Evaluare

1. Explicaţi necesitatea și esența evaluării economice şi financiare a unei întreprinderi.

Procesul de evaluare economica are drept obiectiv
- stabilirea valorii de piaţa,
- a valorii de circulaţie a bunurilor, activelor si întreprinderilor,
- el constituie un instrument de orientare a operatorilor economici in spaţiul economic al tarii.
Necesitatea evaluării unei întreprinderi apare când in viata întreprinderii au loc unele schimbări semnificative cum sunt:
- modificări in mărimea si structura capitalului social,
- modificări in numărul si componenta acţionarilor sau asociaţilor,
- acţiuni juridice cu scop patrimonial (succesiuni, falimente, partaje),
- in cazul tranzacţiilor comerciale,
- cu ocazia privatizării când elementele prezentate in bilanţul contabil nu reflecta valori de piaţa ci mai degrabă valori
administrative, sau costuri istorice mult diferite de valorile juste

2.Clasificați diferitele tipuri de evaluări

Din punct de vedere al utilizatorului evaluării
- evaluări contabile
- evaluări administrative (cele solicitate de administrator)
- evaluări bazate pe expertiza si diagnostic
Din punct de vedere al obiectului evaluării:
- evaluări de întreprinderi
- evaluări de bunuri
- evaluări de grupe de bunuri
Din punctul de vedere al scopului evaluării:
- evaluări efectuate in concordanta cu cerinţele statutare
- evaluări contractuale
- evaluări generate de iniţiative antreprenoriale (fuziuni, suplimentari de fonduri, transferai activelor nete, oferte publice
iniţiale, răscumpărări manageriale) evalurari in scopuri comerciale, fiscale

3. Enumerați fazele și etapele necesare reașlizării unei evaluări de întreprindere

Faza inițială: etapa 1- cunoașterea preliminară
Etapa 2 – pregătirea acțiunii
Faza de realizare: etapa 3 – identificarea situațiilor financiare
Etapa 4 – diagnosticul de evaluare și analiza fundamentală
Etapa 5 – determinarea componentelor fundamentale ale evaluării
Etapa 6 – evaluarea propriu-zisă
Faza concluziilor: etapa 7 – elaborarea raportului de evaluare
Etapa 8 – documentarea lucrărilor de evaluare

4. Explicaţi rolul bilanţului contabil ca punct de pronire în evaluarea unui activ sau a unei întreprinderi și a
bilanțului economic ca instrument de lucru pentru evaluarea unei întreprinderi..
Orice evaluare de active, firma sau societate etc. are ca punct de pornire bilanţul contabil, deoarece in el se reflecta
volumul fondurilor proprii, piaţa, strategiile aplicate de firma, el reflecta situaţia patrimoniului, a averii acumulate de
firma de la înfiinţare si rezultatele financiare obţinute in ultima perioada pentru care s-a incheiat.A evalua un activ sau o
întreprindere pe baza bilanțului contabil constituie o abordare chiar mai eronată din multe puncte de vedere, dar cel mai
important este faptul că bilanțul, fiind întocmit după anumite reguli și principii referitoare la evaluare, face ca patrimoniul
să nu fie exprimat în valori dce piață, iar performanțele să fie cele care s-ar fi obținut în condițiile normale de piață.
Bilanțul economic al activului sau întreprinderii se reaslizează cu ocazia elaborării a două lucrări indispensabile oricărei
evaluări si anume determinarea ANC – activ net corijat și CB – capacitatea beneficiară a activului sau întreprinderii.
Bilanțul economic este un bilanț teoretic dce calcul, un bilanț abstract elaborat de experți exclusiv în scopuri de analiză,
studiu, cercetare sau evaluare.

5. Explicaţi diferenţele dintre preţ şi valoare.

Preţul este suma de bani ce se poate obţine din vânzarea unui bun de bunăvoie, intre părţi aflate in cunoştinţa de cauza, in
cadrul unei tranzacţii in care preţul este determinat obiectiv.
Stabilirea preţului presupune negocierea, evaluatorul nu-si propune sa determine preţul ci gama de valori, respective zona
in care ar putea începe negocierea si care ar putea probabil sa se situeze preţul.
Valoarea unui bun se fondează pe noţiune de schimb, se poate considera astfel ca valoarea comerciala constituie punctul
de echilibru in care vânzătorul accepta sa vândă si comparatorul sa cumpere.
Valoarea depinde de unele criterii sau factori care influenţează dorinţa de a cumpăra sau vinde; aceste criterii pot fi
subiective, de natura psihologica sau economica si obiective, prin aplicarea unor metode de evaluare care abordează atât
separate cat si împreuna, latura patrimoniala si profitabilitatea bunului, activului sau întreprinderii in ansamblul sau.

6. Definiţi valoarea de piaţă.

Valoarea de piaţa reprezintă suma estimata pentru care o proprietate ar putea fi schimbata la data evaluării, intre un
cumpărător si un vânzător, hotărâţi si avizaţi, care acţionează in cunoştinţa de cauza, prudent si fără constrângeri, intr-o
tranzacţie echilibrata după un marketing adecvat.
7. Definiţi valoarea justă.
Valoarea justa reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de buna voie intre doua părţi aflate in cunoştinţa
de cauza, in cadrul unei tranzacţii cu preţul determinat obiectiv.

8. Definiţi valoarea actuală a unui bun.

Valoarea actuala a unui bun este valoarea actualizata a viitoarelor intrări nete de numerar, care urmează a fi generate de
derularea normala a activităţii întreprinderii.
Valoarea actuala = valoare de utilitate

9. Definiţi valoarea de origine.

Valoarea de origine, cunoscuta si sub numele de valoare istorica sau de achiziţie reprezintă totalitatea costurilor necesare
pentru achiziţionarea si punerea bunului sau activului in stare de utilizare sau de folosire.

10. Definiţi valoarea de utilizare.

Valoarea de utilizare = valoare de inlocuire
Valoarea de utilizare reprezintă totalitatea costurilor necesare pentru dobândirea unui bun susceptibil a fi folosit in acelaşi
scop, in aceleaşi condiţii de utilizare, având aceeaşi durata prezumata de folosinţa si posedând aceleaşi performante ca si
bunul supus reevaluării.

11. Definiți valoarea venală

Valoarea venală este o valoare obținută în momentul cedării bunului, este un preț în mod real, determinat exclusiv de
raportul cerere-ofertă, obținându-se numai pe piață, este dificilă determinarea acestei valori înaintea tranzacției.

12. Definiți valoarea de folosință

Valoarea de folosință este dată de costurile necesare pentru procurarea uni bun care prezintă aceleași posibilități de
utilizare pentru aceeași durată de folosință reziduală; este ceea ce numin noi frecvent valoare de înclocuire

13. Definiți valoare de recuperare brută

Valoare de recuperare brută este valoarea unei proprietăți (cu excepția terenului) care se obține mai degrabă din valoarea
materialelor pe care le conține decât din valoarea care se obține din continuarea utilizării fără a necesita reparații sau
adaptări speciale.

14. Definiți valoarea de lichidare și valoare de fuziune

Valoarea de lichidare (valoare de vânzare forțată)reprezintă suma care ar putea fi primită, în mod rezonabil, din vânzarea
unei proprietăți, într-o perioadă de timp prea scurtă pentru a fi conformă cu perioada de marketing necesară specificată în
definiția valorii de piață.
Valoare de fuziune (valoarea suplimentară) rezultă din contopirea a două sau mai multe partic ipații la proprietate si
reprezintă o formă particulară a valorii speciale.

15. Definiți costul de înlocuire net

Costul de înlocuire net reprezintă estimarea valorii de piață pentru utilizarea existentă a terenului, plus costul curent brut
de înlocuire 9sau recostrucție) a clădirilor, minus alocarea (valorică) pentru deteriorarea fizică și orice forme relevante de
depreciere și optimizare.

