Sunteți pe pagina 1din 46

Raluca Mureșan

- Om
- Psihoterapeut
- Fondatoare și Scriitoare de idei, păreri și experiențe pe www.entuziasm.ro
- Co-fondator FabricaDeLuciditate
- Autoare a cărților:
* Entuziasm-Dumnezeu din interior ( https://gumroad.com/l/fJSVd )
* Fii atent și lucrează la rădăcină - PDF și broșură tipărită)
(http://entuziasm.ro/produs/fii-atent-si-lucreaza-la-radacina-
brosura-terapeutica-tiparita/ )
* Idei de bună creștere a părinților ( https://gumroad.com/l/XTYUR ) - dedicat
copilului de azi

- Comediant amator și fondatoare Stand up Comedy Serios – un concept care


îmbină umorul cu teatru, psihologie și poezie. Pe scenă, spectacole complexe,
pe subiecte serioase, presărate cu umor
Sinceritate
1. Fii cât poți tu de sincer cu tine însuți. Nu vorbi din cărți și clișee care sună bine, ci verfică
informațiile fiind atent la viața ta și cum se aplică sau unde nu se aplică. Deși tentația să te
legi de informații care îți convin, cerne-le prin filtrul tău înainte și amintește-ți că adevărul e
mai delicios decât orice frază care sună bine. Plus că, adevărul te echilibrează.
2. Înainte să vorbești cu cineva, fii atent la tentația de a scoate cuvinte automat și stai puțin să
te gândești dacă: ceea ce spui e adevărat? E util? E din intenția potrivită?
3. Fii atent la ce imagini de sine îți creezi și lasă-te din când în când dezbrăcat. Nu mă refer doar
la haine, ci la măști. Ne spunem multe lucruri despre noi și avem multe povești favorite, însă
câte din ele sunt false? Sau câte au fost adevărate, dar acum nu mai sunt valabile în viața
noastră?
4. Recunoaște-ți ție când simți că nu ești tu ăla de care se vorbește sau de care tu vorbești.
Apoi, dacă poți, exprimă sincer ceea ce ești și altora.
5. Dă-ți timp să te observi din exterior o perioadă, ca și când ar fi vorba de altă persoană. Nu te
lăuda sau critica, doar observă-te sincer.
6. Când nu-ți place ce vezi la tine, înainte de a te justifica, a căuta scuze sau a fugi de tine,
acceptă că în acest moment așa ești. Chiar dacă nu-ți place, sinceritatea te va ajuta apoi să te
concentrezi la cine vrei să devii.
7. Când ai luat alegeri greșite față de tine, ceilalți sau viață, recunoaște că ai greșit și ia-o de la
capăt. Altfel.
8. Ai dreptul să te răzgândești. Nu strânge în brațe rigid povestea pe care ți-o spui sau teoriile
pe care le știi sau orice ai învățat. Dacă vezi acum că ieri n-ai avut dreptate, ai dreptul să spui
M-am răzgândit.
9. Spune Da sau Nu când simți asta. Iar dacă ți-e greu să o faci sincer, uită-te ce imagine de sine
vrei să-ți păstrezi/salvezi?
10. Ia în considerare că oricât de bine ne-am pricepe noi oamenii să ascundem adevărul de noi
înșine, în fața vieții nu putem minți. Asta înseamnă că acolo unde nu mă pot observa pe mine
că-s falsă...viața vine și-mi arată. Doar să vreau să văd.

Curățenie
11. Fă curățenie în alimentația ta. Renunță la mâncarea de tip junk și observă cum se simte
corpul tău de fiecare dată când mănânci ceva. În funcție de feedback-ul lui, renunță la
alimentele nepotrivite. Din respect pentru viață.
12. Adaugă ce e sănătos, nutritiv și sprijină viața din tine. Poate trebuie să bei apă plată mai
multă, poate ai putea să iei niște suplimente alimentare, să mănânci mai multe crudități. Fii
creativ în ceea ce privește alimentația ta și mănâncă cu plăcere și recunoștiință. E fals că tot
ce e bun îngrașă, caută alimentele care-ți plac și sunt și sănătoase.
13. Fă curățenie în casa ta. Aruncă ce e vechi sau e deterioriat și nu mai folosești. Așează
lucrurile în ordine, șterge praful și adaugă un miros plăcut încăperii unde stai. S-ar putea să
vezi că ordinea din exterior influențează starea de ordine din interior. 😊
14. Apreciază lucrurile pe care le ai și care îți folosesc. Dacă ai face un inventar în casa ta, ți-ai da
seama că ești mai prosper decât credeai, doar că nu-ți respecți resursele. Folosește-te de ele
și bucură-te că le ai.
15. Fă curățenie printre gânduri și emoții. Lasă-le câteodată să stea grămadă în timp ce tu te
ocupi de un alt spațiu. Mai pozitiv și benefic. Iar câteodată, ia-le la puricat și îndoiește-te de
orice gând îți apare prin minte. Nu crede tot ce spune. Respectă emoțiile tale intense, dar ia-
le puterea de decizie.
16. Fă curățenie în lista de prieteni. Și de pe Facebook, dar și din viața reală. Păstrează aproape
acei oameni care-ți sunt apropiați și care sunt bine intenționați. De restul, îndepărtează-te
fără resentimente. Evită să stai prea mult la explicații și povești cu oameni rău intenționați.
Nu-ți polua spațiul vieții cu cei care nu merită. Respectă-i și respectă-le deciziile, dar de la
distanță.
17. Apreciază oamenii sinceri, calzi, demni și umani. Chiar dacă câteodată te va enerva că
aceștia sunt autentici și-ți spun adevărul în față, ia în considerare că o fac pentru că le pasă.
18. Fă curățenie în lista ta de priorități. Vezi ce ai amânat o vreme îndelungată și-ți stă pe cap,
scrie-le pe foaie. Decide ce poți să faci chiar acum, ce poți să faci altă dată (și scrie un termen
limită) și ce nu mai vrei/nu mai poți să faci deloc.
19. Fă curățenie în tine și vezi ce roluri, atașamente și imagini ai mai adăugat. Toate te
reprezintă cu adevărat? Cine ai fi tu fără X stare? Cine ai fi fără rolul tău preferat, valoarea ta
principală sau atașamentul tău cel mai mare?
20. Fă din duș un ritual în care îți imaginezi cum tot ce e negativ ca și stare sau grijă se scurge
odată cu apa, apoi în timp ce te săpunești gândește-te cât de utilă ți inteligentă e fiecare
parte din corpul tău. La ce-ți folosesc mâinile? Ce lucrezi cu ele și pe cine îmbrățișezi?
Picioarele unde te duc? Dar văzul, auzul, mirosul, gustul, pipăitul...la ce-ți sunt utile? Fii
recunoscător pentru curățirea corpului, dar și pentru fiecare parte din el și organ. E mai
inteligent decât îți poți imagina.
Recunoștință
21. Recunoștiința este reflexia unei raportări corecte la noi înșine, ceilalți și viață, când am înțeles
că fiecare moment în care respirăm pe acest pământ este un dar.

22. Daca vrei să scrii pe o foaie motivele de astăzi pentru care ești mulțumit, fă-o, însă fără
așteptarea să primești mai multe. Ci doar pentru că te face să te simți bine și să conștientizezi ce ai
acum.

23. Recunoștința nu este o monedă de schimb. Eu îți muțumesc, tu mai dă-mi. Recunoștința este o
stare de spirit. Tăcută, bucuroasă...care te responsabilizează să ai grija de ceea ce ai, primești, ești.

24. Starea asta nu cere atât de multe cuvinte scrise sau rostite...poți să scrii, cum ziceam și mai sus,
însă doar pentru a-ți aminti tu ceea ce ai. În ceea ce privește recunoștința față de oameni, un
Mulțumesc simplu poate să fie eficient, însă și mai mult contează cum te raportezi tu la cei care ți-
au oferit ceva.

25. Dacă îmi ești recunoscător pentru ceva, voi vedea asta în atitudinea ta, în ce faci cu ce ai primit
și cum ai grijă de ceea ce ofer. Cum dai mai departe, cât de ușor accepți apoi un refuz și cum se
schimbă viața ta în bine. Cele mai mari Mulțumesc-uri le-am primit în tăcere, printr-o privire senină
sau o strângere de mână caldă.

26. Recunoștința față de viață se vede în atitudinea ta cu care primești ceea ce ți se dă


(oportunități, mici succese, noroc sau contexte favorabile), ce faci cu resursele pe care le ai deja
(prietenii, ocazii, resurse interioare precum inteligență, determinare, etc sau resurse exterioare,
materiale), dar și ce faci când nu ți se dă ceea ce ceri.

27. Dacă într-adevăr ești recunoscător pentru ceva, folosești cuvinte mici și fapte mari. Dai mai
departe din ceea ce ai, faci și ești, cu seninătatea celui care știe că viața a fost îngăduitoare și
darnică cu el.

28. Rcunoștința se traduce în blândețe, răbdare, încredere, optimism. Privește imaginea de


ansamblu și vei vedea că ai deja mult. Foarte mult. Respiră adânc înainte.

29. Recunoștința sau lipsa ei...se vede cel mai bine atunci când nu ajungi unde visezi, când nu
primești ce poftești, când nu poți să faci ceva și nu ești cine ai vrea să fii.

30. Recunoștința este consecința înțelegerii că nu ți se cuvine absolut nimic. Și totuși, ai deja
suficient de mult. Iar atunci nu mai folosești viața ca să-ți servească ție interesele, ci interesul tău
devine să servești viața și s-o ajuți să prospere.
Nu ți se cuvine
31. Când spun că nu ți se cuvine nu mă refer că nu ai putea sau nu meriți, ci că nu e de la sine
înțeles că e neapărat să ai, să primești, să obții, să ajungi undeva unde tu pretinzi.

32. Noi oamenii avem impresia că e o datorie din partea vieții să ne dea sănătate, un trai măcar
decent și tot ce avem și luăm de-a gata ca și când e firesc. Și putem vedea asta prin modul cum ne
raportăm la ceea ce avem și uităm atât de ușor, fugind după ceva. Altceva. Observă o vreme ce ai și
cum te raportezi la ce există deja.

33. Observă-ți pretențiile și străduiește-le să nu le mai dai curs prin cereri, furie și nerăbdare, ci
amintește-ți că nu ți se cuvine să ai.

34. Degeaba dai din picior și te enervezi când partenerul tău nu este cum vrei tu, nu-ți oferă ce vrei
tu, nu face ce crezi tu. Este o ființă umană cu propriile nevoi, gânduri, limite, calități. Nu se cuvine
să primești nimic de la nimeni, însă ești liber să pleci de oriunde nu te simți bine. Și poți să observi
ce primești deja cu plăcere, fiind recunoscător.

35. Observă-ți pretențiile pornind de la situații mărunte și adu-ți în atenție câte-o idee de bun simț
în locul lor. De exemplu, dacă nu ai răbdare la coadă și apare gândul că vânătoarea se mișcă prea
încet, spune-ți că face ce poate. Apoi la situații mai mari, de ex în cuplu când ți se pare că nu
primești destulă atenție, adu-ți aminte ce ai primit până acum. Nu, nu meriți mai mult până nu ești
conștient și recunoscător de ceea ce ai chiar acum.

36. Acolo unde apare furie, supărare, frustrare, fii atent dacă e vreo pretenție ca lucrurile să iasă
așa cum vrei tu. Dacă viața are un plan mai bun?

37. Când dăruiești (timpul tău sau alte resurse…sau pur și simplu pe tine, așa cum ești) fii atent cui
dai și ce face omul cu ceea ce primește. Dacă i se pare un nimic și pretinde mai mult, îndepărtează-
te fără resentimente până revine la bun simț.

38. În viața asta am venit pe lume goi și pe zero. Cu un pachet de resurse native și un anumit
potential în funcție de contextul în care ne-am născut. Însă cel mai mare cadou este faptul că avem
șansa să gustăm din viață. Restul este construcția pe care noi suntem datori să o facem. Fără grabă
și pretenții, ci cu atenție, bucurie și responsabilitate.

39. Orice crezi că ai vrea, taie de pe lista din capul tău și lasă-te gol de așteptări. Măcar pentru
câteva momente, că nu o sa ne iasă asta tot timpul. Eliberează-te de sub presiunea a ceea ce crezi
tu că trebuie să fii, cum trebuie să fie, cum trebuie să te trateze alții sau viața.

40. Dacă ești împăcat chiar și cu nimic, orice primești apoi este pe plus. Este un cadou din partea
vieții care va fi bine-primit. Așa apare recunoștința.
Întuneric (paraziți - ego, suferință, etc)
41. Pe lângă părțile noastre umane care au potential și viață, am fost înzestrați la naștere și cu un
pachet mai…întunecos, deși aparența lui este sclipitoare. Noi le zicem paraziți. Deși reprezintă
partea inconștientă a omului care vrea putere și control într-o zonă moartă, sunt indispensabili
vieții, căci ni s-au dat pentru a ne folosi discernământul și a avea libertatea alegerii. Ce parte
hrănim?

42. Superioritatea, pretențiile, competiția și ipocrizia sunt paraziții care se strecoară în gazde
perfecte care vor putere…și ne îndeamnă spre alegeri greșite. În timp, gazda va fi tot mai slăbită, iar
parazitul tot mai puternic. Îi găsim mai ușor fiind atenți la motivațiile reale pentru care facem sau
zicem ceva. Odată observați, încep să-și piardă din putere. Iar atunci când le iei puterea de decizie,
slăbesc, iar tu îți recapeți încet viața.

43. Suntem datori să ne cunoaștem și părțile care nu ne plac la noi, pentru că doar fiind conștienți
și de aceste părți, putem fi sinceri și să alegem mai inspirat ceea ce ne dorim cu adevărat.

44. Alegerea corectă nu înseamnă să te forțezi să-ți observe fiecare parazit, gând și să sapi acolo
unde nu vezi și nu știi ce e. Înseamnă doar să fii puțin mai atent la tine, la micile nesimțiri, iar acolo
unde ești conștient de ce faci să alegi diferit.

45. Vei greși de foarte multe ori, însă odată ce ai luat decizia să fii mai bun și să faci ce poți pentru a
lua decizii corecte (Doar ce ție-ți place, altuia să-I faci), uită-te la progres și la cine vrei să devii, fără
să te judeci prea aspru pentru greșeli. Să fii pe drumu bun, doar asta contează. Încet, repede, în
ritmul tău.

46. Suferința dezidentificării de parazit (când iei decizii corecte, conștiente) este o suferință care
curață sufletul, la fel cum o detoxifiere curață organismul. Suferința asta trebuie respectată pentru
că este consecința alegerilor noastre trecute. Multe alegeri inconștiente pentru care plătim acum.
Dacă însă ești mai atent în prezent, construiești un alt viitor, mai luminos.

47. Înainte de a te conecta la sufletul tău și la partea luminoasă care-ți place, trebuie să fii conectat
la întuneric. Doar din acest cadru poate să apară lumina.

48. Respectul pentru întuneric este respectul pentru adevăr, mai ales în condițiile în care nu ne
place ceea ce vedem, însă acele lucruri ne reprezintă. Din acest punct, pot alege diferit, să am
motivații, cuvinte, atitudini și comportamente care mă reprezintă mai bine. Cu alte cuvinte, dacă nu
îți place cine ești și unde ai ajuns, întâi trebuie să cunoști exact cine ești (cu tot cu ego-ul tău) și să
accepți asta, iar de aici poți începe schimbarea spre cine vrei să fii.

49. Nu este niciun conflict între lumină și întuneric, așa cum nu este niciun conflict între zi și
noapte. Fiecare parte își are locul și sensul în lume. Când nu mă mai lupt cu întunericul, ci îl respect
prin dorința de a cunoaște ce e acolo…am șanse mai mari să văd unde e sursa luminii.

50. Nu este benefic și nu e posibil să renunțăm la EGO-ul nostru, însă putem să-l cunoaștem, să-l
privim în ochi și să-l transformăm în ceva uman, real, care servește viața.
Greșeli și consecințe
51. Greșelile noastre au și consecințe, chiar dacă nu se văd imediat. Însă atunci când văd factura de
plată, cel mai bun lucru pe care pot să-l fac este să fiu atentă ce mi-am comandat mai exact și unde
m-am lăsat furată de niște aparențe, crezând că lucrurile alea erau ceea ce aveam nevoie.

