P A R T E A a II-a

ELECTROSTATICA

1. ECUA IILE ELECTROSTATICII

Regimul static este acel regim în care m
rimile câmpului electromagnetic nu

d
variaz
în timp ( = 0 )  i nu au loc transform
ri de energie din forma electromagnetic

dt
în alte forme. În aceste condi ii, legea induc iei electromagnetice (v. (2.17’) de la Partea I)

∫ E ⋅ dl = 0
conduce la:
(1.1)
Γ
cu forma local
(v. (2.17’) de la Partea I):
rotE = 0 (1.1’)

ΨΣ = ∫ D ⋅ ndS = q Σ
Legea fluxului electric este (v. (1.24) de la Partea I):
(1.2)
Σ
cu forma local
(v. (1.25) de la Partea I):
divD = ρ v (1.2’)
O rela ie între D  i E este oferit
de legea leg
turii între induc ia electric
 i intensitatea
câmpului electric. Pentru medii liniare, de exemplu, avem (v. (1.16a) de la Partea I):
D=ε E (1.3)
Privim rela iile (1.1’), (1.2’), (1.3) ca un sistem de ecua ii care are ca necunoscut
câmpul
electric (D,E). Din punct de vedere matematic, dac
, la aceste ecua ii, ad
ug
m  i condi ii
de frontier
corect formulate, atunci câmpul electric (D,E) este unic determinat (v. Anexa
B). Deci, putem studia componenta electric
(D,E) a câmpului electromagnetic,
independent de componenta magnetic
(B,H) . Partea din electromagnetism care se ocup

de acest studiu se nume  te Electrostatic .

Poten ialul electric

În condi iile rela iei (1.1), este valabil
teorema poten ialului electric (v. par.1.7 de
la Partea I): exist
poten ialul electric V definit prin rela ia:

V ( P) = V ( P0 ) − ∫ E ⋅ dl
P
(1.4)
P0
unde integrala se face pe orice drum de la P0 la P, iar P0 este un punct cu poten ial de
referin
fixat arbitrar. În forma local
, rela ia (1.4) se scrie:
E = − gradV (1.4’)
Înlocuind (1.4’) în (1.3)  i apoi în (1.2’), rezult

− divεgradV = ρ v (1.5)

Corpuri conductoare f r câmp electric imprimat

 Deoarece, în electrostatic
, nu au loc transform
ri de energie, din legea
transform
rii energiei din forma electromagnetic
în alte forme  i din legea conduc iei
rezult
(v. rela iile (3.26)  i (3.24) de la Partea I): p = E ⋅ J = σE 2 =0. Deci, în
corpurile conductoare, E=0. Din (1.3), rezult
c
 i D=0, iar din (1.2) rezult
c
ρ v = 0 .
Sarcina electric
se distribuie doar la suprafa a corpurilor conductoare, cu densitatea de
suprafa
ρ S . În vecin
tatea corpului conductor, componenta normal
a induc iei electrice
verific
rela ia (v.  i par.4, Partea I):
Dn = ρ S (1.6)
iar componenta tangen ial
a intensit
 ii câmpului electric este nul
:
Et = 0 (1.7)
Corpurile conductoare sunt echipoten iale. Într-adev
r, deoarece E=0, oricare ar fi un drum
din interiorul corpului conductor ce leag
punctele P0  i P, din rela ia (1.4) rezult
c

V ( P ) = V ( P0 ) .

Teorem de unicitate
În Anexa B, este formulat
 i demonstrat
o teorem
general
pentru câmpurile
sta ionare. Vom prezenta în continuare o consecin
a acestei teoreme, util
pentru
problemele de

electrostatic
ce vor
urma.
Fie o incint
cu
q1  v1 peretele conductor
(Fig.1.1). Peretele poate
ρv q2  v2 fi  i suprafa a de la
q 3  v3 infinit. Deoarece peretele
este conductor, el este
echipoten ial  i vom lua
pe el poten ialul de
referin
nul (uneori, se

!"$#&% '("*)+
,-
('/.0 mai spune c
peretele este
“masa”). În interiorul
incintei, avem n corpuri
conductoare (pentru simplitate, vom lua n=3), care  i ele sunt echipoten iale. În mediul din
jurul conductoarelor, sunt cunoscute leg
tura dintre D  i E, pentru simplitate o consider
m
liniar
(1.3), precum  i densitatea de volum a sarcinii electrice ρ v .