16. Care este rolul diagnosticului în evaluarea întreprinderii?

Diagnosticul are drept scop
- înţelegerea factorilor economici care influenţează sectorul de activitate al întreprinderii;
- cunoaşterea regulilor concurenţiale ale sectorului din care face parte întreprinderea;
- determinarea oportunităţilor si riscurilor, punctelor forte si slabe in prezent si in viitor;
- facultatea de integrare a rezultatelor in reprezentarea sintetica sau modelul, in sens calitativ, pe care utilizatorii raportului
de evaluare ii căuta in acea întreprindere pentru a deduce rapid consecinţele la nivelul rezultatelor sale.
Rolul diagnosticului in evaluarea întreprinderii:
- este de a orienta evaluatorul in etapa de evaluare propriu-zisa respectiv in stabilirea ipotezelor de evaluare,
- alegerea metodelor,
- ajuta la anticiparea viitorului firmei,
- la depistarea factorilor de risc si
- la stabilirea ipotezelor de evaluare scara valorilor determinate prezentate in raportul final.
17. Obiectivul si mijloacele de realizare ale diagnosticului juridic.
Obiectivul ii constituie aprecierea situaţie juridice a societăţii in raport cu proprietarii, cu terţii sau cu salariaţii.
Constatări - Ţinând seama de prevederile legale in vigoare expertul evaluator va stabili daca:
- Societatea este constituita legal;
- Exista acte si contracte privind drepturile de proprietate;
- Exista contracte incheiate cu partenerii externi;
- Exista acţiuni juridice in curs;
- Exista contracte individule de munca;
- Care este regimul fiscal al intreprinderii?
Concluzia - După trecerea in revista a mijloacelor de realizare si a procedurilor de lucru se stabilesc:
- Oportunităţile existente in mediul exterior întreprinderii, adică evoluţii cu un caracter previzibil pozitiv pt întreprinderea
evaluata cum ar fi legislaţie si reglementari specifice favorabile.
- Riscurile existente in mediul extern întreprinderii, adică evoluţii cu un efect previzibil negativ (invers oportunităţilor);
- Punctele forte, adică atuurile ca urmare a unor factori, cum ar fi:
. o buna organizare si funcţionare a întreprinderii;
. contract si statut corespunzătoare;
. relaţii contractuale corecte;
. finanţare asigurata;
. absenta litigiilor;
. reglementari fiscale aplicate corecte;
. obligaţii fiscale îndeplinite la timp;
. puncte slabe, adică deficiente constatate in organizarea si funcţionarea întreprinderii:
. statutul si contractul necorespunzătoare situaţiei de fapt;
. existenta unor litigii contractuale cu terţii si cu proprii salariaţi;
. conflicte de munca;
. obligaţii fiscale nerespectate.
18. Obiectivul şi mijloacele de realizare ale diagnosticului comercial.
Obiectivul îl reprezintă determinarea locului ocupat pe piaţa de întreprindere in prezent si in viitor.
Constatări
a) Pornim de la nomenclatorul de produse sau la principalele activităţi ale întreprinderii se va calcula ponderea lor in
volumul total al activităţii;
b) Se va efectua o analiza a clienţilor cu pondere importanta sau mare si pentru aceştia durata de recuperare a creanţelor
;se vor analiza clienţii incerţi;
c) Se vor analiza furnizorii;
d) Se va identifica concurenta actuala si potenţiala;
e) Se va analiza reţeaua de distribuţie a intreprinderii;
f) Se va analiza gradul de permeabilitate a pieţei;
g) Se va analiza tipurile de acţiuni promotionale făcute de întreprindere, cuantumul cheltuielilor publicitare, evoluţia
politicii de promovare a produselor si a imaginii firmei;
Concluzia
• Oportunităţile
• Riscurile
• Punctele forte ca de ex: reţea de vânzare puternica, clienţi statornici, calitate f buna a produselor si serviciilor
• puncte slabe ca de ex: produse si servicii scumpe si de o calitate indoielnica, cunosterea insuficienta a pietii.

19. Obiectivul şi mijloacele de realizare ale diagnosticului tehnic, tehnologic şi de exploatare.

Obiectivul consta in stabilirea măsurii in care mijloacele de producţie materiale răspund nevoilor actuale sau viitoare ale
întreprinderii sau ale potenţialului cumpărător.
Constatări
- se impune cunoaşterea potenţialului de producţie la un moment dat si evoluţia sa in timp;
- stabilirea dinamicii imobilizărilor;
- stabilirea nivelului de amortizare;
- stabilirea nivelului de productivitate;
- analiza potenţialului de cercetare-dezvoltare pentru a putea determina strategia de viitor previzibil a întreprinderii;
Concluziile se prezintă sub forma:
- Oportunităţilor
- Riscurilor
- Punctele forte ca de ex: o buna utilizare a capitalului de producţie;utilaje moderne, produse si servicii competitive
- puncte slabe ca de ex: o planificare defectuasa a producţiei, o conducere defectuasa a aprovizionării si transporturilor,
probleme de calitate a produselor si serviciilor.

20. Obiectivul şi mijloacele de realizare ale diagnosticului de organizare, management şi resurse umane.
Obiectivul îl reprezintă analiza structurii umane si a capacităţii personalului de a contribui la realizarea activităţii
întreprinderii.
Constatări se fac următoarele demersuri:
a) Analiza structurii umane si anume:
• Organizarea ierarhica si funcţionala a întreprinderii;
• Date cu privire la personal: pregătirea, gradul de ocupare; vechimea in întreprindere; fluctuaţiile, absenteism.
b) Date cu privire la conducerea întreprinderii: vârsta, pregatire, experienta, stil de conducere, sistem de remunerare,
legatura cu actionariatul
c) Date sociale: climatul social, protectia muncii, organizare sindicala.
Concluzia Analizând datele de mai sus se poate stabili:
• Oportunităţile
• Riscurile
• Punctele forte: personal tânăr, flexibil, bine pregatir, exista o buna organizare, exista motivarea muncii.
• puncte slabe: proasta funcţionare a conducerii; salarizare nestimulata; relatii de rudenie intre conducere si salariaţi.

21. Obiectivele şi mijloacele de realizare ale diagnosticului financiar-contabil.

Obiective:
a) Stabilirea existentei imaginii fidele, clare si complete a patrimoniului, a rezultatului financiar si a stării de sănătate a
societarii;
b) Evaluarea diferenţelor intre ratele de rentabilitate economice pe cel puţin trei exerciţii financiare;
c) Utilizarea relaţiilor efectului de levier pentru afaceri, diagnosticului ratei de rentabilitate a capitalurilor proprii.
Constatări In urma analizei efectuate, având ca mijloace de efectuare datele si informaţiile conţinute in situaţiile
financiare, pe ultimii 3 - 5 ani, preluate potrivit metodologiei specifice evaluării lor prin metode patrimoniale. Concluzile
se exprima sub forma:
• Oportunităţile
• Riscurile
• Punctele forte
• puncte slabe

22. Care sunt paşii (etapele) în determinarea activului net corectat al unei întreprinderi?
1. Separarea tuturor elementelor de active in elemente necesare exploatării si elemente in afara exploatării (necesare
întreprinderii)
2. Reevaluarea tuturor elementelor patrimoniale de active necesare exploatării;
3. Calculul matematic al activului net corectat.

23. Prezentați semnificația separării tuturor bunurilor evidențiate în bilanțul contabil în bunuri necesare
exploatării și bunuri în afara exploatării ca etapă în determinarea activului net corectat al unei întreprinderi

Această primă etapă are o dublă semnificație:

1. Constatările făcute pot constitui punct de pornire în abordarea unei probleme de fond în legătură cu strategia
entității respective: restructurarea
2. Se creează o concordanță între efprtul investițional existent necesar în mod real și performanțele înregistrate de
entitate, condiție esențială pentru aplicarea ulterioară a metodelor de evaluare, țtitu fiind faptul că în evaluarea
unei întreprinderi se penalizează orice exces de patrimoniu și orice insuficiență de rentabilitate.

24. Cum se evaluează imobilizările necorporale ale unei întreprinderi pentru determinarea activului net corectat?

Imobilizările necorporale (cheltuieli de constitutire, mărci, brevete, licențe, studii, tehnologii, rtc.) sunt considerate, de
regulă, nonvalori pentru determinarea activului net corijat al întreprinderii. Excepție făcând cheltuielile de cercetare și
studiile care se referă la produse noi sau la dezvoltare (și nu cele care sunt efectuate pentru menținerea potențialului
existent), care se iau în calculul activului net corijat cu sumele înregistrate în contabilitate.

