Imobilizările corporale (IC) sunt active care îmbracă o formă fizică naturală, au o durată de

funcţionare utilă mai mare de un an, se utilizează în activitatea entității sau se află în procesul creării şi
nu sunt destinate vânzării.
Clasificarea imobilizărilor corporale în dependenţă de natura lor economică: Imobilizări
corporale în curs de execuție, 121; Terenuri, 122; Mijloace fixe, 123; Resurse minerale, 125.
Prevederile modificărilor SNC!!!! • imobilizări corporale în curs de execuție • terenuri • mijloace fixe
• resurse minerale • activele biologice imobilizate - reprezintă activele biologice mature care asigură
obținerea multiplă a produselor agricole și/sau a activelor biologice adiționale pe parcursul unei
perioade ce depășește un an • !!!! investiții imobiliare - proprietățile imobiliare în curs de execuție
și/sau aflate în folosință, deținute pentru a fi transmise în leasing operațional sau în scopul creșterii
valorii.
Clasificarea imobilizărilor corporale în funcție de limitarea duratei de funcționare: amortizabile
si neamortizabile. Recunoaștere - procesul înregistrării în contabilitate și prezentării în situațiile
financiare a unui element patrimonial care corespunde definiției și care îndeplinește criteriile de
recunoaștere stabilite de standardele de contabilitate. Evaluarea reprezintă măsurarea și cuantificarea
în etalon bănesc a elementelor patrimoniale și a modificărilor suferite de aceste elemente (evaluare
curentă și ulterioară). Evaluarea curentă a fiecărui obiect se efectuează la cost de intrare.
Componenţa costului de intrare diferă în funcţie de sursa de intrare a obiectului: • prin
achiziţionare, • creare de sine stătător, • primire în schimb, • sub forma de aport la capitalul social, • cu
titlu gratuit etc. În costul de intrare TVA nu se include. Costul de intrare a obiectului procurat se
formează din: • preţul de cumpărare, taxele vamale, impozitele şi taxele nerecuperabile, cu scăderea
tuturor reducerilor, rabaturilor şi sconturilor comerciale la procurare; • orice costuri direct atribuibile
obiectului pentru a-l aduce în locul amplasării şi în starea necesară pentru folosire după destinaţie (
costurile de transport, încărcare, descărcare, de pregătire a locului de instalare, de instalare şi montaj,
de testare şi inspecţie a funcţionalităţii obiectului, de pregătire a terenului pentru folosire după
destinaţie (nivelarea, curăţarea, demolarea construcţiilor vechi, costul drenajului etc.), de achitare a
onorariilor profesionale (cuvenite arhitecţilor şi inginerilor etc.), costurile îndatorării capitalizate.
CONTABILIZAREA INTRĂRII IMOBILIZĂRILOR CORPORALE • Procurate contra plată: Dt
121, 122, 123, Ct 521/544; factură fiscală, declarații vamale, act de achiziție; (fără TVA) • Primite cu
titlu gratuit: Dt 121, 122, 123, Ct 622; contract de donație, factura fiscală; (inclusiv TVA) • Primite de
la fondatori sub forma de aport în capitalul social, Dt 121, 122, 123, Ct 313; act de constituire, factură
fiscală, proces verbal de evaluare a bunurilor; • Construcţii, Dt 123 Ct 121, act de dare în exploatare •
etc. Costul de intrare a imobilizărilor create (elaborate, construite) de entitate în regie proprie se
evaluează la costul efectiv care include: costul proiectului, valoarea materialelor consumate,
costurile cu personalul, contribuţiile pentru asigurările sociale şi primele de asistenţă medicală
aferente, costurile indirecte de producţie etc. Imobilizărilor create = Imobilizări corporale în curs
de execuţie. În cazul intrării activelor ce necesită montaj, instalare, experimentare sau momentul
procurării nu coincide cu momentul dării în exploatare, acestea se contabilizează inițial la contul de
activ 121 ,,Imobilizări corporale În curs de execuție”.