Câmpul electric (D,E) (descris de ecua iile (1.1’), (1.2’), (1.3)) este unic
determinat dac se dau:
a) sarcinile electrice ale corpurilor conductoare q1 , q 2 , q3 ;
sau:


b) poten ialele electrice ale corpurilor conductoare v1 , v2 , v3 .


Observa ie. Teorema de unicitate este valabil
 i dac
mediul din incint
este
(
neliniar, dar cu caracteristic
D=f(E) disipativ
: f (E' ) − f (E" ) , E'−E" > 0 , )( )
oricare ar fi E’≠E”. În aceast
categorie, intr
toate tipurile de medii, cu excep ia celor cu
histerezis.
 Teorema de superpozi ie
Presupunem c mediul din incint este liniar (1.3).

Sarcinilor electrice ( ρ v , q1 , q 2 , q3 ) le corespunde unic câmpul electric (D’,E’),

' ' ' '

iar sarcinilor electrice ( ρ v , q1 , q 2 , q3 ) le corespunde câmpul electric (D”,E”). Atunci,

" " " "

sarcinilor ( ρ v , q1 , q2 , q3 )=α’( ρ v , q1 , q2 , q3 )+α”( ρ v , q1 , q2 , q3 ) le corespunde

' ' ' ' " " " "
câmpul electric (D,E)=α’(D’,E’)+α”(D”,E”).
Teorema de superpozi ie rezult imediat din liniaritatea ecua iilor (1.1’), (1.2’),



(1.3) i din teorema de unicitate. Într-adev r, privind, de exemplu, ecua ia (1.2’), avem:



divD = div(α ' D'+α " D" ) = α ' divD'+α " divD" = α ' ρ v' + α " ρ v" = ρ v
Câmpul electric din enun ul teoremei verific ecua iile (1.1’), (1.2’), (1.3) i este

 

unic.

2. RELA IILE DINTRE SARCINILE SI POTEN IALELE UNUI SISTEM DE

 

CONDUCTOARE (MAXWELL). CONDENSATOARE

Fie o incint cu peretele conductor în care avem n corpuri conductoare (pentru

simplitate, vom lua n=3). Mediul din jurul conductoarelor este liniar (1.3), iar densitatea
de volum a sarcinii electrice este nul ρ v =0. Dac se dau sarcinile electrice ale

conductoarelor, atunci rezult unic câmpul electric (D,E) i, ca urmare, poten ialele

 

( v1 , v2 , v3 ). Valorilor ( q1 , q 2 , q3 )=(1,0,0) ale sarcinilor electrice le corespund

poten ialele ale c ror valori numerice le not m cu ( p11, p21 , p31); pentru valorile


( q1 , q2 , q3 )=(0,1,0), not m valorile poten ialelor cu ( p12 , p 22 , p32 ); iar pentru



( q1 , q2 , q3 )=(0,0,1), avem valorile ( p13 , p23 , p33 ). Atunci, din teorema

superpozi iei (par.2.1), rezult c pentru sarcinile electrice:


( q1 , q2 , q3 )=( Q1 , Q2 , Q3 )= Q1 (1,0,0)+ Q2 (0,1,0)+ Q3 (0,0,1)

avem poten ialele: 

(V1 ,V2 ,V3 )= Q1 ( p11, p21 , p31)+ Q2 ( p12 , p 22 , p32 )+

+ Q3 ( p13 , p23 , p33 )
sau:
V1= p11 Q1 + p12 Q2 + p13 Q3
V2 = p21 Q1 + p22 Q2 + p23 Q3 (2.1)
V3 = p31 Q1 + p32 Q2 + p33 Q3
Rela iile (2.1) constituie prima form a rela iilor dintre sarcinile i poten ialele unui sistem

  

de conductoare. Matriceal, rela iile (2.1) se scriu: 

      
 V1  p p12 p13  Q1
11
  
 V2 =  p21 p22 p23  Q2 (2.1’)




V3 p31 p32 p33 Q3
Coeficien ii 
pij se numesc coeficien i de poten ial. Se poate ar ta (v. cap.3) c matricea
 

coeficien ilor de poten ial

 
( p) este simetric

pij = p ji  i pozitiv definit :