25. Cum se evaluează imobilizările corporale ale unei întreprinderi pentru determinarea activului net corectat?

Imobiliyările corporale necesare exploatării sunt evaluate la valoarea de folosință a activelor respective atunci când
evaluarea nu se face într-o optică de vânzare sau de lichidare a ac estor active. Această valoare se obține de regulă pe baza
costului istoric diminuat cu amortismentul economic (inclusiv deprecierea). Valoare de folosință ar trebui să fie aproape
de valoarea de piață, adică de prețul la care întreprinderea ar putea să procure un bun identic pe o piață de ocazie. Valoarea
de folosință poate fi definită drept valoarea actualizată a intrărilor nete de fluxuri degajate prin exploatarea unui actv.
26. Cum se evaluează imobilizările financiare ale unei întreprinderi pentru determinarea activului net corectat

Structura frecvent întâlnită la acest element al bilanțului contabil se referă la titluri de participare la capitalul altor
întreprinderi (acțiuni, părți sociale, etc.) și credite acordate sau plasamente.
Titlurile care cotează se evaluează prin metodele indicate de organismul de reglmenetare al pieței de capital, cea mai
utilizată metodă constă în estimarea valorii actuale a unui titlu la nivelul cel mai redus dintre media ponderată a prețurilor
la tranzancțiile care au avut loc în ultima zi de la bursă și prețul ultimei tranzacții din aceeași zi, cu condiția să fie un preț
relevant, adică să se refere la cel puțin 0,5% din numărul de titluri ale emitentului. Titlurile care nu cotează și se constituie
într-un pachet minoritar sunt evaluate prin metoda capitalizării dividendelor.
Titlurile care nu cotează, dar se constituie într-un pachet majoritar pot fi evaluate prin aceeași metodă a capitalizării
dividendelor, dar pot fi utilizate și alte metode bazate pe evaluarea globală a întreprinderii în care s-a investit.
Creditele acordate, plasamentele sunt luate în calculul activului net corijat cu valorile din contabilitate, cele în valută fiind
însă actualizate la raportul de schimb al monedei naționale din ultima zi a lunii anterioare celei în care au demarat studiile
pentru evaluarea întreprinderii.

27. Cum se evaluează stocurile ale unei întreprinderi pentru determinarea activului net corectat
Stocurile la intrare (materii prime, materiale, carburanți, piese de schimb, obiecte de inventar etc.) se evaluaează la prețul
dce achiziție practicate în luna anterioară celei în carfe se face evaluarea, iar dacă intrările sunt mai rare la media
prețurilor de achiziție din cea mai recentă perioadă.
Stocurile din interior (producție netgerminată, semifabricate din producție prorpie etc.)se evaluează la nivelul costuril/or
efective corectate cu gradul de înaintgare în realizarea fizică a produselor.
Stocurile de ieșire 9produse finite) se evaluează la nivelul prețurilor de vânzare, mai puțin beneficiile estimate în aceste
prețuri.

28. Cum se evaluează creanțele ale unei întreprinderi pentru determinarea activului net corectat?

Se elaborează o balanță în vechimea creanțelor și se calculează ajustări pentru deprecierea creanțelor incerte sau cu
termenele de încasare depășite, creanțele se iau în calculul activului net corijat cu valorile din contabilitate, cele în valută
fiind actualizate la raportul de schimb al monedei naționale din ultima zi a lunii anterioare celei în care are loc evaluarea
întreprinderii.

29. Cum se evaluează disponibilitățile bănești și alte valori mobiliare ale unei întreprinderi pentru determinarea
activului net corectat?

Disponibilitățile bănești intră în calculul activului net corijat cu valorile din contabilitate, cele în valută fiind însă
actualizate la raportul de schimb al monedei naționale din ultima zi a lunii anterioare celei în care are loc evaluarea.
Valorile mobiliare de plasament se evaluează la cursul bursier reprezentativ din momentul evaluării.

30.Cum se evaluează obligațiile financiare și nefinanciare în valută, cheltuielile înregistrate în avans, veniturile
înregistrate în avans și provizioanele pentru riscuri și cheltuieli ale unei întreprinderi pentru determinarea
activului net corectat
Obligațiile financiare și nefinanciare în valută se actualizează la raportul de schimb al monedei naționale, diferențele fiind
regularizate pe seama rezultatelor financiare ale întreprinderii.
Cheltuielile înregistrate în avans sunt incluse în categoria creanțelor.
Veniturile înregistrate în avans sunt incluse în categoria datoriilor nefinanciared
Provizioanele pentru riscuri și cheltuieli seb tratează drept datorii nefinanciare pe termen lung sau scurt.

31. Care sunt metodele de calcul al activului net corectat al unei întreprinderi?
a. Metoda substractivă de cacul
b. Metoda aditivă
32. În ce constă metoda substractivă de calcul al activului net corijat?
Metoda substractiva consta in deducerea din totalul activului reevaluat corectat (val. matematica) a tuturor datoriilor
actualizate.

33. În ce constă metoda aditivă de calcul al activului net corijat?

Metoda aditiva consta in corectarea capitalurilor proprii din bilanţul contabil cu influentele din reevaluarea elementelor
patrimoniale.
34. Cum se calculează valoarea substanţială brută a unei întreprinderi? Explicaţi semnificaţia acesteia.
Val. substanţiala bruta este egala cu activul reevaluat plus valoarea bunurilor folosite de întreprindere fără a fi proprietara
acestora, minus valoarea bunurilor care, deşi sunt înregistrate in patrimonial întreprinderii, nu sunt folosite din diverse
cauze.
Ea semnifica valoarea bunurilor, capacitatea reflectata in active, de care dispune si le poate utiliza întreprinderea la un
moment dat, prezentând valoarea activului pe baza principiului prevalentei economicului asupra juridicului.

35.
ACTIV PASIV
Active pe termen lung d.c. Capital social 100.000
- Imobilizari nercoporale 0 Rezerve 10.000
- Imobilizari financiare 0 Profit 55.000
- Imobilizari corporale 450.000 Diferențe din reevaluare 120.000
Stocuri 300.000 Datorii nefinanciare 560.000
Creanțe 0 Datorii fiannciare 200.000
Disponibilitati 160.000
TOTAL 910.000 TOTAL 910.000

1. a. Metoda substractiva
Total active = 910.000 lei
Total datorii = 760.000 lei
ANCorijat = 1.105.000 – 760.000 = 345.000

b. Metoda aditiva
Capital propriu = 100.000 + 10.000 + 55.000 = 165.000
AN Corijat = 165.000 + 180.000 = 345.000
2. Valoarea substanțială brută redusă = Valoarea substanțială brută – datoriile nefinanciare

Valoarea substanțială brută = 1030000

Valosrea substanțială netă = 1030000 – 760.000 = 270.000 lei
3. 100.000 : 10.000 = 10 lei/actiune.

36.
ACTIV PASIV
Active pe termen lung d.c. Capital social 100.000
- Imobilizari nercoporale 0 Rezerve 10.000
- Imobilizari financiare 0 Profit 45.000
- Imobilizari corporale 400.000 Diferențe din reevaluare 85000
Stocuri 270.000 Datorii nefinanciare 570.000
Creanțe 450000 Datorii fiannciare 450.000
Disponibilitati 140.000
TOTAL 1.260.000 TOTAL 1260000

a. ANC1 = 1260000-1020000=240000
ANC2= 155000 +85000 = 240000
b. Vsb = ANC +aabunuri cu chirie sau inchiriate = 1260000
Vsbredusă = 1260000-570000 = 690000
Vs netă = 1260000-1020000 = 240000
c. V intrinseca/actiune = ANAC/nr. actiuni = 240000/10.0000= 24 lei/acțiune

37.

ANC1 = 1204000-1020000=184000
ANC2 = 155000+29000 = 184000
b. Vsbruta = 1204000 +11000+5000 = 1220000
Vs redusa = 1220000-1020000 = 2000000
Vs neta = 122000-1020000 = 200000
38. Ce este capacitatea beneficiară a unei întreprinderi şi ce semnificaţie are în evaluarea întreprinderii?
Capacitatea beneficiara înseamnă aptitudinea unei întreprinderi de a genera un beneficiu dat, in viitorul apropiat, in
condiţii de motivare si de gestiune considerate normale, identice cu cele din ultimii ani, daca nici-o schimbare
semnificativa nu a avut loc = randamentul totalitarii capitalurilor care finanţează întreprinderea
Capacitatea beneficiara se poate exprima prin următorii indicatori:
- profit brut (diagnosticul fmanciar-contabil);
- profitul net se foloseşte in evaluări prin metode bazate pe capitalizarea veniturilor;
- dividend folosit in evaluări bazate pe randamentul capitalului;
- prin flux de trezorerie sau cash-flow folosit in evaluările bazate pe actualizarea fluxurilor degajate de întreprindere.

