pentru
obinerea unor fitomedicamente care se administreaz în tratamentul menopauzei.
Dac ar fi s comparm aciunile dovedite pentru extractele de Cimicifuga cu
cele ale fitoestrogenilor respectiv a estrogenilor folosii în HRT, am constata c în
bun msur, prima este lipsit de risc, pe termen lung (tabelul 2.4.).

Tabelul 2.4. Aciuni i activitate comparat pentru preparate utilizate


în tratamentul menopauzei (dup Hanssen H-P i colab., 2008)
Preparate cu
Cimicifuga Fitoestrogeni Estrogeni
Efecte benefice
ameliorarea general a tulburrilor
din menopauz + - +
o neurovegetative + + +
o psihice + - -
asupra densitii osoase + + +
reducerea atrofiei vaginale + - -
Efecte negative
asupra endometrului - - +
stimularea proliferrii
- - +
unor tumori mamare oculte

În consecin, tratamentele care se pot aplica pentru reducerea tulburrilor


imediate i la distan din menopauz vizeaz diferitele nivele. Astfel, în tratarea:
x simptomelor vegetative neplcute (bufeuri, transpiraii) se prescriu
preparate din Cimicifuga, Trifolium pratense, Salvia officinalis; HRT,
x nelinitii, nervozitii, a depresiilor uoare se recomand sedative
vegetale (preparate din Valeriana, Humulus lupulus, melis, lavand) i
antidepresive (Hypericum perforatum),
x mucoaselor uscate, se utilizeaz local, tampoane sau comprimate
vaginale cu lactobacili, produse de îngrijire intim cu extract de mueel i
acid lactic; creme i ovule cu hormoni,

90 Capitolul II.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

x îngrijirea pielii i a prului se aplic loiuni i creme hidratante cu ulei


de Oenothera, sâmburi de struguri, uree, vitaminele A i E, extract din
frunze de Ginkgo; tincturi pentru pr, ampoane speciale cu extracte de
Calamus, Gentiana; creme cu betulin pentru prevenirea apariiei
cheratozei actinice,
x prevenirea osteoporozei, când, pe lâng calciu i vitamina D3 se prescriu
preparate din Cimicifuga racemosa sau izoflavone; HRT; micare în aer
liber, expunere la soare.
Dac în prevenirea osteoporozei se administreaz fr probleme sruri de calciu
(citrat, lactogluconat, nu sruri anorganice) în doz zilnic de 1500 mg Ca 2+
(dizolvând 1000 mg într-un litru de ap plat, care se bea peste zi, seara
administrându-se restul de 500 mg), la care se adaug 1000 UI (=25 mg) vitamin D
(aceasta din urm, mai ales pe timp de iarn, când solarizarea este redus), în perioada
cald, când solarizarea este intens, o femeie sntoas îi poate asigura necesarul
zilnic de vitamin D, prin expunerea, timp de 15’ a 30% din suprafaa dermic, luminii
solare, respectiv, 30’, dac poriunea de corp expus se limiteaz la fa i brae
(vitamina D se sintetizeaz la nivel dermic dintr-un precursor, prin expunerea la
radiaii UV-B).
Aplicarea frecvent a unor cosmetice coninând factori de protecie fa de
radiaiile UV, influeneaz negativ sinteza endogen de vitamin D (osteoprotectoare,
antidepresiv, imunostimulatoare i de susinere a sistemului muscular i
cardiovascular). Medicamentele care conin extract de Cimicifuga racemosa se
administreaz în doze de 40-80mg/zi, timp de cel puin 3 luni de zile, în timp ce pentru
preparatele din soia sau trifoi rou se cere o doz zilnic de 80-100 mg izoflavone,
minim 3-4 luni de zile, pentru a avea un efect osteoprotector.
În cazul apelrii la HRT, la paciente trecute de 65 de ani, conform FDA, acestea
trebuie informate c hormonii de sintez cresc riscul dezvoltrii oricrei forme de
demen, deci i demen Alzheimer.
Un loc important îl dein i msurile care vizeaz îmbuntirea calitii
vieii: adoptarea unei alimentaii raionale, renunarea la fumat (dac este cazul),
micarea în aer liber, efectuarea unei activiti sportive, pstrarea contactelor sociale.
Când vorbim de o alimentaie raional în menopauz ne referim la o diet
bogat în lapte i produse lactate, fructe i legume (aport de calciu, vitamine i
minerale naturale) i la evitarea consumului exagerat de glucide rafinate, sare, proteine
i lipide animale, cafea i alcool.
Consumul proteinelor animale vine cu un coninut ridicat în metionin, care
acidific urina i favorizeaz astfel eliminarea calciului.

Fitoterapia afeciunilor ginecologice 91


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

În mod analog, sarea, cafeaua i alcoolul contribuie la o pierdere renal de


calciu.
Produsele lactate este bine s fie consumate în combinaie cu alimente cât mai
srace în fitai sau oxalai, care influeneaz negativ biodisponibilitatea din alimente.
De asemeni, este important reducerea grsimilor animale i creterea aportului
de uleiuri vegetale/animale cu coninut ridicat în acizi grai polinesaturai (-3 pentru
protecie cardio-vascular, -6 pentru contracararea atrofiei dermice i a mucoaselor).
Dac în urm cu un deceniu cercettorii speraser c administrarea de DHEA
(considerat atunci ca fiind posibil agent anti-aging) sau a melatoninei (ca ”hormon” al
somnului), din 2004 medicamentele nu se mai pot administra decât pe baza prescripiei
medicale, în timp ce în unele ri europene (Germania) comercializarea unor
suplimente alimentare care conin una din substanele menionate este interzis.

2.1.3. Produse vegetale utilizate în tratamentul afeciunilor


ginecologice cu condiionare hormonal
Având în vedere faptul, c acest capitol cuprinde atât tulburrile de ciclu
menstrual, cât i sindromul premenstrual i menopauza cu simptomatologie uneori ase-
mntoare, dar i diferit, tratamentul se face cu un numr restrâns de produse
vegetale. Trebuie menionat înc odat c tratamentul fitoterapeutic este unul simpto-
matic, neavând pretenia s elimine cauzele, complexe, diferite i în final, chiar indi-
viduale.
Astfel, în cazul tulburrilor de ciclu menstrual i în PMS care se caracterizeaz
prin dureri spastice în abdomenul inferior, episoade hemoragice prelungite, alterarea
strii psihice, manifestat prin stri de nelinite, instabilitate psihic, crize de
panic/anxietate pân la depresie, retenie hidric i frecvent cefalee sau migren,
tratamentul fitoterapeutic se adreseaz tututror acestor simptome; nu exist, din pcate,
o singur plant care s poat combate toate aceste simptome, lista produselor vegetale
pentru care atât testele farmacologice, cât, mai ales, studiile clinice au confirmat
eficiena terapeutic fiind inserat în partea introductiv (tabelul 2.1.).
Dup cum reiese din acel tabel, unele dintre produse pot fi utilizate totodat atât
în reducerea simptomatologiei din menopauz, cât i în PMS sau dismenoree deoarece
chiar dac difer cauza care st la baza unui simptom asemntor, prin spectrul larg de
aciune, procese similare sau chiar diferite pot fi influenate pozitiv.
În tabelul 2.4. relum produsele, insistând asupra aciunilor specifice pentru
care ele se indic în ginecologie, precum i asupra componenetelor considerate a fi
bioactive.

92 Capitolul II.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Tabelul 2.4. Produse vegetale utilizate în tratamentul afeciunilor ginecologice


datorate/asociate unor disfuncii hormonale
Produs
Provenien Compui bioactivi Aciuni specifice
vegetal
Agni casti Vitex agnus castus/ Monoterpene, diterpene Hormonomimetic (efect
fructus Verbenaceae, biciclice, ulei volatil, dopaminergic, slab
mielrea flavone corpus luteus-like)
Cimicifugae Cimicifuga racemosa Fitoestrogeni cu Hormonomimetic,
rhizoma / Ranunculaceae structur necunoscut, aciune slab estrogen,
acid fukinolic, psihostabilizant,
triterpene previne osteoporoza
Lycopi herba Lycopus virginicus, Oligomeri ai acidului Antigonadotrop,
Lycopus europaeus/ cafeic (acid litospermic, antitireotrop,inhibitor al
Lamiaceae acid rozmarinic) secreiei de prolactin
Rhei Rheum rhaponticum/ Raponticozid, Aciune estrogen
rhapontici Polygonaceae, antraglicozide în
rhizoma revent, rubarb cantitate redus, tanin
Lithospermi Lithospermum Oligomeri ai acidului Antigonadotrop
semen, folium, officinale/ cafeic (acid litospermic,
herba Boraginaceae, mei acid rozmarinic)
psresc
Bursae Capsella bursa Flavonoide, acizi Hemostatic, stimulent
pastoris herba pastoris/ polifenocarboxilici, al contraciilor uterine
Brassicaceae, traista amine biogene
ciobanului
Polygoni Polygonum Flavonoide, taninuri, Hemostiptic
hydropiperis hydropiper/ ulei volatil (tadeon,
herba Polygonaceae, piper tadeonal), fitosteroli,
de ap (de balt) vitamina K
Lamii albi flos Lamium album/ Iridoide, tanin, Hemostiptic,
Lamiaceae, saponine, mucilagii antiinflamator,
urzic moart tonicizant al esutului
conjuctiv
Matricariae Matricaria recutita/ Flavone, ulei volatil, Spasmolitic,
flos Asteraceae, mueel mucilagii antiflogistic
Millefolii Achillea millefolium/ Flavone, ulei volatil Spasmolitic, astringent,
flos/herba Asteraceae, antiflogistic
coada oricelului
Alchemillae Alchemilla vulgaris Taninuri, substane Antiinflamator,
herba (sin. A. amare, flavonoide tonicizant
xanthochlora)/
Rosaceae, creioar
Equiseti herba Equisetum arvense/ Sruri de siliciu, Tonicizant al esutului
Equisetaceae, coada flavonoide conjunctiv
calului

Fitoterapia afeciunilor ginecologice 93


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Produs
Provenien Compui bioactivi Aciuni specifice
vegetal
Aletridis Aletris farinosa/ Substane amare Tonicizant al esutului
bulbus Liliaceae conjunctiv
Anserinae Potentilla anserina/ Taninuri elagice, Hemostatic, tonicizant
herba Rosaceae, flavonoide, acizi al esutului conjunctiv,
iarba gâtelor polifenolcarboxilici, uor spasmolitic
cumarine
Erodii Erodium cicutarium/ Sruri de potasiu, Hemostiptic
cicutariae Geraniaceae, pliscul flavonoide, tanin
herba cocorului
Rutae folium Ruta graveolens/ Ulei volatil, flavonoide Spasmolitic,
Rutaceae, rut (rutozid), substane hemostiptic,
amare, tanin, în doze mari, emenagog
furanocumarine
Graminis Agropyron repens/ Ulei volatil Emenagog
rhizoma Poaceae, pir
Gratiolae Gratiola officinalis/ Principii active Emenagog
herba Scrophulariaceae, necunoscute
avrmeasc
Sarothamni Sarothamnus Spartein, flavonoide, Antiaritmic, ocitocic,
herba scoparius/ amine biogene vasoconstrictor,
Leguminosae, (tiramin, hemostatic uterin
mturice hidroxitiramin)
Tanaceti Tanacetum Lactone sescviterpenice Antimigrenos,
parthenii parthenium (sin. (partenolid, reynosina), antinociceptiv,
herba Chrysanthemum ulei volatil antiinflamator
parthenium)/
Asteraceae, vetrice
Petasitidis Petasites hybridus/ Derivai sescviterpenici antimigrenos,
folium, Asteraceae, brustur (petasine), flavone, spasmolitic,
rhizoma rou taninuri, alcaloizi antiinflamator
pirolizidinici
Puerariae Pueraria lobata, Substane amare, fitoestrogen
radix Pueraria thomsonii, izoflavone (daidzein,
Puerara mirifica/ puerarin)
Fabaceae
Sojae Glycine max Izoflavone (genistin, fitoestrogen
extractum (sin. Soja hispida)/ daidzin, glicitin)
Fabaceae, soia
Trifolii Trifolium pratense/ Izoflavone (genistein, fitoestrogen
pratense Fabaceae, trifoi rou daidzein,
extractum formononetin,
biochanina A)

94 Capitolul II.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Pe lâng aceste produse sau extracte vegetale, considerate ca fiind de baz în


fitoterapia afeciunilor ginecologice, exist un aa numit ealon doi, care combat/reduc
anumite simptome asociate nu doar afeciunilor de acest tip, motiv pentru care
completeaz medicaia de baz. Aceste produse sunt reunite în tabelul 2.5

Tabelul 2.5. Produse vegetale asociate tratamentului tulburrilor din PMS


i/sau menopauz
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Indicaii
PMS/
Hyperici herba
menopauz
PMS/
Valerianae radix
menopauz
PMS/
Lupuli strobuli
menopauz
PMS/
Melissae folium
menopauz
PMS/
Urticae folium
menopauz
PMS/
Juniperi fructus
menopauz
PMS/
Solidaginis herba
menopauz
PMS/
Betulae folium
menopauz
PMS/
Salviae folium
menopauz
PMS/
Leonuri herba
menopauz
PMS/
Crataegi folium
menopauz
PMS/
Rosmarini folium
menopauz
PMS/
Ginseng radix
menopauz
Eleutherococci PMS/

radix menopauz
Legenda: 1 = antidepresiv; 2 = fitotranchilizant; 3 = anxiolitic; 4 = antiiritativ (psihic);
5 = antiedematos/antiflogistic; 6 = antidiscratic; 7 = antiperspirant;
8 = tulburri vegetative asociate; 9 = gonadotrop; 10 = adaptogen/imunostimulator

Fitoterapia afeciunilor ginecologice 95


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

2.1.4. Apartenena chimic a substanelor considerate bioactive


(pentru simptomatologia caracteristic)
Dependent de structura chimic a substanelor considerate a participa la
aciunea farmacologic a produselor vegetale utilizate în tratamentul afeciunilor
ginecologice distingem:
A. derivai de acid hidroxicinamic: Cimicifugae rhizoma, Lycopii herba,
Lithospermi semen/folium/herba;
B. taninuri elagice: Alchemillae herba;
C. flavonoide: Chamomillae flos, Millefolii flos, Equiseti herba, Rutae herba;
D. izoflavone: Sojae semen, Trifolii pratense herba, Puerariae radix;
E. cumestani: Medicago sativa, Trifolii repens herba, Rutae herba;
F. monoterpene:
a. volatile: Salviae folium, Millefolii flos;
b. nevolatile: Agni casti fructus, Lamii albi flos;
G. sescviterpene: Chamomillae flos, Millefolii herba/flos, Chrysanthemi
(Tanaceti) parthenii flos; Petasitidis folium, rhizoma;
H. diterpene:
a. tip pimaran: Lycopii herba;
b. tip labdan: Agni casti fructus;
c. tip clerodan: Agni casti fructus;
I. triterpene: Cimicifugae rhizoma;
J. derivai de stilben: Rhei rhapontici rhizoma;
K. poliine: Chamomillae flos, Graminis rhizoma;
L. alcaloizi: Belladonnae radix/folium, Sarothamni herba.

În figura 2.4. sunt redate principalele structuri bioactive în sfera afeciunilor


ginecologice.

A. Derivai de acid hidroxicinamic


O
HO OH
OH

HO O
OH
O
acid rozmarinic
(Lycopii herba, Lithospermi herba)

96 Capitolul II.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

OH

HO O
OH O
HO
COOH
OH H
COOH HO
HO COOH
COOH
OH
O
O
acid litospermic acid fukinolic OH
(Lycopii herba, Lithospermi herba) (Cimicifugae rhizoma)

B. Taninuri elagice
OH
HO O
O
HO O O
HO OH
O
O O
HO
O O
OH
HO OH

HO OH HO OH

pedunculagina
(Alchemillae herba )

C. Flavonoide
R
OH

HO O
OH
OH

OH O HO O

apigenol R=H O rutinozil


luteolina R = OH OH O
(Chamomillae flos, Equiseti herba, rutozida
Millefolii flos, Lycopii herba ) (Rutae herba)

Fitoterapia afeciunilor ginecologice 97


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

D. Izoflavone
R5
R1O O

R2
R3 O
OR4

R1 R2 R3 R4 R5
daidzin gluc H H H H Glycine max
Trifolium pratense,
daidzein H H H H H
Pueraria mirifica
genistin gluc H OH H H Glycine max
genistein H H OH H H Trifolium pratense
glicitin gluc OCH3 H H H Glycine max
formonetin H H H CH3 H Trifolium pratense
biochanina A H H OH CH3 H Trifolium pratense
puerarin H H H H gluc Pueraria mirifica

E. Cumestani
HO O O

O
OH
cumestrol
(Medicago sativa, Trifolium repens)

F. Monoterpene
a. volatile

OH O OH

tuiona tuiol
linalool
(Millefolii flos ) (Salviae folium)

98 Capitolul II.
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

b. nevolatile (iridoide)
HO H

OH COOCH3 O
H H
OH2C O gluc
O
HO
O
H
HO O gluc
agnusida
lamalbida (Agni casti fructus )
(Lamii flos) OH

G. Derivai sescviterpenici
a. monociclici

HO
(-)-D-bisabolol
(Chamomillae flos)

b. lactone sescviterpenice

OCOCH3 OH
OCOCH3

O O
O O
HO O
O O
matricina
partenolid achilicina
(Chrysanthemi parthenii flos ) (Chamomillae flos ) (Milefolii flos )

Fitoterapia afeciunilor ginecologice 99


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

H. Diterpene
a. tip pimaran

OH O

O
COOCH3

diterpena I O
(Lycopii herba )

b. tip clerodan

OH

cleroda-x,14-dien-13-ol
(Agnus casti fructus )

c. tip labdan

O
O O

H H
OCOCH3 OCOCH3
rotundifuran vitexilactona
(Agnus casti fructus)

100 Capitolul II.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

I. Triterpene
O

H3COCO O OH
O
H

xil O
H
acteina
(Cimicifugae rhizoma )

HO
OH
OH
O

cimigenol
(Cimicifugae rhizoma)

J. Derivai de stilben
HO
OH

OCH3
gluc O
raponticozida
(Rhei rhapontici rhizoma)

K. Poliine
O

O
cis-en-in-dicicloeter agropiren
(Chamomillae flos) (Graminis rhizoma)

Fitoterapia afeciunilor ginecologice 101


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

L. Alcaloizi
H3C N
H

O CO H
N
CH
CH2OH N
H
L-(-)-hiosciamina sparteina
(Belladonnae radix/folium ) (Sarothamni scoparii herba)

Fig. 2.4. Apartenena chimic a principiilor active existente în plantele/fitopreparatele


prescrise în tratamentul celor mai importante afeciuni ginecologice

2.1.5. Profilul farmacologic specific al fitopreparatelor utilizate


în tratamentul afeciunilor/tulburrilor ginecologice
Deoarece multe dintre produsele vegetale enumerate în acest capitol (i
preparatele obinute din acestea) îi gsesc locul de drept în alte tulburri
(Chamomillae flos, Melissae folium, Menthae folium, Belladonnae extractum, în
afeciuni gastro-intestinale; Valerianae radix, Lupuli strobuli, Hyperici herba, în boli
ale SNC .a.m.d.) vom trata în continuare, în cadrul acestui subpunct, doar 8 produse,
din care 4 conin fitoestrogeni; se adaug acestora Tanacetum parthenium, care
trateaz specific migrena, ca i Petasites hybridus.

2.1.5.1. Fitoestrogenii
Pân în prezent nu s-au identificat în regnul vegetal estrogeni de tip estradiol (cu
structur steroidic), dar exist substane cu o anumit structur, care se pot fixa pe
receptorii pentru estrogeni, activându-i i dezvoltând astfel efecte asemntoare. Este
vorba de aa numiii fitoestrogeni.
Fitoestrogenii sunt substane vegetale de natur polifenolic cu structuri diferite,
care posed dou grupri oxidril aflate la o distan de cca 1,2 nm una de alta, la fel ca
în cazul hormonilor sexuali.
Grupele structurale de care aparin aceste substane polifenolice sunt:
x flavonoidele (apigetrina, 6’’-acetilapiina),
x izoflavonele (genisteina, daidzeina, formononetina, biochanina A,
puerarina),
x lignanele (ecvol),

102 Capitolul II.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

x cumestanii (cumestrol),
x stilbestanii (raponticozida),
x dihidroxicalconele (acid fukinolic).
Spre deosebire de estrogenii endogeni, fitoestrogenii au o afinitate de receptor
mai redus decât cea a 17- -estradiolului, motiv pentru care, în terapeutic se pot
folosi doar în menopauz, dac dozajul este corespunztor.
În organism, fitoestrogenii ajung prin intermediul alimenaiei i circul liberi
(neconjugai cu proteine) în sânge. În funcie de tipul de alimentaie (vegetarian, lacto-
/lacto-ovo-vegetarian sau mixt), concentraia sanguin în aceste substane o poate
depi pe cea a estrogenilor endogeni. Este cazul, spre exemplu, a asiaticilor (japonezi
i chinezi) pentru care o component important a hranei este reprezentat de
preparatele din soia i respectiv, a tibetanilor, pentru care alimentul de baz este mazrea
(mai mult în stare uscat, decât proaspt). Cantitativ îns, singurele produse care
conin suficieni fitoestrogeni pentru a putea fi prelucrate pentru obinerea unor
fitopreparate, sunt soia, trifoiul rou i reventul european, ca aliment contând doar soia.
Conform unui studiu efectuat în 1989 în SUA, alimentaia bogat în
fitoestrogeni din soia, început înc din copilrie (înaintea pubertii), are o importan
în exprimarea, la menopauz, a simptomatologiei caracteristice; în timp ce în SUA,
85% dintre femei au tulburri de menopauz, în Japonia, doar 25% sunt afectate,
intensitatea i numrul bufeurilor, transpiraiile i creterea temperaturii corporale fiind
mult reduse. Aceast influenare peste timp a unor procese declanate de deficitul de
hormoni feminini în organismul femeilor ajunse la climacterium, este o dovad c
fitoestrogenii acioneaz blând, cumulativ i probabil, prin mecanisme multitarget,
ceeace explic de ce izoflavonele, aplicate abia la momentul instalrii menopauzei nu
pot influena favorabil simptomatologia neurovegetativ. Cum vom vedea îns,
preparatele care conin astfel de principii active, administrate sub form de cur, reduc
riscul apariiei premature a osteoporozei i a complicaiilor cardiovasculare.
Aciunea biologic a fitoestrogenilor este extrem de complex, efectul lor la
nivel celular depinzând de muli factori care includ densitatea relativ a receptorilor
pentru estrogeni i diversele combinaii de coactivatori i corepresori prezeni în tipul
de celul asupra cruia acioneaz, precum i natura elementelor de rspuns cu care
receptorul interacioneaz asupra genelor estrogen-reglatoare.
Fitoestrogenii au o afinitate mare fa de ER- , stimulând receptorul i preluând
în parte funcia agonistului natural 3 -adiol. În acest mod, imbalana hormonal se
reduce. Ca i modulatori selectivi de receptori pentru estrogeni (SERM), fitoestrogenii
exercit atât aciuni estrogenagonistice, cât i estrogenantagoniste. Din punct de vedere
al aciunii, la nivel molecular, studiile cele mai detaliate s-au fcut pe izoflavonele
genistein i daidzeina.

Fitoterapia afeciunilor ginecologice 103


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

S-a stabilit astfel, c aciunea estrogenic respectiv antiestrogenic a


fitoestrogenilor, depinde de concentraia estrogenilor endogeni circulani i de
densitatea receptorilor la nivelul organului vizat: ca i estrogenii, se fixeaz pe ER i
cresc sinteza de SHGB (seroglobulina fixatoare de hormoni). Pe de alt parte, ca i
antiestrogenii, inhib activitatea aromatazei i proliferarea celulelor canceroase în
cancerul de sân (i unele, în cancerul de prostat).
Afinitatea genisteinei i a daidzeinei fa de ER- este de 100-10.000 de ori mai
mic decât cea a estradiolului, dar numai de 3 ori mai mic decât a acestuia din urm
fa de ER- ; diferena este c dac în organism, hormonul atinge valori serice
incomparabil mai mici (doar în situaii excepionale, când hormonul endogen este în
exces, el devenind ligand pentru ER- ), acesta fixându-se în mod evident pe ER-,
prin administrarea de izoflavone (doze zilnice: 80-100 mg) la alt ordin de concentraie,
acestea vor deveni ligand (exogen) pentru ER- .
Aceast diferen de afinitate a izoflavonelor fa de cei doi ER se explic prin
conformaia diferit a situsurilor ligand-active de pe suprafaa lor (fig. 2.5.).

E
D E
HO O
HO O

OH O
OH
OH O
OH genisteina
1,2 nm

Fig. 2.5. Afinitatea diferit a izoflavonoidelor (genistein) dependent


de conformaia ligand-activ a ER

Aceasta explic i de ce izoflavonele se fixeaz de 100 de ori mai repede pe ER-


, decât pe ER-. Aceast realitate a dus la recomandarea, acceptat actualmente în
ginecologie, de a însoi un tratament HRT cu o administrare de 100 mg izoflavone/zi,
pentru a activa ER- i a reechilibra balana.
Studiile clinice întreprinse în scopul conturrii eficienei terapeutice a unui
tratament pe baz de fitoestrogeni în menopauz a urmrit în principal:
x aprecierea reducerii simptomatologiei caracteristice din menopauz,
x prevenirea osteoporozei,
x prevenirea afeciunilor cardio-vasculare,

104 Capitolul II.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

x relaia acestora cu incidena cancerului de sân,


x existena unor eventuale efecte anti-aging.
Ca urmare, astzi se contureaz urmtoarele relaii beneficiu-risc, pentru
fitoestrogenii cei mai importani:

¾ reducerea tulburrilor climacterice


Pentru femeia ajuns la menopauz, bufeurile i transpiraiile reprezint
simptomele cele mai greu de suportat.
Studiile clinice au dovedit c în timp ce preparatele ce conin extracte de
Cimicifuga racemosa (care conin acid fukinolic) reduc substanial bufeurile (în
funcie de doz/durata tratamentului/rspuns individual), tulburrile psihice i
neurovegetative, în general, aciunea izoflavonelor merge prea puin în direcia
reducerii simptomatologiei deranjante din menopauz i mai curând pe profilaxia
complicaiilor (osteoporoz, afeciuni cardiovasculare), motiv pentru care, în mod
greit, femeile renun dup 3-4 luni de tratament la aceste preparate, în lipsa unui
beneficiu imediat i evident.
În general, terapia în menopauz ar trebui s fie individualizat, în concordan
cu simptomatologia predominant din faza de climacterium (pre-, peri, postme-
nopauz) la care se afl pacienta.
În premenopauz predomin variaiile de dispoziie i tulburrile de ciclu
menstrual, din care cauz se prescriu 40-80-100 mg de izoflavone, preparate din
rizomi de Rheum rhaponticum, la care se adaug medicamente din Vitex agnus castus,
sau, dup caz, Lycopus europaeus sau L. virginicus (ultimele trei neinând de
produsele cu firoestrogeni) i eventual, în cea de a doua parte a ciclului, un gestagen
(de preferin, progesteron).
În perimenopauz predomin amenoreea, tulburrile de somn i bufeurile, când
se administreaz preferenial asocieri de izoflavone cu extracte de Cimicifuga i revent
european. Dac este cazul, ca preparate hormonale se administreaz ciclic sau
continuu combinaii de estrogen + gestagen (la femeile care au suferit o histerectomie,
doar estrogen).
În postmenopauz predomin starea de oboseal, depresiile, osteoporoza i
tendina dezvoltrii unor afeciuni cardiovasculare; se prescriu aceleai fitopreparate ca
în perimenopauz. O terapie de substituie hormonal ar trebui întrerupt treptat (nu
brusc), dup cel mult 4 ani. Posibil este i o HRT la doze reduse, în asociere cu
izoflavone.
Câtigarea în greutate a femeilor ajunse la menopauz reprezint pentru multe
dintre ele o alt problem. Cauza este în principal, un nivel sczut de testosteron.

Fitoterapia afeciunilor ginecologice 105


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Cercetri recente indic faptul c izoflavonele acioneaz i ca modulatori


selectivi ai unor enzime (SEM), deoarece inhib enzimele responsabile de metabolizarea
hormonilor sexuali. Inhibarea activitii aromatazei i a 5-reductazei duce la o cretere
a nivelului de testosteron, care, la rândul su, stimuleaz degradarea lipidelor.
De asemeni, izoflavonele acioneaz favorabil asupra sângerrilor disfuncionale
din premenopauz;

¾ prevenirea osteoporozei
Datorit lipsei de estrogeni, în postmenopauz are loc o demineralizare rapid a
sistemului scheletic. Urmarea este apariia durerilor osoase i riscul fracturilor pato-
logice.
Tratamentul clasic îl reprezint HRT, dar acesta este tot mai puin agreat de
paciente.
O alternativ o constituie tratamentul cu izoflavone. În baza efectului de tip
SERM, izoflavonele acioneaz osteoprotector. Administrarea lor determin inhibarea
activitii osteoclastelor i stimuleaz osteoblastele.
În ultima decad a secolului trecut a fost iniiat un studiu de mare întindere
(Shangai Women’s Health Study) care a demonstrat efectul profilactic al consumului
constant de preparate din soia fa de osteoporoz.
Aportul de izoflavone în alimentaia european i american este de 0-2 mg/zi,
în timp ce japonezii i chinezii consum (prin intermediul preparatelor din soia) 50-
100 mg/zi. Se crede astzi, c acest aport exogen de izoflavone, care începe din
copilrie (lapte de soia) i continu toat viaa, ar sta la baza incidenei reduse a
osteoporozei, a aterosclerozei, a demenelor, dar i a tulburrilor neurovegetative i
psihice din menopauz, observat la asiatice.
Recent, într-un studiu randomizat, dublu orb, controlat placebo s-a constatat,
dup administrarea timp de 6 luni a unui extract de Trifolium pratense (standardizat)
corespunztor unui coninut de 85,5 mg izoflavone, o cretere a densitii osoase la
toate pacientele.
În acelai sens, un studiu clinic dublu orb a urmrit efectul unei terapii cu
estrogeni comparativ cu un preparat coninând extract din Cimicifuga versus placebo.
Dup 3 luni de tratament, pentru toate cele 3 grupe de paciente s-a determinat
activitatea fosfatazei alcaline, specific pentru sntatea osoas. În cele dou grupe
tratate (cu estrogeni respectiv, Cimicifuga), activitatea enzimei a fost semnificativ
crescut comparativ cu grupa placebo, ceea ce indic faptul c extractul dezvolt
efecte de modulare a receptorilor pentru estrogeni;

106 Capitolul II.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

¾ prevenia fa de afeciunile cardiovasculare


Datorit scderii nivelului estrogenilor, în postmenopauz apar foarte frecvent
tulburri cardiovasculare, mai ales hipertensiune, ateroscleroz sau infarct miocardic.
Izoflavonele par a avea aciuni asemntoare cu estrogenii asupra metabolismului
lipidic i a elasticitii vaselor.
Studiile au dovedit c izoflavonele reduc factorii de risc cardiovascular prin
scderea colesterolului total i a fraciunii LDL; de asemeni, inhib oxidarea LDL-
colesterolului, îmbuntesc compliana arterial i reduc activitatea i agregarea
plachetar.
În concordan cu aceste date FDA a admis comercializarea pe piaa
farmaceutic american a unor preparate cu extracte de soia i trifoi rou în profilaxia
bolilor cardiovasculare, datorit efectului hipocolesterolemiant i hipolipidemiant. În
plus, izoflavonele au demonstrat (în teste in vitro) stimularea sintezei de NO la nivelul
endoteliului vascular, de unde s-a tras concluzia c ar putea activa irigarea periferic.
Pentru preparatele din Cimicifugae rhizoma efectele cardio-protectoare
observate au fost nesemnificative;

¾ fitoestrogenii i cancerul mamar


Estrogenii de sintez pot stimula creterea celulelor canceroase, jucând, din
acest motiv, un rol important în dezvolatrea unui carcinom mamar hormon-dependent.
Spre deosebire de acetia, nici izoflavonele i nici extractele de Cimicifuga
racemosa nu par a stimula proliferarea celular în cazul existenei unor tumori mamare
oculte.
Studiile epidemiologice efectuate în vederea identificrii influenei profilactice a
izoflavonelor administrate constant, au fost evidente. În rile asiatice, unde datorit
alimentaiei (soia) aportul în izoflavone este mare i constant, incidena cancerului de
sân i de prostat este mult redus fa de rile vestice, industrializate. Izoflavonele
scad concentraia unor hormoni sexuali biologic activi, prin creterea concentraiei
serice în proteine de transport (SHGB), care îi fixeaz, fcându-i indisponibili pentru
esut.
În plus, pentru genistein s-a pus în eviden o aciune de inhibare a unor
enzime implicate în procesul de proliferare celular.
Totodat, studii epidemiologice au artat c o alimentaie bogat în genistein,
daidzein i ecvol pe termen lung, joac rol profilactic fa de cancerul de prostat.
Un studiu recent, coordonat de Institutul German pentru Studiul Cancerului a
dovedit c administrarea de izoflavone la femei menopauzale a redus cu 50% incidena
cancerului mamar;

Fitoterapia afeciunilor ginecologice 107


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

¾ efecte anti-aging
Principiile din ambele extracte, de soia i trifoi rou, au aciune antioxidant i
de captare a radicalilor liberi de oxigen (RLO), contribuind la protejarea celular.
Aceste mecanisme de protecie se pot exprima prin întârzierea proceselor de
îmbtrânire mai ales la nivelul pielii. Trifolium pratense conine pe lâng izoflavone i
o cantitate mare de polifenoli, dar totodat în extract par s se gseasc i substane cu
structur înc neprecizat, care poteneaz calitile de captator RLO.
Dup aplicarea topic a izoflavonelor din Trifolium pratense s-a observat o
aciune de protecie anti-UV. Reacia inflamatorie, dar i imunosupresia indus de
radiaiile UV a putut fi redus ca urmare a aplicrii topice de izoflavone.
Dintre produsele vegetale care conin fitoestrogeni, pentru terapeutic,
importante sunt cinci: Cimicifuga racemosa, Glycine max, Trifolium pratense,
Pueraria lobata i Rheum rhaponticum.

2.1.5.1.1. Cimicifugae rhizoma


Produsul vegetal, Cimicifugae rhizoma reprezint o achiziie recent, extractele
ptrunzând în terapia alopat modern via homeopatie.
Astzi se utilizeaz numai preparate cu extracte standardizate, testele
farmacologice i clinice realizate în ultimii ani fiind întreprinse pe extracte speciale, de
provenien clar, care asigur o reproductibilitate de compoziie chimic i activitate
farmacologic constant, pentru toate arjele. Este vorba de extractele speciale Ze 450,
BNO 1055 i CR 14585. Se consider c aciunea farmacologic aparine fitocomplexu-
lui, dar cel puin o parte a acesteia este atribuit acidului fukinolic (fitoestrogen de tip
dihidroxicalcon) secondat de glicozidele triterpenice actein i cimicifugozid.
Conform unui studiu publicat în 1985, mult timp s-a crezut c produsul conine
formononetin, dar cercetri sistematice n-au putut confirma acest lucru.
Extractele de Cimicifuga au dovedit în testele farmacologice in vivo i in vitro o
aciune de tip SERM, înelegând prin aceasta c principiile active se fixeaz selectiv pe
ER- , reducând tulburrile climacterice datorate lipsei de estrogeni la nivelul oaselor,
a sistemului cardiovascular i la nivel cerebral, fr a avea efect negativ asupra
uterului (nu stimuleaz la nivel uterin nici una din genele de reglare a estrogenilor i
nici nu cresc masa uterin) i a esutului mamar.
Efectul se datoreaz suprimrii sintezei de hormon luteinizant (LH),
presupunându-se c principiile active intervin la nivelul axei hipotalamus-hipofiz-
ovar, la fel ca în cazul extractelor de Vitex agnus-castus.
În acest sens, menionm trei studii efectuate în ultimii ani, unul in vitro i dou
in vivo, pentru extractele standardizate.

108 Capitolul II.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

În cadrul testului in vitro, autorii au investigat efectul antiestrogenic i


antiproliferativ al extractului etanolic Ze 450 pe o clon de celule MCF-7 care
prolifereaz ca rspuns la 17 -stradiol. Extractul a inhibat proliferarea celulelor i a
dovedit efect antiestrogenic, motiv pentru care se presupune c extractul poate fi
folosit cu succes în tratamentul simptomelor de climax la femeile cu cancer de sân.
BNO 1055, un extract hiroalcoolic special din Cimicifuga a fost cercetat pe
obolani ovariectomizai pentru determinarea aciunii estrogene comparativ cu martor
estradiol i respectiv, martor negativ. Dup 12 sptmâni de tratament prin injectare s-
a msurat densitatea osoas a animalelor. Densitatea osoas la martorii negativi a
sczut cu 50%, pentru martorii tratai cu estradiol a rmas constant, iar la animalele
supuse tratamentului cu BNO 1055, rezultatul a fost aproape ca la martorii pozitivi.
De asemeni, greutatea uterului nu a crescut sub BNO 1055, iar acumularea
termic la nivelul pielii a sczut cu peste 1ºC, ceea ce confirm efectul de reducere a
frecvenei i intensitii bufeurilor constatat la paciente.
În acest moment se efectueaz cercetri privind reducerea simptomelor inconti-
nenei urinare, care se manifest la femei în climacterium i postmenopauz prin
senzaie presant de urinare i dureri spastice. HRT i estrogenii aplicai local (topic)
au efect benefic în astfel de cazuri; în prezent se studiaz un eventual efect în aceast
direcie pentru BNO 1055.
i aciunea antidepresiv a fost investigat la oareci supui testului de înot
forat, dup administrarea de CR 14585, cercettorii trgând concluzia c aceasta se
realizeaz pe calea inhibrii MAO.
Din acest motiv, exist preparate care condiioneaz o asociere de extract de
Cimicifuga cu extract de Hypericum, cu recomandare expres pentru depresiile din
menopauz.
În concluzie, preparatele de Cimicifuga se indic ca adjuvant/alternativ în
tratamentul tulburrilor de menopauz datorate insuficienei ovariene (transpiraii,
bufeuri, tulburri neurovegetative i psihice), din PMS i dismenoree.
De asemeni, pot fi administrate în deplin siguran în strile depresive i ca
anxiolitic în menopauza femeilor care au suferit o ovariectomie sau histerectomie,
precum i în disfunciile menstruale juvenile.

2.1.5.1.2. Produse cu izoflavonoide: Sojae extractum, Trifolii pratense


extractum, Puerariae mirificae extractum
Izoflavonoidele se gsesc libere, glicozidate sau metilate în produsele vegetale,
forma activ în organism fiind reprezentat de agliconi, deoarece doar acetia au
aceeai structur spaial receptor-relevant asemntoare cu a estradiolului, care le

Fitoterapia afeciunilor ginecologice 109


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

confer calitatea de ligand exogen pentru ER- /ER-, declanând, în funcie de esut,
efecte estrogene sau antiestrogene. Aceasta înseamn c în organism, izoflavonele
glicozidate (daidzin, genistin, glicitin i puerarin) trebuiesc metabolizate mai întâi
la agliconii corespunztori sub aciunea florei intestinale, daidzeina i derivaii metilai
(formononetina i biochanina A) suferind apoi o metabolizarea la ecvol. Dintre toi
metaboliii, activitatea farmacologic cea mai intens o are ecvolul. Din pcate îns,
din motive înc necunoscute, unii oameni nu pot metaboliza derivaii izoflavonoidici
la ecvol (se pare totui c acest defect se datoreaz componenei florei bacteriene).
Actualmente, ecvolul a captat atenia cercettorilor deoarece s-a constatat c
prin aciunea antiandrogen pe care o exercit, inhib i proliferarea esutului prostatic.
Dac extractele de soia conin dou glicozide izoflavonice importante i anume
genistina i daidzina, precum i o a treia, gliciteina (glicitina), în extractele de trifoi
rou se gsesc patru compui: agliconii genistein i daidzein i precursorii metilai
formononetin i biochanin A, care se metabolizeaz rapid în organism, atigând un
nivel seric ridicat, la scurt timp dup administrare.
Astzi exist preparate care conin, pe lâng extracte de soia cu coninut
convenabil în izoflavone, lactobacili microîncapsulai, astfel încât, la administrare,
acetia din urm acioneaz în intestin eliberând hidrolaze care asigur desfacerea
complet a agliconilor din glicozidele izoflavonoidice i prin aceasta, o
biodisponibilitate convenabil.
În Europa se comercializeaz suplimente alimentare care conin extracte din
Glycine max (soia) sau Trifolium pratense (trifoi rou), în timp ce în SUA sunt
înregistrate i medicamente, domeniul de indicaie pentru acestea din urm fiind
prevenirea afeciunilor cardiovasculare i a osteoporozei la femeile menopauzale.
Toate preparatele conin extracte standardizate în izoflavone.
Exist i preparate care asociaz extracte cu izoflavone cu ulei de Oenothera
biennis, când uleiul gras al luminiei nopii asigur izoflavonelor lipofile o bun
biodisponibilitate, dar intervine i prin propriile caliti, reducând bufeurile i
transpiraiile i acionând în sensul reducerii atrofiei dermice.
Un al treilea produs cu izoflavone (2%) cunoscut sub denumirea generic de
Pueraria mirifica reprezint de fapt tuberobulbii recoltai de la specille Pueraria
mirifica (kwao krua), Pueraria lobata i Pueraria thomsonii (kudzu) utilizai în
medicina tradiional tailandez în scopul „întineririi” femeilor i a brbailor.
Tuberobulbii conin izoflavone, miroestrol, desoximiroestrol, genistein i
genistin, daidzein i daidzin, cumestrol; în baza asemnrii structurale cu estrolul,
în special miroestrolul i dezoximiroestrolul dezvolt cea mai puternic aciune
estrogen dintre toi fitoestrogenii.

110 Capitolul II.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

La administrarea unor preparate din Pueraria femeile rmân mai mult timp
fertile, menopauza instalându-se mai târziu; de asemeni, netezete pielea i previne
ridarea acesteia. Folosite la doze adecvate au aciune contraceptiv (paralel cu
populaiile tibetane, unde controlul natalitii revine mazrei, bogat în izoflavone,
care reprezint baza alimentaiei în regiune).
Teste efectuate pe animale au artat c:
x administrarea unei cantiti de 1 g produs vegetal la maimue, le modific
acestora ciclul menstrual i în plus
x fraciunea izoflavonoidic acioneaz relaxant muscular, antipiretic i
antihipertensiv,
x puerarina are efect antiaritmic i antianginos pectoral.
În Tailanda s-au desfurat în ultimii ani dou teste clinice: într-un prim studiu
(comandat de Ministerul Sntii publice din Tailanda, dar nepublicat), s-a investigat
influena administrrii timp de dou luni a unor doze de 400, respectiv 800 mg de
pulbere de tuberobulb de Pueraria mirifica (sub form de capsule) la femei ajunse la
menopauz; probandele au raportat o cretere a fermitii esututlui mamar i
reducerea durerilor de sân, îmbuntirea structurii prului, ameliorarea aspectului
pielii, prin reducerea ridurilor; i aplicarea topic a unor preparate cu Pueraria, reduce
i previne ridarea.
Cel de al doilea studiu, efectuat pe femei la perimenopauz, s-a derulat prin
administrarea, timp de 6 luni, a unor doze zilnice de 50-100 mg pulbere de Pueraria;
simptome precum bufeurile i transpiraiile nocturne s-au redus simitor.
Deoarece nu exist studii clinice întreprinse în Europa pentru extractele de
Pueraria, pe pia nu circul decât suplimente alimentare, care urmresc, în principal,
trei scopuri:
x cosmetic: pentru ameliorarea aspectului fizic, prin mrirea sânilor, crora
le-ar reda i fermitatea,
x psihoterapeutic: prin creterea libidoului,
x terapeutic: prin reducerea simptomatologiei vegetative din PMS i
sindromul climacteric.

2.1.5.1.3. Rhei rhapontici rhizoma


Asupra utilizrii preparatelor din rizomi de Rheum rhapontium planeaz unele
reineri, deoarece se pare c, la fel ca în cazul estrogenilor de sintez (asemnare
structural evident între raponticozid i dietilstilbestrol), exist posibilitatea
inducerii unei hiperplazii endometriale.

Fitoterapia afeciunilor ginecologice 111


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Exist din acest motiv un singur medicament pe piaa farmaceutic,


PHYTOESTROL®N, coninând un extract special (ERr 731) standardizat (drajeuri
coninând 4 mg extract, din care 2,4-2,8 mg raponticozid).
Toate datele existente în literatura de specialitate se refer la acest
extract/medicament; se recomand în tratamentul oligomenoreei juvenile, a amenoreei
primare i secundare, a endometritei i în sindromul climacteric.
De curând a fost publicat un studiu clinic, controlat placebo, efectuat în Ucraina,
pe 109 femei în perimenopauz. Tratamentul s-a efectuat timp de 12 sptmâni, cu
câte 1 drajeu/zi, urmrindu-se ameliorarea unui numr de 11 simptome. La încheierea
studiului clinic, autorii au conchis c la 91% din paciente toate cele 11 simptome au
cedat, în timp ce în grupul placebo, rspunsurile pozitive au reprezentat doar 2%.
Rezultatele ar trebui privite îns cu circumspecie, deoarece ar fi primul
fitopreparat care amelioreaz toate simptomele importante din perimenopauz; spre
comparare: Cimicifuga amelioreaz 3 din 10 simptome, iar pentru un preparat cu
izoflavone din soia, testat în Spania, din 7 simptome urmrite, unul singur (bufeurile)
s-a redus la 80,82% din femei cu în medie 4 bufeuri/24h, dar i alte simptome s-au
ameliorat, fr a fi îns exprimate procentual de autori deoarece nu erau statistic
relevante.

2.1.5.2. Agni-casti fructus


Preparatele din fructele de Vitex agnus-castus au fost utilizate înc din
Antichitate ca anafrodisiac (mai ales în mnstiri) deoarece inhib libidoul, fapt care
se reflect i în denumirea tiinific a speciei, agnus însemnând în limba latin
infertil.
Studiile efectuate pe extractul special de Agnus castus standardizat, indic
existena unei aciuni directe atât la nivelul hipofizei, cât i a hipotalamusului. S-a
formulat, în urm cu dou decenii ipoteza conform creia, la nivelul hipofizei
anterioare, extractul ar determina o inhibare a hormonului de stimulare hipofizar
(FSH), concomitent cu o stimulare a secreiei de LH.
Hipofiza nu este singurul punct de atac pentru aciunea fitocomplexului din
Vitex agnus-castus, el intervenind i la nivelul hipotalamusului, stimulând secreia de
LH-RH (LH-Releasing Hormon), ceea ce are ca urmare o stimulare suplimentar a
hipofizei în direcia secreiei crescute de LH, care la rândul su va stimula producia
ovarian de progesteron; totodat, la nivel hipofizar este inhibat secreia de
prolactin, datorit efectului dopaminergic al extractului. Urmarea este normalizarea
ciclului hormonal.
Între timp, efectul dopaminergic i prolactin-supresiv a fost confirmat pentru
extractul Ze 440 (AGNOLYT®, coninând 3,5-4,2 mg extract standardizat, cores-
punzând la aproximativ 40 mg fructe), astfel încât domeniile de indicaie ale

112 Capitolul II.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

preparatului sunt clar conturate, având în vedere faptul c hiperprolactinemia este una
din cele mai frecvente cauze pentru:
x amenoreea secundar, oligomenoreea i polimenoreea care apar ca
urmare a unei insuficiene de corp galben,
x cicluri anovulatorii cu galactoreea aferent,
x mastodinia ciclic,
x PMS, în care exist o implicare patogenetic clar a hormonilor sexuali,
hipofizari i hipotalamici, precum i o component psihologic pronun-
at.
De asemeni se recomand tratament cu extract de Vitex agnus-castus femeilor
sterile (datorate unei insuficiene de corp galben), acesta durând între 3 i 9 luni de zile
(1 capsul/zi). Efectul se instaleaz dup 6-8 sptmâni de la începerea tratamentului,
nivelul prolactinei sczând pân la valori normale, concomitent cu creterea
progesteronemiei, iniial sczut în astfel de cazuri.

2.1.5.3. Lycopii herba


În secolul al XIX-lea, Lycopus virginicus originar din America de Nord, a
devenit cunoscut ca tonicardiac, dar i hemostiptic fiind indicat în menoragii i
epistaxis, pentru ca la jumtatea secolului trecut s se descopere efectul
antihipertireotic, câiva ani mai târziu descoperindu-se i aciunea antigonadotrop.
S-a crezut iniial c doar Lycopus virginicus ar conine principiile biologic
active, dar între timp se tie c Lycopus europaeus are o compoziie chimic i aciune
farmacologic similar.
Efectul antigonadotrop a fost determinat pe obolani, prin inhibarea creterii
ovariene sau testiculare. La 6 ore dup aplicare i.v. a 40 mg extract/kg greutate corporal,
a fost înregistrat un efect de inhibare a prolactinei. La acest efect contribuie acizii
litospermic, clorogenic, rozmarinic, derivaii de acid hidroxicinamic i flavonoidele.
Într-un studiu clinic deschis, efectuat cu un preparat de Lycopus europaeus pe
mai mult de 300 de paciente, din care 72 sufereau de hipertireoz, simptomele
vegetative s-au îmbuntit dup cum urmeaz:
Simptom Îmbuntire % Normalizare %
x transpiraii 23,1 76,9
x diaree 20,0 80,0
x cderea prului 13,0 71,0
x nelinite 12,0 88,0
x tulburri de somn 3,6 96,4
x tulburri de ritm cardiac 3,8 92,3

Fitoterapia afeciunilor ginecologice 113


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Un alt studiu clinic aplicat la paciente suferind în cadrul PMS de mastodi-


nie/mastopatie a constatat c dup tratament timp de 3 luni cu Lycopus, din 248 femei,
la 214 simptomul a disprut.
Extractele se administreaz datorit aciunii antigonadotrope i antitireotrope în:
x distonie vegetativ,
x mastodinie,
x PMS,
x menopauz,
x hipertireoz discret,
x tulburri tensionale de natur tireogen.
Aciunea antigonadotrop se explic prin:
x inhibarea sintezei prolactinei la nivelul hipofizei anterioare,
x scderea hiperemiei i a secreiei intraalveolare la nivelul glandei mamare
condiionat de ciclu, ceea ce are ca urmare reducerea volumului cu
dispariia tensiunii i durerii caracteristice în mastodinie.
Acesteia i se adaug efectele antitireotrope, care reduc simptomatologia
neurovegetativ, tiut fiind c între distonia vegetativ i disfunciile hormonale exist
o anume legtur, tulburrile de ciclu menstrual fiind deseori dublate de o hipertireoz
discret.
În cazul preparatelor de Lycopus este bine s se apeleze la medicamente care
conin extracte standardizate, având în vedere aciunea antitireotrop a acestora, dar
dac se administreaz forme galenice simple, dozele zilnice nu au voie s depeasc
echivalentul a 1 g produs vegetal în cazul tincturii i 2 g pentru infuzie.
Oricum, tratamentul se începe cu doze mici pân când se ajunge la doza de
întreinere, iar întreruperea se face în acelai mod, dar în sens invers pentru a evita
instalarea efectului rebound, de data aceasta concretizat printr-o supraactivare a
secreiei de prolactin. Doza de întreinere trebuie identificat individual.
Nu se administreaz concomitent cu hormoni tiroidieni.

2.1.5.4. Tanaceti parthenii herba


În ultimul deceniu s-au impus în tratamentul crizelor migrenoase asociate
tulburrilor menstruale o serie de preparate care conin extracte speciale standardizate
de Tanacetum parthenium.
Iniial s-a crezut c aciunea farmacologic revine partenolidului existent în
extract, dar între timp s-a ajuns la concluzia c în realitate, efectul antimigrenos se
datoreaz fitocomplexului. Cel mai cunoscut extract standardizat, pe care, de altfel, s-
au fcut i testele farmacologice in vitro, in vivo i clinice este MIG-99, care se obine
prin extracia materialului vegetal cu CO2 supercritic, urmat de stabilizare.

114 Capitolul II.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Extractul fiind eficient i în tratamentul artritei reumatoide (de unde existena


unor medicamente în care acesta se asociaz cu extract de Zingiber officinalis
respectiv Salicis cortex), studiile farmacologice s-au concentrat asupra investigrii
unei eventuale influenri a cascadei acidului arahidonic. S-a dovedit c MIG-99
acioneaz prin inhibarea fosfolipazei A2, care declaneaz de fapt întreaga cascad a
acidului arahidonic.
Suplimentar, tanetina (=santina), principala flavonoid (metilat) din compoziia
extractelor de Tanacetum parthenium, inhib atât COX, cât i 5-LOX, care acioneaz
la nivelul urmtor al aceleiai cascade.
De asemeni, dependent de concentraia extractului administrat, MIG-99 inhib
eliberarea serotononei în trombocite i a histaminei în mastocite, precum i fagocitoza
neutrofilelor.
In vitro s-a pus în eviden efectul spasmolitic al extractului la nivelul
musculaturii netede, în cazul spasmelor induse de acetilcolin, serotonin, histamin,
prostagalandin E2 i bradikinin; în plus, atât extractul cât i partenolidul reduc
contractilitatea capilar.
Partenolidul inhib, de asemeni, eliberarea unor mediatori chimici responsabili
de procesele ce au loc în cascada generrii migrenei: inhib agregarea trombocitar i
eliberarea de serotonin precum i producia unor mediatori proinflamatori (PG i LT).
Studiile clinice efectuate au demonstrat c efectul tratamentului cu extractul
MIG-99 este evident doar pentru pacientele cu mai mult de 4 atacuri migrenoase pe
lun. Deja dup 5 sptmâni de la începerea acestuia (6,62 mg extract/zi, 12
sptmâni) numrul i intensitatea atacurilor sczuse cu 40%, la 30% din paciente,
migrenele disprând complet. La celelalte paciente s-au obinut rezultate parial
pozitive, numrul zilelor de migren i intensitatea crizelor sczând.

