Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Definiţie
Apendicita acută este o inflamaţie acută sau un proces inflamator al apendicelui cecal
reprezentând cea mai frecventă cauză de abdomen acut. Apendicele ileocecal se găseşte în
locul de joncţiune al ileusului cu cecul. Este situat în majoritatea cauzelor în fosa iliacă
dreaptă, localizat în flancul şi ipocondrul drept. Dacă apendicele are o lungime mai mare,
vârful lui poate ajunge chiar sub ficat. În cazuri foarte rare apendicele poate fi situat în partea
stângă a abdomenului.
2. Etiopatogenie
3. Etiologie
1
Factorul de declanşare: îl reprezintă obstrucţia lumenului intestinal produsă de
diversele cauze: leziuni inflamatorii, corpuri străine, o hiperplazie a foliculilor limfatici,
fibroza sau unele procese tumorale care transformă apendicele într-o cavitate închisă cu
conţinut infectat.
4.Morfopatologie
a). Apendicita acută catarală
b). Apendicita acută flegmonoasă
c). Apendicita acută gangrenoasă
d). Blocul apendicular
5. Simptomatologia
2
Semnul lui Blomberg - durere la decompresie bruscă.
Semnul Psaosului - accentuarea durerii la presiunea fosei iliace drepte prin ridicarea
membrului inferior.
6. Forme clinice
Se produce prin perforaţie, prin gangrenă. Debutul este cu durere vie în fosa iliacă
dreaptă, greţuri, vărsături, paloare sau debutul este mai discret cu fenomene de indigestie ce
pot fi luate drept un drenaj gastric.
Simptomele se accentuează rapid în întreg abdomenul, fiind frecvent vărsăturile.
Oprirea tranzitului duce la creşterea pulsului şi a febrei.
La examenul obiectiv se constată o sensibilitate în fosa iliacă dreaptă, o contractură
generalizată şi sunt prezente semne de iritaţie peritonială,.în această perioadă nu se
administrează calmante sau purgative.
Peritonita putrică se datorează perforaţiei unei apendicite gangrenoase. Debutul este cu
dureri violente de perforaţie. Vărsăturile sunt puţin abundente, există diaree, temperatura şi
pulsul cresc moderat, se alterează starea generală, faciesul este palid, extremităţile reci. La
examenul obiectiv se observă o sensibilitate puţin marcantă dar contractura este netă în fosa
iliacă dreaptă, Douglas-ul fiind sensibil. După acest debut evoluţia devine greu de
supravegheat deoarece fenomenele se ameliorează, durerea dispare, febra scade, persistă unele
simptome ca diareea, alterarea pulsului şi contractarea musculară.
b). Peritonita secundar generalizată
Sunt apendicitele acute care după o criză intră în faza de acalmie înşelătoare pentru ca
ulterior să evolueze spre peritonita. Se disting trei forme clinice:
Peritonita acută progresivă: este peritonita din a 6 -10 zi. Are o perioadă scurtă de
regresiune sub care peritonita evoluează silenţios după o criză apendiculară.
Peritonita în doi timpi: aceste peritonite sunt foarte grave şi se datorează apendicitei
gangrenoase sau perforării unui abces apendicular localizat şi necunoscut.
Peritonita în trei timpi: este criza apendiculară urmată în 4 - 5 zile de ameliorare, apoi
apare blocul apendicular care poate evolua spre regresie sau spre abcedare şi difuziune
în cavitatea peritonială. Este o formă deosebit de gravă.
3
sensibilă, blocul apare la câteva zile de la debut ( 2 - 6 zile) caracteristicile lui fiind febra,
pulsul rapid şi contractură musculară.
7. Clasificarea apendicitei după localizare:
a). Apendicita retrocecală
b). Apendicita pelviană
c). Apendicita subhepatică.
8. Diagnostic diferenţial
Într-o apendicită acută trebuie făcut diagnosticul diferenţial cu alte afecţiuni care se
manifestă prin falsul abdomen acut. Aceste afecţiuni fiind:
Pneumonia, bronhopneumonia sau pleurezia costodiafragmatică dreaptă: se
poate confunda uşor cu o apendicită acută;
Gripa: debutează cu dureri abdominale;
Colica hepatică (cu sau fără colecistita acută);
Colica renală: asemănătoare şi greu de diagnosticat, este ca o apendicită acută
retrocecală;
Gastrita caută: se aseamănă cu apendicita de debut, doar durerea se manifestă
sub formă de epigastralgie;
Limfadenita mezenterică: în cazul acesta durerea din fosa iliacă dreaptă nu
este însoţită de fenomene de hiperestezie cutanată şi apărare musculară şi are
caracter migrator.