Imobilizări corporale în curs de execuţie → costuri aferente procurării şi creării imobilizărilor la
beneficiarul construcției în decursul unei perioade îndelungate sau până la punerea în funcțiune a
acestora. Terenurile se evaluează la costul de intrare (valoarea de cumpărare, comisioanele brokerilor,
plata pentru evaluarea terenurilor, alte servicii, impozitele de procurare a proprietăţii, cheltuieli pentru
demolarea clădirilor inutile, plăţile pentru consultaţii, taxele pentru înregistrare, cheltuielile de
verificare a existenţei sechestrului, gajului, ipotecii sau a altor restricţii legate de proprietate).
Terenurile şi clădirile se contabilizează separat, chiar dacă sunt achiziţionate la un preţ unic. În
asemenea caz, costul de intrare se repartizează între obiectele cumpărate proporţional valorii juste a
fiecărui obiect. MIJLOACE FIXE În cazul intrării activelor ce nu necesită montaj, instalare,
experimentare și momentul procurării coincide cu momentul dării în exploatare, acestea se
contabilizează la contul de activ 123 ,,Mijloace fixe”.
 Amortizarea mijloacelor fixe Amortizarea mijloacelor fixe constituie repartizarea sistematică a valorii
amortizabile a mijloacelor fixe în decursul duratei de utilizare (DU). [124 ,,Amortizarea mijloacelor
fixe”] Valoare amortizabilă (VA) – costul de intrare (CI) sau costul corectat, diminuat cu valoarea
reziduală (VR). VA = CI – VR. Valoare reziduală (VR)– valoarea estimată (preconizată) a unei
imobilizări amortizabile, care entitatea prevede să o obţină la expirarea duratei de utilizare a acesteia.
Durată de utilizare (DU) a unei imobilizări este: • perioada de timp pe parcursul căreia entitatea
aşteaptă să obţină beneficii economice din utilizarea imobilizării; • sau cantitatea unităţilor de produse,
lucrări, servicii sau de alte unităţi similare pe care entitatea preconizează să le obţină din utilizarea
imobilizării. Metode de calcul a amortizării Pentru mijloace fixe • Metoda liniară; • Metoda
unităților de producție; • Metoda de diminuare a soldului; Pentru resurse minerale • Metoda unităților
de producție. Entitatea în mod independent alege o metodă de calcul a amortizării pentru toate
mijloacele fixe existente la entitate ori toate metodele pentru diferite grupe de mijloace fixe. Metoda
de calculare a amortizării aplicată se alege în baza modelului presupus de obţinere a avantajului
economic şi se utilizează consecutiv de la o perioadă de gestiune la alta. Conform metodei liniare de
calcul, valoarea amortizabilă a IC se repartizează uniform pe parcursul duratei de utilizare.
Amortizarea lunară = 𝑽𝒂𝒍𝒐𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒂𝒎𝒐𝒓𝒕𝒊𝒛𝒂𝒃𝒊𝒍ă /𝑫𝒖𝒓𝒂𝒕𝒂 𝒅𝒆 𝒖𝒕𝒊𝒍𝒊𝒛𝒂𝒓𝒆 î𝒏 𝒍𝒖𝒏𝒊
Norma de amortizare anuală = 𝟏𝟎𝟎% /𝑫𝒖𝒓𝒂𝒕𝒂 𝒅𝒆 𝒖𝒕𝒊𝒍𝒊𝒛𝒂𝒓𝒆 î𝒏 𝒂𝒏𝒊
Amortizarea lunară = ( 𝑽𝒂𝒍𝒐𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒂𝒎𝒐𝒓𝒕𝒊𝒛𝒂𝒃𝒊𝒍ă×𝑵𝒐𝒓𝒎𝒂 𝒅𝒆 𝒂𝒎𝒐𝒓𝒕𝒊𝒛𝒂𝒓𝒆 𝒂𝒏𝒖𝒂𝒍ă ) / 𝑫𝒖𝒓𝒂𝒕𝒂
𝒅𝒆 𝒖𝒕𝒊𝒍𝒊𝒛𝒂𝒓𝒆 î𝒏 𝒍𝒖𝒏𝒊
După expirarea duratei de utilizare: Valoarea contabilă = Valoarea reziduală
Suma amortizării se calculă în baza normei de amortizare prevăzută după metoda liniară, majorată nu
mai mult de 2 ori. Amortizarea se calculă în primul an – din costul de intrare, iar în anii următori – din
valoarea contabilă al anului precedent. Conform metodei diminuării soldului suma amortizării în
ultimul an de utilizare a IC va fi egală cu valoarea contabilă a penultimului an diminuând valoarea
reziduală.
