LICEUL TEHNOLOGIC SPECIAL BIVOLĂRIE

PROTECTIA SI IGIENA MUNCII

(CURICULUM LA DECIZIA ŞCOLII)

Clasa a VII-a

SUCEAVA
2017

Autor:
Ing. HURJUI ANDREEA---- Profesor cu definitivat la Liceul Tehnologic Special Bivolărie
 NOTA INTRODUCTIVĂ

Curriculumul la Decizia Şcolii a fost elaborat pentru clasa a VII-a LICEUL TEHNOLOGIC
SPECIAL avându-se în vedere următoarele:
 documentele europene privind achiziţionarea competenţelor cheie în cadrul
învăţământului obligatoriu;
 necesitatea de a oferi prin curriculum un răspuns mult mai adecvat cerinţelor sociale,
exprimat în termeni de achiziţii finale uşor evaluabile la încheierea ciclului inferior al
liceului.
Curriculum-ul a fost elaborat urmărindu-se:
 dezvoltarea competenţelor cheie, în complementaritate cu celelalte arii curriculare;
 asigurarea unor competenţe de pre-profesionalizare ca premisă a dobândirii nivelului
III de calificare profesională.

ARGUMENT

Prezentul curriculum se adresează elevilor Liceului Tehnologic Special Bivolărie , specializarea

alimentație publică. Studiul opţional al acestei discipline în curriculum la decizia şcolii CDS este
motivat de :
 Absolventul invățământului profesional – calificarea cofetar - patiser care trebuie să aibă
noţiuni de protectia muncii ,igiena muncii și bolile profesionale ncesare atingerii unei inalte
calificari si prevenirea accidentelor de muncă.
 Şcoala dispune de bază materială adecvată pentru tratarea conţinuturilor acestui opţional ,
precum şi de personal didactic specializat
 La nivel local există unităţi specializate ce pot informa elevii cu date de specialitate ,filme
de scurt metraj documentare ,fise de lucru si normative de protectia muncii.
Timpul alocat studiului acestei discipline este de două ore pe parcursul unui an şcolar .
Numărul de ore alocat fiecărui conţinut tematic este la latitudinea profesorului de specialitate în
funcţie de ritmul de învăţare şi particularităţile grupului instruit .

