(3-1) MOTORUL DE CURENT CONTINUU CU COMUTATOR

MECANOGALVANIC

Datorită caracteristicilor de funcţionare–reglare foarte convenabile, în special pentru

acţionările reglabile, motorul de curent continuu clasic, cu comutator mecanogalvanic şi perii
(MCC), are o largă utilizare în multe domenii, de la aparate electrocasnice la tehnica
industrială (acţionări de laminoare, maşini de ridicat etc.), tehnica militară sau transportul
auto, feroviar, aerian şi naval etc.
Prezenţa colectorului, a înfăşurarii de compensaţie şi a polilor auxiliari face ca maşina
de curent continuu să fie mai complexă sub aspectul construcţiei şi tehnologiei de fabricaţie,
şi, în consecinţă, mai scumpă comparativ cu maşina sincronă sau asincronă. De asemenea,
prezenţa colectorului şi periilor ridică probleme suplimentare de întreţinere în funcţionare,
ceea ce determină un cost de exploatare mai mare.Totodată, prin modul de construcţie şi
funcţionare a ansamblului colector-perii, puterea maximă la care se poate construi o maşină de
curent continuu este limitată la 6-8 MW. Pentru aceste puteri maxime construibile, viteza
nominală este situată sub 500 rotaţii pe minut. De aici rezultă că maşinile de curent continuu
mari, fiind maşini lente, sunt voluminoase şi grele, caracterizate printr-un raport kg/kW
ridicat. Acest raport este destul de mare şi pentru maşini de curent continuu de putere mai
mică şi viteză nominală de 1000-2000 rot/min.
Faţă de cele de mai sus, tendinţa de a realiza un motor care să prezinte caracteristicile
de funcţionare convenabile ale motorului de curent continuu dar să fie lipsit de elementele
complexe, de construcţie şi de cost ridicat ale acestuia, apare pe deplin raţională şi justificată
tehnic şi economic.
Dezvoltarea comutatoarelor semiconductoare de putere bioperaţionale (tranzistoare
IGBT, tiristoare GTO), sau unioperaţionale (tiristoare convenţionale) cât şi perfecţionările şi
miniaturizările în domeniul convertizoarelor electronice şi al circuitelor integrate de comandă,
au deschis calea înlocuirii colectorului mecanogalvanic cu unul static, prin efectuarea
comutaţiei curentului pe cale electronică.
Folosind această posibilitate de comutare a curentului s-a creat un nou domeniu de
cercetare şi construcţie a maşinilor electrice asociate cu convertizoare statice cu
semiconductoare. Se poate vorbi astfel de o categorie generală de maşini de curent continuu
cu comutaţie electronică (MCC-CE). Denumirea de maşini cu comutaţie electronică
autocondusă (MCEA), caracterizează în modul cel mai cuprinzător această categorie, aşa
cum se va arăta în cele ce urmează.
Altă contribuţie importantă la dezvoltarea acestor maşini electrice o constituie
elaborarea de noi materiale performante pentru magneţi permanenţi care se caracterizează
prin valori ridicate pentru densitatea de volum a energiei magnetice Wm[W/m3], câmpul
coercitiv Hc[A/m] şi inducţia remanentă Br[T]. Inlocuirea excitaţiei electromagnetice de pe
rotorul inductor cu magneţi permanenţi a condus, suplimentar, la eliminarea contactului
glisant perie-inel pentru alimentarea excitaţiei şi la realizarea a ceea ce se numesc astăzi
motoare de curent continuu fără perii (MCC-FP).
Pentru o mai uşoară identificare a elementelor specifice maşinii de curent continuu cu
colector cu cele de înlocuire pentru realizarea maşinii cu comutaţie electronică autocondusă,
în cele ce urmează se reactualizează câteva elemente de construcţie şi funcţionare ale MCC şi
obiectivele impuse în conceperea variantelor de construcţie-funcţionare ale MCEA pentru
realizarea comutaţiei electronice şi pentru păstrarea caracteristicilor de funcţionare
avantajoase specifice maşinii de curent continuu clasice cu colector şi perii.
1.1 Elemente de construcţie şi funcţionare a MCC
1
 Maşina de curent continuu, contrar denumirii, este o maşină de curent alternativ
deoarece în bobinajul indusului se induce o tensiune electromotoare alternativă şi circulă
curenţi alternativi a căror frecvenţă, f este impusă de viteza de rotaţie, având expresia:
n
f=p Hz (1.1)
60
în care n – viteza în rot./min. şi p – numărul de perechi de poli ai maşinii. MCC este de fapt o
maşină sincronă de construcţie inversată faţă de maşina sincronă clasică şi care este
prevăzută cu un comutator mecanogalvanic format din colectorul solidar cu rotorul (indusul)
şi periile fixe. Funcţionarea comutatorului mecanogalvanic este astfel sincronă cu t.e.m.
alternativă indusă în bobinajul indusului.
Rolul comutatorului este diferit în funcţie de regimul de lucru al maşinii:
- în regim de generator, comutatorul funcţionează ca redresor : redresează tensiunile
induse in bobinajul indusului, respectiv curentul alternativ, în curent continuu care este trimis
în circuitul exterior, de sarcină, al generatorului. În acest regim, t.e.m. indusă, ea şi curentul, ia
din indus sunt in fază;
- în regim de motor comutatorul funţionează ca invertor: comută curentul continuu de
la sursa de alimentare în mod succesiv în secţiile indusului, convertind curentul continuu în
curent alternativ pe care îl imprimă, peste t.e.m. din bobinajul indusului. În acest caz
comutatorul funcţionează ca un invertor de curent (regim de curent impus, imprimat).
Curentul ia impus de la sursă şi t.e.m. ea indusă de câmpul inductor prin rotaţia indusului sunt
în opoziţie de fază (antifază ).

Observaţie: Curentul ia este în fază (sau în antifază) cu t.e.m. indusă numai dacă axa
AB a periilor coincide cu axa transversală, q a maşinii (Fig. 1.1). În cazul unui decalaj
(Fig.1.3) al periilor faţă de axa q, curentul ia va fi defazat faţă de t.e.m. cu un unghi  ,
(corespunzător ca mărime şi semn), aşa cum se va analiza la problema comutaţiei şi a reacţiei
indusului. Acest defazaj al curentului ia,, datorat decalării periilor, prezintă influenţă asupra
cuplului electromagnetic dezvoltat, asupra tensiunii la perii, cât şi asupra procesului de
comutaţie.
Un defazaj asemănător al curentului faţă de t.e.m. indusă se întâlneşte de asemeni în
cazul comutaţiei electronice şi determină efecte similare. De această dată însă, defazajul
depinde de momentul în care este comandată intrarea în conducţie a semiconductoarelor din
componenţa invertorului de curent prin care se alimentează fazele MCEA.