52. Consecințele neplăcute cer smerenie și respect. Mai ales că am luat anumite decizii pentru că
m-au satisfăcut atunci niște avantaje. Acum trebuie să-mi asum că am greșit și să fiu mai atent pe
viitor.

53. “A greși e omenește”, spune o vorbă înțeleaptă. Plătim doar pentru greșelile pe care le repetăm
de foarte multe ori, din ignoranță, naivitate sau superficialitate. În acest context, suferința este un
privilegiu de-a ne aminti ce greșeli repetăm și ce putem face diferit. De aceea trebuie respectată.

54. Autoînvinovățirea, victimizarea și drama atunci când vedem unde am greșit sau trăim perioade
grele...sunt tertipuri de-ale minții pentru a ne distrage atenția de la responsabilitate.

55. Prietenii cei mai buni sunt aceia care îți atrag atenția atunci când greșești. Chiar dacă adevărul
doare, este și un subiect vulnerabil așa că dacă ți s-a atras atenția frumos...e pentru că celuilalt îi
pasă. În loc să te enervezi sau superi, fii recunoscător și atent la tine.

56. După ce ai văzut o greșeală, ca să eviți poveștile infinite ale minții, întreabă-te doar “Pot să
repar cumva ce am făcut?” Dacă da, fă-o. Iar dacă nu, întreabă-te “La ce pot fi mai atent data
viitoare și ce pot face diferit?”

57. Consecințele în fața cărora suferim cel mai mult sunt acelea la care nu ne-am așteptat.
Primește-le cu deschidere și în loc să fugi de ele observă ce au să-ți spună. În cele mai groaznice
momente, se ascund mesaje importante și eliberatoare.

58. Când ți se greșește, amintește-ți cine ți-a greșit, iar dacă omul merită o șansă, dă-i-o, cu
îngăduința celui care știe că nu e ușor să fii atent și corect. Însă dacă aceleași greșeli se repată prea
des, în context cu miză, îndepărtează-te fără ranchiună ca să nu hrănești ce-I parazitar în om, ci să
dai o șansă de revenire la bun simț.

59. Chiar dacă poți să treci prin momente grele, amintește-ți să respiri profund. Și să ai răbdare.

60. Cu fiecare moment în care alegi mai conștient și din motivația corectă, te apropii de o viață mai
liniștită. Cu fiecare prezent în care reziști fără să te zbați în fața unor consecințe neplăcute…îți
creezi spațiu pentru un prezent de care să te bucuri.

Observare
61. Pentru a fi mai conștient de ceea ce faci, observă-te din exterior de oricâte ori îți amintești.
Uită-te la tine ca și cum ai fi altcineva.
62. Fii prezent la ceea ce faci și ești, fără să te forțezi cu tot felul de tehnici prin care să cauți
prezentul. Orice ai face trăiești în prezent. Întrebarea e doar dacă vrei să-l ignori fugind în
imaginație, amintiri și proiecții….sau ești atent la acest moment cu tot ce aduce?

63. Observă-ți motivațiile de fond pentru care faci sau zici ceva. Nu te ascunde sub argumente care
îți convin pe moment, ci fii sincer cu tine și vezi-te.

64. Observă ce dependențe nocive ai și de ce anume fugi din viața ta? Nu pune presiune pe tine să
schimbi brusc ceva, ci devino pentru început conștient de ceea ce faci și de ce te ascunzi.

65. Observă atașamentele de ceea ce numești tu pozitiv. Stări bune, situații plăcute, tot ce îți aduce
plăcere. De care dintre acestea te agăți? Cine ai fi tu fără să ai aceste lucruri?

66. Observarea este cunoașterea a cine ești în acest moment, ce faci și de ce alegi anumite lucruri.
Apoi ai șansa de a te lăsa ghidat de conștiință pentru a cerne ceea ce este nepotrivit pentru tine și a
alege ce este benefic.

67. Observarea nu e doar detașare cum cred unii oameni. Este și implicare. Căci după ce observ ce
se întâmplă cu mine, aleg să fac ceva cu ceea ce am văzut. Nu contează ce nu poți și nu știi încă,
însă este essential să faci ceva cu ceea ce știi și poți deja.

68. Oricând te ia valul emoțiilor și mintea ți-e tulburată, observă ce este în jurul tău, palpabil.
Observă camera în care stai, culoarea perețiilor, materialele obiectelor din jur, ceasul care ticăie,
peisajul care se vede de pe geam. Conectează-te la ce-I real, palpabil…chiar și apparent banal, până
trece valul.

69. Observă cu adevărat oamenii din viața ta. Nu ai cum să iubești ceea ce nu cunoști, decât dacă
proiectezi tu povești pe oameni și vrei să-I fixezi în scenariul dorit de tine. Observă în mod real
părțile lor bune, dar și cele mai proaste. Cunoaște-i, ai răbdare, fii atent și prezent la ceea ce este
un om.

70. În loc să te afunzi în emoții și stări neplăcute, observă-le din afara ta, atât cât poți. S-ar putea să
ai o surpriză! Poate vei înțelege mai bine din punctele ce urmează.

Mental
71. Mentalul cu ale lui gânduri este ca și un norișor care zboară deasupra noastră. Pe măsură ce
bate vântul, norul se apropie de noi și își etalează niște gânduri. Dacă luăm gândurile ca fiind
adevărate, norișorul grește și prinde putere, plouând în noi cu emoții intense.

72. Mentalul cu tot pachetul lui cu care ne naștem se transformă din nor într-o mașinărie
fascinantă cu diverse opțiuni, resurse, butoane, abilități și talente native, dar și capacitatea de a
adăuga la el alte beneficii. Ne poate ajuta sau încurca, în funcție de cum cunoaștem și folosim
mașinăria asta.
73. Mentalul este un servitor extrem de util al omului atunci când este cunoscut și respectat,
știindu-și locul, dar în același timp poate să fie o mașină zăpăcită care te seacă de energie și
sens…dacă e lăsat la cârma vieții tale fără să fie supravegheat de un om responsabil (tu adică).

74. Mentalul trebuie respectat pentru că pe de-o parte noi am creat multe butoane din mașinărie,
iar pe de altă parte, deși sunt lucruri pe care nu le-am creat noi, ne-au fost date de viață pentru a
ne smeri, a găsi soluții și a colabora cu ceilalți care au resurse, acolo unde noi avem limite.
Respectul pentru mental înseamnă să-i recunosc puterea și să am curiozitatea sau răbdarea de a
cunoaște cum e construit.

75. Rațiunea, discernământul, memoria și alte programme utile…sunt parte dintr-un mental
sănătos și folosit corespunzător, de un om atent și responsabil. Folosește-le cu încredere și asigură-
te că înainte să iei orice gând ca fiind adevărat, ți-ai orientat tu mintea în direcția utilă. Direcția e
dată de ceea ce vrei și motivația ta. Dacă vrei adevărul, vrei să cauți soluții sau dorești să
ajuți…mașinăria îți va livra mai devreme sau mai târziu aceste lucruri. Dacă însă vrei să te minți, să-
ți scuzi decizii și amânări sau să te simți superior altora, aceeași mașinărie va găsi suficiente
argumente și soluții și-n direcția asta. Cu prețul lor, desigur.

76. Paraziții de care am amintit și mai sus, sunt căpitanii unei minți orientate spre putere, control și
superioritate. Nu trebuie să te judeci când te vezi că nu ești sfânt, că faci greșeli, că ai mici/mari
nesimțiri, ci să accepți că avem și programele astea la dispoziție, iar asta e o oportunitate de a
alege. Cine vrei să fii? Care sunt alegerile umane care te duc acolo?

77. Mintea te minte adesea, dacă nu vrei cu orice preț adevărul. Cele mai multe minciuni ale ei sunt
clădite pe gălăgie. Vin cu stări furtunoase, neplăcute, paraziți și cu argumente care vor sa te
convingă de ceva (că ești îndreptățit să pretinzi ceva de la cineva, că e justificat să te simți victim, să
amâni, să fii nervos, etc).

78. Mentalul este o unealtă care ne este pusă la dispoziție pentru a ne folosi de ea, nu pentru a ne
identifica. Identificarea apare atunci când cred că Eu sunt gândul, eu sunt furia, eu sunt abilitatea
mea mentală, etc. Astea toate sunt beneficiile sau limitele unei unelte. Deci folosește-ți mașinăria
cu responsabilitate și discernământ, însă nu permite să te folosească ea pe tine. Când se întâmplă
totuși asta, fii îngăduitor, respectă că e un proces de durată și exercițiu...apoi ia-o de la capăt,
observând mecanismele, butoanele, beneficiile și smecheriile ei.

79. Cele mai mari și abile șmecherii ale minții sunt amânarea, victimizarea, minimalizarea a ceva ce-
i pare prea mic, banal, etc, căutarea unei cauze mari a unei probleme, îngrijorarea…pentru că dacă
te lași furat de aceste tertipuri, te deleagă de responsabilitatea de a fi atent la acest moment și te
îndreaptă spre o zonă confuză. Doar aici și acum poți să faci ceva, iar pentru asta trebuie să fii atent
la șmecheriile ei (fără furie au rezistență, doar observare, da?).

80. Unde este mintea mea acum? Și Ce pot să fac în acest moment, cu ceea ce am, aici unde sunt?
= cele mai relevante întrebări pe care să ți le pui în momente mai grele. Ca să vezi ce povești îți
vinde mintea și pentru a o orienta spre soluții și ce poți face. Desigur că va mai încerca aici câteva
șmecherii, de exemplu să-ți spună că ceea ce poți face e prea mărunt pe lângă problem ape care o
ai. Să nu o crezi. Deciziile mici deschid porți mari, chiar dacă nu au legătură cu problema ta inițială.
Dacă nu poți să faci ceva, nu te uita în direcția aia, ci vezi ce poți să faci cu ceea ce ai. Făcând ce
poți, ceea ce nu puteai înainte va fi mult mai accesibil.

Emoții
81. Emoțiile sunt gândurile validate inițial. Adică ai avut un gând sau o serie de gânduri pe care le-ai
luat automat ca și un adevăr, apoi consecința acestui automatism a născut în tine o emoție
puternică.

82. Orice emoție, fie ea pozitivă sau negativă…este doar o proiecție mentală (imaginație), care
oricât ar fi de tentantă și interesantă este falsă și te smulge din brațele vieții și a realității.
Consecința imediată a lipsei de contact cu realitatea este o senzație fină de epuizare și/sau tristețe.

83. Emoțiile sunt firești, dacă vrem să le exprimăm putem să le dăm frâu liber pentru a ne face mai
cunoscuți și din interior, însă trebuie să le luăm puterea de decizie. Adică pot să-ți spun că sunt
nervos pe tine, dar nu este indicat să-ți dau un pumn (să decidă emoția).

84. Identificarea cu partea noastră mental-emoțională ne ține în același carusel, trecând de la extaz
la agonie, de la entuziasm la furie, etc…pentru că având legătură doar cu partea mentală
responsabilă de povești, se echilibrează repede balanța. De exemplu, dacă manifești un entuziasm
exacerbat pentru că ai avut o întâlnire drăguță, asta se întâmplă pentru că pe lângă lucrurile
autentice care s-au petrecut, ai mai proiectat și tu ceva. Te-ai văzut deja cu sacii în căruță și ți-ai
spus ceva povești (ce șanse erau să ne întâlnim așa, ce multe lucruri avem în comun, etc…doar
pentru a-ți justifica exaltarea). Apoi când viața îți va dovedi că lucrurile nu stau chiar așa, te vei

simți dezamăgit, furios, supărat. Nu bate poștașul!
85. Exaltările emoționale sunt un soi de nemulțumire în fața vieții. Ca și când starea de bine și ce mi
se oferă în acest moment nu e suficient. În loc să stăm în pielea noastră, să savurăm clipa aia și ce
ne bucură…apare repede nevoia de a verbaliza, de a sari într-un picior și a ne imagina ce se
întâmplă mai departe. Așa se face că majoritatea dintre noi, în loc să trăim…gândim.

86. Unele emoții negative sunt consecința identificării cu un parazit. De exemplu, dacă te rog să-mi
dai ceva și mă refuzi, furia mea este consecința unei pretenții pe care am avut-o să-mi dai musai
acel lucru. Am uitat că nu mi se cuvine nimic. Chiar dacă mintea mea o să scormonească o poveste
cum că mă simt respinsă, că mi-e greu să fiu refuzată, etc…motivația de fond este că pretind ușor să
mi se ofere ce vreau. Schimbând motivația asta, conștientizând că nimeni NU TREBUIE să-mi dea
(pot să cer, da nu pot porunci), atunci emoția de furie se va evapora de la sine.

Gelozia, o emoție intensă, este consecința identificării cu superioritatea. Cred că partenerul îmi
aparține și mi-aș dori să-l pot controla (ce simte, ce face). Desigur că și aici mintea ne vinde povești
că reala cauză ar fi neîncrederea în sine…însă dacă suntem atenți la cum ne raportăm la relațiile
noastre și vrem adevărul, putem vedea ușor cu ce ne-am identificat. Și soluția e să recunosc asta,
apoi chiar dacă mai resimt emoția aia o vreme, să nu ia decizia ea, ci eu cu bun simț.

87. Emoțiile au intensitate și forță. Trebuie respectate pentru că ne arată clar ce butoane mentale
am alimentat, ce slăbiciuni avem și cu ce ne-am mai identificat. Intensitatea aia ne arată că ceva e
fals. Prea vrea să ne convingă. Adevărul nu strigă. Chiar dacă înțelegem asta, nu e lucru ușor să stai
în pielea ta când te ia un val emoțional. Însă amintește-ți doar să stai locului, fără să-ți alimentezi
gândurile cu alte gânduri și să nu permiți emoției să ia decizia în locul tău. Dacă le observi din
exterior, câteodată își diminuează intensitatea.

88. Unii oameni spun că dacă își observă emoțiile și ce gânduri le trec prin cap…intensitatea lor scad
și se tem să nu devină niște roboței. Iar aici spun așa: Niște roboței suntem când decid emoțiile
pentru noi. Și dacă te observi cu atenție pe parcursul unei zile, poți observa cât de automat
decidem, câte comportamente impulsive avem și unde ne duc emoțiile noastre…și astfel vezi că
deja suntem roboți, tocmai prin puterea cu care am investit un mecanism care e fascinant, dar nu
are viață. Doar imită viața.

89. Când simți o emoție puternică și ți-e greu să stai în ea, concentrează-te pe orice se află în
prezent și e palpabil. Cum e decorată camera ta, din ce material e patul sau alternutul, ce culoare
are mobila, ce se vede de pe geam. Cât să-ți muți privirea spre ceva din prezent. E important să
înțelegi că emoțiile sunt hrănite și devin și mai intense când încerci să scapi de ele (să le controlezi)
sau când le alimentezi cu dramă. De aceea este util să le duci cu tine, dar până se evaporă să-ți vezi
de treabă și ce poți face.

90. Pune lupa pe emoțiile tale și ai curiozitatea să vezi ce povești ți-ai spus. Uneori nu mai apar
gânduri pentru că sunt povești validate de atâtea ori încât este suficientă o imagine sau un singur
stimul. Dar atât cât poți și vezi este suficient. Nu ești responsabil decât de ceea ce vezi și poți face
acum.

Frica
91. Frica este o emoție care poate să fie bazată pe un pericol real (văd că vine ursul spre mine, intră
un infractor în casă, etc) sau un pericol imaginar. Cele mai multe frici de-ale noastre sunt imaginare.
Induse și hrănite de noi sau de alții.

92. Cele mai mari slăbiciuni care pot fi exploatate grav sunt fricile noastre. Frica de eșec, de
singurătate, de boală sau moarte, frica de sărăcie, de slăbiciune, etc…sunt fricile cel mai repede
mirosite de cei mai șmecheri din jurul nostru care vor apăsa tot aceste butoane ca să obțină ce vor.
Și șmecheră poate să fie și mașinăria noastră (mentalul) care ne va pune pe masă fricile noastre
într-un moment convenabil ca să nu luăm decizii, să amânăm sau să reacționăm grăbit.
93. Frica nu este rea în sine. Important este doar să nu o lași să decidă atunci când nu e cazul. Dacă
e cu putință, să ai răbdare, să culegi mai multe informații, să te întrebi dacă ai vreo dovadă cu 100%
e adevărat. Să amâni o decizie pripită și să vezi o imagine de ansamblu.