COMPETENȚE ȘI CONȚINUTURI

Nr.
COMPETENŢE SPECIFICE CONŢINUTURI TEMATICE
crt
Să cunoască rolul Protecției și I.Notiuni introductive
igienei muncii
- să cunoacă rolul ,,Protecției și
1.
igienei muncii’’
- să identifice componentele
disciplinei
2. Să cunoască documentele legislative II. Noțiuni de legislagia securității ,sănătății
C ce reglementează activitatea de în muncă și apărării împotriva incendiilor în
protecția muncii România
 Să cunoască drepturile și obligațiile
angajatului și angajatorului
Să cunoască igiena locului de muncă
și igiena personală
Să cunoască influența igienei muncii
asupra capacității de muncă a
lucrătorului
Să cunoască și identifică factorii
optimi de microclimat ai locului de
3. muncă
Să cunoască condițiile legate de
ventilație ,iluminat ,zgomote
Să cunoască efectele radiațiilor și
evitarea lor
Să cunoască și identifică tipurile de
materiale igienico -sanitare și
alimentația de protecție
Să cunoască principalii termeni de
4.
specialitate și îi identifică
Să cunoască măsuri de integrare a
protecției muncii în procesul
de muncă
Să învețe organizarea locului de
muncă
Să cunoască și aplică instructajul de
protecția muncii și tipurile de
instructaje
Să învețe regulile de disciplina în
muncă și tehnologie
5. Sa cunoască sistemul de semnalizare
Să cunoască clasificarea
accidentelor de muncă
să identifie tipurile de accidente de
muncă
să aplice măsurile de prim ajutor ce
se acordă
să cunoască bolile profesionale și
factorii de risc
să identifice mijloacele individuale
de protecția muncii
să identifice principalele noțiuni de
ergonomie
6.
să cunoască și enumeră tipurile de
oboseală și consecințele oboselii
7. să enumere factorii generatori ai
incendiilor și exploziilor
să cunoască metodele de aparare
împotriva incendiilor
să identifice materialele explozive
să enumere măsurile de prevenire și
III Noțiuni de igiena muncii
3.1 Igiena locului de muncă și igiena personală
3.2 Microclimatul industrial
3.3 Ventilația ,iluminatul industrial ,zgomotele
și vibrațiile
3.4 Radiațiile
3.5 Materiale igienico-sanitare
3.6 Alimentația de protecție
IV. Minidictionarul termenilor de specialitate
V . Măsuri și mijloace de integrare a
protecției muncii în procesul de muncă
5.1 Organizarea locului de muncă
5.1.1. Instructajul de protecția muncii
5.1.2. Disciplina în muncă
5.1.3. Disciplina tehnologică
5.1.4. Sisteme de semnalizare
5.2. Accidente de muncă și boli profesionale
5.2.1. Accidente de muncă
5.2.2. Metode de prevenire a accidentelor de
muncă
5.2.3. Măsuri de prim ajutor în caz de accident
5.2.4. Boli profesionale
5.3. Mijloace individuale de protecție a
muncii
VI. Noțiuni de ergonomie
6.1. Principii ergonomice de bază
6.2. Oboseala organismului uman
VII. Apărarea împotriva incendiilor
7.1. Incendii și explozii
7.2. Măsuri de protectia muncii la transportul
,depozitarea si manevrarea materialelor
explozive
7.3. Măsuri de prevenire a
 incendiilor.Organizarea locului de muncă
stingere a incendiilor 7.4. Materiale si mijloace de stingere a
să cunoască modul de utilizare a incendiilor
mijloacelor de stingere a incendiilor 7.5. Minidictionarul termenilor de specialitate

VALORI ȘI ATITUDINI

Valorile şi atitudinile sugerate trebuie să stea în atenţia profesorului pe tot parcursul procesului
instructiv-educativ.
 Manifestarea gândirii critice şi creative în domeniul tehnic.
 Adaptarea la cerinţele pieţei muncii şi la dinamica evoluţiei tehnologice.
 Responsabilitatea pentru utilizarea raţională a materiilor prime şi materialelor.
 Manifestarea simtului estetic în concepţia produselor.
 Conştientizarea importanţei protejării mediului înconjurător.

CONDIŢII DE APLICARE DIDACTICA

Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, dar se impune abordarea flexibilă şi diferenţiată a

acestora în funcţie de resursele disponibile şi de domeniul de pregătire.
Numarul de ore alocat conţinuturilor şi gradul de detaliere ramâne la latitudinea profesorului în
funcţie de domeniul de pregătire al elevilor utilizând activităţi variate de învăţare cu caracter
aplicativ, de preferinţă centrate pe elev.

SUGESTII METODOLOGICE

Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a

adapta procesul didactic la particularităţile elevilor. Profesorul are libertatea de a alege metodele şi
tehnicile didactice şi de a propune noi activităţi de învăţare, în măsură să asigure formarea
competenţelor specifice prevăzute de programă. Se recomandă adaptarea programei la elevii cu
nevoi speciale prin fişe individualizate.

Dat fiind caracterul practic-aplicativ al disciplinei, se recomandă ca o parte din ore să se

desfăşoare sub formă de aplicaţii practice de laborator.
Se recomandă utilizarea următoarelor mijloace auxiliare ( acolo unde este posibil ):
îndrumare de laborator;
fişe de lucru;
softuri educaţionale ;
mijloace audio-video şi multimedia;
Din totalul orelor de curs se recomanda ca, cel putin 30% sa fie de aplicaţii.
În vederea învăţării centrate pe elev, şi pentru a asigura formarea competenţelor specifice prevăzute
în programă, se recomandă:
 utilizarea unor metode active/interactive (de exemplu: învăţarea prin descoperire,
învăţarea problematizată, jocul de rol, şi mularea, studiul de caz);
  realizarea de proiecte şi portofolii;
 utilizarea calculatorului;
 desfăşurarea unor activităţi cu participarea unor reprezentanţi ai agenţilor economici;