În fig.1.1 se prezintă schema unei maşini de curent continuu cu colector

mecanogalvanic şi perii. Sensurile curenţilor, fluxurilor, etc., sunt pentru regimul de motor.
Notaţiile utilizate în schemă au următoarele semnificaţii:
q, d – axele, transversală (interpolară) respectiv longitudinală, ale maşinii;
ie, Fe – curentul de excitaţie (al inductorului), respectiv tensiunea magnetomotoare
(fazor spaţial ) produsă de acest curent;
Bδ – amplitudinea inducţiei magnetice în întrefier (având distribuţie trapezoidală);
ia – amplitudinea curentului alternativ (trapezoidal) din conductoarele (secţiile)
indusului;
Ia – valorea medie a curentului la bornele indusului;
Fa – tensiunea magnetomotoare de reacţie a indusului, (fazor spaţial) ;
PA – polii auxiliari (de comutaţie);
FPA – tensiunea magnetomotoare a polilor auxiliari, ( fazor spaţial) cu acţiune locală
(o crestătură de indus) pentru realizarea comutaţiei liniare;
C – înfăşurarea de compensare a reacţiei indusului ;
2
 FC – tensiunea magnetomotoare a înfăşurării de compensaţie ( fazor spaţial ) care
în mod curent compensează doar câmpul de reacţie produs de conductoarele indusului de sub
arcul polar, bp.
q

PA
PA

K B Ia (C )
ie ie

a
N S
e d
C

em

Ia ( C ) ia
A n

Ia Ia
PA

_
+ U c

Fig. 1.1. Schema conexiunilor şi sensurile curenţilor şi tensiunilor magnetomotoare pentru un

MOTOR de curent continuu cu comutator mecanogalvanic.

Această echipare completă a MCC cu înfăşurare de compensare şi poli de comutaţie

este necesară numai la maşinile de putere medie şi mare (cca. 100kW şi mai mult), supuse
unor procese tranzitorii dure, cu şocuri de sarcină electrică şi inversări rapide de sens de
rotaţie etc. (acţionări de laminoare, tracţiune feroviară etc.). La puteri mai mici (5-20 kW) şi
la solicitări în exploatare moderate sunt suficienţi, dar necesari, polii de comutaţie, PA, iar la
puteri de fracţiuni de kilowatt se poate renunţa şi la aceaste înfăşurări.
În fig.1.2.a se reactualizează modul de determinare a sensului t.e.m. ea, induse prin
deplasarea unui conductor de lungime l într-un câmp de inducţie magnetică Bδ, cu viteza
periferică v, situaţie specifică regimului de generator.
În fig.1.2.b se prezintă modul de stabilire a sensului forţei electromagnetice F em
exercitată asupra unui conductor de lungime l, ce se află într-un câmp de inducţie magnetică
Bδ, atunci când acesta este parcurs de un curent ia, impus de către o sursă exterioară de curent
continuu (regim de motor). Prin punerea în mişcare a conductorului, sub acţiunea forţei active
Fem, respectiv a cuplului electromagnetic Mem, în conductor se va induce – sub acţiunea
inducţiei magnetice de excitaţie Bδ – o t.e.m. ea ca şi în cazul generatorului. Întrucât t.e.m are
sensul contrar curentului, se numeşte adesea tensiune contraelectromotoare (t.c.e.m.).
Această situaţie este specifică regimului de motor.
3
 e

N e a = B  lv , ia
ea l
Fem
ia v
n
B  M em n M ext v = D a 60
D a (r e z is te n t) ( a c tiv )
M O TO R D E
A N TREN A RE B 

a - G EN ERATO R
e

N
ea
ea l
Fe m
ia

B  M em n M ext Fem= B  l i a
D a (a c tiv ) (re z is te n t) ia
M A S, I N A B  M em = Fe m D a
D E LU CRU 2

b - M O TO R
Fig. 1.2. Sensul tensiunii electromotoare , ea şi
al forţei electromagnetice, Fem.

Se prezintă, în continuare, o parte din cele mai importante relaţii specifice motorului
de curent continuu cu comutator mecanogalvanic (MCC) şi care sunt utile, cu unele
particularizări, şi în cazul motorului cu comutaţie electronică autocondusă. (MCEA.).

1.2 Relaţii şi parametri de bază ai MCC

a - Tensiunea la bornele indusului, Ua

Ecuaţia de tensiuni (teorema a II-a a lui Kirchoff) din circuitul indusului furnizează
expresia tensiunii Ua, necesar a fi aplicată la bornele indusului pentru a realiza funcţionarea
în regim de motor:
U a  Ea  I a Ra  U p ,
(1.2)
în care Ea este tensiunea electromotoare indusă în bobinajul indusului (tensiune
contraelectromotoare),  Ra este rezistenţa circuitului indusului:
ΣRa = Ra + RPA + RC + Res (1.3)
care include rezistenţa bobinajului indusului, Ra, a polilor auxiliari, RPA, a înfăşurării de
compensaţie, RC şi a înfăşurării de excitaţie serie, Res, dacă există. ∆Up reprezintă căderea de
tensiune la contactul perie-colector şi este de cca 2V pentru ambele perii. Mărimea tensiunii
U p este comparabilă cu căderea de tensiune pe semiconductoarele în conducţie, în cazul
comutaţiei electronice.

4
 b-Tensiunea electromotoare indusă, Ea
Tensiunea electromotoare indusă în bobinajul indusului de către fluxul util pe pol,  
determinat de inducţia magnetică în întrefier Bδ, este:
pN
Ea= Φδ n =kE Φδ n=CE n [V] (1.4)
a
în care:
p – numărul de perechi de poli
a – numărul de perechi de circuite în paralel ale bobinajului indusului, (căi de curent)
N – numărul de conductoare active de la periferia indusului,
N = 2 W=2K Ws (1.5)
W - numărul total de spire ale înfăşurării rotorice, K – numărul de lamele la colector,
egal cu numărul de secţii ale bobinajului, iar Ws este numărul de spire pe secţie .
Pentru fluxul Φδ = ct., respectiv pentru motoarele cu inductorul din magneţi
permanenţi se utilizează adesea, şi în mod deosebit pentru servomotoare, constanta de
tensiune ( 1.4):
pN
CE = Φδ [V/(rot/min)] (1.5)
a
sau în Volt/(1000 rot/min). Această tensiune poate fi măsurată la bornele maşinii la gol, atunci
când este antrenată în regim de generator.