94. Măcar câteodată…ai încredere în viață. Și tu ocupă-te doar de ce ține de tine și poți face.

95. Uneori frica este o consecință a dorinței de a controla contexte, evenimente și situații care nu
depind de tine. Vezi care e treaba ta și ce poți controla tu fără să te bagi în treaba vieții.

96. Frica este consecința lipsei de cunoaștere și a lipsei de respect pentru subiectul de care mă tem.
Fii curios, dă-ți timp să cunoști despre ce-i vorba și respectă fenomenele pe care nu le cunoști sau
înțelegi.

97. Dă un alt nume fricii și eventual dă-i o culoare și găsește o altă interpretare a ei. Poate nici nu
vrea să te sperie, ci să îți dea un cadou.

98. Împrietenește-te cu fricile tale. Ia frica ta cea mai mare și personific-o, gândește-te că e o parte
separată de tine și invit-o la o cafea. Întreab-o ce vrea să-ți spună și care e cel mai rău lucru care se
poate întâmpla.

99. Poți să-ți asiguri fricile că vei avea grijă și iei în considerare ce este util din “avertismentele lor”,
însă ia și decizia fermă că nu frica va decide, ci omul. Tu!

100. Când ți-e greu, colaborează în așa fel cu frica încât chiar dacă nu poți lua tu decizia finală, să
nu o ia nici ea. Să ajungi la mijlocul drumului. De exemplu, dacă mi-e frică de un câine, în loc să
traversez strada, poate pot să merg pe lângă el dar să păstrez distanța. Sau să mă îndrept măcar
spre el, abia apoi să trec strada. Un pas mic, cât să iau eu decizia, nu emoția.

Senzații
101. Sensibilitatea e cea care traduce mesajele vieții prin senzații fine, line. Nu au intensitatea
emoțiilor, pentru că adevărul nu vrea să te convingă de nimic, doar ți se pune la dispoziție și tu alegi
ce faci.

102. Senzațiile sunt parte din sensibilitatea noastră și sunt în contact cu viața. De aceea senzația de
epuizare ne anunță că ne-am rupt de la acest contact prin emoții sau superioritate. De îndată ce
revenim la noi, ceva se echilibrează.

103. Senzațiile se simt la timpul prezent, prin cele 5 simțuri și ne semnalizează ceva în legătură cu
energia acestui moment (dacă suntem atenți). Poate ți-e cunoscută și ție senzația de “Acest om
pare de încredere” sau expresia “ceva nu-mi miroase a bine”

104. Senzațiile se verifică în realitate. Ori pe loc, ori dacă adun mai multe date. Pentru asta, trebuie
să iau decizii să le urmez, până mi se clarifică ce simt.
105. Senzațiile nu au o mie de argumente și povești de lămurire. Repet! Adevărul nu vrea să te
convingă să-l urmezi, doar ți se pune la dispoziție. Așa că atunci când simți ceva autentic, nu ai
neapărat o poveste pentru ce trebuie să faci și de ce, simți doar că încolo trebuie să te îndrepți. Știi
că e corect (nu faci rău nimănui), dar nu știi urmarea. Și îndreptându-te în direcția aia, viața îți dă
feedback. Și interior…prin starea ta, dar și exterior prin ce se întâmplă în viața ta.

106. Senzația de tristețe este o urmare a pierderii unui om drag sau unui lucru, experiențe, etc.
Vine senin și cu o doză de acceptare. În caz că tristețea se transformă în disperare, revoltă, furie…s-
a amestecat mintea cu vreo poveste și în loc să-ți duci pierderea demn și senin, vrea să te afunde în
povești dramatice.

Iar bucuria este o senzație, la fel de fină și senină, care vine ca urmare a faptului că-ți urmezi sensul
și-ți hrănești sufletul cu ce are nevoie.

107. Ignorarea repetată a senzațiilor poate duce la depresie pentru că doamna asta
simpatică…sensibilitatea, s-a făcut auzită, dar ai alungat-o pentru că vocile mentale erau mai
puternice și interesante. Și odată cu leșinul ei, s-a dus cu tot cu sensul de a fi în viață. Stai liniștit, se

poate trezi. Abia așteaptă asta
Iar atacul de panică este consecința unei sensibilități sugrumate în superiorități și alegeri greșite
repetate.

Ieșirea din aceste impasuri se face cu răbdare, smerenie și respect. Citește și punctele anterioare,
dar și cele ce urmează și poți găsi chei esențiale de aplicat.

108. Sensibilitatea este cea care ne dă senzația de sens în viață. Adesea apare la lucruri mărunte,
apparent banale…cu care nu ne putem identifica să zicem Pff, ce tare sunt!, ci pur și simplu simți o
bucurie. Apropierea de cineva drag, citirea în tihnă a unei cărți, alergatul, gătitul, prietenia, tot ce
ne hrănește cu adevărat.

109. Sensibilitatea este și ea o unealtă. Nu suntem noi, ci este o unealtă magică și fină care ne pune
în contact cu viața. Identificarea cu ea duce la naivitate, care de multe ori poate fi convenabilă dacă
avem ceva de câștigat din ea.

110. Sensibilitatea sănătoasă este aceea care colaborează cu mașinăria mentală, ajutându-se de
butoanele ei pentru a-și explica și a reda în cuvinte anumite lucruri, pentru a evalua deciziile dintr-
un anumit context și pentru a discerne ce e important.

Corectitudine – Motivații
111. Viața ne-a pus la dispoziție liberul arbitru, așa că putem alege dacă vrem o cale parazitară,
vrem să obținem putere cu orice preț sau vrem o cale umană unde apropierea, prietenia, adevărul
și integritatea sunt pilonii principali. Adevăratele noastre aspirații se ascund în situații cu miză și
motivațiile reale sunt alea care răspund la întrebarea “De ce?”
112. De ce fac asta? De ce zic asta? Sunt întrebările unde ne găsim motivațiile reale, nu poveștile
mentale care vor să ascundă micile/marile mizerii sub preș pentru a dormi liniștiți. Vreau să înțelegi
că e normal să nu fi vreun sfânt și să ai impulsuri parazitare (superiorități, pretenții, ipocrizii) și
cauza la ele este că EȘTI VIU. Așa ne-am născut, cu tot pachetul, uman și parazitar, ca să putem
alege ce ne dorim.

113. Când vezi că motivația cu care acționezi e greșită, atunci în loc să te judeci pentru că te-ai prins
cu mâța-n sac…gândește-te că de fapt asta este o oportunitate din partea vieții de a decide cine
vrei să fii.

114. Suntem cu adevărat cei care suntem la nivelul motivațiilor noastre cele mai intime. Dacă nu-mi
place ce văd la mine, atunci am libertatea de a alege cine vreau să fiu și să-mi iau deciziile în
direcția aia.

115. Dacă de exemplu vrei să ajuți pe cineva, de ce o faci? Pentru că vrei ceva la schimb sau pentru
că tu crezi în omul ăla? Pentru că vrei să-ți validezi o imagine de om bun sau pentru că ai evaluat
omul că merită și știi că poți să dai o mână de ajutor? Ajuți din responsabilitate sau pentru un
interes propriu? Dincolo de orice povești ți-ai spune, adevărul se va vedea în momentul când
ajutorul tău nu va fi apreciat sau răsplătit. O reacție de furie arată motivațiile greșite.

116. Dacă te întrebi de ce ești furios, poți să-ți vezi nenumărate pretenții. Mie mi-a fost ușor să
încep cu observarea parazițiilor mici, în momente banale. La coadă la magazin, în trafic, când iau
ceva personal, etc. Astfel mi-am făcut antrenament pentru situații mai grele.

117. Orice drum ai alege, nu e ușor. Pe drumul parazitar (când decizi din motivații greșite) poți să ai
căștiguri facile și satisfacții, însă pe termen lung pierzi resurse interioare vitale, căci parazitul
combinat cu un mental emoțional puternic te stoarce de energie. Iar pe drumul uman (când decizi
din motivații corecte) poți să ai pierderi exterioare (imagine, statut, pierderi financiare, oameni
nepotriviți, etc). Niciun drum nu e ușor, dar odată ce ai luat decizia unde vrei să mergi…privești mai
îngăduitor tot procesul și ai răbdare, conștient fiind că greșeli mai faci, dar știi cine vrei să fii și ce
contează pentru tine.

118. După o perioadă de alegeri bazate pe motivații greșite, parazitul este întărit, omul fiind
identificat cu el. Odată observat, puterea revine la om, însă nu va fi ușor să decidă corect. Cu
fiecare decizie măruntă luată din motivații corecte, sufletul va respira tot mai adânc și ușor…însă va
fi prezentă și o suferință de suprafață, ca un soi de sevraj, ca urmare a dezlipirii parazitului. Accept-
o și dă-ți timp să se curețe, în timp ce tu faci ce poți și ești atent la prezent.

119. Nu te uita la ce fac și spun oamenii, uită-te la motivul pentru care fac și spun ceva. Asta
vorbește mult mai mult despre ei decât orice alt cuvânt mare.

120. Fiecare om cu intenții umane poate să aibă scăpări de nesimțiri și greșeli, dar în situații
importante, cu miză…vei vedea care ii sunt valorile reale și ce decizii ia. Așa cum fiecare nesimțit de
fond poate să aibă accidental intenții bune și cădură, însă în momente relevante va arăta ce e
important pentru el și cine este de fond. Treaba ta este doar să cunoști oamenii, să-I evaluezi cât
poți de bine și să-ți iei deciziile în funcție de asta. Nu suntem aici să facem pe judecătorii sau să
penalizăm greșelile altora. Dacă m-am lămurit cine vrea să fie un om și nu corespunde cu ce valori
am eu, pur și simplu îi respect deciziile și le iau pe ale mele. Orice îndepărtare ar fi ideal să fie fără
resentimente.

Lumina (când ți-e bine)


121. Pe măsură ce ești tot mai sincer cu tine însuți, iei decizii corecte și respecți viața…starea ta va
fi tot mai echilibrată și stabilă. Hai să încercăm în punctual ăsta să nu ne alimentăm bucuria cu
emoții, ci să o lăsăm nealterată. Senină, liberă…respiră profund și bucură-te în liniște.

122. Atunci când ți-e bine, bucură-te de viața pe care o ai, dar nu uita de lecțiile oferite de suferințe
trecute. Sunt prețioase, zău! Sau cum bine zice o vorbă din popor “Nu uita de unde ai plecat”

123. Lumina este echivalentul adevărului. Orice lucru căruia îi acorzi atenția ta și devii conștient de
tine/de acel lucru se clarifică în timp pentru că ai aprins lumina acolo unde înainte era întuneric. Și
faci asta cu fiecare decizie măruntă în care preferi adevărul, cu orice preț.

124. Lumina mai reprezintă și partea noastră umană, caldă, ludică. Asta este partea care rămâne
după ce ne-am deparazitat (nu înseamnă că nu mai avem impulsuri inconștiente de nesimțire, ci
doar că suntem mai conștienți de ele și nu alege impulsul). Partea noastră umană poate respire cu
adevărat când ne-am conectat la lumina adevărului. Și la lumina asta nu poți să ai acces stabil decât
după ce te-ai conectat și la întuneric, respectându-i puterea.

125. Când ți-e bine, fii atent la forma pe care o ia superioritatea și amintește-ți că succesul de azi nu
e doar meritul tău. Are și viața o parte din muncă.

126. Fii atent la impulsul de a judeca sau de a te uita de sus la cei mai puțin norocoși decât tine.
Dacă dai curs acestor comportamente, bucurându-te că alții-s inferiori ție, îți pregătești propria
cădere. Stai cu lantera în mână și pășește recunoscător pentru ce ai luminos.

127. Ajută și pe alții, dă mai departe. Pe orice treaptă ai ajuns, e de datoria ta umană să-i ajuți pe
cei care sunt cu o treaptă mai jos. Deși mentalul poate să-ți vândă povestea că tu singur te-ai
descurcat, nu ai fost niciodată singur și viața a pus în mișcare multe energii ca tu să ajungi aici.

128. Respectă ceea ce ai (indiferent că este o stare interioară sau ceva material) și nu te agăța de
stări de bine vrând să controlezi, să țină o veșnicie. Nu va ține. E normal, se cheamă viață. Vor mai fi
provocări și furtuni, dar cu fiecare ploaie care trece…vei fi tot mai pregătit, mai amuzat de proces,
mai înțelept și senin.

129. Când ți-e bine și totul e luminos ai grijă să nu iei totul ca și când ți se cuvine. Viața e de treabă,
vorba unui om drag mie. Dar nu ni se cuvine nimic. Și totusi, nu e mare lucru că ne dă atât de mult?

130. Când ți-e bine, nu pretinde mai mult de atât. Ai grijă de resursele tale și nu le risipi în porunci
inutile. Dincolo de orice pretenții avem noi, viața face ce vrea ea.
Îngăduință
131. Fii îngăduitor cu tine însuți. Nu trebuie să pari om bun sau cum vrei să pari. Trebuie SĂ FII, iar
asta doar dacă vrei.

132. Fii îngăduitor cu greșelile tale și învață din ele. Nu ești tu unicul care greșește, e în natura
noastră, dar poți fi tu printre puținii care sunt atenți la ei și nu mai repetă aceeași greșeală la infinit.

133. Ai îngăduință față de paraziții tăi mici și amuză-te de situațiile în care apar, dar adună-te și fă
ce-i corect.

134. Ți-e mai ușor să fii îngăduitor cu tine însuți dacă te raportezi la tine ca la un prieten care știi că
are intenții bune, chiar dacă o mai dă și în bară.

135. Fii blând cu procesele tale interioare. Nu-s treabă ușoară și vor mai exista căderi, dar
important e să fii pe drum și să progresezi. Oricât de puțin, nu-i puțin lucru.

136. Fii îngăduitor cu oamenii în care simți că este o aspirație curate către ce-I uman și corect,
spirjină-i și apreciază-le progresul.

137. Nu te identifica ușor cu nicio poziție superioară. Superioritatea reală cere îngăduință,
smerenie și o mână întinsă celorlalți. Dacă ești mai tare într-un aspect, e de datoria ta să-i ajuți pe
cei mai slabi decât tine în acel aspect. Apoi să înveți de la cei mai puternici, acolo unde ție ți-s
limitele.

138. Îngăduința este un respect pentru fenomenul vieții și încrederea că deși nu cunosc tot, mi s-au
dat suficiente date încât să progresez.

139. Deși te mai fură povești mentale și te ia valul emoțiilor, fii îngăduitor cu tine și dă-ți timp să
exersezi observarea, detașarea de stări neplăcute și luciditatea în momente cheie.

140. Oamenii din jurul tău au limite, ca și tine. Unii poate au limite de înțelegere, alții de acțiune, iar
unii poate pur și simplu n-au avut norocul să aibă atâtea resurse ca și tine. Fii îngăduitor acolo unde
simți slăbiciune și în loc să judeci, dacă poți…să tu forță și încredere.

Relații
141. Relațiile sunt aerul sufletului nostru și hrana care ne menține vii, sensibili și conectați și viață.

142. Competiția și superioritatea în relații sunt trădarea sufletului nostru, căci nicicând nu putem
evolua mai ușor decât atunci când colaborăm cu ceilalți și ne simțim egalii lor, mergând unul lângă
celălalt, nu conducându-i.

143. Recunoștința în relații se vede după cât apreciezi ceea ce ai. Pretențiile pentru mai mult arată
o nesimțire de raportare, iar respectul pentru ceea ce am implică o acceptare senină a faptului că
se prea poate să nu mai primesc ce-mi dai acum.
144. Deși mintea vrea să se separe de toți și toate, suntem mai legați unii de ceilalți decât credem.
Legăturile (aparent invizibile) dintre noi sunt forte magice de-ale vieții care ne îndeamnă să ne
apropiem, să fim vulnerabili și să clădim relații bazate pe încredere, respect, prietenie.

145. Viața asta este pentru tine (deaia trebuie apreciată fără pretenții), însă nu este doar despre
tine. Ci este despre noi toți, împreună.

146. Nu putem să controlăm gândurile, sentimentele și viața cuiva…și tocmai dragul pentru cineva
ne îndeamnă să-i respectăm lumea interioară și să-i acceptăm deciziile, chiar și atunci când nu ne
convin. Suntem și noi liberi să ne luăm propriile decizii.

147. Atracția față de cineva ne spune să ne apropiem de om pentru a-l cunoaște mai bine. Nu să
proiectăm pe el cum vrem să fie și apoi să-l înghesuim în pătrățica visurilor noastre. Cunoscându-l
bine, putem lua apoi o decizie dacă ni-l dorim alături sau nu.

