Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. DEFINIŢIA ÎNVĂŢĂRII
Cei mai mulţi specialişti în probleme de psihologia învătării sunt de acord că, în
accepţiunea ei cea mai largă, învăţarea reprezintă dobândirea de către individ a unor
noi forme de comportament, ca urmare a repetării situaţiilor sau a exersării . Deci, învăţarea
este procesul prin care se alcătuieşte, se schimbă, evoluează programarea comportamentală a
organismelor în decursul dezvoltării individuale; învatarea este cea care permite ca, pe o anumită
bază ereditară, sa se constitue noi mecanisme de adaptare ale individului, de a dobândi noi
informaţii si operaţii, de a stabilii noi tipuri de interacţiune cu ambianţă.
2.CONDITIILE ÎNVĂŢĂRII
Prioritare ca importanţă sunt : elevul, profesorul, familia, mediul familial, şcoala, mediul
organizaţional şcolar, grupul de elevi, grupul, echipa de profesori, comunitatea, societatea civilă,
tehnologii educaţionale, context/mediu, relaţii educaţionale.
3.TIPURILE ÎNVĂŢĂRII
Intrebarea care domină gândirea modernă este focalizată în jurul enunţului : există în lumea
individualului uman şi a socialului educativ doar un singur tip de învăţare , o singura formă a
învăţării umane sau există în mod real şi acceptăm paradigma diversităţii , a pluralismului , a
polimorfismului în sfera examinată.
După bogata literatură de specialitate , se deduce că există mai multe tipuri de învatare ,
acestea nefiind egale ca eficacitate , ca valoare şi stil şi ca adecvare la logica obiectului , la
psihologia vârstei elevului .Fără a-mi propune descrierea lor va voi prezenta , în sinteza câteva
dintre cele mai cunoscute tipuri de învăţare :
● După procesele psihice învăţarea poate fi: psihomotorie, perceptivă, verbală, imaginativă,
morală, socială. (Manzat , 1979)
● După scopul general urmărit învăţarea poate fi : informativă, formativă, mixtă, de menţinere,
de dezvoltare.
● După strategia şi/sau metoda complexă utilizată dominant învăţarea poate fi : prin lectură
(5%), prin citire (10%), cu ajutorul mijloacelor audiovizuale (20%), prin transfer combinat cu
alte metode adecvate stilului subiectului şi logicii obiectului învăţării (90%). (Cotton , 1992)
● După nivelul achiziţiilor şi al ierarhiei complexităţii se pot enumera: învăţarea semnal,
învăţarea stimul-răspuns, învăţarea în lanţ, învăţarea asociatv-verbală, învăţarea discriminativ-
multiplă, învăţarea conceptelor, învăţarea principiilor, învăţarea prin rezolvare de probleme.
(Gagne , 1965)
-Tipul de invatare 3 – înlănţuirea : elevul învaţă şi obţine un lant de două sau mai multe
relaţii sau legături S-R ; condiţiile au fost descrise de Skinner si Gilbert(1962) şi care se aplică în
învăţarea limbii, în instruirea programată ;
-Tipul de învăţare 4 – asociaţia verbală : elevul învaţă lanţuri verbale, condiţiile fiind
asemănătoare altor lanţuri(de exemplu motorii) ; intervenţia limbajului duce la creşterea
capacităţii discriminative ;condiţiile de realizare specifică sunt legate de relatia imagine- cuvânt,
de existenţa succesului şi a contiguităţii în timp între relaţii.
-Tipul de 7 – învăţare de reguli : elevul învaţă o regulă(lanţ de două sau mai multe
concepte) destinată a controla comportamentul sugerat de o regulă verbalizata de tipul :dacă A
atunci B unde A si B sunt concepte insuşite anterior ;condiţiile de realizare vizează : conceptele
ce vor fi legate trebuie sa fie cunoscute, verbalizarea regulii este necesară(Ausubel, 1968) ;
4. FORMELE ÎNVĂŢĂRII
Vorbind despre învăţarea realizată în cadrul şcolii, deosebim astfel două tipuri de învăţare:
Bibliografie: