Sunteți pe pagina 1din 5

INSTRUCŢIUNI PROPRII

DE
SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
Pentru
PERSONALUL MEDICAL RADIOLOGIE
LA
___________________
2012

Art. 1. Monitorizarea locului de muncă, clasificarea zonelor şi monitorizarea individuală.


 se descrie programul de monitorizare a locului de muncă;
 se descrie modul de clasificare a zonelor controlate şi a zonelor adiacente, precum
şi procedurile de control al accesului În zonele controlate;
 se prezintă sistemul de dozimetrie individuală. Se descrie politica analizei dozelor
individuale, inclusiv nivelurilor de investigaţie, acţiunile corective întreprinse când se
depăşesc aceste niveluri de investigaţie;
 denumirea, adresa şi date privind contractul încheiat cu organismul certificat de
dozimetrie individuală;
 tipul dozimetrelor:
- Film;
- Dozimetrul termoluminiscent (TLD);
- Dozimetru digital;
Art. 2. În expunerile medicale se vor utiliza exclusiv instalaţii roentgen care: sunt testate
periodic de o instituţie autorizată de ANRANR, cel puţin o dată pe an, pentru
verificarea încadrării în parametri tehnici nominali cu eliberarea actului respectiv.
Art. 3. Documentaţia tehnică pentru instalaţia roentgen trebuie să demonstreze că în
proiectarea şi fabricarea instalaţiei sunt îndeplinite cerinţele de securitate
radiologică.
Art. 4. Cerinţele de securitate radiologică în proiectarea, fabricarea şi importul instalaţiilor
roentgen se aplică instalaţiilor care vor fi achiziţionate după intrarea în vigoare a
prezentelor instrucţiuni.
Art. 5. Înainte de pornirea instalaţiei angajatorul trebuie:
 să ia în considerare informaţiile transmise de furnizori, să identifice posibilele
defecţiuni ale instalaţiei roentgen şi erori umane care ar putea avea drept rezultat
expuneri medicale neplanificate;
 să ia toate măsurile rezonabile pentru a preveni defecţiunile şi erorile, inclusiv prin
selectarea personalului calificat, stabilirea procedurilor adecvate pentru calibrare,
asigurarea calităţii şi respectarea instrucţiunilor privind utilizarea instalaţiei roentgen,
prevederea unei pregătiri iniţiale potrivite şi pregătirea periodică a personalului,
incluzând aspectele de protecţie şi de securitate.

1
 să ia toate măsurile resonabile pentru a minimiza consecinţele defecţiunilor şi ale
erorilor care pot surveni;
 să întocmească planuri de urgenţă potrivite pentru a răspunde la evenimentele
enumerate, să afişeze planurile în locuri vizibile şi să desfăşoare periodic exerciţii
practice.
Art. 6. Sistemul de asigurare a securităţii radiologice în radiologie diagnostică şi
intervenţională roentgen, va prevedea realizarea celor trei principii de bază:
normare, justificare şi optimizare.
Art. 7. Principiul de normare (limitarea dozei) se realizează prin normarea igienică -
inadmisibilitatea depăşirii dozelor maxime de iradiere a personalului şi publicului în
procesul activităţii de diagnostic sau intervenţie radiologică roentgen.
Art. 8. Principiul de justificare se realizează în baza următoarelor cerinţe:
 prioritatea utilizării metodelor diagnostice alternative – neradiologice;
 efectuarea investigaţiilor roentgendiagnostice doar în baza prescripţiei clinice
medicale;
 selectarea metodelor cu un impact radiologic minim;
 riscul provenit în urma refuzului efectuării investigaţiei roentgendiagnostice trebuie
din start să depăşească riscul provenit în urma expunerii la investigaţia dată.
Art. 9. Principiul optimizării sau reducerii nivelului de expunere în procesul investigaţiilor
roentgen se va realiza prin menţinerea unor doze minime, prin care este posibilă
obţinerea unei informaţii calitative şi în volumul necesar, optime pentru procesul de
diagnosticare.
Art. 10. Asigurarea securităţii radiologice în roentgendiagnostic va include:
 efectuarea măsurilor privind respectarea regulilor şi cerinţelor din domeniu;
 informarea pacienţilor referitor la dozele administrate şi posibilele urmări ale
expunerii la radiaţii ionizante şi măsurilor privind asigurarea radioprotecţiei;
 instruirea şi formarea profesională a persoanelor în domeniul radioprotecţiei,
metode şi mijloace de radioprotecţie, ce prescriu sau efectuează investigaţiile
roentgendiagnostice.
Art. 11. Siguranţa radiologică în activitatea din secţia de radiologie se asigură prin:
 utilizarea instalaţiilor şi echipamentului roentgen ce corespund cu standardele de
securitate tehnică şi sanitaro-igienice, ce asigură obţinerea rezultatelor clinice
necesare prin respectarea cerinţelor de radioprotecţie şi securitate radiologică;
 amplasarea şi configurarea justificată a secţiilor de radiologie şi radiologie
intervenţională roentgen;
 utilizarea parametrilor fizico-tehnici optimi de funcţionare a instalaţiilor în procesul
investigaţiilor roentgen diagnostice;
 utilizarea echipamentelor mobile şi individuale de protecţie pentru radioprotecţia
personalului, pacienţilor şi populaţiei;
 instruirea personalului în contextul reducerii dozelor şi metodelor cele mai sigure în
procesul de investigare radiologică;
 respectarea regulilor de exploatare a instalaţiilor şi echipamentelor din dotare;