CONTABILIZAREA AMORTOZĂRII • Pentru evidenţa sintetică a amortizării mijloacelor fixe este
destinat contul de pasiv 124 ,,Amortizarea mijloacelor fixe”. • Pentru evidenţa sintetică a amortizării
resurselor minerale este destinat contul de pasiv 126 „Amortizarea resurselor minerale”. • Suma
amortizării calculate a MF se înregistrează: Dt 812 ,,Activități auxiliare” → Dt 821 ,,Costuri indirecte
de producţie” → Dt 712 ,,Cheltuieli de distribuție” → Dt 713 ,,Cheltuieli administrative” → Ct 124
,,Amortizarea mijloacelor fixe”→ • La casarea mijloacelor fixe amortizarea acumulată se decontează
prin corespondența: Dt 124 „Amortizarea mijloacelor fixe” Ct 123 „Mijloace fixe” Amortizarea
resurselor calculată se înregistrează prin corespondența: Dt 811 „Activități de bază”→ Dt 821 ,,Costuri
indirecte de producţie” → Ct 126 „Amortizarea resurselor minerale” • La amortizarea integrală a
resurselor suma acumulată pe parcursul perioadei de extragere va fi reflectată prin înregistrarea
contabilă: Dt 126 „Amortizarea resurselor minerale” Ct 125 „Resurse naturale”
IEȘIREA/DERECUNOAȘTEREA MIJLOACELOR FIXE Imobilizările se casează/decontează în
cazul: • lichidării din motivul uzurii fizice şi/sau învechirii morale, distrugerii în urma calamităţilor
naturale etc.; • transmiterii (înstrăinării, cedării) prin vânzare, în baza unui contract de leasing
financiar, schimb, donaţie etc. Ieșirea mijloacelor fixe din amortizării uzurii complete • Decontarea
amortizării acumulate a mijlocului fix: Dt 124 Ct 123 • Înregistrarea cheltuielilor efectuate la scoaterea
din uz a mijloacelor fixe: Dt 721 Ct 531 ; Ct 533 ; Ct 812 ; Ct 521 • Înregistrarea valorii reziduale
estimate: Dt 211 Ct 123 (valoarea materialelor obținute= VRE Dt 721 Ct 123(valoarea materialelor
obținute<VRE) Dt 721 Ct 123(valoarea materialelor obținute=0) Dt 211 Ct 621(valoarea materialelor
obținute>VRE)
Vînzarea mijloacelor fixe • Decontarea amortizării acumulate a mijlocului fix: Dt 124 Ct 123 •
Decontarea valorii contabile • Dt 721.2 ,,Cheltuieli cu active imobilizate” • Ct 123 ,,Mijloace fixe” •
Înregistrarea creanţei şi a venitului: • Dt 234 ,,Alte creanţe curente” • Ct 621.2 ,,Venituri din operațiuni
cu active imobilizate” • Înregistrarea TVA din vînzarea mijlocului fix • Dt 234 ,,Alte creanţe curente”
• Ct 534.4 ,,Datorii față de buget”. Transmiterea cu titlul gratuit • Decontarea amortizării acumulate a
mijlocului fix: Dt 124 Ct 123 • Decontarea valorii contabile • Dt 722.4 Ct 123 • Înregistrarea TVA din
valoarea de transmitere • Dt 713.3 ,,Cheltuieli administrative” • Ct 534.4 ,,Datorii față de buget”
Evaluarea ulterioară – la data raportării La data raportării, elementele se evaluează, respectiv la
valoarea pusă de acord cu rezultatele inventarierii – valoare contabilă! • Valoare contabilă a
imobilizărilor - costul de intrare sau costul corectat sau valoarea reevaluată al obiectului de evidență
diminuat cu amortizarea și pierderile din depreciere acumulate. Pierdere din depreciere - diferența cu
care valoarea contabilă depășește valoarea justă minus costurile de vânzare a unui activ sau a unui
grup de active.