39. Care sunt paşii (etapele) pentru determinarea capacităţii beneficiare a unei întreprinderi?
- studiul rezultatelor trecute (3 ani)
- examenul previziunilor
- mixajul elementelor rezultate din primele doua etape in scopul desprinderii capacităţii beneficiare
I. Studiul rezultatelor trecute are drept scop determinarea pe trei ani in urma a profitului din bilanţ care îndeplineşte
cumulativ 4 condiţii:
1. este un profit stabil;
2. este un profit real;
3. este un profit cert;
4. profitul poate fi considerat ca neproductibil in viitor.
Se porneşte de la profitul din bilanţ căruia i se aduc corecţii:
A. corecţii pe orizontala intre exerciţii care scot in evidenta modificările din legislaţie.
Deci trebuie sa facem comparabile bilanţurile si sa le aducem la nivelul ultimului an.
B. Corecţii pe verticala adică pentru fiecare exetcitiu in parte de la CA pana la profitul net sunt ajustate, corectate, toate
marjele intreprinderii pe baza constatărilor din diagnosticul de evaluare.:
- marja bruta;
- valoarea adăugata
- excedent brut/net din exploatare;
- profit net
A. prima categorie de corecţii se refera la corectarea profitului obţinut din diferenţe de curs valutar;
B. a doua categorie de corecţii sunt legate de amortismente - se înlătura orice exces de amortizare si se adăuga orice
insuficienta de amortizare, referinţa constituind-o fie legea fiscala fie standardele profesionale emise de experţii tehnici;
C. a treia categorie se refera la salarii si asimilate salariilor - insuficientele sau exagerările trebuie adăugate sau eliminate,
referinţa constituind-o standardele si studiile efectuate de experţi in munca si protecţia sociala;
D. a patra categorie se refera la stocuri - se verifica daca sistemul de evaluare a fost constant pe întreaga perioada,
realitatea si jocul stocurilor de la început si sfârşit de perioada, anomaliile trebuind reintegrate sau deduse din rezultatul
contabil;
E. a cincia categorie se refera la profituri si pierderi excepţionale - se reţin numai acele profituri care provin din operaţiuni
obişnuite, cere se reproduc in mod sistematic in viitor
F. corecţii legate de sinergii
G. alte corecţii care pot rezulta din diagnostic
In concluzie, pe baza constatărilor din diagnostic, se poate creste sau se poate scădea valoarea întreprinderii.
II. Examenul previziunilor
Evaluatorul face discuţii cu conducerea asupra viitorului întreprinderii din care trebuie sa rezulte ca întreprinderea va avea
continuitate in viitor, altfel evaluatorul va folosi metode lichidaţi ve.
III. Calculul matematic prin 4 variante de lucru din acre evaluatorul va folosi una:
a) capacitatea beneficiara la nivelul mediei profiturilor nete anuale previzionale; se recomanda in evaluarea pentru
privatizare unde trecutul este neproductibil.
b) Capacitatea beneficiara ca medie a profiturilor nete anuale corectate, se foloseşte in evaluări pt fuziuni, divizări,
majorări de capital.
c) Capacitatea beneficiara ca medie a profiturilor nete anuale din intreaga periaoda trecuta si viitoare; se utilizează in
evaluarea pt vânzări intre proprietari privaţi.
d) Capacitatea beneficiara ca medie a profiturilor nete anuale din diferite perioade trecute si viitoare, de ex: 3 ani din
trecut si l an viitorsau l an trecut si 3 ani viitor.

40. Prezentaţi şi explicaţi patru corecţii ce pot fi aduse rezultatelor din bilanţul contabil pentru determinarea
capacităţii beneficiare.
A. prima categorie de corecţii se refera la corectarea profitului obţinut din diferenţe de curs valutar;
B. a doua categorie de corecţii sunt legate de amortismente - se înlătura orice exces de amortizare si se adăuga orice
insuficienta de amortizare, referinţa constituind-o fie legea fiscala fie standardele profesionale emise de experţii tehnici;
C. a treia categorie se refera la salarii si asimilate salariilor - insuficientele sau exagerările trebuie adăugate sau eliminate,
referinţa constituind-o standardele si studiile efectuate de experţi in munca si protecţia sociala;
D. a patra categorie se refera la stocuri - se verifica daca sistemul de evaluare a fost constant pe întreaga perioada,
realitatea si jocul stocurilor de la început si sfârşit de perioada, anomaliile trebuind reintegrate sau deduse din rezultatul
contabil;
E. a cincia categorie se refera la profituri si pierderi excepţionale - se reţin numai acele profituri care provin din operaţiuni
obişnuite, cere se reproduc in mod sistematic in viitor
F. corecţii legate de sinergii
G. alte corecţii care pot rezulta din diagnostic
In concluzie, pe baza constatărilor din diagnostic, se poate creste sau se poate scădea valoarea întreprinderii.

41. Care sunt variantele teoretice de calcul matematic al capacităţii beneficiare a unei întreprinderi?
Capacitatea beneficiara se poate calcula in una din următoarele variante:
- ca medie a profiturilor anuale corectate din perioadele trecute si a profiturilor anuale corectate din perioadele trecute si a
profiturilor anuale previzionale;
- ca medie a profiturilor anuale corectate din perioadele trecute;
- ca medie a profiturilor anuale previzionale;
- ca medie a profiturilor anuale din unele perioade trecute si viitoare.
42.
CB= (21000+22000+22500 )/3=21833,33
CB = (1200+12500+13000)/3=12500
CB = (21000+22000+22500+12000+12500+13000)/6=17166,66
CB = (13000+21000+22000)/3 = 18666,66
43 .

N-2 N-1 N N+1 N+2 N+3 N+4

15000 18000 20000 4000 1200 1200 1200
- 2000 -3000
+1500
14500 15000 16500 19800 20790 20790 20790

Corecții -3500 profit net

b. CB = (19800+20790+20790+20790)/4 = 20542,50
44. Ce este actualizarea?
Actualizarea este estimarea valorii prezente, la data evaluării, a unui flux bănesc viitor. Scopul utilizării acestei tehnici
este acela de a transforma un flux monetar viitor in capacitatea de a genera venituri anuale. Se refera in general la sumele
anuale viitoare de mărimi inegale (de exemplu cash-flow-ul disponibil pentru proprietari).

45. Societatea Alfa a cheltuit în urmă cu 3 ani suma de 2.000 lei. Știind că rata de capitalizare este 10%, calculați
echivalentul în prezent al sumei cheltuite.

Y = X(1+i)i i – nr. de ani = 3 ani, i – rata de capitalizare = 10%

Y = 2000(1+10%)3 = 2.662
46. Societatea Alfa prevede să cheltuiască peste 3 ani suma de 3.000 lei. Știind că rata de capitalizare este 10%,
calculați echivalentul în prezent al sumei cheltuite.