2.1.5.5. Petasitidis folium, rhizoma


Frunzele i rizomii speciei Petasites hybridus conin aa numitele petasine,
esteri sescviterpenici de tip eremofilan, responsabile de aciune spasmolitic,
analgetic i de inhibare a sintezei de leukotriene (ca urmare a inhibrii 5-LOX).
Petasinele, puternic vasodilatatoare dezvolt in vitro o aciune spasmolitic
comparabil cu a papaverinei.
Deoarece planta, dar mai ales rizomii, conin în plus alcaloizi pirolizidinici (AP)
de tipul necinelor 1,2-nesaturate, cancerigene, indezirabile, industria farmaceutic
modern nu mai admite prelucrarea de material vegetal provenit din flora spontan, ci
doar din culturi controlate, realizate cu o chemovarietate (denumit Petzell) la care
aceste substane se gsesc doar sub form de urme.

Fitoterapia afeciunilor ginecologice 115


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

De asemeni, s-au elaborat procedee de extracie speciale (cu CO2 supercritic), în


sperana c AP nu se vor mai extrage, lucru care a fost infirmat i a condus la
retragerea unor preparate farmaceutice de pe piaa european, fiind suspectate a fi
afectat grav funcia hepatic la unele paciente.
În consecin, se prefer extractele din frunze, unde coninutul în AP este
extrem de redus, sau din rizomi recoltai de la planta de cultur.
Un studiu monocentric, dublu orb, controlat placebo efectuat cu 60 de paciente
(33 în grupa verum i 27 în grupa placebo) crora li s-a administrat timp de 8
sptmâni de dou ori pe zi câte 100 mg extract a avut urmtorul rezultat:
x numrul crizelor migrenoase s-a redus cu 60% la grupul tratat comparativ
cu 17% în grupul placebo,
x 77% din pacientele tratate au apreciat c medicaia le-a ameliorat starea, în
timp ce în grupul placebo, doar 27% au apreciat pozitiv experimentul.
Între timp, exist i alte studii clinice care confirm eficiena extractelor de
Petasites în tratamentul migrenei dar, datorit AP ar trebui s tim care este
proveniena materialului vegetal, pentru a nu avea surprize neplcute.

2.2. Fitoterapia afec]iunilor din sfera genital\,


de cauze nehormonale

În afara afeciunilor ginecologice pe fond hormonal, practica medical se


confrunt i cu o serie de afeciuni/sindroame în sfera genital, datorate altor cauze.
În unele cazuri, când este vorba de afeciuni fr o cauz organic ci funcionale
sau constitutive, fitoterapia poate interveni benefic, dar numai dac tim exact
încadrarea acesteia, ca urmare a unui consult de specialitate.
Astfel, prin fitoterapie se pot trata:
x sângerri uterine,
x inflamaii în sfera genital (pelvipatii),
x parametropatia spastic.

2.2.1. Sângerrile uterine


Sângerrile uterine care nu au legtur cu menstruaia, au, de regul, o cauz
organic; se disting sângerrile care apar în timpul unei sarcini sau în lehuzie i altele
care nu sunt legate de acestea. În astfel de cazuri, factorul declanator poate fi
existena unei inflamaii, ectopia, prezena unor polipi sau a unui miom, pacienta
urmând s fie îndrumat la ginecolog pentru a fi supus tratamentului adecvat.

116 Capitolul II.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Tratamentul medicamentos propriuzis poate fi susinut cu fitopreparate


hemostiptice obinute din Bursae pastoris herba, Sarothamni scoparii herba, Erodii
cicutariae herba i Polygoni hydropiperis herba.
Trebuie avut în vedere faptul, c aciunea hemostiptic nu este pentru nici unul
dintre produse suficient de puternic pentru a opri o hemoragie, ci doar sângerri de
intensitate mic pân la medie.

2.2.2. Inflamaii în sfera genital


Cu ajutorul fitoterapiei se pot trata:
x fluor vaginalis, leucoreea declanat de stimuli chimici, mecanici, infecii
bacteriene, virale, micoze sau trichomoniaze, dar i leucoreea de natur
funcional sau constituional;
x vulvita i colpita (vaginita), care reprezint inflamaii externe i interne în
sfera genital a femeilor, cauzate de infecii virale, iritaii chimice sau
mecanice, modificri în componena normal a florei vaginale,
antibioterapie, diabet, administrare de contraceptive hormonale, nivel
sczut al estrogenilor.
Vaginozele bacteriene apar pe fondul unei imbalane microbiene, când numrul
lactobacililor (fiziologici) scade, concomitent cu creterea numrului de bacterii
anaerobe care se dezvolt la nivelul vaginului. Modificrile produse de flora vaginal
anormal se exteriorizeaz prin apariia unui miros intim neplcut (datorat aminelor
care sunt eliberate în mediu de aceste bacterii), a unei leucoreei fluide, puin dense,
însoit de arsuri i prurit.
Desigur c tratamentul standard în vaginozele bacteriene se face cu
metronidazol sau clindamicin, dar rata recidivelor este de 60-70%.
Tratamentul poate fi completat cu ajutorul fitoterapiei, apelând la splturi
vaginale care se fac cu preparate pe baz de extracte de mueel, coada oricelului,
urzic moart, dar i intern, prin susinerea antibioterapiei cu preparate
imunostimulatoare din Echinacea purpurea, care reduc cu 50% rata recidivelor.
În acest scop, se utilizeaz extracte (infuzii, tincturi, extracte fluide, decocturi)
din plante cu aciune antiinflamatoare, astringent, antibacterian, respectiv, antiviral.
Cele mai importante, pentru care a fost dovedit eficiena terapeutic, sunt:
x Chamomillae flos, antiinflamator, spasmolitic, antipruriginos, imunosti-
mulator;
x Millefolii flos, antiinflamator, spasmolitic;
x Malvae flos, antiflogistic, emolient;

Fitoterapia afeciunilor ginecologice 117


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

x Quercus cortex, astringent, inhibitor al secreiilor, antipruriginos,


anestezic local blând;
x Alchemillae vulgaris herba, astringent blând, spasmolitic;
x Lamii flos, astringent, antiflogistic, inhibitor al secreiilor;
x Salviae folium, astringent, antiseptic;
x Equiseti herba, tonicizant al musculaturii;
x Graminis rhizoma, antibacterian, antidiscratic;
x Echinaceae purpureae herba, imunostimulator.
În cazul leucoreei nespecifice, a pruritului, vulvitei, colpitei cu afectarea florei
vaginale se folosesc adjuvant sau singure, în continuarea unor tratamente efectuate cu
antibiotice, chemoterapeutice sau sulfonamide:
x lactobacili liofilizai, cu 1010-1011 germeni/g,
x culturi de lactobacili, cu 107-108 germeni viabili/g, condiionai sub
forma comprimatelor vaginale sau a tampoanelor,
x ovule cu ichtiol-sodic (asociat sau nu cu estradiol), nicotinat de benzil,
acid lactic sau timol.
Comprimatele/tampoanele cu probiotice (Lactobacillus casei, L. gasseri, L.
fermentum, L. acidophilus) se folosesc pentru reînsmânare cu flor normal. Cedarea
lactobacililor este controlat nu doar din comprimate, ci i din tampoane, acestea fiind
absolut sigure. Lactobacilii sunt fixai sub form încapsulat, în tampon, cedându-i
abia în momentul în care acesta ajunge la temperatura corpului.
Acestea pot fi folosite i de femeile aflate la menopauz care sufer frecvent de
uscciune vaginal. Microflora normalizat scade pH-ul, dar mai ales reface balana
hidric la nivelul peretelui vaginal, redându-i supleea i reducând arsurile i pruritul
care însoesc acest simptom.

2.2.3. Parametropatia spastic

Parametropatia spastic sau pelvipatia vegetativ este o tulburare funcional,


definit printr-un complex simptomatic caracterizat prin dureri spastice intense (pân
la coliciforme) i contracturi musculare fr o localizare precis, la nivelul organelor
din bazinul mic; acestea sunt însoite de dureri lombare, fluor, prurit vulvar,
mastodinie, pân la dismenoree.
Se consider c 10-12% din femeile care consult un ginecolog sufer de
pelvipatie vegetativ.

118 Capitolul II.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Afeciunea, psihosomatic, beneficiaz de un tratament fitoterapeutic care


urmrete:
x influenarea sistemului vegetativ,
x spasmoliza i
x tonicizarea musculaturii abdominale.
Tratamentul fitoterapeutic apeleaz în acest scop la:
x Millefolii flos i Chamomillae flos, ca spasmolitice,
x Equiseti herba, ca tonicizant al esututlui conjunctiv, precum i preparate
industriale din
x Aletris farinosa (bulb), cu efect tonicizant evident (efect benefic i în
ptoza uterin i prolapsul genital),
x Cimicifugae rhizoma, care influeneaz pozitiv simptomatologia vege-
tativ.
De asemeni, se utilizeaz asocieri de uleiuri volatile (Chamomilla, Mentha,
Carvi, Foeniculi) diluate în ulei de msline sau floarea soarelui, pentru frecii în
regiunea pelvian.

2.3. Receptur\; fitobalneologie

În tratamentul dismenoreei se pot prescrie, în afara infuziilor de mueel i


coada oricelului asocieri de extracte sau uleiuri volatile precum i specii ginecologice
care se preteaz în susinerea unui tratament de lung durat.

Rp. Extractum Belladonnae 0,6


Extractum Frangulae fluidum ad 40,0
M.f. extractum fluidum
D.s. intern, câte 20-25 picturi într-o can de ceai de mueel cald; se bea seara,
înainte de culcare.

Rp. Aetheroleum Chamomillae 2,0


Aetheroleum Carvi
Aetheroleum Foeniculi aa X gtts
Aetheroleum Menthae pip. 1,2
Oleum Helianthii ad 20,0
M.f. sol.
D.s. extern, sub forma freciei, pe poriunea inferioar a abdomenului.

Fitoterapia afeciunilor ginecologice 119


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Species gynecologicae

Rp. Frangulae cortex


Millefolii flos
Sennae folium
Graminis rhizoma aa 25,0
M.f. species
D.s. intern, pentru infuzie: 1 linguri la 200 ml ap fiart; se las 15 minute în
repaus, în vas acoperit, se filtreaz i se bea cald, seara, înainte de culcare.

Pentru reglarea ciclului în dismenoree, fitopreparatele prescrise trebuie s aib


i efecte spasmolitice, antiflogistice i analgetice.

Rp. Matricariae flos 30,0


Melissae folium
Millefolii flos
Anserinae herba aa 20,0
Foeniculi fructus 10,0
sau
Rp. Matricariae flos
Alchemillae herba
Lavandulae flos aa 30,0
Carvi fructus 10,0
sau
Rp. Rutae graveolentidis folium
Matricariae flos aa 20,0
Sennae folium
Melissae folium aa 30,0
M.f. species
D.s. intern, pentru infuzie; 1 lingur amestec se infuzeaz cu 200 ml ap oprit. Se
las 15 minute în repaus, în vas acoperit, dup care se filtreaz. Se bea cald, câte o
infuzie dimineaa i seara. Pentru a stimula menstruaia, aceste infuzii administrarea
începe cu 8 zile înainte ca aceasta s se instaleze.

120 Capitolul II.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

În amenoree/oligomenaree se poate prescrie:

Rp. Gratiolae herba


Rutae graveolentidis folium
Sennae folium
Foeniculi fructus aa 25,0
M.f. species
D.s. intern, sub form de infuzie: 1 lingur de specii se oprete cu 0,5 l ap fiart i
se infuzeaz 20 minute; întreaga cantitate se bea dimineaa, pe stomacul gol, în decurs
de o or.

Ca hemostiptice, în tratamentul sângerrilor uterine sau pentru completarea


medicaiei prescrise, în cazul hemoragiilor abundente i prelungite, se pot indica:

Rp. Millefolii flos


Polygonii hidropiperis herba
Equiseti herba aa ad 100,0
M.f. species
D.s. intern, sub form de infuzie: 2 lingurie la 150 ml ap fiart; dup 20 minute de
repaus se filtreaz. Se beau 3-4 cni pe zi, între mese, infuzia fiind înc cldu.

Rp. Sarothamni scoparii flos


Bursae pastoris herba
Millefolii flos aa ad 100,0
M.f. species
D.s. intern, pentru infuzie: 1 linguri la 200 ml ap fiart. Dup 15 minute de
repaus se strecoar, se beau 3 ceaiuri/zi, între mese.

În leucoree (fluor vaginalis, fluor albus) se pot face splturi vaginale,


preparând infuzii din 3 linguri de specii/1 l ap fiart. Dup 20 de minute de infuzare,
se strecoar, i se utilizeaz, dup ce ajunge la 37ºC.

Rp. Malvae flos 30,0


Chamomillae flos
Salviae folium aa 35,0
M.f. species (antiinflamatoare)

Fitoterapia afeciunilor ginecologice 121


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Rp. Quercus cortex


Matricariae flos aa 35,0
Lamii albi flos 30,0
M.f. species (antiinflamatoare, astringente)

Rp. Lavandulae flos


Serpylli herba aa 35,0
Lamii albae flos 30,0
M.f. species (antiinflamatoare, antibacteriene, sedative)

În tulburrile de menopauz cu component neurovegetativ marcat


(transpiraii, bufeuri, anxietate, depresii) se poate prescrie:

Rp. Cimicifugae rhizoma 20,0


Hyperici herba 30,0
Achemillae herba 20,0
Salviae folium 30,0
M.f. species
D.s. intern, pentru infuzie: 1 linguri la 200 ml ap; se administreaz dou
infuzii/zi.

De asemeni, procesele inflamatorii din sfera genital, tulburrile de ciclu


menstrual respectiv disfunciile ovariene, tulburrile din parametropatia spastic,
nevralgiile sau congestiile pelviene beneficiaz i de tratament fitobalneologic sub
forma bilor pariale, de ezut sau de picioare precum i sub forma împachetrilor,
recomanadarea fiind s se fac sub form de cure:
x cur de resorbie, care se aplic mai ales în afeciuni genitale
inflamatorii,
x cure stimulante, pentru stimularea funciei ovariene în amenoree,
x cure de reglare neurovegetativ, când dereglarea apare la nivelul
bazinului mic,
x cure de convalescen respectiv profilactice, dup operaii i nateri
grele, precum i în cazul femeilor tinere cu atonie constituional.
Amestecurile de plante se realizeaz din câteva produse vegetale, în funcie de
efectul pe care dorim a-l avea baia terapeutic recomandat. Florile de mueel i
coada oricelului sunt spasmolitice i antiinflamatoare, valeriana, melisa i hameiul
fitotranchilizante, lavanda sedativ, coada calului tonicizeaz esutul conjunctiv,

122 Capitolul II.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

rozmarinul este stimulent general, fina de mutar stimuleaz circulaia, iar urzica
moart este antiinflamatoare i antisecretorie.
Adugarea în baie a unor uleiuri volatile aduce acesteia, în funcie de doz,
aciunea emenagog caracteristic lor, favorizând instalarea menstruaiei.
Bile se prepar dup cum urmeaz: 50 g specii se infuzeaz cu 2 l ap fiart,
lsându-se 15 minute în repaus, în vas acoperit. Dup strecurare, concentratul se
dilueaz cu 20 l ap, la temperatura de 37ºC, pentru baie de ezut.
Un alt procedeu fitobalneologic îl reprezint bile sau împachetrile cu nmol;
Turba de sphagnum provine din modificri geologice produse în timp asupra
materialului vegetal i animal în condiii aerobe, i face parte din grupul peloidelor.
Componentele bioactive, acizii humici, s-au format prin degradarea lignanelor i
reprezint un amestec complex de polimeri policiclici legai lax de polizaharide i
proteine.
Turbele au o capacitate caloric mare, dar a crei conductibilitate este redus.
Urmarea este o cedare lent i prelungit a cldurii, fapt care se exploateaz în
terapeutic pentru înclzirea regiunii hipogastrosplanchnice. Prin intermediul unor
reflexe cutiviscerale se realizeaz o hiperemie a organelor pelviene, ceea ce induce o
stimulare uterin, urmarea fiind secreia de estrogen la nivelul ovarului. În plus, acizii
humici au ei înii un efect estrogen. Componentele turbei au i aciune antiflogistic,
antibacterian i antiviral.

Bibliografie:

1. Adlercreutz A., Zeitschr. Phytotherapie, 1997, 18, 170-171


2. Albert A., Altabre C., Baro F., Buendia E., Cabero A., Cancelo M. J., Castelo-Branco C., Chantre P.,
Duran M., Haya J., Imbert P., Julia D., Lanchares J. L., Llaneza P., Manubens M., Minano A.,
Quereda F., Ribes C., Vasquez F., Phytomedicine 2002, 9, 88-92
3. Albertazzi P., Pansini F., Bonaccorsi G., Zanotti L., Forini E., De Aloysio D., Obstet. Gynecol. 1998,
91, 6-11
4. Bar B., Boesel R., Bollbach D., Hagels H., Langner E., Deutsche Apoteker Zeitung 2000, 140(7), 67-76
5. Barber R. F., Templeman C., Morton T., Delley G. E., Weat L., Climacteric 1999, 2, 85-92
6. Boblitz N., Liske E., Wustenberg P., Deutsche Apoteker Zeitung 2000, 140(24), 107-114
7. Brattström A., Zeitschr. Phytotherapie 2005, 26, suppl. S6
8. Carl B., Laven A., Deutsche Apoteker Zeitung 2007, 147(31), 56-57
9. Chenoy R., Hussain S., Tayob Y., O’Brein P.M.S., Moss M.Y., Morse P. F., BMJ 1994, 308, 501-503
10. Chlud A., Foliaca 2004, 8(1), 8
11. Czygan F.-Ch., Zeitschr. Phytotherapie 2004, 25(4), 259-262
12. Ditzel P., Hellwig B., Rall B., Deutsche Apoteker Zeitung 2000, 140 (4), 33-60
13. Fessler B., Deutsche Apoteker Zeitung 2004, 144(35), 52-53
14. Fockenhövel F., Lerchl A., Allolio B., Deutsche Apoteker Zeitung 2002, 142(14), 41-46
15. Fugh-Bermen A., Kronenberg F., Menopause 2001, 8, 333-337
16. Fungmayr P., Deutsche Apoteker Zeitung 2004, 144(49), 76-78
17. Grossmann W., Schmidramsl E., J. Clin. Pharmacol. 2000, 38, 430-435
18. Hanssen H-P., Koch A., Richter R., Zeitschr. Phytotherapie, 2006, 27 (2), 68-72
19. Harbeck N., Onkologie 2003, 26 (suppl. 7), 17-20
20. Heger M., Ventskovskiy B. M., Borzenko I., Kneis K. C., Rettenberger R., Kaszkin-Bettag M., Heger
P. W., Menopause 2006, 13, 744-759

Fitoterapia afeciunilor ginecologice 123


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

21. Hellwig B., Deutsche Apoteker Zeitung 2002, 142(8), 842-845


22. Huntley A., Ernst E., Menopause 2003, 10, 58-64
23. Huyke C., Laszczym M., Scheffler A., Ernst R., Schempp. M., Zeitschr. Phytotherapie 2005, 26,
suppl. S10
24. Imhof M., Bergmeister H., Foliaca 2004, 8 (1), 4-6
25. Jungmayr P., Deutsche Apoteker Zeitung 2008, 148(10), 68-75
26. Kartnig Th., Bucar F., Neuhold S., Planta Medica, 1993, 59, 563-564
27. Kennelly E. F., Baggett S., Nuntanakorn P., Ososki A. L., Mori S.A., Duke F., Coleton M.,
Kronenberg F., Phytomedicine 2002, 9, 461-467
28. Kraft K., Zeitschr. Phytotherapie 2008, 29(5), 231-233
29. Kressel G., Ströhle A., Wolters M., Hahn A., Deutsche Apoteker Zeitung 2004, 144(49), 65-75
30. Lambrecht F. E., Scholar F., Pharmacist 2005, 30,
31. Lamlerkittikul S., Chandeying V., J. Med. Assoc. Thai. 2004, 87, 33-40
32. Langer R., Foliaca 2004, 8 (1), 14
33. Lauritzen Ch., Reuter H. D., Repges R., Böhnert K. J., Schmidt U., Phytomedicine 1997, 4(3), 183-189
34. Lehner M., Zeitschr. Phytotherapie 2007, 28(1), 30-33
35. Lennecke K., Deutsche Apoteker Zeitung 2006, 146(14), 40-48
36. Lippert T. H., Seeger H., Mueck A. O., Deutsche Apoteker Zeitung 1999, 139(7), 715-718
37. Liu J., Burdette J. E. , Xu H., Gu C., van Breemen R. B., Bhat K. P., Booth N., Constantinou A. I., Pezzuto
J. M., Fong H. H., Farns-Worth N. R., Bolton J. L., J. Agric. Food Chm. 2001, 49(5), 2472-2479
38. Mahaday G. B., Fabricant D., Chadwick L. R., Diety B., Nutr. Clin., Care 2002, 5(6), 283-289
39. Matsuda H., Shimoda H., Morikawa T., Yoshikawa M., Bioorganic & Medicinal Chemistry Letters
2001, 11, 1839-1842
40. Mc Kenna D. J., Jones K., Humphrey S., Hughes K., Altern.. Ther. Health Med., 2001, 7(3), 93-100
41. Meier B., Berger D., Hoberg E., Sticher O., Schaffner W., Phytomedicine 2000, 7(5), 373-381
42. Moser S., Hesse E., Winterhoff H., Planta Medica Suppl. 2007
43. Nöldner M., Zeitschr. Phytotherapie 2005, 26, suppl. S15
44. O’Brien P.M.S., Br. Med. J. 1993, 307, 1471
45. Osmers R., Kraft K., Pharm. unserer Zeit, 2004, 33, 384-391
46. Pöchlhacker A., Foliaca, 2004, 8(1), 7
47. Prilepskaya V. N., Ledina A. V., Zeitschr. Phytotherapie 2005, 26 suppl. S16
48. Reich B., Apotheken Praxis 2003, 25(7), 21-22
49. Schafer C., Deutsche Apoteker Zeitung 2005, 145(18), 77-78
50. Schulz V., Zeitschr. Phytotherapie 2006, 27, 122-123
51. Schulz V., Zeitschr. Phytotherapie 2007, 28, 24-25
52. Seibel M. M., J. Family Practice 2003, 52(4), 189-196
53. Seidlová-Wuttke D., Jarry H., Becker T., Christoffel V., Wuttke W., Menopause Congress Berlin,
2002 Abstract’s
54. Stahl-Biskup E., Zeitschr. Phytotherapie 2007, 28, 42-50
55. Stammwitz U., Pharm. Ztg. 1993, 138(34), 36-38
56. Ströhle A., Stettin D., Wolters M., Hahn A., Deutsche Apoteker Zeitung 2005, 145(18), 57-64
57. Ströhle A., Stettin D., Wolters M., Hahna A., Deutsche Apoteker Zeitung 2005, 145(18), 57-64
58. Struck D., Zeitschr. Phytotherapie 2005, 26(3), 130-131
59. Upmalis D. H., Lobo R., Bradley L., Warren M., Cone F. L., Menopause 2000, 7, 236-242
60. Weber C., Deutsche Apoteker Zeitung 2006, 146(16), 42-48
61. Winterhoff N., Zeitschr. Phytotherapie 1987, 8, 169-171
62. Wöhrle M., Deutsche Apoteker Zeitung 2002, 142 (40), 58-63
63. Wuttke W., Deutsche Apoteker Zeitung 2003, 143 (16), 1728-1730
64. Wuttke W., Jarry H., Becker T., Schultens A., Christoffel V., Gorkow C., Seidlová-Wuttke D.,
Maturitas 2003, 44 suppl. 1., S9-20
65. Wuttke W., Jarry H., Westphalen S., Christoffel V., Seidlová-Wuttke D., E. Steroid Biochem. Mol.
Biol. 2002, 83(1-5), 133-147
66. Wuttke W., JarryH., Christoffel V., Spengler B., Seidková -Wuttke D., Phytomedicine 2003, 10, 348-357
67. Wuttke W., Rimoldi G., Christoffel F., Zeitschr. Phytotherapie, 2005, 26, suppl., S20

124 Capitolul II.


CAPITOLUL III.
FITOTERAPIA
AFEC}IUNILOR REUMATISMALE
Ursula St\nescu

Sub denumirea generic „reumatism” se îneleg astzi o multitudine de boli de


etiologii (cauzaliti) multiple i diverse, considerate ca fcând parte din grupul
afeciunilor metabolice, inflamatorii (fig. 3.1.), cu o component imunitar important.

Fig. 3.1. Modificri ale structurilor anatomice articulare,


în cadrul proceselor reumatice (dup Ströhle A. i colab, 2005)

Caracteristic este faptul c tulburrile i simptomatologia sunt deseori


imprecise, de intensitate i gravitate diferit, cu extindere care variaz individual i o
evoluie greu de pronosticat. În realitate, în momentul apariiei simptomatologiei,

125
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

aceasta reprezint doar vârful aisbergului, afectarea organului fiind mult mai profund
i important decât ar prea la prima vedere.
Grosier, afeciunile reumatice se clasific în 3 grupe, i anume:
a. forme de reumatism inflamator (artrite),
b. forme de reumatism degenerativ (artroze),
c. forme de reumatism abarticular.

a. Dintre afeciunile reumatice inflamatorii, în afara artritei reumatoide


(poliartrit cronic) cu formele sale deosebite, în practic, medicii se întâlnesc cu
reumatismul streptococic (febra reumatic acut), artrit reactiv, o grup special
care debuteaz prin inflamaii acute ale articulaiilor ca urmare a unor infecii
bacteriene (cu Shigella, Salmonella, Yersinia sau Chlamydia) sau virale (Parvo-virus
B-19) i care, se pare, reprezint o reacie „alergic” a organismului, care se manifest
la nivelul membranei sinoviale, fiind declanat prin contactul cu agentul patogen.
Aciunea trece fr a lsa urme în ceea ce privete funcionalitatea articulaiei
implicate. Artrite reactive pot aprea i la pacienii cu afeciuni intestinale inflamatorii
sau în cazul unor forme de cancer.
Tot din grupul formelor de reumatism inflamator face parte spondilita
anchilozant (spondilartrita ankilopoetic, boala Bechterew), caracteristic acesteia
fiind osificrile care conduc, în timp, la rigidizarea coloanei vertebrale, dar i
colagenozele (afeciuni parareumatice), cum ar fi lupusul eritematos (o boal
generalizat care se manifest prin modificri dermice caracteristice, cu afectarea
concomitent a articulaiilor), sclerodermia (datorat unei reticulri defectuoase a
colagenului, în detrimentul fibrelor tinere, elastice), dermatomiozita (afeciune
autoimun în cadrul creia activitatea anumitor celule T este direcionat împotriva
musculaturii). Ultimele dou sunt frecvent însoite de o afectare ireversibil a unor
organe interne, cum ar fi rinichii, cordul, plmânii sau mduva osoas, ceea ce explic
frecvena evoluiilor letale. În afara acestor forme de reumatism inflamator, mai
trebuie menionat i artrita psoriaticilor, care apare la aproximativ 10% din pacienii
care sufer de aceast afeciune dermic.
Unele clasificri includ i guta în aceast categorie, deoarece i în acest caz
artralgia apare ca urmare a unei inflamaii a membranei sinoviale.
Guta este o monoartrit clasic, ea reducându-se la afectarea unei singure
articulaii; este o boal metabolic, datorându-se depunerilor de urat de sodiu în
articulaie care declaneaz reacia inflamatorie. Având în vedere faptul c guta nu
beneficiaz de tratament fitoterapeutic propriu zis, chiar dac, în criz se administreaz
colchicin extras din brândua de toamn (care, ca i morfina, atropina, papaverina,

126 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

vinblastina/vincristina .a. este asimilat chimioterapicelor), nu vom intra în explicarea


fenomenelor care o însoesc i nici a mecanismului de aciune al alcaloidului.

b. Aproximativ 60% din totalul pacienilor care sufer de o form de reumatism


fac parte din grupul celor la care boala nu este, cel puin iniial, de natur inflamatorie,
ci degenerativ, când vorbim de artroz.
În artroz, la nivelul articulaiei afectate, are loc o degradare progresiv a
cartilajului, o dat cu aceasta, oasele mcinându-se prin frecare. Durerea provocat de
aceast frecare este una de faz iniial i care, în mod tipic, se reduce o dat cu
prelungirea micrii articulaiei respective. Dac apar dureri ale articulaiei în repaus,
acestea indic o activare a artrozei prin existena unei inflamaii; frecvent, la nivelul
articulaiei dureroase apare i o hipersensibilitate la temperaturi sczute (la rece).
Dac afeciunile articulare degenerative, neinflamatorii, nu reduc sperana de
via a pacientului, ele altereaz profund calitatea vieii, deoarece, în lipsa unei terapii
adecvate, articulaiile implicate pot deveni inutilizabile datorit pierderii mobilitii.
În afara artrozelor deformante (mono-, oligo-, poliartroze), rspândite sunt
modificrile degenerative ale coloanei (osteocondroze, spondiloze, spondilartroze).
Afeciunile articulare degenerative reprezint rezultatul procesului ireversibil de
îmbtrânire, astfel încât nici o msur terapeutic nu poate asigura vindecarea, ci doar
întârzierea sau, în cel mai bun caz, oprirea fenomenului de uzur i degradare
articular.
Conparativ îns, afeciunile reumatice inflamatorii, mai puin frecvente, aduc cu
sine probleme mult mai grave atât pentru pacient, cât i pentru medicul curant decât
cele degenerative.

c. Cele mai rspândite forme de reumatism abarticular sunt reumatismul


muscular, bursitele, tendinita i tendovaginita, precum i paniculita. În reumatismul
abarticular, evoluia bolii poate fi una acut, subacut sau cronic i se caracterizeaz
prin durere, sensibilitate local, uneori tumefacii, toate localizate în afara articulaiilor
propriu-zise, dar care limiteaz micrile în zonele corespunztoare.
Din punct de vedere histopatologic, în focarul reumatic se constat o inflamare a
esutului conjunctiv cu apariia edemului, exsudat serofibrinos i proliferare fibroblas-
tic.
Etiopatogenia este înc neclar.

Artrita reumatoid, sau poliartrita cronic, este afeciunea reumatic care


afecteaz aproximativ 0,8% din populaia globului, incidena îmbolnvirilor în rândul
femeilor fiind de aproximativ trei ori mai mare decât la brbai.

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 127


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Afeciune sistemic autoimun, este o boal inflamatorie cronic a esutului


conjunctiv cu localizare preferenial la nivelul membranei sinoviale (fig. 3.2.).

Fig. 3.2. Modificri aprute la nivelul articulaiei în artrita reumatoid


(dup Berger R. i colab, 1994, citat în Deutsche Apoteker Zeitung 2002)

Pe lâng transformarea inflamaiei acute într-una cronic, proces guvernat de o


serie de mediatori proinflamatori (prostaglandine i leucotriene), în focar sunt eliberate
proteinaze care pot afecta practic toate esuturile aflate în articulaie. Membrana
sinovial cronic inflamat se îngroa, prolifereaz în esutul învecinat, unde distruge
cartilajul i masa osoas, degradând articulaia i alterându-i funciile.
Boal cu debut insidios i progresiv, cu evoluie în pusee i constând din
poliartrit, are ca prime semne clinice durerile acute, care apar, de regul, simetric, mai
întâi la nivelul articulaiilor periferice ale degetelor mâinilor, apoi i ale picioarelor,
dureri care se instaleaz peste noapte, dimineaa fiind însoite de o lips de mobilitate a
încheieturilor afectate. Evoluând, boala prinde i alte articulaii (întâi ale genunchilor),
putând aprea deformri ale acestora, i avanseaz apoi în direcia trunchiului.
Fiind o afeciune sistemic a esutului conjunctiv, nu se limiteaz doar la
articulaii, putând prinde i alte organe în structura crora se gsete acest tip de esut.
Astfel, la nivelul cordului poate aprea pericardita, endocardita sau miocardita, la
nivelul vaselor, vasculita, a plmânului, pleurita, iar la nivel ocular, cheratoconjuncti-
vita.

128 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Se consider c artrita reumatoid reduce sperana de via a pacienilor cu 3-15


ani. La palparea articulaiei bolnave, medicul constat:
x existena unei sensibiliti deosebite la apsarea din lateral,
x inflamarea articulaiei, însoit deseori de înroirea acesteia,
x prezena sub piele a aa numiilor noduli reumatoizi (localizai îndeosebi
pe faa posterioar a antebraului, la câiva centimetri deasupra cotului)
care se formeaz datorit aglomerrii fibroblatilor în esutul conjunctiv,
iar
x radiografic, se constat involuia masei cartilaginoase i reducerea
densitii osoase (indicând osteoporoz) în zona articular, iar, consecutiv,
apar anchiloze i deformri cu impoten funcional mai mult sau mai
puin sever.
Cu privire la cauzele care determin apariia poliartritei cronice progresive,
acestea sunt multiple, un rol important revenind:
x predispoziiei genetice,
x traumelor,
x infeciilor virale sau bacteriene,
x unor procese imunologice, când are loc o prezentare anormal a
antigenului, cu expansiune clonal a limfocitelor T, toate mecanismele
proinflamatoare fiind activate (mai ales TNF-, IL1 IL6, la care se adaug
aciunea ciclooxigenazei 2 i a unor molecule de adeziune).
La baza procesului inflamator se gsete metabolismul acidului arahidonic.

Artroza (osteoartrita). În civilizaia actual, când segmentul de populaie care


a depit vârsta de 60 de ani este tot mai mare, afeciunile articulare degenerative se
întâlnesc tot mai des.
La peste 70% din persoanele trecute de 65 de ani, roentgenografic se pot
observa semne tipice ale unei artroze, dar este drept c nu toate modificrile articulare
constatate radiografic îi gsesc, în final, exprimarea prin apariia unor tulburri.
Ar fi de dorit ca fiecare posibil pacient s caute s previn i respectiv, s reduc
evoluia procesului degenerativ.
Artroza se caracterizeaz din punct de vedere anatomopatologic prin distrucie
iniial i primitiv a cartilajelor articulare cu osteofitoz marginal i, frecvent,
osteoscleroz subcondral, în timp ce sinoviala e normal sau cu leziuni discrete de
inflamaie. Cauza imediat a acestor distrucii articulare o reprezint scderea cantitii
de proteoglicani (mucopolizaharide) din substana fundamental.
Distrugerea este progresiv i progredient, iar în timp, cuprinde toate
structurile articulaiilor.

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 129


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

În funcie de localizarea la nivelul marilor articulaii, distingem:


x coxartroza, care intereseaz articulaiile coccisului,
x gonartroza, localizat la nivelul genunchiului,
x omartroza, care prinde humerusul, în timp ce
x poliartroza reprezint artroza articulaiilor mici ale degetelor de la mâini i
picioare, sau ale maxilarului.
În rile industrializate, 9% din populaie sufer de o form de artroz i se
preconizeaz c în 2010 segmentul afectat va reprezenta 12%.
Totui, artroza nu se întâlnete doar la vârstnici, ci i la oameni tineri, cum ar fi
sportivii de performan, mai ales dac în cursul activitii au suferit o accidentare, sau
la persoane la care, prin profesia pe care o exercit, una sau mai multe articulaii sunt
constant suprasolicitate (fig. 3.3.)

Fig. 3.3. Localizarea artrozei ca urmare a suprasolicitrii unor articulaii


(Bhler Ch., 2003)

130 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Primar, artroza este o boal a cartilajului. Cartilajul articular este format din
celule numite condrocite, care se afl dispuse într-o matrice extracelular gelatinoas,
denumit substana fundamental, constituit în principal din ap, proteoglicani i
proteine denumite generic colagen. Aceast matrice repartizeaz în mod controlat
forele care acioneaz asupra articulaiei în timp ce o micm i reduce frecarea între
oasele din articulaie.
Matricea care lubrefiaz articulaia, reprezint totodat un mediu nutritiv pentru
cartilaj, care nefiind vascularizat, se hrnete prin difuziune i totodat evacueaz în
lichidul sinovial deeurile care apoi se resorb prin membrana sinovial.
În mod normal, lichidul sinovial este supus unei continue degradri i refaceri.
Dac echilibrul dintre cele dou procese se deterioreaz, structura lichidului
sinovial este modificat i, ca urmare, apare o alterare a condrocitelor. Integritatea
cartilajului depinde deci de compoziia corect a lichidului sinovial, iar disfunciile în
producerea i resorbia acestuia afecteaz cartilajul.
Iniial degradat neuniform, cartilajul dispare în final, iar suprafeele articulaiei
pe care se formeaz excrescene osoase se freac între ele mcinându-se: totodat
septul intrarticular se îngusteaz.
În cursul procesului destructiv, sunt eliberai mediatori proinflamatori care pot
determina o inflamaie dureroas a membranei sinoviale; rezultatul este o criz de
artroz reactiv.
În condrocite i în celulele sinoviale ale articulaiei afectate se gsesc,
dependent de faza în care se afl boala, concentraii crescute de leucotriene (LT),
prostaglandine (PG) i metaloproteinaze. Ca mediatori ai inflamaiei i durerii, LT i
PG determin caracteristica simptomatologiei clinice.
Sinteza lor poate fi inhibat prin administrarea unor medicamente, dar prin
aceasta nu se înltur cauzele bolii.
Pe plan molecular, modificrile degenerative ale cartilajului se datoresc unei
imbalane dintre citokinele catabole i cele anabole. În cazul osteoartritei, se produc în
cantiti crescute citokine catabole cum ar fi IL-1 i TNF-; acestea stimuleaz
exprimarea anumitor enzime în condrocite, aa numitele metaloproteinaze, care
degradeaz colagenul. Rolul lor fiziologic este acela de a îndeprta colagenul degradat
prin activitatea articular normal.
Metaloproteinazele, la rândul lor, degradeaz anumite proteine i necesit
pentru buna lor funcionare Zn2+. Metaloproteinazele matriceale (MPM) se gsesc în
matricea extracelular a cartilajului în form activ, sau inactiv. Pentru etiologia
osteoartritei importante sunt MPM-1 (colagenaza 3), MPM-2 (gelatinaza A) i MPM-9
(gelatinaza B).

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 131


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

În stri patologice, aceste proteinaze atac i esutul cartilaginos sntos.


Deoarece în cazul osteoartritei scade totodat producia unor citokine anabole cum ar
fi o serie de factori de cretere, se pierde în mod constant mas cartilaginoas. În plus,
TNF- stimuleaz exprimarea, în condrocite, a ciclooxigenazei 2 (COX-2) i a 5-
lipoxigenazei (LOX), responsabile de sinteza de PG i LT proinflamatoare.
În cazul artrozei (osteoartroz), nu exist o simptomatologie general valabil;
tulburrile se instaleaz încet, fr semnale alarmante, i afecteaz numai articulaia
implicat, degradarea fiind continu i ireversibil. Altfel decât în cazul artritei
reumatoide, durerile apar iniial doar în momentul unei suprasolicitri a articulaiei
afectate.
Atât în cazul artritei reumatoide, cât i al artrozei reactive, durerea este dat de
inflamaie, la baza procesului inflamator gsindu-se metabolismul acidului arahidonic.

Metabolismul acidului arahidonic i inflamaia


Acidul arahidonic este un acid gras polinesaturat, care se gsete în mod natural
în organismul uman, majoritatea acestuia fiind integrat în fosfolipidele membranelor
celulare.
Ca rspuns la diveri stimuli, dar mai ales sub influena unor noxe celulare, are
loc activarea enzimei fosfolipaza A2(cPLA2), care trece în citosol. Sub aciunea acestei
enzime, acidul arahidonic este eliberat din fosfolipidele membranare i metabolizat în
funcie de tipul de celul în care a avut loc acest proces i de natura stimulului.
Metabolizarea acidului arahidonic se poate face pe urmtoarele 4 ci:
x calea ciclooxigenazei,
x calea lipoxigenazei,
x calea citocrom – P 450 – epoxigenazei i
x calea izoprostanoidelor.
Pentru procesele inflamatorii, importante sunt primele dou ci de metabolizare
ale acidului arahidonic.

Calea metabolizrii guvernat de ciclooxigenaz (COX)


COX este enzima cheie în sinteza prostaglandinelor (PG), catalizând, într-un prim
pas, transformarea acidului arahidonic în PGH2, care apoi, în funcie de tipul celulei, va
fi metabolizat la PGE2, PGD2, tromboxan A2 (TXA2) sau prostacicline (PC).
PG îndeplinesc în organism o serie de roluri fiziologice cum ar fi controlul (deci
i inhibarea) secreiei gastrice, inhibarea agregrii trombocitare, precum i activarea
sintezei i eliberarea unor hormoni tisulari.

132 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Din punct de vedere patofiziologic, PG le revine un rol important în apariia


febrei, a durerii i în procesele inflamatorii.
Sinteza lor este stimulat de o multitudine de substane endogene, printre
inhibitorii acesteia numrându-se medicamentele din grupul antireumaticelor
nesteroidiene (ARNS).
Aciunea antiflogistic, analgetic i antipiretic a ARNS se explic tocmai prin
inhibarea principalelor izoenzime COX (COX-1 i COX-2), dar tot ea explic apariia
unor gastropatii la pacienii care urmeaz timp îndelungat, sau în mod repetat, un astfel
de tratament. Aceasta deoarece COX-1 (denumit în literatura de limb englez
„house-keeping enzym”), fiind constitutiv (între altele, în trombocite, celulele
mucoasei gastrice, renale, ale musculaturii vasculare) i neinductibil, este
responsabil, prin intermediul PGE2, a crei sintez o genereaz, de inhibarea secreiei
gastrice, ceea ce se traduce prin gastroprotecie. Inhibarea COX-1 prin administrare,
spre exemplu, de ARNS, are ca urmare înlturarea acestei gastroprotecii, rezultatul
putând fi instalarea unei gastropatii.
COX-2, despre care s-a crezut pân de curând c ajunge la exprimare doar în
cazul unei alterri tisulare (când este responsabil de procese patofiziologice precum
creterea tumorilor, inflamaia, durerea i febra), este i ea inhibat sub aciunea
ARSN, dar i la administrarea unor antiinflamatoare de generaie nou, aa numitele
COX-2 selective.
În realitate, contrar teoriei conform creia aceast enzim „rea” este rezultatul
unei inducii guvernate de o alterare tisular, COX-2 se gsete constitutiv în creier,
mduva spinrii, uter, rinichi, unde îi revin funcii fiziologice importante, mai ales în
cadrul unor procese adaptative, cum ar fi cicatrizarea, vindecarea ulceraiilor sau
nidarea.
Aceasta înseamn c nici administrarea medicamentelor antiinflamatoare COX-
2 inhibitoare nu este lipsit de apariia unor efecte adverse, doar c frecvena i
intensitatea lor este redus.

Calea lipoxigenazei (LOX)


În cadrul acestei ci de matabolizare, acidul arahidonic eliberat din fosfolipidele
membranare este legat într-un prim pas de o protein membranar (FLAP = Five-
Lipoxygenase Activating Protein), sub aceast form fiind degradat de 5-lipoxigenaz
(5-LOX) la leucotriena A4 (LTA4); în continuare, LTA4 este metabolizat la LTB4 sau
alternativ la LTC4, din aceasta din urm derivând LTD4 i LTE4.
LT joac, la fel ca i PG, un rol important în inflamaie; LTB4 este sintetizat mai
ales de neutrofilele stimulate (aa cum exist în inflamaia din reumatism) i determin

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 133


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

atât agregarea, cât i aderarea acestora endoteliul vascular, cu eliberarea de enzime


lizozomale i o exacerbare a exprimrii receptorilor pentru complement, în timp ce
cisteinilleucotrienele LTC4, LTD4 i LTE4 sunt rezultatul activitii eozinofilelor i
mastocitelor stimulate i joac un rol important în astmul bronic.

3.1. Principii terapeutice

Pentru a interveni terapeutic eficient este necesar stabilirea, în primul rând, a


unui diagnostic clar. În funcie de acest diagnostic, msurile terapeutice care se vor lua
vor fi diferite pentru combaterea simptomatologiei care, practic, deranjeaz pacientul,
comparativ cu cea care pune în pericol mobilitatea articulaiei i mai târziu chiar viaa
individului în cauz.
Diagnosticul se bazeaz pe:
x prezena sau absena semnelor clinice ale inflamaiei (umflarea, înroirea,
hipertermia), natura durerii la nivelul articulaiei afectate, ca i, eventual,
reducerea mobilitii i funciei acesteia, precum i
x existena unor indicatori nespecifici ai inflamaiei, evideniai prin analize
de laborator (VSH, anumii factori de inflamaie acut, repartiia
proteinelor serice dup electroforez).
Deoarece bolile reumatice sunt afeciuni cronice multicauzale, fitoterapia
nu reprezint o opiune corect decât în msura în care fitopreparatele sunt
administrate în paralel cu tratamentul medicamentos clasic sau în pauzele
acestuia. Monoterapia cu fitopreparate ar fi o greeal de strategie terapeutic,
acestora revenindu-le doar rolul de adjuvante în terapia propriu-zis,
medicamentoas.
În general, tratamentul afeciunilor reumatice se adreseaz în primul rând
înlturrii simptomelor caracteristice: durerea i inflamaia, abia în ultima decad
aprând medicamente eficiente care se adreseaz problemelor imunitare (pentru artrita
reumatoid) sau profilaxiei degradrii cartilajului (artroz).
Din acest motiv, scopul terapiei în tratamentul poliartritei cronice este:
x reducerea durerilor,
x reducerea inflamaiei,
x pstrarea funciei articulaiei.
În cazul artrozei, scopul terapiei este în principal:
x reducerea durerii,
x pstrarea mobilitii articulaiei.
În ambele cazuri, msurile terapeutice pentru care va opta medicul pot fi:

134 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

x msuri chirurgicale (în cazuri drastice),


x fizioterapie,
x terapie medicamentoas, la care se adaug
x msuri dietetice.
Un tratament cauzal al artritei reumatoide va fi posibil abia în momentul în
care va fi identificat antigenul1 cu structur asemntoare esutului conjunctiv care
declaneaz reacia autoimun.

3.1.1. Msuri chirurgicale

Dac degenerarea sinovial este avansat, chirurgul poate interveni operator


prin sinovectomie i, eventual, se apeleaz la o protez pentru articulaie.
Tot pentru o protez se poate opta în cazul artrozei, dac articulaia a fost distrus.

3.1.2. Fizio- i kinetoterapia

Atât în artrita reumatoid, cât i în artroza degenerativ pe primul loc nu se afl


terapia medicamentoas, ci procedurile fizio-kinetoterapeutice. În plus, dac pacientul
este supraponderal, o indicaie obligatorie este scderea în greutate pentru a asigura o
degrevare a articulaiei.
Dac pacientul prezint, în plus, o poziionare osoas incorect, aceasta trebuie
corectat. Pentru articulaia afectat se indic micare, repausul însemnând pentru
aceasta o sintez insuficient de lichid sinovial, ceea ce se traduce printr-o hrnire
deficitar a cartilajului.
În plus, fizio- i kinetoterapia reduc redorile în artrita reumatoid i artroz,
prevenind instalarea anchilozei.

1
Se presupune c un antigen, pân în prezent neidentificat, probabil înrudit cu esutul nostru conjunctiv este
fagocitat de anumite celule ale sistemului imunitar. Aceste celule degradeaz enzimatic antigenul în discuie
încorporând apoi un fragment al acestuia în propria membran celular.
Când limfocitele T identific i percep în mod eronat acest fragment ca pe un element non self, se fixeaz pe
acesta, cu receptorii specifici. Legtura receptor-antigen activeaz limfocitele T care secret o serie de
mediatori (citokine), care induc o reacie imunitar al crei scop este distrugerea antigenului.
Dac limfocitele T reacioneaz cu antigenul în vasele de la nivelul membranei sinoviale sub influena
citokinelor (IL1 sau TNFĮ), pe pereii vasculari, ca i pe membranele celulare ale leucocitelor se formeaz aa
numitele integrine, în fapt, molecule de adeziune. Moleculele de adeziune de pe pereii vasculari atrag
integrinele de pe membranele limfocitelor B i T, macrofagelor i granulocitelor, introducând aceste celule,
printr-un proces activ, prin peretele vascular în esutul sinovial.
Ajunse aici, aceste celule imunitare degradeaz sinoviala, deoarece activitatea lor se desfoar împotriva
esutului conjunctiv din care ea este constituit.

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 135


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Frecvent se apeleaz la termo- sau crioterapie, unii pacieni rspunzând


favorabil la stimuli prin cldur, în timp ce alii reacioneaz, din contr, la aplicri de
ghea, la bi reci sau chiar la repaus în aa numite camere „frigorifice”.
Termoterapia se face, de regul, prin împachetri cu parafango sau cu nmol,
respectiv bi calde pariale sau generale, cu ape minerale.
Se adaug acestora masaj medical i electroterapie în diferite forme.

3.1.3. Terapia medicamentoas

În funcie de gravitatea bolii, terapia medicamentoas apeleaz, în cazul artritei


reumatoide, la:
x antiinflamatoare nesteroidiene (ARNS), care, în majoritate, acioneaz
prin inactivarea COX care catalizeaz transformarea acidului arahidonic
eliberat din fosfolipidele membranare în PG proinflamatoare, care excit
totodat nociceptorii;
x antiinflamatoare steroidiene, care inhib fosfolipaza A2 i, prin aceasta,
sinteza de PG i reprim, totodat, sistemul imunitar, rezultatul fiind
reducerea inflamaiei;
x medicamente ale „terapiei de baz”, denumite în literatura de limb
englez „Disease Modifying Antirheumatic Drugs” (DMARDs),
„Remission Inducing Drugs” sau „Long Acting Drugs”;
x analgetice (neopioide), pentru reducerea durerilor.

Altfel decât în alte domenii, în reumatologie medicamentele terapiei de baz nu


reprezint prima, ci ultima opiune. Ele se prescriu atunci când este nevoie de strategii
terapeutice complexe, deoarece pacientul nu mai face fa severitii bolii doar prin
administrare de antiinflamatoare fie ele steroidiene sau nu.
Întotdeauna terapia cu DMARDs este dublat de administrarea unor ARNS sau
a glucocorticoizilor, al cror efect antalgic i antiinflamator este rapid. DMARDs
acioneaz lent, efectul vzându-se abia dup 4-6 sptmâni de tratament, i este de
lung durat.
Se presupune c acestor DMARDs le revine rolul de a inhiba pe termen lung:
x inflamaia i
x reaciile imunologice, care conduc la o imbalan extrem între citokinele
proinflamatoare produse la nivelul articulaiei i cele antiinflamatoare.

136 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

În cazul artrozei, terapia medicamentoas este parial identic cu aceea a


reumatismului inflamator i se prescriu:
x analgetice (neopioide, eventual opioide);
x ARNS/glucocorticoizi, cu rol antiinflamator;
x antiflogistice de aplicare topic i hiperemizante;
x substane care inhib degradarea cartilajului i îl hrnesc.
În ambele tipuri de reumatism, inflamator i degenerativ, adjuvant la terapia
medicamentoas se poate interveni cu medicamente fitoterapeutice. Scopul asocierii
unor fitoterapeutice medicaiei cu chimioterapeutice antireumatice este evident:
x reducerea inflamaiei,
x analgezia,
x influenarea factorului umoral i, nu de puine ori,
x reducerea dozei de antireumatic chimioterapic, grevat de efecte adverse
mai mult sau mai puin severe.
Astfel, o problem serioas apare în cazul tratamentului reumaticilor cu ARNS,
a cror complian este sczut având în vedere faptul c 10% din pacieni dezvolt
sub aceast medicaie o gastropatie, ceea ce îi determin s întrerup administrarea
preparatului.
Acest efect advers se datorete modului de aciune al ARNS, care inhib
izoenzimele COX responsabile nu doar de sinteza de PG la nivelul articulaiei
(implicate în procesul inflamator care se desfoar cu instalarea concomitent a
durerii), ci i la nivelul mucoasei gastrice, unde acioneaz în sensul gastroproteciei;
prin inhibarea global a sintezei PG sub aciunea ARNS, pot aprea de asemeni
afectri renale, hepatice, sanguine, sau la nivel SNC ca urmare a lipsei PG cu rol
protector, benefic, din esuturile respective.
În plus, o serie de ARNS, cum ar fi indometacina sau ibuprofenul, acioneaz
negativ asupra condrocitelor din cartilaj, precum i asupra produciei de lichid sinovial.
Din acest motiv, cercetrile în domeniul ARNS au mers pe linia identificrii
unor inhibitori COX-2 selectivi, la care se evit apariia unor gastropatii.
Studii aprofundate efectuate în ultima decad atât cu ARNS, cât i cu inhibitori
selectivi de COX-2 au artat, îns, c efecte adverse apar în toate cazurile, deoarece
principiul inhibrii COX nu ine cont de faptul c i pe calea LOX se formeaz LT
crora le revine de asemeni un rol important în inflamaie i care, totodat, sunt
responsabile de apariia unor efecte adverse.
5-LOX, ca cea de-a doua enzim important din cascada acidului arahidonic
catalizeaz transformarea acidului arahidonic polinesaturat în LT; în aceeai msur ca
PG, LT reprezint mediatori ai inflamaiei. LT activeaz fagocitoza granulocitelor i a
macrofagelor i stimuleaz producia de citokine proinflamatoare.

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 137


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

La administrarea de ARNS sau inhibitori selectivi de COX-2, sub aciunea LT,


neutrofilele ader de epiteliul vaselor postcapilare ale mucoasei gastrice, determinând
vasoconstricie. Efectul este o afectare ischemic a mucoasei gastrice.
Figura 3.4. indic locul de aciune a unor produse antiinflamatoare de origine
vegetal sau de sintez utilizate în tratamentul afeciunilor reumatice.

CITOKINE
mediu extracelular

membrana celular

mediu intracelular

c PLA2

ACID ARAHIDONIC
2 4
3

5-LOX COX-1 COX-2

LT PG/TX

(determin ischemia (determin inflamaie/durere)


mucoasei gastrice)

Fig. 3.4. Locul de aciune a unor produse antiinflamatoare de origine vegetal sau de
sintez utilizate în tratamentul afeciunilor reumatice.
c = glucoccorticoizi/extracte vegetale cu aciune corticomimetic; d = acizi
boswellici; e = ARNS/extracte cu salicin; f = inhibitori selectivi de COX-2.