c - Cuplul electromagnetic dezvoltat de MCC, Mem

Cuplul electromagnetic dezvoltat de motorul de c.c. cu colector şi perii este dat de
relaţia:
1 pN
Mem = Φδ Ia = kM Φδ Ia=CM Ia [Nm] . (1.6)
2 a
1 pN
CM = Φδ [Nm/A]
2 a
este constanta cuplului per amper, indicator de performanţă important al maşinii .
Se remarcă dependenţa liniară a cuplului de curent şi flux. Pentru servomotoare cu
magneţi permanenţi, sau la excitaţie electromagnetica cu flux constant, constanta de cuplu kM
din (1.6) se exprimă în Nm/A.
Dacă axa AB a periilor este deplasată (rotită) din axa transversală, q, a maşinii cu un
unghi  (Fig. 1.3), conductoarele indusului cuprinse în acest unghi nu mai contribuie la
producerea cuplului şi expresia acestuia devine:
1 pN
Mem =   I a cos  [Nm] (1.7)
2 a
Pentru periile pe axa q, (Fig.1.1), cos   1 , ceea ce constituie un regim optim de funcţionare,
cu un cuplu de valoare maximă pentru un curent Ia şi un flux pe pol Φδ de valori date.
1 pN
Constanta cuplului are valoarea maximă, k M  . Decalarea periilor conduce la
2 a
micşorarea constantei de cuplu:
k M  k M cos , k M  k M (1.8)
d - Puterea electromagnetică, Pem

5
 Puterea electromagnetică corespunzătoare cuplului electromagnetic dezvoltat de motor
este:
Pem  M em  2 n M em (1.9)

în care n este în [rot/min] şi Mem în [Nm].

Înlocuind în (1.9) cuplul electromagnetic din (1.7) se obţine:
pN
Pem  n   I a  Ea I a [W] (1.10)
a
Sau, pentru   0 :
Pem  Ea I a cos  [W] (1.11)
Puterea electromagnetică este astfel produsul între t.e.m. şi proiecţia curentului Ia pe
axa q (proecţia vectorului Fa,! de reacţie a indusului, care are în spaţiu direcţia axei AB a
periilor).
Întrucât Ea şi Ia atât în motorul de c.c. cu comutator (MCC) cât şi în motorul comutat
electronic cu curenţi dreptunghiulari (MCEA-CD) sunt funcţii nesinusoidale, nu putem utiliza
reprezentarea fazorială, dar dacă se recurge la descompunerea în serie Fourier, se poate
considera că relaţia (1.11) exprimă puterea electromagnetică în funcţie de fundamentala t.e.m.
şi componenta activă (în fază cu t.e.m.) a fundamentalei curentului prin indus.

e - Pasul polar, 
Pasul polar, τ, se defineşte ca arcul de cerc măsurat la periferia indusului între axele d
a doi poli inductori consecutivi, de nume contrar:
Da
 [m] (1.12)
2p
Pasul polar,  reprezintă în acelaşi timp 1800 electrice .
Arcul corespunzător piesei polare a polului inductor se notează cu bp (lăţimea piesei
polare, lungimea arcului piesei polre) şi este mai mic decât pasul polar întrucât în axa q dintre
doi poli trebuie să mai rămână loc pentru polii auxiliari (de comutaţie). Între arcul polar bp şi
pasul polar  se stabileşte astfel un raport,  i numit coeficient de acoperire a pasului
polar:
bp
i   0,55  0,75 (1.13)

Un raport i mai mare este avantajos deoarece, pentru aceeaşi valoare a inducţiei B
în intrefier, fluxul de pol  p este mai mare, ceea ce determină o valoare mai mare a cuplului
şi a puterii electromagnetice. În cazul motoarelor de c.c. fără perii (MCCE-FP), excitate cu
magneţi permanenţi, i poate lua valori ce tind spre unitate, adică arcul polar bp tinde spre
1800 electrice.

f - Inducţia magnetică şi fluxul în intrefier, B şi  

Dacă se cunoaşte fluxul magnetic pe pol, , şi dimensiunile geometrice ale indusului,
inducţia magnetică B poate fi determinată prin relaţia:
 2 p 
B   [T] (1.14)
 i Li  i Li Da
Pentru Li şi Da în [m], iar  în [Mx]. L i lungimea ideală reprezintă valoarea
corectată a lungimii geometrice a indusului, La corecţie necesară din cauza franjurării
fluxului (coeficient Carter).

6
 În mod curent relaţia (1.14) se foloşeste pentru determinarea fluxului pe pol .
Astfel, dacă se impune inducţia B (încărcarea magnetică a indusului), şi se stabilesc
dimensiunile geometrice La şi Da determinăm (1.14) fluxul , iar cu acesta putem calcula
înfăşurarea de excitaţie, sau dimensiunile magnetului permanent care să ne asigure fluxul
magnetic .

g - Densitatea liniară de curent a indusului, A

Conductoarele de la periferia indusului, plasate grupat în crestături, sau uniform în
întrefier sunt parcurse de curentul Ic:
I
Ic= a . (1.15)
2a
Produsul între numărul total de conductoare N, de la periferia indusului şi curentul Ic
care le parcurge, raportat la suprafaţa exterioară a indusului reprezintă un strat (patură ) de
curent, a cărei densitate liniară este dată de relaţia:
N N Ia
A Ic  [A/m] (1.16)
Da Da 2a
Aceasta constituie încărcarea electrică a indusului şi poate avea valori între
100 – 600 A/cm, în funcţie de diametrul indusului şi de viteza de rotaţie a acestuia.

h - Densitatea de curent în conductoarele indusului, ja

Densitatea de curent în conductoarele (bobinajul) indusului, este raportul între curentul
prin conductor şi secţiunea transversală a conductorului:
i I 1
ja  c  a [A/m 2 ] (1.17)
sa 2 a sa
Dacă din motive tehnologice se folosesc conductoare în paralel, sa reprezintă secţiunea
tuturor conductoarelor în paralel. Densitatea de curent, ja poate avea valori între 3-6 A/mm2, în
funcţie de condiţiile de răcire-ventilaţie ale maşinii.

i - Rezistenţa indusului, Ra
Rezistenţa celor două circuite în paralel ale bobinajului indusului se poate calcula cu
relaţia:
N lmc 1
Ra      (1.18)
sa  2 a  2
în care,   este rezistivitatea materialului conductor la temperatura  [0C] de funcţionare a
1  mm 2
maşinii (pentru cupru,  20 0  [ ] ), iar l mc [m] este lungimea medie a unui
56 m
conductor.