Abdomen chirurgical acut;
Sarcina extrauterină ruptă;
Chistul ovarian torsionat;
Avortul tubar şi sarcina;
Flebita terminală acută;
Ulcer gastro-duodenal perforat: prin semnele sale clinice şi radiologice nu
pune probleme deosebite la diagnosticare atâta timp cât există o peritonita
apendiculară instalată;
Pancreatita acută;
Ocluzia intestinală;
Infarctul mezenteric;
Perforaţii viscerale;
Formaţiuni tumorale în abdomen.
Evoluţia
4
Prin perforare unică sau multiplă, apendicita se poate complica cu peritonita localizată
sau bloc apendicular, peritonita difuză sau septicemie apendiculară. Septicemia apendiculară
este cea mai gravă complicaţie a apendicitei. In evoluţia ei se disting trei faze:
Faza infiltrativă
Faza de abcedare
Faza de fistulizare
Tratamentul
PREGĂTIREAPREOPERATORIE A BOLNAVULUI
Bolnavii care se interneaza pentru a fi operati au într-o masura mai mare sau mai
mica teama de interventia chirurgicala. De aceea asistenta medicala va trebui sa-i faca
bolnavului o primire calda si sa arate de la început bolnavului ca are în personalul spitalului
5
prieteni care se vor ocupa de sanatatea lui si ca acestia vor face tot ce trebuie pentru ca el sa
iasa din spital sanatos.
Asistenta medicala va conduce bolnavul la patul ce urmeaza sa-1 ocupe, va avea
grija sa amplaseze bolnavul nou internat în saloane cu covalescenti, care nu au avut
complicatii postoperatorii, optimisti, care nu necesita tratamente medicale multiple.
6
superioare normalului.Acesta se obtine prin administrarea de insulina si printr-un
regim hipoglucidic. Tratamentul se va continua si intro si postoperator.
Tuturor persoanelor trecute de 50 ani si fostilor suferinzi hepatici li se vor face obligatoriu
probele hepatice;
înaintea oricarei interventii care pune cât de cât problema administrarii intraoperatorii de
sânge;
- de mare importanta este de asemenea, sa se cunoasca si sa se trateze daca
bolnavul are alergie la unele medicamente;
- bolnavii care au folosit tranchilizante preoperator sau hipotensoare, de tip Hipozin,
pot sa faca scaderi tensionale intraoperatorii care adeseori foarte greu se remediaza si de aceea
interventia operatorie la acesti bolnavi trebuie facuta la 5-8 zile dupa ce au fost luate ultima
oara aceste medicamente.
Starea de nutritie a bolnavului trebuie sa fie buna înaintea operatiei. Un bolnav
deshidratat si denutrit face importante complicatii postoperatorii.
Femeile trebuie întrebate în legatura cu data la care trebuie sa apara ciclul menstrual
pentru ca pe de o parte nu este recomandabil a se face interventie chirurgicala în timpul
menstruatiei, iar pe de alta parte pentru ca tulburarile de ciclu releva stari patologice generale
sau genitale ori prezenta unei sarcini.
In cazul apendicitei acute "la rece" bolnavul va servi prânzul si cina în mod normal,
si nu în cantitati crescute pentru ca tractul digestiv sa fie cât mai liber. El va bea o cantitate
normala de lichide. Pentru asigurarea unui somn bun si înlaturarea starii de anxietate
preoperatorie, bolnavul va primi seara înainte de culcare, câte o tableta de Luminai si
Romergan.
7
sau postoperator precum si pentru împiedicarea aparitiei tromboflebitei postoperatorii. Cu
circa 45 minute înainte ca bolnavul sa fie introdus în sala de operatie i se va administra o fiola
de Mialgin intramuscular, iar cu 30 minute înainte o fiola de Atropina, medicatie asa numita
preanestezica.
ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII
Asistenta medicala nu va părăsi nici un moment bolnavul, atâta timp cât el este sub
influența substanțelor narcotice. Acțiunea acestora poate să revină cu toate că bolnavul a
plecat din sala de operație trezit, cu reflexele căpătate, poate să recadă sub acțiunea drogurilor
administrate si dacă nu este supravegheat limba poate să-i cadă în fundul laringelui, să astupe
glota și bolnavul să moară asfixiat. În caz că bolnavul a transpirat îi va schimba lenjeria.
8
produce (dureri, fenomene inflamatorii, tuse, junghi etc.)