X = Y x1/(1+I)n,
i – nr. de ani = 3 ani, i – rata de capitalizare = 10%
X = 3000 x 1/(1+10%)3 = 2253,94 lei
47. Prezentaţi trei metode de determinare a ratei de actualizare.
- Rentabilitatea specifica aşteptata pentru investiţii alternative,
- rata de actualizare = dob obligatiiunilor de stat + prima de risc,.
- rata neutra de plasament pe piaţa financiara
- rata dobânzii ceruta pentru plata datoriei planificate;
Rata dobânzii care este bazata pe o estimare subiectiva a componentelor sale (rata dobânzii de baza fără risc)

48. Prezentaţi si explicaţi modul de determinare a costului capitalului unei întreprinderi.

Rata de actualizare poate reflecta costul mediu ponderat al capitalului întreprinderii. Desigur, se înţelege ca, atunci când
firma nu utilizează credite, rata de actualizare va fi egala cu costul capitalurilor proprii.
Formula de calcul a costului capitalului mediu ponderat al capitalului este: CMPC = CKpr*Kpr/v+CD* (1-Ci), unde:
CMPC = costul mediu ponderat al capitalului
CKpr = costul capitalului propriu
Kpr = capitalul propriu
V = valoarea de piaţa a întreprinderii (capital la dispoziţia furnizorilor de capital)
CD = credite
Ci = cota de impozit pe profit

49. Cum se determină costul capitalului propriu al unei întreprinderi?

Costul capitalurilor proprii constituie o componenta a costului mediu ponderat al capitalurilor dar si o posibila rata de
actualizare folosita de întreprindere.
- Cost cap propriu expr prin act commune = dividend ultimul an/val justa medie a actiunii + crestere preconizata a
dividendului
- când se considera ca remunerarea fondurilor proprii se realizează prin dividende distrbuite si prin profituri reinvestite,
costul capitalurilor va fi: KCPR = DIV * "TC" SCPR
DIV = dividendul pe acţiune distribuit
S = cursul bursier al acţiunii firmei analizate
d = rata de distribuire a dividendelor
"TC" = profitul net al firemie
CPR = valoarea contabila a cap proprii ale firmei

50. Cum se determină costul capitalului împrumutat?

Întreprinderile îşi completează resursele de finanţare prin intermediul capitalurilor împrumutate care
se concretizează în credite bancare şi împrumuturile obligatare. Ambele forme ale datoriilor trebuiesc
compensate de către întreprindere prin plata de dobânzi şi acoperirea altor cheltuieli financiare.
Costul împrumutului este dat de diferenţa dintre sumele primite cu titlu de împrumut, pe de o parte, şi
vărsămintele făcute pentru rambursările periodice, plata remuneraţiei şi a altor cheltuieli financiare
aferente capitalului împrumutat, pe de altă parte. Costul real al împrumutului se calculează în funcţie
de operaţiunile pe care le presupune şi menţionate prin cheltuielile contractuale. Astfel, pentru un
credit clasic, fără comisioane diverse, fără primă de emisiune sau rambursare, costul împrumutului
este dat de dobânda nominală. Costul creditului bancar pe termen mijlociu urmează frecvent evoluţia
ratei bancare pe termen scurt, în timp ce creditul pe termen lung urmează evoluţia costului
obligaţiunilor pe piaţa financiară. Întrucât creditele bancare nu presupun cheltuieli suplimentare
precum creditele obligatare, costul actualizat al creditelor bancare se aproprie foarte mult de rata
nominală a dobânzii, deseori identificându-se cu aceasta. Nivelul costului creditului bancar, respectiv
dobânda absolută depinde de trei elemente: mărimea creditului, rata dobânzii şi perioada de creditare.
În funcţie de aceste valori costul creditului bancar este dat de relaţia:
D = (CrxRxT)/100, unde D = dobânda exprimată în sumă absolută Cr = mărimea creditului R = rata
dobânzii exprimată în procente T= perioada de creditare

51.
a. K = Rn+(Rr-Rn)xβ= 5% + (20%-5%) x 1,20 = 0,23
b. costul capitalului imprumutat dx(1-cota impozit pe profit ) = 5%x (1-16%) = 4,20 lei
c. cost mediu ponderat reprezintă costul mediu al finanțării întreprinderii atât din fonduri proprii cât și
din fonduri împrumujtate = (4,20+0,23)/2 = 2,215
52. Ce reprezintă coeficientul primei de risc (coeficientul β) și cum se clasifică acțiunile în
raport cu acesta?

Coeficientul β semnifică volatilitatea acțiunii întreprinderii de evaluat. Β exprimă și măsoară sensul și

mărimea abaterii rentabilității acțiunilor pe piața (ramura) din care face pșarte întreprinderea.
În raport cu β acțiunile se clasifică în:
- Acțiuni volatile, cu β> 1, care semnifica faptul ca o variatie de +-1% a indicelui general al
pietei determina o variatie mai mare de +-1% a rentabilitatii actiunii intreprindrerii (chimie,
sticlarie, echipamente electrice si electronice, etc.)
- Actiuni mai putin volatile cu β <1 care exprima o variabilitate degresiva a rentabilitatii
actiunii intreprinderii (material rulat, imobiliare, asigurari,etc.)
- Actiuni cu cu β=1, pentru care o variatie a rentabilitatii generale antreneaza aceeasi variatie a
rentabilitatii actiunii intreprinderii (unitati de tip holding, constructii industrial, banci, etc.)

53. Ce înţelegeţi prin valoarea patrimonială a unei întreprinderi?

Valoarea patrimoniala sau valoarea propriuz isa este activul net corijat obținut ca diferență între activul bilanțului
economic și datoriile înscrise în acest bilanț.
54. Care sunt limitele valorilor patrimoniale?
Valorile patrimoniale sunt frecvent folosite pentru analize comparative şi pentru stabilirea parităţii în caz de fuziune
-absorbţie, asocieri etc.
Valorile patrimoniale sunt, de regulă, evitate ca valori exclusive de tranzacţie, datorită unor limite:
 caracterul incomplet: elementele necorporale, deci partea „invizibilă" nu este luată în calcul;
 caracterul strict static: nu au în vedere strategia întreprinderii;
 caracterul complex: uneori este dificil să ai o idee precisă asupra valorii unor bunuri din activul întreprinderii, mai ales
cele industriale specifice, deci, riscurile de eroare sunt importante;
 caracterul neoperativ: timpul relativ mare necesar realizării unei evaluări patrimoniale viabile;
55. Care sunt elementele de calcul necesare pentru a evalua prin rentabilitate o intreprindere?
Pentru a evalua prin rentabilitate o intreprindere sunt necesare trei elemente de calcul care direct sau indirect intra în
logica lucrurilor:
a. indicatorul de performanță financiară care poate fi profitul net, dividendul sau fluxul de trezorerie degajat de
întreprindere
b. rata de capitalizare sau de actualizare determinata de catre experți
c. perioada de referință exprimată în număr de ani (n).

56. Ce reprezintă valoarea de rentabilitate și cum se determină?Dar valoarea de rentabilitate limitată și valoarea
de rentabilitate continuă?

Valoarea de rentabilitate (metoda capitalizării veniturilor) se determină prin aplicarea la capacitatea beneficiară (CB) a
intreprinderii, exprimată prin profitul net a unui multiplicator capitalistic y. Se mai determină și pornind de la fluxul de
disponibilități ce formează capacitatea de autofinanțare (CAF) sau de la marja brută de autofinanțare (MBA) la cre se
aplică un multiplicator (y) ce poate lua valoarea standard sau prin referire la alte întreprinderi. V=MBA xY sau V=CAFxY
Valoarea de rentabilitate limitată și valoare de rentabilitate continuă sunt derivate ale valorii de rentabilitate si se obțin
astfel:
Valoarea de rentabilitate limitată = ∑CB/(1+i)n + Vr/(1+i)n, unde CB – se exprimă prin profiturile nete anuale viitoare
limitate la un număr de ani, Vr – valoarea reziduală a întreprinderii,
Valoarea de rentabilitate continuă = CB + CB/i, unde CB- profitul net mediu anual previzionat, CB/i – valoarea dce
rentabilitate.

57. CB = 22,792 lei/an, rata neutră de plasament a dispobiblităților este de 12%.

Valoarea de rentabilitate = CB/i = 22,792/12% = 189,93 lei

Valoarea de rentabilitate continua = CB +CB/I = 22,792 +22,792/12% = 212,722 LEI

58. Cum se determină şi ce semnificaţie au fluxurile de trezorerie în evaluarea unei întreprinderi?

Fluxurile de trezorerie sunt acele profituri ale intrepr. care sunt disponibile tuturor furnizorilor de capital către
întreprindere după analizarea restricţiilor de distribuţie conform legii societatilor.
Fluxul de trezorerie reprezintă profiturile întreprinderii după scăderea cheltuielilor si impozitelor pe imobilizări, dar
înaintea dobânzii.
FLUXUL DE TREZORERIE SE POATE STABILI INDIRECT:
Profit (pierdere) pe an
+ dobânda pe datoria la terţi
- economia la impozitul aferent întreprinderii datorata deductibilităţii dobânzii pentru datoria la terţi
+ impozitul pe venit care poate fi compensate
+ deprecierea si alte cheltuieli care nu sunt in numerar
- venituri care nu aduc numerar
- cheltuieli de capital
+/- deducerea/creşterea fondului de rulment, inclusiv a lichidităţilor/datoriilor Flux de trezorerie
59. în ce constă metoda fluxurilor de disponibilităţi actualizate?
Metoda DCF consta in însumarea fluxurilor de disponibilităţi care rămân in fiecare an in unitate, pana in anul „n", când se
apreciază ca proprietarul ar trebui sa-si reconsidere modul de abordare a afacerii sale;
in acest an „n" se stabileşte valoarea reziduala a activului sau a întreprinderii