148. Dorința de independență (să nu depind de nimeni și nimic) trădează o dorință de control și o
dependență de impulsurile mele interioare, căci dacă suntem atenți…nimic nu ne dă mai mult sens
decât relațiile nostre de care depinde aerul sufletului nostru.

149. Avem limite și nu suntem un tot pentru că noi toți împreună formăm un întreg de experiențe
care în ansamblul lor formează viața.

150. Relația cu tine însuți influențează relația cu ceilalți, iar relația cu ceilalți influențează relația cu
tine însuți. Ambele sunt importante și se completează reciproc.

Evaluează (pe tine, oamenii din jur, acțiuni, experiențe)


151. Înainte să-ți justifici acțiunile prin tot felul de gânduri convenabile, evaluează dacă ceea ce spui
și faci este din motivația corectă. Cine ești în momente importante, cu miză spune mai multe
despre tine decât gândurile care-ți trec prin minte.

152. Motivațiile acțiunilor tale sunt mai importante decât ceea ce faci. Într-o relație nu vorbește
fapta ta, ci motivația din spate. Dacă faci o declarație de dragoste, de ce o faci? Pentru că simți și o
spui relaxat apoi îți vezi de treabă, sau pentru că aștepți un răspuns, vrei să validezi partenerul sau
să condiționezi deciziile lui? De exemplu, formularea Am încredere în tine e spusă adesea din
motivația de a te avertiza să ai grijă ce faci, căci n-am încredere în tine. Altfel, n-aș simți nevoia să
spun asta, ci aș trăi plăcut sentimentul de încredere.

153. Oamenii din jurul tău îi evalueazi în funcție de motivațiile lor, nu în funcție de ceea ce spun sau
fac în momente banale. La cafea toți suntem simpatici și buni. Dacă simți o motivație greșită în
cineva, la început poți să-l tragi de mânecă, apoi să-ți iei decizii în funcție de ce vezi. De exemplu,
dacă simt că vrei să pui presiune pe mine și mă critici cu ceva ca să mă simt vinovată că nu ți-am
făcut pe plac (cu formule drăguțe care ascund intenția asta), pur și simplu îți spun ce faci la nivelul
intenției tale sau nu răspund cererii (pretenției).
154. Oamenii se cunosc în situații cu miză. Cine este un om, care îi sunt intențiile reale și ce alege
poți să vezi în situații grele, când are ceva mare de pierdut sau de câștigat, când spui adevărul (cum
reacționează), când te apropii sau te îndepărtezi cum respectă asta.

155. Evaluează experiențele în funcție de context. Oamenii pot greși, așa cum și tu poți să o faci,
dar în context mărunte nu este relevant, așa cum pot să ratez o situație cu miză dar mă pot redresa
apoi și să-mi recunosc greșeala, alegând diferit. Nu pierde din vedere o imagine de ansamblu.

156. Cuvintele mari, pompoase, metaforele și romantismele sunt adesea folosite pentru a
impresiona sau creea dependență în primă fază…și pentru a obține ceva în a doua. Niciun
sentiment măreț și real nu cere atâta metaforă și exprimare, ci se va simți și vedea în fiecare
moment și context petrecut împreună, prin deciziile pe care le ia omul.

157. Exprimările reale ale simțirilor noastre sunt adesea relaxate, clare, simple, fără nicio așteptare
în schimb.

158. Evaluează un om după aspirația de fond reală, nu după ceea ce spune. Dacă el zice că
integritatea e importantă pentru el, dar vezi că în atâtea situații importante este incorect, poate ar
trebui să iei în considerare că pentru el integritatea este doar un cuvânt și o imagine de sine, nu o
aspirație reală.

159. Fii atent la discrepanțele între ceea ce zice cineva și ce face. Desigur, înainte de asta trebuie să
fii atent la tine și sincer, să realizezi că sunt foarte multe lucruri pe care le spui despre tine, dar n-au
legătură cu realitatea sau crezi că te cunoști defilând cu o imagine de sine, deși nu ești tu ăla.

160. E mult mai ușor să te evaluezi pe tine însuți sau pe alții, atunci când vrei adevărul, nu
povestea. Dacă nu vreau să-mi creez o imagine de sine de om puternic, independent, iubitor,
etc…atunci nu va fi nicio problemă să văd momentele în care pot fi și nesimțit sau slab,
agresiv…atâta că dacă nu-mi convine ce văd, pot face o schimbare amintindu-mi cine vreau să
devin.

Dacă nu vreau să-mi mențin părerea despre cineva, va fi ușor și preferabil chiar…să-l văd în diferite
context și să-l cunosc cât mai bine, la modul real.

Dacă nu am nimic de pierdut (imaginea mea sau relația cu cineva) va fi ușor să evaluez corect
pentru că nu mă agăț de nimic. Decât de realitate pe care o doresc. Pentru echilibrul meu intrior.

Aparențe
161. Imaginile de sine (ce ne spunem despre noi) sunt aparențe pe care ajungem să le credem și să
le vindem în fața oamenilor. Uneori o facem din confuzie, alteori din superficialitate sau pentru a
impresiona.

162. Măștile pe care le purtăm sunt niște aparențe de pe urma cărora putem câștiga niște
beneficii, dar pe termen lung ne seacă de energie. De exemplu, poți să pari un om puternic și să
câștigi beneficii precum bani, respect, admirație sau chiar invidie, însă apoi va trebui să-ți tot
protejezi masca asta pentru a nu părea slab. Și exact atunci devii slab.

163. Imaginile noastre și aparențele pe care vrem să le păstrăm sunt cele mai mari slăbiciuni. Ne
legăm la mâini și picioare și ne pierdem libertatea de a fi pentru a părea.

164. Ne-am format atâtea imagini de sine cu fiecare ocazie în care ne-am identificat crezând că ăia
suntem și suntem tari. Câteodată nici măcar nu mai apare vreun gând, ci doar ni se îndreaptă
spatele, mergem mai mândrii sau privirea ni se schimbă.

165. Ne seacă de energie toate aceste jocuri de a părea…pentru că undeva în interiorul nostrum
simțim că nu suntem ăia. Deși poate să fie o satisfacție de moment când părem într-un anumit fel,
știm că e departe de adevăr. Și satisfacția crește, dar stima de sine reală scade.

166. Suntem ușor de păcălit de ceea ce vor să pară alți oameni pentru că nu suntem atenți la noi
înșine să vedem unde și cum ne păcălim noi. Când suntem atenți și avem contact cu lumea noastră
interioară, când ceva în exterior e fals…înăuntrul meu resimt ca și o zgârietură (ca și o falsare în
muzică sau o unghie pe tablă)

167. De câte ori ne criticăm și învinovățim dramatic pentru câte o greșeală, o facem pentru că ne-
am pătat imaginea de sine. Când văd în mine frustrarea aia, acela e momentul în care eu mă întreb
Vreau să par ceva (în fața mea, sau a altora) sau să fiu?

168. Emoțiile noastre imită destul de bine sensibilitatea noastră care e preocupată de traducerea
semnalelor vieții, însă diferența dintre aparență și esență e de la cer la pământ, odată ce ți-ai
format exercițiul atenției. Aparența (povestea, iluzia) este întreținută de stări intense care vor să
convingă. Atunci le simțim reale și chiar sunt la nivelul ăsta, însă starea e reală…nu povestea! Starea
intensă e doar consecința iluziei. Aparența.

169. Păstratea privirii pe o imagine de ansamblu ne poate ajuta să trecem un pic dincolo de
aparențe. Oricât de multe am știi, mintea noastră este limitată. Și privirea la fel. Însă mă poate
ajuta să conștientizez că sunt lucruri pe care nu le știu și trebuie să le accept. Apoi să-mi văd de
treabă. Nu aia aparentă, ci cea în care sunt responsabil de viața mea și ce POT FACE.

170. Aparența este deghizarea pe care o ia parazitul pentru a-și ascunde adevăratele intenții.

Adevăr
171. Adevărul este partea luminoasă a vieții și echilibrează de îndată ce este luat în seamă și
acceptat.

172. Adevărul doare atunci când l-am ignorat o vreme, deși ne-a tot bătut la ușă. De aceea
respectul pentru suferință este respectul pentru adevăr. Că ne-a convenit să ne păcălim o vreme,
că noi l-am evitat, etc…iar suferința vine ca un prieten bun care vrea să ne trezească la realitate, să
ne ducă acasă.
173. La adevăr ajungi atunci când îl vrei orice ai pierde și ai pus întâi lupa pe iluzii, să vezi ce te
distrage de la el.

174. Adevărul există și nu vrea neapărat să-l urmăm. El se pune simplu la dispoziția noastră, fără
gălăgie, fără să ne convingă de ceva. Doar se așează și ne arată realitatea pentru a ne fi mai ușor să
luăm decizii benefice pentru noi.

175. Nu contează decât ceea ce percepi din adevăr și ce poți face. Nu ești responsabil de ceea ce nu
știi și nu poți face încă, dar ești maxim de responsabil pentru ceea ce știi și poți acum.

176. Realitatea nu e subiectivă. Percepția noastră e subiectivă. Dacă mie mi-e frică de câini și spun
că-s toți agresivi, iar tu spui că-s adorabili, nu sunt realități subiective care să spună ceva despre un
adevăr general, ci sunt percepții personale care spun adevărul despre ce suntem noi. Realitatea are
caracteristici clare și imbatabile, care adunate se completează, se adaugă, dar nu se schimbă.
Oricum am privi lucrurile, dacă intrăm în apă ne udăm. Asta-i realitatea. Cum simt eu apa și cum
simți tu, sunt percepții subiective, care nu schimbă cararcteristicile apei (adevărul).

177. După o perioadă de minciună de sine, adevărul devine mai dificil pentru că întâi trebuie să
recunoști unde te-ai mințit și să-ți dărâmi toată povestea. E partea grea pentru că uneori trebuie să
accepți că o bună parte din viață a fost o poveste și-o minciună. Însă partea bună este că odată
conștientizat și acceptat, nu mai pierzi timpul și faci din restul timpului tău o viață reală, cu sens.

178. Oricât ar fi de crud și greu, adevărul privit în ochi cu respect echilibrează instant. Căci fuga de
el ne-a dezechilibrat, deci îmbrățișarea lui ne va pune pe un drum diferit.

179. În loc să fii furios când vezi că ești trădat, dezamăgit…gândește-te că acolo este adevărul cel
care-ți vorbește. Respectul pentru ceea ce vezi și deciziile în cunoștință de cauză este respectul
pentru adevărul care ți s-a arătat. Reproșurile, furia neputincioasă, zvâcul…sunt doar forme de
agresivitate pentru că nu acceptăm evidentul și suntem dependenți (de un om, o poveste sau un
rezultat pe care-l vrem neapărat).

180. Pe măsură ce urmezi micile părți de adevăr pe care le vezi, tot mai mult ți se va dezvălui.

Prezent
181. Atenția si observarea detașată a fenomenelor tale interioare, adevărul și acceptarea părților
care nu-ți plac la tine, te conectează automat la prezent, căci nu mai vrei să ascunzi nimic de tine.

182. Prezentul este simplu, relaxant (chiar și-n perioade mai agitate) și revelator, căci în acest
spațiu se desfășoară viața și ne dă semnale.

183. Orice ai face, tot în prezent trăiești. Atâta că poți să-l ignori sau să-I acorzi atenție. Emoțiile,
paraziții și poveștile mentale aduc instant senzația de epuizare pentru că prin ele te decuplezi de la
viață, deci de la un prezent unde viața are loc. Și este obositor pentru ființa noastră să resimtă
mereu presiunea că trebuie să fugă și să ascundă ceva.
184. Nu ai nevoie de tehnici speciale pentru a trăi mai prezent, căci multe tehnici te pot îndepărta
exact de acest scop prin presiunea pe care o pui pe tine. Poți să respiri profund, să acorzi atenție
acestui moment (cât poți) și să te uiți în jur. Aici e prezentul.

185. În prezent găsești soluțiile la problemele care te macină. Oricât am fugi noi în trecut sau în
imaginea unui viitor, acest moment e tot ce avem. Și tot acum putem să facem ceva, cu ceea ce
avem, în punctul în care ne aflăm. Trebuie doar să avem o minte liniștită, prezentă. Vorba unui
englez care mi-a salvat viața (la propriu) “D-șoară...orice problemă aveți, există nu una, ci DOUĂ
soluții. Dar aveți o minte prea agitată pentru a le putea vedea”

186. Fugim foarte ușor și vrem să scăpăm de acest moment atunci când nu ne convine ceea ce se
află în prezent. Dar de unde pretenția ca acum să fie altfel, altceva, altcumva? De unde știu eu că
nu e bine exact așa cum e?

187. Ne-am obișnuit atât de mult să trăim în capul nostru încât nici măcar în momentele noastre
bune nu trăim prezenți. Ne fuge mintea ori la trecut și frici, ori la viitor și ce va urma, cât mai
primim, cum putem prelungi acest moment.

188. Prezentul este un cadou oferit de viață celor care conștientizează că a putea trăi o experiență
pe această lume nu este puțin lucru. Orice altceva vine în plus, e un dar bucuros. Dar nu obligatoriu.

189. Prezentul cere respect pentru ceea ce este și renunțarea la fanteziile care caută să obțină ceva
sau să se identifice cu un rol. Cere smerenie, responsabilitate și demnitate.

190. Când trăiești fiecare moment prezent făcând ce poți cu ceea ce ai și fiind responsabil pentru ce
simți și trăiești, când faci lucruri care-ți dau sens și iei în considerare mesajele vieții, în acest prezent
nu mai simți că timpul nu e suficient, ci resimți eternitatea care se află în acest acum.

5 minute pe zi
191. Oricât de dificilă ar fi perioada prin care treci acum, nu transforma căderea într-o prăbușire
continua, ci fii atent la cinci minute pe zi, în care poți să faci ceva diferit care să aibă un impact
pozitiv asupra vieții tale.

192. Ideea de Cinci minute/zi mi-a venit la o terapie cu un client cu atacuri de panică. Regula
noastră era ca în fiecare zi să facă ceva ce-i dă sens și să se încadreze în cinci minute. Important era
doar să facă ceva în fiecare zi. Un telefon unui om drag, o melodie, doua care-I plăceau tare, ceaiul
preferat, scris, citit o poezie sau o plimbare. Ție ce îți dă sens și se poate încadra în cinci minute?

193. Nu pune presiune ca întreaga zi să fie perfectă. Dar poți face să fii atent la cinci minute pe zi,
pe care să le creezi perfect, aproape de sufletul tău. Bifează în calendar ca să nu sari peste o zi și
urmărește progresul.

194. După ce am trait atâta vreme într-un mental inteligent, dar limitat, este greu să ne observăm
detașați dintr-o dată. Însă poți CINCI MINUTE pe zi să-ți observe gândurile în liniște și să te
străduiești să nu te implici în poveste. Nu le crezi, nu le bifezi ca fiind reale, nu le alungi, lasă-le să
curgă. Sau poate te ajută să le scrii, apoi să dai foc la foaie.

195. Se poate întâmpla să nu știu care e decizia corectă. Însă pot să știu care e decizia greșită. Și
atunci trebuie să fiu atentă nu atât să găsesc răspunsul corect, cât să nu mai repet ceva ce știu sigur
că e greșit. Cinci minute pe zi mă pot uita la impulsuri automate și să nu ia ele deciziile.

196. Sportul te ajută nu doar să te întreții și să arăți bine, ci îți oferă și energie și o stare de spirit
mai pozitivă. Poate n-ai chef să mergi la sală în fiecare zi câte o oră, dar poți începe cu mult mai
puțin de atât. Cinci minute de exerciții acasa. Niște genoflexiuni, câteva abdomene sau flotări…ori
pur și simplu un dans energic pe o melodie care îți place.

197. Fii atent cum mintea va încerca în perioada asta să te convingă că ceea ce faci e prea puțin, că
problemele tale sunt mai mari, mai grave, că cinci minute pe zi este insufficient și e o prostie. Nu
minimaliza pașii mărunți, că ăștia duc la salturi mari. Ignoră-ți mintea cu poveștile ei și treci la
treabă. Cinci minute e suficient deocamdată.

198. De multe ori nu vei avea chef să te ridici din pat sau să faci ce ți-ai propus în cele cinci minute.
Însă atunci pune-ți întrebarea “Cine ia decizia acum? Mintea mea…sau eu?” Pune-ți ceasul să sune
și onorează cu prezența ta cele cinci minute.