STOCURI
Recunoașterea la respectarea simultană a următoarelor condiţii: 1) sânt controlate de entitate, adică se
află în proprietatea acesteia; 2) există probabilitatea obţinerii de către entitatea a beneficiilor
economice viitoare d Stocurile recunoscute iniţial se evaluează la COST DE INTRARE care se
determină în funcţie de sursa de provenienţă a stocurilor cum ar fi: cumpărarea, fabricarea, intrarea ca
aport în natură la capitalul social, primirea cu titlu gratuit, ieşirea/reparaţia activelor imobilizate şi
obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, înregistrarea deşeurilor recuperabile, transferare din active
imobilizate etc. EVALUAREA • La intrarea în gestiune, denumită evaluarea curentă - COSTUL DE
INTRARE. • La ieşirea din gestiune, utilizăm DIFERITE METODE DE EVALUARE în funcţie de
categoria stocurilor conform SNC ,,Stocuri”. • La inventariere, la VALOAREA CONTABILĂ. • La
data întocmirii situațiilor financiare, la SUMA CEA MAI MICĂ DINTRE COSTUL DE
INTRARE ŞI VALOAREA REALIZABILĂ NETĂ. Costurile de intrare a stocurilor cumpărate
cuprinde valoarea de cumpărare şi costurile direct atribuibile intrării: (de exemplu, costurile de
transportareaprovizionare, asigurare pe durata transportării, încărcare, descărcare, comisioane
intermediarilor, impozitele şi taxele nerecuperabile şi taxele vamale şi alte costuri suportate pentru
aducerea stocurilor în forma şi în locul utilizării după destinaţie cum ar fi: prelucrarea, sortarea,
împachetarea etc.). La data ÎNTOCMIRII SITUAȚIILOR FINANCIARE Valoarea realizabilă
netă (V.R.N.) – reprezintă preţul probabil de vânzare a stocurilor, diminuat cu cheltuielile accesorii
pentru comercializarea lor (cum ar fi cheltuieli de transport, comisioanele cedate, cheltuieli în perioada
de garanţie, alte cheltuieli de desfacere). Evaluarea stocurilor la valoarea realizabilă netă se face în
cazurile: • reducerii preţului de vânzare a stocurilor (preţul de piaţă la vânzare este mai mic); •
deteriorării sau degradării parţiale; • uzurii parţiale sau integrale (în cazul OMVSD); • majorării
cheltuielilor rămase de efectuat pentru comercializarea stocurilor. Generalizări privind evidența
materialelor • Contul de evidență – 211 ,,Materiale” • Inițial- încheierea contractelor • Emiterea
comenzilor • Primirea factură fiscală, act de achiziții, invoice etc. • Recepţia cantitativă - bonul de
intrare a materialelor • Recepţia calitativă - certificat de calitate • Evidenţă şi control materialelor -
metoda cantitativ - valorică
Sursele de intrare a materialelor: • Procurarea de la furnizori - Dt 211 Ct 521; contract, factură
fiscală, declarații vamale, certificat de calitate etc. [Dt 534. 4 Ct 521.1 - TVA aferentă procurărilor] •
Procurarea de la persoane fizice - Dt 211 Ct 544; contract, act de achiziție [Dt 544 Ct 534 - Impozit la
sursa de plată, 7%] • Primite cu titlu gratuit, Dt 211 Ct 622; contract de donație, factură fiscală etc.