138 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Din acest motiv, se caut acum substane care pot inhiba ambele ci (atât COX,
cât i LOX) de metabolizare ale acidului arahidonic (AA).
O ieire din acest impas o poate constitui i terapia adjuvant cu
fitopreparate, când se apeleaz în special fie la preparate care conin extracte
standardizate din Salicis cortex care permit reducerea dozelor de ARNS, fie
medicamente pe baz de acizi boswellici care acioneaz prin inhibarea selectiv a 5-
LOX.
Comparând modul de aciune al ARNS cu cel al glucocorticoidelor, acestea din
urm inhib activarea citokin-indus a enzimei fosfolipaz A2 (cPLA2) i prin aceasta,
practic, biosinteza tuturor acestor mediatori ai inflamaiei, dar administrarea lor este
grevat de efecte adverse destul de grave.
O serie de produse medicamentoase obinute din plante medicinale se pare c
acioneaz asemntor glucocorticoizilor, datorit similitudinii structurale. Efectele
adverse înregistrate la administrarea pe termen lung a acestor preparate sunt mai puin
pronunate decât cele semnalate pentru glucocorticoizi i dispar la întreruperea
tratamentului.
Înc o dat trebuie accentuat c fitopreparatele în cauz (obinute din
Liquiritiae, Withaniae sau Phytolaccae radix, Dulcamarae stipes sau Olibanum
gummiresina) nu pot înlocui glucocorticoizii din medicaia pacientului, dar asocierea
chimioterapicului cu astfel de preparate permite reducerea dozei acestuia; de asemeni,
astfel de preparate pot fi utilizate în aa numitul „tratament pierdut”, adic în faza de
încheiere a administrrii glucocorticoidului, când doza se reduce progresiv, pân la
întreruperea complet.
Pe de alt parte, atât glucocorticoizii, cât i acidul acetilsalicilic interfer cu
activarea factorului de transcripie NF-kB.
În ultimul deceniu, s-a stabilit c o serie întreag de produse biogene, cum ar fi
Propolis, Salicis cortex, Artemisae ludovicianae herba, Arnicae flos, Stephaniae
cortex sau Chrysanthemi parthenii flos îi datoresc aciunea antiinflamatoare, cel puin
în parte, capacitii de inhibare a NF-kB.
Alte produse vegetale (cum ar fi contrairitantele sau uleiurile volatile) aplicate
local acioneaz antiinflamator prin stimularea secreiei endogene de corticosteroizi i
influenarea sistemului imunitar respectiv, prin inhibarea, la locul de aplicare, a
sintezei PG.
Un loc aparte le revine produselor vegetale antidiscratice, reumatismul fiind, de
fapt, o boal metabolic.
În acest context, antidiscraticelor (termen considerat opsolet, dar pstrat în
fitoterapie) le-a revenit rolul de a interveni în procesele metabolice generale care se

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 139


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

desfoar la nivelul întregului mezenchim, restabilind schimburile cu mediul i


echilibrul ionic, influenând favorabil procesele osmotice, rezultatul fiind un drenaj
general, eliminarea fcându-se pe cale renal i hepato-biliar.
Având în vedere faptul c afeciunile reumatice reprezint boli cronice,
tratamentul fitoterapeutic ar trebui s fie i el unul de lung durat, cronic.
Aciunea medicamentelor fitoterapeutice fiind una mult mai blând decât a
antiinflamatoarelor chimioterapice, aceasta nu se instaleaz de la prima administrare,
ci de regul, abia dup 4-6 sptmâni de tratament.
De asemeni, trebuie s avem în vedere faptul c fiecare produs vegetal
reprezint, practic, o individualitate chimic i de aciune biologic, astfel încât, în
prim plan se va afla fie efectul:
x diuretic, fie
x antidiscratic,
x antiinflamator,
x contrairitant sau chiar
x dermatotrop,
ceea ce explic de ce multe formule sunt complexe.
În mod frecvent, dup 8-10 sptmâni de tratament cu un anume fitopreparat,
acesta este înlocuit cu altul, deoarece alternana este mai eficient, organismul
rspunzând dup un timp mai puin bine ca la început, la administrarea aceleiai
formule.
Dac în momentul instalrii crizelor dureroase medicul este obligat s intervin
cu un tratament de atac prescriind, în funcie de diagnostic i de gravitatea bolii,
antiinflamatoare din grupul ARNS, a glucocorticoizilor, sau a aa numitelor „Disease
Modifying Drugs”, toate foarte scumpe, pe lâng acestea, pacientul (cu acordul
medicului, desigur) poate apela la fitopreparate, cele mai la îndemân (i totodat
ieftine) fiind ceaiurile, care se pot administra i sub forma aa numitelor cure de
primvar sau toamn.
În acest scop, se apeleaz mai ales la trei produse vegetale: Taraxaci radix cum
folium, Urticae folium i Juniperi fructus, toate cu aciune antidiscratic, al cror efect
este cel mai evident în procesele cronic degenerative, cum sunt cele din artroz.
Curele de primvar se fac în principal prin administrarea unor extracte din
frunze i rdcini de ppdie (timp de 4-6 sptmâni), susinut de consumarea zilnic
a unei salate în compoziia creia trebuie s intre 25-30 g frunze tinere de Taraxacum
officinale i muguri foliari de urzic.

140 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Cura de toamn se face prin ingerarea, dimineaa i seara, a câte unei linguri de
suc de ienupr, obinut prin presarea fructelor proaspete; cura dureaz minimum 4,
maximum 6 sptmâni.
În restul anului se fac cure de 4-6 sptmâni (cu pauze de 1 lun între ele) cu
infuzie de Urticae folium (1 linguri / o can cu ap, de trei ori pe zi), sau alte produse
antidiscratice.
Un astfel de tratament crete mobilitatea articulaiilor i scade incidena crizelor
acute.

3.1.4. Msuri dietetice

Un loc aparte în profilaxia i tratamentul intit al afeciunilor reumatice infla-


matorii revine msurilor dietetice pe care medicul trebuie s le recomande pacientului.
Aa cum am vzut, în organism eicosanoidele (ca mediatori chimici
proinflamatori) se formeaz din acid arahidonic, prin oxidare.
Deoarece printr-o alimentaie bogat în grsimi animale aportul exogen în acid
arahidonic este foarte mare, în reumatism se impune o diet special, care s asigure
pacientului o ofert redus în acest acid gras polinesaturat. Din acest motiv, în
alimentaia reumaticului se recomand înlocuirea grsimilor animale cu uleiuri
vegetale (mai ales de msline, de in sau rapi) obinute prin presare la rece. În plus,
este de dorit ca 2-3 mese pe sptmân s fie constituite din pete oceanic, gras, care
conine importani acizi grai -3, acidul eicosapentaenic (EPA) i acidul
docosahexaenic (DHE).
Renunarea la produsele din carne care conin cantiti mari de acid arahidonic
reduce nivelul sintezei eicosanoidelor proinflamatoare, concomitent cu atenuarea
simptomaticii caracteristice în reumatismul inflamator. În plus, suplimentarea dietei cu
antioxidani naturali cum ar fi vitaminele A, E, C sau seleniul scad nivelul reaciilor de
oxidare ale acidului arahidonic propriu membranelor celulare din esutul inflamat fa
de agresiunea RLO formai în numr mare ca urmare a stimulrii imunologice.
În rile industrializate, incidena afeciunilor inflamatorii (reumatism, psoriazis,
alergii) care se caracterizeaz printr-o supraproducie de eicosanoide proinflamatoare
este crescut, faptul în sine fiind pus atât pe seama unor factori de mediu, cât, mai ales,
a alimentaiei greite.
S-a constatat, în cursul unor studii clinice efectuate pe pacieni suferind de
artrit reumatoid, c anumite alimente ingerate peste o anume cantitate, determin o
agravare a tulburrilor articulare deja existente.

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 141


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Cele mai incriminate alimente sunt carnea i oule, bogate în acid arahidonic
(tabelul 3.1.).

Tabelul 3.1. Coninutul în acid arahidonic a unor alimente


Aliment Coninut (mg) acid arahidonic / 100 g aliment
Untur (grsime) de porc 1700
Ficat de porc 870
Glbenu de ou 297
Costi de porc 250
Lebr 230
Carne de porc 120
Fric (30% grsime) 32
Lapte (1,5% grsime) 2
Fructe 0
Legume 0
Soia 0
Cartofi 0
Uleiuri vegetale 0

Acidul arahidonic ajunge în organismul uman fie pe cale alimentar, fie se


formeaz din acidul linolic existent în uleiurile vegetale. Cantitatea de acid arahidonic
sintetizat endogen din acidul linolic este redus i totodat limitat de aciunea unei
enzime,
6-desaturaza. Un aport alimentar crescut de acid linolic inhib
6-desaturaza
responsabil de viteza de sintez endogen de acid arahidonic (tocmai din acelai acid
linolic). Acesta este i motivul pentru care important este controlul aportului alimentar
de acid arahidonic care, în organismul pacienilor reumatici (cu forme inflamatorii),
duce la creterea sintezei de LT din seria 4, respectiv PG i TX din seria 2. În
articulaiile inflamate ale reumaticilor, coninutul în LTB4, TX i PGE2 este crescut
(figura 3.5.).
Pe de alt parte, ingerarea unor alimente bogate în acizi grai Z-3
(legume/uleiuri vegetale) vine cu un aport crescut de acid D-linolenic (ALA) care
urmeaz calea de metabolizare a eicosanoidelor seriilor 3 i 5.

6-desaturaza care st la baza cascadei metabolice atât a acizilor grai Z-3, cât
i Z-6 lipsete din echipamentul enzimelor hepatice la 10-15% din populaie, astfel
încât la aceste persoane fie trebuie s se administreze direct GLA (în lips, pacienii
dezvoltând mai ales alergii i afeciuni dermice cronice) în doze moderate, fie EPA sau
asocieri EPA+DHA (mai ales la pacienii cu reumatism, sindrom metabolic,
ateroscleroz, diabet sau alte afeciuni care implic stres oxidativ).

142 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Acizi grai Z-6 Acizi grai Z-3

ACID LINOLIC ACID D-LINOLENIC (ALA)


C18:2, Z-6 C18:3, Z-3

'6 - desaturaza metabolizare inhibat


de prezena, în exces,
a acidului linolic
ACID J-LINOLENIC (GLA) Acid stearidonic
C18:3, Z-6 C18:4,Z-3

elongaza

Acid dihomo-J-linolenic Acid eicosatetraenic


C20:3,Z-6 C20:4,Z-3

'5 - desaturaza

ACID ARAHIDONIC ACID EICOSAPENTAENIC (EPA)


C20:4, Z-6 C20:5, Z-3

elongaza
Acid docosapentaenic
C22:5,Z-3
'4 -
COX LOX desaturaza

ACID DOCOSAHEXAENIC (DHA)


C22:6, Z-3

COX LOX

EICOSANOIDE

Seria 2 Seria 3 Seria 4 Seria 5


Prostaglandinele Leucotrienele Prostaglandinele Leucotrienele
B2, D2, E2, I2, TXA2 A4, B4 B3, D3, E3, I3, TXA3 B5, C5, D5

x puternic proinflamatoare x inhib inflamaia


x vasoconstrictive x vasodilatatoare
x hipertensive x hipotensive
x cresc vâscozitatea sanguin x scad agregarea plachetar
x cresc agregarea plachetar x scad riscul de tromboz
x cresc riscul de tromboz x reduc nivelul trigliceridelor i ale colesterolului
x antiaritmice

Fig. 3.5. Metabolismul acizilor grai Z-3 i Z-6


(dup Schuchardt J.P. i colab., 2008, modificat)

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 143


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Suplimentrile, mai ales în cel de al doilea caz, se pot face prin abordarea unui
regim alimentar care include pete oceanic gras, dar i prin administrarea unor
suplimente alimentare (capsule cu ulei de somon sau Perilla frutescens), standardizate
în EPA i DHA.
Dac aportul alimentar de uleiuri vegetale bogate în acid linolic este
supradimensionat, acesta va consuma prioritar
6-desaturaza pentru propria
metabolizare la GLA, astfel încât ALA nu mai este transformat în acid stearidonic,
cascada metabolic în direcia eicosanoidelor din seriile 3 i 5 fiind viciat.
În mod analog, suplimentarea iraional cu preparate farmaceutice care
condiioneaz uleiuri vegetale bogate în GLA (capsule cu ulei de Borago officinalis
sau Oenothera biennis) în tratamentul în faza acut a unor dermatite, furnizeaz
precursorul necesar sintezei endogene de AA. Cum îns AA este precursorul
eicosanoidelor proinflamatoare, reducerea aportului exogen (prin carne i lactate) este
esenial.
Numeroase studii clinice au demonstrat c intercalarea unei perioade de post
reduce semnificativ simptomatologia din artrita reumatoid în faza acut.
În cazul optrii pentru post fie se renun timp de 5-7 zile la orice fel de aport
alimentar (diet 0), având grij s se bea zilnic 2-3 l de lichide (ap mineral bogat în
electrolii, sucuri naturale proaspete din fructe i legume), fie, pentru pstrarea masei
musculare, dieta se poate suplimenta cu o protein de calitate obinut din produse
lactate srace în grsimi. În cazul în care nu se dorete/poate apela la un astfel de post,
alimentaia obinuit va fi schimbat cu o diet vegan (lacto-vegetarian), srac în
acid arahidonic; în ambele cazuri se realizeaz o îmbuntire semnificativ a
parametrilor clinici.
De altfel, se recomand tuturor reumaticilor o diet cu aport crescut de fibre i
produse vegetale neprelucrate termic (salate, fructe), care se completeaz cu produse
lactate srace în grsimi i consumul constant (2-3 mese / sptmân) de pete oceanic
gras. Se va suprima/reduce, de asemeni, consumul de alcool.
Explicaia acestor recomandri rezid în faptul c alimentaia cu care noi
suntem obinuii, mai ales în mediul urban, furnizeaz zilnic organismului aproximativ
400 mg de acid arahidonic, în timp ce necesarul real este de 0,1 mg / zi.
În cazul existenei unui focar inflamator, acest surplus exogen de acid
arahidonic va stimula sinteza de eicosanoide proinflamatoare i eliberarea de citokine
implicate în exprimarea reaciei inflamatorii (IL-1, TNF-); EPA existent în petele
oceanic gras inhib competitiv sinteza eicosanoidelor proinflamatoare i reduce
eliberarea citokinelor menionate.

144 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Studii clinice efectuate pe pacieni suferind de artrit reumatoid, crora li s-a


administrat EPA, în lipsa dietei, au demonstrat îmbuntirea unor parametri clinici,
cum ar fi reducerea numrului articulaiilor inflamate i dureroase, dispariia redorii de
diminea i creterea puterii de apucare a mâinilor; totodat, ca parametru de labora-
tor, scade nivelul LTB4.
Dac administrarea EPA a fost susinut i printr-o diet vegan, efectul a fost i
mai evident.
Prin prisma ecotrofologiei (alimentaie raional), se recomand reumaticilor un
aport zilnic de maximum 8g acizi Z-6 (acid linolic) i 80mg AA (diet vegetarian), la
un minim de 4g acizi Z-3(ALA) i 1g EPA + DHA
La noi în ar, pe piaa farmaceutic se comercializeaz ulei de somon (capsule
gelatinoase enterosolubile) standardizat în EPA (BIO OMEGA 3®).
Deoarece în cazul afeciunilor reumatice nivelul vitaminei E în lichidul sinovial
al articulaiei inflamate i în plasm este cu pân la 60% mai redus decât normal, se
impune administrarea fie a unor medicamente, fie a unor alimente bogate în aceast
vitamin.
În cadrul unui proces inflamator cum este cel din artrita reumatoid, fagocitoza
este exacerbat, celulele fagocitare utilizând ca principal arm de lupt fa de agenii
non-self radicalii liberi de oxigen (RLO); fagocitoza odat scpat de sub control,
supradimensionat, dublat de o supraproducie de RLO, va ataca membranele celulare
cu coninut mare în acizi grai polinesaturai i esutul cartilaginos sntos, ambele
fiind afectate. În acest context, administrarea unor antioxidani este esenial, pe
primul loc aflându-se vitamina E.
Ca antioxidant lipofil, vitamina E inactiveaz RLO formai în cursul fagocitozei
i a suprasintezei de PG. În plus, vitamina E poate inhiba o serie de enzime din
cascada acidului arahidonic (PLA2, 5-LOX, COX), urmarea fiind scderea sintezei
unor mediatori proinflamatori, cum sunt LT i PG. Prin inhibarea suplimentar a
proteinkinazei C în focarul inflamator, vitamina E inhib proliferarea nedorit a
esutului conjunctiv. Totodat, vitamina E previne afectarea mucoasei gastrice în cazul
tratamentului cu ARNS.
Toate aceste caliti justific administrarea vitaminei E în afeciunile reumatice,
iar pentru a suplini pierderile care deja s-au produs, se recomand începerea
tratamentului cu doze mari, de atac, care apoi se reduc, în momentul în care a încetat
criza (fig.3.6.).

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 145


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Afectare primar

Inflamaie
Exacerbarea fagocitozei Inflamaie
Fagocitoz

distrugerea celular i
Formare RLO tisular

Scderea concentraiei de
Vitamina E vit. E intraarticular ÐÐ protecie oxidativ Ð

Scderea nivelului
seric în vit. E Ð

Fig. 3.6. Locul vitaminei E în limitarea stresului oxidativ din inflamaia articular
(dup Ströhle A. i colab., 2008)

O alt vitamin important este vitamina C, esenial pentru stabilitatea


esutului conjunctiv i care stimuleaz totodat imunitatea umoral. Printre altele,
crete proliferarea limfocitelor i sinteza de interferon (IF). Ca i în cazul vitaminei E,
în lichidul sinovial al articulaiilor afectate de artrit reumatoid, nivelul vitaminei C
este mult sub cel normal. Din acest motiv, dar i pentru c aceasta este un regenerator
al vitaminei E, se impune suplimentarea dietei i cu aceast vitamin hidrosolubil.
Seleniul, zincul i cuprul constituie cofactori ai unor enzime antioxidante cum ar
fi glutationoxidaza (Se) i superoxiddismutaza (Zn, Cu), influenând procesul
inflamator; în special Se poate influena în sens pozitiv parametrii clinici în afeciunile
reumatice inflamatorii.
Aa dup cum deja menionam, reumatismul i osteoporoza sunt dou afeciuni
între care exist o anume legtur.
Durerea, ca însoitor constant al pacientului reumatic, nu este obligatoriu un
simptom doar al acestei boli, la aceasta contribuind în mod frecvent osteoporoza care o
însoete i care este determinat, pe de o parte de factori inflamatori, vârst, sex i, pe de
alt parte, de medicaia administrat, dac aceasta este reprezentat de glucocorticoizi.
Pentru prevenirea apariiei respectiv avansarea unei osteoporoze deja existente
se recomand pacienilor reumatici suplimentarea calciului i a vitaminei D, care se
poate realiza prin alimentaie. Se recomand în acest caz:
x consum de lapte i produse lactate bogate în calciu,

146 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

x consum de pete oceanic, bogat în vitamina D,


x evitarea consumului de alcool i cafea (care fur calciul din organism),
x evitarea alimentelor cu un raport calciu /fosfor neconvenabil (brânz
topit, carne, ou, ciocolat),
x micare în soare i aer curat.
De asemeni, în cazul tratamentului cu medicamente din categoria terapeuticelor
de baz cum ar fi sulfasalazina sau metotrexatul, se impune suplimentarea dietei cu
acid folic, pentru a preveni apariia unei hiperhomocisteinemii. În cazul metotrexa-
tului, dac nu se administreaz concomitent acid folic, poate aprea, ca efect advers,
stomatita.
Din acest motiv, medicii reumatologi ar trebui s indice pacienilor, pe lâng
medicaia i dieta adecvat, s-i suplimenteze alimentaia cu vitamine i microele-
mente (tabelul 3.2.).

Tabelul 3.2. Recomandri privind aportul unor vitamine i microelemente


în tratamentul afeciunilor reumatice (dup Gröber U., 2002).
Micronutrient Doz zilnic recomandat
Acizi grai Z-3 2,5-6 g ( 35 mg / kg corp)
Vitamina E 1000-3000 UI
1000-3000 mg (p.o.), acut: 7,5-15 g (i.v.),
Vitamina C
1-2 ori / sptmân
Vitamina D 400-800 UI
Vitamina K 60-120 mg
0,4-0,8 mg (în cazul terapiei de baz cu
Acid folic
Metotrexat: 5-27,5 mg /sptmân, p.o.)
Calciu 500-1000 mg
Zinc 15-30 mg
Seleniu 100-200 mg
Cupru 1,5-3 mg
Mangan 5-15 mg

În plus, în artroz se indic administrarea pe termen lung (cure de câte 2 luni cu o


lun pauz) a câte 1500 mg sulfat de glucozamin/zi (în organism, precursor în sinteza
glicoproteinelor) respectiv, 1200 mg/zi condroitin sulfat, care hrnete cartilajul.
Desigur c pe parcursul aprofundrii problematicii, în preocuprile cercet-
torilor a revenit constant ideea posibilitii instaurrii unui tratament cauzal în artroz,
care s se adreseze în mod intit restaurrii în limite normale a metabolismului
condrocitelor i care s contracareze procesele catabolice care se desfoar în cartilaj.

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 147


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Teoretic, ar exista dou posibiliti de abordare:


x pe de o parte, pierderea de substan cartilaginoas ar putea fi stopat dac
s-ar putea inhiba degradarea macromoleculelor de structur în matricea
extracelular, iar
x pe de alt parte, degradarea crescut patologic a matricei cartilajului (exis-
tent într-o articulaie artrotic) ar putea fi compensat, dac condrocitele
ar putea fi stimulate specific, astfel încât s-i creasc sinteza de colagen.
Întrebarea care se pune este, dac o structur cum este cea a cartilajului hialin,
neinervat, nevascularizat i lipsit de drenaj limfatic poate fi influenat cu adevrat,
prin oferirea unei „hrane” reale. Este limpede c pstrarea cartilajului în limitele unei
normaliti, presupune punerea la dispoziie a unor molecule precursoare, din care
acesta s-i poat sintetiza colagenul. Proteina de structur a colagenului de tip II,
specific, este constituit în proporie de aproximativ 30% din glicocol i 22% din
prolin i hidroxiprolin.
Pe aceast realitate s-au construit apoi cutrile care au condus la identificarea
gelatinei i a hidrolizatului de colagen (CH) ca „hran” pentru cartilaje.
Cartilajul este constituit în proporie de 5% din condrocite i 95% din ap i
matrice extracelular format din colagen de tip II (70%) i proteoglicani.
Mecanismul braditrof al condrocitelor se bazeaz pe faptul c în cadrul
alternanei solicitare/relaxare care are loc la micarea articulaiei se „pompeaz” în
catilaj suficient lichid sinovial cu rol nutritiv pentru acesta. Situaia ideal ar fi ca
procesele catabolice i cele anabolice s se afle în echilibru, dar participanii la
realitatea existent în articulaie sunt pe de o parte factorii de cretere (cu rol
stimulant) i pe de alt parte, enzimele proteolitice, între care un rol important îl joac
metaloproteinazele. CH i gelatina, ca posibile surse de hran pentru cartilaj, se obin
prin hidroliz din oase, oric i piele de suine i bovine.
Prin hidroliz acid sau alcalin urmat de extracie, purificare, concentrare i
sterilizare se obine gelatina, în timp ce prin hidroliz enzimatic a materialului
colagenos urmat de purificare, concentrare, sterilizare i uscare rezult hidrolizatul
de colagen.
Dac gelatina se caracterizeaz prin capacitatea de gelificare în prezena apei,
fiind constituit din proteine cu greuti moleculare de aproximativ 100 kilodaltoni
(KD), CH nu gelific, fiind solubil în ap rece, iar peptidele constituiente nu depesc
3 maximum 6 KD. CH este practic o alt variant de gelatin, cu aceeai compoziie
din punct de vedere al aminoacizilor, dar cu proprieti fizico-chimice diferite.
Moleculele CH fiind mai mici i negelificate se resorb bine în intestin la administrare
oral, i se acumuleaz preferenial în esutul cartilaginos.

148 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Deja în 1999 se dovedise într-un studiu experimental pe animal, efectuat cu CH


radioactiv, c acesta traverseaz epiteliul intestinal ca molecul biologic activ
ajungând ca atare în esutul cartilaginos.
În 2003 s-a pus apoi la punct un model experimental in vitro, pe condrocite
bovine proaspt izolate, care a evideniat c CH stimula (spre deosebire de colagenul
nativ, hidrolizatul decolagenizat i respectiv martorul negativ) sinteza de colagen în
celule. Deja dup 3 zile de incubare cu CH adugat în mediul de cultur s-a pus în
eviden o cretere a sintezei de colagen strâns corelat cu cantitatea de hidrolizat pus
la dispoziia celulelor. Dup 11 zile de cultur, probele în care fusese inclus CH în
mediu au artat c secreia de colagen a crescut în condrocite de 2.5 ori comparativ cu
probele martor negativ. Totodat în probele CH s-a înregistrat i o cretere
semnificativ a proteoglicanilor pericelulari, fr ca totodat s creasc i activitatea
proteazic în mediu.
În paralel au fost efectuate studii clinice care au demonstrat i ele eficiena CH,
mai complet fiind un studiu dublu orb, randomizat, încheiat în 2005 i care a
monitorizat rspunsul unui tratament cu 10 g CH/zi (suplimentat cu 300 mg Ca2+ i 60
mg vitamin C) timp de 14 sptmâni. În baza unor msurtori izometrice i
izokinetice au fost analizai la începutul i la sfâritul tratamentului urmtorii
parametri: intensitatea dureroas, redoarea, mobilitatea, flexibilitatea i rezistena
articulaiei la suprasolicitare. Rezultatele au confirmat o îmbuntire remarcabil a
funcionalitii articulaiei i a crescut semnificativ rezistena la efort a acesteia.
Mult mai cunoscute decât CH i gelatina sunt la noi sulfatul de condroitin i
respectiv, sulfatul de glucozamin, care se gsesc condiionate mai ales în
suplimentele alimentare.
Sulfatul de condroitin se gsete în mod normal în cartilajul animalelor,
conferindu-i esutului cartilaginos elasticitatea caracteristic.
Administrarea pe cale bucal (minim 1200 mg/zi; multe suplimente vin cu doze
de 75 – 100 mg/zi, ceea ce nu are nici un efect) a sulfatului de condroitin urmrete
mai ales reinerea, în catilajul articular, a unei cantiti sporite de ap.
Pe de alt parte, sulfatul de glucozamin este parte a unor importante
componente ale cartilajului i ale lichidului sinovial; se presupune c, la administrare
oral, glucozamina ar stimula formarea de novo a cartilajului.
În scopuri medicinale sulfatul de glucozamin se obine din chitina crustaceelor
i a insectelor.
Conform numeroilor productori, ambele substane ar contribui la protecia
cartilajului hialin, prevenind îmbtrânirea articulaiilor, dar i reducînd durerile care o
însoesc.
Dac îns încercm s apreciem realitatea, trebuie specificat c deja din punct
de vedere teoretic aceste promisiuni trebuie privite cu circumspecie. Fiind vorba, mai

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 149


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

ales în cazul condroitinsulfatului de macromolecule voluminoase, acestea se resorb


greu (doar 12% din condroitina administrat ajunge intact în circulaia sanguin). Dar
cum deja menionam, cartilajul nu este inervat, aa c nu putem presupune c un
tratament care se adreseaz exclusiv acestuia, va reduce durerea din artroz, care
afecteaz întreaga articulaie.
Un studiu multicentric, controlat placebo, efectuat în 2005-2006 în SUA a
urmrit timp de 24 de sptmâni starea a 1583 de pacieni cu gonartroz, împrii în
cinci grupuri, crora li s-a administrat:
x 1500 mg/zi glucozamin (baz),
x 1200 mg/zi condroitinsulfat,
x 1500 mg/zi glucozamin + 1200 condroitinsulfat,
x 200 mg/zi celecoxib,
x placebo.
Evaluarea final, care a inclus ca parametru cheie ameliorarea durerii, a
demonstrat:
x ineficiena administrrii separate a glucozaminei respectiv a condroitinei,
x ameliorarea semnificativ a durerilor în cadrul grupei tratate cu celecoxib
respectiv asocierea glucozamin + condroitinsulfat,
x ineficiena placebo.
Un studiu recent (2007) completeaz aceste date, artând c doar în cazul
artrozelor incipiente condroitina poate ameliora durerea.
Pentru sulfatul de glucozamin, un studiu dublu orb, randomizat, controlat placebo,
efectuat pe 212 pacieni cu gonartroz, crora li s-a administrat timp de trei ani câte
3 x 500 mg/zi, a stabilit o eficien de 80% în reducerea evoluiei bolii (fig. 3.7.).

Fig. 3.7. Eficiena sulfatului de glucozamin în tratamentul artrozei

150 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Controlându-se efectul antalgic al glucozaminsulfatului în doz de 3 X 500


mg/zi, administrat timp de 8 sptmâni în gonartroz, comparativ cu un lot de
pacieni care au primit de 3 ori câte 400 mg ibuprofen pe zi, s-a constatat c iniial,
analgezia este mult mai mare pentru ibuprofen, dar la sfârtitul tratamentului,
glucozamina a avut acelai efect antalgic (fig. 3.8.).

Fig. 3.8. Intensitatea de aciune antialgic a glucozaminei comparativ cu ibuprofenul

Un ultim supliment alimentar (este drept, care se difuzeaz în rile Comunitii


Europene numai prin farmacii) care merit atenie îl reperezint GOPO.
Plecând de la utilizarea, în medicina scandinav, a fructelor de mcie în
tratamentul artrozei, cerecettorii danezi au reuit s separe din pseudobacele unei
varieti locale de Rosa canina, printr-un proces de fracionare complicat, componenta
activ care s-a dovedit a fi o galactolipid, din compoziia creia, alturi de galactoz,
fac parte i o serie de acizi grai.
Varietatea de Rosa canina, alturi de procesul de extracie i compoenenta
bioactiv au fost patentate sub denumirea de GOPO.
Pulberea de mcie îmbogit în galactolipid condiionat farmaceutic sub
denumirea Litozin® (pulbere sau capsule) i-a dovedit aciunea antiflogistic în mai
multe studii clinice. Mecanismul de aciune se bazeaz pe inhibarea chemotaxiei
limfocitelor în focarul inflamator, fr a afecta îns celulele în vreun fel. În plus, au
aciune antioxidativ, fapt care determin o stabilizare a membranelor celulare.

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 151


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Studiile clinice efectuate în ultimii ani cu Litozin® au confirmat eficiena


tratamentului la pacienii suferinzi de gon- sau coxartroz, prin reducerea durerii i
creterea mobilitii pasive a articulaiilor la 65% dintre tratai, comparativ cu lotul
placebo (36% rspuns pozitiv).

3.2. Produse vegetale utilizate în tratamentul


afec]iunilor reumatismale

Numrul plantelor i al produselor de origine vegetal utilizate în tratamentul


afeciunilor reumatismale este foarte mare, chiar dac ne referim numai la cele
recunoscute de terapeutica modern pe baza rezultatelor obinute în experimentele
farmacologice, clinice i a ceea ce astzi se înelege i se accept sub denumirea de
„fitoterapie bazat pe evidene”.
Bolile reumatismale, având la origini o multitudine de factori care le declaneaz i
caracterizându-se printr-o desfurare în paralel i încruciat a diverselor procese în cadrul
evoluiei lor, beneficiaz de tratament cu preparate fitoterapeutice care, în funcie de
componentele bioactive pe care le conin, pot fi clasificate în:
x fitopreparate antiinflamatoare (antiflogistice) i
x produse antidiscratice.
Dac pentru fitopreparatele antiinflamatoare mecanismul de aciune poate fi
diferit (vezi fig. 3.9.), produsele antidiscratice se presupune c intervin în procesele
metabolice generale, activând schimburile de substane ale esuturilor implicate cu
mediul, reglementând procesele osmotice i refcând echilibrul ionic.
Practic, aceste efecte locale s-ar explica prin realizarea unui drenaj general, care
influeneaz factorul umoral.

metabolismul acidului arahidonic

sistemul FITOPREPARATE
imunitar ANTIREUMATICE ELIMINARE

sistemul hormonal hipofizar


(metabolismul corticoid / estrogenic)

Fig. 3.9. Principalele puncte de atac ale fitopreparatelor antiflogistice


(dup Wagner H., Wiesenauer M., 2003)

152 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Datorit acestor moduri diferite de aciune, am încercat s grupm produsele


vegetale indicate în tratamentul afeciunilor reumatismale dup cum urmeaz:
1. Antiinflamatoare care acioneaz prin influenarea metabolismului acidului
arahidonic i al prostaglandinei (PGE2)
a. produse ce conin derivai salicilici (tabelul 3.3.);
b. uleiuri volatile pentru aplicri externe (tabelul 3.4.);
c. produse vegetale cu alte principii active (tabelul 3.5.);
2. Antiflogistice care influeneaz sistemul hormonal i / sau imunitar
a. „contrairitante” i imunomodulatoare de uz extern (tabelul 3.6.);
b. produse cu principii active de natur triterpenic i sterolic
(tabelul 3.7.);
c. produse vegetale cu principii active diverse (tabelul 3.8.);
3. Preparate enzimatice de uz intern, cu aciune antiflogistic (tabelul 3.9.),
4. Produse vegetale antidiscratice (tabelul 3.10.).

Tabelul 3.3. Produse vegetale ce conin derivai salicilici


Aciune
Produs vegetal Provenien Componente bioactive
farmacologic
Salicis cortex Salix alba, x salicin, glicozide i derivai
S. purpurea, acilai ai salicinei, alcool
S. fragilis, salicilic x antiinflamator
S. daphnoides/ x flavonozide (izocvercitrin,
Salicaceae naringenin)
salcie x taninuri catehice
Violae Viola tricolor/ x salicilat de metil, violutozid x antiinflamator
tricoloris herba Violaceae x saponozide triterpenice slab
trei frai ptai x flavonozide x antidiscratic

Spireae herba Filipendula x spirein, monotropitozid, x antidiscratic


ulmaria/ izosalicin, salicilat de metil
Rosaceae x flavonozide
creuc
Populi, Populus tremula/ x salicin, salicortin, x antiinflamator
cortex, folium Salicaceae populin, tremulacin
plop
Gaultheriae Gaultheria x gaulterin (sin. x revulsiv
aetheroleum procumbeus/ monotropitozid), salicilat (contrairitant)
(ulei de Ericaceae de metil x antiinflamator
Wintergreen)

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 153


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Tabelul 3.4. Uleiuri volatile pentru aplicri externe


Aciune
Ulei volatil Provenien Componente bioactive
farmacologic
Caryophylli Syzygium x 80-90% eugenol, x antiinflamator
aetheroleum aromaticum/ acetileugenol prin inhibarea
Caryophyllaceae PG-sintetazei
cuioare
Cinnamomi Cinnamomum x 70-75% aldehid cinamic x antiinflamator
aetheroleum ceylanicum/ x 5-10% acid transcinamic
Lauraceae x eugenol
scorioar
Camphora Cinnamomum x camfor x antiinflamator
camphora/ x antalgic
Lauraceae
arbore de camfor
Thymi Thymus vulgaris/ x 50% timol i carvacrol x antiinflamator
aetheroleum Lamiaceae
cimbru
Ledi Ledum palustre/ x timol, carvacrol, ledol x antiinflamator
aetheroleum Ericaceae
Arnicae Arnica montana/ x timol, carvacrol, x antiinflamator
aetheroleum Asteraceae timolmetilester, azulen x activator al
arnic circulaiei
Rosmarini Rosmarinus x 30% 1,8-cineol, x antiinflamator
aetheroleum officinalis/ x 10% camfor x activator al
Lamiaceae x 10-20% borneol circulaiei
rozmarin
Eucalypti Eucalyptus x 70% 1,8 - cineol, x antiinflamator
aetheroleum globulus/ x felandren
Myrtaceae x piperiton
eucalipt
Pini pumilionis Pinus mugo/ x 60% - i + -felandren, x antiinflamator
aetheroleum Pinaceae x 10-20% - i + -pinen,
jneapn x 10-20% acetat de bornil
Calami Acorus calamus/ x cis-izoeugenol-metil-eter x antiinflamator
rhizoma Araceae, (fenilpropan)
extractum obligean x minim 2% ulei volatil, din
care maxim 0,5% -azaron
x substane amare tip
dicetospiran sau germacran

154 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Tabelul 3.5. Produse vegetale cu alte principii active, care acioneaz antiinflamator
prin influenarea metabolismului acidului arahidonic
Produs Aciune
Provenien Componente bioactive
vegetal farmacologic
Symphyti radix Symphytum x acid rozmarinic x antiinflamator prin
et herba officinale/ x poliholozide inhibarea COX
Boraginaceae imunostimulatoare
ttneas x alantoin
Aconiti tuber Aconitum napellus, x aconitin x analgetic,
A. tauricum/ x aconin, antipiretic (intern)
Ranunculaceae benzoilaconin x anestezic local
omag

Tabelul 3.6. Contrairitante i / sau imunomodulatoare de uz extern


Produs Aciune
Provenien Componente bioactive
vegetal farmacologic
Capsici Capsicum annuum, x 0,1-1% capsaicinoide, din x antiinflamator,
fructus C. frutescens/ care 65-75% capsaicin i x antalgic
Solanaceae pân la 30% x revulsiv
ardei dihidrocapsaicin
Spilanthidis Spilanthes x spilantol i alte x anestezic local
herba oleracea/ izobutilamide x antiinflamator
Asteraceae imunomodulator
Sinapis Brassica nigra/ x 1-1,2% sinigrozid care d x revulsiv
aetheroleum, Brassicaceae natere la aproximativ x antiinflamator
Sinapis mutar 0,7% alilsenevol
nigrae semen
Terebinthinae Pinus palustris x - i + -pinen,
3-caren, x revulsiv
aetheroleum P. pinaster limonen x antiinflamator
rectificatum P. silvestris/
Pinaceae
pin de balta
Crotonis Croton tiglium/ x forbolesteri x revulsiv
oleum Euphorbiaceae x antiflogistic
Euphorbium Euphorbia x forbolesteri x revulsiv
resinifera/ (reziniferatoxina) x antiflogistic
Euphorbiaceae
Bryoniae Bryonia dioca (B. x cucurbitacine x antiflogistic
radix alba) / x saponozide x imunomodulator
Cucurbitaceae
muttoare
Ecballii radix Ecballium x cucurbitacine x antiflogistic
elaterium/ x imunomodulator
Cucurbitaceae
Visci albae Viscum album/ x viscotoxinele A2, A3, B x antiinflamator
stipes Viscaceae antiartrotic prin
vâsc imunomodulare

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 155


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Tabelul 3.7. Produse vegetale ce conin principii active de natur triterpenic i sterolic
Produs Aciune
Provenien Componente bioactive
vegetal farmacologic
Liquiritiae Glycyrrhiza glabra/ x glicirizina respectiv x antiinflamator
radix Fabaceae, acidul gliciretic antireumatic de tip
lemn dulce x alte saponine corticomimetic
triterpenice
Withaniae Withania somnifera/ x witaferina A x imunomodulator
radix Solanaceae x alcaloizi sterolici x antireumatic
(witanolide) x antiinflamator
Dulcamarae Solanum x solasodina, tomatidina x antireumatic
stipes dulcamara/ x ali alcaloizi sterolici antiinflamator
Solanaceae
zârn
Sarsaparillae Smilax utilis/ x parilina, sarsasaponina x antiinflamator
radix Smilacaceae x alte saponine sterolice antireumatic
corticomimetic
Phytolaccae Phytolacca x fitolacozidele A-G, x antiinflamator
radix americana/ x alte saponine corticomimetic
Phytolaccaceae triterpenice x imunomodulator
rumeioar, cârmâz x lectine
Gummi Boswellia serrata/ x 50-60% acizi (acetil) – x antiinflamator
Olibanum Myrtaceae boswellici antireumatic
x ali acizi i alcooli x imunomodulator
triterpenici
Lycii semen Lycium barbarum x triterpene (cicloartenol, x antiinflamator
Lycium chinense/ gramisterol) antireumatic
Solanaceae

Tabelul 3.8. Produse vegetale cu aciune antiinflamatoare / imunomodulatoare


cu principii active diverse
Produs Aciune
Provenien Componente bioactive
vegetal farmacologic
Harpagophyti Harpagophytum x derivai iridoidici tip x antiinflamator
radix procumbens/ harpagozid, harpagid, antiartritic
Pedaliaceae procumbid
ghiara diavolului x poliholozide
Arnicae flos Arnica montana, x lactone sescviterpenice x antiinflamator
A. chamissonis/ (helenalina, x imunomodulator
Asteraceae, arnic izohelenalina)
Tanaceti Tanacetum x lactone sescviterpenice x antiinflamator
partenii herba partenium/ (partenolid) imunomodulator
Asteraceae
Echinaceae Echinacea x derivai poliacetilenici, x imunomodulator
radix et herba purpurea/ izobutilamide x antiflogistic
Asteraceae, plria x poliholozide
soarelui imunostimulatoare
x esteri ai unor acizi
polifenolcarboxilici

156 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Tabelul 3.9. Produse enzimatice de uz intern


Aciune
Produs Provenien Componente bioactive
farmacologic
Bromelaina Ananas comosus x proteaz x antiinflamator
Bromeliaceae, antireumatic
ananas
Papaina Carica papaya x proteaz x antiinflamator
Caricaceae, papaia antireumatic

Tabelul 3.10. Produse vegetale antidiscratice


Produs Aciune
Provenien Componente bioactive
vegetal farmacologic
Taraxaci herba Taraxacum x sescviterpene amare tip x antidiscratic,
cum radix officinale/ eudesmanolid i antiartrotic
Asteraceae, germacranolid x acvaretic
ppdie (lactucopicrin=taraxacin) x coleretic
x triterpene
x fitosteroli (taraxasterol)

Urticae herba Urtica dioica, x sruri de K i siliciu x antidiscratic


et folium U. urens/ x flavonoide x antalgic
Urticaceae, x esteri ai acidului cafeic
urzic
Betulae folium Betula pendula/ x min. 1,5% flavonoide x antidiscratic
Betulaceae (hiperozid i antireumatic i
mesteacn miricetoldiglucozid) antigutos
x 3% saponozide (acid x diuretic
betulinic, acid
betuloretinic i derivai)
x 0,1% ulei volatil
x salicilat de metil
Bardanae Arctium lappa/ x saponine x acvaretic slab
radix Asteraceae x diaforetic
brusture
Caricis Carex arenaria/ x sruri de potasiu x antidiscratic
rhizoma Cyperaceae x saponine slab
rogoz
Phaseoli Phaseolus x flavonoide x antidiscratic
fructus sine vulgaris/ x fitoalexine (fazeolina)
semine Fabaceae
teci de fasole

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 157


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

3.3. Apartenen]a chimic\ a principiilor active prezente


în produsele vegetale prescrise în tratamentul
afec]iunilor reumatismale

Din punct de vedere chimic, principiile active existente în produsele vegetale


enumerate în tabelele 3.3. - 3.10. aparin unor structuri foarte diverse, iar uneori, în
acelai drog se gsesc mai multe componente antireumatic active, chimic diferite.
De asemeni, trebuie menionat faptul c, mai ales în cazul antidiscraticelor, dar
i al produselor care acioneaz prin influenarea / restabilirea echilibrului hormonal i
imunomodulare, principiile considerate ca fiind active sunt însoite în materialul
vegetal, cu siguran, de compui înc necunoscui care intervin în exprimarea aciunii
antireumatice demonstrate; se vorbete în acest caz de o aciune multitarget a
fitocomplexului.
În linii mari, principiile active cunoscute din compoziia drogurilor recunoscute
i prescrise pentru aciunea lor antireumatic aparin grupului:
A. derivailor salicilici: Salicis cortex; Populi, cortex, folium; Violae
tricoloris herba; Spireae herba; Gaultheriae aetheroleum,
B. componentelor terpenice, volatile: Terebinthinae aetheroleum; Pini
pumilionis aetheroleum; Eucalypti aetheroleum; Camphora; Rosmarini
aetheroleum, a fenolilor: Thymi aetheroleum; Ledi aetheroleum;
Arnicae aetheroleum, a derivailor fenilpropanici: Cinnamomi
aetheroleum; Caryophylli aetheroleum; Calami rhizoma sau a
senevolilor: Sinapis nigrae aetheroleum, Sinapis nigrae farina, aflate în
compoziia chimic a uleiurilor volatile,
C. monoterpenelor nevolatile: Harpagophyti radix sau lactonelor
sescviterpenice: Arnicae flos; Tanaceti parthenii herba, precum i a
unor alcooli diterpenici de tip forboldiesteri: Crotonis oleum,
Euphorbium,
D. amidelor iritante, imunomodulatoare: Spilanthidis herba, Capsici
fructus, Echinaceae purpureae radix, herba,
E. derivailor triterpenici cum ar fi saponinele: Withaniae radix,
Sarsaparillae radix sau alcaloizii sterolici: Dulcamarae stipes,
Withaniae radix, dar i saponine derivate ale unor acizi triterpenici
pentaciclici: Phytolaccae radix, Olibanum resina, Glycyrrhizae radix sau
cucurbitacine: Bryoniae radix,

158 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

F. proteinelor bazice, cu greutate molecular mic: Viscum album sau a


proteazelor: bromelaina, papaina.
G. De asemeni, exist produse vegetale ale cror principii active aparin
altor structuri decât cele deja menionate, printre care:
a. derivai ai unor acizi polifenolcarboxilici: Symphyti radix,
b. alcaloizi: Aconiti tuber; Uncariae radix.
Cele mai importante structuri sunt redate în figura 3.10.

A. Derivai ai alcoolului (acidului) salicilic


O
HO
CH2OH
OCO
OR CH2
OR

R = glucozil salicozida
R = glucozil salicortina
R = 6'-O-acetil-glucozil fragilina
R = 6'-O-benzoillsalicortina tremulacina
R = 6'-O-benzoill-glucozil populina
(Salicis cortex, populi , cortex, folium)

CHO COOCH3
O primveroza OH

monotropitozida salicilat de metil


(Gaultheriae aetheroleum, (Gaultheriae aetheroleum,
Violae tricoloris herba) Violae tricoloris herba)

COOCH3 CHO
O primveroza O primveroza

spireina monotropitozida
(Spireae herba ) (Gaultheriae herba )

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 159


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

B. Componente volatile
a. monoterpene monociclice (limonen, p-cimol, - i -felandren) i
biciclice (camfor,
3-caren, 1,8-cineol, - i -pinen)

limonen D-felandren E-felandren


(Pini aetheroleum, (Pini pumilionis aetheroleum,Eucalypti aetheroleum )
Terebinthinae aetheroleum )

camfor '3-caren 1,8-cineol


(Camphora, Rosmarini (Pini silvestris aetheroleum ) (Rosmarini aetheroleum,
aetheroleum) Eucalypti aetheroleum )

D-pinen E-pinen
(Pini pumilionis aetheroleum, Terebinthinae aetheroleum )

b. fenoli

OH

OH

timol carvacrol

(Thymi aetheroleum, Ledi aetheroleum, Arnicae aetheroleum)

160 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

c. derivai fenilpropanici
OH
OCH3 OCH3
OCH3

CHO
eugenol cis-izoeugenol-metileter aldehida cinamica
(Cinnamomi aetheroleum, (Calami rhizoma ) (Cinnamomi aetheroleum )
Caryophylli aetheroleum )

d. senevoli
N S
C
alilsenevol
(Sinapis nigrae aetheroleum,
Sinapis nigrae farina)

C. Terpene nevolatile

a. monoterpene de tip iridoide


HO OH

O
RO
O gluc
R = H, harpagida
R = transcinamolil, harpagozida
(Harpagophyti tuber)

b. lactone sescviterpenice

O
O
O
O O O
O HO
O
partenolida izohelenalina helenalina
(Chrysanthemi partenii flos) ( Arnicae flos )

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 161


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

c. esteri ai unor alcooli diterpenici (forboldiesteri)


R 1O OR2

HO

OH CH 2O H
O

R1, R2 = resturi ale unor acizi grasi

forboldiester
( Oleum crotonis, Euphorbium)

D. (Izobutil)-amide
O
H
N
N
H
O
spilantol izobutilamida acidului dodecatetraenoic
(Spilanthidis herba ) (Echinaceae purpureae radix )

O
H3CO
N (CH2)4
H
HO
capsaicina
(Capsici fructus)

E. Compui triterpenici

a. saponine (sarsasaponina) sau alcaloizi (witanolide) sterolici

RO R = glu/ra
sarsaponina
(Sarsaparillae rhizoma )

162 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

N
CH2OH H
O
O

O HO
OH witaferina A tomatidina
(Withaniae radix ) (Dulcamarae stipes )

b. saponozide triterpenice
R2
R1

COCH3

COOH
HO

HO
R1 = H; R2 = CH3 acid D -boswellic
HOH2C
fitolacozida R1 = CH3; R2 = H acid E-boswellic
(Phytolaccae radix ) (Boswelliae oleoresina)

COOH

ac. glucuronic ac.glucuronic


acid gliciretic
(Liquiritiae radix)

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 163


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

c. cucurbitacine
O
OH

OR
OH
HO

R = COCH3 cucurbitacina E
R=H cucurbitacina I
(Bryoniae radix )

F. Proteine

a. proteine bazice cu GM mic

1 10
H 2N  Liz  Ser  Cis  Pro  As p Treo  Treo  Gl i  Arg  As p  I leu
~
Tir
~
As p
~
Ala
30 ~
C is  Gl i  Ser  Leu  Liz  Ala  Cis  S  S  C i s
~ ~ ~
Liz Treo Arg
~ ~ ~
I l eu Pro Leu
~ ~ ~
I l eu Arg Treo
~ ~ ~
Ser Pro  Ala  Gl i 20
~
Gl i  Ser  Treo  Cis  Pro  Ser  Tir  Pro  Asp  Liz  COOH
40

vis cotoxina A 3

(Visci stipes)

b. proteaze (cu GM mare): papaina, bromelaina

164 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

G. Alte structuri

a. derivai ai unor acizi polifenol-carboxilici


HO

HO CH COOH
O
O C OH

OH
acid rozmarinic
(Symphyti radix)
b. alcaloizi
OH
O CH 3

H 3CO
OCOC6H5
N
H
OH O
N HN
O C O CH 3
HO H
O H
C H 3O OC H 3 H 3C O O

aconitina izopteropodina
(Aconiti tuber) (Uncariae rhizoma )

Fig. 3.10. Structurile chimice ale celor mai importante antiinflamatoare vegetale
utilizate în tratamentul afeciunilor reumatismale

3.4. Profilul farmacologic al produselor vegetale


indicate în tratamentul afec]iunilor reumatismale

Aa dup cum deja menionam, produsele vegetale utilizate ca adjuvant în


terapia medicamentoas a afeciunilor reumatismale acioneaz fie ca:
a. antiinflamator prin:
x inhibarea metabolismului acidului arahidonic,
x influenarea sistemului hormonal i/sau imunitar, respectiv
x degradarea unor imunocompleci, fie
b. antidiscratic, prin activarea unor funcii de secreie i excreie
concomitent unei mai bune hrniri a esuturilor bolnave, urmarea fiind
o schimbare a metabolismului intraarticular afectat în reumatism, în
sensul normalizrii sale.
Fitoterapia afeciunilor reumatismale 165
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

3.4.1. Antiinflamatoare care acioneaz prin influenarea


metabolismului acidului arahidonic i al prostaglandinei E2

3.4.1.1. Aciunea farmacologic i clinic a produselor


care conin derivai salicilici
Produsele vegetale care conin derivai salicilici au fost utilizate, sub forma
decoctului, de mii de ani în toate culturile importante, pentru aciunea lor febrifug i
analgetic, fiind înlocuite în terapeutic abia în 1899 cu aspirina de sintez, adus pe
piaa farmaceutic de firma Bayer.
De altfel, denumirea comercial a acidului acetilsalicilic, aspirin, deriv tocmai
de la una din plantele importante care conine derivai salicilici i anume Spirea
ulmaria.
Dup o perioad de uitare care a durat aproape un secol, produsele vegetale care
conin derivai salicilici au revenit în actualitate.
Considerat a fi un prodrug, extractul din scoarele ramurilor tinere ale unor
specii de Salix, (S. purpurea, S. daphnoides, S. alba, familia Salicaceae), salcie,
conine pe lâng glicozide ale alcoolului salicilic (salicin, fragilin, populin,
tremulacin, salicortin .a.) i flavonozide (cvercetol, luteolin, glicozide ale
naringeninei).
Responsabil de aciunea complex este compoziia în sine a fitocomplexului,
dar glicozidelor derivate de saligenol (alcool salicilic) le revine un rol important.
Administrate p.o., glicozidele principale salicozid (salicina) i esterii
salicortin, tremulacin i acetilsalicortin trec nemodificate în intestin unde, sub
aciunea mediului alcalin i mai apoi a florei microbiene din segmentul terminal sunt
hidrolizate enzimatic, când se elibereaz saligenolul.
Absorbit la nivel intestinal în proporie de 86%, saligenolul este oxidat în ficat
sub aciunea sistemului enzimatic citocrom P450 la acid salicilic (fig. 3.11.)