j - Inductivitatea înfăşurării indusului, La

Pentru maşini fără poli auxiliari inductivitatea indusului poate fi calculată cu expresia:
2
 i3 Da Li  N 
La   0   [H] (1.19)
12 i  4 pa 
în care i reprezintă valoarea corectată a întrefierului geometric  , corecţie care, ca şi în
cazul lungimii corectate Li,ia în consideraţie efectele de margine, datorate prezenţei dinţilor,
capetelor indusului etc.
Cu ajutorul inductivitaţii La şi a rezistenţei Ra, se poate stabili constanta de timp
electrică:

7
 Ra
Tae= (1.20)
La

k - Constanta de timp mecanică

Constanta mecanică de timp este dată de relaţia:
2  n0 J 2 n0 J
Tam   (1.21)
Mp C M   I ap

Care este proporţională cu viteza de mers în gol, n0 şi momentul de inerţie, J al

rotorului şi invers proporţională cu cuplul de pornire Mp , respectiv cu curentul de pornire, Iap.

l - Dimensiunile geometrice ale indusului, Da, Li

În general, pentru orice tip de maşină electrică, pentru o putere electromagnetică Pem şi
viteză de rotatie n date , dimensiunile geometrice ale indusului (rotitor sau fix) depind de
încărcările (solicitările ) electrice şi magnetice adoptate (A, B , ja )
Folosind relaţiile (1.4) şi (1.16), puterea electromagnetică Pem (1.10) se poate exprima
prin (1.22), cu menţiunea că viteza de rotaţie n este exprimată în rotaţii pe minut:
pN n 2aDa A pN n 2aDa
Pem  E a I a     i  B A [W] (1.22)
a 60 N a 60 N
Introducând   Da / 2 p în (1.22) se obţine:
n
Pem  i  2 Da2 Li B A [W] (1.23)
60
Raportul
60 Pem
C   i  2 B A [Ws/m3 ] sau [N/m2 ] (1.24)
Da2 Li n

poartă denumirea de coeficient de utilizare a indusului, sau de constanta maşinii şi, în

documentaţia de proiectare se exprimă sub formă de grafică, funcţie de raportul Pem/n:
Pem
C=f( ) [J/dm 3 ] (1.25)
n
în care n este exprimat în rot./min. şi Pem in Watt.
În mod curent relaţia (1.23) se utilizează pentru stabilirea diametrului Da şi a lungimii
L i a indusului. Astfel din (1.23):
60 Pem
Da2 Li  (1.26)
i  2 B A n

Adoptând un raport între Da şi L i , care se stabileşte prin coeficientul   Li /  , şi înlocuind

Li de forma:

Da
Li      , (1.27)
2p
din (1.26) se obţine:
 60 Pem 1
Da3  2 (1.28)
2p n i  B A
şi respectiv:
8
 4p 60 Pem 4 p 60 Pem
Da  3  3  (1.29)
  i B A 2 n
2
 C 2 n

Cunoscând valorile nominale Pem şi n ale maşinii, prin alegerea unor valori adecvate
pentru încărcarea electrică, A şi magnetică, B cât şi pentru , sau numai  şi C, putem
determina Da şi li aşa cum rezultă din relaţia (1.29) de mai sus.
În mod similar, cuplul electromagnetic se poate deasemeni exprima în funcţie de
incărcările magnetică şi electrică. Astfel, din relaţia (1.23) obţinem:
Pem 
M em    i Da2 Li B A (1.30)
2 n 2

Dacă luăm în consideraţie două maşini cu aceeaşi putere electromagnetică dar de

viteze nominale diferite, conform relaţiei (1.30), pentru raportul cuplurilor în cele două cazuri
propuse, obţinem:
M em n' Da
'
  , (1.31)
M em n Da'
respectiv:
M em n  M em
'
n '  Pem  ct . (1.32)
Dacă admitem n ' < n rezultă:
'
M ' > M şi D a >D a ,
adică maşina de aceeaşi putere, dar cu viteza nominală mai mică va dezvolta un cuplu mai
mare, dar necesită un diametru Da mai mare pentru aceeaşi lungime Li . Dintre cele două
maşini considerate, cu puteri nominale egale şi proiectate cu aceleaşi încărcări electrice şi
magnetice, deci solicitate cu aceiaşi forţă electromagnetică pe unitatea de suprafaţă periferică
a indusului, maşina care trebuie să dezvolte un cuplu electromagnetic mai mare (maşina mai
lentă) va avea un volum mai mare:
( Da' ) 2 Li  Da2 Li (1.33)
Un alt element în dimensionarea şi funcţionarea unei maşini electrice este încărcarea
termică şi condiţiile de răcire-ventilaţie, pentru evacuarea pierderilor din masină. În cele ce
urmează ne vom referi pe scurt la încărcarea termică a indusului datorată numai pierderilor în
bobinajul său, Ra I a2 , raportate la suprafaţa cilindrică a indusului (Watt/m 2). Folosind relaţiile
(1.18) pentru rezistenţa Ra, (1.16) pentru A şi (1.17) pentru ja obţinem:
2
Ra I a2 Nl mc  Ia   N I a  1 I a 

1     l mc  
l
   mc A j a [A2 /m3 ] (1.34)
Da Li Da Li s a  2a  Li  Da 2a  s a 2a  Li
 

Valoarea produsului Aja, trebuie să nu depăşească anumite valori admisibile pentru

dimensiunile şi condiţiile de răcire specifice unui anumit mod de construcţie şi regim de
funcţionare a maşinii respective. Astfel, pentru maşini cu putere până la 10 kW, produsul (Aja)
trebuie să fie mai mic de cca 12  1010 A2/m3. Această valoare se obţine pentru ja = 4A/mm2 şi
A = 300 A/cm (( 4  10 6 A/m2 )( 300  10 2 A/m) = 12  1010 A2/m3)
Mărimile analizate mai sus (A, Bδ, ja etc.) nu sunt specifice doar maşinii de curent
continuu ci se folosesc, şi influenţează de asemenea construcţia şi funcţionarea şi a altor
maşini electrice inclusiv a celor cu comutaţie electronică, atât în cazul excitaţiei cu magneţi
permanenţi, cât şi în cazul excitaţiei electromagnetice.