199. S-ar putea să fie zile când uiți sau când decide mintea ta și ignori cele cinci minute. Nu te lăsa
dezamăgit și nu te critica. Asumă-ți că se mai poate întâmpla și asta. Vezi dacă mai poți face ceva
acum. Dacă nu, ia-o de la capăt peste o oră. Sau mâine.

200. Ce vreau să subliniez prin tehnica celor cinci minute, este că tot ce contează este decizia,
determinarea, acțiunea măruntă și constantă. Orice schimbare stabilă și orice echilibru interior pe
termen lung…se obține cu pași mici și cu răbdare. În timp poți crește durata, acțiunile, dar inițial nu
pune presiune pe tine, ci ia-o ușurel. Atât cât poți, doar să-ți faci exercițiu și antrenament în a lua
TU deciziile, nu impulsurile automate, poveștile mentale, etc.

Responsabilitate
201. Responsabilitatea este bagheta magică a celor care vor și pot să-și recupereze puterea și să
aibă o viață împlinită.

202. Suntem unicii responsabili pentru gândurile, emoțiile, trăirile, acțiunile și viața noastră.
Nimeni altcineva nu e responsabil pentru noi și nu ne datorează nimic. Acceptarea acestui fapt te
eliberează din lanțurile învinovățirii și a dramelor.

203. Nu e ușor să fii responsabil pentru viața ta, căci mintea îți va mai pune piedici cu tot felul de
gânduri și emoții care să te convingă să iei personal evenimente din viața ta, să te victimizezi, să dai
vina pe alții, să cauți probleme exterioare sau judecăți interioare. Dar odată ce ai decis că vrei să fii
responsabil, fii îngăduitor cu procesul și întoarce-ți mereu atenția spre “Ce pot face eu acum?”
204. Ce pot să fac acum? Este întrebarea care m-a salvat de foarte multe ori, când condițiile
exterioare păreau să fie cam nasoale. De fiecare dată când m-am concentrat pe care e treaba mea,
ce pot eu face sau cum pot accepta ce nu pot...s-au găsit soluții și viața mi-a scos în cale
oportunități.

205. Fă doi pași spre viață, iar viața va face zece pași spre tine. Abia după ce ai făcut tot ce ai putut
și ești responsabil pentru părticica ta, vei primi ajutoare din exterior.

206. Dacă ceva te deranjează sau nu-ți place, vezi ce poți face tu să schimbi lucrurile. Dacă poți, fă-
o. Dacă nu poți, asumă-ți că nu poți și acceptă situația, întorcându-te la ce poți face acum.

207. Nimeni nu poate să fie responsabil pentru viața ta, nici dacă ar vrea asta. A aștepta ca altul să
schimbe ceva pentru tine este ca și când ai fi la volanul unei mașini și ți-ai pune mâinile la ochi
rugând pasagerul din spate să conducă spre ceva frumos. Și dacă ar vrea, nu poate. Însă dacă te
simți mai sigur și încrezător, poți să-l rogi să vină pe scaunul din dreapta și să stea lângă tine.

208. Responsabilitatea pentru ceilalți vine natural după ce ți-ai asumat responsabilitatea pentru
propria viață. Când ești superior pe anumite aspecte, ești responsabil să-i ajuți și pe ceilalți. Însă
Atenție! Să-i ajuți pe cei care vor asta.

209. Să fii responsabil pentru oamenii din jurul tău nu înseamnă să faci munca lor sau să cazi în
rolul de salvator, ci să colaborezi cu ei, să-I ghidezi pe alocuri și să urmărești să-și facă partea lor.
Înseamnă să văd dacă fac rău (motivații greșite) și să mă opresc.

210. În sens mai larg, toți suntem responsabili pentru viață ca ansamblu. Dar totul începe de la
responsabilitatea mea și pătrățica mea unde îmi fac treaba. Din acest spațiu, scopul este să
inspirăm. De aceea trădările de sine se plătesc scump. Nu e vorba doar despre tine. E vorba despre
cei care puteau fi inspirați de deciziile tale.

Colaborare
211. În loc să ne supărăm pe limitele noastre, am putea să colaborăm cu ele, căci doar acceptându-
le existența putem să evoluăm.

212. Colaborarea este consecința înțelegerii faptului că nu suntem tot și nu le putem știi sau face
pe toate. Dar dacă competiția cu ceilalți nu este o opțiune pentru noi, ne va veni firesc să învățăm
de la ceilalți mai buni.

213. Să colaborezi cu limitele tale evidente înseamnă să te cunoști și să vezi ce poți să faci cu ceea
ce ai, așa cum ești tu. De exemplu, dacă observ că dimineața am mai multă energie, apoi pe după-
masă scade…nu mă voi forța să lucrez la proiecte grele după-masă, ci o voi face dimineața. Sau
dacă văd că am tendința să mănânc mult seara și mă odihnesc prost, pot să-mi pregătesc pentru
cină o salată mare și ușoară, în așa fel încât să împac ambele părți.
214. Pentru limitele mai puțin evidente poți să ai răbdare și să-ți recunoști că încă nu cunoști
anumite lucruri, dar le poți observa în timp. Poate nu știi de ce ai o stare proastă când se întâmplă
ceva, dar poți colabora cu starea respectivă dacă o personifici și-n loc să-ți dorești să dispară să o
întrebi cu ce o poți ajuta, ce vrea de la tine, unde nu ești atent, etc.

215. Din colaboarea cu oamenii din viața noastră se naște un soi de magie unde simți că faci parte
dintr-un întreg și de la un punct încolo realizarea prietenului tău este și realizarea ta.

216. Colaborarea cu fricile tale înseamnă să le asculți să vezi dacă poți lua ceva în considerare
(măsuri de precauție, atenție) dar tu să iei decizia

217. Colaborarea cu corpul tău înseamnă să-l observe și să vezi ce are nevoie, cu ce îl intoxici, ce-I
face bine și ce-i face rău, ce mesaje are să-ți transmită.

218. Colaborarea este opusul competiției. Dacă în competiție te compari cu ceilalți și vrei să fii cel
mai bun, cel mai tare…în cazul colaborării te compari cu tine și vrei să te împrietenești cu oamenii,
să-i înveți și să înveți de la ei, conștientizând că împreună nu doar că evoluăm mai rapid, dar e și
mai frumos.

219. Când ești dispus să colaborezi, îți eliberezi potențialul creativ. Dacă competiția închistează,
colaborarea deschide. Nu doar mintea cu idei bune, ci și oportunități.

220. Trebuie să fii atent cu cine colaborezi (evaluarea), să ai în jurul tău oameni cu aspirații comune
sau care se completează cu ale tale. Oameni pe care ți-i dorești alături și s-au dovedit a fi umani în
situații cu miză.

Putere interioară
221. Puterea interioară autentică nu implică imagini de superioritate, etichete, realizări sau un
spate drept și un zâmbet mereu pe față. Deși unii oameni au impresia că puterea interioară
înseamnă controlul asupra unor fenomene exterioare, adevărata putere interioară înseamnă
înțelegerea și propria colaborare cu fenomene interioare.

222. Vulnerabilitatea, smerenia (să-ți știi locul), responsabilitatea și deciziile care urmează
adevăruri accesibile…constituie adevărata putere interioară.

223. Când încerci să controlezi lucrrurile pe care nu le poți controla și te lași pradă parazițiilor care
vor superioritate, îți pierzi adevărata putere, căci ignori lucrurile cu adevărat valoroase pe care
chiar le poți controla.

224. Puterea interioara vine atunci când nu-ți doești să o ai, ci poți accepta și să ești slab, mic, că
poți fi luat de fraier pe alocuri, că ai dreptul să greșești și să te răzgândești, să cazi apoi să te ridici,
să ai limite, dar să-ți știi și punctele tari. Pe scurt, echilibrul interior vine atunci când singura putere
pe care vrei să o ai este aceea a responsabilității și a deciziilor tale mărunte, fără să vrei să fii tare și
să demonstrezi cuiva ceva.
225. Puterea interioară care înseamnă echilibrul interior, ancorarea în realitate, viteza de
regenerare după un eveniment nefast, liniștea de fond, luciditatea…este doar o consecință a multor
decizii mărunte și nu întotdeauna ușoare, când adevărul, corectitudinea, responsabilitatea și
prosperitatea vieții au contat mai mult decât interesele legate de propria de imagine, putere și
câștig ușor.

226. Deși sunt multe cărți și cursuri pe subiectul ăsta (căci se vinde), ce se învață acolo e util doar la
nivelul unei imagini de sine. Adică adesea am văzut că se predă ideea de putere interioară ca și o
forță care are o importanță mai mare decât o are deja și e legată nu rareori de încrederea în sine.
Iar cursanții sau cititorii pot să ia câteva chestii utile și adevărate, apoi să le interpreteze cum vor ei,
spre niște superiorități mai mari. Sau inferiorități, atunci când se simt slabi. Deci te poți relaxa, nu e
mare șmecherie să ai putere. Dar e mare șmecherie să poți sta în pielea ta când te simți vulnerabil,
învins, confuz. Din acceptarea asta senină se nasc cele mai multe răspunsuri, revelații, soluții.

227. Să recunoaștem, ce ne atrage cu adevărat e puterea. Și prin putere interioară înțelegem că


avem un control absolut a trăirilor noastre, că exteriorul nu mai are un impact negativ asupra stării
noastre, că suntem niște mici genii ale ființei noastre și nu ne poate dărâma nimic ușor. Dar
puterea asta nu ne va fi accesibilă vreodată, oricât am vrea să fugim de consecințele motivațiilor
noastre și am evita stările neplăcute care ne umilesc. Astea apar tocmai pentru că viața vrea să
avem putere interioară. Însă asta și-ar face loc în noi doar atunci când ne-am putea suporta și
așa…căzuți, fără să vrem să fugim rapid spre stări înalte, ci asumându-ne greșelile și învățând din
ele. Încet, cu răbdare.

228. Așadar puterea interioară nu înseamnă niciun control absolut asupra noastră și a ceea ce
trăim, căci orice am face, vom mai avea parte de fenomene pe care nu le putem anticipa, nu le
putem înțelege sau schimba, însă chiar acestea ne invită la colaborare, respect pentru
incertitudinea vieții și încredere în cursul ei.

229. Un iubit de-a meu zice foarte fain că « Smerenia este cel mai sigur loc de pe Pământul ăsta »
Prin smerenie a nu se înțelege o umilință de poziția ghiocelului. Smerenia este strict recunoașterea
locului tău și conștientizarea a ceea ce ești, așa cum ești. Fără balansul de superioritate-
inferioritate. Dacă stai pe curu` tău și știi cine ești, n-ai de ce să fii umilit vreodată, căci nu te-ai
urcat cu un etaj mai sus decât îți era locul.

230. Puterea adevărată este a aceluia pentru care integritatea, adevărul și viața nu sunt simple
cuvinte, ci acțiunile și motivațiile lui sunt orientate spre a servi aceste aspirații, cu orice risc și preț.
Desigur că într-o lume de oameni care au nevoie să-și scuze ipocrizia…mulți ar spune aici că este un
ideal și o utopie, drăguț dar imposibil. Însă deja există oameni pentru care o asemenea viață este
unica existent și nici nu-și pot imagina să trăiască altfel. Și vor mai fi, iar pe măsură ce sunt tot mai
mulți oameni vii care înțeleg binecuvântarea de a trăi și de a colabora cu existența, viața îi va
răsplăti cu o încredere în ea și o ușurință în ceea ce fac. Desigur că obstacole vor fi destule (căci
trăim încă într-o lume inconștientă, agresivă și bazată pe competiții și pretenții), însă oricât de mare
ar fi forța majorității…să nu uităm că în fața puterii vieții, nimic nu e prea mare, greu.
Omenie (Corectitudine, Integritate)

Am ales cuvântul omenie pentru acest capitol, căci ăsta era folosit de un bărbat foarte drag mie
datorită căruia sunt omul și femeia de astăzi. Pentru cei care nu știu încă, eram un șobolan de top
care respira strict pentru manipulare, control și dominare în relații. După ce mi-am dus consecințele
acestor decizii (și mi le-am dus din greu, iar pentru unele încă plătesc), acest om a venit cu căldură,
îngăduință și drag…și m-a ghidat spre o viață corectă, spre autocunoaștere, spre relații împlinite și
liniște sufletească. Și pentru că nu dau liniștea asta pe nimic, fiind foarte recunoscătoare c-am ajuns
aici, acest capitol îl dedic lui și scriu câteva din frazele pe care mi le zicea cel mai des sau mi le-a
scris în multele noastre discuții.

231. “Nu poți să fii corectă pentru că așa câștigi ceva, omenia nu-i monedă de schimb. Ești corect
pentru că așa te îndeamnă conștiința”

232. “Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. Fii sinceră cu tine în privința asta și alege doar să fii cum ți-
ar place să fie alții. Asta-i integritatea”

233. “Dacă faci ce e corect, vei întâlni și oamenii ăia pe sufletul tău. Dar nu am nicio garanție. Dar

orice s-ar întâmpla, vei avea liniște sufltească. Și asta pot să-ți garantez” Liniște care mi-a părut la
vremea aia o recompensă prea mică, dar care acum nu o dau pe nimic în lume.

234. “Dacă tu crezi că nu există oameni ok, fii tu omul și-I inspiră-I și pe alții. Construiește tu lumea
în care ți-ar place să trăiești.”

235. “Nu te plânge că viața nu-ți pune covor roșu atunci când te străduiești să faci ce știi deja că-i
bine. Dacă ai fi sinceră cu tine, ai observa deja că dormi mai bine, trăiești mai bine și te simți ma i
bine. Dar încă nu ești nici pe departe atât de fată bună pe cât te crezi. Ești ca un măr frumos pe
dinafară, dar putred pe dinăuntru. Dincolo de orice așteptări, trebuie să fii corectă ca să dormi
liniștită”

236. “Poți să fii Femeie. Corectă, caldă, sensibilă, deschisă, expresivă. Fidelă ție! Și să scoți la
suprafață dintr-un bărbat ce-I mai bun și masculin. Dar să te îndepărtezi fără supărare de oricine nu
e om cu intenții bune. Vreau de la tine ce ai mai bun. Să inspiri adică”

237. “Îmi pare rău pentru momentele când te simți singură. Dar vreau să știu că nu va tine o
veșnicie. Dar dacă te vinzi (compromisuri) ușor, îți vei simți trădarea până-n carne. Iar cu asta va
trebui să trăiești o viață”

238. “Superioritatea (când ești bun la ceva, știi ceva, ești cineva) implică îngăduință, drag de celălalt
și smerenie. Orice altă superioritate unde nu vezi lucrurile astea îi folosită greșit și poți să-ți retragi
tălpășița. Și când o vezi la tine fii atentă, dar și la alții.”
239. “Lumea e ușurel stricată pentru că mulți sunt orbiți de propria importanță și nu înțeleg că doar
împreună suntem mai puternici, nu în concurență și separați”

240. “Omenia reală, nu aia prin care ne imaginăm că suntem oameni buni…este singura cale către
un somn liniștit, o relație stabile și o viață frumoasă”

Încredere în sine
241. A nu se confunda încrederea în sine cu încrederea într-o imagine de sine, construită pentru a
părea într-un fel anume în exterior. Încrederea în sine reală pornește de la o responsabilitate și
demnitate față de propria persoană, știindu-ți punctele forte, dar și punctele slabe, fiind împăcat cu
asta. Te cunoști destul de bine încât să nu te lași impresionat de complimente exagerate sau sa te
lași descurajat de critici.

242. Majoritatea caută să-și construiască o încredere a imaginii de sine, căci în direcția asta am
investit foarte mult timp și resurse (să părem, să ne spunem povești despre noi, să ne identificăm
cu ce facem, spunem, părem), însă surpriza este că la nivelul ăsta niciodată nu e suficient și orice
bătaie de vânt îți poate clătina încrederea aparentă. Pentru că dincolo de imagini, nu te cunoști, nu
știi cine ești.