CH2OH CH2OH COOH


O gluc OH OH
hidroliz metabolizare
enzimatic hepatic
salicina alcool salicilic acid salicilic
(salicozida) (saligenol)

Fig. 3.11. Metabolizarea componentelor din extractul de salcie i transformarea


saligenolului în acid salicilic

166 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Ca analgetice cu aciune periferic, acidul salicilic i aspirina aparin grupului


de medicamente anionice care inhib generarea durerii în nociceptori; totodat
dezvolt o aciune antiflogistic evident care se bazeaz pe capacitatea de concentrare
a substanei active în mediul tisular devenit acid ca urmare a procesului inflamator.
Durerea este declanat în nociceptori de o serie de mediatori chimici eliberai
odat cu alterarea tisular, iar sensibilitatea fa de durere este exacerbat de prezena
în focar a PGE1 i PGE2.
Acidul salicilic rezultat în urma metabolizrii salicozidei i a glicozidelor
înrudite intervine în metabolismul acidului arahidonic inhibând COX i prin aceasta,
sinteza de PG, PC i TX. Odat cu reducerea concentraiei în PG la nivelul focarului
inflamator, durerea scade în intensitate sau chiar dispare. Administrarea de aspirin
sau salicilat de sodiu (puternic gastroiritant) unor pacieni suferinzi de artrit
reumatoid a demonstrat c începând din cea de a treia zi de tratament are loc o
eliminare renal crescut de metabolii ai prostaglandinelor care dup 7 zile se
normalizeaz.
În cazul extractelor de Salicis cortex combinaiile salicilice sunt metabolizate
mult mai lent decât substanele de sintez aspirin sau salicilat de sodiu. La
administrarea extractului, curba concentraiei serice în acid salicilic crete mult mai
lent decât în cazul derivailor de sintez, dar se pstreaz apoi crescut un timp mai
îndelungat.
Acest efect retard, care asigur existena unei concentraii serice crescute de
acid salicilic pe o perioad de timp mai lung, determin o biodisponibilitate
prelungit a substanei active i o aciune prelungit în focarul inflamator.
Prin inhibarea COX i implicit, a sintezei de PGE1 i PGE2 nu se reduce doar
procesul inflamator la nivelul focarului, ci totodat crete efectul analgezic, substana
anionactiv aflat mult timp în circulaie acumulându-se constant i concentrându-se în
mediul acid al esutului inflamat.În plus, aa cum au dovedit în ultimele dou decenii
experimentele clinice efectuate dup criterii tiinifice, administrarea unor preparate
coninând extracte din Salicis cortex, standardizate în salicozid (ASSALIX®,
ASSPLANT®) nu influeneaz negativ producia de mucus gastric i nu determin o
acumulare de protoni în mucoasa gastric. Se pare c în cazul derivailor naturali de
saligenol este inhibat în special COX-2, în timp ce COX-1 este puin influenat, fapt
ce ar explica în plus lipsa unor efecte adverse majore la nivel gastric, chiar în cazul
tratamentelor de lung durat.
În cazuri foarte rare, la administrare pot aprea greuri uoare, dar aceasta ine
de o sensibilitate special a individului fa de orice derivat salicilic.

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 167


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Exist numeroase studii efectuate în conformitate cu condiiile impuse de


normele de bun practic în testarea clinic, care demonstreaz c administrarea p.o. a
unor doze de 240 mg salicin/zi (= 1360 mg extract uscat) are acelai efect în
tratamentul osteoartritei (gon- sau coxartroz), ca i dozele mari de aspirin, cu
diferena c aceasta din urm este grevat de apariia unor efecte adverse, mai ales
gastrice, uneori grave.
Dup cum remarcam, aciunea antiinflamatoare antireumatic a extractelor din
scoar de salcie nu se datorete numai coninutului în derivai de saligenol. Faptul c
în cazul extractului de salcie, aciunea farmacologic este conferit de fitocomplex i
nu de un anumit grup de principii active, rezult i dintr-un calcul simplu: în cazul
aspirinei administrat reumaticilor, doza minim activ este de 500 mg pentru o dat i
1500 mg/zi.
Luând în calcul greutile moleculare ale aspirinei i respectiv salicozidei,
constatm c pentru a rezulta, prin metabolizare hepatic o cantitate de acid salicilic
echivalent cu cea furnizat de 500 mg aspirin, am avea nevoie de 794 mg salicin
care se regsete în 5293 mg extract obinut prin prelucrarea a aproximativ 90 g
scoar de salcie. Fcând echivalena la 1500 mg aspirin/zi, înseamn c am fi
obligai s prescriem aproape 16 g de extract. Dar doza zilnic de extract este de 1360
mg, ceea ce înseamn de aproape 12 ori mai puin decât doza calculat. Aceast
situaie indic limpede faptul c este vorba despre un efect care se datoreaz
fitocomplexului (constituit din derivai de saligenol, flavonoide, saponozide, taninuri
.a), principiile active crescându-i reciproc biodisponibilitatea i acionând sinergic,
potenându-se i completându-se reciproc i probabil, pe principiul multitarget.
Oricum, monopreparatele care conin extracte de salcie standardizate în
salicozid sunt considerate astzi în rile Comunitii Europene, ca o alternativ
important la medicaia cu acid acetilsalicilic.
Preparatele cele mai cunoscute sunt ASSALIX® i ASSPLANT®, drajeuri
coninând 393,24 mg extract uscat, echivalent la 60 mg salicozid.
Derivai salicilici se gsesc i în Violae tricoloris herba, Spireae herba, Populi
cortex et folium, dar concentraia acestora în produsul vegetal este redus, din care
cauz nu exist monopreparate de uz intern. Asociate cu alte produse vegetale intr în
compoziia speciilor antireumatice. Extractele obinute din aceste droguri se folosesc
extern, pentru comprese sau bi pariale/totale. Aceasta, deoarece mai ales derivaii de
tip salicilat de metil aplicai extern se resorb percutan (favorizând totodat i pasajul
dermic a altor componente), fiind apoi hidrolizai i oxidai la acid salicilic care,
vehiculat pe cale circulatorie atât în form liber cât i legat de proteinele serice
ajunge i se concentreaz în focarul inflamator unde va aciona în sensul inhibrii
ciclooxigenazei.

168 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

În ultimele dou decenii atenia reumatologilor din Europa Central a fost


captat de rezultatele clinice obinute cu un fitopreparat (PHYTODOLOR®, picturi)
aflat iniial pe piaa german de medicamente.
Este vorba de un extract hidroalcoolic obinut din material vegetal proaspt,
constituit din:
x 3 pri frunze i scoare de Populus tremula, familia Salicaceae, ameste-
cate în pri egale,
x o parte de herba de Solidago virgaurea, familia Asteraceae, i
x o parte de scoar de Fraxinus excelsior, familia Oleraceae.
Componentele bioactive din acest extract fix o reprezint salicozida (respectiv
saligenolul, ca precursor al metabolizrii la acid salicilic), acizii polifenolcarboxilici,
flavonozidele, saponinele triterpenice i derivaii cumarinici, contribuie la conturarea
aciunii farmacologice, ceea ce explic de ce medicamentul acioneaz antiinflamator
prin intervenia pe multiple ci:
x inhibarea COX, fapt dovedit experimental prin inhibarea sintezei PGE2,
PGI2, PGD2, comparabil ca intensitate de aciune cu cea a indometacinei
(responsabili: derivaii salicilici, saponinele triterpenice),
x inhibarea LOX i prin aceasta, inhibarea formrii produilor de
metabolizare ai acidului arahidonic corespunztori (saponine triterpenice),
x inhibarea complementului seric i aciune corticomimetic (saponine
triterpenice),
x reducerea sintezei de RLO de ctre celulele fagocitare (flavonozide, acizi
polifenolcarboxilici, cumarine),
x captarea speciilor reactive de oxigen deja formate (flavonozide, derivai
polifenolici, cumarine), fapt dovedit prin numeroase teste farmacologice
specifice, efectuate prin tehnici in vitro i in vivo.
Studii clinice dublu orb, unele multicentrice, au demonstrat pentru
PHYTODOLOR® (doza activ 3 X 30 picturi/zi) o aciune analgetic, antipiretic i
antiinflamatoare de bun calitate.
La administrarea de PHYTODOLOR® unui lot de pacieni suferind de
reumatism inflamator comparativ cu un grup martor tratat cu indometacin s-a
constatat, la evaluarea parametrilor clinici, c:
x dup o sptmân de tratament, în grupul celor care au primit
indometacin simptomatologia se redusese mai mult decât la lotul
PHYTODOLOR®,
x dup dou sptmâni de tratament, la acetia din urm efectul în ceea ce
privete libertatea de micare i mobilitatea articulaiilor implicate era
mult superioar medicamentului de sintez,

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 169


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

x în plus, dup 4 sptmâni de tratament, în lotul pacienilor tratai cu


indometacin fusese semnalat apariia efectelor adverse (gastrice).
Preparatul i-a dovedit de asemeni eficiena în tratamentul gonartrozelor,
coxartrozelor i a artrozelor din sfera coloanei vertebrale comparabil, ca intensitate de
aciune cu piroxicamul.
Un alt studiu clinic efectuat cu PHYTODOLOR® (3 X 40 picturi/zi)
comparativ cu diclofenac (3 X 25 mg/zi), a demonstrat dup 3 sptmâni de tratament,
c simptomatologia s-a îmbuntit considerabil, rezistând comparaiei cu
medicamentul de sintez administrat grupului martor pozitiv.
S-a stabilit astfel c preparatul este eficient atât în tratamentul afeciunilor
reumatice inflamatorii, cât i în formele de reumatism degenerativ i abarticular.

3.4.1.2. Uleiuri volatile pentru aplicaii externe


O serie de uleiuri volatile cum ar fi: Caryophylli aetheroleum, Thymi
aetheroleum, Ledi aetheroleum, Arnicae aetheroleum, Rosmarini aetheroleum,
Eucalypti aetheroleum, Pini pumilionis aetheroleum sau fraciuni separate cum ar fi
Camphora, care intr în compoziia unor preparate de uz extern aplicate locodolente
s-au pstrat în arsenalul terapeutic datorit eficienei lor.
Pentru unele dintre ele s-a dovedit, în cadrul unor testri in vitro, capacitatea de
inhibare a prostaglandinsintetazei; cea mai puternic aciune de inhibare o au uleiurile
de cuioare i scorioare precum i eugenolul, acetileugenolul (existente în ambele
uleiuri volatile) i carvacrolul care intr în compoziia uleiurilor de arnic, a cimbrului
de grdin i a uleiului de Ledum palustre.
Rezultatele obinute cu preparatele de uz extern se explic prin resorbia
percutan foarte bun a uleiurilor volatile, care favorizeaz totodat penetrarea i a
altor substane bioactive din compoziia medicamentului. O dat ptrunse în circulaie,
uleiurile volatile i substanele antireumatic active din astfel de preparate ajung în
focarul inflamator unde acioneaz specific.
Resorbia prin piele, dar i aciunea propriu-zis a unor preparate antireumatice
care conin uleiuri volatile poate fi crescut prin asocierea cu extract din Capsicum sau
capsaicin.
Nu se asociaz uleiurile volatile formulelor de uz intern deoarece, administrate
pe cale bucal, dozele minim active (antireumatic) sunt atât de mari, încât preparatul
poate fi gastroiritant i hepatotoxic. Hepatotoxicitatea se explic prin prezena în
uleiurile volatile a unor cantiti mari de fenoli cu metabolizare, dar i alterare hepatic
rapid.
Uleiul de rozmarin, eucalipt i cimbru intr i în compoziia unor concentrate
pentru bi (generale sau pariale) antireumatice. Dac se apeleaz la bi generale, apa

170 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

pentru baie nu are voie s depeasc 38°C, nu dureaz mai mult de 15 minute i se fac
numai dimineaa, pân în ora 11, deoarece în caz contrar, din cauza efectului stimulant
al uleiului de rozmarin, pacientul poate suferi de insomnie.

3.4.1.3. Produse vegetale cu alte principii active


La administrarea p.o. a unor preparate obinute din Symphyti radix, aciunea
antiinflamatoare revine probabil coninutului în acid rozmarinic i esteri cafeoilhi-
droxicafeici, poliholozidele i alantoina jucând un rol secundar. Acidul rozmarinic i
esterii cafeoilhidroxicafeici inhib in vitro COX (ceea ce are ca urmare inhibarea
sintezei de PG) i dezvolt o aciune anticomplementar. În ce msur aceste efecte
pot fi fcute responsabile de utilizarea, cu bune rezultate, a preparatelor coninând
ttneas este greu de apreciat, mai ales când aplicarea se face, conform legislaiei
Comunitii Europene, doar extern, nu i intern. La aplicarea local, îns, este puin
probabil ca principiile menionate s se resoarb prin piele în cantitate suficient de
mare, pentru a explica efectul real, fapt care sugereaz c fitocomplexul conine i alte
substane antireumatic active, de structur înc necunoscut.
Utilizarea intern a preparatelor pe baz de ttneas este astzi interzis,
deoarece produsul vegetal conine alcaloizi pirolizidinici (în extracte aproximativ
0,5%) de tip echimidin cu potenial mutagen i cancerigen ridicat, excepie fcând
formele farmaceutice care condiioneaz extractele obinute din varieti de cultur,
lipsite de necine 1,2-nesaturate.
De regul, produsele industriale pe baz de Symphytum nu reprezint
monopreparate, ci sunt formule de asociere cum ar fi cele din seria KYTTA (KYTTA -
Plasma® past pentru aplicare local constituit din pulbere de rdcini de ttneas
asociat cu ulei de lavand i ulei de P. sibiricum sau KYTTA - Salbe®, unguent
coninând extract hidro-alcoolic de glbenele i suntoare, extract apos din rdcini i
frunze de ttneas alturi de ulei de lavand i P. sibiricum).
Pentru a nu veni în contradicie cu reglementrile Comunitii Europene, firma
KYTTA a adus de curând pe pia un unguent, KYTTA – Beinwellsalbe în care
condiioneaz un extract de ttneas obinut prin extracia materialului vegetal
(rdcini) cu gaz supercritic (CO2), care nu extrage alcaloizii pirolizidinici,
cancerigeni. În compoziia preparatului, productorul mai asociaz ulei de eucalipt, de
pin, lavand, linalool, limonen, geraniol i alantoin.
Preparatele pe baz de extracte obinute prin prelucrarea tuberculilor de
Aconitum sp. (familia Ranunculaceae) se aplic atât intern, cât i extern în tratamentul
reumatismului. La aplicare extern, aciunea se explic prin efectul anestezic local al
alcaloizilor de tip aconitin, în timp ce medicamentele de uz intern, prin aceleai
componente bioactive, sunt analgetice i antipiretice.

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 171


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Deoarece aconitina i derivaii si sunt cei mai toxici alcaloizi cunoscui,
resorbindu-se foarte bine i prin piele, atunci când are loc aplicarea local, trebuie s
se urmreasc strict dozajul, care nu are voie s depeasc 0,1-0,5 mg alcaloizi / zi;
doza toxic pentru om este de 2-5 mg aconitin (administrat p.o.), moartea survenind
ca urmare a paraliziei respiratorii i oprirea inimii.
Aconitina activeaz, ca agonist parial, canalele de sodiu ale membranelor,
inându-le deschise. Prin influxul crescut de Na+, crete sodiul intracelular i secundar,
se realizeaz o supraîncrcare cu Ca2+, dublat de o depolarizare prelungit a
membranei i o repolarizare încetinit. La administrare pe cale bucal, aconitina are
aproximativ aceeai afinitate fa de canalele Na+ ale sinaptozomilor cerebrali, cardiaci
i ale muchilor scheletici, ceea ce explic efectul neuro- i cardiotoxic la supradozare.
Aciunea analgetic revine, în cazul extractelor, mai ales mezaconitinei, prin
activarea unor neuroni adrenergici inhibitori ai SNC.
Extractele standardizate în aconitin, dar i alcaloidul în stare pur, se prescriu
intern în tratamentul poliartritei cronice inflamatorii i în nevralgiile de trigemen,
pentru aciunea analgetic. De asemeni, intr în compoziia unor medicamente
homeopate (Aconitum D4-D6) indicate în tratamentul endo- i pericarditei, a unor
nevralgii i inflamaii febrile sau în grip.

3.4.2. Antiflogistice vegetale care acioneaz


prin influenarea sistemului hormonal i / sau imunitar

3.4.2.1. Farmacologia contrairitantelor i imunomodulatoarelor


de uz extern
În unele afeciuni cronice, cum ar fi reumatismul sau anumite boli dermice, se
folosesc o serie de metode de inducere a unei aa numite „contrairitaii”. În trecut,
inflamaiile i durerile devenite cronice se tratau prin producerea unor iritaii dermice,
cu ajutorul unor metode drastice grevate de numeroase efecte adverse. Medicina
modern a pstrat în arsenalul terapeutic numai puine dintre acestea i, de regul, doar
pe cele mai blânde.
Efectul benefic în cazul aplicrii în reumatologie se datorete, dependent de
preparatul aplicat, fie aciunii pe care acesta o dezvolt pe cale neuro-reflex, fie
mecanismelor umorale care influeneaz procesul inflamator, sau combinaiei dintre cele
dou.
În cazul fitoterapiei, în reumatologie contrairitantele se aplic local, pe articula-
ia afectat, sub form de:
¾ comprese, linimente, unguente sau plasturi,

172 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

¾ comprese fierbini cu extracte vegetale, care se aplic în scopul


realizrii unei supraînclziri i, respectiv,
¾ injectarea i.d. (intra dermic) a unor extracte iritante, în scopul
realizrii unei terapii segmeniale.
Iritarea unei anumite zone a pielii din dreptul articulaiei, realizat prin
aplicarea unui contrairitant, se traduce spre interior printr-o hiperemie; se realizeaz în
acest mod o cretere a aportului sanguin local, care asigur o mai bun hrnire a
esuturilor (musculare i articulare), concomitent cu o mai eficient evacuare a
toxinelor i deeurilor rezultate în focar, contribuind astfel la o însntoire mai rapid.
Unele dintre aceste contrairitante pot produce, ele însele, la aplicare, o reacie
inflamatorie. Dar provocarea unei reacii inflamatorii locale este capabil s
declaneze un rspuns sistemic antiinflamator, fenomen care este considerat i el ca
fcând parte din contrairitaie.
În baza rezultatelor experimentale obinute de numeroi cercettori, se
consider c aciunea antiflogistic a unor flogistice aplicate ca i contrairitante s-ar
baza pe urmtoarele mecanisme de aciune:
x concurena pentru mediatorii proinflamatori, resursele de kinine,
complement (în special C1), limfocite circulante i alte elemente implicate
în inflamaie fiind limitate i, deci, insuficiente pentru a alimenta, în
paralel, dou focare inflamatorii,
x sinteza i eliberarea unor proteine endogene antiinflamatorii (în focar
existând, pe lâng substane proinflamatoare i unii compui cu aciune
antiinflamatoare, cum ar fi proteina de faz acut 2, macroglobulina),
x inhibarea, de ctre contrairitante, a activitii leucocitelor, mai ales a
neutrofilelor polimorfonucleare.
Pe lâng aciunea somatic, toate contrairitantele prezint i o component
psihosomatic determinat de senzaiile speciale pe care le provoac la nivelul pielii,
dublate de impresia olfactiv datorat mirosului, de regul ptrunztor, al preparatului.

a. Produse pentru comprese, linimente, unguente, emplastre


În compoziia majoritii produselor de acest tip, alturi de uleiuri volatile mai
intr extract de ardei sau capsaicin, mentol, camfor, salicilat de metil i / sau esterul
benzilic al nicotinamidei, dar i diverse componente separate din uleiurile volatile.
Contrairitante puternice sunt uleiul de mutar, uleiul de terebentin, uleiul de
Gaultheria, sau salicilatul de metil (denumit i wintergreen de sintez).
Ca i form farmaceutic, prototipul externelor antireumatice este aa numitul
Opodeldoc (Linimentum saponato-camphoratum).

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 173


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Uleiul de wintergreen se obine prin antrenarea cu vapori de ap a prii


aeriene a speciei nordamericane Gaultheria procumbeus, plant ierboas din familia
Ericaceae.
Componentul principal al uleiului de Gaultheria este salicilatul de metil, care îi
confer de altfel i mirosul caracteristic. Intr în compoziia unor unguente i linimente
antireumatice (în proporie de 10-30%), producând, la aplicare pe piele în regiunea
afectat, o hiperemie local.
Astzi, din comoditate, atât în industrie, cât i în farmacie, la nivel de receptur,
Gaultheriae aetheroleum se înlocuiete cu salicilat de metil, de sintez.
Terebinthinae aetheroleum rectificatum este uleiul volatil obinut prin
antrenarea cu vapori de ap a terebentinei, rezin care exsud din tulpinile unor specii
de Pinus (P. palustris i P. pinaster, familia Pinaceae), dup ce acestea sunt rnite.
Uleiul de terebentin proaspt obinut este un lichid incolor, cu miros specific,
gust iute i iritant. La masare în piele, produce o hiperemie puternic însoit de o
senzaie de arsur accentuat; dac se aplic nediluat pe piele i se las ca atare timp
de 10-15 minute, produce o inflamaie serioas cu vezicule, care poate evolua ctre
necroz. Coninând terpene lipofile (- i -pinen,
3-caren, limonen), la aplicarea
percutan a uleiului de terebentin pe o suprafa mare, acestea penetreaz prin piele,
ceea ce poate determina apariia unor efecte adverse, precum: obnubilare, convulsii,
febr, tahicardie, afectare hepatic i renal cu hemat- i albuminurie.
Din aceast cauz, în linimentele i unguentele antireumatice nu se admit
concentraii mai mari de 5% ulei de terebentin.
Uleiurile de conifere (denumire colectiv pentru uleiurile volatile obinute din
diverse specii de Pinus, familia Pinaceae) provin din antrenarea cu vapori de ap a
cetinei i ramurilor czute, respectiv a trunchiurilor arborilor btrâni de Pinus
sylvestris, Pinus sibiricum i Pinus mugo ssp. mugo respectiv, ssp. pumilio.
Uleiurile de conifere prezint un miros de fond specific, imprimat de acetatul de
bornil, notele proprii fiecruia fiind date de amestecul, în proporii variabile, de
anisaldehid, carvinolaldehid i alte aldehide. Aciunea este asemntoare cu cea a
uleiului de terebentin: iritant-rubefiant (revulsiv), având aceleai utilizri. Datorit
faptului c aplicarea percutanat a uleiurilor de conifere nu este grevat de efectele
adverse care limiteaz utilizarea uleiului de terebentin, acesta din urm poate i este
frecvent înlocuit în formulrile antireumatice.
Mai ales Pini sibiricum aetheroleum se asociaz frecvent în preparatele
industriale cu extracte de Symphytum, Calendula i Hypericum.
Uleiul i fina de mutar conin ca principiu activ cu aciune contrairitant
alilsenevolul. Alilsenevolul, substan lichid, incolor pân la slab glbuie, cu miros

174 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

iute, lacrimogen, nu se gsete ca atare în seminele de mutar negru (Sinapis nigrae


semen), formându-se secundar, dup distrugerea prin mcinare, a pereilor celulari
(fin), din sinigrozid, sub aciunea enzimei mirozinaz, în mediu apos (umiditate,
umezire intenionat, antrenare cu vapori de ap).
La aplicarea pe piele a uleiului de mutar apare, datorit coninutului în
alilsenevol, o hiperemie imediat, urmat de o durere intens (descris ca senzaie i
intensitate ca fiind echivalent cu durerea provocat prin turnarea pe piele a unui metal
topit).
Preparatele antireumatice care conin ulei de mutar (în concentraie foarte
mic), respectiv cataplasmele i bile pariale care se fac cu fin de mutar, nu se
aplic pe suprafee mari de piele i sunt limitate în timp, deoarece scopul acestor
aplicaii este unul de hiperemizare; chiar i o cataplasm cu fin de mutar lsat un
timp mai îndelungat pe piele determin apariia unor vezicule dureroase care pot
degenera în ulceraii purulente, greu vindecabile.
Extractele cu capsaicin, obinute prin percolarea cu aceton a produselor
Capsici fructus (Capsicum annuum) i Capsici fructus acer (Capsicum frutescens =
piperul de Cayenne), urmat de îndeprtarea solventului organic prin distilare, sunt
lichide de consisten sirupoas, dense, de culoare roie-brun, cu gust puternic iute i
arztor i un coninut minim de 2,5% capsaicin. Fiind o substan lipofil, dup
aplicare pe piele capsaicina penetreaz, stimulând receptorii pentru cldur i durere,
fr a fi propriu-zis citotoxic.
Datorit unei hiperemii locale puternice, pielea se înroete; dac în preparatul
antireumatic concentraia în capsaicin depete o anumit valoare (0,15%), pe locul
de aplicare poate aprea o reacie inflamatorie (dermatit de genez neurotoxic).
Aplicat extern, capsaicina deschide canale ionice care se gsesc doar în
membrana celular a celulelor nervoase responsabile pentru percepia dureroas,
inhibând-o; ca majoritatea vaniloidelor, capsaicina prezint un profil de aciune
caracteristic asupra fibrelor senzoriale periferice de la nivelul mucoaselor i pielii.
Iniial, la aplicare, capsaicina provoac o stimulare a neuronilor, care se traduce prin
iritaie i vasodilataie local, urmat de o faz refractar prelungit. În faza refractar,
neuronul nu este insensibil doar fa de o nou stimulare de ctre vaniloid (prin
reaplicare), ci i fa de ali factori, endogeni sau exogeni, care provoac durere. În
acest fel, are loc o desensibilizare de durat fa de percepia durerii.
Mecanismul intim al acestui profil de aciune dual al vaniloidelor este doar în
parte cunoscut. Simplificând, se presupune c faza iniial, de stimulare, se
declaneaz o dat cu eliberarea unor neuropeptide proinflamatoare din neuroni i a
substanei P. Substana P, ca transmitor al excitaie, este implicat în transmiterea

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 175


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

impulsurilor nervoase din nociceptorii periferici i prelucrarea senzaiei dureroase la


nivelul SNC.
Substana P determin eliberarea de histamin din mastocite i vasodilataie
precapilar local, percepia fiind, în aceast prim faz, de arsur, care apoi este
înlocuit de o senzaie de cldur.
În faza a doua, capsaicina inhib repreluarea substanei P de ctre neuroni, ceea
ce duce la o desensibilizare de lung durat a nociceptorilor, cu percepia redus a
durerii (crete pragul de percepie al acesteia).
În acest fel, la aplicarea preparatelor cu capsaicin în zona articulaiilor
afectate, printr-o contrairitare, se ajunge la suprimarea durerii (analgezie prin
hiperstimulare).
Ca urmare a efectului revulsiv al preparatelor care conin capsaicin, s-a stabilit
clinic:
¾ c la locul de aplicare se elibereaz histamin i ali mediatori chimici
ai inflamaiei, care acioneaz asupra hipofizei, rezultatul fiind o
stimulare a secreiei de corticosteroizi (antiinflamatori) de ctre
corticosuprarenal,
¾ nivelul seric în corticosteroizi crete i ca urmare a producerii iritaiei
cutanate, care declaneaz o serie de reflexe cutiviscerale,
¾ c alcaloidul inhib direct atât ciclooxigenaza, cât i 5–lipoxigenaza,
intervenind în cascada acidului arahidonic, astfel încât în focarul
reumatic nu se mai sintetizeaz PGE2 i LT, care sunt implicate
decisiv în chemotaxia crescut din procesele inflamatorii cronice.
În mod analog capsaicinei acioneaz spilantolul, dar, mai ales,
reziniferatoxina din Euphorbia resinifera, al crei efect revulsiv i analgezic este înc
mai pregnant. Extractele obinute din Euphorbium (gummirezina exsudat din
Euphorbia resinifera/Euphorbiaceae prin mrunirea plantei proaspete) se folosesc
pentru obinerea unor plasturi antireumatici a cror aplicare extern se recomand în
osteoartrit i poliartrit cronic.
Unguentele, linimentele i plasturii antireumatici conin, pe lâng extracte de
Capsicum sau capsaicin, uleiuri volatile din conifere sau alte iritante locale. De
regul, capsaicina nu depete în astfel de preparate concentraia de 0,025%.
Preparatele se indic în tratamentul durerilor musculare acute din zona
humeral, lombar sau a cefii (reumatism abarticular), dar i a reumatismului articular.
NU se aplic revulsive cu capsaicin pe rni deschise sau zone de piele în care
exist o afeciune dermic.
Aplicarea local a antireumaticelor cu capsaicin nu se face mai mult de trei
zile, altfel, prin suprairitare, pot aprea dermatite pustuloase cu vezicule i inflamaii.

176 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Contrairitante locale sunt i extractele din Ecbalium elaterium, Bryonia alba


i Spilanthes oleracea. Dac extractele din Ecbalium i Bryonia conin cucurbitacine,
dovedind în experimente clinice a avea efecte antiflogistice comparabile cu ale
aspirinei, principiul activ din Spilanthes oleracea, spilantolul, din punct de vedere
chimic, o izobutilamid, este anestezic local i imunomodulator, asemntor
capsaicinei.

b. Compresele / cataplasmele fierbini cu produse vegetale sunt utilizate în


termoterapia afeciunilor reumatice. Cataplasmele reprezint paste moi, obinute din
pulberi vegetale, care se aplic, asemntor peloizilor, pe poriuni ale pielii, în dreptul
articulaiilor afectate; ele reprezint un suport de cldur, la locul de aplicare
realizându-se o rubefiere care pe cale reflex conduce la relaxare muscular, dar i la o
mai bun irigare a esuturilor mai profunde; via reflexe cutiviscerale, durerile
(artralgiile) dispar, asemntor ca în cazul aplicrii electro- sau chimiostimulrii.
Pentru comprese i cataplasme se folosete, în tratamentul reumatismului,
produsul denumit Graminis flos, reprezentând florile i seminele diferitelor graminee,
dar i a unor dicotiledonate, care, cosite i uscate, formeaz fânul.
O dat uscat, fânul se folosete la furajarea animalelor, dar, la manipulare,
florile i seminele cad i la urm se adun reziduul rmas, care este cunoscut sub
denumirea Graminis flos.
Produsul vegetal prezint, ca i fânul în sine, un miros aromat, plcut, de
cumarin. De fapt, în timpul uscrii, fânul sufer un proces de fermentare, în cursul
cruia, dintr-o serie de glicozide sunt eliberate cumarinele, care confer produsului
vegetal mirosul caracteristic. Principalele specii furnizoare de cumarin existente în
fân sunt Anthoxanthum odoratum i, în mai mic msur, Melilotus officinalis i
Asperula odorata. Cumarina, la aplicare extern, activeaz circulaia sanguin,
producând o uoar hiperemie. Administrarea pe cale oral a preparatelor ce conin
cumarin se evit, datorit faptului c substana are o anumit hepatotoxicitate.
Cercetri clinice efectuate în cursul anului 1975 în Germania au demonstrat c
aplicarea cataplasmelor cu Graminis flos dezvolt un efect antalgic i sedativ,
concomitent cu stimularea, prin reflex axonic, a circulaiei care activeaz schimburile
tisulare, reduc tonusul musculaturii i cresc elasticitatea esutului conjunctiv.
La aplicare, din cataplasm nu se resoarbe local doar cumarina, ci i alte
substane active. Sub form de cataplasm, fânul se prelucreaz în felul urmtor:
produsul vegetal în stare mrunit (concisum) se umple într-un scule din pânz de in
(mai grosu), se leag lejer i se introduce într-un vas cu ap fiart, atât cât s-l

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 177


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

acopere; dup 5 minute, sculeul se scoate din baia de ap, se prinde într-o cârp rece,
curat i se stoarce între palme pentru îndeprtarea surplusului de ap.
O alt metod de preparare a cataplasmei prevede umectarea cu ap rece a
sculeului umplut cu Graminis rhizoma i suspendarea sa într-o baie de aburi
acoperit, deasupra nivelului apei, expunându-l timp de o or aburului.
Cataplasma se aplic pe zona tratat când temperatura sculeului a ajuns la
42oC; se acoper cu un prosop flauat sau flanel, lsându-se timp de 30-60’. Din
motive de igien, sculeul se folosete o singur dat.
NU se aplic pe pielea lezat, în crizele acute de reumatism, boli inflamatorii ale
pielii sau în infecii i diateze alergice.
Rareori apar reacii alergice locale care se datoresc atât polenului sau pulberii de
fân, potenial alergice, cât i sporilor de ciuperci i acarienilor care se pot dezvolta în
produsul vegetal prelucrat necorespunztor.
Astzi în farmacii ajunge doar produsul obinut de firme specializate, din
culturi, care controleaz concentraia în aflatoxine (micotoxine produse de fungi) i
numrul acarienilor care nu trebuie s depeasc un anumit nivel.
Mai des utilizate în termotratamentul afeciunilor reumatice sunt cataplasmele
din fin de mutar. În acest caz, îns, sculeul cu pulberea de semine de mutar
negru se înmoaie într-un vas cu ap cald a crei temperatur nu trebuie s depeasc
50oC (apa fierbinte inactiveaz enzima mirozinaz sub aciunea creia, din sinigrozida
prezent în produsul vegetal se elibereaz alilsenevolul, contrairitant).
În rest, se procedeaz ca i în cazul cataplasmei preparate din Graminis flos, dar
timpul de aplicare este mult mai scurt (5-15’) i se apreciaz dup intensitatea
efectului rubefiant. În momentul în care la locul aplicrii pielea s-a înroit, se
îndeprteaz cataplasma i se acoper zona cu un prosop, pentru a pstra cldura în
esuturi. Prelungirea aplicrii peste acest moment poate provoca apariia unor leziuni
de tip pustulos.

c. Extracte vegetale pentru injectare i.d.


Extractele apoase obinute din vâsc proaspt (Viscum album, familia
Viscaceae), prezentate sub form injectabil pentru aplicare i.d., conin, ca principii
contrairitante, un amestec de peptide, trei dintre acestea (viscotoxinele A2, A3 i B)
fiind componentele principale.
Soluiile injectabile oferite de productori sunt standardizate biologic i oferite
în diluii cu activitate de intensiti diferite (de la 200 pân la 200.000 NKE/ml).
1 NKE (= unitate de necrozare) este definit ca fiind cantitatea de principii
active din 0,1 ml extract care, injectat intracutan în pielea de pe spate a unui iepure,
determin o reacie iritativ dermic, înc evident.

178 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Preparatul, PLENOSOL®, se administreaz i.d. în tratamentul segmenial al


reumatismului articular degenerativ-inflamator, când, la locul injectrii, se induce o
inflamaie aseptic cu edem (concretizat prin apariia unei pustule), care determin o
reacie imunitar; de asemeni, iniiaz în zona afectat o regenerare tisular.
De regul, se începe prin injectarea i.d. a 1ml din dozajul codificat „0” (= 200
NKE, diluia cea mai mare) i se continu cu aceeai diluie pân când nu se mai
observ apariia reaciei dermice, dup care se trece la diluia „I” (= 2000 NKE), iar
apoi la concentraia superioar „II” (= 20.000 NKE). Nu se crete doza la femei în
timpul menstruaiei i se aplic cu grij la hipotonici i în angin pectoral.
În cazuri rare, s-au semnalat reacii alergice dermice, frisoane i, foarte rar,
apnee, oc.
NU se administreaz pacienilor care sufer de infecii cronic-progresive
(tuberculoz), precum i persoanelor cunoscute pentru sensibilitate crescut fa de
anumite substane proteice.

3.4.2.2. Produse vegetale cu principii active de natur triterpenic


i sterolic, care acioneaz asupra sistemului endocrin
i / sau imunitar
Datorit asemnrii structurale cu corticoizii, în cazul produselor vegetale care
conin saponine triterpenice sau sterolice se presupune c aciunea antiedematoas i
antioxidant se bazeaz pe un efect corticomimetic, datorit inhibrii competitive a
degradrii corticoizilor endogeni.
Aceast ipotez de aciune a fost doar în parte confirmat prin testrile in vitro
i in vivo efectuate. S-a stabilit astfel c:
x derivaii acidului gliciretic i ai acizilor boswellici inhib prostaglan-
dinsintetaza i LOX;
x acidul gliciretic, acizii boswellici i, în mai mic msur, alte triterpene
inhib in vitro calea clasic de activare a complementului seric; pentru
acizii boswellici, aceast inhibare este de 80-90%, rezultatul fiind
imunosupresia;
x extractele de Boswellia (standardizate în acid -boswellic 30%) reduc
semnificativ edemele (în testul edemului labei indus cu carrageenan sau
dextran la obolan, reducerea este de 70%, ceea ce echivaleaz aciunii
unei doze de 50 mg fenilbutazon / kg greutate corporal);
x steroizii din Withania i Lycium au un efect imunosupresiv;
x witaferina A inhib apariia artritei cu adjuvant la obolan (indus
experimental); alturi de prednisolon, colchicin i azatioprin, witaferina
A este inclus în clasa imunosupresivelor clasice;

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 179


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

x cucurbitacinele din Bryonia i saponinele sterolice din Phytolacca sunt


puternic iritante, efectul farmacologic fiind unul de contrairitare,
preparatele de uz extern obinute din aceste produse fiind recomandate în
terapia reumatismului articular i abarticular.

3.4.2.3. Produse vegetale utilizate în tratamentul


afeciunilor reumatismale, cu principii active diverse
Din acest grup fac parte extractele prelucrate de industria farmaceutic,
respectiv obinute la receptur, precum i produsele vegetale în sine, care pot fi
utilizate în cadru casnic pentru prepararea unor infuzii, i sunt reprezentate de partea
aerian înflorit (herba) i rdcinile de Echinacea purpurea i Chrysanthemum
parthenium, florile de Arnica montana i tuberculii secundari de Harpagophytum
procumbens, Uncaria tomentosa.
Modul de aciune al preparatelor i formelor farmaceutice ce conin extracte
obinute din produsele vegetale menionate difer mult între ele, deoarece principiile
active pe care acestea le conin fac parte din grupe chimice diferite. Uneori, diferena
se poate datora solventului de extracie utilizat, care separ selectiv anumite fraciuni
(în funcie de gradul de lipo- sau hidrofilie) sau materialului vegetal prelucrat,
apartenena botanic fiind decisiv pentru calitatea chimic i farmacologic.
Astfel, în afara rdcinilor de Echinacea purpurea, se mai prelucreaz i partea
aerian, compoziia extractelor fiind parial diferit; cu atât mai mult, compoziia
difer când materialul vegetal extras provine de la E. pallida sau E. angustifolia. Pe
lâng florile de Arnica montana, industria mai prelucreaz flori de A. chamissonis, iar
în cazul medicamentelor antireumatice pe baz de Harpagophytum, este bine s
urmrim specificaia din prospect, organul prelucrat trebuind s fie obligatoriu
tuberculii secundari, iar specia, H. procumbens, i nu H. zeyheri care conine de
aproximativ 10 ori mai puine principii active decât prima.
Preparatele industriale (de la ceai, la soluii, comprimate simple sau filmate,
pân la capsule enterosolubile ce conin extract uscat) obinute din rdcinile i / sau
partea aerian înflorit de Echinacea purpurea (plria soarelui, familia Asteraceae)
îi datoreaz aciunea antiinflamatoare i imunostimulatoare izobutilamidelor,
derivailor poliacetilenici i acidului cicorienic prezente în extractele realizate cu
solveni lipofili (amestec hidroalcoolic, hidroacetonic, etanol), deoarece mai ales
primele dou grupe de principii active nu se extrag în ap, fiind substane lipofile. Din
aceste extracte vor lipsi îns poliholozidele imunostimulatoare existente în rdcinile
de E. purpurea, dar care, în prezena alcoolului, precipit.
Pentru izobutilamidele i compuii poliacetilenici din E. purpurea s-a
demonstrat in vitro, pe lâng efectul de stimulare a rspunsului imunitar celular

180 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

nespecific (care se adreseaz în special granulocitelor i macrofagelor), capacitatea de


inhibare a COX, ceea ce indic potenialul lor antiinflamator.
În momentul de fa se discut mecanismul de imunostimulare pentru
izobutilamida acidului dodecatetraenoic din preparatele de presare/extracie obinute din
partea aerian de Echinacea purpurea, despre care se tie de ceva vreme c activeaz
macrofagele, stimulând fagocitoza. Se pare, c totodat, alcamida este agonist selectiv
pentru receptorul CB2 (receptor pentru canabinoide), declanând, dup cuplare cu acesta,
o cascad de reacii care determin o exprimare i secreie crescut de IL-8, urmarea
fiind stimularea NF-kB i a sintezei de TNF-D-mARN. Aceast interaciune CB2 /
alcamid se explic prin similitudinea structural a canabinoidelor endogene (ca derivai
lipofili ai acidului arahidonic) cu substana vegetal, CB2 jucând un rol reglator
important în funcionarea sistemului imunitar (fig. 3.12).

H
N
OH
O
anandamida ligand endogen i modulator natural
pentru expresia TNF- D

H
N

O
izobutilamida acidului dodecatetraenoic

Figura 3.12. Structurile anandamidei i a izobutilamidei din Echinacea purpurea


(dup Bauer R, citat de Länger R, 2006)

Preparatele industriale sau formele galenice simple obinute din E. purpurea se


administreaz numai în completarea medicaiei antireumatice clasice, deoarece efectul
imunostimulator, dar i cel antiinflamator nu se observ mai devreme de trei
sptmâni; de regul, dup 4-6 sptmâni de tratament cu un astfel de preparat (cel
mai cunoscut: ECHINACIN®), se introduce o pauz de o lun, dup care se reia
administrarea.
Chrysanthemum parthenium (Tanacetum parthenium, familia Asteraceae) i
Arnica montana / Arnica chamissonis (familia Asteraceae), bogate în lactone
sescviterpenice, conin helenalin.
Pe lâng helenalin, în Chrysanthemum parthenium se mai gsete i
partenolid, ambele lactone sescviterpenice fiind considerate ca fiind adevratele

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 181


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

principii active ale produsului vegetal. Pe lâng aciunea citotoxic i antitumoral


dovedit in vitro, monopreparatele coninând extract de Chrysanthemum i-au
demonstrat clinic eficiena ca antialergic, antihiperlipidemic, antiagregant trombocitar,
dar mai ales antimigrenos, antiflogistic i antiartritic.
Tincturile i extractele din Arnicae flos care conin lactone sescviterpenice de
tip pseudoguaianolid, dar i glicozide flavonice i ulei volatil, au aciune antiseptic,
cicatrizant i antiflogistic, dar la administrare p.o. în doze mari sunt alergene i
cardiotoxice, din care cauz nu se indic decât aplicarea extern. Sub form de
unguente sau comprese, extractele de Chrysanthemum sau Arnica se aplic local, în
tratamentul inflamaiilor articulare, pentru efectul antiflogistic. În ambele cazuri,
aciunea se pare c se datorete coninutului în lactone sescviterpenice, mai ales
helenalinei, partenolidului i izoheleninei. În experimente farmacologice, efectuate pe
animale, helenalina i partenolida au dovedit a avea aciune antiinflamatoare net,
¾ intervenind în metabolismul acidului arahidonic inhibând sinteza de PG i
¾ inhibând totodat proliferarea limfocitelor T.
Cercetri recente au dovedit c toate cele trei sescviterpenlactone menionate
inhib indirect factorul de transcripie NF-kB (factorul nuclear kappa B), care joac un
rol important în escaladarea procesului inflamator. Aceast inhibiie indirect se
realizeaz pe dou ci i anume:
x prin inhibarea degradrii acestuia indus de IkB (=inhibitor al NF-kB),
x prin inhibarea ireversibil a unor inductori de NF-kB (cum ar fi TNF-,
activatorii celulelor T, apa oxigenat sau forbolesterii), astfel încât o nou
activare a factorului nuclear kappa B are loc abia dup sinteza de novo a
proteinelor inhibate. Tot in vitro s-a demonstrat c cele trei sescviterpene
inhib exprimarea genei inflamaiei IL-6, aflate sub controlul NF-kB.
În plus, extractele din Chrysanthemum parthenium inhib eliberarea de
histamin din mastocite, dup cum au demonstrat experimente farmacologice efectuate
în acest sens, la obolan.
Extractele uscate, standardizate în harpagozid, obinute din tuberculii secundari
de Harpagophytum procumbens i prelucrate sub form de capsule (210 mg extract
uscat/cps.), sunt admise i recomandate pe piaa de medicamente european, începând
cu anul 1996, pentru monoterapia de întreinere în artroz (gon-, cox-, poli- i
spondilartroz), pentru calmarea durerilor i meninerea mobilitii articulaiilor.
Eficiena preparatelor din Harpagophytum în indicaiile menionate a fost intens
studiat în ultimele dou decenii i dovedit în numeroase studii clinice. Experiene in
vitro efectuate pe monocite umane au demonstrat c extractul total (i mai puin

182 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

diversele fraciuni separate sau îmbogite în iridoide) inhib atât COX-2, cât i LOX,
în timp ce în culturile de condrocite umane, acesta:
x reduce intensitatea de exprimare a metaloproteinazelor matriceale (MPM),
x inhib transformarea MPM inactive în forma activ,
x blocheaz MPM activ (fig. 3.13.A).
Rezultatul, evident dup 4-6 sptmâni de tratament (fig. 3.13.B), este reducerea
durerilor i pstrarea funcionalitii articulaiei artrotice.

Jucurba in coterapie
Jucurba (monoterapie)
antalgice conventionale (ARNS)
exprimarea MPM-9
% 37 37
40
33
100 35
90 28
80 30 23
22
70 25
60
50 20

40 15
30
10
20
10 5
0
condrocite cu extract total 0
dupa 4 sapt. dupa 6 sapt.
umane stimulate Jucurba

Fig. 3.13. A. Exprimarea MPM-9 Fig. 3.13. B. Reducerea durerii la pacieni cu


(gelatinaza B) în condrocite umane lumbalgie, dup administrarea timp de 4
stimulate (in vitro). Dup adugarea respectiv 6 sptmâni de JUCURBA® în
extractului total de Harpagophytum coterapie (n=49) sau monoterapie (n=16),
JUCURBA® în mediul de cultur, respectiv dup tratament cu ARNS i / sau
intensitatea exprimrii MPM-9 scade la kinetoterapie (n=51) (dup Chrubasik S. i
aproximativ 1/10 din valoarea iniial. colab., 1997, citat de Caesar W., 2001)

Prin efectul anti-MPM, extractul de Harpagophytum procumbens ar putea


deveni interesant i pentru terapia altor afeciuni, cum ar fi anumite forme tumorale
sau plcile ateromatoase coronariene, în a cror patogenez este implicat
hiperexpresia MPM-2.
De la Uncaria tomentosa care crete în pdurile din Peru (cunoscut sub
denumirea local de una de gato) se recolteaz scoarele de pe rdcini, din care se
obin extracte fie cu alcool, fie cu ap în mediu acid. Produsul conine alcaloizi
oxindolici, taninuri, catehine, procianidine i hidrocarburi alifatice. Exist dou

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 183


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

varieti de Uncaria care difer între ele prin coninutul în alcaloizi oxindolici: o
varietate în care predomin alcalozii pentaciclici (izopteropodina), responsabili de
aciunea imunostimulatoare, i o varietate bogat în alcaloizi oxindolici tetraciclici,
inactivi din acest punct de vedere.
Extractele, condiionate sub form de comprimate sau capsule se utilizeaz în
tratamentul unor afeciuni inflamatorii cum ar fi artrita reumatoid, inflamaiile gastro-
intestinale, dar i ca adjuvant în terapia antitumoral.
De asemeni, în farmacii se ofer i pulbere de Uncaria tomentosa, din care se
prepar, în cadru casnic, un decoct (20 g pulbere vegetal se fierbe o or la foc foarte
mic, într-un litru de ap). 75 ml din decoct se dilueaz cu o cantitate egal de ap i se
bea dimineaa, cu 20-30 minute înaintea micului dejun. Mecanismele dovedite prin
care acioneaz alcaloizii de tip izopteropodin din extract în cazul artritei reumatoide
se bazeaz pe:
x inhibarea proliferrii limfoblastelor T i B înalt activate (crora le revine
un rol important în cadrul proceselor din bolile autoimune), urmarea fiind
reducerea sintezei mediatorilor proinflamatori;
x reducerea reaciei inflamatorii în focar prin inhibarea eliberrii de TNF-
i IL-6 din macrofagele activate. TNF-D este o citokin multifuncional,
care joac un rol cheie în procesele inflamatorii, funcia sa cea mai
important fiind reglarea activitii diferitelor celule ale sistemului
imunitar; în plus, TNF- poate stimula apoptoza, proliferarea i respectiv
diferenierea celular, precum i eliberarea altor citokine. Din acest motiv,
medicamentele (preparatele) care inhib TNF- au aciune imunosupre-
siv i se utilizeaz în tratamentul reumatismului;
x inhibarea factorului de transcripie NF-kB, ceea ce determin o întrerupere
în producia de citokine, chemokine i molecule de adeziune celular care
pune în aciune mecanismele efectoare eseniale ale rspunsului imun prin
apariia inflamaiei locale acute.
Aceste mecanisme de aciune explic de ce este posibil utilizarea extractului de
Uncaria tomentosa atât în tratamentul unor afeciuni caracterizate printr-o funcionare
deficitar a sistemului imun nespecific/specific dar i în boli la care, pe parcursul unui
tratament cu chimiterapice pot aprea, ca efect advers, astfel de tulburri.
Aa cum au demostrat deja studiile clinice, pentru pacienii suferind de artrit
reumatoid aceasta înseamn reducerea procesului inflamator, analgezia i creterea
mobilitii.

184 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

În cazul administrrii unor preparate de prelucrare, doza zilnic trebuie s


corespund la 20 mg extract standardizat (cu minim 13 mg/g extract alcaloizi
oxindolici pentaciclici i maximum 0.5 mg/g alcaloizi tetraciclici).

3.4.3. Aciunea antireumatic a unor proteaze vegetale


Modul de aciune al proteazelor vegetale în procesele inflamatorii de tip artrit
nu este complet clarificat, dar studiile clinice au demonstrat c administrarea pe cale
bucal a unor preparate care conin enzime proteolitice reprezint o strategie
terapeutic eficient, care se coreleaz cu o scdere a imunocomplexelor în organism.
Numeroase observaii indic faptul c în patogeneza artritei reumatoide sunt
implicate anumite complexe imunitare, fiind vorba în primul rând de o activare a
complementului seric i apariia unor imunocomplexe în lichidul articular, respectiv
esutul i lichidul sinovial sau sânge.
Formarea unor imunocomplexe reprezint o reacie a organismului fa de
antigene cum ar fi bacteriile, virusurile, substanele chimice. În mod normal, aceste
imunocomplexe sunt fagocitate sau eliminate pe cale renal. Dac îns acestea sunt
produse în cantitate prea mare depind capacitatea de eliminare a organismului, ele
sunt depozitate în esuturi, unde iniiaz o reacie inflamatorie ca urmare a activrii
complementului seric.
S-a constatat c in vitro proteazele degradeaz, în funcie de doz, complexele
imunitare obinute experimental.
De asemeni, este posibil ca aciunea proteazei s se realizeze i prin inhibarea
sintezei de prostaglandine proinflamatoare, un studiu realizat în 2001 dovedind o
corelaie clar între doza de bromelain administrat i nivelul biosintezei de PGE2.
Administrate la iepuri (p.o.), proteazele vegetale au redus considerabil artrita
experimental, antigen-indus.
În reumatologie, proteaza care se prescrie cel mai des este bromelaina.
Bromelaina brut este amestecul genuin de proteaze obinut din Ananas
comosus din familia Bromeliaceae. Se deosebesc dou sorturi comerciale de
bromelain brut, i anume cea obinut din fructe i cea separat din tulpini, aceasta
din urm fiind cea oficinal.
Industrial se obine prin mrunirea (dup recoltarea fructelor) unor poriuni de
tulpin, urmat de tratarea materialului vegetal cu ap i separarea, prin presare, a
extractului. Extractul apos se trateaz întâi cu aceton, apoi cu metanol, precipitatele
fiind uscate. Prin mcinare rezult bromelaina brut, pulbere amorf, de culoare brun-

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 185


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

glbuie, foarte greu solubil în ap, insolubil în solveni lipofili. Din punct de vedere
chimic, bromelaina brut este o glicoprotein cu GM=28.000 D.
La administrare pe cale bucal, bromelaina nu este complet degradat de
proteinazele tractului nostru digestiv, fapt ce se atribuie i prezenei în molecul a
gruprilor sulfid din componenta proteic i structurii teriare.
Contrar afirmaiilor conform crora proteinele macromoleculare nu se resorb la
nivelul tractului digestiv decât dup o degradare prealabil, bromelaina administrat
oral se regsete în form intact în sânge i limf atât la om, cât i la unele animale de
experien.
Nu se cunoate mecanismul de absorbie intestinal a bromelainei, dar se
presupune c în organism ar exista anumii receptori pentru enzime, asemntori celor
cunoscui pentru enzimele endogene precum cele pancreatice, care sunt supuse
circuitului enterohepatic.
De asemeni, nu se tie înc ce se întâmpl în organism cu bromelaina intact,
resorbit: este fagocitat, depozitat sub forma unor incluziuni în esutul conjunctiv
sau eliminat.
În tratamentul proceselor inflamatorii i al edemelor ca cele din artrita
reumatoid sau artroz, se administreaz zilnic doze de 80-400 mg bromelain brut,
ceea ce ar corespunde la 200-1000 U-FIP.
Înaintea începerii unui tratament cu bromelain, trebuie exclus existena unei
sarcini, deoarece nu se cunosc date care s ateste lipsa embriotoxicitii. În plus, prin
prelungirea timpului protrombinic i de sângerare, la femeile gravide s-ar putea
produce hemoragii nedorite. O atenie special trebuie acordat pacienilor care se
trateaz cu anticoagulante, deoarece administrarea concomitent de bromelain
accentueaz tendina spre sângerare.
În afara efectului antiinflamator i proteolitic, bromelaina inhib i agregarea
plachetar.
Administrarea de bromelain este contraindicat la pacienii cunoscui a suferi
de coagulopatii, insuficien renal i / sau hepatic.
La pacienii reumatici crora li se prescrie bromelaina ca antiinflamator, pot
aprea, rareori, efecte adverse, precum: diaree, disconfort gastric, reacii dermice
uoare sub form de prurit sau eritem slab.
Cele mai cunoscute monopreparate cu bromelain sunt: BROMELAIN® 200
(=200 mg) i TRAUMANASE®, drageuri gastrorezistente care conin 20, respectiv 40
mg bromelain brut.
În afara acestora exist i numeroase preparate industriale în care bromelaina
este asociat cu papaina, tripsina, chimotripsina, pancreatina i alte enzime.