Aparatul respirator se supraveghează stabilind timpul, frecvenţa şi amplitudinea
respiraţiei. Respiraţia poate fi îngreunată de un pansament abdominal sau toracic prea strâns.
În caz de dispnee sau respiraţie superficială se anunţă medicul şi la indicaţia lui se
administrează oxigen sau medicamente adecvate.
Asistenta va supraveghea si îngriji bolnavul în timpul vărsăturilor. Va urmări dacă are
sughiţuri, semne de iritaţie peritoneală. Asistenta trebuie să supravegheze aspectul limbii,
mucoaselor bucale şi abdomenul bolnavului. Ea va urmări cu atenţie restabilirea funcţiei
tubului digestiv.
Întârzierea eliminării gazelor provoacă balonări şi dureri abdominale; în aceste cazuri
se introduce în rect tubul de gaze sterilizat prin fierbere şi uns cu o substanta lubrefiantă. În
general, funcţiile digestive se restabilesc în a doua zi după intervenţie şi se manifestă prin
eliminarea spontană de gaze. Primul scaun spontan are loc în general în a treia zi. Frecvenţa şi
caracterul scaunului se notează în foaia de temperatură a bolnavului.
O atenţie deosebită trebuie acordată supravegherii şi menajării sistemului nervos al
bolnavului, care are rolul primordial în coordonarea activităţii tuturor organelor. Datorită
traumatismului operator, bolnavul suferă dureri postoperatorii. Durerile cele mai intense apar
în primele 24 de ore după intervenţie, ajungând la intensitate maximă noaptea după care se
diminuează treptat şi dispar în curs de 36-48 de ore. Pentru combaterea durerii se va folosi un
complex de măsuri ţinând seama de factorii etiologici care au provocat-o, astfel se va recurge
la:
- liniştirea bolnavului.
- aşezarea lui în poziţii de menajare a punctelor dureroase (așezarea pernii,ridicarea spătarului
patulu, etc).
- utilizarea agenţilor fizici şi mecanici (masaje, frecții).
Mobilizarea bolnavului trebuie facută cât mai curând. În urma mişcărilor, circulaţia
sanguină devine mai activă, peristaltismul intestinal şi functia excretoare se îmbunătăţesc,
schimbările nutritive sunt mai active, ventilaţia pulmonară se intensifică şi se pune în miscare
întreaga musculatură. Pe lângă aceasta, bolnavii devin mai încrezători în forţele proprii şi în
vindecarea lor.
Scoaterea firelor
Firele de sutura se scot în general între a IV-a si a V-a zi de la operatie, iar bolnavul
este externat a VI-a sau a VII-a zi de la operatie, daca nu are complicatii.
9
13. Îngrijirea postoperatorie
Cea mai des întâlnită complicaţie este hemoragia evidenţiată sub trei forme:
Hemoragia plăgii
Hemoperitoneu
Hemoragia intraluminală
Poate apărea abcesul rezidual perineal datorit închiderii fără drenaj a cavităţii
peritoniale sau a nefuncţionării drenajului deja instalat, aceste complicaţii necesitând
deschidere chirurgicală.
Alte complicaţii pot fi:
Peritonite
Ocluzii intestinale
Supuraţia plăgii
Ileus dinamic postoperator.
Profilaxia
10
DOSAR
Procesul de îngrijire a pacienţilor
-toaleta corecta a plăgii -
acordarea îngrijirilor igienice
Explic pacientei procedeele pre si postoperatorii ca: sala de trezire,
terapie intensiva, medicaţia, repaus la pat, poziţiile bolnavei în pat, clisma, îi
explic pacientei ca în timpul operaţiei va fi anesteziată si nu va simţi nimic.
Pregătirea fizică
Pacienta este adusa în salon la ora 21°°, o aşez în pat in decubit dorsal fără pernă, măsor şi
înregistrez funcţiile vitale. TA: 1 1 0 / 7 0 Puls: 94 bătăi / min
T: 36,8 ° C
-calmarea durerii postoperatorii
–observarea funcţiilor vitale
-reacţii în mobilizare
Calmarea durerii.
Observarea pacientei in timpul greţurilor si vărsăturilor.
Liniştirea pacientei.
Informarea pacientei despre starea ei.
Pregătire preoperatorie
Pregătire psihică
Stau de vorbă cu pacienta şi îi explic necesitatea intervenţiei
11
chirurgicale. Încerc să o liniştesc spunăndu-i că nu are de ce să-i fie frică. Pun
pacienta in legătura cu alţi bolnavi cu evoluţie pozitivă a bolii postoperatorii.
12