243. Atunci când oamenii susțin că vor să aibă mai multă încredere în ei, trec prin perioade dificile
de suferință sau pur și simplu situații care nu le convin și au impresia că dacă-și cresc încrederea
(aparența), se va rezolva ceva la nivel interior (esență). De exemplu, cei care trec prin perioade de
gelozie, adesea vin la mine să-mi spună că n-au încredere în ei, crezând că dacă și-ar rezolva asta,
gelozia ar dispărea (căci s-ar simți superiori față de posibila competiție) și n-ar mai suferi. Însă nu
asta e problema de fond, ci raportarea la partener și relație, care nu se schimbă peste noapte, însă
odată ce înțelegi că nu ai dreptul să controlezi un om și să-l iei ca proprietatea ta…vei înțelege și că
ești nevoit să stai în pielea ta o vreme. Atunci nu te-ar mai preocupa încrederea în sine, ci doar să fii
corect. Nu-i problemă că ești gelos, atâta vreme cât gelozia nu decide.

244. Încrederea de sine autentică pornește de la conștientizarea a cine ești tu. Asta presupune să fii
atent la motivațiile și aspirațiile tale de fond. Ce vrei și de ce ? Ești ceea ce ești la nivelul motivațiilor
tale cele mai ascunse. Oricând nu-ți place cine ești, vezi cine vrei să devii și cu asta în minte și suflet,
nu lua decizii pripite din decizii greșite.

245. Când știi cine ești și te străduiești să fii integru, se așează o cărămidă la temelia încrederii în
sine. A fi integru presupune să nu faci altuia ce ție nu-ți place și să fii sincer cu motivația de fond (de
ce faci), observând șmecheria minții de a-ți creea povești care să te lase să dormi liniștit, deși simți
undeva…fin, că ceea ce faci (sau motivul din care faci) este greșit.

246. Responsabilitatea este o altă cărămidă a încrederii în sine, căci fiind responsabil pentru viața
ta, știi când și pe ce te poți baza din resursele tale, așa cum știi când e cazul să colaborezi cu alții/să
ceri ajutor. Responsabilitatea este o foarte mare putere interioară, dar nu poate fi prefăcută, ci
demonstrată în situații dificile. Chiar dacă la început pare mai mult o greutate (căci am fost
obișnuiți altfel), responsabilitatea îți va ușura cu mult treaba și viața.

247. Fiind responsabil, ai demnitatea de a nu da vina pe alții și a te plânge de circumstanțe


nefericite, ci vezi ce poți tu să faci, acolo unde ești, cu ceea ce ai. Și îți asumi consecințele, fără să
cazi în victimizare, ci îți duci suferința demn și vezi cum poți ieși de acolo. Treptat, cu răbdare.

248. Încrederea în sine implică lipsa încrederii în imaginea de sine. Sau mai bine zis, observarea
imaginilor și dezlipirea de ele.

249. Încrederea în sine este încrederea că viața te vede dincolo de orice calcule sau imagini ți-ai
crea tu (sau ar proiecta alții) și încrederea că te susține. Speranța și încrederea în viață sunt resurse
obținute după ce ai văzut în tine o doză de umanitate și corectitudine. Apoi nici nu mai contează
câtă încredere ai tu în tine, ci știi doar că trebuie să fii atent, responsabil, corect. Să stai în pielea ta,
așa cum ești…chiar și atunci când e greu și nu-ți place textura.

250. Această cale nu este nici una ușoară și nici scurtă, însă este singura pe care dacă mergi,
încrederea va fi stabilă și de lungă durată.

Feminitate
251. Cred că înainte de a ne pune problema să ne trezim vreo energie, fie ea feminină sau
masculină, esențial este să ne trezim înainte o oarecare omenie. Adică înainte să-mi pun problema
dacă sunt destul de feminină, m-am concentrat pe a fi om.

252. Feminitatea este căldură, intuiție, efervescență, creativitate, vulnerabilitate, abandon și


magie. Însă ca toate astea să se manifeste, trebuie să existe întâi un Om trezit, conștient de sine.

253. Femeia urmează firesc bărbatul, acolo unde-l simte ca o forță a clarității și Masculinității. Însă
e bine să se facă diferența între masculinitatea autentică și aroganță/încredere aparentă, între
claritate și manipulare și femeia să urmeze Bărbatul, dar să se îndepărteze imediat de cei pe care
nu-i simte stabili. Repet: femeia urmează firesc Bărbatul, nu vreun șobolan.

254. Feminitatea nu înseamnă rochițe, tocuri, machiaje și tresături feminine...chiar dacă ne folosim
de aceste trucuri pentru a creea imaginea feminității. Dar ea în sine e mult mai mult de atât.

255. Feminitatea respiră autenticitate și deschidere în prezența masculinului, întâlnirea cu el


dându-i sens, inspirație și abandon (acolo unde se simte în siguranță să se deschidă)

256. Indiferent de tresături, predispoziții genetice și altele ce par de neschimbat, atunci când
femeia este autentică și preocupată de conținuturi interioare, femeia este sau va deveni frumoasă.
Clișeul ăla cu frumusețea vine din interior, este cât se poate de adevărat, iar echilibrul feminității se
vede pe chipul femeilor.
257. Preocuparea excesivă pentru feminitate este preocuparea femeii pentru putere (asupra
sexului opus și asupra unor avantaje care crede că le va obține) și exact această preocupare din
motivația descrisă, îi va știrbi mult din feminitate.

258. Dpmdv, ideea transmutării energiei feminine și a sexualității în energie creatoare…este o


aberație, întrucât femeia cu o feminitate bine îngrijită și conștientizată, are nevoie de sex ca de aer,
fiind o îmbrățișare completă cu masculinul. Dar e interesant de văzut și în cazul teoriei transmutării
energiei, de ce am alege asta ? Dincolo de scuzele care ne lasă să dormim, dacă e să fim sincere, ce
vrem să obținem mai exact ? Tot vreun soi de putere cumva ?

259. Competiția (cu celelalte femei), răpește femeii magia vieții, căci în colaborare cu acestea se
naște un alt fel de inspirație, dăruire și viață.

260. De cele mai multe ori se confundă feminitatea cu feminismul. Feminismul este doar o revoltă
și o separare a femeilor în ceea ce privește bărbatul. Or` nu de revoltă avem noi nevoie, ci de
unificare, colaborare, prietenie sinceră (în toate contextele). Separarea în două tabere nu va
rezolva nimic, căci este din start un teren de luptă, unde pierd ambele persoane.

Nici măcar de dezvoltarea feminității sau a masculinității nu avem nevoie la nivel profund, ci de
dezvoltarea noastră ca oameni întregi, corecți, umani. Înainte de a fi femeie sau bărbat, trebuie să
fii OM. Altfel, ești doar o energie (feminină ori masculină) orientată greșit și confuză.

Masculinitate
261. Ca și în cazul feminității (mai sus la punctul 251), consider că înainte de a-ți pune problema
dacă ești suficient de masculin sau nu, trebuie să te întrebi dacă ești o ființă umană demnă, sincer
cu tine însuți. Dacă la bază nu stă un om treaz, vom avea de-a face cel mult cu un ego feminin sau
masculin, dar asta nu înseamnă feminitate sau masculinitate.

262. Masculinitatea ca energie este stabilitate, putere, discernământ, direcție (ghidare) și


luciditate. Energie care nu poate să fie prefabricată de atitudini menite să inducă impresia că ești
bărbat. Masculinitatea nu o mimezi, o respecți și crești în tine, în măsura în care ești responsabil ca
bărbat (de viața ta, dar și de femeile din jur și comunitatea în care trăiești).

263. Masculinitatea nu pretinde, ci oferă și primește de-acolo de unde se oferă ceva cu căldură, nu
forțează, ci are răbdare, nu apelează la putere pentru a intimida, ci pentru a conduce, nu folosește
femeia, ci se hrănește cu feminitatea pe care o va și susține să se manifeste și să crească frumos.
Orice bărbat care face altfel sau care pretinde obediență și se folosește greșit de puterea lui
aparentă, nu este bărbat, ci un ego masculin a cărui putere vine din naivitatea celor cu care
relaționează.

Așadar, dacă ești bărbat, nu ceri să te urmeze nimeni, ci exprimi ceea ce ești cu orice risc, iar dacă e
cazul…vei fi urmat.
264. Masculinitatea nu înseamnă postura corpului, mușchi bine definiți, cont gras în bancă și un
număr considerabil de femei la activ…Astea sunt aparențe care contează doar pentru cei/cele care-
și dores cîn egală măsură puterea și aparența. Desigur că dacă le ai cele mai sus nu este ceva rău,
dar acestea ar trebui să fie doar aspecte a unui ansamblu și să fie subordonate la ceea ce ești ca
om, ca bărbat.

265. Un bărbat adevărat nu se plânge non-stop, nu găsește vinovați, nu reproșează la infinit, nu


forțează lucrurile și nu folosește agresivitatea ca să obțină ce vrea. Astea sunt caracteristicile
degradării masculine. Un bărbat adevărat e sincer cu el însuși și cu alții, se străduiește să fie
responsabil, își duce consecințele demn, își ia decizii curajoase atât cât poate și are răbdare. Cu
orice pas începi…în tine ca bărbat se va naște sau trezi ceva autentic masculin. Începând cu coloana
ta vertebrală care e demnitatea.

266. Masculinitatea respectă sincer feminitatea și un bărbat recunoaște cu ușurință importanța


femeii în viața lui. Asta nu înseamnă însă să menajeze manipulările feminine, pretențiile sau alte
derapaje în nesimțire ale femeii, ci să rămână stabil, ancorat în el…dar să încurajeze oriunde ceva
uman, cald, autentic feminin există.

267. Dacă te simți bărbat doar atunci când femeile roiesc în jurul tău și te aprobă, dar te enervează
oricând ești refuzat, ignorat, părăsit… asta e exact lipsă de respect pentru femei și deciiziile lor, iar
această lipsă de respect îți degradează masculinitatea.

268. Dincolo de imaginea de sine pe care te chinui uneori să ți-o construiești dar nu-ți aduce mai
multă încredere sau stabilitate, dacă ești sincer cu tine...chiar și lipsa de bărbație recunoscută deja
te face mai bărbat, căci trezește ceva demn în tine. Iar atunci, fără să te plângi, n-ai decât să devii
omul care vrei să fii. În ritmul în care poți, fără grabă și presiune deci.

269. Am mai scris, dar repet. Responsabilitatea este baza masculinității. Oricând vezi că te scufunzi
într-o minte plină de griji, vinovății și reproșuri, nemulțumiri și frustrări…întreabă-te ce poți face tu
și ce ține de tine. Fii responsabil pentru situația ta, asumă-ți succesul, dar și eșecul demn…apoi șezi
blând în pielea ta fără să vrei să pari ceva ce nu ești.

270. Competiția ta ca bărbat cu bărbații din jurul tău…te face instabil, emoțional și îți știrbește din
masculinitate. Colaborarea cu bărbații (mai ales cu cei mai buni decât tine), prietenia cu “frații”
tăi…creează un echilibru în tine, care va fi resimțit și de femeile din viața ta.

Fiecare femeie sau bărbat știe ce să facă, însă dacă ne dorim puterea…orice știm pare prea banal și
nesemnificativ în comparație cu ambițiile noastre. Astfel că dorința de a fi mai feminină sau mai
masculine e de fapt dorința de a avea putere asupra sexului opus (putere de seducție de ex sau
orice credem că putem obține dacă suntem mai…într-un fel imaginat sau promovat de alții). De-aia
am spus la amble categorii (feminitate și masculinitate) că înainte să-ți pui problema asta…trebuie
să fii o ființă umană interesată sincer de adevăr, responsabilitate și integritate. Energia feminină
sau masculină…curge apoi firesc, în măsura în care îți faci bine treaba.
Sănătate
271. Deși se spune des că corpul nostru e un templu…prea puțin îl băgăm în seamă. Sănătatea este
cea care susține viața și ne ajută să folosim eficient celelalte resurse ale noastre. Așadar, cred c-ar
trebui să fim mai atenți în direcția asta. Și cred că putem începe cu ceea ce știm deja, dar nu
aplicăm.

272. Mâncarea este o sursă de energie atunci când susține viața din noi, așa cum poate să fie o
sursă de slăbire fizică, mentală și spirituală…atunci când devine anestezie sau impuls de junk food.

273. Nu este ușor să mănânci sănătos ca stil de viață (nu doar pentru o perioadă), însă în primă fază
e necesar să devenim mai conștienți de ceea ce mâncăm, perioadele când mâncăm și mai ales…de
ce și cum o facem. Majoritatea gustărilor sunt luate compulsiv, înainte să realizăm că băgăm ceva în
gură, deja am terminat o pungă de chipsuri, o găleată de aripioare picante, etc. Poate este greu la
început să te abții, da poți încerca deocamdată să te observi în timp ce mănânci.

În perioada în care mă anesteziam cu mâncare, am descoperit că-mi plăcea senzația de moleșeală,


care-mi dădea impresia că-s somnoroasă (eram fără energie, normal) și astfel îmi amânam să rezolv
adevăratele mele probleme. În sensul ăsta, eu am luat-o invers. Adică așa grasă și mâncând
compulsiv…am început să-mi abordez problemele reale, să iau mici decizii curajoase…iar peste un
timp nu mai simțeam devoia să mănânc atât de mult. În orice direcție ai lua o decizie, e important
doar să faci ceva. Poți să te abții de la a mânca mult și greu…sau să începi să vezi de ce mănânci așa
și ce trebuie să rezolvi. Sau ambele deodata este ideal. Eu n-am reușit decât pe rând, ca să nu pun o
presiune prea mare pe mine. Aici tu trebuie să-ți vezi capacitatea și limitele.

274. Mâncarea sănătoasă implică să-ți asculți corpul să vezi ce are nevoie în acest moment. Să
mănânci mai multe crudități, să vezi ce suplimente poți lua ca să-ți sprijini organismul, să te asiguri
apoi că bei suficientă apă (de multe ori senzația de foame este doar desidratare).

Pe cât posibil, consumul de zahăr, gluten și lapte procesat ar trebui evitat. Nu trebuie să mă crezi
pe cuvânt. Doar renunță la ele o perioadă și vezi cum te simți.

Dacă ți-e greu să ai în alimentație doar alimente sănătoase, începe prin a adăuga la ceea ce
mănânci deja, ceva sănătos. Eu de exemplu, pentru că mi-era greu să renunț la junk food (incluzând
aici multă carne, sucuri din categoria Pepsi și tot felul de chifle), am adăugat în prima fază niște
salate lângă (salata să fie mai mare) ca să obișnuiesc organismul cu ce e sănătos. După o perioadă,
el va cere singur preparate mai sănătoase pentru că de acolo își ia nutrienții. Tu vezi poate găsești
alte soluții, eu aici îți dau doar niște sugestii care cu siguranță pot fi îmbunătățite.

275. Sportul este important nu doar pentru a slăbi sau pentru a ne tonifia. Este util pentru o
creștere a energiei. Nu cred că este neapărat să mergi la sală (mai ales dacă ești genul mai
sedentar, ca mine), dar ai putea zilnic să dansezi pe o melodie, să faci 10 genoflexiuni, să urci 2
etaje. Oricât de puțin ar fi contează. Nu subestima pașii mărunți.
276. Într-o perioadă mi-a fost extrem de util să fac un tabel cu patru nevoi principale și să fiu atentă
pe cât posibil să mi le împlinesc. Nevoile erau: Fizice, Mentale, Emoționale și Spirituale.

La nevoile fizice am trecut ceea ce credeam eu că are nevoie corpul meu

La cele mentale am scris o listă cu ce voiam să învăț, înțeleg sau ce mă stimula intelectual.

La nevoile emoționale (acum le-aș zice Nevoi sufletești mai degrabă) am trecut nevoia de contact,
îmbrățișare, prietenie, comunicare cu oameni, etc

La nevoi spirituale am scris Creativitatea care îmi dădea starea de flow, sentimentul de apartenență
într-un Univers mare și într-o lume cu un scop, credință, etc.

Dacă ai răbdare, fă o listă și vezi ce poți face deja cu ceea ce ai, acolo unde ești.

277. Când ne referim la sănătate, adesea vorbim doar de alimentație, sport și analize medicale care
ne-ar putea arăta ce probleme avem și ce pastile să luăm. Însă Sănătatea în sensul ei larg, înseamnă
Viață. Cât din ceea ce faci acum susține viața ?

278. Întrebarea Ce pot face eu acum ? și Pentru ce sunt eu responsabil ? este sănătate curată, căci
nu mai deleagă puterea în direcții exterioare unde nu ai control deloc, ci îți dă o energie
suplimentară pentru a putea face ce poți și ține de tine. Responsabilitatea este cea care deși la
început nu-ți place (căci poți să cazi în victimizare sau vină care nu e responsabilitate, dar sunt
tentațiile minții) este adevărata putere interioare. Așa că orice problemă, frustrare, furie ai avea
acum…vezi tu unde ai greșit/unde greșești și mai ales…ce poți face tu acum ?