186 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

3.4.4. Aciunea farmacologic a antidiscraticelor


În Antichitate, discrazia, ca dezechilibru al celor patru umori, era considerat a
fi cauza tuturor bolilor, pentru ca mai târziu imbalanele metabolice s fie fcute
rspunztoare de apariia reumatismului sau a gutei, ca boli inflamatorii i metabolice.
În acest sens antidiscraticele erau medicamente „care dup administrare
determinau o modificare a procesului de alimentare a esuturilor din întregul organism
prin inducerea unor schimbri de compoziie sanguin în sensul normalizrii acesteia,
prin intermediul crora anumite stri patologice puteau fi combtute" (Weiss R.F.,
Fintelmann V., 1997). Concret, sub termenul de antidiscratic se îneleg în fitoterapie
toate mijloacele de stimulare ale secreiilor i excreiilor din organism (laxative,
diuretice, sudorifice, emenagoge), a proceselor osmotice care au loc în esuturi i care
determin modificri ale mediului ionic intra- i intercelular.
Astzi, teoria discraziei este obsolet, dar antidiscraticele se folosesc în
continuare în terapeutic, ele intrând în categoria produselor vegetale pentru care
dovada eficienei clinice nu mai trebuie adus, ea fiind demonstrat în timp; prin
aceasta, ele fac parte din ceea ce se numete astzi evidence based phytotherapy.
Antidiscraticele influeneaz factorul umoral care joac un rol deosebit în
procesul inflamator din reumatismul cronic. Modificrile propriu-zise care apar la
nivelul articulaiilor în boala reumatismal reprezint doar un fenomen parial al
procesului patologic complex, al crui loc de desfurare îl reprezint întregul
mezenchim.
Ca în toate procesele inflamatorii, i în cazul afeciunilor reumatice (artrite,
artroze, reumatism abarticular) pot aprea procese de vindecare autoreglat.
Intervenind cu antiinflamatoare nesteroidiene sau imunosupresive, simptomatologia
dureroas este drept, dispare, dar totodat, eventualul proces de vindecare se suprim.
Acesta este i motivul pentru care majoritatea conceptelor terapeutice actuale
aplicate în tratamentul reumatismului i care sunt categoric singura soluie acceptat
de pacient pentru îndeprtarea simptomelor acute nu dau rezultate pe termen lung.
Din acest motiv, antidiscraticelor vegetale ar trebui s li se acorde un rol mult
mai mare în terapia de întreinere, deoarece acestea nu stimuleaz doar funciile de
excreie ale organismului, efectul fiind mult mai profund.
O afeciune cronic cum este poliartrita reumatoid necesit un tratament
cronic. Antidiscraticele s-au dovedit a fi eficiente în tratamentul de întreinere. Ca i în
terapia cu contrairitante, tratamentul începe cu antidiscratice (de regul ceaiuri
preparate din specii antidiscratice) cu efect puternic pentru a iniia o schimbare
metabolic.

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 187


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Nu exist nici o plant care singur s aib calitatea de a:


x modifica procesele metabolice,
x avea un efect depurativ, la care s se asocieze
x proprieti carminative.
Din acest motiv, se apeleaz la asocieri în care se combin antidiscratice
propriu-zise, precum Urticae folium i Taraxaci radix cum herba cu produse vegetale
diuretice (Betulae folium, Maydis stigma, Equiseti herba, Solidaginis herba, Apii
graveolentidis fructus, Ononidis radix), laxative (Sennae folium, Frangulae cortex) i
uneori cu diaforetice (Tiliae flos, Sambuci flos).
De asemeni, se asociaz Salicis cortex sau Dulcamarae stipes; de regul, îns,
cantitatea de salicin existent într-o infuzie preparat dintr-un amestec de acest gen
nu depete 3 mg, doz total insuficient pentru a asigura, prin ea însi, un efect
analgetic i antiinflamator. Aciunea salicinei este susinut în aceste cazuri de
saponozide, dac formula conine i Dulcamarae stipes. Adugarea zârnei în specii se
justific prin efectul antiinflamator, corticomimetic pe care îl dezvolt glicozidele
sterolice de tip spirostanol.
De regul, tratamentul cu infuzii preparate din specii antidiscratice se începe
apelând la o formul de asociere care s activeze intens toate funciile de eliminare
(hepato-biliar, renal, pe cale digestiv, prin transpiraie) ale organismului într-o
aciune „de atac”, pentru ca, dup aproximativ o sptmân, s se schimbe tratamentul,
în sensul folosirii altor specii antireumatice. De altfel, având în vedere faptul c fiecare
produs vegetal acioneaz la alt nivel, se recomand ca, pe parcursul celor (minimum)
4-6 sptmâni cât dureaz tratamentul, s se schimbe sptmânal formula speciilor
antireumatice, pentru a asigura un efect antidiscratic profund i constant.
Pentru a putea aprecia mai corect calitatea speciilor antireumatice oferite de
productori, în funcie de compoziia chimic i aciunea farmacologic predominant
pe care o desfoar, produsele vegetale antidiscratice se subîmpart, dup cum
urmeaz:

a. antidiscratice acvaretice
x Juniperi fructus
x Levistici radix
x Ononidis radix
x Graminis rhizoma
x Equiseti herba
x Petroselini radix et herba (vezi i capitolul I)

188 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

b. antidiscratice propriu-zise
x Taraxaci herba et radix
x Urticae herba et folium
x Phaseoli fructus sine seminibus
x Betulae folium
x Caricis rhizoma

c. antidiscratice antiinflamatoare (i dermatotrope)


x Dulcamarae stipes
x Sarsaparillae radix
x Sassafras lignum
x Guajaci lignum
x Olibanum, respectiv Boswelliae cortex

d. antidiscratice diaforetice
x Sambuci flos
x Bardanae radix
x Tiliae flos

În formulrile de specii antireumatice, antidiscraticele propriu-zise se asociaz


cu cele antiinflamatoare, acvaretice, dar i cu laxative (Sennae folium, Frangulae
cortex) i carminative (Carvi fructus, Foeniculi fructus, Chamomillae flos, Calami
rhizoma).
Din grupul antidiscraticelor, industria prelucreaz doar frunzele de urzic i
respectiv resina Olibanum sub forma unor medicamente elaborate.
Pe piaa de medicamente industriale exist o serie de monopreparate obinute cu
extracte hidroalcoolice sau exprimate din frunze de urzic prelucrate în stare proaspt
i a cror indicaie major este boala reumatismal.
Standardizarea acestora se face, de regul, în acid cafeoilmalic, chiar dac se
tie c nu acest component este adevratul principiu antireumatic activ. Se consider
c aciunea farmacologic revine fitocomplexului, nu unui singur component din
extract.
În prospectul acestor medicamente se menioneaz c domeniul de indicaie îl
reprezint terapia adjuvant a unor forme de reumatism, dar, din pcate, pentru acestea
înc nu exist teste clinice relevante care s le confirme eficiena, exceptând un studiu
restrâns întreprins pe 27 de pacieni suferind de artroza policarului i un altul,
retrospectiv, pe 9000 de pacieni suferind de artroze diverse, respectiv poliartrit
cronic.

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 189


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

De curând a aprut un nou medicament, HOX® (capsule enterosolubile), care


conine fraciunea solubil în izopropanol separat din frunzele de Urtica dioica.
Conform productorului, acest extract ar avea o aciune de inhibare a TNF-, el fiind
administrat cu rezultate promitoare, în cadrul unui studiu clinic efectuat pe 1000
pacieni suferind de diverse forme de artroz.
Din rezina de Olibanum (provenit de la Boswellia serata) se obine un extract
(cunoscut i sub denumirea de Boswellin) standardizat în acizi boswellici, pentru care
aa cum am vzut s-a dovedit aciunea antiinflamatoare.

3.5. Receptur\/Fitobalneologie

3.5.1. Infuzii antidiscratice simple


Rp. Dulcamarae stipes 50,0
D.s. intern, sub form de infuzie: 4 lingurie produs vegetal se fierb timp de 2
minute cu 400 ml ap, apoi se las 15 minute în repaus, acoperind vasul; se filtreaz.
Se bea, timp de 8-12 sptmâni, câte o can de infuzie dimineaa i seara.

Rp. Betulae folium 50,0


D.s. intern, sub form de infuzie (2 linguri / 1 l ap / zi); infuzia se bea cald
(40°C).

Rp. Phaseoli fructus sine seminibus 50,0


D.s. intern, sub form de infuzie (1 lingur / 200 ml ap); se beau 4-5 infuzii pe zi,
între mese.

Rp. Taraxaci radix cum herba 50,0


D.s. intern, sub form de infuzie (1 lingur / 200 ml ap); 1-2 cni dimineaa i
seara, timp de minimum 2 luni, primvara.

Rp. Urticae folium 50,0


D.s. intern, sub form de infuzie (1 lingur / 200 ml ap); se beau pân la 4 infuzii
pe zi.

Rp. Harpagophyti tuber 50,0


D.s. intern, sub form de macerat: 3 lingurie produs vegetal se macereaz timp de 8
ore cu 600 ml ap; se filtreaz; se administreaz în 3 prize, înaintea meselor principale,
înclzit la 37-40°C.

190 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

3.5.2. Specii antidiscratice

Rp. Sennae folium


Taraxaci radix et herba aa 40,0
Menthae piperitae folium
Foeniculi fructus aa 10,0
M. f. spec.
D.s. intern, pentru infuzie (2 linguri / 400 ml ap); se bea dimineaa i seara câte o
can.

Rp. Salicis cortex


Sambuci flos aa 20,0
Dulcamarae stipes 35,0
Juniperi fructus 15,0
Betuale folium 10,0
M.f. spec.
D.s. intern, 1 linguri / o can ap, pentru infuzie.

Rp. Urticae herba


Dulcamarae stipes
Caricis rhizoma
Sennae folium
Foeniculi fructus aa 20,0
M. f. spec.
D.s. intern, o linguri / o can ap, pentru infuzie.

Rp. Sambuci flos


Paeoniae flos aa 15,0
Juniperi fructus
Millefolii flos
Liquiritiae radix aa 5,0
Ononidis radix 10,0
Solidaginis herba
Frangulae cortex
Salicis cortex aa 15,0
Betulae folium 20,0
M.f. spec.
D.s. intern 1 linguri / o can ap, pentru infuzie.

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 191


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Rp. Taraxaci radix cum herba


Juniperi fructus
Sennae folium
Frangulae cortex
Carvi fructus aa 20,0
M.f. spec.
D.s. intern, 1 linguri / o can ap, pentru infuzie.

Rp. Dulcamarae stipes aa 10,0


Urticae herba
Millefolii herba
Equiseti herba aa 20,0
Betulae folium 30,0
M. f. spec.
D.s. intern, 1 linguri / o can ap, pentru infuzie; câte o infuzie dimineaa i seara.

Rp. Phaseoli pericarpium


Salicis cortex aa 30,0
Callunae herba
Millefolii herba aa 15,0
Gentianae radix 10,0
M.f. spec.
D.s. intern, 1 linguri / 2 cni ap, pentru infuzie.

3.5.3. Antidiscratice de extracie

Rp. Extractum Dulcamarae 5,0


Sirupus Juniperi ad 150,0
M. f. sol.
D.s. intern, de trei ori pe zi câte o linguri.

Rp. Extractum Taraxaci 30,0


Aqua Melissae ad 300,0
M.f. sol.
D.s. intern, câte o lingur, de 3 ori pe zi, dup mese, timp de 4-6 sptmâni,
primvara i toamna.

192 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Rp. Sirupus Juniperi 100,0


D.s. intern, câte 1 lingur dimineaa i seara, sub form de cur de toamn, timp de
4-6 sptmâni.

Rp. Extractum Graminis


Extractum Taraxaci
Extractum Frangulae aa 10,0
Aqua Foeniculi
Aqua Petroselini aa ad 150,0
M.f. sol.
D.s. intern, câte o lingur de 2-3 ori pe zi, timp de 4-6 sptmâni.

3.5.4. Antireumatice de uz extern

Rp. Spiritus Urticae 100,0


D.s. extern, pentru frecii în artroze, poliartrit cronic.

Rp.Oleum Juniperi 2,0 Rp. Oleum Calami 2,0


Spiritus Calami ad 100,0 sau Spiritus Angelicae ad 100,0
M.f. sol.
D.s. extern, pentru frecie; frecia se face pe articulaia sau muchiul înclzit anterior
prin masaj.

Rp. Tinctura Arnicae 15 ml


Aqua destilata ad 500 ml
M.f. sol.
D.s. extern, pentru comprese (prinie) reci aplicate pe articulaie în timpul
inflamaiei acute din procesele artrotice cronice; se schimb compresa la fiecare 2 ore.

Rp. Oleum Hyoscyami 20,0


Chloroformi 30,0
Spiritus Angelicae 50,0
M.f. sol.
D.s. extern, pentru frecii (analgetic i relaxant muscular).
A se agita înainte de utilizare!

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 193


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Rp. Sapo medicinalis 40,0


Camphora 10,0
Thymi aetheroleum 2,0
Rosmarini aetheroleum 3,0
Ammoniacum dil. 25,0
Alcoholum 420,0
M.f.sol.
D.s. extern, pentru frecii; formula este cunoscut sub denumirea Linimentum
saponato-camphoratum.

Rp. Tinctura Capsici


Chloroformi aa 10,0
Linimentum saponato-camphorati ad 100,0
M.f. sol.
D.s. extern, pentru frecii; formul cunoscut sub denumirea Spiritus
antirheumaticus.

În tratamentul reumatismului abarticular mai ales, se folosete i “btaia cu


urzici”, care se aplic o dat pe zi, timp de 2-3 zile la rând, dup care urmeaz o pauz
de 3 zile. Pauza este necesar, deoarece frunzele proaspete conin histamin care
produce, la locul aplicrii, o sensibilizare. Pe toat perioada tratamentului, pacientul
trebuie s evite venirea în contact a zonei de aplicare cu apa rece, altfel apare o
senzaie neplcut de arsur dureroas.
Zona “btut” cu urzici va rmâne cald i nedureroas timp de câteva ore.

3.5.5. Fitobalneologice

Tratamentele balneologice (bi generale, pariale, împachetri) au jucat i înc


mai joac un rol important în tratamentul durerilor reumatice, dar i a diverselor
nevralgii. Cel mai mult beneficiaz de remediile fitoterapeutice împachetrile, freciile
i bile pariale, bile medicinale (generale) fcându-se în reumatologie mai rar cu
extracte vegetale adugate apei de baie i mai mult cu ape minerale.
Cu toate acestea, exist o serie de formule de asociere a unor plante, mai ales
dintre cele ce conin uleiuri volatile, din care se prepar infuzii concentrate care se
adaug în apa mineral (sau nu) pentru baia antireumatic.
Important este ca dup o astfel de baie medicinal, pacientul s se odihneasc
30-60 de minute la pat.

194 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Rp. Calami rhizoma


Serpylli herba aa 250,0
M.f. spec.
D.s. pentru infuzie, cu 3 l ap; infuzia concentrat se adaug apei pentru baie
înclzit la 37°C.
Aciunea este revulsiv i de stimulare a circulaiei periferice. De asemeni,
cetina i scoara de molid, brad sau pin se pot folosi pentru obinerea unor infuzii, care
se prepar astfel:

Rp. Piceae cortex et folium (Picea excelsa) 500,0 sau


Abietis cortex et folium (Abies alba) 500,0 sau
Pini cortex et folium (Pinus silvestris) 500,0
D.s. pentru infuzie, la 3 l ap; infuzia se adaug apei pentru baie înclzit la 37°C,
la care se recomand a se asocia Piceae aetheroleum 15 ml (un pahar mic de lichior).
Se recomand în tratamentul durerilor reumatice, a nevralgiilor dar i a unor
afeciuni nervoase, având nu doar un efect antalgic i de stimulare a circulaiei
periferice, ci i o aciune de stimulare general.

Rp. Rosmarini folium


Calami rhizoma aa 50,0
D.s. pentru infuzie, la 1 l ap; infuzia se adaug în apa pentru baie, înclzit la 37°C.
Se recomand în tratamentul formelor de reumatism (mai ales abarticular) i în
nevralgii, la fel ca formula ce urmeaz:

Rp. Equiseti herba


Avenae stramentum
Calami rhizoma aa 150,0
D.s. pentru infuzie, la 3 l ap; se adaug infuzia cald în apa pregtit pentru baie,
înclzit la 37°C.
De asemeni, se poate pregti un concentrat pentru baie antireumatic, din care
se adaug o anumit cantitate (30 - 50 ml) în apa pentru baie, preînclzit. Concen-
tratul are avantajul evitrii pierderii timpului cu infuzarea i filtrarea speciilor.
În acest sens, cetina de brad (Abies alba) se extrage cu ap (1:5), fierbând 15'.
Dup filtrare, extractul apos se concentreaz la foc foarte mic (eventual, dac operaia
nu se face în farmacie, ci în cadru casnic, în cuptor), pân la consisten sirupoas.

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 195


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Cantitatea mic de ulei volatil extras din cetin prin decocie se pierde în cursul
acestei operaii, dar, în final, se adaug la 1000 ml concentrat, 50 ml Pini aetheroleum,
dup care amestecul se agit.
Pentru realizarea unei emulsii stabile ar fi de preferat s se adauge 10 ml de
lauriletersulfat de sodiu.
Se adaug 30-50 ml concentrat în apa pentru o baie general. Înainte de
utilizare, flaconul se agit.

Bibliografie:

1. Adam O., Erfahrungsmedizin 1995, 20, 180-184


2. Baghdikian B., Lanhers M.C., Fluerentin J., Olliver E., Maillard C, Balansard G., Mortier F., Planta
Med. 1997, 63, 171-176
3. Bambagiottl M., Caron S.A., Giannellini V., Vincieri F.F., Monetti G., Planta Medica 1981, 43, 39-45
4. Berger R., Ditzel P., Hof - Mussler S., Deutsche Apoteker Zeitung 1994, 134 (5), 27-42
5. Berger R., Kusnik C, Rall B., Deutsche Apoteker Zeitung 2003, 143 (4), 44-47
6. Bianco A., Esposito P., Guiso M., Scarpati M.L., Gazz. Chim. Ital. 1971, 101, 764-773
7. Bork P.M., Schmitz M.L., Kuhnt M., Escher C., Heinrich M., FEBS Lett. 1997, 349-357
8. Bork P.M., Schmitz M.L., Weimann C., Kist M., Heinrich M., Phytomedicine 1996, 3, 263-269
9. Brooks P.M., Lancet 1993, 341, 286-290
10. Bruhn C., Deutsche Apoteker Zeitung 2003, 143 (3), 42-46
11. Bruhn W., Deutsche Apoteker Zeitung 2002, 142 (43), 38-40
12. Buchanan H.M., Preston S.J., Brooks P.M., Buchanan W.W., Br. J. Rheumatol. 1991, 30, 125-134
13. Burger J., Brandt E., Vincent E., Ferreira D., Phytochemistry 1987, 26, 1453-1457
14. Caesar W., Deutsche Apoteker Zeitung 1995, 135 (37), 71-77
15. Caesar W., Deutsche Apoteker Zeitung 2001, 141 (24), 1-5
16. Carle R., Zeitschr. Phytotherapie 1988, 9, 67-76
17. Caterina M.J., Schumacher M.A., Tominaga M., Rosen T.A., Levine J.D., Julius D., Nature 1997,
389, 816-824
18. Chantre P., Cappelaere A., Leblan D., Guedon D., Vandermander J., Fournie B., Phytomedicine 2000,
7 (3), 177-183
19. Chen F., Sung S., Kuhn D.C., Lu Y., Gydos L.J., Shi X., Demers L.M., Biochem. Biophys. Res.
Comm. 1997, 231, 99-102
20. Clapham D.E., Nature 1997, 389, 783-784
21. Cleland L.G., French J.K., Betts W.H., Murphy G.A., Elliot Mj., J. Rhgeumatol. 1988, 15, 1471-1475
22. Czygan F.-C., Zeitschr. Phytotherapie 1987, 8, 19-20
23. Darlington L.G., Ramsey N.W., Brit J. Rheumatol. 1993, 32, 507-512
24. Dayer J.M., Fenner H., Baiilièris Clin. Rheumatol. 1992, 6, 485-516
25. Eich J., Schmidt M., Betti G.J.R., Pharm. Pharmacol. Lett. 1998, 8, 75-78
26. El Gazahly M., Khayyal M.T., Okpanyi S.N., Ahrens-Corell M., Arzneimittel Forsch./Drug Res. 1992,
3, 333-335
27. Franz G., Czygan F.-C, Abou-Mandour A., Planta Medica 1982, 44, 218-220
28. Geisslinger G., Deutsche Apoteker Zeitung 1999, 139 923), 55-56
29. Geisslinger G., Deutsche Apoteker Zeitung 2000, 140 (4), 57-58
30. Göbel H., Forschg u. Praxis 2002, 350, 11-12
31. Grahame R., Robinson B.V., Ann. Rheum. Dis. 1981, 40, 632
32. Guillerault L., Ollivier E., Elias E., Balansard G., J. Liquid Chrom. 1994, 17,2951-2960
33. Hahn S., Hübner - Steiner U., Rheuma, Schmerz, Entzündung 1988, 8, 55-58

196 Capitolul III.


Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

34. Hänsel R., Katarahardia M., Huang J.-T., Bohlmann F., Phytochemistry 1980, 19, 857-861
35. Hehner S.P., Heinrich M., Bork P.M., Vogt M., Ratter R, Lehmann V., Schulze-Osthoff K., Dröge W.,
Schmitz M.L., J. Biol. Chem. 1998, 273, 1288-1297
36. Heinrich M., Robles M., West J.E., Ortiz de Montellano B.R., Rodriguez E., Ann. Rev. Pharmacol.
Toxicol. 1998, 38, 539-565
37. Hinz B., Brune K., Pharmazie i.u. Zeit 1999, 28 (1), 21-29
38. Kartnig T., Fischer U., Bucar F., Sci. Pharm. 1996, 64, 487-496
39. Kaul R., Lagoni N., Deutsche Apoteker Zeitung 1999, 139 (37), 43-50
40. Kikuchi T., Matsuda S., Kubo Y., Namba T., Chem. Pharm. Bull 1983, 31, 2296-2301
41. Kisiel W., Baraszcz B., Fitoterapia 2000, 71, 269-273
42. Kjeldsen-Kragh J., Haugen M., Borchgrevink C.F., Lancet 1991, 338, 899-902
43. Klein- Galczinsky C., Wiener Medizin. Wochenschr. 1999, 149, 248-253
44. Klein K.G., Blankenhorn G., Vita Min Spur 1987, 2, 137-142
45. Koehler I., Zeitschr. Phytotherapie 1997, 18, 349-350
46. Kolodzeij H., Phytochemistry 1990, 29, 995-960
47. Long A.C., Medeiros D.M., J. Nutraceuticals, Functional & Medical Foods 2001, 3 (2), 39-46
48. Löw D., Foliaca 1999, 3 (4), 18-19
49. Lyss G., Schmidt T.J., Merfort I., Pahl H.L., Biol. Chem. 1997, 378, 951-961
50. Mc. Carthy G.M., Mc. Carthy D., J. Rheumatol. 1992, 19, 604-607
51. Meier B., Lehmann D., Sticher O., Bettschart A., Pharm. Acta Helv, 1985, 60, 269-275
52. Meyer B., Schneider W., Elstner E.F., Arzneimittel Forsch./Drug Res. 1995, 2, 174-176
53. Mills S.Y., Jakoby R.K., Chacksfield M., Willoughbi M., J. Rheumatol. 1996, 35, 874-878
54. Natarjan K., Singh S., Burke jr. T.R., Grunberger D., Aggarwal B.B., Proc. Natl. Acad. Sci. USA
1996, 93, 9090-9095
55. Oehme P., Deutsche Apoteker Zeitung 2001, 141 (38), 157-159
56. Oehme P., Roske I., Krause W., Göres E., Arzneimitteltherapie 1993, 11, 389-391
57. Okpanyi S.N., Schirpke von Paczensky R., Dickson D., Arzneimittel Forsch./Drug Res. 1989, 39,
698-703
58. Otter K., Schröder J.O., Ziegler A., Deutsche Apoteker Zeitung 1997, 137 (49), 46-53
59. Pahl H.L., Krauss B., Schulze-Osthoff K., Decker T., Traenckner E.B.-M., Vogt M., Meyers C, Parks
T., Warring P., Muehlbacher A., Czernilofsky A.P., Baeuerle P.A., J. Exp. Med. 1996, 183, 1829-1840
60. Papp M., Fehér S., Folly G., Horvath E.J., Experientia 1977, 33, 1191-1192
61. Pentz R., Busse H.G., König R., Siegers C.P., Zeitschr. Phytotherapie 1989, 10, 92-96
62. Quetin - Leclercq J., J. Pharm. Belgique 2001, 56 (4), 95-104
63. Reichling J., Harkenthal M., Deutsche Apoteker Zeitung 1998, 138 (38), 47-54
64. Reinke Cl., Schweizer Apothekerzeitung 1996, 134 (1), 9-11
65. Reuss - Borst M., Internist 1997, 38, 266-271
66. Schmidt M., Eich J., Kreimeyer J., Betti G., Deutsche Apoteker Zeitung 1998, 138 (47), 46-57
67. Schmidt S., Österr. Apoth. Ztg. 1983, 37, 111-113
68. Schmitz M.L., Hehner S.P., Bacher S., Dröge W., Heinrich M., Deutsche Apoteker Zeitung 1998, 138
(50), 59-69
69. Schneider E., Medicinal Plant Conservation 1997, 4, 1-9
70. Seeger R., Deutsche Apoteker Zeitung 1994, 134 (29), 2749-2758
71. Seifert J., Ganser R., Brendel W., Gastroenterol. 1979, 17, 1-8
72. Sewell K.L., Trentham D.E., Lancet 1993, 341, 283-286
73. Shao Y., Lahloub M.F., Meier B., Planta Med. 1989, 55, 617
74. Singh S., Aggarwal B.B., J. Biol. Chem. 1995, 270, 24995-25000
75. Steffen C., Menzel J., Wien. Klin. Wochenschr. 1985, 97 (8), 2-11
76. Steffen C., Menzel J., Z. Rheumatol. 1983, 42, 249-255
77. Steffen C., Smolen J., Miehlke K., Hörger J., Menzel J., Z. Rheumatol. 1985, 44, 51-56
78. Steffen C., Zeithofer J., Menzel J., Smolen J., Z. Rheumathol. 1979, 33, 264-278
79. Steinhilber D., Deutsche Apoteker Zeitung 2000, 140 (4), 60-61

Fitoterapia afeciunilor reumatismale 197


Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

80. v. Schäfer R., Schäfer W., Arzneimittel Forsch./Drug Res. 1982, 32, 56-58
81. Vanhaelen M., Vanhaelen-Fastré R., Elchami A.A., Fontaine J., J Pharm. Belg. 1981, 36, 38-42
82. Veit M., Pharmazie i.u. Zeit 2002, 31, 156-163
83. Wagner H., Breu W., Deutsche Apoteker Zeitung 1989, suppl. 15, 21-23
84. Weimann C., Heinrich M., Bot. Acta 1997, 110, 62-72
85. Whitehouse L.W., Znamirowska M., Paul C.J., Can. Med. Assoc. J., 1983, 129,249-251
86. Wurtzke A., Therapeutikon 1989, 3, 535-539

198 Capitolul III.


MONOGRAFII

Agni casti fructus Monica Hncianu

Reprezint fructele mature, uscate ale speciei Vitex agnus-castus, din familia
Verbenaceae, de origine mediteranean. Fructele sunt constituite din pseudobace
lignificate, rotunde, de culoare neagr, cu gust iute, condimentat, care amintete de piper.
Specia se prezint ca un arbust înalt de pân la 2 m, ce crete prin locuri umede
i rspândete un miros iute, piprat (motiv pentru care în german se numete
Mönchspfeffer, iar în englez Monkcs pepper - piperul clugrilor). Specia se cultiva
în grdinile de zarzavat ale mnstirilor i se folosea drept condiment în alimentaie
pentru scderea libidoului clugrilor/clugrielor. Popular, la noi, se numete
mielrea.
Tulpina de culoare cenuie prezint ramificaii albicioase, în patru muchii.
Frunzele digitate, prevzute cu foliole lanceolate, sunt proase pe faa inferioar, iar
florile de culoare albastr sau violacee sunt tubulare, bilobate i grupate în
inflorescene sub form de spice scurte, compacte.
Primele utilizri în scopuri medicinale provin tot din Evul Mediu, în mânstiri
constatându-se c administrarea unor extracte hidroalcoolice din fructe de mielrea
atenua tulburrile menstruale, avea aciune emenagog i lactagog.

Compoziie chimic

În fructele de Vitex agnus castus au fost identificate o serie de flavonozide, (în


mare parte derivai ai kemferolului), dar i flavonoide lipofile, dintre care casticina
reprezint constituentul principal; au mai fost identificate penduletina i crizofanolul D.

OCH3
H
HO
H3CO O
OH
O
H3CO OCH3
H
O RO-H2C O-glu
OH
casticina R=H aucubozida
R = -bz-OH agnusida

199
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Un grup important de principii active îl reprezint monoterpenele nevolatile


glicozidate de tipul iridoidelor C9, cantitativ predominând aucubozida (=aucubina) i
agnusida.
În fructe exist ulei volatil (0,5%) constituit în mare parte din cineol i pinen,
un principiu amar (castina), ulei gras i o fraciune alcaloidic minor (viticina).

Aciune i întrebuinri

Utilizrile tradiionale ale fructelor de Vitex agnus castus se adreseaz


tulburrilor menstruale datorate deficienei luteale (corpus luteum). La acestea se
adaug utilizrile în tratamentul sindromului premenstrual, a dismenoreei, a unor
afeciuni post-menopauz.
Studiile experimentale realizate au dovedit c extractele de Agnus castus nu
conin componente cu aciune estrogen, dar cu toate acestea, ele diminueaz
eliberarea, de ctre glanda pituitar, a hormonului foliculo-stimulant (FSH) conco-
mitent cu o sporire a cantitii de hormon luteinizant (LH) i luteotrop (LTH).
Cercetri efectuate în ultimele dou decenii atât în vivo (pe obolani), cât i in
vitro (de urmrire a capacitii de funcionare ca ligand specific pentru receptorii
pentru dopamin D2), atât extractele în sine, cât i diterpenele lipofile separate din
acestea au demonstrat un efect de inhibare atât a cAMP, cât i a prolactinei. Un punct
de atac a substanelor biologic active l-ar putea reprezenta celulele lactotrope de la
nivelul hipofizei; prin reducerea hiperprolactinemiei tranzitorii sau constant ar putea fi
explicate aciunile benefice observate în mastodinia din PMS, diverse forme de
mastopatii, precum i în insuficiena de corp galben.
Înc nu se cunoate, cu precizie, modul cum acioneaz preparatele de Vitex
agnus castus, iar compoziia lor chimic exact înc nu a fost stabilit. Totui, se crede
c acestea acioneaz mai curând asupra axei hipotalamo-pituitare decât direct asupra
ovarelor.
Cele mai intense cercetri asupra extractelor de Vitex agnus castus au fost
realizate în Germania, unde înc din 1950 a fost comercializat un extract alcoolic
(0,2% g/g) realizat din fructele acestei specii. Acest extract se utilizeaz i astzi la
tratarea afeciunilor mamare (mastopatii), a insuficienei ovariene, a sângerrilor
premenstruale i a ciclului menstrual neregulat, a acneei. Toate aceste afeciuni
reprezint i o expresie a deficienei luteale.
Studiile clinice realizate au dovedit c extractul alcoolic de Vitex agnus castus
poate dezvolta efecte benefice în tratamentul afeciunilor menionate la paciente cu
vârste cuprinse între 20 i 40 de ani, a cror funcionare ovarian este sever dereglat
dar care nu sufer de o alt disfuncie hormonal (a metabolismului prolactinei,
disfuncie adenocortical, de funcie tiroidian) sau de obezitate.

200 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Tratamentul trebuie s se desfoare cel puin trei luni, în doz de 40 picturi/zi.


Este bine ca administrarea picturilor s se fac dimineaa pe stomacul gol. Fiind
vorba de o soluie alcoolic, uneori este nevoie ca administrarea s se fac în 3 doze
egale, dup mas.
Se recomand ca acest tratament s se iniieze într-o perioada de timp în care
pacienta nu este supus altui tratament cu preparate estrogene sau antiestrogene.
Pentru preparatele de Vitex agnus castus s-a demonstrat i o aciune de
stimulare a lactaiei. Studiile realizate asupra laptelui de sân nu au demonstrat
existena unor modificri ale compoziiei chimice ale acestuia.
În plus, produsul vegetal este eficient în tratamentul dermatozelor cu
component endocrin. De aceea se indic i în tratamentul dermatozelor menstruale i
a acneei.
Contraindicaii: nu se recomand iniierea unui tratament cu extracte de Vitex
agnus castus pacientelor care sunt sub alte tratamente hormonale.
Efecte adverse: uneori în decursul tratamentului pot s apar reacii alergice,
dureri de cap sau creterea sângerrii menstruale; în astfel de cazuri se recomand
întreruperea tratamentului.
Astzi se apeleaz la preparatele care condiioneaz extracte din fructele de
Vitex agnus castus, utilizarea unor forme (infuzii, tincturi) obinute în cadru casnic
fiind depit. Astfel de preparate sunt: AGNOLYT® capsule/picturi, AGNU
CASTON® tablete/picturi, CASTUFEMIN® N picturi, CEFANORM® picturi.
MASTODYNON® este o soluie hidroalcoolic, homeopat, de uz intern care conine
i un extract de Agnus castus.
Se consider c doza zilnic administrat trebuie s corespund (indiferent de
forma farmaceutic) la aproximativ 40 mg produs vegetal.

Bibliografie

1. Hostettmann K., Deutsche Apotheker Zeitung, 2000, 140, 334


2. Huyke C., Laszczyk M., Scheffler A., Ernst R., Schempp C.M. Zeitschr. Phytother. 2005, 26 (suppl.),
S10
3. Lauritzen Ch., Reuter H.D., Repges R., Böhnert K.J., Schmidt U. Phytomedicine.1997, 4 (3), 183, 189
4. Meier B. Berger D., Hoberg E., Sticher O., Schaffner W. Phytomedicine. 2000, 7 (5), 373-381
5. Meyl C. Therapeutikon. 1991, 5, 518-525
6. Meyer E.A. Pharm. Ztg. 1993, 138, 24-26
7. Roeder D. Zeitschr. Phytotherapie. 1994, 15, 155-159
8. Struck D. Zeitschr. Phytother. 2005, 26, 130-131
9. Weisskopf M., Schaffner W., Jundt G., Sulser T., Wyler S., Tullberg-Reinert H. Planta Med. 2005,
71, 910-916
10. Winterhoff N., Zeitschr. Phytother. 1987, 8, 169-171
11. Wuttke W., Jary H., Christoffel V., Spengler B., Seidlová-Wuttke D. Phytomedicine. 2003, 10 (5),
348-357

201
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Alchemillae herba Clara Aprotosoaie

Produsul vegetal este constituit din partea aerian înflorit recoltat de la specia
Alchemilla vulgaris auct. non L. sin. Alchemilla xanthochlora Rothm. din familia
Rosaceae, cunoscut sub denumirea de creioar sau brumrie.
În literatura mai veche, produsul vegetal mai este întâlnit sub denumirea de
Herba Leontopodii.
Specia este rspândit în Europa, Asia i America de Nord, principalii furnizori
ai produsului vegetal fiind Polonia, Bulgaria, Ungaria, Republica Ceh i Slovacia.
Alchemilla vulgaris auct. non L. este o plant peren, de talie mic (20-30 cm
înlime). Frunzele sunt reniforme, 7-11 lobate, pubescente, cu margini serat-crenate.
Nervaia este palmat; nervurile principale sunt mai proeminente pe faa inferioar.
Limea frunzelor nu depete 8 cm. Florile, pe tipul 5, mici, verzi-glbui sunt
grupate în inflorescene terminale.
Gustul este astringent, slab amar.

Compoziie chimic

Produsul vegetal conine, în principal, 6-8% taninuri (taninuri galice i elagice -


pedunculagin, alchemilin) i flavonoide (3-O-E-D-glucuronida cvercetolului).
OH
HO
O
HO O
O O
HO
O
HO O O OH OH
HO O
O OH

HO OH
HO O
HO OH HO OH
O-ac.glucuronic

pedunculagina OH O
3-O- -D-glucuronida cvercetolului

Aciune i întrebuinri

Datorit coninutului în taninuri produsul vegetal are proprieti astringente i


este utilizat ca hemostatic, antidiareic i cicatrizant.

202 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Se mai administreaz în menoragii, leucoree, iminena de avort din primele luni


de sarcin i sterilitate la femei. În iminena de avort eficiena produsului vegetal se
explic prin aciunea de consolidare i tonifiere a musculaturii uterine, precum i prin
aciunea hemostatic.
Dei nu au fost semnalate efecte adverse i contraindicaii pentru extractele de
Alchemillae herba, trebuie avut în vedere faptul c, datorit coninutului ridicat în
taninuri, acestea au un anumit grad de hepatotoxicitate.
Produsul vegetal se administreaz frecvent sub form de extracte apoase.
Pentru extracia produsului vegetal (1-2 g) se folosete fie ap fierbinte (timp de
extracie de aproximativ 10 minute), fie ap rece (macerare, la temperatura camerei, 6-
8 ore, apoi înclzire la fierbere i filtrare, când taninurile gastroiritante se extrag mai
puin). În cazul în care nu se recomand altfel, cantitatea de produs vegetal care se
supune extraciei în vederea administrrii variaz între 5 i 10 g pe zi.
Infuzia, sub form de splturi vaginale, este utilizat în tratamentul leucoreei;
deseori, produsului vegetal i se asociaz, în astfel de cazuri, flori de urzic moart
(Lamium album L.).
Ca atare sau în asociere cu alte produse vegetale, Alchemillae herba intr în
componena unor ceaiuri medicinale, iar extractele se prelucreaz sub forma unor
preparate medicamentoase care se adreseaz tratamentului unor afeciuni ginecologice.
Datorit coninutului în taninuri, extractele au proprieti antimicrobiene ceea ce
explic prezena acestora într-o serie de produse destinate igienizrii cavitii bucale
(SALVIATHYMOL ®).

Bibliografie
1. Geiger C., Rimpler H. Planta Med. 1990, 56, 585-586
2. Geiger C. Dizertaie: Ellagitannine aus Alchemilla xanthochlora Rotmaler und Potentilla erecta (L.)
Raeuschel. Beiträge zur Analytik und Strukturaufklärung, Universitatea Freiburg, 1991
3. Geiger C., Scholz E., Rimpler H., Planta Med., 1994, 60, 384-385
4. Schimmer O., Lindenbaum M., Planta Med., 1995, 61, 141-142
5. Turka L., Popescu H., Clujul Med., 1979, 52, 78-80
6. Wichtl M. Deutsche Apotheker Zeitung, 1989, 129 (suppl. 16), 131-133

Arnicae flos Clara Aprotosoaie

Sunt capitulele florale recoltate de la specia Arnica montana L. (Asteraceae),


denumit popular arnic, carul zânelor sau podbal de munte.
Uneori se folosesc numai florile ligulate i tubulare ce s-au desprins de pe
receptacul sau din involucru - Flores Arnicae sine receptaculis/calycibus.
În unele ri este acceptat ca surs de provenien pentru produsul vegetal i
specia Arnica chamissonis Les subsp. foliosa (Nutt.) Maguire (arnica din America de

203
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Nord). Produsul vegetal american provine i de la speciile Arnica fulgens Pursh,


Arnica sororia Greene i Arnica cordifolia Hook.
Arnica montana este o plant bianual sau vivace, rspândit în Europa, Asia i
America de Nord. Specia Arnica chamissonis este cultivat în Rusia i Germania.
Înalt de pân la 1 m, arnica prezint o tulpin dreapt, lipicios-proas,
ramificat puin ctre vârf, cu un rizom oblic în pmânt. Frunzele bazilare dispuse în
rozet sunt mari, oval-lanceolate i pubescente, iar cele de pe tulpin sunt mici, opuse
i sesile. Receptacolul uor convex prezin 15-25 flori ligulate de culoare galben-
portocalie. Florile tubuloase, hermafrodite, colorate în portocaliu se afl în centrul
receptacolului. Fructul este o achen cu papus.
Produsul are un miros uor aromatic, iar gustul este amar, oarecum picant.
Inflorescenele capituliforme apar de abia în al doilea an de vegetaie i se
recolteaz cu puin timp înainte de înflorire (iunie-august).

Compoziie chimic

Principalii componeni bioactivi din florile de arnic sunt lactonele


sescviterpenice de tip pseudoguianolidic: helenalina i 11,13-dihidrohelenalina se
gsesc majoritar în Arnica montana predominant sub form esterificat cu acizi grai
inferiori (acetic, izobutiric, izovalerianic, tiglic). Florile de Arnica chamissonis subsp.
foliosa conin în plus i derivaii 2,3-dihidro-2D-hidroxilai (denumii, generic,
arnifoline), alturi de cei 2,3-dihidro-2D,4D-dihidroxilai (chamissonolide) ai Helena-
linei i 11,13-dihidrohelenalinei.
Concentraia acestor componeni difer în funcie de specie: 0,2-0,8% în Arnica
montana i 0,2-1,5% în Arnica chamissonis subsp. foliosa.
Flavonoidele din arnic (0,4-0,6%) ce particip la determinarea coloraiei
galbene a florilor, se gsesc sub form de agliconi i glicozide, precum: astragalina,
luteolin-7-glucozida, izocvercitrozida, hispidulina, patuletina. La ambele specii,
majoritatea flavonolilor sunt glicozidai la hidroxilul de la C3, iar flavonele la C7. În
plus, florile de Arnica chamissonis prezint glicozide acilate, flavonol-glicozidele fiind
esterificate cu acidul acetic, iar flavon-glicozidele cu acid 2-metilbutiric. Plantele ce
cresc la altitudini ridicate sunt mai bogate în derivai flavonici ce nu mai prezint în
nucleul B grupe hidroxil vicinale.
Concentraia acizilor polifenolici (acid cinamic i derivai), de obicei în jur de
0,7%, crete la plantele situate la altitudini mari.
Uleiul volatil coninut de florile de arnic (0,2-0,35%) este colorat în portocaliu i
are o consisten semisolid, datorit derivailor de tip n-alcani (9%) (C19-C30) i
esterilor acizilor grai (40-50%). Ali componeni prezeni în uleiul de arnic sunt timolul,
timol metileterul (30%), izobutiratul timolului i dimetileterul timo-hidrochinonei.

204 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Arnicae flos mai conine carotenoide (D- i -criptoxantin, luteoxantin,


zeaxantin, lutein), fitosteroli, triterpene pentaciclice (faradiol, taraxasterol),
procianidoli (1%), taninuri, cumarine, poliine, compui azotai (colin – 0,1%,
betain), oze i poliholozide.
Recent a fost identificat în florile de Arnica montana un compus triterpenic de
tip taraxastan [3 , 16 -dihidroxi-21D-hidroxiperoxi-20 (30)-taraxasten], inhibitor al
biosintezei melaninei.

H H

O O
O 11 O 11
HO O HO O
13 13

helenalina 11,13-dihidrohelenalina

RO H HO
H

O
O
R1O O
R2 O tigloil O O

R = R1 = R2 = H chamissonolida arnifolida

Aciune i utilizri

Compoziia chimic complex a florilor de arnic se reflect într-un spectru larg


de aciuni farmacologice, unele de o importan semnificativ.
Calitatea materialului vegetal prelucrat, forma i tipul de extracie sunt
hotrâtoare pentru activitatea dezvoltat.
Arnica are aciune cicatrizant, antiinflamatoare i antiseptic fiind
recomandat pentru uz extern în tratamentul luxaiilor, entorselor, contuziilor,
edemelor asociate fracturilor i hematoamelor, nevralgiilor, artrit, reumatism,
inflamaii dup înepturi de insecte, inflamaii ale mucoaselor.
Proprietile cicatrizante imprimate îndeosebi de uleiul volatil i carotenoide se
realizeaz prin stimularea formrii esutului de granulaie i imunostimulare
asemntoare preparatelor din Echinacea.

205
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Aciunea antiinflamatoare i analgezic se datorete în principal lactonelor


sescviterpenice. Studiile farmacologice au artat c în special helenalina intervine în
metabolismul acidului arahidonic prin inhibarea sintezei de prostaglandine i pe de alt
parte, prin inhibarea proliferrii limfocitelor T. Helenalina i mai puin, 11, 13-
dihidrohelenalina i chamissonolida, inhib activarea factorului de transcripie NF-kB.
Lactonele sescviterpenice ce au un rest acil nesaturat, ca în cazul esterilor de tip
metacrilat sau tiglinat prezint o activitate mai puternic de inhibare decât acetaii.
Helenalin- i dihidrohelenalin-esterii au de asemenea efecte puternic
antimicrobiene, antihiperlipidemice, analeptic respiratorii i afecteaz sistemul
cardiovascular. În medicina popular, arnica a fost adesea utilizat ca abortiv, ceea ce
s-ar putea explica prin activitatea ocitocic demonstrat a lactonelor sescviterpenice.
Preparatele externe de tip gel din arnic (50 g tinctur/100 g baz de preparat,
RDE tinctur = 1:20) s-au dovedit a fi la fel de active ca gelul de ibuprofen 5% în
tratamentul osteoartritei. În mod analog se folosete un macerat din Arnica în ulei de
msline (5 g flori/100 g ulei, macerare 8 zile, în flacon de culoare închis; se pstreaz
ferit de lumin).
Uleiul volatil are de asemenea aciune antiinflamatoare i antimicrobian.
Flavonoidele au efect hipotensiv, diuretic i regleaz irigarea coronarelor în
mod similar preparatelor din pducel, astfel încât arnica este considerat al doilea
produs vegetal ca eficien, dup Crataegus, în tratamentul insuficienei coronariene
cu sau fr angin pectoral.
Indicaiile de administrare intern a preparatelor din arnic (infuzie, tinctur,
extract uleios) sunt colaps circulator, hipertensiune, insuficiena coronarian. inând
cont de toxicitatea deosebit a lactonelor sescviterpenice (alergene i cardiotoxice),
administrarea intern a acestor preparate ar trebui evitat. Aceste substane pot
determina apariia unor gastroenterite, slbiciune muscular i în doze mari, moarte
prin stop cardiac i respirator.
La aplicare extern frecvent sau timp îndelungat pot aprea dermatite de
contact, cu formarea de vezicule mici, datorit proprietilor alergizante ale helenalinei
i esterilor si.
Arnica se afl în topul listei de remedii fitoterapeutice prin aceea c este inclus
în numeroase preparate industriale (peste 270), din care aproximativ 70% sunt de uz
extern.
Cel mai frecvent preparat galenic este tinctura care se prepar din o parte produs
vegetal la 10 pri etanol 70%. În cataplasme, tinctura se dilueaz cu ap, de 3-10 ori.
Unguentele pot conine maxim 20-25% tinctur, iar ca ap de gur se folosete tinctura
diluat de 10 ori.

206 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Infuzia de arnic se prepar prin tratarea a 2-3 g de produs vegetal cu 150 ml


ap fierbinte, 5-10 minute repaos în vas acoperit i filtrare. Se poate folosi pentru
gargarisme în faringite, catarul cronic al fumtorilor sau pentru cataplasme.
Preparatele din arnic sunt contraindicate a se administra în sarcin, alptare, la
persoanele alergice la plante precum mueelul, dalia, crizanteme, coada-oricelului.
Arnica poate crete riscul de sângerare prin administrare concomitent cu
anticoagulante, unele analgezice-antiinflamatoare (aspirina, naproxen, ibuprofen),
preparate pe baz de Ginkgo biloba sau Allium sativum. Poate scdea eficiena
medicamentelor hipotensive.

Bibliografie

1. Brinkhaus B., Wilkens J.M., Ludtke R., Hunger J., Witt C.M., Willich S.N. Complement Ther Med.
2006, 14 (4), 237-246
2. Jäggi R., Würgler U., Grandjean F., Weiser M. Inflamm Res. 2004, 53(4), 150-157
3. Klaas C.A., Wagner G., Laufer S., Sosa S., Della Logia R., Boumme U., Pahl H.L., Merfort I. Planta
Med. 2002, 68, 385-391
4. Kos O., Lindenmeyer M.T., Tubaro A., Sosa S., Merfort I. Planta Med. 2005, 71 (11), 1044-1052
5. Lyss G., Schmidt T.J., Merfort I., Pahl H.L. Biol Chem. 1997, 378 (9), 951-961
6. Maeda K. Naitou T., Umishio K., Fukuhara T., Motoyama A. Biol Pharm Bull. 2007, 30 (5), 873-879
7. Merfort I. Forsch Komplementarmed Klass Naturheilkd.2003, 10 (suppl.1), 45-48
8. Spettoli E., Silvani S., Lucente P., Guerra L., Vincenzi C. Am. J.Contact Derm. 1998, 9, 49-50
9. Spitaler R., Schlorhaufer P.D., Ellemerer E.P., Merfort I., Bortenschlager S., Stuppner H., Zidorn C.
Phytochemistry. 2006, 67 (4), 409-417
10. Tekko I.A., Bonner M.C., Bowen R.D., Williams A.C. J Pharm Pharmacol. 2006, 58 (9), 1167-1176
11. Wagner S., Suter A., Merfort I. Planta Med. 2004, 70 (10), 897-903
12. Widrig R., Suter A., Saller R., Melzer J. Rhematol Int. 2007, 27 (6), 585-591

Barosmae folium Clara Aprotosoaie

Produsul reprezint frunzele recoltate de la specia Agathosma betulina (Bergius)


Pillans (sin. Barosma betulina Bartl. et H.L. Wendel.), familia Rutaceae. Produsul
vegetal mai este întâlnit în literatura de specialitate i sub denumirea de Bucco folium,
Buchu folium, Diosmae folium.
Este o specie exotic pentru noi, fiind originar din Africa de Sud, zona Capului
Bunei Sperane, de unde se import.
Produsul vegetal se prezint sub forma unor fragmente de frunze sau frunze
întregi de aproximativ 2 cm lungime. Frunzele sunt obovate, lucioase, coriace, cu
marginea crenat sau serat. Pe faa dorsal se observ mici glande de culoare brun.
Culoarea produsului este galben-verzui deschis pân la galben-brun. Gustul este
astringent i aromat, mirosul aromat.

207
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Compoziia chimic

Barosmae folium conine aproximativ 2% ulei volatil furnizat de glandele


schizolizigene. Prin analiza fraciunii volatile izolate din frunzele de Barosma s-a
stabilit c principala component este o monoterpen numit diosfenol care, se
formeaz, probabil, dintr-un constituent genuin i anume piperiton-epoxidul.
Mai mult, la temperatura camerei, din uleiul volatil, diosfenolul separ sub
form de cristale, fraciune care se cunoate sub numele de "camfor de Buchu".
Alte componenete prezente în uleiul volatil izolat din frunzele de Barosma sunt:
limonenul, (-)-izomentona, (+)-mentona, (-)-pulegona, terpinen-4-ol i o component
care imprim acestui ulei mirosul deosebit i anume, p-mentan-3-on-8-tiol.
Frunzele de Barosma mai conin flavone, dintre care cea mai important este
diosmina, rezine i mucilagii.

OCH3

rutinoza O O OH
OH

O
OH O H

diosmina diosfenol

Aciune i întrebinri

Produsul vegetal se utilizeaz în tratamentul afeciunilor inflamatorii i


infecioase ale rinichiului i ale tractului urinar datorit aciunii sale diuretice i
antiseptice.
Aciunea diuretic se datoreaz prezenei în produsul vegetal a derivailor
flavonici dar i uleiului volatil ce conine terpinen-4-ol, component prezent i în alte
produse vegetale cu aciune diuretic.
Diosfenolul este considerat responsabil pentru aciunea antibacterian
dezvoltat de aceste frunze; având structur fenolic el se metaboliozeaz la
glucurono-conjugatul corespunztor, i se presupune c în timpul excreiei, odat ajuns
în urin, hidrolizeaz dac mediul este alcalin, eliberând din nou diosfenolul care
intervine ca antiseptic urinar; mecanismul descries este ipotetic prin similitudine cu
ceea ce se întâmpl în cazul arbutozidei din Uvae ursi i Vitis idaeae folium.

208 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Frunzele se mai utilizeaz pentru proprietile lor diaforetice, stimulente i


balsamice. Se indic în bronite cronice, cistite, pielonefrite, prostatite sau inflamaii
renale.
Produsul se prescrie sub form de ceai mono sau policomponent respectiv, sub
forma tabletelor.
Un ceai din frunze de Barosma se realizeaz din 1 g produs vegetal peste care se
aduce o can de ap fierbinte, se las spre infuzare 10 minute dup care se strecoar.
Pentru efectul diuretic se beau 2-3 ceaiuri pe zi.
Frecvent produsul vegetal se întâlnete în asocieri de plante ce alctuiesc mai
ales remedii urologice sau remedii pentru afeciunile prostatei: POTTER’S
Diuretabs, ANTITIS ® Tablets, BUCCOSPERIN ® Tee, URON ® - Tee etc.

Bibliografie

1. Kaiser R., Lamparsky D., Schudel P., J.Agric. Food. Chem., 1975, 23, 943-944
2. Lamparsky D., Schudel P., Tetrahedron Lett., 1971, 36, 3323-3324
3. Schilcher H., Deutsche Apotheker Zeitung, 1984, 124 (47), 2429-2436
4. Wollenweber E., Graven E.H., Fitoterapia, 1992, 63, 86-88

Betulae folium Monica Hncianu

Produsul este constituit din frunzele recoltate de la Betula pendula Roth. (sin.
Betula verrucosa Ehrh.), familia Betulaceae, mesteacn alb.
Specia, originar din Europa temperat, cunoate astzi o larg rspândire pe
glob.
Mesteacnul este un arbore de 30 m înlime, cu tulpina ramificat i flexibil.
Scoara tulpinilor mature este alb.
Frunzele sunt romboidale cu marginea dublu serat i vârf acuminat, glabre, des
punctate de glande pe ambele fee, având 3-7 cm lungime i 2-4 cm lime. Florile sunt
unisexuate, cele mascule sunt grupate în ameni iar cele femele au forma unui con
alungit. Fructele, samare mici, brune, sunt prevzute cu dou aripioare.
Produsul Betulae folium este constituit din fragmente de frunze i peioluri ale
acestora, de culoare verde-glbuie sau verde-brun, friabile. Produsul învechit este de
culoare brun-roiatic.
Gustul este amrui iar mirosul uor aromat.

