Analiză economico - financiară – Curs 2

4. Tipologia analizei economico-financiare

Criterii de clasificare:
1. După raportul între momentul în care se desfăşoară analiza şi momentul desfăşurării
fenomenului:
 analiză postfactum (postoperatorie)
 analiză antefactum (previzională)(prospectivă)
2. După nivelul la care se face investigarea:
 analiză microeconomică (la nivelul unui agent economic)
 analiză mezoeconomică (la nivel de ramură sau sector de activitate)
 analiză macroeconomică (la nivelul economiei naţionale)
 analiză mondoeconomică (la nivelul economiei mondiale)
3. După modul de urmărire în timp a fenomenelor:
 analiză statică (studierea fenomenelor la un moment dat)
 analiză dinamică (studierea fenomenelor în evoluţia lor)
4. În funcţie de orizontul de timp:
 analiză pe termen scurt (< 1 an)
 analiză pe termen lung ( > 1 an)
5. După circumstanţele în care se realizează:
 analiză în context de criză
 analiză în context de dezvoltare (internă şi/sau externă)
6. După sfera de cuprindere şi finalitate:
 analiză funcţională (urmăreşte modul de realizare a unei funcţiuni a întreprinderii –
cercetare-dezvoltare, producţie, personal, comercială, financiar-contabilă)
 analiză expresă (studierea unei anumite probleme, apărute în activitatea întreprinderii şi a
cărei soluţionare nu suportă amânare – ex. analiza trezoreriei)
 analiză globală (presupune studierea activităţii întreprinderii în ansamblul ei).
În prezent, în lume se vorbeşte de diagnostic global strategic, care presupune investigarea tuturor
activităţilor unei întreprinderi, în corelaţie cu factorii mediului concurenţial în care aceasta acţionează, şi
cu caracteristicile sistemului de management al întreprinderii.

1
 DGS

Diagnostic Funcţional Diagnostic Financiar

Diagnostic C & D Diagnosticul Valorii

patrimoniale

Diagnostic Q
Diagnosticul Structurii
financiare
Diagnostic C
Diagnosticul
Rentabilităţii
Diagnostic P

Diagnosticul Riscului
Diagnostic F&C

Caracteristicile
sistemului de
management practicat

Factorii mediului Factorii mediului

concurenţial concurenţial

Un asemenea diagnostic dă posibilitatea managerilor să-şi răspundă la trei întrebări:

1. Unde ar putea să meargă întreprinderea? - se face analiza mediului concurenţial, care pune în
evidenţă oportunităţile şi vulnerabilităţile mediului.
2. Unde poate să meargă întreprinderea? – se face analiza potenţialului intern al întreprinderii,
care pune în evidenţă punctele forte şi punctele slabe ale întreprinderii.
3. Unde vrea să meargă întreprinderea? - se face analiza sistemului de management al
întreprinderii, care relevă sistemul de valori şi aspiraţii ale întreprinderii

5. Metodologia analizei economico-financiare

Metodologia analizei economico – financiare, reprezintă ansamblul de metode şi tehnici utilizate
pentru realizarea obiectivelor acesteia.

2
 Principalele metode folosite în analiza economico - financiară
1. Metode statistice
2. Metoda Benchmarking
3. Modelarea
4. Vizualizarea
5. Metoda grilelor de evaluare
6. Tehnica profilelor
7. Metoda ABC
8. Metoda ratelor
9. Metoda scorurilor
10. Metoda abaterilor
11. Metoda calculului marginal (productivitatea marginală, costul marginal, etc.)
12. Tehnica actualizării (eficienţa investiţiilor)
13. Metoda fluxurilor (tabloul de finanţare, tabloul fluxurilor de trezorerie)
14. Metode de analiză strategice (BCG, ADL, PIMS, RMC, etc.)
15. Metode specifice de analiză a costurilor (metoda costului complet, metoda costurilor parţiale,
metoda ABC, metoda costului obiectiv, analiza valorii)
16. Metode sociologice (chestionarul şi interviul)

1. Metode statistice
 Metode statistice cantitative: indicii de creştere cu bază fixă şi cu bază în lanţ; ritmul de
creştere cu bază fixă şi cu bază în lanţ; ritmul mediu anual; coeficienţii de concentrare;
coeficienţii de sezonalitate.
Xn
In /0   100 , indice cu bază fixă;
X0
Xn
I n / n 1   100 , indice cu bază în lanţ;
X n 1
R n / 0  I n / 0  100 , ritm cu bază fixă;
R n / n 1  I n / n 1  100 , ritm cu bază în lanţ.