1.3 Reacţia indusului

9
 Când indusul unei maşini de c.c. este parcurs de curent, acesta determină o tensiune
magnetomotoare (t.m.m.) care se suprapune peste cea a inductorului şi produce o modificare,
uneori importantă a repartiţiei inducţiei magnetice în intrefier, faţă de regimul de mers la gol.
Acţiunea tensiunii magnetomotoare a indusului (armăturii) Fa, asupra tensiunii
magnetomotoare a inductorului Fe, poartă denumirea de reacţia armăturii, sau reacţia
indusului.
Când periile sunt plasate pe axa transversală a maşinii (axa q) curentul ia din secţiile
indusului este în fază cu tensiunea electromotoare indusă (generator) sau în antifază cu
aceasta (motor). Solenaţia de reacţie, Fa produsă de curentul ia este situată pe axa periilor,
după cum, rezultă şi din fig.1.1. Întrucât, în acest caz s-au considerat periile pe axa
transversală, q solenaţia de reacţie are aceeaşi direcţie, şi constituie o reacţie transversală.
Mărimea t.m.m. de reacţie transversală, pentru o pereche de poli, este dată de:

2 Fa = 2 Faq = A (1.35)

în care A este încărcarea periferică a indusului în A/m definită de relaţia (1.16).

Axa periilor poate fi rotită faţă de axa transversală cu un unghi  , respectiv cu arcul
corespunzător br, pe periferia indusului. Această rotire, poate fi determinată de o
imperfecţiune de montaj a axei periilor, sau poate fi voită şi impusă de condiţiile de
ameliorare a comutaţiei, în special la maşinile mici, fără poli de comutaţie.
Rotirea axei periilor faţă de axa transversală, determină defazarea curentului din
secţiile indusului faţă de tensiunea electromotoare. Inversarea sensului curentului (alternanţa)
nu se mai petrece simultan cu trecerea prin zero a tensiunii electromotoare. Defazarea este în
urmă sau în avans, după cum se face rotirea axei periilor cu unghiul  în acelaşi sens cu
sensul de rotaţie, respectiv în sens contrar.
Această posibilitate de defazare a curentului din indus, faţă de tensiunea
electromotoare este specifică şi pentru motorul de curent continuu cu comutaţie electronică
(MCEA) şi are o influenţă deosebită asupra cuplului mediu, a pulsaţiilor de cuplu şi a
comutaţiei invertorului de alimentare a maşinii.
După cum rezultă din fig.1.3. (corespunzătoare regimului de motor) rotirea axei
periilor (defazarea curentului) determină apariţia unei componente longitudinale, Fad a reacţiei
indusului, determinată de conductoarele cuprinse în arcul 2br , corespunzător unghiului  r :
2Fad=Abr [A] (1.36)

în timp ce componenta transversală, Faq se produce numai de către conductoarele cuprinse în

arcul (  -2br)
2Faq=( - br) A [A] (1.37)

Tensiunea magnetomotoare de reacţie longitudinală Fad acţionează după axa polilor

(axa d) şi produce efecte magnetizante, sau demagnetizante asupra sistemului inductor.
Reacţia demagnetizantă trebuie luată în cosideraţie în mod deosebit în cazul excitaţiei cu
magneţi permanenţi specifică MCC fără perii (MCSA).
Componenta de reacţie transversală Faq, produce de asemenea unele efecte negative
asupra funcţionării motorului de curent continuu.
La funcţionarea în gol (cu periile pe axa q ), axa neutră magnetică coincide cu axa
transversală (q) a motorului şi deci câmpul magnetic rezultant este nul în axa q.

10
 q

B
 - 2br
n

aq

d
N S
ad e

A

B
b p

aq
d
N S
ad e

n
A
2br 

Fig. 1.3. Reacţia longitudinală la MOTOR ca efect al decalării periilor din axa q.

Datorită acestei situaţii, tensiunea electromotoare indusă într-o secţie a cărei

conductoare (laturi) trec prin axa q este nulă şi scurtcircuitarea secţiei de către perii nu
determină nici un curent de comutaţie (de scurtcircuit).
La funcţionarea în sarcină (Fig.1.4. pentru motor) , t.m.m. Faq care apare, se compune -
la 90 electrice cu t.m.m. a inductorului Fe, astfel că tensiunea magnetomotare rezultantă, Fr
0

este rotită în avans faţă de axa d a inductorului. Axa neutră magnetică este şi ea rotită în avans
faţă de sensul de rotaţie, respectiv faţă de axa q. Câmpul magnetic rezultant nu mai este nul în
axa q şi, în consecinţă, t.e.m. indusă în secţia care comută este diferită de zero. Dacă periile
sunt menţinute în continuare în axa q, se pot produce curenţi de comutaţie excesiv de mari.
La maşina de curent continuu cu comutator mecanogalvanic, reacţia transversală Faq
se poate combate prin utilizarea înfăşurării de compensaţie plasată în crestăturile pieselor
polare ale polilor inductori (Fig.1.1) şi este parcursă de curentul indusului, Ia=2aIc. Sensul
curentului prin înfăşurarea de compensaţie se alege astfel încât solenaţia FC să fie de sens
contrar solenaţiei Faq. În mod curent se face o compensaţie parţială, doar pentru solenaţia de
reacţie determinată de conductoarele indusului aflate în arcul polar bp, astfel că solenaţia
înfăşurării de compensaţie se poate determina din relaţia (1.38):
FC = bpA = iA [A] (1.38)

11
  q
r

r
aq
d

r q
A nm
A x a n e u trã
m a g n e tic B
B= 0; ea= 0

ia
a d
e

n
ea = 0
A
Fig. 1.4. Distorsionarea (răsucirea axei neutre magnetice) sub acţiunea reacţiei transversale la MOTOR cu
periile pe axa q; r = unghi de răsucire.

La MCC, sistemul inductor este fix, pe stator, astfel că este posibilă construcţia şi
alimentarea înfăşurării de compensaţie şi a polilor de comutaţie în serie cu indusul, fără a
necesita contacte glisante.
Spre deosebire de acest caz, MCEA se construieşte cu indusul fix pe stator şi
inductorul rotitor, cu magneţi permanenţi, sau cu excitaţie electromagnetică. În această
situaţie utilizarea înfăşurării de compensaţie şi a polilor de comutaţie nu este posibilă. La un
MCEA este necesar ca toate problemele determinate de reacţia indusului şi de procesul de
comutaţie să fie rezolvate pe cale electronică.