Compoziie chimic

Principalele componenete sunt reprezentate de derivaii flavonici (3%) i


anume: hiperozid, cvercetol, cvercitrozid, miricetol-digalactozid etc. la care se

209
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

adaug 3% saponozide triterpenice (betulinol, acizii betulinic, betulonic i platanic


precum i derivaii acestora).
Au mai fost izolate catehin i epicatehin, procianidine. Frunzele mai conin
peste 0,5% acid ascorbic (vitamina C) i acizi polifenolcarboxilici (printre care acid
clorogenic i acid cafeic).
Fraciunea volatil, în jur de 0,1%, separat din frunze, conine mai ales derivai
sescviterpenici ( i -betulenol, acetat de -betulenil) betulaprenol, un alcool
triterpenic înrudit cu scvalenul.
Produsul vegetal conine i alcooli triterpenici, de tip damaran i rezine (cu o
compoziie înc neidentificat).

R1
OH

HO O
OH

OR
2
OH O

cvercetol R1 = H R2 = H

hiperozida R1 = H R 2 = galactoza

miricetol-digalactozida R 1 = OH R2 = digalactoza

OH

HO COOH

HO
OH
HO O

HO O

acid clorogenic D-betulenol

210 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

H (CH2 C CH CH2)6 OH
HO
CH3

E-betulenol betulaprenol

R3

R1

R2

R1 = H R2 = OH R3 = CH 2OH betulinol

R1 = H R2 = OH R 3 = COOH acid betulinic

R1, R2 = O R 3 = COOH acid betulonic

Aciune i întrebuinri

Frunzele de mesteacn dezvolt o aciune diuretic destul de puternic


(manifestat prin creterea cantitii de ap eliminate) dar i aciune saluretic. Printr-o
astfel de diurez crescut se previne formarea calculilor renali i urinari. Efectul
diuretic se datoreaz mai ales derivailor flavonici prezeni în produsul vegetal;
coninutul relativ ridicat de vitamin C, din frunze, poteneaz aciunea flavonelor.
Studiile realizate pe animale de laborator (obolani Wistar) au stabilit c în
urma tratamentului cu hiperozid sau cu totalul flavonoidic separat din frunzele de
mesteacn (Betulae folium), a crescut semnificativ eliminarea prin urin a ionilor Cl- i
Na+ ceea ce face ca acest extract s poat fi apreciat ca un bun saluretic.
Betulae folium se utilizeaz în afeciunile bacteriene i inflamatorii ale tractului
urinar cum ar fi: pielonefrite, uretrite, cistite etc. Dependent de gravitatea afeciunii,
tratamentul fitoterapeutic se poate asocia cu chimioterapice.

211
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

În medicina tradiional frunzele de mesteacn se mai utilizeaz în tratamentul


afeciunilor reumatismale, artrit dar i împotriva cderii prului. Produsul este inclus
i în aa numita "cur de primvar", ca depurativ.
Frecvent, pentru efectul diuretic dar i ca remediu urologic, frunzele de
mesteacn se asociaz cu alte produse vegetale (Orthosiphonis folium, Equiseti herba,
Juniperi fructus, Petroselini radix) i se administreaz fie sub form de ceaiuri, fie se
prelucrez extractele sub form de picturi, capsule sau drajeuri.
Extracte apoase de Betulae folium intr în alctuirea ceaiurilor instant:
SOLUBITRAT ®, UROFLUX ®, SOLVEFORT ®, NIERON ®, HARNTEE
400® etc.
Pentru prepararea unui ceai din frunze de mesteacn, o can de ap fierbinte se
aduce peste 2-3 g produs vegetal mrunit, iar dup 10-15 minute se strecoar. Se beau
3-4 ceaiuri pe zi.
În timpul tratamentului, este necesar consumul unui volum mare de lichide.

Bibliografie

1. Czygan FC., Zeitschr. Phytotherapie, 1989, 10, 135-139


2. Dallenbach-Tölke k., Nyiredy S., Sticher O., Deutsche Apotheker Zeitung, 1987, 127, 1167-1170
3. Kastner U., Foliaca, 1999, 4(2), 4-5
4. Klinger W., Hirschelmann R., Suss J., Pharmazie, 1989, 44, 558-560
5. Kolodzeij H., Phytochemistry, 1990, 29, 1671-1674
6. Rickling B., Glombitza K.W., Planta Med., 1993, 59, 76-77
7. Schilcher H., Rau H., Urologe, 1988, B 28, 274-280
8. Schmidt M., PTA heute, 2004, 18 (9) 46-49

Calami rhizoma Clara Aprotosoaie

Produsul vegetal este constituit din rizomii speciei Acorus calamus L. sin.
Acorus aromaticus Gilib. (Araceae), denumit popular obligean, speteaz, trestie
mirositoare.
Specia este originar din sud-estul Asiei, fiind rspândit din Japonia i India
pân în zonele estice ale Rusiei, de unde a fost adus în Europa. La noi în ar crete
spontan pe marginea apelor curgtoare, prin bli i mlatini ori anuri umede.
Este o plant peren, cu un rizom orizontal, gros, crnos, articulat, de culoare
verde-brun i cu rdcini adventive dispuse pe faa inferioar i aezate pe 2 rânduri.
Prin uscare, rizomii îi modific culoarea în galben-brun i dezvolt un miros plcut,
condimentat. Tulpina scapiform este foliacee, înalt de 60-120 cm i poart o singur
frunz la subsuoara creia se afl o inflorescen (spadice) format din sute de flori

212 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

mici, verzui sau galbene. Frunzele ce pornesc din rizom au o teac lung ce înconjoar
baza tulpinii i un limb de forma unei sbii. Fructul este o bac roietic.
Se recolteaz partea subteran, pe timp de var, de la exemplare în vârst de 2-3
ani. Vârful rizomilor cu mugurii vegetativi se taie i se îngroap în pmânt pentru
regenerare. Produsul se usuc la 50°C i uneori se decortic.
Produsul oficinal se prezint sub form de rizomi întregi sau tiai longitudinal.
Pe faa superioar roie cafenie au cicatrici triunghiulare, alungite, iar pe cea inferioar
apar puncte de culoare mai închis ce reprezint cicatricele rdcinilor îndeprtate. În
interior, rizomii au o culoare alb-cenuie pân la brun-deschis, sunt flexibili,
spongioi, cu fractura neted, miros aromat i gust condimentat aromat-amar.

Compoziie chimic

Rizomii de obligean conin ulei volatil (1,5-3,5%, rareori 5-9%), taninuri,


rezine.
Uleiul volatil se obine prin distilarea cu vapori de ap a rizomilor uscai sau
proaspei. Este un lichid galben pân la galben-brun, cu miros aromatic, camforat i
gust amar, arztor.
Coninutul de ulei volatil, ca i proporiile unora dintre componentele sale
depind de poliploidia speciei. Sub acest aspect se cunosc trei rase cromozomiale,
considerate de unii autori drept varieti sistematice:
x plante diploide: Acorus calamus L. var. americanus Wulff, de
provenien american,
x plante triploide: Acorus calamus L. var. calamus L., de provenien
european,
x plante tetraploide: Acorus calamus L. var. angustata Engler, de
provenien asiatic.
-azarona, un derivat fenilpropanic, este componenta principal a uleiului
volatil provenit de la chemotipurile tri- i tetraploide (3-13% respectiv, 8%). Plantele
diploide furnizeaz un ulei volatil practic lipsit de -azaron (cis-izoazaron).
Deoarece -azarona are potenial cancerigen, inducând apariia de tumori duodenale
(la obolani) i hepatice (la oareci), farmacopeele prescriu utilizarea în terapeutic
doar a uleiurilor volatile ce conin sub 0,5% din aceast component.
Pe lâng -azaron, în uleiul volatil de obligean au mai fost identificai
urmtorii compui: eugenol, mircen, - i -pinen, limonen, camfen, cis-izoeugenol-
metileter, acid acoric, calamen, - i -elemen, cariofilen, selinen, farnesen,
acalamona.

213
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Principiile amare din obligean sunt reprezentate de acorona, acorenona, ce


ajung la concentraii de pân la 10% în uleiul volatil, dar i de derivai de germacran,
precum: acoragermacrona. În timpul distilrii cu vapori de ap, acoragermacrona
genuin în produsul vegetal se degradeaz, furnizând aa numitele shiobunone cu o
structur de tip eleman.

H3CO H3CO
O
OCH3 OCH3
OCH3 OCH3 O

D-azarona E-azarona acorona

O
shiobunona

Aciune i utilizri

Rizomii de obligean au în principal proprieti tonice, carminative, antispastice


i diuretice. Prin puternica sa aciune de stimualre a secreiei i peristaltismului gastric,
Calami rhizoma se situeaz printre cele mai importante amare aromatice, fiind indicat
în atoniile gastrice, anorexie i dispepsii.
Deoarece favorizeaz eliminarea acidului uric, obligeana se recomand în
tratamentul gutei.
Extractele din rizomii de obligean prezint o aciune benefic în distonia
vegetativ.
Buci mici de rizom se pot mesteca în scopul dezobinuirii de fumat.
Extern, sub form de frecii, se utilizeaz în afeciuni reumatice pentru aciunea
slab revulsiv. Preparate din obligean aplicate prin masare în oboseala picioarelor ori
în stri gripale dezvolt o aciune reconfortant.
Bile de obligean au un efect tonifiant general, îndeosebi în convalescen,
anemie, afeciuni metabolice. Datorit efectului stimulant, bile de obligean nu se
aplic seara.

214 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Uleiul volatil este folosit în parfumerie, dar i ca insecticid uor, iar rizomii se
utilizeaz în industria buturilor aperitive, pentru aromatizare (limitele maxime admise
de -azaron sunt de 0,1 mg/kg aliment i de 1 mg/kg buturi alcoolice).
Toxicitatea produsului vegetal este legat de prezena -azaronei, care la
obolani dezvolt o serie de metabolii cu aciune cancerigen i mutagen. Cu toate c
la om, metabolitul corespunztor cancerigen nu a fost evideniat, se recomand
administrarea cu pruden i pentru o perioad scurt (nu mai mult de 6 sptmâni) a
preparatelor de uz intern ce conin extracte de obligean, mai ales preparate provenind
de la firme regionale/zonale, acestea nepermiându-i achiziia de materie prim
obinut din culturi diploide, lipsite de -azaron.
Pentru prepararea decoctului, 1,5 g de produs vegetal mrunit sau pulverizat se
aduce în 250 ml ap cald i se fierbe câteva minute; dup circa 5 minute de repaus,
ceaiul se strecoar. Pentru aciunea tonic amar se recomand ca ceaiul s se bea
neîndulcit, înainte de mas.
Sub form de tinctur 5% asociat cu ulei de ricin sau alte tincturi, rizomii de
obligean se folosesc în tratamentele împotriva cderii prului, acionând ca stimulator
al circulaiei la nivelul folicului pilos, dar i ca astringent i antiseptic la nivelul pielii
capului.
Pentru baie general, se face un decoct (100 g produs vegetal mrunit fiert 15
minute, în 3 l de ap), care dup strecurare se aduce în apa de baie care nu trebuie s
depeasc 38°C.
Calami rhizoma asociat de regul cu alte produse vegetale intr în componena
unor preparate care se adreseaz în special simptomatologiei gastro-intestinale.

Bibliografie

1. Ali MM., Handa SS., Khanna VK., Maurya RR., Phytother. Res., 2002, 16, 256-260
2. Kurayanagi M., Nowamaki K., Phytochemistry, 1996, 43 (6), 1175-1182
3. Lander V., Schreier P., Flavour Fragrance J., 1990, 5, 75-78
4. Motley TJ., Econ. Botany, 1994, 48, 397-399
5. Schneider K., Jurenitsch J., Pharmazie, 1992, 47, 79-81
6. Schneider R., Jurenitsch J., Pharmazie, 1992, 47, 49-54

Camphora Clara Aprotosoaie

Camforul (Camphora) reprezint stearoptenul uleiului volatil obinut prin


antrenarea cu vapori de ap a tuturor organelor provenite de la specia Cinnamomum
camphora T. Nees et Ebermaier sin. Laurus camphora L., Camphora officinarum, din
familia Lauraceae.

215
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Originar din Asia de Est, Cinnamomum camphora este un arbore foarte


longeviv (1000 ani), ce atinge înlimi de 40-50 m. Frunzele sunt alungite, coriace,
glabre, prevzute cu puncte translucide, iar florile sunt mici, de culoare alb sau alb-
verzuie. Fructul este o drup purpurie i conine o singur smân.
Prin antrenarea cu vapori de ap a rdcinilor, fragmentelor de trunchiuri i
frunzelor provenite de la arbori în vârst (peste 40 ani) se obine 2-3% ulei volatil brut,
semicristalizat. Partea aerian a arborelui conine o cantitate mai mic de ulei volatil.
Prin rcirea sau centrifugarea acestui ulei volatil se obine camfora brut (stearopten)
i esena de camfor (eleopten). Camfora brut este purificat prin tratare cu var i
crbune i apoi sublimare. Esena de camfor este prelucrat prin distilare fracionat,
când se obine:
x esena alb de camfor, bogat în pinen, p-cimen, cineol;
x esena brun sau roie, bogat în safrol;
x esena albastr, ce conine sescviterpene (camazulen).
Camforul se poate obine i prin sintez, prin clorurarea i oxidarea pinenului.
Spre deosebire de camforul natural, dextrogir, camforul sintetic este un racemic.
Se prezint sub forma unei pulberi cristaline, onctuoas la pipit i de culoare
alb sau a unei mase cristaline, translucide. Mirosul este caracteristic ptrunztor, iar
gustul iniial iute i puin amar devine apoi rcoritor. Camforul se volatilizeaz treptat
la temperatura camerei, este inflamabil i arde cu flacr fuliginoas, fr a lsa
reziduu. Este foarte uor solubil în alcool, cloroform, eter, uleiuri grase, ulei de
parafin, uleiuri volatile, insolubil în glicerin.

Compoziie chimic

Conine predominant o ceton monoterpenic biciclic, camfor (camfora),


alturi de limonen, cineol, D- i - pinen.

camfora

Aciune i utilizri

Camforul a fost folosit sub form de soluie injectabil uleioas pentru


proprietile sale de analeptic respirator, cardiac i stimulant al sistemului nervos
central, fiind recomandat în sincope respiratorii, pneumonii i alte cazuri de depresie a
centrului respirator bulbar.

216 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

La administrare extern camforul are aciune revulsiv i rubefiant. Dac se


aplic topic, fr masaj, sub form de loiuni 0,1-3%, efectul este uor anestezic local
i antipruriginos.
Preparatele externe cu camfor - soluii uleioase, alcoolice, unguente- se folosesc
astzi exclusiv în tratamentul afeciunilor reumatice, sciatic, dureri musculare i
articulare.
Supradozat, camforul este toxic. Produce obnubilare, ameeli, delir, convulsii,
inhibarea centrului respirator cu fenomene de apnee, com.
La doza de 2 g camfor apar reacii toxice, iar 4 g camfor este considerat a fi
doza letal la aduli. La copiii mai mari de 5 ani, doza letal este de 0,5-1 g.
În stomatologie, un amestec de 65% camfor i 35% p-clorfenol este folosit ca
antibacterian în infecii ale canalelor radiculare.
Camforul este utilizat de asemenea în industria materialelor plastice i a
lacurilor, a explozivilor i materialelor pirotehnice, precum i la obinerea cimenului.

Bibliografie

1. Sellerberg U., PTA heute, 1998, 12 (4), 347-349


2. Fuzimoto Y., Kakinuma K., Mukherjee RK., Phytochemistry, 1994, 37, 1641-1643
3. Krazberger B., Mair S., H P Journal 1994, 24, H 11, 38

Capsici fructus Clara Aprotosoaie

Reprezint fructele mature recoltate de la speciile Capsicum annuum L. var.


longum, ardeiul iute, i Capsicum frutescens L. (Capsici fructus acer), pili-pili sau
piper de Cayenne, chili, din familia Solanaceae.
Capsicum annuum este o plant anual cultivat în scopuri alimentare,
medicinale, dar i ornamentale. Are o înlime de 0,5-1 m, prezint o tulpin dreapt i
ramificat, cu frunze alterne, ovale i cu marginea întreag. Florile sunt albe sau alb-
glbui. Fructul este o bac conic, alungit, cu suprafaa extern lucioas i colorat în
rou închis. Gustul este iute-arztor, iar mirosul lipsete.
Speciile din genul Capsicum sunt originare din America de Sud, probabil din
regiunea dintre sudul Braziliei i Bolivia. De acolo, speciile s-au rspândit ctre nord,
seminele lor fiind împrtiate de psri.
Deoarece plantele de Capsicum tolereaz aproape orice climat, ardeiul este
cultivat astzi peste tot în lume. Un climat mai cald este totui favorabil pentru ca
fructul s dezvolte la coacere o arom puternic. În Europa, ardeiul unguresc din
regiunea Kalocsa are cea mai bun reputaie. În regiunile afro-asiatice (Maroc, Turcia,
217
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Iraq, India de Nord), ardeiul este valoros atât prin gust, cât i prin culoare, iar aroma
preparatelor culinare specifice este controlat prin adaosul i a altor condimente locale.
În India, se folosesc i frunzele de ardei pentru aromatizarea unor buturi.
În America Latin, în spe în Mexic, exist un spectru larg de ardei, cu un
gust de la foarte dulce la foarte iute; gustul picant arztor este în general asociat cu
chili. Odat îns ce este instalat obinuina gustului iute este surprinztor câte arome
subtile poate dezvolta acest chili, i anume: fructat, dulceag, floral, de pmânt sau
de fum. Prin îndeprtarea seminelor se obine un condiment mai puin iute.
Pentru aprecierea gustului iute a ardeiului se utiliza pân în urm cu aproximativ
dou decenii, scara Scoville. Aceasta se determina prin evaluarea organoleptic a
diluiilor obinute din fructele uscate de ardei. Astzi, intensitatea gustului iute se
evalueaz prin determinarea HPLC a concentraiei în capsaicin/capsaicinoide,
substane responsabile pentru gustul iute (15 uniti Scoville corespund la 1 ppm
capsaicin + capsaicinoide).
Unele dintre cele mai iui varieti de chili au între 200000-300000 uniti
Scoville = 2% capsaicin) i aparin speciei C.chinense. În anul 2000, cercettorii
indieni au raportat existena unei noi varieti de chili, identificat a fi C. frutescens.
Aceasta este cea mai iute varietate de chili (855000 uniti Scoville) cunoscut,
corespunzând unui coninut de 5,7% capsaicin în materialul vegetal uscat.
Pentru obinerea unui material vegetal mai puin picant e nevoie de o cantitate
mare de mezocarp i de mai puine semine, placent i nervuri de dispunere a
seminelor.

Compoziie chimic

Fructele de ardei (Capsicum annuum) conin 0,1-0,5% capsaicinoide (capsaici-


ne) (0,8-1% în fructele de Capsicum frutescens), ce imprim gustul iute arztor al
produsului.
Aceste capsaicine, de fapt un amestec de cel puin 5 compui izomeri, sunt
amide rezultate prin combinarea acidului vanilic cu acidul 8-metil-non-6-enoic i sunt
localizate în semine i placente.
Capsaicina este compusul predominant (63-77%) din acest grup, fiind însoit
de dihidrocapsaicin (20-32%), nor- i homoderivai.
De asemenea, fructele de ardei mai conin acid ascorbic (0,1-0,3%, în funcie de
varietate), vitaminele A, B1, B2, PP, carotenoide (capxantin, capsorubin), heterozide
diterpenice (capsianozide), flavonozide (hesperidozida, rutozida, eriodictiozida), ulei
gras (15-25%, în care predomin gliceridele acidului miristic, stearic i oleic), ulei
volatil (sub 1%), glucide.

218 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

O
H3CO
N R
H
HO

R =-C H2 capsaicina

R = -C H2 dihidrocapsaicina

Aciune i utilizri

Ardeiul este un apreciat condiment în multe ri.


În doze mici, la administrare intern are efect stomahic prin stimularea secreiei
gastrice, pancreatice i intestinale, dar i carminativ, deoarece produce, la nivelul
mucoasei traiectului gastro-intestinal o activare a circulaiei capilare, urmarea fiind o
eliminare crescut, pe cale respiratorie, a gazelor acumulate în intestin, în cursul
procesului digestiv. Din acest motiv, preparatele de ardei se utilizeaz ca digestiv,
aperitiv i stimulent.
Coninutul destul de ridicat de vitamina C îi imprim ardeiului proprieti
antiinfecioase i antiscorbutice.
Prin capsaicin, ardeiul este rubefiant i revulsiv, stimulând circulaia local,
producând vasodilataie i senzaie de cldur la nivelul zonei de aplicare. S-a
evideniat c la aplicarea preparatelor cu extracte de ardei sau capsaicin se elibereaz
histamin i ali mediatori chimici ai inflamaiei care acionând asupra hipofizei,
stimuleaz la nivelul corticosuprarenalei secreia de corticosteroizi antiinflamatorii; ca
urmare nivelul seric al corticosteroizilor circulani crete, ceea ce determin
declanarea unor reflexe cutiviscerale.
Alcaloidul intervine direct în cascada acidului arahidonic datorit inhibrii
enzimelor 5-lipoxigenaz i ciclooxigenaz, astfel încât este inhibat sinteza de
prostaglandine i leucotriene în focarul inflamator.
Aplicat extern, capsaicina inhib percepia dureroas; ca majoritatea
vaniloidelor, capsaicina prezint un profil de aciune caracteristic asupra fibrelor
senzoriale periferice de la nivelul mucoaselor i pielii. Într-o prim faz, capsaicina
provoac dup aplicare local o stimulare neuronal, în care se elibereaz din neuroni
o serie de neuropeptide proinflamatoare i substana P, ultima fiind implicat în

219
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

transmiterea impulsurilor nervoase i prelucrarea senzaiei dureroase la nivelul SNC;


substana P determin eliberarea de histamin i vasodilataie precapilar local,
percepia fiind de arsur, dup care apare o senzaie de cldur intens. În a doua faz,
capsaicina inhib repreluarea substanei P de ctre neuroni, ceea ce duce la o
desensibilizare de lung durat a nociceptorilor, cu percepia redus a durerii. Se ajunge
astfel la suprimarea durerii de ctre capsaicin printr-un efect de “contrairitare”.
În nevralgiile post herpes-zoster, capsaicina s-a dovedit eficace în ameliorarea
durerii, lucru explicabil i prin diminuarea numrului de canale de calciu deschise (în
cazul unor astfel de nevralgii exist un numr mare de canale de calciu deschise) i
prin reducerea concentraiei în substan P.
Studii recente au evideniat pentru capsaicin o aciune de alterare a
metabolismului unor substane carcinogene (amine heterociclice), prin intervenia
asupra sistemelor enzimatice implicate în metabolizarea acestor substane. Totodat,
capsaicina modific i interaciunea lor cu ADN-ul celular, iar in vitro inhib aciunea
mutagenic a acestor compui.
O aciune antioxidant a fost evideniat pentru fructele mature de ardei, iar în
determinarea acestei activiti este important coninutul în capsaicin, dar i în
flavonoide i carotenoide.
Folosit de cele mai multe ori ca atare, crud, uscat, murat sau ca boia, ardeiul
poate fi administrat intern i sub form de decoct (1-4 g de produs vegetal la 1 litru de
ap), tinctur sau pilule, dar produc o anume gastroiritare.
Extern, preparatele de ardei se utilizeaz sub form de cataplasme, linimente,
emplastre, unguente; de asemenea ardeiul se folosete i la obinerea vatei termogene,
vat îmbibat cu un amestec de tinctur de ardei i salicilat de metil, frecvent folosit
în durerile reumatismale. Formulrile lichide nu trebuie s conin mai mult de 0,005-
0,010% capsaicinoide, emplastrele: 10-40 g capsaicinoide/cm2, iar preparatele
semisolide: 0,02-0,05% capsaicinoide.
Pentru a reduce sau a preveni fenomenul de cdere a prului, în compoziia
loiunilor de pr era frecvent asociat i tinctura de ardei.
Utilizrile în calitate de condiment (în care scop produsul vegetal trebuie s
conin o cantitate mare de colorani i substane aromatizante) sunt foarte variate. Se
folosete în cantitate mare în industria de prelucrare a crnii i a conservelor; de
asemenea, intr în compoziia condimentelor asortate; ca pulbere, amestecat cu alte
condimente (coriandru, cuioare, scorioar, nucoar, curcuma, ghimbir, cardamom)
intr în compoziia preparatului indian curry.
Administrat intern sau consumarea excesiv ca i condiment a ardeiului iute
poate conduce la apariia de gastrite, ulcere gasto-duodenale i iritaii renale.

220 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Aplicarea extern poate determina în unele cazuri fenomene de iritaie cutanat


i urticarie. De altfel, preparatele din ardei sau cele ce conin capsaicin nu se
administreaz pe rni deschise sau plgi, în apropierea ochilor i nici în caz de
sensibilitate la capsaicin.

Bibliografie

1. Chad DA., Aronin N., Lundstrom R., McKeon P., Ross D., Molitch M., Schipper HM., Stall G. Dyess
E., Tarsy D., Pain, 1990, 42, 387-388
2. Constant H.L., Cordell G.A., West D.P., J. Nat. Prod., 1996, 59, 425-428
3. Constant HL., Cordell GA., West DP., J. Nat. Prod., 1996, 59, 425
4. De AK., Ghosh JJ., Phztother. Res., 1988, 2(4), 175-177
5. Deal CL., Schnitzer TJ., Lipstein E., Seibold JR., Stevens RM., Levy MD., Albert D., Renold F., Clin.
Ther., 1991, 13, 383-393
6. Dini D., Bertelli G., Gozza A., Forno GG., Pain, 1993, 54, 223-226
7. Jaspersen-Schib R., Deutsche Apotheker Zeitung, 1992, 132, 621-625
8. Joachimsthaler S., PTA heute, 2006, 20(4), 52-54
9. Teel R.W., Zhang Z., Huynh H., Hamilton S., Phytoter. Res., 1997, 11, 358-362

Caryophylli aetheroleum Monica Hncianu

Este uleiul volatil obinut prin antrenarea cu vapori de ap a bobocilor florali
recoltai de la specia Syzygium aromaticum (L.) Merr.et L.M. Perry (sin. Eugenia
caryophyllus (Spreng.) Bull et.Harr, Jambosa caryophyllus (Spreng.) Nied, Eugenia
caryophyllata Thunberg) (Myrtaceae), denumit popular cuioare. Uleiul volatil
trebuie s conin 84-96% eugenol liber i esterificat.
Syzygium aromaticum este un arbore care poate ajunge pân la 20 m înlime.
Bobocii florali au un aspect cuneiform, caliciul este format din 4 lobi ascuii, iar corola
este alctuit din 4 petale glbui, membranoase, imbricate i cu stamine numeroase.
Uleiul volatil se obine prin antrenarea cu vapori de ap a bobocilor întregi,
nepulverizai. Se prezint sub forma unui lichid limpede, mai greu decât apa, cu miros
caracteristic, puternic aromat, iar gustul este aromat, îneptor i arztor. Culoarea
uleiului variaz în funcie de starea materialului vegetal supus extraciei. Astfel, din
cuioarele proaspete se obine un ulei volatil incolor sau slab glbui, iar din cele
uscate, un ulei de culoare mai închis. În prezena luminii i a aerului, uleiul se
coloreaz în brun.

Compoziie chimic

Componentul principal din uleiul volatil de cuioare este eugenolul, un fenol-


metileter care se poate gsi în concentraii de 70-80% (chiar i peste 90%) i care este
responsabil în cea mai mare msur de aciunea terapeutic.

221
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Alturi de eugenol, uleiul mai conine esteri aromatici 10-18% (acetat de


eugenil), -humulen, sescviterpene 5-15% ( -cariofilen, -amorfen, calacoren,
calamenen), monoterpene (2%), monoterpenoli (1%), sescviterpenoxizi
(cariofilenoxid) 1%.

OH

OCH3

eugenol

Aciune i utilizri

Cele mai importante aciuni farmacologice ale uleiului volatil de cuioare sunt:
aciunea antimicrobian, antiviral i antimicotic, antiparazitar, analgezic i
anestezic local, musculorelaxant, antiinflamatoare, antiagregant plachetar,
digestiv, imunostimulatoare, uterotonic, stimulant a circulaiei.
Uleiul volatil de cuioare este un puternic antibacterian (atât fa de bacteriile
gram pozitive, cât i gram negative, precum: Bacillus subtilis, Listeria monocytogenes,
Salmonella enterica, E.coli. O particularitate a aciunii antimicrobiene este aceea c
uleiul de cuioare este foarte activ asupra tulpinilor patogene anaerobe periodontale-
Porphyromonas gingivalis i Prevotella intermedia.
Eugenolul acioneaz inhibitor asupra nociceptorilor i asupra COX-1 i COX-
2, blocând prin aceasta sinteza de prostaglandine i dezvoltând un efect antiinflamator.
-cariofilenul, un alt component al uleiului volatil, este de asemenea dotat cu
proprieti antiinflamatorii semnificative i anestezic locale. Aciunea anestezic local
a uleiului de cuioare apare dup 5 minute de la aplicare i dureaz aproximativ 15
minute.
Studii in vivo au demonstrat c sescviterpenele din ulei stimuleaz activitatea
glutation S-transferazei de la nivelul ficatului i intestinului subire ceea ce ar susine o
posibil activitate anticarcinogen, cunoscut fiind faptul c între proprietatea de a
stimula aciunea acestei enzime i capacitatea de a inhiba carcinogeneza indus chimic
exist o legtur direct.
În concentraii mari, eugenolul i uleiul de cuioare sunt puternic iritante i pot
determina apariia de leziuni tisulare. Uleiul volatil nu se administreaz intern.

222 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Preparatele cu ulei de cuioare se folosesc în special în inflamaii dentare,


odontalgii i pentru igienizarea cavitii bucale, dar i sub forma inhalaiilor sau a
soluiilor uleioase sau unguentelor (cu maximum 0,5% ulei volatil) în tratamentul:
rcelilor, a bronitelor, anginelor bacteriene, stomatitelor, miogelozelor, a artritei,
artralgiilor, durerilor reumatice, tulburrilor menstruale (PMS).
Având i aciune ocitocic, preparatele de uz extern cu Caryophylli
aetheroleum nu se utilizeaz la gravide.
Eugenolul obinut din uleiul volatil de cuioare se folosete ca materie prim
pentru obinerea vanilinei.
Exist i un ulei volatil obinut din frunzele de eucalipt (i care poart aceeai
denumire), dar care conine pân la 92% eugenol i care este evitat în terapie.

Bibliografie

1. Cai L., Wu C.D. J Nat Prod.1996, 59 (10), 987-990


2. Chaieb K., Hajlaoui H., Zmantar T., Ben Kahla-Nakbi A., Rouabhia M., Mahdouani K., Bakhrouf A.
Phytother Res. 2007, 21 (6), 501-506
3. Chaieb K., Zmantar T., Ksouri R., Hajlaoui H., Mahdouani K., Abdelly C., Bakhrouf A. Mycoses. 2007,
50 (5), 403-406
4. Dorman H.J., Deans S.G. J Appl Microbiol. 2000, 88 (2), 308-316
5. Ghelardini C., Galeotti N., Mayyanti G. Planta Med., 2001, 67 (6), 564-566
6. Huss U. et al. J Nat Prod. 2002, 65 (11), 1517-152
7. Yheng GQ., Kennz PM., Lam LKT., J. Nat. Prod., 1992, 55, 999-1007

Chrysanthemi parthenii herba Clara Aprotosoaie

Produsul vegetal este constituit din prile aeriene recoltate de la specia


Tanacetum parthenium (L.) Schultz Bip. sin. Chrysanthemum parthenium (L.) Bernh.,
sin. Leucanthemum parthenium (L.) Gren & Godron, sin. Pyretrum parthenium (L.)
Sm. (Asteraceae), denumit popular vetrice sau vetricea.
Planta, originar din Asia Mic dar rspândit i în Europa, este peren,
erbacee, înalt de 30-90 cm i cu tulpina ramificat. Frunzele sunt penat-sectate sau
bipenat-sectate, alterne, peiolate i au o culoare verde-glbui. Infloresenele de tip
capitul sunt grupate în corimbi cu 5-30 flori. Capitulele prezint flori tubulare,
galbene, pe tipul 5 i dispuse central. La marginea receptaculului se afl florile
ligulate, de culoare alb.
Fructul este o achen de culoare maro la maturitate, cu 5-10 coaste
longitudinale, albe.
Produsul vegetal are un miros puternic camforat, iar gustul este amar greos.

Compoziie chimic

Tanaceti parthenii herba conine lactone sescviterpenice, ulei volatil (0,02-


0,07%), derivai flavonoidici, taninuri, piretrine, poliacetilene, melatonin.

223
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Lactonele sescviterpenice sunt de trei tipuri, ele având în comun un ciclu J-


lactonic -nesaturat: germacranolide (partenolida, costunolida, artemorina, crisantemo-
nina), guaianolide (artecanina, crisantemolida, partolida, crisanteminele A i B) i
eudesmanolide (magnolialida, reynosina, santamarina, 1- -hidroxi-arbusculina).
Partenolida este lactona major din punct de vedere cantitativ, dar i prin perspectiva
efectelor farmacologice.
Concentraia în lactone sescviterpenice variaz în funcie de zona geografic de
provenien, organul de plant recoltat sau perioada de vegetaie. Spre exemplu,
partenolida se gsete în cantiti mari în somitile florale (1,38%) i în frunze
(0,95%), mai puin în scoarele rdcinilor (0,08%) sau în rdcini (0,01%).
Uleiul volatil este constituit din monoterpene (camfor, borneol, derivai de
pinen) i sescviterpene (germacran, farnesen).
În produsul vegetal au fost identificate flavonoide metoxilate, lipofile, precum:
centaureidina, jaceidina, santina.

O
O
O
partenolida

Aciune i utilizri

Tanaceti parthenii herba a fost folosit în medicina tradiional în tratamentul a


numeroase afeciuni: migren, vertij, tulburri de ciclu menstrual, artrit, dureri
dentare i gastrice, parazitoze intestinale sau dispepsie atonic.
Extractele din Tanaceti herba au aciune antimigrenoas, antiinflamatoare,
analgezic, citotoxic i antimicrobian.
Proprietile antimigrenoase se explic prin inhibarea agregrii plachetare,
precum i a eliberrii serotoninei de ctre plachetele sanguine.
Efectul antiinflamator este datorat, pe de o parte, inhibrii sintezei de
eicosanoizi (partenolida inhib prostaglandin-sintetaza), iar pe de alt parte, inhibrii
degranulrii neutrofilelor, i în acest mod este inhibat eliberarea unor sisteme
enzimatice implicate în procesul de inflamaie.
Lactonele sescviterpenice cu structur -metilen-butirolactonic sunt
responsabile de efectele antimigrenoase i antiinflamatorii. Prin alchilare, ele
inactiveaz grupele sulfhidril ale sistemelor enzimatice implicate în agregarea
plachetar i în degranularea trombocitelor i neutrofilelor.

224 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Partenolida inhib in vitro expresia genic a ciclooxigenazei i a citokinelor


proinflamatoare TFN- i interleukina-1.
Pentru extractele de Tanaceti parthenii herba i partenolid au fost
demonstrate, in vivo, efecte antinociceptive.
In vitro, partenolida s-a dovedit a aciona citotoxic fa de diferite linii celulare
tumorale. Activitatea citoxic este condiionat de prezena structurii de -metilen-J-
lacton. Totodat, partenolida este activ fa de o serie de bacterii gram pozitive i
fungi.
Astzi, în medicina cult, produsul vegetal se folosete cu precdere în
profilaxia i tratamentul crizelor migrenoase, ca atare (pulbere vegetal condiionat în
capsule) sau sub form de extract alcoolic uscat.
Administrarea extractelor de Tanacetum parthenium poate fi însoit de o serie
de reacii adverse, de intensitate slab, precum: dureri abdominale, diaree, grea,
vertij, ulceraii ale mucoasei bucale, erupii cutanate. La contactul cu pielea sau
mucoasele, lactonele sescviterpenice induc dermatite de contact.
La întreruperea administrrii de preparate pe baz de Tanaceti herba a fost
semnalat un aa-numit sindrom post-Tanacetum, caracterizat prin insomnie, dureri
articulare, nervozitate.
Extractele de Tanaceti parthenii herba sunt contraindicate a se administra
intern la persoanele cu hipersensibilitate la plant, alte asteracee sau la partenolid,
precum i la femeile însrcinate (acioneaz ocitocic) sau care alpteaz.
Produsul vegetal i preparatele din acesta pot interaciona cu medicaia
antiinflamatoare (ibuprofen, aspirin), cu medicamente precum: enoxaparin,
dalteparina sau alte anticoagulante injectabile, dipiridamol, ticlopidina, warfarina,
medicaia folosit în tratamentul crizelor de migren (eletriptan, naratriptan,
rizatriptan, sumatriptan, zolmitriptan) sau medicamente folosite pentru a preveni
migrena (metisergida).
De asemenea, exist posibilitatea de interaciune cu preparate din Angelica
sinensis, Ginkgo biloba, Salicis sp., Salvia miltiorriza, castan, usturoi i ghimbir.

Bibliografie

1. Carl B., Laven A., Deutsche Apotheker Zeitung, 2007, 147 (31), 56-57
2. Ernst E., Pitter M. H. Public Health Nutr. 2000, 3 (4 A), 509-515
3. Jain N.K., Kulkarni S.K. J Ethnopharmacol. 1999, 68 (1-3), 251-259
4. Lennecke K., Deutsche Apotheker Zeitung, 2006, 146 (14), 40-48
5. Long C., Sauleau P., David B., Lavaud C., Cassabois V., Ausseil F., Massio G. Phytochemistry. 2003,
64 (2), 567-569
6. Meyer EA., PTA heute, 2005, 19 (5), 40-44
7. Mittra S., Datta A., Singh S.K., Singh A. Acta Pharmacol Sin. 2000, 21 (12), 1106-1114
8. Stahl-Biskup E., Zeitschr.Phytother., 2007, 28, 42-50

225
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Cimicifugae rhizoma Monica Hncianu

Produsul vegetal este reprezentat de rizomii recoltai de la specia Cimicifuga


racemosa (L.) Nutt. (sin. Actea racemosa L.), familia Ranunculaceae, întâlnit la noi cu
numele preluat din limba englez de Black cohosh. Este admis coexistena în produs a
rizomilor recoltai de la speciile: C. heracleifolia, C. dahurica, C. foetida (C. simplex).
Cimicifuga racemosa este o plant originar din America de Nord, în Europa fiind
iniial utilizat în scop ornamental; este un arbust ce poate atinge pân la 2,5 m înlime,
cu un rizom bine dezvoltat care se recolteaz toamna. Frunzele sunt divizate în trei lobi
profunzi, care prezint marginile dinate. Din rizomul subteran scurt i noduros se
formeaz anual tulpini aeriene care prezint câte o inflorescen terminal. Florile,
unicarpelate, sunt dispuse în ciorchini lungi. Fructul uscat, dehiscent, este o folicul.

Compoziie chimic

Mult timp s-a crezut c produsul vegetal conine izoflavone, deoarece în anii 80
se semnalase prezena în materialul vegetal a formononetinei; cercetrile ulterioare nu
au putut confirma prezena substanei în produsul vegetal, indiferent de provenien.
Rizomii conin taninuri hidrolizabile, alturi de acid tanic i acid galic, acizi fenolici
(acid izoferulic, acid salicilic), dar mai ales substane terpenoidice.
Fraciunea terpenoidic prezent în rizomii de Cimicifuga racemosa este
constituit, în cea mai mare parte, din glicozide triterpenice; în principal un amestec de
cimigozid = cimicifugozid (cu agliconul cimigenol), actein (cu agliconul
acetilactenol) i 12-acetilactein. Din punct de vedere structural aceti compui sunt
apropiai de cicloartenol.
A mai fost stabilit prezena unor alcaloizi de tip chinolizidinic, a acizilor
organici (acid acetic, acid butiric, acid formic), a acizilor oleic i palmitic, a
fitosterolilor, a unor componente volatile precum i a unei fraciuni rezinoase.

O O

H3C O
O OH O
O H
H
O
OH
RO H OH
RO H

R = xiloz acteina R = xiloz cimicifugozida


R=H acetilacteol R=H cimigenol

226 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Aciune i întrebuinri

Cele mai importante aciuni terapeutice pe care le dezvolt acest produs vegetal
sunt cele endocrine (efect estrogen-mimetic dar i la nivelul glandei pituitare),
antireumatic i emenagog.
Studiile realizate au dovedit faptul c rizomii de Cimicifuga racemosa conin
principii active dotate cu aciune endocrin. Nu se tie cu precizie structura chimic a
acestor componente.
Extractele de Cimicifuga au dovedit c determin la administrare o reducere
selectiv a concentraiei serice de hormon luteinizant (LH) la nivelul glandei pituitare.
Se presupune c glicozidele triterpenice (în special cimicifugozida) influeneaz
axa hipotalamo-pituitar cu expresie atât asupra sistemului reproductiv cât i asupra
sistemului nervos central i periferic.
Numeroase sudii clinice au confirmat eficiena administrrii de extracte de
Cimicifuga racemosa în tratamentul afeciunilor neurovegetative i psihice asociate
tulburrilor de menopauz i post-menopauz. Utilizarea acestor extracte poate
constitui o alternativ la terapia hormonal, cu meniunea c tratamentul trebuie s se
desfoare pe o perioad de 2-6 luni.
Fraciunea rezinoas (rezinoidul) din Cimicifuga racemosa, prin componentele
triterpenice a dovedit (în studii realizate pe animale de experien) c dezvolt i o
aciune hipocolesterolemiant de bun calitate.
Într-un alt studiu, administrarea fraciunii rezinoase la pacieni voluntari (500
g/kg corp) a determinat o intensificare a circulaiei sanguine prin vasodilataie
periferic la persoanele care sufereau de afeciuni arteriale periferice, dar tensiunea
arterial a pacienilor inclui în studiu (normo- i hipertensivi) nu a suferit modificri.
Trebuie menionat c înc nu se cunoate precis compoziia chimic a fraciunii
rezinoase.
Principalele indicaii pentru extractele de Cimicifuga racemosa sunt în
tratamentul tulburrilor cauzate de menopauz, a sindromului premenstrual, a
dismenoreei, a spasmelor uterine.
Astfel de preparate se mai indic în tratamentul reumatismului muscular, a
artritei reumatoide, în mialgii intercostale, tinitus. Sunt de menionat i utilizrile
acestui rizom i a preparatelor corespunztoare ca antitusive i sedative.
În supradoz preparatele de Cimicifuga racemosa pot produce greuri,
vrsturi, ameeli, modificri vizuale, creterea volumului transpiraiei, reducerea
pulsului.
Nu se utilizeaz preparatele de Cimicifuga pe o perioada mai mare de 6 luni.

227
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Fiind produs exotic rareori se gsete rizomul, ca atare, în farmacie, extractele


de cimicifuga fiind condiionate în preparatele industriale KLIMADYNON £,
REMIFEMIN £, REMIFEMIN Plus £, CEFAKLIMAN £.
Dac avem la dispoziie produsul vegetal, se prefer realizarea unui decoct din
0,3-2,0 g pulbere de rizom de Cimicifuga racemosa care se administreaz se trei ori pe
zi; extractul lichid (1:1 cu alcool de 90%) se administreaz de trei ori pe zi câte 0,3-2,0
ml, iar tinctura (1:10 cu alcool de 60%) se administreaz de trei ori pe zi câte 2-4 ml.

Bibliografie

1. Eiding J., Deutsche Apotheker Zeitung, 2003, 143, 3360-3363


2. Kennelz EF., Baggett S., Nuntanakorn P., Ososki AL., Mori SA., Duke F., Coleton M., Kronenberg
F., Phytomedicine, 2002, 9, 461-467
3. Krauss H.J., PTA heute, 2000, 3, 35-36
4. Mahady GB., Fabricant D., Chadwick LR., Dietz B., Nutr. Clin. Care, 2002, 5 (6), 283-289
5. Sauer S., PTA heute, 1999, 13, 708-710
6. Schulz V., Zeitschr. Phytotherapie, 2006, 27, 122-123
7. Seidlová-Wuttke D., Thelen P., Wuttke W., Planta Med., 2006, 72, 521-526
8. Tyler V.E., Brady L.R., Robbers J.E., Pharmacognosy, Lea & Febiger, Phyladelphia, 1988, 462-465
9. Wöhrle M., Deutsche Apotheker Zeitung, 2002, 142, 4848-4850
10. Wolters B., Deutsche Apotheker Zeitung, 1997, 137, 2253-2255
11. Wuttke W., Jarry H., Becker T., Schultens A., Christoffel V., Gorkow C., Seidlová-Wuttke D.,
Maturitas, 2003, 44 (suppl), S9-20

Cinnamomi aetheroleum Clara Aprotosoaie

Este uleiul volatil obinut prin distilarea cu vapori de ap a scoarelor provenite de
pe ramurile speciei Cinnamomum zeylanicum Nees sin. Cinnamomum ceylanicum Blume
sin. Cinnamomum verum Presl. (Lauraceae), cunoscut la noi sub numele de scorioare.
În literatur se mai întâlnete sub numele de scorioare de Ceylon.
Cinnamomum ceylanicum este originar din Ceylon (Sri Lanka), fiind un arbore
înalt de 15 m ce are frunze persistente oval-lanceolate i flori albe, pubescente, grupate
în panicule.
Uleiul volatil de scorioare este un lichid de culoare galben care în timp, se
închide la culoare, devenind rou-brun. Are un gust caracteristic, iniial dulce-aromat,
apoi acru i arztor. Este miscibil cu solveni organici apolari, alcool concentrat,
uleiuri grase, miscibil 1/3 cu alcoolul diluat 70% i nemiscibil cu apa. Densitatea
uleiului volatil de scorioare este mai mare decât a apei.

Compoziie chimic

Principalii constitueni ai uleiului volatil sunt aldehida cinamic (la care se


adaug benzaldehida, hidroxicinamaldehida, cuminaldehida), eugenolul i izoeuge-

228 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

nolul, alcoolul benzilic i cinamilic, benzoatul de benzil, acetatul de cinamil i acidul


cinamic.
Pe grupe mari de componente, uleiul volatil de scorioare trebuie s se apropie
cât mai mult de urmtoarele valori: aldehid cinamic 55-75%, eugenol 5-10%, esteri
aromatici (preponderent acetat de cinamil/benzoat de cinamil) 5-7%, alcooli aromatici
1%, monoterpene 6-8%, monoterpenoli max. 5% (preponderent linalool), 2-4%
sescviterpene.
OH
OCH3

COOH CHO
eugenol acid trans-cinamic aldehida cinamica

Uleiul volatil de scorioare de Ceylon este oficinalizat în farmacopeea român


i conform acesteia, trebuie s aib un coninut de cel puin 65% i cel mult 76%
derivai carbonilici exprimai în aldehid cinamic.
Pe lâng uleiul volatil obinut din scoare, pe pia mai exist un al doilea ulei,
neoficinal, Cinnamon leaf oil, obinut din frunzele arborelui de scorioar. Acesta
conine 70-90% eugenol i doar maxim 4% aldehid cinamic. Datorit coninutului
mare de eugenol, are un miros asemntor cuioarelor.
În unele farmacopei este oficinalizat i un alt ulei volatil de scorioare –
Cinnamomi cassiae aetheroleum - care se obine prin antrenarea cu vapori de ap a
scoarelor i frunzelor de Cinnamomum cassia Nees ex Blume sin. C. aromaticum
(Lauraceae), scorioare de China. Acest ulei de culoare galben are un miros intens,
de scorioar, cu o not lemnoas, i un gust aromat, arztor. Coninutul su în
aldehid cinamic este mare, în jur de 90%, dar eugenolul lipsete.

Aciune i utilizri

Cinnamomi zeylanici aetheroleum, ca de altfel i Cinnamomi cassiae


aetheroleum, prezint o aciune puternic antibacterian, antifungic, antiviral, cu
spectru larg.
Sunt active fa de Bacillus subtilis, Escherichia coli, Candida albicans,
Listeria monocytogenes, Salmonella enterica, Streptococcus pneumoniae,
Streptococcus epidermis, Streptococcus pyogenes, Haemophyllus influenzae, precum

229
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

i fa de bacterii ce determin apariia cariilor dentare sau a bolilor periodontale.


Aciunea antifungic se manifest i asupra suelor productoare de aflatoxine.
Uleiul de C.cassia inhib in vitro Helicobacter pylori, producând zone de
inhibiie mai mari sau egale prin comparaie cu cele produse de antibioticele folosite în
mod obinuit.
Aciunea antimicrobian este datorat derivailor fenilpropanici, i în principal
aldehidei cinamice.
Uleiul de scorioare manifest, de asemenea, proprieti antiparazitare,
carminative i antifermentative, rubefiante, antiinflamatoare i stimulante la nivelul
SNC i al aparatului respirator.
Din acest motiv, preparatele care conin ulei de scorioare se prescriu extern în
profilaxia i tratamentul rcelilor, angin, bronit, micoze interdigitale, artroze i
afeciuni reumatismale în general, miogeloze, sindrom climacteric i PMS, stres,
senzaia de frig constant la persoanele tinere, slabe, hipotensive; de asemeni se
folosete pentru dezinfectarea încperilor, de preferin în combinaie cu ulei de
levnic.
Intr în componena unor loiuni i unguente revulsive, antireumatice,
antipruriginoase i analgezice (de ex. în produsele contra înepturilor de insecte).
Preparatele cu ulei de scorioare nu se administreaz în sarcin, la copii mai
mici de 5 ani, alergici.
Aldehida cinamic i eugenolul sunt substane cu potenial ridicat de
sensibilizare dermic, astfel încât pot determina apariia unor dermatite de contact.
Se recomand folosirea unei doze zilnice care s nu depeasc 0,005-0,2 g ulei
volatil de scorioar prelucrat în preparate de uz extern, sau 2-4 picturi diluat cu 100
g ulei de msline, pentru aplicaii locale prin masaj.

Bibliografie
1. Cheung C., Hotchkiss S.A., Pease C.K. J Dermatol Sci. 2003, 31 (1), 9-19
2. De M., Krishna D.A., Banerjee A.B. Phytother. Res.1999, 13 (7), 616-618
3. Friedman M., Buick R., Elliot C.T. J Food Prot. 2004, 67 (8), 1774-1778
4. Mathew S., Abraham T.E. Food Chem. 2006, 94 (4), 520-528
5. ***World Health Organization: Cortex Cinnamomii in: WHO Monographs on Selected Medicinal
Plants. Geneva: WHO, 2004

Cucurbitae semen Monica Hncianu

Sunt seminele recoltate de la specia Cucurbita pepo L. convar. citrullinina


Greb. var styriaca Greb., familia Cucurbitaceae, dovleac. Uneori se recolteaz i

230 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

seminele speciilor: Cucurbita maxima Duchesne (dovleacul turcesc), C. moschata


Duchesne et Poir., C. mixta Pangalo etc.
În literatura de specialitate seminele de dovleac sunt întâlnite i sub denumirea
de Semen peponis.
Specia este originar din America dar astzi este larg rspândit i cultivat.
Principalii furnizori ai produsului vegetal sunt rile fostei URSS, Austria, Ungaria,
China i Mexic.
Este o plant anual, cu tulpini fistuloase, repente sau agtoare, prevzute cu
cârcei. Frunzele alterne sunt palmat lobate, iar florile galben-portocalii sunt pe tipul 5.
Fructul este o peponid de dimensiuni mari, prevzut cu numeroase semine.
Seminele de dovleac sunt ovale, turtite, de 7-15 mm lungime (pân la 24 mm
lungime pentru seminele de C. maxima) i limea de 3-7mm. În interior prezint
dou cotiledoane mari i un embrion drept. În prezent, se prefer varieti de cultur a
cror semine nu au test (coaj).
Culoarea seminelor este verzuie sau verde-brun, gustul este dulceag-uleios.

Compoziie chimic

Produsul vegetal conine 35-50 % ulei gras (folosit în scopuri alimentare)


constituit din gliceride ale acizilor linolic, linolenic, arahidonic, - i -tocoferol
(vitamina E), carotenoide (luteina, beta-caroten), 25-30% proteine, în jur de 30%
pectine.
Seminele mai conin aproximativ 1% steroli, dintre care cele mai importante
componente fac pate din grupul sterolilor '7-nesaturai cum sunt 24E-etil-5Dcolesta-
stigmasta-7,22-dien-3E-ol, stigmasta-7,24(24’)-dien-3E-ol i stigmasta-7-en-3E-ol.
Alturi de acestea s-au mai izolat i alte glicozide sterolice i '5 i '7-steroli care se
gsesc în cantiti negliajabile.
Dintre microelementele prezente (4%) amintim: seleniu (0,4 Pg/g coninutul cel
mai ridicat cunoscut pân acum pentru produse vegetale), mangan, zinc i cupru. Un
alt constituent caracteristic este scvalenul care se gsete în cantitate mare.
Trebuie menionat c natura i concentraia componentelor chimice depinde în
mare msur de varietatea de Cucurbita investigat i utilizat.