279. Când te străduiești să fii integru și ești atent la motivațiile tale reale…corpul îți răspunde cu
recunoștință simțindu-te tot mai ușurat, eliberat iar la final poți să ai surpriza ca și analizele tale să
iasă mult mai bune.

280. Dacă ai probleme cu sănătatea, evită să cazi pradă vinovăției sau grabei de a schimba repede
ceva. Și în schimb, fii atent să faci doar ce poți, chiar dacă aparent nu are legătură cu sănătatea.
Acceptă că se poate ca starea ta actuală să fie o consecință a unor nenumărate greșeli pe care nu le
poți schimba peste noapte. Și atunci întrebarea nu este Cum mă vindec ? ci Cum fac să trăiesc cu
asta ? Cum pot trăi mai responsabil, mai atent, mai demn, mai corect ? Și te ocupi de ceea ce poți și
ești mai atent nu ca monedă de schimb pentru vindecare…ci pentru că atât poți face și orice s-ar
întâmpla, tot rămâi cu o stare de bine durabilă. Repet: Corpul îți răspunde cu recunoștință...atunci
când ești conștient și integru.

Sex
281. Sexul nu este curat sau murdar, sfânt sau vulgar...sexul este o modalitate de apropiere și
(auto)cunoaștere care vorbește foarte mult despre noi înșine.

282. Așadar nu sexul este murdar, ci noi ne-am murdărit cu prejudecăți, convingeri și motivații
greșite. Sexul este murdar atunci când omul care-l face este murdar la nivelul intențiilor lui intime.
283. Femeia este deschidere și excitare oriunde există o feminitate vie și sănătoasă. Deși are o
poziție vulnerabilă (de la deschiderea picioarelor până la deschiderea ei ca întreg, ca om)...din
acestă postură poți să cunoști foarte bine bărbații cu care relaționezi. Dacă se validează prin tine și
pretind, dacă sunt recunoscători pentru ceea ce oferi și sunt capabili de stabilitate sau dacă îți vând
gogoși manipulatoare destinate să-ți reprime sexualitatea.

284. Sexul este îmbrățișarea masculinului cu femininul atunci când oamenii sunt conștienți de
paraziții lor și conectați la ei înșiși (fiind sinceri cu ei și nevoile lor), așa cum este îmbrățișarea ego-
ului masculin cu ego-ul feminin (sau superficialitatea. Naivitatea feminină), acolo unde sunt
competiții, lupte de putere, motivații ascunse.

285. Nu cred nici în pudismul vizavi de sex sau în “murdăria” lui, așa cum nu cred nici în idealizarea
lui ca și când e o poartă spre vreun rai. Indiferent că sunt pozitive sau negative, orice reacții
exaggerate sunt doar imagini ale sexului, nicidecum actul în sine. Dacă o fi vreo poartă, n-avem
decât să intrăm pe ea și să o savurăm, fără a vorbi prea mult despre asta.

286. În dans și în sex, ești dezbrăcat de măști și gol. În niciun alt context nu poți să cunoști un om
mai bine și mai pe deplin, ca în acesta...care este vulnerabil. De aceea, dacă chiar vezi ceva la
celălalt...fii tu inspirația ca el/ea să se deschidă, să fie relaxat/ă, autentic, natural. Fără pălăvrăgeală
sau lecții de erotism ca să arăți cât ești de tare.

287. Sexul este vulnerabilitate autentică, pasiune și viață, acolo unde oamenii mai sunt încă vii.

288. Frica de penetrări adânci ale femeii sau durere la acestea...este de cele mai multe ori
consecința unei feminități reprimate, a unei lipse de încredere în bărbat și/sau competiția cu
acesta.

289. Compatibilitatea sexuală este o consecință a compatibilității pe alte nivele sau măcar a unei
apropieri mari, în care cei implicați au fost sinceri unul cu altul. Sau mai poate fi o compatibilitate
strict erotică, care se stinge în timp dacă nu există comunicare și deschidere și-n alte aspecte ale
lumii interioare și exterioare.

290. In sex, singura regulă care contează este să fii conștient cu cine ești în pat și să știi când îți
permiți ca femeie să te relaxezi (când vezi că tipul este ok)...sau să te îndepărtezi de cel cu care
împarți patul dacă simți că ceva nu e în regulă.

Respect
291. Când zic Respect nu mă refer la niște reguli principiale care sunt văzute ca respect, ci mă refer
la motivația și starea de fond...vizavi de oameni, lucruri și viață.

292. Respectul nu implică așa cum se crede...apelative precum Dumneavoastră, Sărumâna și reguli
de conduită. Pot să apară aceste comportamente ca și o consecință uneori (mai ales la generațiile
trecute), însă respectul se va vedea în ochii privitorului, în gesturile relaxate, în cum apreciază
timpul pe care i-l oferi și multe altele. Altfel, poți să spui Dumneavoastră că așa trebuie sau ai fost
învățat, dar să fii invidios, urâcios sau să înjuri în gând. Așa cum poți să înjuri, dar să o faci relaxat,
glumind, cu drag.

293. Respectul pentru timpul pe care ți-l oferă cineva (sau orice altă resursă precum Atenție,
Comunicare, Afecțiune) se va reflecta în comportamentul tău atunci când acel cineva nu poate sau
nu vrea să-ți mai ofere (pe o perioadă scurtă sau nelimitată). Dacă apar pretenții, furie, frici de tot
felul...este pentru că undeva în interiorul tău ai luat totul ca și când ți se cuvine, iar acum ți se pare
că jucăria favorită ți se ia din mâini. Când există respect, apreciezi ceea ce primești, iar atunci când
celălalt nu poate sau nu vrea să îți ofere...chiar de mai poate apărea câte-o stare de jenă...îți
amintești cât de mult ai primit deja și conștientizezi că și celălalt are propriile lui nevoi, apropieri,
îndepărtări și momente. Și-i respecți atunci deciziile.

294. Respectul pentru tine însuți se reflectă în deciziile pe care le iei, fiind atent la motivația reală
pentru care spui sau faci ceva și chiar dacă uneori e greu...alegi corect (după principiul Ce ție nu-ți
place...altuia nu-i face), orice ai avea de pierdut.

295. Când ești atent la tine și vrei adevărul...te respecți ca ființă umană știind că ai atât puncte
foarte puternice, cât și limite. Așadar nu pui presiune să schimbi ceva la tine peste noapte doar
pentru beneficiile ce crezi că le obții prin schimbare, căci știi că va lua timp, răbdare,
perseverență....

296. Respecți viața atunci când în loc să vrei să controlezi fiecare bucățică din ea, accepți (cu
ușurință sau nu) că are ritmul și fluxul ei...însă întotdeauna sunt lucruri pe care le poți controla LA
TINE (Responsabilitate). Treaba ta e cu tine, nu cu ceea ce nu poți controla (ceialți și deciziile lor sau
viața).

297. Respectul pentru adevăr se reflectă într-un soi de liniște profundă, chiar dacă la suprafață
poate să fie furtună. Căci știi că viața îți oferă date în prezent despre tine, oameni și diverse situații,
iar atunci când nu-ți convine ceva...nu e treaba vieții să facă sau să-ți arate ce vrei tu, ci să-ți pună
în față adevărul. Astfel, când accepți ceea ce vezi, mai ales atunci când nu-ți place, chiar dacă la
suprafață te zbați...în interior te simți adunat că măcar știi adevărul.

298. Când respecți ființa ta, oamenii și viața...fiind responsabil de bucățica unde poți tu face ceva
(atât cât poți), în tine se naște un soi de demnitate care e susținută de alegeri tot mai inspirate și o
liniște interioară tot mai mare.

299. Respectul autentic se poate spune că este adevărata iubire de sine. Când te vezi cu toate ale
tale și fără să opui rezistență sau să vrei să fie altfel, te cunoști și observi ce poți face cu ceea ce știi,
ai, ești.

300. Din punctul meu de vedere...respectul (indiferent că vorbim de ceilalți, fenomene interioare
sau viață) implică dorința de a cunoaște (curiozitate), răbdare, creativitate, acceptare și smerenie.
Curiozitate
301. Când ești curios...nu ai cum să fii nervos. Pentru că curiozitatea sinceră implică dorința de a
vedea adevărul atât cât ți-e cu putință. Și atunci, orice s-ar întâmpla...ești curios să cunoști
fenomenul, să vezi cum ai ajuns în X situație, ce ai de învățat de la un om “rău”, etc. Și nu ai timp să

fii frustrat pentru că ești prea ocupat cu…curiozitatea.
302. Invidia și/sau competiția pot fi abordate mai blând cu curiozitate. În loc să-ți dorești ce are
vecinul/vecina sau să vrei să fii mai tare decât el/ea și să demonstrezi asta...dacă ești curios să vezi
cum sunt oamenii ăștia, ce poți învăța de la ei, ce trăiesc în realitate, ai putea fi surprins.

303. Când suntem mici, avem o curiozitate mare pentru tot ce ne înconjoară, căci atunci
descoperim lumea în care trăim cu obiectele ei, oamenii și comportamentele lor, reacțiile celor
apropiați când facem ceva, etc. Pe parcurs uităm să mai descoperim, căci credem că le știm pe
toate. Crede-mă pe cuvânt...știm multe, dar nu pricepem mai nimic. Și atunci....ce-ar fi dacă am lăsa
un mic spațiu și la “Nu știu”, fiind curioși să descoperim lumea interioară și exterioară în care
trăim?

304. În loc să fugi de fricile tale, fii curios să vezi ce formă au și ce vor să-ți transmită. Nu le lua prea
în serios și înainte să crezi ce-ți spune mintea ta...fii curios să descoperi cât la sută din ceea ce te
sperie...e și real.

305. Curiozitatea pe mine m-a salvat de foarte multe ori. Dacă am o calitate nativă puternică...asta
e! Curiozitatea! Fie că aveam o perioadă bună în viața mea sau una foarte proastă...eram extrem de
curioasă să văd ce se întâmplă mai departe.

306. Când te uiți la tine și la viața ta (măcar câteodată) ca la un film sau serial...poți pricepe repede
că nu știi continuarea, dar poți fi curios să vezi cum anume poți tu să influențezi următoarele scene.
Și unde nu poți să faci nimic, să lași Regizorul să se ocupe. Dă-te din calea ta că s-ar putea să fie
mult mai bine.

307. Curiozitatea este opusul plictiselii. Și atunci când stai și te uiți în gol poți să observi cum fără să
faci nimic...corpul tău și organele tale își fac treaba. Fără să controlezi tu procesul, inima bate,
inspiri și expiri. Organele noastre nu se plictisesc niciodată.

308. Oricât de bine ai știi niște lucruri...există exact în acest moment ceva ce nu știi. Și oricât de
multe cunoștințe ți-ar lipsi...există chiar în acest moment ceva ce știi deja. Nu subestima prima
parte și păstrează-ți deschiderea, dar fii atent și la a doua parte în care poți face ceva cu ceea ce
știi, în loc să cauți răspunsuri în zone confuze.

309. Curiozitatea implică deschidere, punerea pe pauză a gândirii critice și trezirea gândirii
creative...apoi atenție de a vedea ce e funcțional.

310. Nu ai cum să te temi de ceva ce respecți cu adevărat și cunoști. Ia-ți fricile de mână și vezi ce
poți afla despre ele, fără să le privești ca pe niște monștrii. Poate sunt doar copii speriați. Iar

tu...ești adult. Unul curios
Muzică
Pentru că consider muzica (și sunetul în general) foarte importantă, m-am gândit să-ți las aici
și zece linkuri de piese pentru diverse activități.

311. https://www.youtube.com/watch?v=Nr4FXYSRBKw Aici ai 3 ore pentru relaxare. Probabil


nu vei medita trei ore, dar poate să fie utilă dacă vrei să adormi mai repede (sau dormi mai bine
cu ceva sunete)

312. https://www.youtube.com/watch?v=1dnWev0CvX4 Asta o foloseam când aveam mult de


învățat. Nu pot să învăț în liniște, dar nici să-mi bubuie ceva nu voiam, așa că am găsit melodii de
genul. Cică pentru focus. Concentrarea cred că vine oricum când te pui pe treabă, dar nici suntul
ăsta pe fundal nu strică.

313. https://www.youtube.com/watch?v=pZzpgShSYog Muzică inspirațională din filme. Lista asta


pe mine mă motivează și îmi dă energie. Vezi dacă funcționează și la tine.

314. https://www.youtube.com/watch?v=v1dL3SklXwI Muzică erotica. Pentru o noapte fierbinte,



un masaj…sau o poveste și-un ceai cu tine însuți
315. https://www.youtube.com/watch?v=r0haWB1Uezk Pentru sport. Și asta merge:
https://www.youtube.com/watch?v=Z_fNOPwGI7k și
https://www.youtube.com/watch?v=xf96EMk6M2M . Am pus trei linkuri de parcă aș face așa
multă mișcare…Nu o fac, dar mă plimb mult și ascult mult muzică.

316. https://www.youtube.com/watch?v=BZpIQnPdsSQ și
https://www.youtube.com/watch?v=f2Fo4aM_YtE Hit-uri ale anilor 70, 80 și 90. Eu prefer muzica
veche și parcă mă unge pe inimă. Deși în ultima perioadă încep să mă pun la curent și cu noile
tendințe. :P

317. Melodia mea preferată de un timp încoace https://www.youtube.com/watch?v=CqNp-


KXiAHo. Și aproape toate de la Sia îmi plac. Îmi place vocea ei, versurile, muzica, tot.

318. https://www.youtube.com/watch?v=8GlhaPTZ5Ak Asta e varianta instrumentală de la It`s my


life a lui Bon jovi. Piesa asta o pun de fiecare dată la stand up, înainte să mă urc pe scenă. Îmi dă
curaj. Dacă la tine nu merge asta, îți sugerez să cauți o melodie preferată, un ritm, un sunet...care

să-ți dea curaj E extrem de util, în tot felul de situații.
319. https://www.youtube.com/watch?v=uy1NOTIzSJQ Aici sunt opt ore de muzică relaxantă pe
care o foloseam atunci când cream ceva, scriam, vorbeam cu mine sau meditam. Nu te lua
neapărat după descriere că ar avea ceva frecvențe care vindecă…deși nu e exclus.

320. https://www.youtube.com/watch?v=VmQRnFWX--w Muzică clasică. Mie îmi place selecția


asta. Și iubesc vioara!
Filmele mele preferate, pe care le recomand
Eu pun aici doar numele filmului și trailerul. Te rog să-l cauți tu. Majoritatea le găsești online
subtitrate sau pe torrent. După ce citești acest PDF (și dacă mă urmărești de-o vreme), vei înțelege
altfel filmele astea. Așa că recomand chiar dacă le-ai mai văzut (unele sau toate) să mai arunci un

ochi din suflet pe ele

321. Peaceful Warrior

https://www.youtube.com/watch?v=gegNMYvY_yg&t=26s Filmul meu preferat despre


superioritate, mental, conștiință, cădere (consecințe), înțelepciune, sens și prezent. Musai de văzut!

322. The world`s fastest indian

https://www.youtube.com/watch?v=_WeSJ1-_hZg Un film motivațional care ne arată că vârsta nu


e o problemă când ai un scop. Și nimic nu e mai important decât să urmezi ceea ce-ți dă sens. Fain
subiect, bine făcut filmul...iar Anthony Hopkins e unul dintre actorii mei preferați.

323. A beautiful mind

https://www.youtube.com/watch?v=WFJgUm7iOKw Ăsta e un film vechi, dar de fiecare data când


mă uit la el…mai văd ceva nou și mai înțeleg ceva în plus. Despre superioritate și consecințele ei,
neputință, acceptare, colaborare și suflet viu. Iar personajul principal trece prin toate etapele prin
care trecem și noi atunci când începem să ne uităm în noi și ne vedem (indiferent că sunt emoții
puternice, frici, paraziți, părți întunecate). Negare, fugă de partea neplăcută (prin victimizare sau

evitare), luptă…apoi acceptare și ignorare, în timp ce-ți vezi de treaba ta
324. The best offer

https://www.youtube.com/watch?v=zJGleGyahC8 Despre iluzii care ne fură atenția, lucruri false


mimate extrem de bine. Deși pare un film trist...avem enorm de mult de învățat din el.