60. Care sunt cele patru etape (paşi) în evaluarea întreprinderii prin metoda fluxurilor de disponibilităţi
actualizate?
Aplicare metodei se face in patru etape:
1. Calculul fluxului de lichidităţi nete istorice pe minim trei ani folosind sinteza diagnosticelor
2. Proiectarea fluxului de lichidităţi nete pe o perioada mai lunga, dar compatibila cu orizontul de prognoza stabilit
întreprinderii; deci o buna viziune, o înţelegere a fluxurilor trecute: vânzări, preturi, structura cheltuielilor, riscuri, etc.
3. Determinarea valorii reziduale ce urmează a fi adăugata la cash-flow-ul din ultimul an proiectat; orizontul prognozat
este in general, estimate ţinând seama de constatările diagnosticelor, marcând momentul când prorpietarul va decide
viitorul intreprinderii in anul ultimo prognozat; valoarea reziduala, de regula se calculează prin aplicarea unui
multiplicator z la cash fiow-ul ultimului an prognozat (Vr = ZxCF) sau aplicând modelul Gordon l, unde K este
coeficientul de ajustare pentru risc, iar g este creşterea pe K-g termen lung a fluxului de numerar
4. Determinarea ratei de actualizare, cu ajutorul căreia este posibila readucerea fluxurilor nete viitoare se a valorii
reziduale in valori de azi; numita si rata neutra
Ea poate fi detreminata pornind de la dobânda obligatiilro sau titlurilor de stat.
61.
CF = EBE - ∆NFR-Ir-impozit profit+rezultat financiar +activele cedate nete = 23000-4000-20000+55440 = 54440.

62.
1 2 3 4 5
70000 87000 101000 115000 13000
7000 8700 10100 11500 1300
77000 172700 111100 126500 14300

V = 501600

63. Ce sunt metodele combinate de evaluare a întreprinderii şi în câte grupe se pot clasifica?
Metodele combinate de evaluare presupun o abordare financiara, intrucat se bazează pe fluxurile antrenate de activitatea
intreprinderii intr-o perioada trecuta sau viitoare.
Metodele de evaluare combinate pot fi grupate in doua categorii, in funcţie de tehnicile aplicate:
- tehnici bazate pe ponderea intre o valoare patrimoniala si una prin rentabilitate;
- tehnici bazate pe asocierea valorii patrimoniale cu unul sau mai multe elemente intangibile

64. În ce constă metoda practicienilor? Dar metoda Retail?

Metoda practicienilor este denumită și metoda ”indirectă” sau ”germană” și constă în ponderea valorii patrimoniale și a
valorii prin rentabilitate rținându-se media aritmetică simplă
Vg= (ANC + CB/i)/2, unde Vg- valoarea globală a întreprinderii, ANC-activ net corijat, CB/i – valoarea prin rentabilitate
Sau media ponderată
Vg= (K1xANCxK2x CB/i)/K1+K2 , unde coeficienții de pondre K1și K2 pot lua fiecare valori de cel mult 5.
Pe baza ei se paote calcula indirect GOODWILL-ul întreprinderii
GW = (CB/i +ANC)/2
Metoda Retail este o variantă a metodei indirecte sau germane Vg= (ANC + CB Xy)/2
65. Ce sunt elementele intangibile ale unei întreprinderi şi care sunt acestea?
- „partea invizibilă" adică acele elemente, de regulă intangibile, care nu sunt contabilizate.
Elementele intangibile sunt imobilizările necorporale, respective, cheltuieli de constituire, de cercetare dezvoltare, licente,
marci, brevete, softuri, fondul comercial, etc.
66. Care este definiţia goodwill-ului?
Goodwill - este excedentul de valoare globala a întreprinderii in raport cu suma valorilor diferitelor active care ii compun.
Partea din valoarea globala a unei întreprinderi care are ca sursa buna gestionare si exploatarea elementelor intangibile de
care dispune acea întreprindere; se obţine prin capitalizarea profitului obţinut de întreprindere peste pragul de rentabilitate.
Relaţia cu valoarea întreprinderii este direct proporţionala.

67. Prezentați cîteva dintre formulele de calcul a goodwill-ului.

GW = (CB-ANC x i)/2, unde CB- capacitatea beneficiară a intreprinderii, i-rata neutră de plasament a disponibilităților pe
piața financiară
ANC xi – pragul de rentabilitate a întreprinderii.

GW = Vg – ANC, Vg -valoarea globală a întreprinderii, ANC- activ net corijat

GW = Vg – VSN, VSN – valoarea substanțială netă.

68.
a. Vg = (ANC + CB/i)/2
ANC = 9800-8000 = 1800

Vg = (1800 + 540/10%)/2 = 279

b. GW = Vg-ANC = 279-1800 =- 1521
c.GW= (CB-ANCxi)/t = (540-18000)/20% = 87.300
d. ANCxi = 18000
Vg = 18000 + 20% = 21600
e.Pragul de rentabilitate = 18000
f. renta de goodwill = 18000-540 = 17.460 lei

69. În ce constă metoda rmunerării valorii substanțiale brute?

Acaeastă metodă constă totalitatea mijloacelor corporale ale întreprinderii angajate și organizate pentru a realiza obiectul
său de activitate fără a ține cont de modul de finanțare a acestora.
Valoarea substanțială brută este egalî cu totalitatea activului reevaluat corijat plus valoarea actuală a bunurilor pe care
întreprinderea le folosește fără a fi proprietară (inchiriate, imprumuturi, leasing, etc.) minus valoarea actuală a elementelor
corporale care, deși sunt înregistrate în patrimoniu, nu se găsesc în întreprindere. Cu cât valoarea substanțială brută este
mai mare, cu atât remunerația sa va fi mai puternică micșorând profitul și diminuând valoarea goodwill-ului.
70.
ANC = 558.500 – 160.000-146.000 = 252.500
Datorii = 306.000 lei
Activ corporal = 16.000
VSB = 16000
Remuneratia VSB = 16000 x 15% = 2.400 prag de rentabilitate
1 2 3 4 5
Profit previzional net 85000 85000 85000 85000 85000
Remunerare VSB 15% 2400 2400 2400 2400 2400
Super profit sau renta de 87400 87400 87400 87400 87400
goodwiill

GW = 87400/1,1 +87400/(1,1)2 +87400/(1,1)3 +87400/(1,1)4 +87400/(1.1)5 = 87400 {(1-1/(1,1)5}/0,1 = 331311

Elemente corporale = 242189
Valori necorporale = 331311
Valoare globala = 573500

71. În ce constă metoda remunerării capitalurilor permanente necesare exploatării (CPNE)?

Valoarea globală a unei întreprinderi este egală cu capitalurile necesare pentru a crea o întreprindere având aceleași
caracteristici ca întreprinderea evaluată. Mijloacele utilizate de o întreprindere sunt constituite din activele imobilizate
plus necesarul de fond de rulment (NFR), fiind denumite capitaluri permanente necesare exploatării (CPNE). Capitalurile
permanente trebuie să finanțeze activul fix net și necesarul de fond de rulment pentru ca întreprinderea să se afle în ec
hilibru financiar.
72.
ACTIV PASIV

Imobilizari 199.000 Datorii nefinanciare 160.000

Stocuri 192.500 Datorii financiare 146.000
Creanțe 123.000
Disponibilit 44.000
NFR = ACTIVE CIRCULANTE – TREZORERIE -DATORII CURENTE = 315.500 – 44.000 – 146.000 = 125.500
Profit net previzional = 53.800 lei/an
Valoarea elementelor de imobilizari 199.000
Datorii financiare 146.000
Valoarea elementelor de imobilizari = 53.000

0 1 2 3 4 5
Profit 53800 53800 53800 53800 53800
previzionat net
Remunerare 29850 29850 29850 29850 29850
15% (199.000
x 15%)
Super profit 23.950 23.950 23.950 23.950 23.950
sau renta de
goodwill

GW = 23.950/1,12 +23950/1,12x1,12 + 23950/(1,12)3+ 23950/(1,12)4 + 23950/(1,12)5 = 84.304

Valoarea globala = 53.000 + 84.304 (goodwiil (valori necorporale)) = 137.304

73. În ce constau metodele analogice (comparabile) de evaluare a întreprinderilor? Prezentați câteva dintgre
criteriile de comparație.
Aceste metode se bazează pe comparații efectuate cu tgranzacții bine identificate, realizate în condiții similare și care se
referă la investiții apropiate de cele pe care ne propunem să le evaluăm, un activ pe care dorim să îl evaluăm valorează tot
atât cât valorează activele comparabile în tranzacții efectiv realizate pe piețe organizate.
Criterii de comparație: raportulpreț-beneficiu (PER-price earning ratio), alti multiplicatori ai pieței, modelul lui Bates,
modelul Gordon&Shapiro, valoarea de randament.