Unele teme pot fi abordate din punct de vedere crosscurricular, având în vedere discipline
din aria curriculară “Tehnologii” cât şi discipline din alte arii curriculare (“Matematică şi ştiinţe” –
Fizică, Matematică, Chime, Biologie). Una din temele predilecte pentru abordarea crosscurriculară
ar fi cea care tratează utilizarea raţionala a materialelor şi procesul de reciclare şi transformare al
acestora, pornind de la importanţa pe care o prezintă pentru societate, în ansamblul ei. Ţinând cont
de faptul că în întreaga Europă există preocupări pentru educaţie în sensul protejării mediului şi
raţionalizării resurselor, autorii prezentei programe consideră că ar fi o bună oportunitate de a pune
bazele unei formări şi în acest sens, prin intermediul disciplinei: „ Materii prime şi materiale”.

Se va avea în vedere ca, în cadrul procesului didactic, să se formeze abilităţi cheie care
sunt necesare tuturor angajaţilor în toate locurile de muncă:
 Comunicare inter-personală şi profesională
 Lucrul în echipă
 Igiena şi securitatea muncii
 Organizarea locului de muncă
 Comunicare în limba modernă
 Rezolvare de probleme
 Dezvoltare personală în scopul obţinerii performanţei
 Pregătire pentru integrarea la locul de muncă
 Tranziţia de la şcoală la locul de muncă

Profesorii pot folosi informaţiile referitoare la stilul de învăţare al elevilor. Activităţile la

lecţii pot fi diversificate astfel încât să garanteze că toate stilurile de învăţare ale elevilor clasei sunt
satisfăcute la un anumit moment al lecţiei. Se pot da teme individuale elevilor pe baza stilului de
învăţare sau preferinţelor acestora.
Metodele folosite vor avea în vedere faptul că elevii trebuie să fie capabili să desfăşoare o
activitate independentă organizată, cu partea aplicativă încadrată în normele de calitate şi timp.
Alegerea mijloacelor didactice se va realiza în strânsă corelaţie cu metodele didactice şi cu
conţinutul ştiinţific al lecţiei.

Se recomandă alegerea strategiilor didactice adecvate vârstei elevilor, particularităţilor clasei

şi mijloacelor materiale existente. Strategia instruirii implică:
-definirea obiectivelor predării;
-elaborarea conţinuturilor prin: imagini semnificative, concepte, idei, teorii, teoreme, principii;
-alegerea metodelor de predare adecvate;
Strategiile creative, mixte şi euristice conferă un grad sporit de autonomie elevului în procesul
învăţării şi sunt recomandate.
EVALUAREA

Evaluarea poate fi privită ca un proces complex de comparare a rezultatelor activităţii

instructiv educative cu competentele planificate ( evaluarea calităţii ), cu resursele utilizate
(evaluarea eficienţei ) sau cu rezultatele anterioare ( evaluarea progresului ). Evaluarea trebuie
considerată ca parte integrantă a procesului de învăţare, cu rol de reglare a acestui proces. Pe
de altă parte, determină adoptarea anumitor decizii menite să optimizeze activitatea. Este
necesară respectarea unor cerinţe psihopedagogice referitoare la:
- necesitatea de a compara pregătirea elevilor cu competenţele disciplinei
- diminuarea hazardului în evaluare prin formularea unui număr de întrebări care să permită
verificarea cunoştinţelor şi deprinderilor esenţiale din materia parcursă.
caracterul stimulator al evaluării.
În planificarea activităţii de evaluare este bine să se ţină cont de un complex de factori:

PE CINE ? CâND ?
-TOŢI ELEVII -DE CÂTEVA ORI PE AN
-UN ANUMIT GRUP -LA DATE FIXE
-ELEVII LUAŢI INDIVIDUAL -CONTINUU
PRIN CE ? PENTRU CINE ?
-PROBE SCRISE/ORALE/ PRACTICE -ELEVI
-REFERATE, PROIECTE -PARINŢI
-PORTOFOLII -PROFESORI
-TEHNICI AUTOEVALUATIVE -FACTORI DE DECIZIE
IN FUNCŢIE DE CE ?
IN FUNCŢIE DE OBIECTIVE CURRICULARE DE EVALUARE

Ca forme şi tipuri de evaluare se recomandă evaluare iniţială, continuă şi sumativă (globală)

care să acopere toate fazele procesului de învăţământ.
Metodele tradiţionale de evaluare ( probe scrise, orale, practice ) au avantaje şi dezavantaje,
motiv pentru care, ele trebuie combinate în mod optim.
Metodele alternative de evaluare: observarea şi stematica, investigaţia, proiectul, referatul,
portofoliul, oferă profesorului informaţii suplimentare despre activitatea şi nivelul de achiziţii
ale elevului.
Aceste metode îmbunătăţesc procesul evaluării prin urmatoarele caracteristici:
-introduc elemente noi de învăţare
-contribuie la dezvoltarea creativităţii
-pun accentul pe evaluarea execuţiei directe şi a potenţialului de cunoaştere şi acţiune al elevului
-permit urmarirea progresului elevului în cadrul procesului de învăţare
- contribuie la apropierea dintre profesori şi elevi
-au o valoare educativă ridicată
-stimulează autoevaluarea
Pentru utilizarea proiectului ca instrument alternativ de evaluare se dau câteva repere şi
sugestii .
Proiectul pune elevii în şi tuaţia de a lua decizii, de a comunica şi negocia, de a lucra şi
învăţa în cooperare, de a realiza activităţi în mod independent, de a impartăşi celorlalţi cele
realizate/ învăţate.
Metoda proiectului presupune lucrul pe grupe (2-5 elevi), într-un interval de timp impus (de
exemplu 2-3 saptămâni), distribuirea responsabilităţilor în cadrul grupurilor fiind de competenţa
profesorului.

Etapele realizării unui proiect sunt:

Alegerea temei
 Utilizarea surselor de informare (bibliografie)
 Planificarea activităţii
 Cercetarea propriu-zisă
 Sintetizarea informaţiei
 Redactarea
 Prezentarea rezultatelor cercetării şi a materialelor create
 Evaluarea ( cercetării în ansambu, a moduluide lucru, a produsului realizat )

Sarcina profesorului este de a organiza activitatea, de a da sugestii privind surse

sau proceduri şi de încuraja participarea elevilor. Profesorul nu se implică în activitatea
propriu-zisă a grupurilor de elevi şi va interveni doar atunci când este absolut necesar.
Învăţarea prin proiect constă în luarea deciziilor pentru rezolvarea dificultăţilor
întâmpinate.

În cazul unei nereuşite este necesară transmiterea unui feedback clar şi constructiv.
Acesta trebuie să includă discuţii cu elevul în legatură cu motivele care au dus la
insucces şi identificarea unei noi ocazii de reevaluare precum şi a sprijinului suplimentar
de care elevul are nevoie.
 BIBLIOGRAFIE

1. M.Vintila, I.Ionescu - Protectia si igiena muncii-Manual pentru clasa a X a-

Editura Crepuscul, Ploiesti-2000

2. S.Firu - Protectia muncii - Manual pentru scoli profesionale - Editura

didactica și pedagogică, București -1969

3. S.Pece, S.Mitrea - Protectia muncii - Editura didactică și pedagogica,

Bucuresti, 1996

4. N.Meret - Mijloace individuale de protectia muncii - Editura tehnica,

Bucuresti, 1974

5. I.Goldstein - Cum prevenim intoxicatiile profesionale - Editura medicala,

Bucuresti, 1976

6. M,Ionescu - Cultura de specialitate - Scoli profesionale anul I Editura Sigma,

Bucuresti, 2000