1.4 Comutaţia la MCC

Prin termenul comutaţie se defineşte totalitatea fenomenelor determinate de
inversarea curentului într-o secţie a bobinajului indusului cu colector. Comutaţia începe
atunci când conductoarele (laturile) secţiei trec prin zona în care acestea sunt scurtcircuitate
de către o perie colectoare fixă (în cazul înfăşurării buclate) ce este în contact cu cele două
lamele de colector aferente secţiei şi continuă prin trecerea secţiei în calea de curent
următoare, în care este parcursă de curent în sens opus.
O reprezentare desfăşurată a colectorului şi bobinajului indusului este prezentată
schematic în fig.1.5. La trecerea lamelelor de colector notate cu 1 şi 2, pe sub perie , secţia
cuprinsă între aceste două lamele consecutive va fi pusă în scurtcircuit de către perie, pentru o
perioadă scurtă de timp Tc, numită perioadă de comutaţie. În timpul perioadei de comutaţie
secţia trece dintr-o cale de curent în alta, iar curentul se inversează de la +ia la -ia, ca în fig.1.6

12
 - ia + ia

Ia
a 3 2 1 K K -1 vk
t = 0

Ia

- ia + ia

- ic
b 3 2 1 K K -1 vk

Ia

- ia + ia

Ia
c 3 2 1 K K -1 vk
t = T c

Ia

Fig. 1.5. Etapele comutării curentului în secţia cuprinsă între lamele 1 - 2.

Comutaţia este caracterizată de modul cum evoluează curentul ic(t) în perioada de

comutaţie Tc, adică de la t = 0 la t = Tc. Pentru aceasta se scrie ecuaţia t.e.m. şi căderilor de
tensiune pentru circuitul închis în scurtcircuit prin perie şi pentru ic(t) se obţine relaţia:
t
1 2
Tc er  e a
ic (t )  ia 
R t  t  1 (1.39)
1 s 1   Rs  R p
R p Tc  Tc  t  t 
1  
Tc  Tc 
în care:
Rs - rezistenţa conductoarelor secţiei,
Rp - rezistenţa de contact perie-colector,
er - t.e.m. de reactanţă ( de autoinducţie, statică ) datorată inductivităţii proprii a secţiei
şi a variaţiei curentului de la +ia la –ia în timpul Tc,
ea - t.e.m. indusă dinamic de câmpul magnetic din întrefier în zona de comutaţie,
ia - curentul în secţie, înainte şi după perioada de comutaţie
Dacă, într-o primă fază, se neglijează termenul al doilea (er= 0 şi ea= 0) şi se consideră
rezistenţa conductoarelor secţiei Rs mult mai mică faţă de rezistenţa de contact Rp, adică
Rs/Rp=0, relaţia (1.39) se reduce la forma:
ic  (1  2t / Tc )ia (1.39-1)

13
 Din (1.39-1) rezultă că ic (dreapta 1, în fig.1.6) variază liniar cu timpul, de la (+ia)
pentru t = 0, până la (-ia) pentru t = Tc. Se spune că are loc o comutaţie liniară. Este un caz
optim care se caracterizează prin lipsa unor tensiuni de comutaţie şi, în consecinţă, lipsa
descărcărilor (scântei) la colector. Pentru a realiza o comutaţie optimă (liniară) se aplică
soluţii care să determine anularea (diminuarea) t.e.m. er şi ea care au fost neglijate anterior.
După cum rezultă din (1.39-1), comutaţia liniară se obţine numai dacă suma er+ea=0.
T.e.m reactivă er, în valoare instantanee, este definită prin relaţia:
di
e r   Ls a (1.40)
dt
în care Ls este inductivitatea secţiei.
Valoarea medie a t.e.m. de autoinducţie er este:
1 Tc 1
E rm  0 er dt  T Ls  2ia  n K Ls  2ia (1.41)
Tc c
în care perioada de comutaţie Tc s-a înlocuit cu
D K
b 1 (1.42)
Tc  P  K 
v K  DK n n K
unde bp este lăţimea periei, vk este viteza colectorului, DK diametrul colectorului şi K numărul
de lamele la colector.
Conform relaţiei (1.41) valoarea medie a t.e.m de autoinducţie este proporţională cu
inductivitatea secţiei Ls , cu viteza periferică a colectorului, vK curentul de sarcină, ia şi cu
numărul de lamele K la colector.
Inductivitatea Ls depinde de elementele de construcţia bobinajului şi crestăturilor, de
fluxul de dispersie în jurul conductoarelor secţiei produs de curentul ia din secţie şi are ca
expresia:
lf
Ls  2 ws2 Li ( c   f   cd
Li) (1.43)
în care  c ,  f şi  cd sunt permeanţele magnetice specifice dispersiei în crestătură, la
capetele frontale şi de la dinte la dinte.Mărimea inductivităţii Ls nu poate fi redusă prea mult
deoarece parametrii de construcţie de care depinde nu pot fi micşoraţi in mod deosebit.
T.e.m. de autoinducţie, er, conform relaţiei (1.41), se opune variaţiei curentului prin
secţia scurtcircuitată, întârziind comutaţia. Din cauza acestei t.e.m se pot produce scântei la
colector sub muchia de ieşire de sub perii a lamelelor de colector în raport cu sensul de rotaţie
a colectorului. T.e.m. er este întotdeauna pozitivă, în sensul că termenul al doilea din relaţia
(1.38) se adaugă totdeauna la primul termen dacă nu considerăm şi t.e.m de inducţie ea .
Dacă se ia în consideraţie şi t.e.m. de inducţie dinamică ea, se constată că mărimea şi
sensul acesteia pot fi modificate în funcţie de mărimea şi sensul inducţiei magnetice B δc în
întrefierul din zona de comutaţie. Se poate proceda astfel încât ea să fie egală şi de sens
contrar cu er (er+ea= 0) şi termenul al doilea din (1.39) să fie nul. Se obţine o comutaţie liniară
– optimă - după cum rezultă din (1.39-1) şi fig. 1.6.
Modificarea t.e.m. ea se poate face prin două procedee:
- utilizarea polilor de comutaţie (auxiliari), PA;
- decalarea periilor în avans la motor şi, respectiv, în urmă la generator.
În cazul folosirii polilor de comutaţie, periile rămân pe axa transversală a maşinii, iar
inducţia magnetică BPA produsă de PA în această zonă este proporţională cu curentul de
sarcină, Ia=2aia. T.e.m. ea indusă de PA, de polaritate inversă faţă de er, va compensa t.e.m. de
autoinducţie, er, realizându-se o comutaţie aproximativ liniară. Menţinerea periilor pe axa

14
transversală (  =0) determină un regim optim de conversie electromecanică. În relaţiile (1.7)
şi (1.11) cos  =1, ceea ce determină o valoare maximă pentru factorul de cuplu, Nm/A.

ia
1
Ia
+ 2a
2

0 t

_ Ia 3
2a
Tc

Fig. 1.6. Forma curentului ia în bobinajul indusului MCC şi perioada de comutaţie Ic.