74. Ce reprezintă PER (price earnig ratio) și cum se calculează?

PER este un indice bursier care pune în relație prețul și beneficiul actual, adică nr. de ani de beneficiu pe care un investitor
este dispus să plătească pentru procurarea unui titlu.

PER = (Cursul acțiunii la bursă)/benefic iul pe acțiune

75.
Anul N
Beneficiu pe acțiune anul N = 50.000.000/60.000 = 833,33 lei
PER anul N = 2.900/833,33 = 3,48 lei
Anul N+1
Beneficiu pe acțiune anul N +1 = 60.000.000/60.000 = 1.000 lei
PER anul N+1 = 2.900/1.000 = 2,9 lei

Anul N+2
Beneficiu pe acțiune anul N +2 = 70.000.000/60.000 = 1.166,66 lei
PER anul N+2 = 2.900/1.166,66 = 2,48 lei

76.
Specificare beta gama Delta media
Cifra de afaceri 3.000.000 1.000.000 500.000
Rezultat net 130.000 90.000 15.000
Cash flow 250.000 200.000 50.000
Numar acțiuni 1.000 2.500 500
Cursul acțiunii (lei/acțiune)P 1.500 300 400
CA/acțiune 3000 400 1.250
Beneficiu/acțiune E 130 36 30
Cashflow/acțiune CF 250 80 100
P/CA 0,05% 0,03% 0,08% 0,053
P/E 11,53 8,33 13,33 11,06
P/CF 0,006 0,0015 0,008 0,005

Evaluarea societatii ALFA

Cifra de afaceri 800.000 x 0,053 = 42.400
Rezultat net 40.000 x 11,06 = 442.400
Cash flow 110.000 x 0,005 = 550
Valoare medie = 42.400 + 442.400 + 550 = 485.350 lei
77. Care sunt cele trei tipuri de agregate care pot fi folosite în funcție de referențialul bursier disponibil în materie
de comparații de piață?

Multiplii de activ net, multiplii de cash flow, multiplii care conduc la o valoare a întreprinderii.

78. În ce constă modelul Bates?

Are ân vedere principiul potrivit căruia un investitor caută numai să-și plaseze mai bine capitalul său, orice considerație
nefinanciară fiind exclusă din raționamentul său, prețul pe care este gata să-l plătească este egal cu suma actualizată a
veniturilor pe care el speră să le obțină.

79.
Se aplică modelul Bates

Va = D1/(1+i) + D2/(1+i)2 + D3/(1+i)3 + D4/(1+i)4 +D5/(1+i)5 + Pt/(1+i)5

Va = 100/(1=10%0 + 120/(1+10%)2 + 130/(1+10%)3 + 140/(1+10%)4 + 150/(1+10%)5 + 1000/(1-10%)5= 1.042,877 lei

80. În ce constă modelul Gordon&Shapiro?

Inspirat din modelul Bates, dar mult mai simplu, care actualizează o secvență de venituri pe mai mulți ani, acest model
presupunând o durată nelimitată a investiției.

81.
Va = d/(r-g) = 25/(7%-2%) = 500 lei/acțiune
d-dividend curent, r-rata de actualizare, g-rata de creștere dividend

82. În ce constă modelul valorii de randamnet din cadrul metodelor analogice (comparabile)?
Se fondează pe dividendul și pe randamentul acționarului, valoarea de randament face deci legătura între valoarea de piață
și rentabilitatea pentru acționar. Această metodă se utilizează împreună cu alte metode analogice (comparabile Bates,PER,
Godon&Shapiro).

83.
PER = preț plătit acțiune/câștig acțiune = 2500/140 = 17,85 lei/acțiune

84. Care sunt valorile patrimoniale care se pot stabili pentru o acțiune care nu cotează și cum se determină?

Valoarea contabilă = Anc (activ net contabil)/număr de acțiuni

Valoarea intrinsecă = Activ net corijat/nr. de acțiuni
Valoarea de lichidare = (Activ net corijat -ch.lichidări)/nr. de acțiuni

85. Definiți valorile prin rentabilitate se pot stabili pentru o acțiune care nu cotează și cum se determină?

Valoarea de randamnet = dividend/rata de capitalizare

Valoarea de productivitate = beneficiul pe acțiune/rata de capitalizare

86.
a.VC = Anc/nr.acțiuni, Anc (activ net contabil) = TA-TD = (100000+4000000+3000000+2000000) – (4000000+
3000000) =3000000
VC = 3000000/1000 = 3.000 lei acțiune
b. V intrinsecă = ANC (activ net contabil corijat)/nr. acțiuni
ANC =TA-TD – Active fictive = 8000000 -7000000-400000+200000 = 600000
Vintrinsecă = 600000/1.000 = 600 lei/acțiune
d. V lichidare = (ANC-ch.lichidare)/nr.acțiuni = -900000/1000 = - 900 lei/acțiune
e. Vpoductivitate = beneficiu acțiune/rata vde capitalizare = 1000/10% = 10.000 lei

87. Cum se evaluează titlurile care cotează?

Prin modele bursiere cum ar fi Modelul Modolowski și modelul Bates.
Modelul modolowski se det. PER = Prețul plătit pe acțiune (investiția)/Câștigul pe acțiune (beneficiul net)
O evaluare rapidă se face pe baza metodologiilor stabilite de organismele de burdă. Una dintre cea mai recomandată
constă în stabilirea valorii acțiunii la nivelul cel mai mic dintre: prețul mediu ponderat al valorii mobiliare respective la
ultima ședință în care au fost tranzacționate și prețul de închidere din cadrul aceleași ședințe, cu condiția ca prețul de
închidere să rezulte din tranzacționarea a cel puțin 0,5% din valorile mobiliare ale emiten tului de același tip și aceeași
clasăaflate în circulație.