Aciune i întrebuinri

Seminele de dovleac sunt utilizate, în medicina cult, în tratamentul


problemelor de miciune ce se asociaz cu existena hipertrofiei benigne de prostat.
Deocamdat, studiile clinice realizate se refer doar la seminele speciei
Cucurbita pepo convar.citrullinina var. styriaca, fr a fi înc stabilit cu precizie

231
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

mecanismul de aciune. Totui se tie c D-tocoferolul i seleniul prezente în semine


manifest o aciune anti-radicalar fa de speciile reactive de oxigen împiedicând în
acest fel degradarea oxidativ a lipidelor, vitaminelor, hormonilor i a enzimelor, dar
i o aciune antiinflamatoare puternic.
Produsul se indic în vezic iritabil precum i în problemele de miciune
asociate adenomului de prostat aflat în stadiile I i II. Trebuie menionat c
tratamentul cu semine de dovleac reduce frecvena miciunilor la astfel de pacieni dar
nu influeneaz evoluia în sine a hipertrofiei. Tocmai de aceea pacientul trebuie s
consulte în continuare medicul urolog.
Pentru explicarea eficienei clinice a extractelor din semine de dovleac, au fost
formulate o serie de ipoteze dar cea mai important se bazeaz pe prezena
fitosterolilor de tip '5 în produsul vegetal. Astfel, se presupune c beta-sitosterolul ar
inhiba competitiv sinteza de androgeni, ar interaciona cu mecanismele de recuplare de
la nivelul hipotalamusului i astfel ar inhiba sinteza de prostaglandine. Pe de alt parte,
într-o serie de experimente realizate pe animale de experien, administrarea de '7-
steroli, izolai din seminele de dovleac, a condus la o reducere semnificativ a
concentraiei de dihidrotestosteron în esutul prostatic al animalelor, datorit calitilor
lor de agonist pentru receptorii specifici; de asemeni, inhib specific 5--reductaza.
S-a mai evideniat faptul c o anumit fraciune proteic din seminele de
dovleac acioneaz ca inhibitor de tripsin i probabil în felul acesta se explic
aciunea antihelmintic a produsului, frecvent utilizat în medicina tradiional în acest
scop.
Seminele de dovleac nu se administresaz sub form de ceai. 10-20 g (una,
dou linguri) de semine se mestec de dou ori pe zi, dimineaa i seara. În cazul în
care seminele au coaj (testa) aceasta se înltur înaintea administrrii.
Produsul vegetal intr i în compoziia unor preparate urologice sau care se
adreseaz afeciunilor de prostat: PROSTA FINK N ®, PROSTAMED ®,
UVIRGAN ®, PROSTATIN KANOLDT ®

Bibliografie

1. Bach D., Urologe B, 2000, 40, 437-443


2. Bombardelli A., Morazzoni P., Fitoterapia, 1997, 68/4, 291-302
3. Kastner U., Foliaca, 1999, 4(2), 4-5
4. Schilcher H., Z.angew. Phytother., 1986, 7, 19-21
5. Schilcher H., Schneider H.J., Urologe B, 1990, 27, 316-318
6. Sökeland J., Zeitschr. Phytotherapie, 2004, 25, 520-526
7. Strobl M., Patz B., Bracher F., Deutsche Apotheker Zeitung, 2004, 144 (37), 80-84
8. Windhaber R., Zeitschr. Phytotherapie, 2004, 25 (6), 302-303

232 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Echinaceae radix/herba Monica Hncianu

Reprezint rdcinile recoltate de la speciile Echinacea purpurea (L.) Moench


i mai puin de la Echinacea angustifolia De Candolle i Echinacea pallida Nutt. din
familia Asteraceae, cunoscute sub denumirea de plria soarelui. De la specia
Echinacea purpurea se utilizeaz i partea aerian.
Originare din sudul Statelor Unite ale Americii, speciile din genul Echinacea
sunt cultivate pe scar larg în Europa, Australia, Noua Zeeland i America de Nord.
Speciile de Echinacea sunt plante erbacee ce prezint frunze liniare, de form
lanceolat-eliptic, cu marginea întreag i cu trei nervuri de culoare verde-închis,
tomentoase, verucoase, aproximativ paralele. Frunzele bazale sunt lung peiolate, cele
superioare sunt scurt peiolate sau sesile. Florile sunt inflorescene de tip capitul. Un
capitul este constituit din flori hermafrodite, tubulare, de culoare brun-rocat,
înconjurate de câteva flori femele, ligulate, colorate în rou (E. purpurea) în timp ce la
specia angustifolia acestea sunt foarte înguste i mai palide, iar la E. pallida de culoare
roz palid.
Rdcinile de Echinaceae sp. se prezint sub forma unor fragmente cilindrice,
ramificate neregulat, torsionate, cu suprafaa extern striat longitudinal, de culoare
brun-negricioas.
Gustul este la început uor dulceag i aromat, apoi devine amar-astringent, iute-
îneptor. Mirosul este slab, caracteristic. În condiiile unei pstrri necorespunztoare,
gustul iute-îneptor dispare, datorit degradrii izobutilamidelor din produsul vegetal.

Compoziie chimic

Rdcinile i prile aeriene înflorite provenite de la cele trei specii de


Echinacea au fost mult studiate în ultimele decenii, atât din punct de vedere al
compoziiei chimice, cât i al aciunii farmacologice.
În urma rezultatelor obinute se poate concluziona c Echinacea purpurea este
cea mai valoroas pentru terapeutic, urmat fiind de Echinacea angustifolia. Aceast
constatare se reflect i în numrul de medicamente realizate de industrie din fiecare
specie, dar i faptul c Farmacopeea European oficializeaz pentru Echinacea
purpurea atât rdcina cât i herba, iar pentru Echinacea angustifolia doar rdcina,
Echinacea pallida nefiind oficinal.
Rdcinile speciilor de Echinacea conin polizaharide, esteri ai acidului cafeic,
alcamide, ceto-alchine i ceto-alchene, compui volatili, fitosteroli, rezine, acizi grai,
glicoproteine, urme de alcaloizi pirolizidinici.

233
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Din partea aerian de Echinacea purpurea au fost izolate dou fraciuni


poiluronidice, codificate astfel:
x PS I., un 4-O-metilglucuronoarabinoxilan cu G.M. aprox. = 35.000 KD, i
x PS II, un ramnoarabinogalactan acid cu G.M. de aprox. = 450.000 KD.
Dintre esterii acidului cafeic au fost izolai:
x echinacozida (rdcini de E. angustifolia, E. pallida),
x cinarina (rdcini de E. angustifolia),
x acidul cicorienic (acidul 2,3-O-dicafeoiltartric) (rdcini de E. purpurea).
Alcamidele, în special izobutilamidele, au fost izolate atât din rdcinile, cât i
din prile aeriene ale speciilor de Echinacea. Din rdcinile de Echinacea purpurea s-
a izolat, printre altele i izobutilamida acidului dodeca-2-E, 4-E, 8-Z, 10-Z-tetraenic cu
aciune antiinflamatoare i imunostimulatoare.
Ceto-alchinele i ceto-alchenele au fost izolate doar din E.pallida; aceti
compui sunt uor oxidai de oxigenul atmosferic, astfel încât în preparatele
comerciale care au circulat o vreme sunt prezeni derivaii lor hidroxilai.
Uleiul volatil izolat din prile aeriene conine în principal borneol, acetat de
bornil, cariofilen, cariofilen-epoxid, germacran D.
În florile de E. pallida a fost semnalat prezena a dou glucozide ale
cianidolului.
E. angustifolia i E. purpurea conin urme de alcaloizi pirolizidinici, tusilagina
i izotusilagina, dar care sunt lipsii de hepatoxicitate datorit absenei nucleului
necinic 1,2-nesaturat din structura lor.

COOH OH

H C OCO CH CH OH

CH CH COO C H
HO

HO COOH

acid cicorienic

H
N

O
izobutilamida acidului dodecatetraenoic
(Echinacea purpurea )

234 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Aciune i utilizri

Indienii din America de Nord utillizau speciile de Echinacea în tratamentul


rnilor suprainfectate greu cicatrizabile, a bolilor infecioase i al reumatismului.
În prezent, preparatele din Echinacea se folosesc în profilaxia i tratamentul
infeciilor, îndeosebi a celor de la nivelul tractului respirator superior, din sfera ORL,
urogenital i a pielii.
Efectele favorabile sunt datorate în principal creterii capacitii de aprare a
organismului ca urmare a stimulrii activitii unor celule care asigur protecia
nespecific a organismului (fagocite, fibroblati). Au mai fost puse în eviden efecte
de activare a leucocitelor polimorfonucleare i a celulelor NK. Administrarea
extractelor din rdcini produce o stimulare a fagocitozei mult mai accentuat decât
extractele din prile aeriene.
Studii in vitro i in vivo au evideniat efecte imunostimulatoare pentru
fraciunile polizaharidice izolate. Aceste fraciuni sunt rspunztoare de aciunea
imunostimulatoare a extractelor apoase, a sucului de presare i a produsului vegetal
pulverizat.
Sucul de presare conine o cantitate mai mic de polizaharide comparativ cu
extractele apoase obinute din prile aeriene; în plus, polizaharidele din extractele
apoase au structuri chimice diferite de ale polizaharidelor din sucul de presare. Acest
fapt se explic prin aceea c extracia apoas se face la cald, în timp ce sucul de
presare (exprimatul) se obine la temperatura ambiant; fraciunile polizaharidice care
trec în soluie sunt diferite, in funcie de temperatura i modul de prelucrare.
În extractele alcoolice i hidroalcoolice nu se extrag poliholozidele (precipit în
mediu alcoolic), astfel încât principiile active imunostimulatoare sunt reprezentate de
ctre esterii acidului cafeic i alcamide.
Aciunea antiflogistic a extractelor de Echinacea este datorat poliuronidelor i
alcamidelor. În special, izobutilamida acidului dodecatetraenic acioneaz în sensul
inhibrii 5-lipoxigenazei i a ciclooxigenazei, consecina fiind efectul antiinflamator în
cazul extractelor hidroalcoolice sau lipofile. Alcamidele din Echinacea purpurea
inhib parial COX-1 i COX-2. Studii recente au evideniat c alcamidele din
Echinacea moduleaz expresia TNF- în monocitele/macrofagele umane, via
receptorilor canabinoidici tip 2 (CB2). Totodat, alcamidele moduleaz, in vitro,
expresia citokinelor pro-inflamatoare.
Teste in vivo au evideniat proprieti antiinflamatoare pentru extractele de E.
angustifolia i E. pallida, la aplicare topic.
Alte efecte farmacologice semnalate pentru principiile active din Echinaceae
herba/radix sunt:
x antiinflamatoare (fraciuni poliholozidice);
x antibacteriene i antivirale (esterii acidului cafeic);

235
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

x bacterio- i fungistatice (fraciuni poliacetilenice);


x insecticide (izobutilamide).
Este contraindicat administrarea preparatelor pe baz de Echinacea într-o serie
de afeciuni autoimune (colagenoz, scleroz multipl, SIDA), alergii la Asteraceae.
De asemenea se contraindic administrarea parenteral în sarcin, diabet i
hipersensibilitate.
Formele orale i preparatele topice tind s fie bine tolerate, dei, în cazuri rare,
sunt posibile reaciile alergice. În special, prile aeriene pot determina apariia
dermatitelor de contact.
Produsul vegetal se folosete numai în mediu casnic sub form de infuzie; cel
mai frecvent se utilizeaz preparatele ce condiioneaz pulberea vegetal, exprimatul
sau extracte vegetale.
Infuzia se prepar dintr-o jumtate de linguri de produs vegetal (circa 2,5 g)
peste care se adaug 150 ml ap fierbinte; se filtreaz dup 10 minute.
Doza recomandat pentru produsul vegetal pulverizat este:
x 3 g/zi de parte aerian de E. angustifolia, E.purpurea
x 1-3 g/zi de rdcin de E. angustifolia
x 1,5-4,5 g de rdcin de E. purpurea.
Sucul de exprimare din Echinacea purpurea, plant proaspt, se administreaz
în doze de 6-9 ml/zi; extractul lichid (1:2) se administreaz 3-6 ml/zi.

Bibliografie

1. Barrett B. Phytomedicine. 2003, 10 (1), 66-86


2. Bauer R., Alstat E., Planta Medica, 1990, 56, 533–534
3. Bauer R., Foster S., Planta Medica, 1991, 57, 447–449
4. Bauer R., Remiger P., Wagner H., Phytochemistry, 1989, 28, 505–508
5. Bauer R., Phyto Therapie (Austria). 2007, 1, 10-11
6. Brousseau M., Miller S.C. Biogerontology. 2005, 6 (3), 157-163
7. Schulte KE., Rücker G., Perlick J., Arzneim. Forsch., 1967, 17, 825–829
8. Schulthess B., Giger E., Baumann TW., Planta Medica, 1991, 57, 384–385
9. Schumacher A., Friedberg KD., Arzneim. Forsch., 1991, 41, 141–147
10. Sicha J., Becker H., Dusek J., Hubik J., Siatka T., Hrones I., Pharmazie, 1991, 46, 363–364
11. Zoutewelle G., Van Wijk R., Phytotherapy Res., 1990, 4, 77–84

Equiseti herba Monica Hncianu

Produsul vegetal este constituit din tulpinile sterile recoltate de la specia


Equisetum arvense L., familia Equisetaceae, denumit popular coada calului, prul
porcului sau barba ursului.
Specia are o raspândire larg în întreaga emisfer nordic în zonele cu clim
temperat, prin lunci umede, terenuri nisipoase, semnturi.

236 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Este o plant peren, ierbacee, care prezint un rizom subteran articulat, din
care se dezvolt dou tipuri de tulpini. Astfel, primvara se formeaz tulpinile fertile,
roietice-brun-glbui, articulate, neramificate, care au la noduri frunze solzoase,
concrescute, lipsite de clorofil. În vârful tulpinii fertile se formeaz un spic florifer
cilindric sau oval prevzut cu mici sporangi plini cu spori. Tulpinile fertile au o durat
scurt de via; se usuc i de pe acelai rizom apar la începutul verii tulpinile sterile,
verzi, neramificate, fistuloase, de aproximativ 50 cm înlime. Acestea sunt striate
longitudinal i prezint la noduri verticile de ramuri articulate, de asemenea de culoare
verde, care le confer aspectul de coad de cal.
În scop medicinal se utilizeaz tulpinile sterile recoltate în intervalul iulie-
septembrie, uscate rapid, în usctoare sau la soare, pentru a-i pstra culoarea verde.
Nu prezint miros, iar gustul este uor acrior. Produsul vegetal brunificat se
descalific.

Compoziie chimic

În cea mai mare parte conine compui anorganici (peste 10%), dintre care peste
dou treimi îl reprezint acidul silicic, respectiv srurile sale solubile în ap i srurile
de potasiu.
Din punct de vedere al prezenei flavonoidelor s-a stabilit existena a dou
chemotipuri. Astfel, materialul vegetal provenit din Asia i America de Nord conine
apigenol, luteolin, derivai 5-glicozidai i malonil-esterii corespunztori, în timp ce
materialul vegetal recoltat din Europa nu conine aceste componente.
Ambele chemotipuri conin îns cvercetol-3-O-E-D-glucopiranozida i malonil-
esterii corespunztori, dar numai produsul european conine cvercetol-3-O-soforozida.
Studiile chimice realizate au mai evideniat prezena în ambele chemotipuri a
acidului di-E-cafeoil-meso-tartric. Dei în cantitate extrem de mic (în jur de 0,008%)
în E. arvense, el nu se regsete în alte specii ce aparin subgenului Equisetum jucând
în acest fel rolul de marker chemo-taxonomic.
Equiseti herba conine i mici cantiti de alcaloizi (spermidina, nicotina), de
acizi polienici i acizi dicarboxilici (acidul equisetolic)
Iniial s-a crezut c acest produs vegetal conine o saponin denumit
ecvisetonina. Astzi se tie c aceasta este de fapt constituit dintr-un amestec de
favonoide, manitol i inozitol, acizi polifenolcarboxilici (printre care acidul cafeic) i o
serie de oze (zaharoza, glucoza, fructoza, lactoza etc.).
Este important de semnalat faptul c produsul vegetal poate fi impurificat cu
alte specii de Equisetum; dintre acestea E. palustre este cea mai toxic datorit
prezenei unui alcaloid numit palustrina.

237
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

HOOC (CH2)28 COOH

acid ecvisetolic

H O H
N

N N
H

H OH

palustrina (E. palustre)

Aciune i întrebuinri

Principala utilizare tradiional a acestui produs vegetal este aceea de diuretic;


prin creterea afluxului urinar la nivelul ureterelor este indicat în tratamentul
inflamaiilor renale i în bacteriurie.
Se indic în afeciuni urinare (cistite, uretrite), litiaz urinar, reumatism,
albuminurie etc. Equiseti herba crete nivelul diurezei fr a modifica balana
electolitic.
Aciunea acvaretic se atribuie srurilor solubile de acid silicic i flavonoidelor,
saponinele fiind cantitativ insuficiente pentru a fi luate în discuie. Studiile privind
aciunea diuretic sunt înc în desfurare i urmresc s evalueze intensitatea real a
plantei deoarece datele existente sunt contradictorii.
În orice caz, trebuie menionat c acest produs vegetal prezint marele avantaj
c nu dezvolt nici un fel de efecte adverse la administrare oral.
Dac efectul acvaratic al speciei este discutabil, datele privind aciunea de
stimulare a metabolismului general sunt consemnate clinic. Prin administrarea de
infuzii de coada calului se realizeaz o cretere a rezistenei esutului conjunctiv la
suprasolicitri. Deoarece în cadrul afeciunilor reumatismale esutul conjunctiv este
primul afectat, principalul domeniu de indicaie al acestui produs vegetal îl reprezint
boala reumatismal datorit aciunii antidiscratice i umorale.
Ca urmare, preparatele realizate din coada calului se utilizeaz mai ales în sfera
afeciunilor metabolice, edeme ale picioarelor (de cauze metabolice), artrit reuma-
toid, artroze etc.
În medicina tradiional, produsul se mai utilizeaz ca hemostatic în afeciuni
hemoroidale sângerânde, epistaxis, hematurie, dar i ca hemostiptic.
Ca i alte produse vegetale bogate în silicai, Equiseti herba se utilizeaz în
medicina popular ca adjuvant în tratamentul tuberculozei; nu exist îns dovezi
clinice i farmacologice pentru acest efect. Pe de alt parte, o serie de observaii mai
vechi, realizate acum 50 de ani, indic faptul c silicaii solubili stimuleaz activitatea
leucocitelor. De atunci aceste observaii nu au fost nici confirmate, nici infirmate.

238 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Pe lâng domeniile de indicaie menionate, Equiseti herba se mai utilizeaz ca


remineralizant, antianemic i antiseptic slab.
Extern, se recomand în plgi, tratamentul aftelor, stomatitelor, vergeturilor.
Sub forma bilor pariale, pentru mâini, picioare sau ezut se indic în tratamentul
unor afeciuni inflamatorii cronice care se pot asocia fracturilor sau degerturilor.
În tratamentul eczemelor i neurodermitelor se prescriu bi locale sau comprese.
Pentru administrarea intern se realizeaz un ceai din 2-4 g produs vegetal peste
care se aduce 150 ml de ap fierbinte i se continu fierberea înc 5 minute. Dup 10 -
15 minute ceaiul se strecoar. Ali autori recomand utilizarea unui macerat la rece
timp de 10 -12 ore, deoarece silicaii mai greu solubili nu trec decât parial în soluie la
o infuzare scurt.
Pentru utilizare extern se recomand realizarea unui decoct din 500-1000 g
plant verde sau 50-100g plant uscat la un litru de ap, aduse pentru 30 minute la
fierbere. Extractul astfel obinut se folosete sub form de compres sau bi pariale.
Frecvent produsul Equiseti herba intr în compoziia ceaiurilor medicinale cu
aciune diuretic, iar extracte de Equisetum pot fi incluse în preparate diuretice de
asociere.
Produsul vegetal se mai utilizeaz la lustruirea obiectelor din lemn sau metal.

Bibliografie:

1. Kastner U., Foliaca, 1999, 4 (2), 4-5


2. Nagell A., Deutsche Apotheker Zeitung, 1987, 127, 7-9
3. Nahrstedt A., Pharm Ztg., 1993, 138, 9-10
4. Schmidt M., PTA heute, 2004, 18 (9), 46-49
5. Veit M, Czygan FC., Planta Med, 1989, 55, 214
6. Veit M, Czygan FC, Frank B, Hofmann D, Worlicek B., Deutsche Apotheker Zeitung, 1989, 129, 1591–1598
7. Veit M., Beckert C., Höhne C., Bauer K., Geiger H., Phytochemistry, 1991, 30, 527-529
8. Veit M., Zeitschr. Phytotherapie, 1994, 16, 331-332
9. Wolters B., Deutsche Apotheker Zeitung, 1999, 139, 3675-3678

Eucalypti aetheroleum Clara Aprotosoaie

Reprezint uleiul volatil obinut prin antrenarea cu vapori de ap a frunzelor


proaspete, recoltate de pe ramurile în vârst de cel puin 3-4 ani ale arborelui
Eucalyptus globulus Labill. i a altor specii de eucalipt (E. polybractea R.T. Baker, E.
radiata Sieb., E. dives Shauer, E. leucoxylon, E. sideroxylon A. Cunn. ex Woolls,
E.citriodora Hook) din familia Myrtaceae, cu un coninut de cel puin 70% eucaliptol
(1,8-cineol).
Originar din Australia i Tasmania, eucaliptul este un arbore ce poate atinge
înlimi de 60 m i care prezint frunze persistente, de dou tipuri. Frunzele de pe

239
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

ramurile tinere sunt sesile, opuse i ceroase; frunzele folosite pentru obinerea uleiului
volatil respectiv, cele de pe ramurile în vârst sunt scurt peiolate, falciforme, alterne
i coriace. Au o culoare verde-albstruie, un miros puternic aromat i un gust rcoritor
ce combin notele de amar, astringent i aromatic.
Aetheroleum Eucalypti este un lichid limpede, refringent, incolor sau slab-
glbui, cu gust arztor, apoi rcoritor i miros aromat, caracteristic, asemntor
frunzelor. Este miscibil cu alcoolul concentrat, cu solvenii nepolari i cu uleiurile
grase. Prin rcire depune o mas solid denumit camfor de eucalipt, alctuit în cea
mai mare parte din eudesmol. La tratarea uleiului de eucalipt cu alcalii se separ o
fraciune care se comercializeaz sub denumirea de cineol, dar coninutul su real în
cineol nu depete 90%. Cineolul (eucaliptolul) farmaceutic este un lichid incolor, cu
miros ce prezint note camforate i gust arztor.

Compoziie chimic

Uleiul volatil de eucalipt este recunoscut pentru coninutul su în eucaliptol sau
1,8-cineol, dar acest oxid monoterpenic poate lipsi la unele specii. De fapt, compoziia
chimic a uleiului volatil este foarte variat i caracteristic în funcie de specia sau
chemovarietatea de eucalipt, zona geografic, perioada de recoltare, condiiile pedo-
climatice sau modul de obinere.
Principalii componeni identificai în uleiurile de eucalipt sunt prezentai în
tabelul 4.1. dup cum urmeaz:

Tabelul 4.1. Componente volatile din diverse specii de eucalipt


E.
E. polybractea
polybractea
E. globulus E. radiata E. dives E. citriodora var.
var.
cryptonifera
cineolifera
- 1,8-cineol -1,8-cineol - piperitona - citronelal - 1,8-cineol -1,8-cineol
(70-75%) (62-72%) (40-50%) (40-80%) (10%) (predomi-
- -pinen - -pinen - -felandren - citronelal - criptona nant)
- -pinen - -pinen - linalool - cis i trans- - p-cimen
- aromadendren - mircen - 4-terpineol p-mentan- - piperitona
- alloaromaden- - geraniol - -terpineol 3,8-dioli - linalool
dren - linalool - piperitol - geraniol - 4-terpineol
- -globulol - -terpineol - -cadinen - t-pinocarveol - -terpineol
- ledol - borneol - -cubeben - acetat, butirat - -eudesmol
- t-pinocarveol - mirtenal - -cariofilen i citronelat - australol
- (-)-pinocarvona - geranial - longifolen de citronelil - carvacrol
- carvona - citronelal - J-elemen - mirtenal
- -guiazulena - neral - geranial
- aldehida butiric - cuminal
- aldehida - felandral
izovalerianic
- aldehida
caproic

240 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Uleiul volatil de eucalipt folosit în scop farmaceutic nu trebuie s conin


felandren.
Uleiul de eucalipt inhib edemul labei de obolan indus de ctre carageenan i
dextran la obolan, precum i migrarea neutrofilelor în cavitatea peritoneal indus de
carageenan i permeabilitatea vascular indus de histamin.
In vitro, concentraii de 37 mol/L de ulei de eucalipt inhib sinteza de
prostaglandine.
Totodat, în afeciunile reumatice, beneficiul terapeutic la aplicare extern
rezult i din proprietile hiperemizante ale eucaliptolului.
Aetheroleum Eucalypti intr în componena a numeroase preparate medica-
mentoase de uz intern i extern, folosite în tratamentul afeciunilor respiratorii obstruc-
tive, catarului cilor respiratorii superioare, tusei spastice, infeciilor orofaringiene,
afeciunilor reumatice, durerilor musculare i articulare.
Aplicarea topic a unor preparate multicomponeniale de tip emulsii sau
unguente ce conin eucaliptol favorizeaz penetraia prin piele a celorlalte substane
active (ex. fluorouracil) din preparat.
Doza recomandat pentru uleiul de eucalipt este:
x în inhalaii: 12 picturi de ulei în 150 ml ap fierbinte,
5 picturi în nebulizator;
x unguente, creme, geluri, cataplasme: 5-10% în excipieni;
x masaj: 3,5-5% în baza-vehicul de masaj;
x ape de gur: 0,91 mg/ml, gargar de dou ori pe zi;
x uz intern: 0,3-0,6 ml/zi.
La administrarea p.o. a unor preparate ce conin ulei de eucalipt sau eucaliptol s-
a observat apariia unor reacii de sensibilizare gastric traduse prin grea i stare de
ru. În doze mari, uleiul de eucalipt determin apariia de tulburri gastrointestinale,
hipotensiune, hipotermie, stri confuzionale, delir, convulsii.
Ingerarea a 10-30 ml ulei de eucalipt la aduli i 2-10 ml la copii poate fi fatal.
În mare, pentru a corespunde cerinelor terapeutice, compoziia chimic a
uleiului de eucalipt trebuie s fie cât mai apropiat de standardul considerat a conine:
x oxizi (1,8-cineol*) 65-75%
x monoterpene (D-pinen*) 15-20%
x monoterpenoli (D-terpineol*) max.5%
x sescviterpenenoli (globulol*) 4%
x sescviterpene 3%
x monoterpencetone (pinocarvona*) 1-2,5%
*) preponderent

241
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

1,8-cineol (eucaliptol)

Aciune i utilizri

Eucaliptolul, componentul volatil major al celor mai multe specii de eucalipt


este cel care determin, în mare msur, aciunea uleiului volatil. Astfel, Aetheroleum
Eucalypti are aciune expectorant, antitusiv, decongestionant nazal, antimicrobian,
antispastic, analgezic i antiinflamatoare.
Uleiul volatil se absoarbe bine la administrare oral, rectal sau percutanat i
se elimin pe cale pulmonar i renal.
Aciunea expectorant se realizeaz prin mecanism secretomotor i secretolitic.
Studii pe animale de experien au evideniat c uleiul de eucalipt prezint un efect
antitusiv similar codeinei. De asemenea, teste in vivo au demonstrat faptul c la
inhalarea vaporilor de eucaliptol se reduce tensiunea superficial la nivelul mucoasei
bronice, eucaliptolul manifestând proprieti de surfactant.
Uleiul volatil de eucalipt inhib in vitro, creterea Staphylococcus aureus,
Pseudomonas aeruginosa, Bacillus subtilis, Enterococcus faecalis i Escherichia coli.
Efecte antinociceptive i antiinflamatoare au fost demonstrate pe modele
animale, fiind sugerate un mecanism de aciune la nivel central, dar i periferic.
Concluzionând, domeniile de indicaie sunt: antiviral, expectorant, secretomo-
tor, febrifug, stimulant al circulaiei, fiind prescris în tratamentul rcelilor, bronitei,
sinuzitei, anginei, otitei medii, inflamaii urogenitale, cistit, afeciuni reumatice,
convalescen.
Totodat, la aplicare topic, uleiul de eucalipt, chiar i în doze normale, poate
determina apariia de iritaii cutanate, urticarie, alergie sau dermatite de contact.
Preparatele cu ulei de eucalipt sau eucaliptol nu se indic în primele 3 luni de
via, deoarece funcia de barier a pielii nu este dezvoltat. Nu se administreaz la
copii, la persoane cu boli inflamatorii gastro-intestinale, hepatice sau în sarcin. Uleiul
de eucalipt nu se aplic pe fa, mai ales în regiunea nazal, în special la sugari i
copii, datorit riscului de spasm glotic.
Ingestia uleiului volatil de eucalipt poate afecta aciunea farmacologic a unor
medicamente antidepresive, sedative sau anestezice.

242 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Uleiul de eucalipt se poate rectifica pentru îndeprtarea parial a D- i E-


pinenului, camfenului, aromadendrenului i globulolului, dar concentraia 1,8-
cineolului crete i ea pân la 85%. Datorit proprietilor iritante ale acestuia dac
depete o anumit limit, este indicat s se foloseasc ulei nerectificat.

Bibliografie
1. Biruss B., Kahlig H., Valenta C. Int J Pharm. 2007, 328 (2), 142-151
2. Chen Z. Z., Ho C.K., Ahn I.S., Chiang V. L. Methods Mol Biol. 2006, 344, 125-134
3. Prinz S., Phyto Therapie (Austria) 2007, 1,4 – 8.
4. Santos F., Raos V. Phytother Res. 2000, 14, 240-244
5. Silva J., Abebe W., Sousa S.M., Duarte V. G., Machado M.I.L., Matos F.J.A. J Ethnopharmacol. 2003,
89 (2-3), 277-283
6. Ulbricht C. E., Basch E.M. Natural Standard Herb and Supplement Reference. St. Louis: Mosbz, 2005

Harpagophyti radix Clara Aprotosoaie

Produsul este constituit din rdcinile secundare, tuberizate, provenite de la


specia Harpagophytum procumbens (Burch.) DC ex Meissn, familia Pedaliaceae.
Denumirea româneasc a produsului, ghiara diavolului este de fapt, o traducere a
denumirii sale în limba englez, devil’s claw.
Originar din Africa de Sud, Namibia i Botswana, Harpagophytum
procumbens este spontan în savanele semideertice i are tendina de a deveni
ruderal. Dei în aceste zone este folosit de mult timp pentru proprietile
antireumatice, în Europa a fost introdus doar dup anii ’70.
Este o plant peren, târtoare, ce prezint un sistem radicular ramificat
terminat prin tuberculi. Frunzele sunt opuse, florile mari, tubuloase, cu o corol lobat,
roie-violacee, iar fructele sunt capsule lignificate ce prezint în vârf o coroan de epi
ascuii i curbai (de unde denumirea de ghiara diavolului dat plantei) ce se pot
prinde foarte uor de blana animalelor.
În scop farmaceutic se folosesc numai tuberculii secundari.

Compoziie chimic

Principalii componeni ai produsului vegetal sunt derivaii iridoidici (0,5-3%)


care se gsesc îndeosebi sub form glicozidat: harpagozida (cinamoil-harpagida) este
cea mai important din punct de vedere cantitativ. Alturi de aceasta se mai gsesc: 8-
cumaroil-harpagida, 8-feruloil-harpagida, procumbida i procumbozida.
Tuberculii de ordinul II (secundari) conin de dou ori mai mult harpagozid
decât tuberculii de ordinul I. Conform farmacopeei europene, produsul trebuie s
conin cel puin 1,2% harpagozid raportat la materialul vegetal uscat.

243
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Ali constitueni care se gsesc în cantiti importante sunt glucidele (51%):


stahioz, rafinoz, sucroz, fructoz, galactoz, mezo-inozitol.
Au mai fost identificai esteri fenilpropanici glicozidai (acteozida,
izoacteozida, 6’-O-acetilacteozida), acizi fenolici (acid cafeic, clorogenic, cinamic),
flavonoide (luteolin, kemferol), triterpene (în special acid oleanolic, acid ursolic),
fitosteroli ( -sitosterol, stigmasterol, liberi i sub form glicozidat).

HO OH
HO OH

O
O
RO
CH3 O
O gluc
H
O gluc
R=H harpagid
R = transcinamoil harpagozida procumbid

Aciune i utilizri

Principalele aciuni farmacologice recunoscute pentru acest produs vegetal sunt:


antiinflamatoare, analgezic i de stimulare a digestiei.
Studii experimentale au evideniat c Harpagophyti radix exercit efecte
analgezice semnificative în durerea termic- i chimic-indus la oareci, ca i o
diminuare important a inflamaiei acute provocate la obolani.
Se consider c iridoidele i în particular, harpagozida, sunt principalii
componeni responsabili pentru efectul antiinflamator, dei mecanismul de aciune este
înc incomplet elucidat.
S-a sugerat c supresia metaloproteinazelor matriceale în condrocite via
inhibrii sintezei de citokine pro-inflamatoare, efect demonstrat in vitro, ar putea
explica aciunea terapeutic în inflamaia artritic. Alte studii în vitro au concluzionat
c efectul antiinflamator ar putea fi dat fie de aciunea asupra -TNF fie de cea
antioxidant. Suplimentar, a fost demonstrat, tot in vitro, inhibiia sintezei de
leucotriene, aceasta fiind corelat cu coninutul în harpagozid.
Investigaii recente au evideniat c inhibarea sintezei de PGE2 i a produciei
de oxid nitric sunt determinante pentru aciunea antiinflamatoare i analgezic,
extractele metanolice din Harpagophyti radix inhibând, in vivo, activitatea COX-2.

244 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Studii in vitro au demonstrat de asemenea, c principiile active din


Harpagophyti radix inhib nu doar mediatori ai inflamaiei, dar i mediatori implicai
în destrucia cartilajului: TNF-, IL-1- , metaloproteinaze matriceale, NO i elastaze.
Totodat, testele in vivo au artat c modalitatea de administrare a produsului
afecteaz proprietile sale antiinflamatoare. Astfel, în timp ce la administrare i.v. se
obine un efect net antinflamator, la administrare p.o., efectul este slab antiinflamator
sau absent la o singur aplicare, ceea ce a sugerat c aciditatea gastric ar putea
influena în mod negativ aciunea antiinflamatoare. Între timp se tie îns, c la
aplicarea p.o. a preparatelor din Harpagophyti radix efectul antiinflamator devine
evident abia dup 3 – 4 sptmâni de tratament (în nici un caz de la prima
administrare). Tocmai de aceea eficiena aciunii antiinflamatore este mai mare în
cazul afeciunilor subacute i semicronice decât în cazul celor acute.
Diferitele produse farmaceutice ce condiioneaz extracte din Harpagophyti
radix trebuie s asigure o doz zilnic de minim 50 mg harpagozid pentru a asigura
aciunea terapeutic.
Substanele amare prezente în produsul vegetal, printre care i derivaii
iridoidici, sunt responsabile de stimularea reflex a digestiei.
La animale de experien a mai fost observat un efect antiaritmic indus la
administrarea de extracte de Harpagophyti radix, aciunea antiaritmic find mai
pronunat la administrarea extractului total decât la administrarea harpagozidei.
Extractele din Harpagophyti radix sunt recomandate în terapia tulburrilor
musculo-scheletice degenerative i a osteoartritelor dureroase (50 mg harpagozid/zi).
Sub form de extracte fluide (1:1, cu etanol 25%) se administreaz câte 1-2 ml
de trei ori/zi, iar ca tinctur (1:5, cu etanol 25%), câte 1 ml de trei ori/ zi, între mese.
Produsul poate induce diaree.
Este contraindicat în ulcer gastro-duodenal, litiaz biliar, diaree acut, sarcin.
De asemenea, nu se recomand administrarea extractelor de gheara-diavolului la
pacienii care sufer de diabet (datorit coninutului în glucide), iar doze mari de
extracte pot s interfere cu medicaia antiaritimic sau cu warfarina.
Se întrerupe tratamentul cu preparate pe baz de Harpagophytum procumbens
cu cel puin o sptmân înaintea unei intervenii chirurgicale.

Bibliografie

1. Brendler T., Gruenwald J., Ulbricht C., Basch E. J Herb Pharmacother. 2006, 6 (1), 89-126
2. Brien S., Lewith G.T., McGregor G. J Altern Complement Med. 2006, 12 (10), 981-993
3. Chantre P., Cappelaere A., Leblan D., Vandermander J., Fournie B. Phytomedicine. 2000, 7 (3), 177-183

245
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

4. Chrubasik S., Schweiz Z. Ganzheits Med. 2004 b, 16 (6), 355-359


5. Chrubasik S., Der Orthopäde. 2004, 33 (7), 804-808
6. Chrubasik S., Pollack S., Black A. Rheumatology (Oxford). 2002, 41 (11), 1332-1333
7. Ernst E., Chrubasik S. Rheum Dis Clin North Am. 2000, 26 (1), 13-27
8. Heck A.M., De Witt B.A., Lukes A.L. Wien Med Wochenschr. 2002, 152 (15-16), 389-392
9. Mahomed I.M., Ojewole J.A.O. Phytother Res. 2004, 18 (12), 982-989
10. Wegener T., Lupke N.P. Phytother Res. 2003, 17 (10), 1165-1172

Juniperi fructus Monica Hncianu

Sunt pseudobacele mature provenite de la specia Juniperus communis L.


(Cupressaceae), denumite popular fructe de ienupr. Produsul este impropriu numit
astfel, deoarece reprezint de fapt, conurile femele fructificate (galbule).
Juniperus communis se prezint sub forma unor arbuti dioici, ramificai, înali
de pân la 6 m, uneori i mai mult, ce cresc spontan în regiunile nordice i temperate
ale globului, prin pduri i poieni, la peste 1500 m altitudine. Frunzele aciculare,
persistente i de culoare verde-albstruie sunt dispuse câte trei în verticile. Florile
dioice apar în aprilie– mai. Florile mascule sunt conuri galbene cu stamine numeroase.
Florile femele sunt de forma unor muguri verzui cu 3 solzi inferiori (carpele) i 3 solzi
superiori. Solzii inferiori sunt sterili, iar cei superiori conin câte 1-3 ovule din care
rezult fructele (pseudobace).
Pseudobacele sunt globuloase, având la vârf o depresiune stelar cu trei coluri,
ce reprezint cei trei solzi fertili. La partea opus se gsesc dou triunghiuri suprapuse
formate din solzii sterili. În interior se gsesc trei semine mici.
În primul an, pseudobacele sunt de culoare verde, pentru ca la maturitate, în al
doilea an, s aib o coloraie albstruie-negricioas i s fie acoperite cu un strat ceros
care le d un aspect brumat.
Diametrul fructelor este de 5-9 mm, gustul este dulceag-amrui, aromat i iute,
iar mirosul, aromat caracteristic.
Recoltarea fructelor de ienupr începe toamna (octombrie) i poate continua pe
toat perioada iernii.

Compoziie chimic

Fructele de ienupr conin 0,5-2% ulei volatil, 3-5% taninuri catehice,


flavonoide (bilobetina, cupresoflavona, amentoflavona), proantocianidoli, rezine, acizi
organici, pectine, 30% zahr invertit (glucoz + fructoz) i o diterpen numit acid
comunic.
Uleiul volatil este format predominant din monoterpene (90%): D- i - pinen,
sabinen, limonen, 4-terpineol, borneol, geraniol, acetai de bornil i de terpenil;

246 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

sescviterpenele se gsesc în cantitate mic, fiind reprezentate de: -cariofilen, D-


eudesmol, elemol, germacren-B, elemoferol, J-cadinen, humulen.
În funcie de proveniena materialului vegetal (zona geografic, condiii pedo-
climatice, moment de recoltare), compoziia chimic a uleiului volatil poate varia
semnificativ, atât din punct de vedere calitativ, cât i cantitativ.
Conform farmacopeei, fructele de ienupr trebuie s conin cel puin 0,8% ulei
volatil. Aetheroleum Juniperi este un lichid fluid, incolor sau slab verzui, cu gust
amrui-arztor i miros balsamic, camforat. În timp i printr-o pstrare
necorespunztoare, uleiul volatil devine mai vâscos, se coloreaz în galben-rocat,
mirosul se altereaz, cptând nuane de rânced i depune un stearopten cristalizat
(camforul de ienupr).

OH

terpinen-4-ol D-pinen E-pinen

Aciune i utilizri

Fructele de ienupr se utilizeaz pentru proprietile lor diuretice, antiseptic


urinare i antiinflamatoare-antireumatice.
Aciunea diuretic se caracterizeaz prin aceea c realizeaz creterea cantitii
de ap eliminate, dar pierderea ionilor de sodiu este minor, ienuprul fiind considerat
prototipul acvareticelor vegetale. Aceast particularitate de aciune este datorat în
principal unui monoterpenol, component al uleiului volatil i anume, terpinen-4-olului
(4-terpineol) care, se pare, nu irit esuturile. Pe de alt parte, la exprimarea aciunii
diuretice particip i alte terpene prezente în uleiul volatil, în special derivaii de pinen.
Deosebirea ce apare este aceea c aceste terpene acioneaz iritant la nivelul
rinichiului, determinând hiperemie glomerular.
În terapia de irigare, fructele de ienupr se utilizeaz sub forma infuziilor,
sucului de presare sau a uleiului volatil i se pot asocia cu alte produse cu aciune
asemntoare: Betula verrucosa-mesteacn, Equisetum arvense-coada calului,
Petroselinum crispum-ptrunjel, Ononis spinosa- osul-iepurelui.
La baza aciunii antiinflamatoare stau proprietile de inhibare a COX i prin
aceasta a sintezei de eicosanoizi proinflamatori. În compoziia preparatelor
antireumatice de uz extern, uleiul volatil de ienupr se remarc i prin stimularea
circulaiei la locul de aplicare.

247
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

În medicina tradiional, ienuprul este folosit ca stomahic i carminativ în


tulburrile dispeptice.
Preparatele din ienupr sunt indicate în tratamentul infeciilor tractului urinar,
vezicii urinare i a celor renale, iar în artroze, afeciuni nevralgic-reumatice i
nevralgic-musculare, de preferin extern.
Ienuprul este contraindicat în sarcin, alptare, afeciuni inflamatorii renale
(nefrite, pielite).
La utilizare intern i în doze mari, acest produs provoac efecte adverse la
nivel renal, fiind nefrotoxic. Simptomatologia comport dureri în zona lombar,
creterea necesitii de a urina, miciune dureroas, albuminurie i hematurie. În plus,
apar fenomene de iritaie gastrointestinal i stimulare central. Nefrotoxicitatea este
determinat în special de D- i -pinen.
Dac la obinerea uleiului volatil de ienupr nu se folosesc doar fructele, ci i
vârfurile ramurilor (randamentul de obinere este mai mare în acest caz), riscul unor
efecte adverse nefrotoxice crete, deoarece uleiul obinut din ramuri conine o cantitate
mare de D- i -pinen.
Pentru uleiul volatil de ienupr în care raportul monoterpene: terpineol-4 este de
1:3 sau 1:5, nici chiar la doze de 1000 mg/kg corp, nu s-a evideniat o toxicitate renal
(administrare la obolani).
Totodat, dac administrarea preparatelor din fructe de ienupr în doze
terapeutice nu depete 6 sptmâni, efectele nefrotoxice lipsesc.
Pentru prepararea unui ceai de ienupr, 150 ml ap fierbinte se aduc peste 2 g de
produs vegetal proaspt mrunit, se las 10 minute în repaus, apoi se strecoar. Pentru
aciunea diuretic se beau 3 ceaiuri pe zi, inând cont de cele prezentate anterior.
Pulberea de Juniperi fructus se prepar la nevoie i nu se pstreaz mai mult de
24 ore.
Fructele de ienupr intr în compoziia ceaiului diuretic i antireumatic, uleiul
volatil este component al unor preparate de uz extern cu aciune antalgic i
antireumatic, iar extractele uscate sunt incluse în unele ceaiuri instant i preparate
diuretice.
Condimentul alimentar enibahar este constituit din Juniperi fructus, iar un
distilat din fructele fermentate servete la obinerea ginului.

Bibliografie
1. Horrigan C.R.N.T., Aromatherapy, 1992, 4, 18-22
2. Joachimsthaler S., PTA heute, 2008, 22(12), 19-26
3. Kastner U., Foliaca, 1999, 4(2), 4-5
4. Wolters B., Deutsche Apotheker Zeitung, 1999, 139, 3675-3679
5. Schmidt M., PTA heute, 2004, 18(9), 46-49
6. Schilcher H., Heil B.M., Zeitschr. Phytotherapie, 1994, 15, 205-212

248 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Liquiritiae radix Monica Hncianu

Este produsul vegetal constituit din rdcinile i stolonii speciei Glycyhrrhiza


glabra L., din familia Fabaceae, denumit popular lemn dulce, rdcin dulce.
Originar din Europa Central, specia este rspândit în toat Europa, nordul
Africii i Asia. Crete în locurile ierboase i este frecvent cultivat pe soluri nisipoase,
în apropierea râurilor.
Planta este ierboas, vivace, cu un rizom scurt din care se desprind rdcini
pivotante i stoloni orizontali lungi de 6-8 m. Tulpina erbacee, înalt de 1,5-2 m, de
obicei puin ramificat, poart frunze alterne, imparipenat-compuse (11-15 foliole
eliptice), de culoare verde intens. Florile roii sau violete, papilionate, sunt grupate în
raceme axilare. Fructul este o pstaie indehiscent, turtit, glabr, coriace, de culoare
brun i prezint 5 semine reniforme.
Se recolteaz toamna rdcinile i stolonii de 4-5 ani (produsul este mai valoros
dac provine de la plante de 8-9 ani). Dup ce se las câteva zile la ofilit, produsul se
supune unui proces de fermentaie care dureaz 10 zile, timp în care se intensific
culoarea galben i capt gust dulce.
Exist 3 sorturi de Liquiritie radix, toate fiind utilizate i oficinalizate, i anume:
x Liquiritiae radix non-mundata (cruda, naturalae, non decorticata)
reprezint produsul nedecorticat. Sunt buci cilindrice, drepte sau uor
curbate, cu suprafaa extern brun-cenuie. Fragmentele sunt dure,
compacte, iar fractura este fibroas i colorat în galben;
x Liquiritiae radix mundata reprezint rdcinile i stolonii lipsii de suber
i o parte din parenchimul cortical. Se obine prin decorticarea produsului
o singur dat. Decorticarea se realizeaz în scopul îndeprtrii gustului
astringent-amar i uor iritant al scoarei;
x Liquiritiae radix bis-mundata, când decorticarea se realizeaz de dou ori.
Produsele decorticate sunt fragmente cilindrice, mult mai lungi decât cele
nedecorticate, de culoare galben-citrin. Se observ urmele rmase de la desuberificare.
Mirosul produsului vegetal este slab caracteristic, iar gustul, la început dulce,
devine apoi amrui i iute.

Compoziie chimic

Liquiritiae radix are o compoziie chimic complex, în care saponinele


triterpenice reprezint cel mai important grup de principii active. Principala component
din acest grup este glicirizina sau acidul glicirizinic (2,2-12%), în fapt, bisglucuronozida
acidului gliciretinic (= acid gliciretic), sub form de sare de potasiu i calciu.
249
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

COOH

H
O
COOH
HO
O

HO O
HO H
O

HO
O
HO
COOH

acid glicirizinic = glicirizina

O caracteristic a acidului gliciretic este prezena gruprii cetonice la C11, la fel


ca în cazul hormonilor corticosteroizi, aceast similitudine structural având implicaii
farmacologice importante.
Ali compui triterpenici identificai sunt: acidul 8-hidroxigliciretic, gliciretolul,
acidul 24-hidroxilicviric, acidul licviridiolic i 24-hidroxigliciretatul de metil. Unii
derivai triterpenici se gsesc i sub forme lactonice (glabrolide).
O a doua grup de compui farmacologic activi o reprezint flavonoidele (0,65-
2%), responsabile i de culoarea galben a produsului. Au fost izolate i caracterizate
un numr de peste 30 de componente care se încadreaz structural în grupa
flavanonelor, calconelor i a izoflavonelor.
Flavanoida major din punct de vedere cantitativ este licviritina, care a i fost
prima izolat, alturi de calcona izolicviritina. În materialul vegetal proaspt se gsesc
cele dou glicozide flavonice care, în timpul prelucrrii (fermentrii), hidrolizeaz
eliberând agliconii corepunztori, licviritigenol i izolicviritigenol, responsabili, în
parte, de aciunea spasmolitic a licviriiei. De asemenea, au fost identificate flavanone
prenilate (glabrol) i piranoflavone (hispaglabrina A).
OR
H
HO OH OR HO O

O O

R=H izolicviritigenol R=H licviritigenol


R = gluc izolicviritina R = gluc licviritina

250 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Ali constitueni identificai în rdcinile de lemn dulce sunt: cumarine


(umbeliferona, herniarina) i prenilcumarine, poliholozide, fitosteroli ( -sitosterol,
dihidro-stigmasterol), oze (5-15%), asparagin (2-4%), rezine, substane minerale (4-
6%), substane amare; deoarece compuii amari se gsesc în esuturile externe, se
îndeprteaz prin decorticare.
Liquritiae radix (produs decorticat i nedecorticat) trebuie s conin cel puin
5% glicirizin i 20-25% substane solubile în ap.

Aciune i utilizri

În medicina tradiional chinez, Liquiritiae radix este considerat al doilea


produs vegetal ca frecven de utilizare, dup ginseng, fiind indicat în afeciuni ale
splinei, ficatului i rinichilor.
Rdcinile de lemn dulce erau folosite de grecii antici în tratamentul tusei
uscate, afeciunilor pectorale i al astmului.
Astzi, pentru produsul vegetal i extracte din acesta sau pentru glicirizin, s-a
evideniat un spectru larg de aciuni farmacologice, proprietile mineralocorticoide,
antiinflamatoare, mucoprotectoare i antiulceroase, expectorant-antitusive, hepatopro-
tectoare (glicirizina) i estrogene, fiind cele mai cunoscute i folosite în terapeutic.
Efectele mineralocorticoide se realizeaz prin inhibarea enzimei 11- -
hidroxisteroid-dehidrogenaza (care catalizeaz transformarea cortizolului în metabo-
litul su inactiv, cortizon), acidul gliciretic fiind de circa 200-1000 ori mai puternic
inhibitor al enzimei decât glicirizina. Ca urmare a inhibrii enzimei, nivelul de cortizol
crete. În plus, glicirizina i acidul gliciretic se fixeaz pe receptorii mineralocorticoizi
i glucocorticoizi.
Aciunea antiinflamatoare deriv din efectul mineralocorticoid, manifestându-se
indirect prin intermediul cortizolului.
Pe lâng derivaii triterpenici au demonstrat proprieti antiinflamatoare i o
serie de flavonoide (licviritigenolul, licviritina) izolate din rdcinile de lemn dulce. În
plus, compuii flavonici au efecte diuretice i spasmolitice.
Glicirizina din preparatele de lemn dulce promoveaz regenerarea mucoasei
gastrice i diminu simptomele de ulcer activ. Aciunea antiulceroas se datorete
inhibrii 15-hidroxid-prostaglandin-dehidrogenazei i '-13-prostaglandin-reductazei,
stimulrii sintezei endogene de PG i creterii secreiei de mucus, inclusiv a
vâscozitii acestuia în stomac. Totodat, glicirizina reduce activitatea enzimatic a
pepsinei deja secretate.

251
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Aciunii antiinflamatoare la nivel gastric i gastroprotectoare i se adaug efectul


spasmolitic al flavonelor, izolicviritigenolul având o activitate comparabil cu a
papaverinei.
Astzi în terapia antiulceroas se folosete sarea disodic a hemisuccinatului de
enoxolon (enoxolona=acid gliciretinic), sub denumirea de CARBENOXOLONE“.
Beneficiul terapeutic este atribuit stimulrii secreiei de mucus bogat în glicoproteine
protectoare, dar i prelungirii duratei de via a celulelor epiteliului mucoasei
gastroduodenale.
Studii pe animale de experien au demonstrat c licviriia produce un efect
antitusiv persistent ce este mediat de licviritin-apiozida, în prima faz, i de licviritina
alturi de licviritigenol, în faza urmtoare. Se apreciaz c administrarea de preparate
de licviriie ca antitusive este la fel de eficient ca i administrarea de codein, dar
mult mai sigur, deoarece nu exist riscul unui abuz, iar durata tratamentului este
limitat.
Prezena în produsul vegetal a unei cantiti importante de mucilagii face ca
extractul apos, respectiv picturile antitusive preparate din acesta, s calmeze iritaia
mucoaselor cilor respiratorii; licviriia este, totodat, i datorit saponinelor
triterpenice un expectorant, stimulând secreia de mucus i eliminarea acestuia, fiind
indicat în congestii pulmonare, laringiale i bronice.
Glicirizina i acidul gliciretic s-au dovedit a fi active in vitro asupra unui
spectru larg de virui, acionând prin mecanisme diferite: reduc replicarea HIV,
interfer primele etape ale replicrii virusului Epstein-Barr, iar în cazul virusului
Herpes simplex 1, reducând sinteza unei proteine virale latente, induc apoptoza
celulelor infectate.
Studii pe animale au evideniat proprieti antitumorale i antiangiogene pentru
licviriie. Pe anumite modele de cancer, compuii din preparatele de Liquiritiae radix
s-au dovedit a fi activi, reducând rspândirea i multiplicarea celulelor tumorale,
inducând apoptoza i potenând efectul chemoterapiei cu paclitaxel i vinblastin.
Cercetri in vitro au evideniat c izolicviritigenolul inhib proliferarea liniilor
tumorale de celule ale prostatei, într-o manier dependent de doz i timpul de
interaciune.
Dei mecanismul de aciune nu este înc total elucidat, un studiu din 2001 arat
c licviriia i componenii si pot oferi protecie fa de carcinogenii ce afecteaz
ADN-ul, iar acidul gliciretic inhib lipoxigenaza, cicloxigenaza i protein-kinaza C.
Izoflavonele din licviriie s-au dovedit a fi eficiente în protecia funciei
mitocondriale fa de stresul oxidativ. Pe modele animale, s-a demonstrat reducerea

252 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

peroxidrii lipidice: glabridina inhib cu pân la 80% oxidarea LDL macrofag-


mediat.
Licviriia s-a dovedit a fi un agent promitor în ceea ce privete influenarea
funciei cognitive, în modele comportamentale de memorie exteroceptiv i
interoceptiv, la oareci. Efectul s-ar putea datora facilitrii transmisiei colinergice în
creierul oarecilor.
Formele reduse ale acidului gliciretic manifest o activitate antialergic
semnificativ, fiind lipsit de efectele adverse de tip cortizonic.
Glicirizina acioneaz hepatoprotector fiind folosit, sub form de soluie
perfuzabil (120 mg/zi), în tratamentul afeciunilor hepatice cronice inflamatorii,
hepatite cronice agresive i în ciroze hepatice. Proprietile hepatoprotectoare se
explic prin:
x efectul citoprotector, datorit ecranrii lipidelor membranare fa de SRO,
x stimularea secreiei de interferon,
x intensificarea activitii de detoxifiere (stimularea aciunii enzimelor
glutation-S-transferaza, CYP4501A1) i protejarea fa de stresul oxidativ,
x prevenirea depleiei glutationului,
x normalizarea valorii transaminazelor serice,
x reducerea inflamaiei hepatice.
Recent, s-a demonstrat c izolicviritigenolul poate stimula in vitro proliferarea
hepatocitelor umane. De asemenea, izolicviritigenolul purificat obinut din rdcinile
de lemn dulce, s-a dovedit a inhiba agregarea plachetar, in vivo i in vitro, iar
glicirizina inhib eficient in vivo trombina.
Activitatea estrogen a produsului este determinat de fitosteroli i izoflavone.
Izoflavonele acioneaz ca agoniti estrogeni pariali.
Izolicviritigenolul i licviritigenolul au afinitate pentru receptorii estrogenici.
În studii pe animale, glabridina i glabrena au aciune estrogen-like similar 17-
-estradiolului. Teste in vitro au sugerat potenialul glabridinei de a stimula funcia
osteoblastic, aceast substan fiind propus ca un posibil agent terapeutic în
prevenirea osteoporozei i a bolilor inflamatorii osoase la femeile aflate în perioada de
postmenopauz.
Izolicviritigenolul inhib activitatea aldoz-reductazei, prin aceasta putând
preveni complicaiile diabetului.
În dermatologie, acidul gliciretic se utilizeaz sub form de loiuni, unguente
sau pulberi, în tratamentul dermatitelor acute i cronice, neurodermitelor, psoriazisului
i eczemelor. Asociat preparatelor cortizonice topice, acidul gliciretic crete eficiena
acestora.