2
 controlul dozelor de iradiere pentru personal şi pacienţi;
 efectuarea auditului intern asupra respectării de către personal a cerinţelor de
securitate radiologică în procesul activităţii de radiologie.
Art. 12. Efectuarea activităţii de radiologie şi radiologie intervenţională în cadrul instituţiilor
medicale, indiferent de forma de proprietate, trebuie să se desfăşoare în baza
legilor in vigoare.

Echipament de protecţie împotriva radiaţiei roentgen.

Art. 13. Echipamentele de protecţie utilizate în radiologie sunt:


 halate, şorţuri şi gulere protectoare pentru tiroidă fabricate dintr-un material flexibil
(astfel ca vinilinul) care conţine plumb;
 ecrane mobile pentru masa de pacient, fabricate din acelaşi material;
 mănuşi, fabricate din acelaşi material;
 ochelari cu lentile fabricate din sticlă cu plumb sau plastic cu plumb;
 ferestre de vizualizare (fixe sau mobile) fabricate din sticlă cu plumb sau plastic cu
plumb.

Halate, şorţuri şi gulere protectoare pentru glanda tiroidă


Art. 14. acestea pot fi fabricate de diferite forme: haină care se fixează în faţă sau lateral,
halat care fie este deschis în spate, fie conţine mai puţin plumb în spate sau halat
format din două părţi;
Art. 15. şorţurile de protecţie să fie echivalente cu cel puţin 0,25 mm Pb dacă instalaţia
roentgen funcţionează <100 kV şi cel puţin 0,35 mm Pb dacă funcţionează >100
kV. La radioscopia convenţională fără intensificator de imagine şorţul va avea
minim 0,5 mm echivalent Pb;
Art. 16. în radiologia intervenţională personalul trebuie să utilizeze echipamente cu
echivalent 0,5 mm Pb, din cauza nivelurilor mari de radiaţie împrăştiată;
Art. 17. stilul ales al echipamentului depinde de practica radiologică pentru care acesta se
va utiliza. Este totuşi întotdeauna mai bine să se ecraneze cea mai mare
suprafaţă posibilă a corpului;
Art. 18. în radiologia intervenţională, în mod normal tiroida necesită protecţie. Anumite
halate includ un guler care acoperă tiroida, in caz contrar este necesar un guler
independent pentru tiroidă.
Ecranarea mesei pacientului
Art. 19. În radiologia intervenţională, nivelurile radiaţiei împrăştiate pot fi mult reduse prin
ataşarea de perdele (şorţuri) din vinilin cu plumb de masa de pacient. Deoarece
greutatea ecranelor este susţinută de masa pacientului, se pot utiliza valori mai
mari de echivalent de plumb.
Mănuşi de plumb
Art. 20. Mănuşile sunt fabricate din vinilin cu plumb şi din aceste considerente sunt grele.
Ele au valori de 0,25 mm de plumb fiind dificil de purtat. În anumite cazuri