Costul de intrare include TVA Eliberarea materialelor pentru necesitățile: (bonul de consum, fișa
limită de consum etc.) • Activității de bază: Dt 811 Ct 211; • Activității auxiliară: Dt 812 Ct 211; •
Generale de producţie: Dt 821 Ct 211; • De desfacere a produselor: Dt 712 Ct 211; • Generale ale
entității: Dt 713 Ct 211; Eliberarea materialelor pentru necesitățile: (bonul de consum, fișa limită de
consum etc.) • Activității de bază: Dt 811 Ct 211; • Activității auxiliară: Dt 812 Ct 211; • Generale de
producţie: Dt 821 Ct 211; • De desfacere a produselor: Dt 712 Ct 211; • Generale ale entității: Dt 713
Ct 211; Stocurile ieşite se evaluează la VALOAREA CONTABILĂ care se determină prin aplicarea
uneia din următoarele metode de evaluare curentă: 1) metoda identificării specifice; 2) metoda
FIFO (primul intrat – primul ieșit); 3) metoda LIFO(ultimul intrat – primul ieșit); 4) metoda CMP
(costul mediu ponderat). Metoda de evaluare curentă a stocurilor se stabileşte de către fiecare
entitate de sine stătător şi se reflectă în POLITICILE CONTABILE ale acesteia. Metoda identificării
specifice constă în atribuirea costurilor individuale elementelor de stocuri. Această metodă este
adecvată pentru stocurile ce fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau
fabricate (de exemplu, apartamente, clădiri, automobile, opere de artă etc.). Identificarea specifică nu
poate fi aplicată în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare şi divers de elemente. Metoda
FIFO prevede evaluarea stocurilor ieşite din entitate la costul de intrare (efectiv) al primei intrări
(primului lot). Pe măsura epuizării loturilor, stocurile ieşite se evaluează la costul de intrare al lotului
următor, în ordine cronologică. Soldul stocurilor la finele perioadei este evaluat la costul de intrare al
loturilor de stocuri care au fost cumpărate sau fabricate cel mai recent. În cazul utilizării metodei FIFO
valoarea stocurilor ieşite poate fi determinată după fiecare ieşire sau în baza soldului final, stabilit în
urma inventarierii. Metoda FIFO este preferabilă în cazul în care preţurile stocurilor ieşite
înregistrează o reducere permanentă în cursul perioadei de gestiune. Metoda LIFO prevede evaluarea
stocurilor ieșite la costul de intrare al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, stocurile ieșite se
evaluează la costul de intrare al lotului anterior în ordine cronologică. Soldul stocurilor la finele
perioadei este evaluat la costul de intrare al primelor loturi de stocuri achiziționate sau fabricate.
Metoda LIFO se recomandă în cazul în care preturile stocurilor ieșite înregistrează o creștere
permanentă în cursul perioadei de gestiune. Metoda CMP presupune calcularea costului fiecărui
element de stocuri pe baza mediei ponderate a costurilor soldurilor elementelor similare de stocuri la
începutul perioadei şi a costurilor elementelor similare fabricate sau cumpărate în cursul perioadei de
gestiune. În conformitate cu politicile contabile CMP poate fi calculat după fiecare intrare a stocurilor,
la sfârșitul perioadei de gestiune sau în alt mod stabilit de politicile contabile ale entității. Metoda
CMP se recomandă în cazul fluctuaţiilor considerabile ale preţurilor stocurilor în cursul perioadei de
gestiune. Metoda de evaluare curentă a stocurilor trebuie aplicată cu consecvenţă, pentru elemente
similare de la o perioadă de gestiune la alta. Dacă în situaţii excepţionale entitatea decide să modifice
metoda de evaluare pentru un anumit element de stocuri atunci, modificările metodelor de evaluare
curentă a stocurilor (de exemplu, trecerea de la metoda FIFO la metoda CMP) se efectuează în
conformitate cu SNC „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente
ulterioare”. Contabilitatea OMVSD • Conturile de evidență – 213 și 214 • Valoarea unitară a cărora
este mai mică decât plafonul stabilit de legislaţie (6000 lei), indiferent de durata de exploatare sau cu o
durată de serviciu mai mică de un an, indiferent de valoarea unei unităţi. • Evidenţa intrărilor la
entitate se perfectează în baza documentelor primare, similar materialelor. • La utilizarea OMVSD
trebuie să ţinem cont de costul unitar de intrare. Sursele de intrare a OMVSD: • Procurarea de la
furnizori - Dt 213 Ct 521; contract, factură, declarații vamale, certificat de calitate etc. [Dt 534. 4 Ct
521 - TVA aferentă procurărilor] • Procurarea de la persoane fizice - Dt 213 Ct 544; act de achiziție
[Dt 544 Ct 534 - Impozit la sursa de plată, 7%] • Primite cu titlu gratuit, Dt 213 Ct 622; contract de
donație, facture fiscală. Costul de intrare include TVA .