 Yn
 1)  100 , ritmul mediu anual;
R =(
n 1
Y0
unde: n reprezintă numărul de termini ai seriei
Yn – ultimul termen al seriei
Yo - primul termen al seriei

n  gi 2  1
Gini Struck : G = aparţine (0;1)
n 1
Coeficienţi de concentrare

n
1
Herfindhal : H=  gi
i 1
2
aparţine (
n
,1)

gi – reprezintă ponderea activităţii, produsului, grupei de produse, sectorului de activitate, etc. în cifra de
afaceri totală

3
 1
Apropierea acestor coeficienţi de 0 în cazul coeficientului Gini Struck, şi de în cazul
n
coeficientului Herfindhal, semnifică o distribuţie uniformă a vânzărilor pe structurile implicate în calcul.
Iar apropierea de 1 arată o concentrare a vânzărilor pe anumite produse sau activităţi.
Coeficientul de sezonalitate

X  
Ks = 
unde, X - cifra de afaceri medie anuală; X - media lunară generală
X

Cu cât valoarea acestor coeficienţi se îndepărtează de 1 cu atât caracterul sezonier al fenomenului

este mai pronunţat. Iar cu cât valoarea coeficienţilor se apropie de 1 sezonalitatea se atenuează.

 Metode statistice calitative: descompunerea, comparaţia şi gruparea datelor (!vezi curs de

statistică)

2. Benchmarking – ul este o tehnică de analiză comparativă între procesele funcţionale sau

operaţionale ale întreprinderilor cele mai performante, indiferent de domeniul de activitate al acestora.
Benchmarking – ul reprezintă o sursă de idei ce pot fi preluate de societatea analizată de la întreprinderile
cele mai performante (! de căutat)

3. Modelarea presupune folosirea modelelor ca formă de prezentare simplificată a realităţii

economice. Se folosesc următoarele categorii de modele:
 modele imitative (fotografii, hărţi, machete);
 modele analitice (graficele de orice fel);
 modele simbolice (pot fi prezentate sub formă de sumă, diferenţă, produs, raport sau mixte)
exemple:
Qex = Qv + Qs + Qi

(±)R = Vt - Cht

CA = q x p

CA
W=
Ns
Rn Rn Rn Rn
 Rn Rc
R ec  x100  CA x100  CA x100  CA x100  CA x100 
At At Ai Ac 1 1 1 1 1 1
   
CA CA CA CA CA Fa CA CA s * ef v
x
Ai Ac Ai Fa Ac

Rec – rentabilitatea economică

Rc – rentabilitatea comercială
s – ponderea mijloacelor fixe active în active imobilizate
ef – eficienţa mijloacelor fixe active
v- viteza de rotaţie a activelor circulante

4
 4. Vizualizarea presupune folosirea graficelor. În analiză se folosesc: cronogramele, diagramele
(cu bare, cu bare asociate, sectorială, cu coordonate polare, geografice) şi histogramele sau tabelul de
penetraţie.
Aplicarea acestei metode trebuie să se facă cu discernământ, mai ales în ceea ce priveşte alegerea
indicatorilor ce caracterizează fenomenul analizat, alegerea unităţilor de măsură în care sunt exprimaţi
indicatorii, asocierea indicatorilor vizualizaţi.

5. Metoda grilelor de evaluare

Se foloseşte în analiza strategică în caracterizarea performanţelor globale ale unei societăţi. Pentru
elaborarea unei grile de evaluare este necesară parcurgerea următoarelor etape:
 Se stabilesc criteriile sau factorii cheie ai succesului (FCS);
 Se stabilesc coeficienţii de semnificaţie (ponderea = gi) pentru fiecare criteriu;
 Se acordă note pentru fiecare criteriu în cazul întreprinderilor analizate; notele se pot acorda în
sistemul : 0-3; 1-5; 1-10 etc. sau calificative;
 Se calculează nota medie ponderată care permite poziţionarea finală a fenomenului analizat.

Nr.
FCS gi (%) ni

N
 gi * ni
Crt. 100
1.
2.
Factorii cheie ai 3. succesului reprezintă acei factori care
diferenţiază 4. întreprinderea analizată ca fiind performantă
faţă de altă 5. întreprindere care acţionează în sector.
Factorii cheie ai  succesului sunt definiţi pornind de la
Total 100 N
următoarele 5 criterii de bază:
 poziţia întreprinderii în materie de costuri;
 poziţia întreprinderii în materie de rentabilitate;
 poziţia întreprinderii pe piaţă, exprimată prin cota parte pe piaţă;
 competenţele tehnice şi tehnologice ale întreprinderii;
 imaginea întreprinderii şi implementarea comercială a acesteia;
 etc.
În cadrul acestor factori există un factor cheie dominant, care acţionează preponderent asupra poziţiei
întreprinderii pe piaţă. Acesta are un caracter dinamic, putându-se schimba de la o etapă de dezvoltare a
întreprinderii la alta.
Dacă luăm în considerare fazele de dezvoltare ale unei întreprinderi, factorul dominant ar putea fi:
 demaraj  competenţele tehnice şi tehnologice (=factorul cheie dominant);
 creştere  partea de piaţă;
 maturitate  rentabilitatea;
 declin  costuri.
Observaţie
Calculul singular al unei note medii pentru o întreprindere nu are semnificaţie, deoarece în analiză se
impune determinarea unei astfel de note medii şi pentru întreprinderile concurente , şi în consecinţă
evaluarea comparativă a poziţiei lor.

6.Tehnica profilelor
Este o vizualizare a rezultatelor obţinute prin metoda grilelor de evaluare.

FCS
5
 - se trasează

Nota - se unesc punctele