3
purtarea lor majorează timpul procedurii şi ca efect şi doza. Mănuşile se vor
utiliza numai dacă este cazul.
Art. 21. În cazul utilizării mănuşilor cu plumb mai uşoare, similare mănuşilor chirurgicale,
acestea trebuie utilizate doar la tensiuni ale tubului roentgen mai mici de 60 kV.
Ochelari de protecţie
Art. 22. În anumite proceduri de radiologie intervenţională este posibil ca cristalinul
ochiului operatorului să primească o doză anuală care se apropie sau depăşeşte
limita de doză efectivă echivalentă din NFRP-2000 (150 mSv), în aceste cazuri,
este necesară protecţia ochilor cu un echivalent de plumb de 0,25 mm.
Ferestre de vizualizare
Art. 23. ferestre de vizualizare din plastic sau din sticlă plumbată se utilizează în
ecranarea zonelor controlate. Acestea trebuie fabricate din echivalent plumb
corespunzător pentru tensiunea maximă a tubului roentgen la care se aplică şi a
atenuării pe care trebuie să o asigure;
Art. 24. pentru instalaţiile roentgen intervenţionale, o fereastră de vizualizare mobilă este
foarte utilă. Acestea de obicei sunt montate pe tavan şi pot fi poziţionate astfel
încât operatorul vede câmpul operaţional prin fereastră. Această fereastră, cu cel
puţin 0,5 mm echivalent plumb, asigură protecţie împotriva radiaţiei împrăştiate
de pacient atât pentru ochi cât şi pentru glanda tiroidă.
Controlul calităţii echipamentului de protecţie
Art. 25. toate echipamentele de protecţie trebuie să fie testate periodic (cel puţin o dată la
2 ani). Dacă echipamentul nu este păstrat corect (pe un umeraş, de exemplu),
acesta se poate eventual fisura, cauzând pierderea ecranării. Deteriorarea nu se
poate vedea printr-o inspecţie vizuală. Toate echipamentele de radioprotecţie vor
fi testate periodic de laborator specializat. Echipamentele deteriorate nu trebuie
folosite şi sunt imediat înlocuite cu altele noi.

Protecţia personalului.
Dozimetrele pentru monitorizarea individuală:
Art. 26. dozimetrele individuale trebuie citite trimestrial;
Art. 27. lucrătorii trebuie să poarte dozimetre individuale tot timpul când lucrează în
zonele controlate;
Art. 28. când lucrătorul poartă un şorţ de protecţie, dozimetrul trebuie purtat sub şorţ (sau
cum este specificat).
Art. 29. Responsabilul de securitatea radiologică trebuie să informeze personalul cu
privire la rezultatele monitorizării individuale. Aceste rezultate trebuie afişate la
panoul de informare a personalului.

Utilizarea în siguranţă a instalaţiei roentgen

Art. 30. geamurile de protecţie cu plumb sunt suficiente numai pentru a opri radiaţia
împrăştiată. Tubul roentgen niciodată nu trebuie îndreptat spre acest geam;
Art. 31. în timpul utilizării instalaţiei roentgen mobile, personalul va purta şorţuri de
protecţie cu plumb cu echivalent a cel puţin de 0,5 mm.

4
Imobilizarea pacientului
Art. 32. Dispozitivele de imobilizare trebuie să fie folosite ori de câte ori este posibil pentru
a minimiza dozele pacienţilor şi ale personalului, sau ale persoanei care susţine
pacientul.
Testarea şorţurilor de plumb
Art. 33. toate şorţurile cu plumb trebuie păstrate pe umeraşe când nu se utilizează. Ele nu
trebuie să fie pliate niciodată pentru păstrare;
Art. 34. toate şorţurile trebuie testate la intervale de aproximativ 12-18 luni pentru
verificarea integrităţii. Fiecare şorţ trebuie să aibă o identificare individuală
permanentă;
Art. 35. dacă s-a constatat, sau dacă se suspectează, o deteriorare a şorţului se va
raporta imediat responsabilului de radioprotecţie şi şorţul nu va fi purtat până
când nu va fi testat şi declarat sigur;
Art. 36. se vor păstra înregistrări permanente ale neconformităţilor şi a modului de testare
şi remedierea acestora.
Art. 37. orice femeie expusă profesional care este gravidă trebuie să anunte angajatorul;
Art. 38. orice lucrător după demisie, transfer sau la încetarea activităţii, poate cere
titularului de autorizaţie o copie a istoriei lucrului în mediu cu radiaţii ionizante ce
va cuprinde dozele încasate, rezultatele supravegherii medicale ca persoană
expusă profesional.
Obligaţiile angajatorului
Art. 39. sa ia in considerare informatiile transmise de furnizori, sa identifice posibilele
defectiuni ale instalatiei radiologice si erori umane care ar putea avea drept
rezultat expuneri medicale neplanificate;
Art. 40. sa ia toate masurile rezonabile pentru a preveni defectiunile si erorile, inclusiv prin
selectarea personalului calificat, stabilirea procedurilor adecvate peasigurarea
calitatii si respectarea instructiunilor privind utilizarea instalatiei radiologice,
prevederea unei pregatiri initiale potrivite si pregatirea periodica a personalului,
incluzand aspectele de protectie si de securitate.
Art. 41. sa ia toate masurile resonabile pentru a minimiza consecintele defectiunilor si ale
erorilor care pot surveni;
Art. 42. sa intocmesca planuri de urgenta potrivite pentru a raspunde la evenimentele
care se pot produce, sa afiseze planurile in locuri usor de vazut si sa desfasoare
periodic exercitii practice, dupa caz.