Producţia în curs de execuție și produsele • Contabilitatea producţiei în curs de execuţie se
realizează cu ajutorul contului de activ 215 „Producţia în curs de execuţie”. • Contabilitatea produselor
(lucrărilor, serviciilor executate) destinate vânzării se ține cu ajutorul contului 216 „Produse” .
Prevederi ale SNC-urilor!!! În cazul în care entitatea confecționează un tip de produs (grupă de
produse omogene) sau prestează un tip de serviciu (grupă de servicii omogene), COSTURILE DE
PRODUCȚIE se înregistrează nemijlocit în conturile contabilității financiare și se contabilizează ca
majorare a producției în curs de execuție și majorare a datoriilor curente, a amortizării activelor
imobilizate, diminuare a stocurilor etc. Evaluarea PCE și a produselor • Costul efectiv al producţiei
în curs de execuţie se determină la sfârşitul fiecărei perioade de gestiune. • Cea mai frecventă metodă
de evaluare în raport cu gradul de finisare tehnică. • Evaluarea producţiei în curs de execuţie în raport
cu gradul de finisare tehnică presupune conversia acesteia în unități echivalente (UE) de produse
finite. UE = Nr. de unităţi în curs de excecuţie x % de finisare tehnică a producţiei Procedura evaluării
presupune: • Calculul producţiei în unităţi de echivalenţă • Determinarea costului unităţii de
echivalenţă • Evaluarea produselor finite şi a producţiei în curs de execuţie. Produsele se evaluează la
cost efectiv sau standard în conformitate cu politicile contabile.
Mărfurile Pentru evidenţa mărfurilor se utilizează contul 217 „Mărfuri”. Organizarea contabilității
mărfurilor este influenţată de forma circulaţiei: cu ridicata sau cu amănuntul. Circulația mărfurilor cu
ridicata Vânzarea se face pe bază de facturi fiscale, încasarea urmând a se realiza, de regulă, ulterior.
În acest caz se recunosc creanțe comerciale - 221 Creanțe comerciale curente, care includ: *venitul din
vânzare contabilizat la contul de pasiv 611 „Venituri din vânzări” și *TVA aferentă vânzărilor la
contul de pasiv 534.4 ,,Datorii față de buget” Totodată, se recunoaște și se contabilizează costul
mărfurilor vândute: Dt 711 „Costul vânzărilor” Ct 217 ,,Mărfuri” (exemplul precedent) Circulația
mărfurilor cu amănuntul Vânzarea se face cu plata imediată, în numerar, utilizând contul 832
,,Încasarea din vânzarea bunurilor în numerar” (magazine). Contabilizarea este în mod analogic ca şi la
livrarea produselor, cu utilizarea contului de pasiv 611 „Venituri din vânzări” şi contului de activ 711
„Costul vânzărilor”, dar !!!!!!! Pentru evidenţa mărfurilor transmise în comerț este necesar de
determinat preţ de vânzare, care include: Costul de intrare a mărfurilor Adaosul comercial (se
stipulează în Politici contabile) TVA aferentă vânzării Preț de vânzare = Cost de intrare + Adaosul
comercial + Suma TVA* * (Cost de intrare + Adaosul comercial) × Cota TVA În scopul contabilizării
mărfurilor transmise în comerț este necesară utilizarea:  contului 831 „Adaos comercial” pentru
evidenţa adaosului comercial conţinut în preţul de vânzare a mărfurilor; unui cont pentru evidența
TVA conținută în prețul de vânzare a mărfurilor, spre exemplu, 837 ,,TVA în prețul de vânzare a
mărfurilor. Formule de casare aferente mărfurilor vândute 1. Casarea TVA aferentă mărfurilor
vândute, 20% Dt 837 Ct 217.2 2. Casarea adaosului comercial aferent mărfurilor vândute Dt 831 Ct
217.2 3. Casarea valorii contabile a mărfurilor vândute Dt 711 Ct 217.2