La maşinile fără poli de comutaţie (maşini de mică putere ) se face uz de al doilea

procedeu de ameliorare a comutaţiei prin decalarea periilor. Astfel, la funcţionarea în regim de
motor, decalarea periilor în sens contrar rotaţiei, determină începerea comutaţiei înainte de
trecerea prin zero a t.e.m. induse (comutaţie în avans).
În funcţionarea ca motor această tensiune indusă este de sens contrar curentului ia,
impus de sursa de alimentare şi, de aceea se mai numeşte tensiune contraelectromotoare.
Prezenţa în timpul comutaţiei, în secţia care comută, a unei t.e.m. de sens contrar curentului şi
totodată de sens contrar t.e.m. de autoinducţie er, contribuie la anularea mai rapidă a
curentului, deci, apropierea de o comutaţie liniară.
Decalarea periilor produce însă şi un efect negativ. Defazarea în avans a curentului
faţă de t.e.m., face ca în relaţiile (1.7) şi (1.11), să apară un factor subunitar cos  < 1 care
determină micşorarea cuplului electromagnetic, corespunzător apariţiei unei componente Fad,
de reacţie longitudinală demagnetizantă (Fig.1.3 şi 1.4).

1.5.Comutaţia electronică
Prin înlocuirea comutatorului mecanogalvanic (colector şi perii ) cu un convertizor cu
semiconductoare comandate şi un sistem de detecţie a poziţiei rotorice, problemele legate de
comutaţie nu se elimină, ci doar mijloacele de realizare a comutaţiei sunt diferite.

15
 Problemele semnalate, referitoare la reacţia indusului şi la comutaţie în MCC sunt
valabile şi pentru MCEA, cu unele dificultăţi suplimentare, din cauza faptului că MCEA nu se
poate construi cu înfăşurare de compensaţie şi poli de comutaţie: pentru a putea realiza
conexiuni între indus şi elementele semiconductoare , fără a folosi contacte glisante, MCEA
se construieşte cu indusul pe stator şi polii inductori pe rotor, ceea ce exclude înfăşurarea de
compensaţie şi polii de comutaţie. Construcţia MCEA este astfel cea de maşină sincronă
clasică, cu inductorul rotitor.
În aceste condiţii comutaţia este realizată prin unul din următoarele două procedee:
a)-comutaţie naturală, sau
b)-comutaţie forţată

a). Comutaţia naturală se realizează prin tensiunea contraelectromotoare şi impunerea

curentului în avans faţă de aceasta, similar cu procedeul decalării periilor de la MCC fără poli
de comutaţie. Drept comutator electronic se foloseşte un invertor de curent cu comutaţie
naturală. Pentru construcţia invertorului sunt suficiente semiconductoare unioperaţionale
simetrice (tiristoare), care suportă tensiuni inverse de blocare.
T2 + T1 În fig 1.7 se prezintă schema unei
structuri de maşină sincronă cu
D C Ia indusul pe stator prevăzut cu o
ic
înfăşurare poligonală, similară
A înfăşurării închise de la MCC. Se
- ia
ea adoptă un număr redus de secţii
* (faze) Ns = m = 6. Alimentarea, în
a
+ ia
B
* curent continuu, se face prin două
n F
puncte diametrale ca şi în cazul
* colectorului mecanogalvanic.
+ ia
e - ia Curentul intră prin punctul A(T1) şi
iese prin D(T’4), iar cuplul
S *
N electromagnetic produs, (1.6), (1.7),
C E 1 pN
Mem= ΦδIa=KMIa[Nm]
* 2 a
a * (1.6)
+ ia - ia 1 pN
Mem =   I a cos  [Nm]
D 2 a
T5
(1.7)
T4
TP Ia pune rotorul în mişcare. Pentru a
0
păstra relaţia de 90 electrice între
Fe şi Fa, respectiv pentru a reveni la
Fig. 1.7. Principiul comutaţiei naturale prin tensiune valoarea maximă a cuplului (1.6),
contraelectromotoare la o maşină sincronă având indusul cu este necesară rotirea periilor
înfăşurare poligonală. (imaginare) respectiv comutarea
curentului pe traseul T2(B)-E(T’5). Pentru aceasta tiristorul T1 trebuie blocat, iar T2 deblocat.
Prin comanda pe poarta de intrare în conducţie a tiristorului T2 (T1 fiind încă în conducţie), se
formează un circuit de comutaţie (+)T1AeaBT2(-). Dacă această comandă se dă în avans,
adică atunci când tensiunea contra-electromotoare ea are încă sensul din figură, în conturul
(circuitul) menţionat, aceasta acţionează ca tensiune inversă, de blocare pentru tiristorul T1.
Prin intrarea în conducţie a tiristorului T2 şi blocarea lui T1,curentul Ia se comută de pe nodul
A pe nodul B şi aşa mai departe.Transferul curentului Ia de pe un tiristor pe altul este facilitată
şi de prezenţa în circuitul intermediar de curent continuu a unei inductivităţi de valoare relativ

16
mare specifică invertorului de curent utilizat în acest caz. În acelaşi mod se petrece simultan
şi comutaţia între tiristoarele de ieşire T’4 şi T’5.
În fig. 1.8 se prezintă forma curenţilor şi tensiunilor în timpul unei alternanţe şi
respectiv în timpul perioadei de comutaţie Tc. Se pun în evidenţă defajazul în avans  al
curentului ia faţă de tensiunea contra-electromotoare ea ca şi tensiunea de blocare Ub a
tiristorului care iese din conducţie. Pentru ca blocarea tiristorului să fie sigură este necesar ca
după anularea curentului (IT1), tensiunea inversă Ub să fie menţinută încă un timp, cel puţin
egal cu tq. Acesta este un parametru de catalog, specific fiecărui tip de tiristor, denumit timp
de revenire. Este timpul necesar restabilirii capacităţii de blocare după o perioadă de
conducţie a tiristorului.
Schema poligonală din figura 1.7 prezintă o bună similitudine cu indusul MCC, însă
pentru m = 6, tiristoarele din schemă au o slabă utilizare, durata de conducţie a acestora fiind
de numai  CT  60 o ; conducţia în fază este de  CF  180 o . Mai frecvent sunt utilizate
schemele radiale, cu m = 3, cum se prezintă în fig.1.9 şi 1.10, caracterizate printr-o durată de
conducţie a tiristoarelor de  CT  120 o şi deasemenea o durată a alternanţei curentului din
indus, tot de  CF  120 o . Comutaţia naturală se petrece în mod similar, cu deosebirea că
bucla de comutare (de stingere prin tensiune contraelectromotoare) include înfăşurările a
două faze.
ia b).Comutaţia forţată
I T c constă în comutarea curentului
ia = a
2 într-o înfăşurare de fază (secţie),
t
în orice moment, în mod
independent de valoarea
ea
instantanee a tensiunii