325. Hector and the search of happiness



https://www.youtube.com/watch?v=iWFVAIbIkS4 Un film despre fericire.
326. The adjustment bureau

https://www.youtube.com/watch?v=wZJ0TP4nTaE Un film romantic, dar foarte reușit și cu un


subiect pe măsură. Recomand din inimă!

327. Doctor Strange

https://www.youtube.com/watch?v=MWRUNTLisPo Îți sugerez să te uiți și la filmul ăsta atent și să


iei în considerare și micile lucruri învățate din PDF-ul ăsta vizavi de superioritate, colaborare, etc.
328. Wonder woman

https://www.youtube.com/watch?v=1Q8fG0TtVAY Un film care are un mesaj foarte profund.

329. Devil

https://www.youtube.com/watch?v=C7l3nzjHYTg Dacă îți plac sau suporți filmele horror, ăsta e



preferatul meu. Are un mesaj foarte fain
330. Interstellar

https://www.youtube.com/watch?v=2LqzF5WauAw Un SF reușit care te pune pe gânduri și-ți


ajunge ușor la inimă.

Cinci dintre serialele mele preferate


331. Friends este vechi, dar de fiecare data mă amuză la fel de bine. E serialul meu preferat de
comedie și cred că l-am văzut de peste 10 ori (toate sezoanele).

332. Game of Thrones – un serial extrem de bine realizat, cu super actori. În primă fază am fost
superficială și l-am evitat că e cu lupte, bătăi, sânge și luptă pentru tronuri. Mda! Chiar că din
superficialitate. Apoi l-am iubit de pe la episodul trei și l-am văzut de vreo 3 ori cap-coadă.

Dacă te uiți la el din perspectiva senzațiilor, a loialității, prieteniei, trădării și încrederii, paraziților și
asumării…în serialul ăsta găsești o grămadă de material. Eu îmi notam la fiecare episod replici și
lecții relevante. Și nu-s puține deloc.

333. White Queen, White Princess și The Tudors (în ordinea cronologică întâmplărilor) - seriale
despre dinastia Tudorilor și lupta dintre dinastiile Tudor și York pentru tronul Angliei.

Un serial care reprezintă foarte fain lupta pentru putere și cum vedem/cunoaștem oamenii…abia în
situații cu miză.

334. Carnivale – Deși e un serial care nu a fost terminat din lipsă de buget, episoadele sunt pline de
suspans, acțiune și înțelepciune. Partea mistică se amestecă foarte subtil cu cea concretă.

335. Dexter – Acum îl revăd și și acesta e un serial la care îmi notez replici bestiale. Despre cum un
om psihopat, dar orientat corect (de tatăl lui) poate fi mai uman și să aibă mai multă logică decât
oamenii aparent normali.

Creativitate
336. Creativitatea nu înseamnă doar talent artistic sau anumite afinități pentru muzică, pictură, etc.
Gândirea creativă este o resursă pe care o avem majoritatea și constă în analogii neobișnuite și/sau
găsirea unor soluții. Gândește-te la un moment când ai rezolvat o problemă altfel. De
exemplu….dacă gătești cu puține ingredient ceva bun, asta e gândire creativă. Sau o mamă care
găsește un joc nou pentru copilul ei care plânge.

337. Gândirea creativă o folosim toți mai mult sau mai puțin. Și dacă stăm să ne gândim
bine…suntem destul de creativi când e vorba de gândri negative, dramatizare sau micile noastre
nesimțiri. Hihi!

338. Ce-ar fi dacă atunci când ai avea o problemă, ți-ai vedea tentația de a te afunda acolo și în
schimb te-ai întreba “cum pot să o privesc din alt unghi?/Câte soluții creative pot găsi?” Scrie pe o
foaie cele mai nebunești soluții și privește-o abia la urmă cu un ochi critic să vezi ce variante ai ș ice
poți alege

339. Copii sunt creativi de mici pentru că nu știu și nici nu vor să respecte anumite reguli de a se
juca, a desena, etc. Asta și înseamnă să gândești în afara cutiei (Think outside the box). Să uiți
pentru o secundă de reguli și să-ți imaginezi că trebuie să găsești soluții pentru un prieten de
exemplu (ca să fii mai detașat un pic). Desigur că aici ar putea apărea gândul că e mai ușor să dai
sfaturi, dar practica ne omoară. Păi practica ne omoară pentru că cere efort. Dar ține de noi,
oameni responsabili…să facem acel efort. Cât de mic…cât poți.

340. Creativitatea se exersează, nicidecum nu e vreo abilitate nativă. Fiecare dintre noi are cel puțin
un domeniu/aspect unde e creativ. Trebuie doar să descoperi unde te simți tu confortabil să te joci


341. Creativitatea este și consecința responsabilității, atunci când decizi că orice s-ar întâmpla…te
străduiești să te concentrezi pe soluții și pe ce poți face tu, acolo unde ai controlul. Nu întâmplător,
în dictionar, creativitatea este definită ca însușirea de a fi creator Putere creatoare. Căci adevărata
putere interioară e aia în care ești responsabil pentru ceea ce gândești, simți și trăiești.

342. Creativitatea stă în întrebări mai bune decât cele pe care ți le-ai pus până acum. Decât să te
întrebi De ce mie? De ce așa? Mai bine te întrebi Cum aș putea să…Ce resurse am eu de mie mi s-a
dat X situație?

343. Creativitatea înseamnă curiozitate și deschidere. În loc să pui presiune pe tine să schimbi
vreun comportament sau context, mai bine este să colaborezi cu ce ai și să-ți creezi un mediu
jucăuș de manifestare. De exemplu, în perioada în care eram în depresie, în puținele mele
momente neutre (când nu mi-era bine, da nici nu mă gândeam cum să mă omor) m-am gândit să
mă pregătesc pentru momentele când îmi va fi mai greu și vor da iar năvală emoțiile negative. Și
atunci, mi-am scris într-un caiet ce aș putea face atunci, mi-am lipit pe pereți citate care mă
inspirau (cel puțin mental) și tot felul de jocuri inventate care să mă ajute în contextele mai dificile.
Uneori funcționau. Alteori găseam cel puțin o idee bună. Și uneori nu funcționa nimic și trebuia să

stau în pielea mea
344. Creativitatea se exprimă prin joacă. Iar joaca relaxează. Poți încerca să faci un puzzle, să
colorezi, să pictezi sau să te joci cu plastelină. Orice activitate care te poate amuza și/sau
relaxa...este utilă și creează un câmp creativ de unde să-ți extragi apoi idei.
345. Deși în multe situații grele, mai vin și idei creative de a le face față…am observat un tertip de-a
minții de a le minimalize pe loc. Și dacă făceam ceva să mă trag dintr-o stare proasta de victimizare
de ex, simțeam și dorința de a sta acolo și a mă bălăgi în starea mea. Așa am descoperit că emoțiile
au și o anumită dulceață (artificială și nesănătoasă, da?) care te lipește acolo de ele. Dar cu atât mai
mult cu cât nu aveam chef și preferam să mă scald în drame, mă ridicam de acolo și mă forțam să
fac altceva. Oricum starea o duci cu tine, măcar să faci ceva util și să nu o mai alimentezi în timpul
ăla.

Umor
346. “Umorul este uleiul din lampa vieții noastre” - proverb olandez (și când scriu asta râd în
hohote dintr-o banalitate, căci din greșeală am scris prima dată Umorul este uleiul din lampa
noastră. Și mi-am și imaginat cum mă uit prin cameră după lampa mea. Să o aprind dom`le. Și s-o
ung cu ulei)

347. Apariția umorului este datorată pe de-o parte de o detașare de la situație, o privire din
exterior cu un ochi impartial prin care vezi comical situației, aberația, discrepanța, iar pe de altă
parte eu consider că umorul este și o transcendere a suferinței, când ai integrat sănătos în tine o
experiență și acum ești pregătit să vorbești despre ea. Și de ce nu într-un mod comic?

348. Analogii neobișnuite, o stare de spirit veselă și prezentă (sau din contra…posacă și ironică, dar
tot prezentă) poate declanșa umorul.

349. Umorul este și modalitatea prin care spunem mai ușor adevărul, atunci când nu ne putem
asuma o parte.

350. Umorul poate să fie folosit și ca perdea în spatele căruia ne ascundem durerea, adevărul,
slăbiciunile. Perdea care poate să fie utilă în anumite context, dar total ineficientă în altele. Umorul
sănătos e ăla care te ajută pe termen lung, schimbă optica prin care vezi lucrurile și-ți menține
optimismul și spiritul viu.

Viață
351. Nașterea noastră este o oportunitate de a experimenta viața și a evolua prin intermediul ei,
așa cum și viața evoluează prin noi.

352. Exaltarea exagerată, precum și drama exacerbate…mi se par un soi de jignire adusă vieții….ca
și când ea și faptul că încă respir nu ar fi de ajuns.

Ca și când o stare de bine vrem să o amplificăm repede că nu ne e suficientă prin ea însăși (de
exemplu, m-am văzut de multe ori când aveam o stare faină, ori scoteam pe gură cât de bine mi-e,
ori mă entuziasmam sperând să o prelungesc. Iar stările care nu ne plac, le prelungim lăsându-ne
trași de victimizare, drama și iresponsabilități de tot felul.

353. Dacă ai o perioadă bună…trece. Și va veni alta. Dacă ai o perioadă proastă…trece și asta și vor
veni zile mai bune. Care și ele vor trece pentru a face loc la altceva. Și vei învăța multe lucruri pe
parcurs. Pe care le vei uita majoritatea pentru a ți le aduce aminte din nou mai târziu. Apoi vei ține
minte o parte și vei uita alta. Nu sunt suișuri și coborâșuri, ci momente care sunt pentru noi. Se
cheamă doar VIAȚĂ.

354. Viața este un spațiu infinit și prietenos care te susține atunci când ești integru și responsabil,
când urmărești lucrurile care-ți dau sens, când recunoști și respecți fenomenele tale interioare, dar
și când respecți oamenii din jurul tău. Dar aceeași viață devine un tărâm insuportabil atunci când
(te) trădezi în mod constant, vrei să controlezi tot și pe toate/toți, când ești superficial, arrogant
sau inconștient. Partea bună este că orice variant ai alege…nu este ușor, însă vei avea nenumărate
șanse să revii la o viață Vie!

355. Când faci un pas spre viață, viața face zece pași spre tine.

356. Nu ești pedepsit când faci greșeli, compromisuri și ai mici sau mari nesimțiri, ci plătești niște
consecințe (în suferință) atunci când persiști în ele. Nici atunci nu este o pedeapsă, ci o șansă din
partea vieții să revii la bun simț, naturalețe, recunoștință și responsabilitate. Chiar dacă drumul nu
e ușor, este un drum care t educe spre liniște și sens.

357. Timpul este limitat pentru cei care trăiesc în compromisuri, superiorități și iresponsabilitate și
niciodată nu pare suficient. De aici și o senzație că trece viața pe lângă tine.

Însă timpul este suficient pentru cei care fac ce le dă sens și sunt responsabili pentru viața lor, căci
pare că se dilată. Astfel, am observat că atunci când fac ceea ce-mi face plăcere (și lucrurile care
trebuiesc făcute mi le asum și le subordonez celor care-mi dau sens), chiar dacă timpul trece
repede…îmi pare suficient să fac tot ce am de făcut sau vreau.

358. În timp ce noi stăm și pretindem, viața face ce vrea ea. Poți să ai multe lucruri…și meriți multe.
Dar nu avem niciun drept să pretindem ceva de la viață (ca și stăpânii), căci nu ni se cuvine nimic.
Să trăiești…nu-i puțin lucru!

359. Suntem responsabili pentru viața noastră pe acest pământ, așa cum suntem responsabili și
pentru binele colectiv și pământul pe care ne-am născut. De aceea competiția și superioritatea sunt
trădări…căci fiecare dintre noi ne-am născut cu limite pentru a învăța să colaborăm cu ceilalți și să
ne ajutăm unii pe alții. Atât cât putem fiecare.

360. Grija față de resursele tale (interioare precum energie, sănătate, vitalitate, curiozitate, etc) și
față de resursele exterioare (prieteni, flori, animale, bani, proprietăți, mediu înconjurător, etc) este
grija față de prosperitatea vieții. Iar prosperitatea vieții…este prosperitatea ta.

Cinci Jocuri de gândire creativă care te pot ajuta
361. Prietenia cu frica
Multe lucruri nu le facem pentru că ne este frică și ne lăsăm blocați, așa că haideți să vedem ce e
cu frica asta și în loc să o alungăm sau călcăm în picioare cu acțiune, să o ascultăm. Așa cum și noi
avem nevoie să fim acceptați, fără judecata, așa e și frica. Draga de ea...Deși vibrația ei este joasă,
poate fi transformată foarte ușor în vibrație înaltă. - prin curiozitate
1. Gândește-te la ceva ce ai vrea să faci și te temi. Definește apoi ce înseamnă frica pentru
tine, cum o simți mai exact, cum o vezi (dacă ar fi o imagine, cum ar arăta?)
2. Imaginează-ți că frica este o parte distinctă din tine, un copil. Pe un copilaș speriat îl
îmbrățișezi, nu-l îndepărtezi, așa-i?
3. Stai undeva în liniște pentru câteva momente și închide ochii, gândindu-te la situația care îți
provoacă teamă. Întreabă partea din tine care simte frica "Ce crezi că se poate întâmpla rău?" și
notează ce răspunsuri îți vin în minte.
4. Mulțumește și asigură acea parte că vei avea grijă la acele aspecte de care te-a avertizat, însă îți
dorești să lucreze cu tine și să faci ce simți/vrei.
5. Fă-ți o mică strategie de acțiune, care să includă și grija pe care ai promis că o vei avea.
*** Redefinește-ți acum termenul de frică. Fă-o să fie o binecuvântare și fii recunoscător pentru ea.
Cum arată acum și cum se simte, dacă știi că te ajută de fapt, iar în spatele ei e ceva frumos?

362. Să privim altfel o problemă


Astăzi vă invit să ne gândim la o problemă și să găsim soluții, răspunzând la următoarele întrebări
(preferabil în scris):
1. De ce e aceasta o problemă și în raport cu cine există ea?
2. Dacă problema asta ar avea-o un prieten, ce i-ai spune? Ce soluții i-ai da?
3. Dacă te uiți la problemă și la situație de undeva de sus și din depărtare, ce observi nou?
4. În câte moduri poți să o rezolvi?
5. Care e primul pas pe care-l poți face pentru soluționare?

363. Să găsim mesajul

Gândiți-vă la o întrebare pe care o aveți referitor la voi (Poate fi o problemă, ce pași să faceți în
prezent sau în viitorul apropiat într-un domeniu, cum ați putea să...) și cautați niște reviste (orice fel
de reviste, o broșură Avon, un ziar de Kaufland) După ce știți întrebarea și o notați într-un caiet sau
pe o foaie, deschideți revista/revistele și decupați cuvintele care vă sar în ochi. La final, le lipim pe o
foaie și construim din ele un mesaj (dacă simți să mai adaugi ceva la cuvintele găsite și decupate,
poți să o faci).

364. Ziua norului


1. Imaginează-ți un nor și desenează-l cum vrei tu
2. Răspunde în scris la următoarele întrebări, lăsându-ți imaginația să zburde:
- Cum se numește norul tău?
- Cum își petrece ziua norul tău, de dimineața până seara? Ce face?
- Ce prieteni are? Cum arată ei și care e relația lor de prietenie?

Ce legătură există între tine și norul tău? Ce poți învăța de aici?

365. Răspunsuri de la natură


Lumea înconjurătoare ne poate da o grămadă de răspunsuri dacă permitem minții să tacă pentru
câteva secunde și privim spre ceea ce este viu si înțelept în natură.
Așa că vă invit să ne plimbăm în natură (chiar și 5 minute, în apropierea casei) și cu o întrebare în
minte, să privim în jurul nostru. Ce ar spune un copac? dar o piatră? Ce părere are un râu? O
băncuță de lemn ce te poate învăța?
Cel mai apropiată mă simt de copaci și de acolo-mi vin ușor idei, răspunsuri. Unui copac nu-i poți
spune "Anul ăsta nu mai crești" sau el să spună că după iarna grea nu mai are chef să înflorească.
:)) Găsiți și voi propria sursă de inspirație verde, albastră, alba sau orice altă culoare întâlniți în
natură.

Mulțumesc!

Te îmbrățișez cu drag
Raluca