253
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Datorit gustului dulce, rdcina ca atare sau diversele tipuri de extracte din
aceasta au fost folosite ca edulcorani din cele mai vechi timpuri, glicirizina fiind de
aproximativ de 50-60 de ori mai dulce ca zaharoza; astzi se folosete glicirizatul de
amoniu ca i corector de gust în industria farmaceutic, iar în industria alimentar, la
prepararea îngheatei i a bomboanelor.
Preparatele de licviriie sunt aprobate afi folosite în tartamentul ulcerului peptic,
al catarului tractului respirator superior i ca agent antiinflamator topic.
Consumul abuziv de licviriie sau produse ce conin extracte de lemn dulce
poate conduce la apariia de edeme, hipokaliemie, hipertensiune, simptome cardiace,
contracii musculare anormale, simptome induse de activitatea de tip mineralocorticoid
a acidului gliciretic. Utilizarea pentru mai mult de 2 sptmâni a unor doze mai mari
de 1000 mg de glicirizin determin pseudoaldosteronism i hipokaliemie.
Nu se administreaz hipertensivilor sau persoanelor cu anamnez familial
pozitiv, persoanelor cu edeme, în diabet sau sarcin. De asemenea, preparatele din
Liquiritia nu se administreaz mai mult de 6 sptmâni.
Se recomand a nu se depi administrarea a 8 g de produs vegetal sub form
de infuzie i 5 g de pulbere, a 3 mg/kg (125 mg) glicirizin sau o cantitate echivalent
de extract/zi.
Preparatele de licviriie i glicirizina interacioneaz cu anticoagulante,
antihipertensive, corticosteroizi, digoxin (hipokaliemia crete sensibilitatea la
glicozidele cardiotonice, totodat crescând toxicitatea digoxinei, atunci când licviriia
se folosete pentru mai mult de 2 sptmâni, în doze mari), contraceptive orale,
diuretice, sruri de potasiu.

Bibliografie

1. Choi E.-M. Biochem Pharmacol. 2005, 70 (3), 363-368


2. Dhingra D., Parle M., Kulkarni S.K. J Ethnopharmacol. 2004, 91 (2-3), 361-365
3. Haraguchi H., Yoshida N., Ishikawa H., Tamura Y., Mizutani K., Kinoshita T. J Pharm Pharmacol.
2000, 52 (2), 219-223
4. Hillerns P.I., Zyu Y., Fu Y.J., Winsk M. Z. Naturforsch (C). 2005, 60 (7-8), 649-656
5. Jeong H.G., Kim J. Y. FEBS Lett. 2002, 513, 208-212
6. Lin J.C. Antiviral Res. 2003, 59 (1), 41-47
7. Kent U.M., Aviram M., Rosenblat M., Hollenberg P.F. Drug Metab Dispos. 2002, 30 (6), 709-715
8. Mendes-Silva W., Assafim M., Ruta B., Monteiro R.Q., Guimaraes I.A., Zingali R.B. Thromb Res.
2003, 112 (1-2), 93-98
9. Ploeger B., Mensinga T., Sips. A., Seinen W., Meulenbett J., De Jongh J. Drug Metab Rev. 2001, 33
(2), 125-147
10. Sheela M.L., Ramakrishna M.K., Salimath B.P. Int Immunopharmacol. 2006, 6 (3), 494-498
11. Somjen D., Knoll E., Vaya J., Stern N., Tamir S. J Steroid Biochem Mol Biol. 2004 b, 91 (3), 147-155
12. Statti G.A., Tundis R., Sachetti G., Muzzoli M., Bianchi A., Menichini F. Fitoterapia. 2004, 75 (3-4),
371-374

254 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Olibanum resina Clara Aprotosoaie

Reprezint o gumirezin ce exsud ca urmare a incizrii scoarei trunchiului i a


ramurilor speciilor Boswellia sacra Roxb., Boswellia carteri, Boswellia frereana, ce
cresc spontan în Somalia i Etiopia i Boswellia serrata Roxb. (Burseraceae), ce se
întâlnete în pdurile montane nord-estice i centrale ale Indiei.
Sub denumirea de Olibanum se comercializeaz tmîia recoltat de la primele
trei specii de Boswellia, în timp ce sortul provenit de la Boswellia serrata, mai preios
conform cercetrilor întreprinse în ultimul timp, este cunoscut sub numele de Salai
guggal.
Recoltarea rezinei se face în perioada octombrie-aprilie.
În acest scop, se îndeprteaz scoara de pe trunchi pe o poriune de 20 x 50 cm,
iar rezina acumulat în canalele rezinifere se scurge i se acumuleaz la baza zonei de
decojire sub forma unei sfere iniial albe, care în decurs de câteva zile se usuc în
contact cu aerul modificându-i culoarea. În general se obine 1 kg produs
uscat/arbore/an, recoltarea realizându-se timp de 12-14 ani de la acelai arbore.
Olibanum resina, cunoscut sub numele de tmâie, se prezint sub forma unor
formaiuni sferice, glbui, brune, gri-brune sau rocate, translucide, uneori pudrate cu
o pulbere gri; sunt dure, dar dac sunt proaspt recoltate pot fi i de consisten mai
moale; fractura este lucioas.

Compoziie chimic

Conine ulei volatil (5-9%), substane rezinoide (pân la 60%), gume (20-25%).
Substanele rezinoide sunt alctuite din rezine, rezene, acizi rezinici,
componente fenolice, diterpene de tip cembrenoid (incensol liber i esterificat) i
triterpenele pentaciclice de tip ursan, acizii boswellici (D- i - boswellici, acid 11-
ceto- -boswellic sau acid 3-acetil-11-ceto- -boswellic=AKBA).Totalul rezinoid se
obine prin delipidarea cu hexan a materialului vegetal pulverizat i apoi extracia cu
etanol, când rezult olibanum-rezinoidul, o mas vâscoas, de culoare brun-închis, cu
miros balsamic-condimentat i o not uoar de fum.
Prin extracia tmâiei cu solveni lipofili se obin acizii boswellici. Prin
concentrarea extractului lipofil se obine un extract uscat sub form de pulbere brun-
deschis sau galben-brun, care se aglomereaz în timp la fragmente casabile, cu
fractura sticloas, lucioas.
Uleiul volatil de culoare galben-deschis este constituit predominant din monoter-
pene: pinen, limonen, felandren, borneol, t-pinocarveol, linaool, terpenil-acetat,
geraniol, alturi de sescviterpene: gurjunen, D-guaien, cadinen, elemol, farnesol.
255
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

R1

H
R2

H R1 = CH3; R2 = H2 acid D-boswellic


HO R1 = H; R2 = H2 acid E-boswellic
HOOC H
R1 = H; R2 = O acid 11-ceto-E-boswellic

Aciune i utilizri

Specia Boswellia serrata este cunoscut în medicina ayurvedic drept remediu


antireumatic.
Studii clinice i experimentale au evideniat c extractele din rezin prezint o
activitate antiinflamatoare semnificativ pe modele de inflamaie induse de
carragenan, dextran i latex de papaya, la roztoare.
Acizii boswellici, compuii activi antiinflamator din compoziia rezinei, inhib
specific 5-lipoxigenaza (5-LOX), fie prin interaciune direct cu enzima, fie prin
inhibarea translocrii sale. Ca urmare, este inhibat sinteza mediatorilor proinflamatori
produi sub aciunea acestei enzime: leucotriene (în principal leucotriena B4) i acidul
5-hidroxieicosatetraenoic. Aceti mediatori sunt, de asemenea, implicai în
bronhoconstricie, chemotaxie i creterea permeabilitii vasculare.
O caracteristic a acestor acizi boswellici este aceea c la subdozare (sub 500
mg extract/zi) efectul este opus, proinflamator, fiind stimulat sinteza de leucotriene,
fapt care explic de ce, uneori, dac tratamentul nu este condus corespunztor,
pacienii suferind de o form cronic de reumatism se plâng dintr-o dat de dureri
acute.
Inhibarea de ctre acizii boswellici doar a 5-LOX, fr afectarea concomitent a
ciclooxigenazei (COX), este de o calitate unic, nici o alt substan medicamentoas
aflat pe piaa farmaceutic nefiind caracterizat printr-o astfel de selectivitate.
Pentru diterpenele de tip cembrenoid din compoziia rezinei s-a evideniat o
aciune de inhibare a factorului NF-kB, proprietate ce susine activitatea
antiinflamatoare.
Este cunoscut faptul c medicamentele antiinflamatoare pot afecta negativ
sinteza glicozaminoglicanilor, ceea ce afecteaz în plus degradarea articular în artrit.
Un studiu recent, in vivo, efectuat cu Boswellia i ketoprofen, a evideniat c Boswellia
reduce semnificativ degradarea glicozaminoglicanilor prin comparaie cu martorul
negativ, în timp ce ketoprofenul determin o reducere a coninutului tisular total de
glicozaminoglicani.
O serie de afeciuni, precum poliartrita cronic primar, astmul bronic, colita
ulceroas, boala Crohn, hepatita cronic, boli caracterizate de o stare inflamatorie

256 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

cronic datorit nivelului constant ridicat de leucotriene, pot beneficia de tratamentul


cu preparate ce conin acizi boswellici.
În osteoartrite, extractele de Boswellia diminu durerea i edemul.
La pacienii ce au colit ulceroas, rezultatele obinute cu Boswellia sunt
comparabile sau chiar superioare fa de tratamentul cu sulfazalazin.
Studii clinice efectuate cu produsul original indian H 15 AYURMEDICA“
(conine 400 mg extract lipofil uscat de Olibanum/tablet) au demonstrat c 80% din
pacienii ce sufer de colit ulceroas, 70% din cei cu hepatit cronic i 65% dintre
cei cu poliartrit cronic rspund favorabil la tratamentul cu acest preparat administrat
timp de minim 3 sptmâni (de 3 x 2 tablete /zi).
Extractele de Olibanum se standardizeaz tipic în 37,5-65% acizi boswellici.
În poliartrita reumatoid, Resina Olibanum se administreaz în doz de 300 mg
extract de 2-3 ori pe zi, timp de 12 sptmâni, iar în astm se folosesc 300 mg de 3 ori
pe zi, timp de 6 sptmâni. În colita ulceroas i boala Crohn se recomand 350 mg de
2 ori pe zi, 6 sptmâni.
Acizii boswellici din extractele de Olibanum poteneaz aciunea inhibitorilor
de leucotriene (montelukast, zafrilukast), cresc efectul agenilor hipolipemiani i
antifungicelor.
Resina Olibanum se mai folosete în parfumerie, ca fixator de miros, dar i în
produse cosmetice.

Bibliografie:

1. Ammon H.P.T., Deutsche Apotheker Zeitung,, 1998, 138 (51/52), 5025-5027


2. Caesar W., Deutsche Apotheker Zeitung, 1995, 135 (37), 71-77
3. Dennis T.J., Akshay Kumar K., Srimannarayana G., Raghunathrao D., Fitoterapia 1999, 70 (3), 308-309
4. Galle-Hoffmann U., PTA heute 1997, 11 (12), 1204-1206
5. Jungmayr P., Deutsche Apotheker Zeitung, 1999, 139 (11), 1165-1168
6. Pfister- Hotz G., Z. Phytother. 1997, 18, 163-167
7. Sarin Z.K., Atal C.K., Dragoco Rep. 1984, 31 (5/6), 134-135
8. *** Deutsche Apotheker Zeitung,, 2001, 141 (26), 3094-3096

Orthosiphonis folium Monica Hncianu

Produsul este constituit din frunzele speciei Orthosiphon aristatus (Blume) Miq.
(sin. Orthosiphon spicatus), familia Lamiaceae. Uneori produsul vegetal este
menionat în bibliografia româneasc sub denumirea de ceai de Java.
Specia este originar din Asia, iar principalul cultivator i exportator al
produsului este Indonezia.
Planta, care poate atinge 60 cm înlime, este peren, cu frunze opuse i
neregulat dinate. Florile, de culoare slab violacee, prezint patru stamine mult mai
lungi decât tubul corolei.
Produsul vegetal este constituit din fragmente de frunze uscate, de culoare
verde-glbuie pe faa superioar i verde-cenuie pe cea inferioar. Mirosul este uor
aromat, iar gustul slab srat, amrui i astringent.
257
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Compoziie chimic

Frunzele de Orthosiphon conin o gam larg de compui polifenolici. Astfel, s-


au identificat derivai flavonici polimetoxilai (sinensetina, eupatorina, ramnazina,
salvigenina, scutelarin tetrametil-eterul), glicozide flavonice i derivai ai acidului
cafeic printre care acidul rozmarinic i acidul 2,3-dicafeoiltartaric.
În plus, produsul vegetal conine o mare cantitate de sruri de potasiu (3%), dar
i o fraciune volatil (0,02-0,06%) cu o compoziie chimic complex. Au mai fost
puse în eviden i o serie de saponine.

Aciune i întrebuinri

Principala indicaie a produsului vegetal este aceea de diuretic. Înc nu se poate


preciza care dintre principiile active prezente sunt responsabile de aciunea
farmacologic; se apreciaz c este vorba de un sinergism de aciune al srurilor de
potasiu, al derivailor flavonici i al saponinelor.
Frunzele de Orthosiphon i extractele corespunztoare se utilizeaz ca diuretice
în afeciunile renale inflamatorii cronice, în catar vezical i renal, în vezica iritabil i
în bacteriurii fr simptome specifice.
Acest produs vegetal acioneaz nu doar prin creterea diurezei (a cantitii de
ap eliminate) ci i prin sporirea cantitii de clorur de sodiu excretat.
Datorit cantitilor mari de acid cafeic extractibile în ap fierbinte, ceaiurile de
Orthosiphon pot exercita un efect de dilatare al lumenului ureterelor, în felul acesta
favorizând eliminarea calculilor renali de mici dimensiuni.
Fiind un produs vegetal exotic, aceste frunze ajung la noi mai ales sub forma
extractelor sau a amestecurilor de plante pentru ceai diuretic, ca remedii urologice, sau
component a unor formule pentru slbit.
Infuzia de frunze de Orthosiphon se realizeaz din 2-3 g frunze mrunite peste
care se aduce o can de ap firbinte, se las în repaus 10-15 minute i se strecoar. Se
beau 2-3 ceaiuri pe zi, între mese.
Dintre preparatele industriale care condiioneaz acest produs vegetal ca atare
sau în asocieri amintim: NEPHRONORM MED ®, NEPHRUBIN ®,
SOLUBITRAT ®, SOLVEFORT ® etc.

Bibliografie:

1. Du Dat D., Ngoc Ham N., Huy Khac D., Thi Lam N., Tong Son P., Van Dau N., Grabe M., Johansson
R., Lindgren G., Stjernstrom NE., J. Ethnopharmacol, 1992, 36, 225–231
2. Kastner U., Foliaca, 1999, 4, 4-5
3. Lyckander IM., Malterud KE., Acta Pharm Nord, 1992, 4, 159–166
4. Malterud KE., Hanche-Olsen IM., Smith-Kielland I., Planta Med, 1989, 55, 569–570
5. Schmidt M., PTA heute, 2004, 18 (9), 46-49
6. Sumaryono W., Proksch P., Wray V., Witte L., Hartmann T., Planta Med, 1990, 57, 176–180
7. Wollenweber E., Mann K., Planta Med, 1985, 51, 459–460

258 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Rosmarini aetheroleum Clara Aprotosoaie

Reprezint uleiul volatil obinut prin antrenarea cu vapori de ap a somitilor


florale (florile i primele 2-3 frunze de sub inflorescen) recoltate de la specia
Rosmarinus officinalis (Lamiaceae), rozmarin.
Plant de origine mediteranean, rozmarinul este un subarbust sempervirescent,
înalt de pân la 1 m, cu tulpina lignificat la baz i scoar exfoliat. Frunzele sunt
mici, opuse, lineare, coriace, glabre i sesile semnând cu acele de brad; ele au un
miros plcut camforat, iar gustul aromat, îneptor i amar. Florile, aezate la axila
frunzelor sunt grupate în ciorchini scuri, sunt bilabiate i au o culoare albastr sau mai
rar, alb.
Pentru obinerea uleiului volatil, somitile florale se recolteaz în timpul
înfloririi.
Rosmarini aetheroleum este un lichid incolor sau slab glbui, care, cu timpul se
brunific i devine vâscos. Este mai puin dens decât apa i are un miros aromatic,
caracteristic, iar gustul este camforat, arztor.

Compoziie chimic

Compoziia chimic a uleiului volatil de rozmarin este diferit în funcie de


apartenena plantelor (de la care s-a fcut recoltarea) la un anume chemotip, care
variaz în funcie de localizarea culturii i de subchimia existent în regiunea acesteia.
În scopuri terapeutice, este acceptat uleiul de rozmarin provenit de la trei
chemotipuri (CT) i anume:
x CT 1,8-cineol (provenit de la plante ce cresc în Italia, Maroc i Tunisia),
x CT camfor (plante din Spania),
x CT verbenon (culturi din Corsica).
Grupând derivaii volatili în funcie de structura chimic, uleiurile volatile ale
celor trei chemotipuri prezint compoziiile redate în tabelul 4.2.

Tabelul 4.2. Asemnri i diferene de compoziie chimic a uleiurilor volatile


de rozmarin CT 1,8-cineol, CT camfor, CT verbenon
Rosmarini aetheroleum
Grup terpenic Preponderent
CT 1,8-cineol CT camfor CT verbenon
oxizi 1,8-cineol 40 – 50 % 15 – 20 % 10 – 15 %
monoterpene pinen, camfen 23 – 25 % 25 – 40 % 45 – 54 %
monoterpencetone borneon = camfor 10 – 15 % 30 % 10 – 18 %
monoterpenoli borneol 5–8% 5–7% 5 – 10 %
sescviterpene 5% pân la 1 %
esteri acetat de bornil 1–2% 2% 10 – 13 %

259
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Fa de componentele menionate ca fiind preponderente, pentru CT verbenon,


pe lâng borneon (camfor), avem i verbenona care caracterizeaz chemotipul, dar
asemeni în uleiuri mai apare -terpineolul, limonenul sau -cariofilenul.

O O

OH
1,8-cineol borneona
(= eucaliptol) (= camfora) borneol

O
D-pinen E-pinen verbenona

Aciune i utilizri

Dependent de compoziia chimic a uleiului volatil de rozmarin, acesta are atât


un spectru diferit de aciune (tabelul 4.3.), cât i domenii de indicaie mai mult sau mai
puin asemntoare.

Tabelul 4.3. Spectrele de aciune ale uleiurilor de rozmarin, funcie de CT


Rosmarini aetheroleum
CT 1,8-cineol CT camfor CT verbenon
x antibacterian, antiviral, în doze mici: la administrare extern
antimicotic, (antiseptic x stimulent fizic i psihic, (masaj perihepatic, prinie):
puternic), x crete capacitatea de x crete secreia hepatic
x antiinflamator, concentrare; de bil,
x mucolitic, expectorant, x detoxifiant hepatic,
x analgetic, în doze mai mari, la aplicare x spasmolitic biliar,
x analeptic circulator, topic: x stimulent al peristaltis-
stimulent metabolic, x antiinflamator, mului intestinal,
x analeptic al x decontracturant x hepatofortifiant fa de
metabolismului dermic muscular, stres, toxine,
x analgetic x antimigrenos,
antidepresiv

Dup cum se vede, calitatea farmacologic cea mai important pentru


Rosmarini aetheroleum CT 1,8-cineol este cea antiseptic, el fiind activ asupra unui
spectru larg de fungi, bacterii gram pozitive i bacterii gram negative: Staphylococcus

260 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

aureus, Staphylococcus albus, Escherichia coli, Vibrio cholerae. La concentraii de


0,2-1%, inhib producia de aflatoxine a tulpinilor de Aspergillus.
În aceeai msur putem constata c uleiul de rozmarin CT verbenon are un
efect hepatotrop în plan fizic, influenând i tulburrile psihice (depresii, dispoziii
fluctuante, lips de motivaie, migrene) asociate afeciunilor hepatobiliare, astfel încât
i domeniile de indicaie (tabelul 4.4.) vor diferi. Este bine de tiut, c acest din urm
ulei se recomand persoanelor care datorit unei diete srace, neadecvate au ajuns la
autoliz hepatic, precum i celor care urmeaz frecvent diete în scopul de a slbi.

Tabelul 4.4. Domenii de indicaie pentru uleiurile volatile de rozmarin


utilizate în terapeutic
Rosmarini aetheroleum
CT 1,8-cineol CT camfor CT verbenon
x rceli, stri gripale, x hipotonie, x bronit,
x otit medie, x insuficien x migrene,
x bronit bacterian, cardio –vascular, x afectare hepatic,
x hipotonie, x miogeloze, x insuficien hepatic,
x reumatism, x miorelaxant, x colic biliar,
x candidoze, x atonie muscular, x colici intestinale,
x celulit, x sciatic, x epuizare fizic i
x tulburri menstruale (PMS), x artrit, psihic datorat
x greuri în sarcin, x accidente sportive, afectrii hepatice
x convalescen, x tendinit,
x epuizare fizic/psihic x stres,
x stri de epuizare

In vitro, uleiul de rozmarin acioneaz citotoxic fa de celulele leucemice L-


1210. Prin inhalare sau la administrare p.o. produce o cretere a activitii locomotorii.
Totodat, stimuleaz colereza i are efect hipocolesterolemiant.
La doze mari sau administrare îndelungat, Rosmarini aetheroleum determin
gastroenterite, nefrite i convulsii epileptiforme, acestea din urm fiind datorate
coninutului ridicat în camfor. Preparatele cosmetice care conin ulei de rozmarin pot
determina eriteme, dermatite i chiar fotosensibilizare.
Rosmarini aetheroleum intr în componena unor unguente, uleiuri sau
concentrate de baie folosite ca terapie adjuvant în bolile reumatice administrându-se
numai extern. Bile generale cu ulei de rozmarin sunt contraindicate hipertensivilor,
deoarece, în combinaie cu temperatura apei, pot determina o cretere suplimentar a
tensiunii. Pentru aplicaii topice 10 picturi ulei de rozmarin se dilueaz în 100 ml ulei
de msline, i din acest preparat se folosesc pentru masaj 1 – 2 linguri.
261
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

În cadru casnic, în lipsa unor concentrate cu ulei de rozmarin, 10 picturi


(echivalent 0.5 g Rosmarini aetheroleum) se disperseaz în 100 ml smântân pentru
fric, lapte gras sau o lingur de miere i se adaug în apa pentru baie general, la
380C. Nu se st mai mult de 15 minute în cad, dup care este obligatorie odihna la
pat, o or, eventual cu o sticl cu ap cald sau un scule cu sâmburi de ciree
înclzite la microunde (450C), pe zona dureroas.
De fapt se poate prepara o sare de baie, când într-un borcan curat, cu capac
etanabil, se aduc 10 picturi ulei de rozmarin, peste care se adaug 100 g bicarbonat
de sodiu; se pune capacul i se agit. Se adaug întreaga cantitate de sare la apa pentru
o baie general.

Bibliografie
1. Bozin B., Mimica – Dukic N., Samojlik I., Jovin E. J Agric Food Chem. 2007, 55 (19), 7879-7885
2. Celiktas O.Y., Kocabas H. E.E., Bedir E., Sukan F. V., Oyek T., Baser K.H.C. Food Chem. 2007, 100
(2), 553-559
3. Etter S.C. J Herbs Spices Med Plants. 2004, 11 (1-2), 121-159
4. Gachkar L., Yadegari D., Rezaei B. M., Taghizadeh M., Astaneh A.S., Rasooli I. Food Chem. 2007,
102 (3), 898-904
5. Tantaoui-Elaraki A., Beraould L. J Environ Pathol Toxicol Oncol. 1994, 13 (1), 67-72

Salicis cortex Clara Aprotosoaie

Reprezint un drog colectiv, constituit din scoarele recoltate de pe ramurile în


vârst de 3-4 ani ale mai multor specii de Salix, din familia Salicaceae, denumite
popular, salcie.
În produsul comercial se regsesc mai ales scoarele de Salix alba L., Salix
purpurea L., Salix fragilis L. sau Salix daphnoides Vill.
Pentru drogul oficinal, farmacopeele diverselor ri menioneaz strict o specie
sau alta, condiia esenial fiind îns ca acestea s conin minim 1% derivai salicilici.
În ultimul timp, pentru prelucrarea scoarelor în industria de medicamente se
folosete specia Salix myrsinifolia L., care furnizeaz o materie prim cu un coninut
ridicat în derivai care prin metabolizare furnizeaz acid salicilic, compusul bioactiv
propriu zis.
Speciile de Salix cresc pe lâng ape, prin zvoaie, mlatini, pduri umede, fiind
rspndite în toat Europa.
Se prezint sub form de arbori sau arbuti dioici cu frunze alungit-lanceolate i
margine fin-serat. Dependent de specie, frunzele pot fi tomentoase sau glabre. Florile
sunt grupate în ameni de culoare galben sau galben-verzuie. Fructele sunt capsule
dehiscente, în care se gsesc numeroase semine acoperite cu peri lungi i mtsoi.

262 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Scoarele se recolteaz din primvar pân în cursul verii (când coninutul în


salicozid este maxim). Produsul vegetal se prezint sub form de fragmente plate sau
rulate în tuburi ori jgheaburi (lungime = 10-15 cm, lime = 1,5-2 cm, grosime = 1-2
mm), cu suprafaa extern neted i lucioas, uneori striat longitudinal, de culoare
galben-verzuie sau brun-cenuie. În funcie de specie, faa intern a fragmentelor de
scoar este de culoare albicioas, brun-rocat sau glbuie, fiind neted sau cu striuri
longitudinale. Mirosul lipsete, iar gustul este astringent-amar.

Compoziie chimic

Scoarele de salcie conin drept componeni activi derivai de alcool salicilic,


care se pot afla în produsul vegetal în cantiti variind între 1,5-11% i al cror spectru
difer în funcie de specie.
Dintre compuii salicilici relevani terapeutic, importani sunt: salicina, fragilina
(6'-O-acetilsalicina), populina (6'-O-benzoilsalicina), salicortina, tremulacina i 2'-O-,
3'-O-, 4'-O-acetil- benzoil- sau cinamoil-derivaii lor.
Pe lâng aceste substane, scoarele mai conin derivai fenolici, precum:
piceina, vimalina, triandrina; alcooli aromatici (saligenol), aldehide aromatice
(siringoaldehida), acizi aromatici (acid salicilic, cafeic, ferulic, p-cumaric), flavonoide
(în special, glicozide ale cvercetolului, luteolinei, naringenolului i eriodictiolului i
calcona izosalipurpozida) i taninuri (pân la 20%, îndeosebi de natur galic).

CH2OH
OH OH
O OH
O
CH2OH

salicina (salicozida)

CH2OH
OH OH
O OH
O
CH2
OCOCH3

fragilina

CH2OH
OH OH
O OH
O
CH2
OCOC6H5

populina

263
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Aciune i utilizri

Extractele obinute din scoarele speciilor de Salix au aciune analgezic i


antiinflamatoare, un rol important în determinarea acestui efect având glicozidele
saligenolului.
Administrate p.o., salicilglicozidele i esterii salicortin, tremulacin i acetil-
salicortin trec nemodificate în intestin unde, sub aciunea mediului alcalin i a florei
microbiene sunt hidrolizate enzimatic, fiind eliberat saligenolul. Acesta este absorbit la
nivel intestinal i apoi oxidat în ficat, sub aciunea sistemului citocrom P450, la acid
salicilic, metabolitul major (86%). Ali metabolii sunt acidul saliciluric (10%) i
acidul gentizic (4%).
Ca i aspirina, acidul salicilic inhib generarea durerii în nociceptori, dezvoltând
de asemenea o aciune antiflogistic evident care se bazeaz pe capacitatea de
concentrare a substanei active în mediul tisular devenit acid ca urmare a procesului
inflamator. Durerea este declanat în nociceptori de unii mediatori chimici eliberai
odat cu alterarea tisular, iar sensibilitatea la durere este intensificat de prezena în
focarul inflamator a prostaglandinelor PGE1 i PGE2.
Acidul salicilic rezultat prin metabolizarea saligenolului i a glicozidelor sale,
intervine în metabolismul acidului arahidonic, inhibând COX i prin aceasta, sinteza
de PG, TX, PC. Prin reducerea concentraiei prostaglandinelor din focarul inflamator,
durerea scade în intensitate sau chiar poate disprea (în funcie de doza administrat).
Administrarea de aspirin sau salicilat de sodiu (iritant gastric) unor pacieni ce
sufer de artrit reumatoid a demonstrat c începând cu a treia zi de tratament, are loc
o eliminare crescut de metabolii ai prostaglandinelor care revine la normal dup
aproximativ apte zile.
Combinaiile salicilice din extractele de Salicis cortex sunt metabolizate mult
mai lent decât aspirina sau salicilatul de sodiu, de sintez. Curba concentraiei serice în
acid salicilic crete la administrarea extractelor mult mai lent decât în cazul derivailor
de sintez, dar se pstreaz crescut un timp mai îndelungat.
Acest efect retard ce asigur existena unei concentraii serice ridicate i constante
de acid salicilic, pe o perioad de timp mai lung, determin o durat mai mare de
aciune în focarul inflamator.
Prin inhibarea COX i implicit, a sintezei de PGE1 i PGE2 nu se reduce doar
procesul inflamator, ci crete totodat efectul analgezic, acidul salicilic aflat mult timp
în circulaie acumulându-se constant i concentrându-se în mediul acid al esutului
inflamat.
Studii clinice efectuate în ultimele dou decenii au demonstart c administrarea
unor preparate ce conin extracte de Salicis cortex standardizate în salicozid
(ASSALIX“, ASSPLANT“), nu determin o acumulare de protoni în mucoasa

264 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

gastric. Se pare c în cazul derivailor naturali de alcool salicilic, este inhibat


izoenzima COX-2, în timp ce COX-1 este puin influenat, fapt ce ar explica lipsa
unor efecte adverse majore la nivel gastric.
La administrarea p.o. a unor doze de 240 mg salicin/zi (=1360 mg extract
uscat) efectul în tratamentul osteoartritei este acelai, ca i dozele mari de aspirin, cu
diferena c aceasta din urm este grevat de apariia unor efecte adverse, îndeosebi
gastrice, foarte severe.
S-a constatat c o doz zilnic de 240 mg salicin/zi este la fel de eficient ca i
o doz de 12,5 mg rofecoxib, un antiinflamator de sintez, inhibitor COX-2.
Totodat, studii clinice au evideniat c prin comparaie cu doza cardioprotec-
toare de aspirin (100 mg /zi), administrarea zilnic a unui extract de Salicis cortex (=
240 mg salicin/zi) are doar un efect modest ca antiagregant plachetar. Chiar i aceast
realitate sugereaz c derivaii salicilici din extracte nu reprezint ele singure
principiul activ, de aciunea propriu zis fiind responsabil fitocomplexul în ansamblul
su.
Sub forma monopreparatelor standardizate, prescripiile uzuale prevd adminis-
trarea extractelor uscate (raport drog:extract 8-14:1, solvent – alcool etilic 70% V/V)
în doz echivalent la 120-240 mg salicozid/zi. Nu se indic la copii i adolesceni
sub 18 ani. Durata tratamentului recomandat este de maxim 4 sptmâni, efectul
favorabil în durerile articulare instalându-se dup cel mult o sptmân de utilizare.
Efecte adverse: reacii alergice (prurit, urticarie), astm, tulburri gastrointes-
tinale (grea, vom, arsuri gastrice, dispepsii, dureri abdominale).
Este contraindicat administrarea preparatelor pe baz de Salicis cortex la
pacienii cu astm, ulcer gastro-duodenal, hipersensibilitate la salicilai/alte ARNS i de
asemenea în al treilea trimestru de sarcin. Totodat, aceste preparate pot crete efectul
anticoagulantelor de tip cumarinic.
Aciunea antiinflamatoare, analgezic, antireumatic a extractelor din scoar de
salcie nu se datorete numai glicozidelor saligenolului, ci întregului fitocomplex.
Chiar dac lum în calcul diferena de farmacocinetic a acidului salicilic
provenit din metabolizarea derivailor de saligenol existeni în extract, comparativ cu
salicilaii de sintez, eficiena terapeutic a preparatelor nu poate fi explicat doar prin
prezena derivailor salicilici.
Preparatele care conin extracte din Salicis cortex standardizate în salicozid
sunt considerate astzi în Comunitatea European o alternativ important la medicaia
antireumatic cu aspirin, fiind indicate în dureri articulare, reumatism, dar i în febra
din rceal i grip.

265
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Produsul vegetal se poate asocia cu Betulae folium, Ulmariae herba, Equiseti


herba, Vitis idaeae folium, Juniperi fructus, Urticae folium, Juglandis folium (pri
egale).
Preparatele industriale cele mai cunoscute sunt ASSALIX“ i ASSPLANT“
ce conin 393,24 mg extract uscat echivalent la 60 mg salicozid.

Bibliografie

1. Beer AM., Hellemann M., Schubel H., Wegener T., Zeitschr Phytotherapie, 2008, 29(5), 215-221
2. Fiebich B.L., Chrubasik S. Phytomedicine. 2004, 11(2-3), 135-138
3. Meier B., Liebi M., Zeitschr Phytotherapie, 1990, 11, 50-58
4. Setty A.R., Sigal L.H. Semin. Arthritis Rheum. 2005, 34 (6), 773-784

Serenoae fructus Monica Hncianu

Serenoae fructus sinonim cu Sabalis serrulatae fructus reprezint fructele unui


palmier pitic, Serenoa repens (Bortram) Small sin. Sabal serrulata (Michaux) Nuttal
ex Schultes, familia Arecaceae care crete spontan în zonele situate în sudul Statelor
Unite, în sudul Spaniei i în Majorca, dar i în Africa de Nord. Fructele sunt bace de
mrimea mslinelor, de culoare roie închis, prevzute cu o singur smân.
Palmierul, care poart denumirea de "palmeto" atinge pân la 2 m înlime iar
frunzele profund fidate cuprind 18-20 de segmente distribuite în form de evantai.

Compoziie chimic

Produsul vegetal conine un ulei gras (26,7%) bogat în fitosteroli, în acizi grai
nesaturai i saturai (acid oleic, acid capric, acid caproic, acid caprilic, acid lauric,
acid miristic, acid palmitic, acid stearic) liberi i sub forma gliceridelor
corespuntoare. Principalul fitosterol prezent este E-sitosterolul care se gsete mai
ales glicozidat (sitosterolin), alturi de ali compui cu structur înc neprecizat.
Produsul mai conine polizaharide cu greuti moleculare în jur de 100 000 D i
taninuri. Au mai fost identificate flavonozide, carotenoide, rezine i o fraciune volatil
(1,5%). Sunt prezeni, de asemenea, numeroi acizi dintre care acidul cafeic, acidul
antranilic, acidul clorogenic.
În baza coninutului în E-sitosterol acest produs vegetal prezint acelai
mecanism de aciune ca i seminele de dovleac (Cucurbitae semen).

266 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

H H

H H
HO

E-sitosterol

Aciune i întrebuinri

Studiile realizate pân în prezent, au evideniat, pentru o serie de extracte


obinute din fructele palmierului pitic, c acestea acioneaz benefic în tratamentul
tulburrilor de miciune datorate iritaiei vezicale i mai ales în tratamentul hipertrofiei
benigne de prostat (HBP) stadiul I i stadiul II.
Astfel, s-a dovedit experimental c un extract hexanic bogat în fitosterolii din
Sabal serrulata acioneaz antiedematos i antiandrogen. Acelai extract inhib
enzima 5D-reductaza reaponsabil de transformarea testosteronului în dihidrotesto-
steron i, dependent de doz, inhib fixarea androgenilor pe receptorul celular de la
nivelul esutului prostatic. Acest mecanism de aciune antiandrogenic (dezvoltat i de
un extract alcoolic 90% realizat din produsul vegetal) conduce la ameliorarea
simptomelor pacienilor care sufer de HBP; astfel, crete debitul urinar, volumul de
urin rezidual din vezic se reduce, crete cantitatea de urin eliminat la o miciune i
se reduce numrul de miciuni pe timp de noapte (nicturia).
Extractele investigate au dovedit i caliti antiinflamatoare; prin inhibarea
activitii ciclooxigenazei i a 5-lipoxigenazei este diminuat biosinteza de
prostaglandine i leucotriene. Activitatea antiedematoas este realizat prin intervenia
asupra desfurrii cascadei acidului arahidonic.
Dei nu sunt cunoscute cu precizie principiile active care dezvolt efectul
antiandrogenic, se tie astzi c acestea se gsesc în fraciunea lipofil extras din
fructele de Sabal serrulata. Studii clinice dublu-orb, de larg întindere, au dovedit
efectele benefice ale extractelor în trtamentul HBP (un astfel de studiu, care a
confirmat aciunea benefic, a fost realizat în Germania pe 2000 de pacieni cu
hipertrofie benign de prostat).
Fiind foarte bine tolerate, medicamentele care condiioneaz extracte de
Serenoa repens pot fi utilizate timp îndelungat, dar evoluia afeciunii trebuie urmrit
de medicul urolog, deoarece reducerea/dispariia simptomatologiei incriminate nu
oprete evoluia bolii.

267
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Deoaece este vorba despre un produs vegetal exotic pentru noi, iar utilizarea sa
terapeutic este relativ recent, în farmacii se gsesc doar preparate industriale, cum ar
fi: PROSTAMOL UNO £, PERMIXON £, PROSTAGUTT £ Mono, PROSTA-
URGENIN £, RENIPROSTAN £ Uno, STEIPROSTAT £ condiionate sub form
de capsule.
Totui se mai poate utiliza tinctura (1:10 de trei ori pe zi câte 10 picturi în
puin ap cald) sau un percolat (1:3, de trei ori pe zi câte 20-30 picturi) realizate din
produsul vegetal.

Bibliografie

1. Bach D., Eberling L., Phytomedicine, 1996, 3, 105-111


2. Harnischfeger G., Stolze H., Zeitschr. Phytotherapie, 1989, 10, 71-76
3. Hiermann A., Arch. Pharm., 1989, 322, 11-114
4. Hizli F., Uygur M.C., Int. Urol. Nephrol., 2007, 39, 879-886
5. Kastner U., Foliaca, 1999, 4, 4-5
6. Lobelenz J., Therapeuticon, 1992, 6, 34-37
7. Schulz V., Zeitschr. Phytotherapie, 2007, 28, 279-280
8. Sökeland J., Zeitschr. Phytotherapie, 2004, 25, 520-526

Sinapis nigrae semen Clara Aprotosoaie

Produsul vegetal este constituit din seminele recoltate de la specia Brassica


nigra (L.) W.D.Koch sin. Sinapis nigra L. din familia Brassicaceae, denumit popular
mutar negru.
În literatura mai veche, produsul mai este întâlnit sub denumirile de Semen
Sinapis viridis i Semen Sinapeos.
Probabil endemic în zona sud-mediteranean, mutarul negru este cultivat pe
scar larg în zonele temperate.
Sinapis nigra este o plant erbacee cu tulpina ramificat. Frunzele de la partea
superioar a tulpinii sunt peiolate i penat lobate; cele de la partea inferioar sunt
întregi i alungite. Florile galbene pe tipul 4, sunt grupate în inflorescene racemoase.
Fructul este o silicv cu 12-14 semine.
Seminele sunt mici i sferice, au o culoare brun-rocat, iar gustul este
mucilaginos, amrui, apoi arztor i îneptor. Zdrobite, dezvolt în prezena apei un
miros caracteristic de mutar.

Compoziie chimic

Glucosinolaii sunt substanele genuine din seminele de mutar negru, ca atare,


nefiind principii active.

268 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Componentul major este sinigrozida (sinigrina) ce se gsete în cantiti de 1-


3% în seminele intacte. Prin zdrobirea seminelor sub aciunea mirozinazei,
sinigrozida (prodrug) se transform în alilsenevol (izotiocianat de alil), compusul vola-
til cu miros îneptor lacrimogen i farmacologic activ.
F.R. X prevede pentru seminele de mutar un coninut de cel puin 0,7% ulei
volatil sub form de glicozide exprimate în izotiocianat de alil.
Mutarul românesc conine i glicozide ale 2-butenilizotiocianatului (crotilizo-
tiocianat).
Seminele de mutar mai conin sinapin (esterul acidului sinapic cu colina)
(2%), ulei gras (30%), mucilag (20%), proteine, fitina (pân la 2%).
Uleiul gras este constituit din gliceride ale acizilor grai nesaturai (oleic,
linoleic, erucic).

N O SO3X
C HOH -
gluc C + HSO4 X+
S mirozinaza N S

sinigrozida alilsenevol

Pentru obinerea esenei de mutar (Sinapis aetheroleum), seminele se zdrobesc


i se trateaz cu ap cald (38-40°C) lsându-se la macerat; dup 24 ore, se supun
distilrii cu vapori de ap. În timpul celor 24 de ore de macerare prelungit, sinigro-
zida este hidrolizat sub aciunea mirozinazei la alilsenevol, compus antrenabil cu
vapori de ap. Sinapis aetheroleum se prezint sub forma unui lichid limpede, incolor
sau glbui, cu miros îneptor-iritant, lacrimogen i gust caracteristic, foarte iute.

Aciuni i utilizri

La aplicare extern, sub form de cataplasme, fina de mutar determin prin


alilsenevolul eliberat o reacie iritativ local; produce vasodilataie i activeaz
circulaia cu apariia senzaiei de cldur la locul de aplicare. Din acest motiv,
produsul vegetal are proprieti rubefiante i revulsive.
Sub form de cataplasme, fina de mutar se prescrie în bronita acut,
bronhopneumonie i pleurezie.
Fina de mutar (Sinapis farina) obinut prin pulverizarea seminelor se folosete
la prepararea cataplasmelor astfel: se umecteaz 100 g fin de mutar cu ap cald
(40°C) (apa fierbinte inactiveaz la 60°C mirozinaza). În momentul în care încep s se
degaje vapori iritani, coca se introduce într-un scule de pânz care se aplic pe

269
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

regiunea afectat (torace). Când apare senzaia de arsur (dup circa 10 minute la aduli
i 3-5 minute la copii), cataplasma se îndeprteaz i zona pe care a fost aplicat se spal
cu ap cldu i se acoper. În mod analog, se pot aplica aa-numitele Charta
sinapisata care reprezint buci de pânz pe care fina de mutar a fost fixat cu
ajutorul unor soluii adezive. Înainte de aplicare aceasta se umecteaz cu ap cald.
Sub form de bi, seminele de mutar negru reprezint un antireumatic eficient. În
acest scop, se folosesc pentru aduli 1 kg i 200 g semine pentru copii, la o cad de ap.
În tratamentul afeciunilor reumatice se mai folosete esena de mutar sub
forma soluiei alcoolice 2%.
La aplicare local îndelungat sau repetat, preparatele din seminele de mutar
determin apariia de pustule, ulceraii i necroze.
Este contraindicat administrarea preparatelor din mutar negru la persoanele
care sufer de disfuncii circulatorii grave.
Sinapis aetheroleum este puternic iritant pentru mucoase i piele. Inhalarea
esenei de mutar poate conduce la apariia de bronite, bronhopneumonii i chiar de
edem pulmonar, iar dac vine în contact cu mucoasa ocular, deterioreaz corneea.
Seminele de mutar negru nu se pstreaz sub form pulverizat, deoarece, în
timp, coninutul lor în alilsenevol (volatil) scade, i prin urmare, activitatea lor
farmacologic se diminueaz sau dispare. În plus, uleiul gras se imprim în hârtia de
ambalaj i, în decursul timpului, sub aciunea oxigenului din aer, râncezete conferind
produsului un miros dezagreabil.

Bibliografie

1. Bauerle R., Wagner H., Schraudolf H., Experientia, 1986, 42, 86-87
2. Menendez-Arias L., Moneo I., Dominguez J., Rodriguez R., Eur. J. Biochem., 1988, 177, 159–166
3. Nahrstedt A., Deutsche Apotheker Zeitung,1990, 130, 2155-2158
4. Nasirullah AS., J. Food Sci. Technol., 1987, 24, 138–139
5. Pahlow M., Deutsche Apotheker Zeitung, 1987, 127, 67-68
6. Takeda K., Fischer D., Grisebach H., Phytochemistry 1988, 27, 1351–1353
7. Tollsten L., Bergström G., Phytochemistry, 1988, 27, 2073–2077
8. Tollsten L., Bergström G., Phytochemistry, 1988, 27, 4013–4018

Symphyti radix Clara Aprotosoaie

Produsul vegetal este format din rdcinile recoltate de la specia Symphytum


officinale L. (Boraginaceae), denumit popular ttneas sau iarba lui Tatin.
În literatur, produsul mai este întâlnit sub numele de Consolidae radix.
Plant peren, erbacee, ttneasa crete atât în zone de câmpie, cât i în cele
deluroase i montane inferioare. Este comun prin locurile necultivate, anuri, locuri
mltinoase, cu ape stttoare, lunci.

270 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

Symphytum officinale se caracterizeaz prin prezena în sol a unui rizom scurt,


gros i ramificat din care se desprind rdcini fusiforme, crnoase i de culoare brun.
Tulpina este erect, muchiat la baz, ramificat în partea superioar i înalt de 50-
150 cm. Frunzele sunt alterne i decurente; cele inferioare sunt oval-lanceolate sau
eliptice, cu peiol aripat, caniculat, iar frunzele mijlocii i inferioare sunt îngust-
lanceolate i pubescente. Florile au caliciu campanulat i corol tubuloas, de culoare
alb-glbuie, roz sau violacee, i sunt grupate câte 5-10 în cime scorpioide. Înfloresc
din mai pân în august.
Rdcinile se prezint sub forma unor fragmente cilindrice, torsionate, cu
zbârcituri longitudinale. La exterior au o culoare cenuiu închis sau neagr, iar la
interior, alb-glbuie. Gustul este amar i mucilaginos.
Recoltarea rdcinilor se efectueaz toamna sau primvar, imediat dup
dezghe.

Compoziie chimic

Symphyti radix conine alantoin (0,6-0,8%), poliholozide (fructani), alcaloizi


pirolizidinici (0,02-0,07%) (licopsamin, simfitin, echimidin, intermidin),
triterpene (izobauerenol), fitosteroli, saponozide mono- i bidesmozidice, depside ale
acidului dehidrocafeic (acid litospermic), taninuri catehice, asparagin i numeroi ali
aminoacizi (acid glutamic, fenilalanin, prolin).
În produsul vegetal, o mare parte din alcalozii pirolizidinici se gsesc sub forma
N-oxizilor corespunztori. Aceti alcalozi pirolizidinici se gsesc în cantitate mai mic
în partea aerian, folosit de asemenea în terapeutic.

R2

O OH

RO O
H
O N OH
H2N
O N
O N N
H H R1 = tigloil; R 2 = H simfitina
alantoina R1 = angeloil; R 2 = OH echimidina

Aciune i utilizri

În medicina popular, rdcinile de ttneas se folosesc în tratamentul


ulcerului i gastritei hiperacide, afeciunilor respiratorii (tuse de diferite etiologii,
bronite), a reumatismului i chiar al cancerului.
271
Monica H\ncianu, Ursula St\nescu, Clara Aprotosoaie

Produsul vegetal are aciune emolient, cicatrizant (regenerare tisular),


antiiritativ prin alantoin i poliholozide, i este antiinflamator, în special în
inflamaiile articulare, prin alantoin i acizii polifenolici.
Alantoina stimuleaz procesul de granulaie i refacere a esuturilor, iar prin
favorizarea formrii de calus, stimuleaz procesul de consolidare a oaselor fracturate.
Totodat, pentru alantoin au fost evideniate efecte antiulceroase i antitumorale.
Extern, sub form de unguente i cataplasme, preparatele din Symphyti radix se
folosesc pentru efectele analgezice, antiinflamatoare, cicatrizante, angioactivatoare, în
tratamentul inflamaiilor articulare, afeciunilor locomotorii (luxaii, fracturi osoase,
tendinite), tulburrilor vasculare (tromboflebite, flebite, hematoame, ulcer varicos),
mastitei i furunculozei.
Indicaiile pentru administrare intern sunt gastrita i ulcerul gastroduodenal. În
prezent, administrarea intern a extractelor de ttneas este interzis (Austria) sau
dac este totui admis (Germania), durata tratamentului este limitat la maxim 10
zile. Restricii sunt i în cazul administrrii externe, când se recomand aplicarea
preparatelor numai pe zonele intacte.
Aceste recomandri se datoresc faptului c la administrare îndelungat (aport
zilnic de 1 g alcalozi pirolizidinici timp de un an de zile), alcalozii din Symphyti radix
dezvolt efecte hepatotoxice, cancerigene i mutagene. Potenial toxic au numai
alcaloizii cu nucleu necinic 1,2-nesaturat. Hepatotoxicitatea alcalozilor pirolizidinici
este conferit i de alte dou elemente structurale, i anume: prezena unei grupri
ester la hidroxilul din poziia 7 i esterificarea grupei hidroxil de la C1 cu un acid ce
are o caten ramificat format din cel puin 5 atomi de carbon. În ficat, alcalozii
pirolizidinici sunt transformai în metabolii reactivi capabili s formeze aduci cu
macromoleculele biologice. Ei afecteaz membrana hepatocitar, produc necroza
venelor hepatice, dar i tulburri hepatice veno-ocluzive, hipertensiune portal sever,
ciroz i cancer hepatic.
Simptomatologia caracteristic acestor tulburri debuteaz cu dureri puternice în
epigastru, grea, dup care, în câteva zile se instaleaz ascita, hepatomegalia, ciroza i
insuficiena hepatic.
Preparatele din ttneas sunt contraindicate în sarcin i alptare.
La administrare extern, durata tratamentului este limitat la 4-6 sptmâni/an,
iar concentraia alcaloizilor pirolizidinici trebuie s fie de maxim 1ppm/g (1g/g)
preparat farmaceutic.
Pentru a obine o infuzie din rdcinile de ttneas, 4-5 g de produs vegetal
pulverizat se aduce în contact cu 250 ml ap la fierbere. Se las în repaus 10-15
minute, apoi se filtreaz. Se recomand administrarea a 2-3 cni de infuzie/zi, dar
durata tratamentului nu trebuie s depeasc 10 zile.

272 Monografii
Bazele farmaceutice, farmacologice [i clinice ale fitoterapiei

De obicei, pentru administrare extern se utilizeaz cel mai frecvent decoctul


1:10, sucul proaspt de presare, pasta constituit din rdcinile proaspete fin mrunite
i amestecate cu ap sub form de cataplasme, precum i extractele condiionate, de
preferin, în unguente.
Alantoina pur intr în compoziia unor produse cosmetice cu efect regenerator
dermic, dar aceasta se obine prin sintez.

Bibliografie

1. Abel G., Planta Med., 1989, 55, 518-522


2. Ahmad VU., Mohammad FV., Noorwala M., Phztochemistry, 1995, 40 (1), 213-218
3. Arnold CG., Mutterlein R., Pz-W 138., 1993, 119
4. Neuberger U., Phytochemistry, 1992, 31, 4041-4042
5. Neuberger U., Phytochemistry, 1992, 31, 4041-4042
6. Röder E., Deutsche Apotheker Zeitung, 1982, 122, 2081-2085
7. Schilcher H., Intern. Praxis, 1998, 38(3), 669-670
8. Schimmer O., Deutsche Apotheker Zeitung, 1983, 123, 1361-1364
9. Vanhellen M., J. Pharm Belg., 1986, 41, 172-182

Taraxaci radix cum herba Monica Hncianu

Reprezint organele subterane i partea aerian recoltate de la specia


Taraxacum officinale Weber (sin. Leontodon taraxacum L.), din familia Asteraceae,
denumit popular ppdie, lptuc, floarea ginii.
Specie erbacee, peren, ppdia este foarte rspândit în emisfera nordic, fiind
cultivat i în America de Sud. Crete în locuri însorite sau semiumbrite, prin puni,
poiene, fânee, pe marginea drumurilor, sau în culturi, de la es pân în zona alpin.
Planta are un rizom vertical, scurt, care se continu cu o rdcin pivotant,
crnoas, cu suprafaa striat longitudinal i de culoare cenuie-brun. Partea aerian
este format dintr-o rozet de frunze bazilare i o tulpin florifer, cilindric,
fistuloas. Frunzele sunt lanceolate, penat-fidate cu lobii triunghiulari îndreptai în jos.
Tulpina florifer se termin cu un capitul format dintr-un involucru de bractei verzi i
flori ligulate, galben-aurii. Fructele sunt achene globuloase, îns