contraelectromotoare. Curentul
este foţat să se anuleze şi apoi,
după caz, se comandă intrarea în
t
conducţie a unui alt
semiconductor care realizează
alternanţa următoare, de sens
IT2 contrar faţă de prima.
U T1; IT1 IT1
Inductivitatea înfăşurării
UT1
Ia de fază a indusului este mai mare
la MCEA şi încercarea de
micşorare prin mijloace
constructive nu dă rezultate
t
satisfăcătoare. De aceea, la
U T întreruperea curentului, datorită
U b= e a procesului tranzitoriu care se
produce, apare o t.e.m. directă
IT 2 tb tq importantă care poate distruge
Ia semiconductorul. Pentru a evita
IT 2 această situaţie, este obligatorie
crearea unei căi (circuit) de
descărcare a energiei
electromagnetice acumulată în
t
-6 0
o
60
o inductivitate. În fig.1.11 se
prezintă cel mai simplu mod de
C O N D U C T, I E T1 T2
realizare a unui asemenea circuit
Fig. 1.8. Comutaţie naturală prin tensiune inversă de blocare, cu
referire la schema din fig.17.7: curentul de fază ; t.e.m. indusă pe o
17 ;
fază ; curenţii şi tensiunile pe tiristoarele în comutaţie, T1,T2
de descărcare, prin folosirea unei diode D în paralel cu înfăşurarea a cărui curent se comută.
După blocarea semiconductorului T, curentul ia, continuă să circule în acelaşi sens, sub
acţiunea
Ia T1 T2 T3 Ia T1 T3 T5

U b Ia A
U C
U b
B ea
A B C
U C
e ea Ia
a1 ea2 C

Ia T6 T2
T4
Fig. 1.9. Comutaţie naturală cu tensiune Fig. 1.10. Comutaţie naturală cu tensiune inversă de blocare.
inversă de blocare. CSI cu conducţie pe 120o CSI cu conducţie pe 120o bialternanţă.
monoalternanţă.
t.e.m. de autoinducţie eL până la disiparea energiei electromagnetice pe rezistenţele circuitului
de descărcare.
Exemplul din fig.1.11 se referă la comutarea curentului pentru un singur sens de
circulaţie. În fig 1.12 se prezintă un exemplu de alimentare bialternanţă a unei maşini
trifazate. La întreruperea curentului prin blocarea semiconductorului T1, curentul +Ia din faza
AN continuă să circule pe calea de descărcare D4-T2 etc.

T
ia
ia
t
ia
U C D
iD iD
L,R
t

Fig. 1.11. Comutarea curentului într-un circuit R, L cu diodă de descărcare.

Alternanţa negativă se realizează prin conducţia unui semiconductor din partea de jos
a punţii (T4, T6, T2). În exemplul din fig 1.12 curentul Ic circulă în sensul NCT2(-).

18
 IC
T1 D 1 T3 D 3 T5 D 5

B
U C N
ID

Ia
T4 D 4 T6 D 6 T2 D 2
Fig. 1.12. Comutaţie forţată cu semiconductoare bioperaţionale şi diode de descărcare la un CSU
trifazat. ID este curentul de descărcare prin D4 la blocarea lui T1.

Pentru funcţionarea MCEA în regim de comutaţie forţată se utilizează un convertizor

de tensiune (CSU) cu curent controlat (imprimat). În componenţa acestui convertizor intră
semiconductoare bioperaţionale conectate în anti-paralel cu diode rapide de descărcare
(fig.1.12). În această categorie se încadrează următoarele semiconductoare cu blocare pe bază
sau pe poartă: tranzistorul bipolar, tranzistorul bipolar cu poartă izolată de tip IGBT şi
tiristorul cu blocare pe poarta GTO. Aceste semiconductoare sunt nesimetrice, adică nu
suportă tensiuni inverse. Prezenţa diodelor de descarcăre în antiparalel cu comutatoarele
asigură în acelaşi timp protecţia împotriva tensiunilor inverse. În componenţa CSU se pot
folosi şi tiristoare unioperaţionale la care se ataşează circuite de stingere forţată, cu tiristoare
auxiliare şi condensatoare.

1.6 Comutaţia autocondusă. Principiul MCE autocondus (MCEA)

La motorul de curent continuu clasic (MCC), lamelele comutatorului fiind legate rigid
de bobinarea indusului, se mişcă simultan cu aceasta şi respectiv, sincron cu t.e.m. indusă.
Momentul comutaţiei este determinat de poziţionarea periilor faţă de axa q.
În cazul indusului fix - pe stator - momentul comutaţiei trebuie să fie deasemenea
sincron cu t.e.m. indusă de inductorul în rotaţie. Pentru a realiza acest sincronism impulsurile
pentru comanda tiristoarelor fixe trebuie să fie sincrone cu t.e.m., respectiv cu rotaţia
inductorului. În acest scop se foloseşte un traductor de poziţie, TP în fig 1.7, care distribuie
semnalele de intrare în conducţie a tiristoarelor sincron cu rotaţia inductorului.
Acest mod de construcţie–funcţionare conduce la denumirea de motor cu comutaţie
electronică autocondusă (MCEA).
Frecvenţa de comutaţie nu mai este impusă din exterior ca în cazul motorului sincron
clasic, alimentat la reţeaua de frecvenţă fixă f, sau de la o sursă de frecvenţă variabilă.
În cazul motorului cu comutator electronic comandat de un traductor de poziţie a
rotorului (MCEA) frecvenţa este o consecinţă a rotaţiei, nu mai este o mărime impusă de
alimentare. Viteza , la rândul ei, ca şi în cazul motorului de curent continuu, este determinată
de cuplul electromagnetic şi de cuplul rezistent conform caracteristicii mecanice n(M).
Varianta de MCE autocondus, în care t.e.m. şi curentul au forme de undă
dreptunghiulare (practic trapezoidale) şi caracteristici de funcţionare foarte apropiate de ale
MCC, poartă denumirea de motor de curent continuu comutat electronic sau motor cu

19
comutaţie electronică autocondusă, cu curenţi dreptunghiulari, MCEA-CD, independent de
modul cum se realizează comutaţia naturală , sau forţată.
Dacă excitaţia electromagnetică de pe rotor se înlocuieşte cu magneţi permanenţi (MP)
se elimină şi contactele glisante (inel-perie) pentru curentul de excitaţie şi MCEA se numeşte
motor de curent continuu fără perii (MCC-FP).
După cum se va prezenta în capitolele următoare există şi varianta de MCEA la care
tensiunea electromotoare şi curentul din indus sunt sinusoidale. Pentru aceasta variantă de
MCEA se foloseşte prescurtarea MCEA-SIN sau denumirea de motor sincron autocondus
MSA.

20