88. Care este structura standard a unui raport de evaluare a întreprinderii?

Raportul trebuie sa ofere o imagine clara asupra opiniilor exprimate de evaluator, asupra bazelor de evaluare folosite, a
metodelor si informatiilro care stau la baza raportului.
1. Rezumatul principalelor concluzii si recomandări privind:
1.1. Scopul evaluării
1.2. Scara valorilor satbilite si valoarea medie
1.3. recomandările privind perspectivele intreprinderii
2. Prezentarea intreprinderii
- numele, forma juridica, adresa, codul SIRUES,
- Scurt istoric,crearea, fazele cronologice principale de dezvoltare, transformare etc.
- stabilirea coordonatelor principale prin: prezentarea capitalul social, a modalităţilor de formare si a eventualelor
modificări intervenite, structura capitalului si componenta actionariatului, obiectul de activitate, poziţia ocupata in cadrul
ramurii respective, in vederea explicării metodei de evaluare folosite cuantum, evaluare, etc.
3. Prezentarea evaluatorilor si a mandatului primit
In cazul in care evaluarea este făcuta de către o societate comerciala abilitata in domeniu, se vor menţiona datele de
înmatriculare ale acesteia de la Registrul Comerţului. Daca echipa de evaluatori este formata din personae individuale,
este necesara prezentarea unor ev
4. Diagnosticul de evaluare
4.1. Diagnosticul juridic
4.1.1 obiectiv: aprecierea situaţiei juridice a întreprinderii in raport cu proprietarii, terţii si cu salariaţii.
4.1.2. Constatări: ţinând seama de prevederile legale in vigoare, evaluatorii vor stabili daca intreprinederea este constituita
legal, daca exista acte si contracte privind drepturile de proprietate, daca exista contracte încheiate cu partenerii de afaceri,
daca sunt acţiuni juridice in curs, cu personae fizice sau juridice, daca exista contracte de munca individuale si colective,
si vor analiza regimul fiscal al intreprinderii.
4.1.3. Concluzii: după trecrea inrevista a mijloacelor de realizare si aprocedeelor de lucru utilizate se stabilesc:
- oportunităţile exeistente in mediul exterior intreprinderii, adică evoluţii cu un character previzibil pozitiv pentru entitatea
evaluata ca: legislaţie si reglementari favorabile, condiţii economico financiare optime;
- riscurile existente in mediul extern intreprinderii, adică evoluţii cu un efect previzibil negative, respective condintionarii
inverse oportunităţilor;
- punctele forte; adică atuurile, ca urmare a unor factori cum sunt: o buna organizare si funcţionare a entităţii evaluate,
contract, statut corespunzătoare, relaţii contractuale corecte, finanţare bancara asigurata, absenta litigiilro, regelementari
fiscale corecte si obligaţii fiscale îndeplinite la timp;
- punctele slabe, deficientele consatate in organizarea si funcţionarea entităţii: contarct si satatut necorespunzatoare
situaţiei de fapt, existenta unor litigii contarctulae cu terţii si cu proprii salariaţi, conflicate de munac, obligaţii fiscale
nerespectate,etc.
4.2. Diagnosticul commercial
4.2.1. Obiectiv determinarea locului ocupat pe piaţa de întreprindere, in prezent si in viitor
4.2.2. Constatări
a) pornind de la nomenclatorul produselor su funcţie de principalele activiati se va calcula ponderea lor in volumul toatal
al activităţii intrepr
b) se va efectua o analiza a clienţilor întreprinderii > importanta, durata de recuperare acreantelor, clienţi restanţi
c) se analizeza furnizorii
d) se identifica concurenta intreprinderii - actuala si potenţiala
e) se analizeza reţeaua de distribuţie aintreprinderii acre poate furniza date asupra ponderii contractelor interne sau externe
in cifra de afceri
f) pentru a anliza posibilităţile de dezvolatre seva studia gradul de permeabilitate a pieţei
g) vor fi studiate tipurile de acţiuni promitionale făcute de întreprindere, cunatumul cheltuielilor publicitare, evoluţia
polticii de promovare a produselor si imaginii firmei;
4.2.3. Concluzii
- după stabilirea principalelor evoluţii se vor evidential cele mai importante:
- oprtunitati
- riscuri
- puncte forte: reţea de vânzare puternica, clienţi statornici, calitate foarte buna a produselor, etc.
- puncte slabe - produse si servicii scumpe, cunoaşterea insuficienta a pieţei etc.
4.3. Diagnosticul tehnologic operativ sau de exploatare
4.3.1. Obiectiv: stabilirea m[surii in care mijloacele de producţie materiale răspund nevoilor actuale sau viitoare ale
intreprinderii sau ale potenţialului comparator.
4.3.2. Constatări: se impune cunoaşterea infrastructurii, apotentialului de producţie la un moment dat si evoluţia in timp,
stabilirea dinamicii imobilizărilor corporale, a nivelului de automatizare si aproductivitatii, dar si analiza funcţiei de
cercetare - dezvoltare, pentru a determina strategia de viitor a intreprinderii
4.3.3. Concluzii prezentate sub forma:
- oportunităţilor;
- riscurilor;
- punctelor forte: o buna utilizare a capacităţii de producţie, utilaje moderne, preturi competitive, servicii competente,
- punctelor slabe - o planificare defectuoasa a producţiei, o conducere defectuoasa a aprovizionărilor si transporturilor,
stocuri de materii rpime, probleme de calitate a produselor si serviciilor.
4.4.Diagnosticul resurselor umane
4.4.1. Obiective: analiza structurii umane si a capcitatii personalului de a contribui la realizarea activităţilor intreprinderii
4.4.2. Constatări:
a) analiza structurii umane: organigrama ierarhica si funcţionala a intreprinderii; date cu privire la personal- vărsat,
pregătire, grad de ocupare, vechime in intreprindere, etc.
b) Date cu privire la conducătorii intreprinderii- vârsta, pregătire, formare si experienţa, stil de conducere, sistem de
remunerare
c) date sociale - climatul social, protecţia muncii, oragnizarea sindicala din intreprindere, nr. de zile de greva.,
4.4.3. Concluzii
- analizanda datele de mai sus se pot stabili:
- oportunităţi;
- riscuri;
- puncte forte: personalul este tânăr, dinamic, flexibil si bine format, organizare buna, exista motivarea muncii.
- puncte slabe: proasta funcţionare a conducerii, reprezentare sindicala slaba, salarizare nestimulativa,etc.
4.5. Diagnosticul financiar contabil
4.51. Obiective
- stabilirea existentei imaginii fidele, clare si complete a patrimoniului, a rezultatelor si asituatiei financiare ale entităţii
evaluate, percum si astarii de sănătate financaira a acesteia;
- utilizarea relaţiei efecului de levier pentru aface diagnosticul ratei de rentabiliate a capitalurilor proprii;
- evaluarea diferentelor intre efectul de levier financiar măsurat plecând de la valorile de contabile si efectul levier
măsurat pelcand de la valorile de piaţa;
- diagnosticul ratei de rentabilitate economica placând de 1 rata marjei economice si rata de rotaţie a capitalurilor
investite;
- utilizarea totalurilor soldurilor intermediare de gestiune pentru analiza formarii marjei economice;
- analiza diefrentelor intre optica de rentabilitate si optica productivista prin realizarea unui audit asupra situaţiilor
financiare
4.5.2. Constatări: acestea rezulta in urma realizării obiectivului, avnd ca mijloace de efectuare datele is informaţiile
conţinute in conturile anuale, rezultatele financiare examinate pe ultimii 3-5 ani perluate potrivit metodologiilor specifice
evaluărilor patrimoniale,
4.5.3. Concluzii: se impun in baza constatărilor exprimate sub forma:
- oportunităţilor;
- riscurilor;
- punctelor forte;
- punctelor slabe;
4.6.Sinteza diagnosticelor evaluării
Se prezintă sub forma tabelara in cadrul raportului sau ca o anexa a acestuia, cuprinzând concluziile stabilite pentru
fiecare diagnostic in parte, respective datorate mediului exterior întreprinderii (cu doua subcoloane afernte oportunităţilor
si riscurilor) si cele datorate mediului intern al întreprinderii (cu doua subcoloane aferente punctelor forte si punctelor
slabe)
Prin luarea in considerare a tuturor constatărilor din diagnosticele sectoriale prezentate se el; aboreaza bilanţul economic
al intreprinderii.
5. Bazele lucrării de evaluare
Se vor ment datele si inf puse la disp de client, cf. caietului de sarcini si preved din contractul încheiat.
5.1. Expertize si studii, proprii sau însuşite: se fac trimiteri la surse, înscrisuri, publicaţii utilizate la elaborarea raportului
de evaluare.
5.2. Bibliografie
5.3. Factori de risc:
5.3.1. Factori de risc extern;
5.3.2. Factori de risc intern.
5.4. Ipoteze de evaluare:
5.4.1. Ipoteze macroeconomice;
5.4.2. Ipoteze microeconomice.
6. Metode de evaluare aplicate
Se vor inscrie cauzele ipotezele si scenariile care au determinat alegerea metodelor de evaluare pentru fiecare in parte, cf
grupelor de mai jos:
6.1. Metode patrimoniale;
6.2. Metode prin rentabiliatte;
6.3. Metode combinate;
6.4. Metode bursiere;
6.5. Alte metode.
7. Gama de valori, valoarea acţiunilor.
Se vor enumera opiniile obţinute prin aplicarea metodei de evaluare menţionate la pct. 6, in mod corespunzător se
detremina valorile minime si maxime ale acţiunilor.
7.1. Metode patrimoniale;
7.2. Metode prin rentabiliatte;
7.3. Metode combinate;
7.4. Metode bursiere;
7.5. Alte metode.
8. Conluziile si opiniile evaluatorului
Se vor exprima opiniile asupra rezultatelor obţinute, atât din punct de vedere ec cat si fin.
Se va exprima părerea evaluatorilor asupra rezultatelor obţinute din operaţiunea de evaluare.
i