(Q )T ( p )(Q ) > 0 , oricare ar fi matricea (Q ) ≠ (0) . Atunci, ea este inversabil
 i

avem:      
Q1  γ 11 γ 12 γ 13  V1 
  
Q2  = γ 21 γ 22 λ23  V2  (2.2)




Q3 γ 31 γ 32 γ 33 V3
sau:
Q1 = γ 11V1 + γ 12 V2 +γ 13 V3
Q2 = γ 21 V1 + γ 22 V2 + γ 23 V3 (2.2’)
Q3 = γ 31 V1 + γ 32 V2 + γ 33 V3

 

v1  q1 γ 11  

ρv = 0 v 2  q 2 γ 21  

v3  q 3 γ 31 < 0

 !  #
 "%$'&)(*,+,&.-'/,102&34-5(*6475&.-'/98:

Rela iile (2.2’) constituie a doua form a rela iilor dintre sarcinile i poten ialele unui

  

sistem de conductoare. Coeficien ii γ ij se numesc coeficien i de influen . Matricea

  

coeficien ilor de influen este, de asemenea, simetric i pozitiv definit . Semnifica ia lor
 




se ob ine dând valori particulare poten ialelor în rela iile (2.2). De exemplu (Fig.2.1),
  

pentru poten ialele (1,0,0), valorile numerice ale sarcinilor electrice sunt


( γ 11 , γ 21 , γ 31). Poten ialul electric pozitiv de pe primul conductor face ca sarcina



electric adunat pe acest conductor s fie pozitiv . În schimb, pe conductoarele vecine,

legate la mas , este atras sarcina electric negativ ; cea pozitiv este respins
i poate
p r si conductoarele, intrând în mas . Cu cât distan ele dintre conductoare sunt mai mici,
cu atât atrac ia dintre sarcinile electrice de semne contrarii este mai mare
i, ca urmare, se
adun mai mult sarcin negativ , prin influen . Conductoarele 2
i 3 au sarcina electric
negativ .
În prima dintre rela iile (2.2), facem urm torul artificiu:
Q1 =( γ 11+ γ 12 + γ 13 )V1 - γ 12 (V1 -V2 )- γ 13 (V1 -V3 )
F când nota iile:
C10 = γ 11+ γ 12 + γ 13 , C12 = - γ 12 >0, C13 = - γ 13 ,
u12 =V1 -V2 , u13 =V1 -V3 ,



v1  q1  C10 

ρv = 0 v 2  q 2  C20 

v3  q 3  C 30 > 0

  !#"$%&'(%)!*,+ 

Ci0
ob inem rela ia:
Q1 = C10 V1 + C12 u12 + C13 u13
Procedând asem n tor cu toate rela iile din (2.2), ob inem a treia form a rela iilor dintre
poten ialele
i sarcinile electrice ale unui sistem de conductoare:
Q1 = C10 V1 + C12 u12 + C13 u13
Q2 = C21 u21+ C 20 V2 + C 23 u 23 (2.3)
Q3 = C31 u31 + C32 u32 + C30 V3
Sunt valabile rela iile Cij = C ji
i uij = - u ji . Coeficien ii Cij se numesc capacit i
par iale. Semnifica ia lor fizic se ob ine dând valori particulare poten ialelor corpurilor.
Dac  toate corpurile au acelea
i poten iale (Fig.2.2), atunci
( Q1 , Q2 , Q3 )=( C10 , C 20 , C30 ). Pe toate corpurile, se adun  sarcin  electric de
acela
i semn. Din cauz c aceste sarcini electrice se resping, la poten ialul de 1V, sarcina
electric  adunat este foarte mic . Dac poten ialele corpurilor sunt (0,-1,0), atunci
sarcinile electrice sunt ( C12 ,−( C21 + C 20 + C 23 ), C32 ) (Fig.2.3). În acest caz,
sarcinile electrice adunate pe corpurile conductoare sunt mult mai mari decât atunci
când toate au acela
i poten ial, mai ales dac corpurile sunt apropiate. Sunt sarcini de
semne contrarii, care se atrag pe corpurile conductoare.

Condensatorul
)+*,

v1 *-,. q1 * C12 / ,

ρv = 0 v 2 *10 2. q 2 3 ,

v3 *4,5. q 3 * C 32 > 0

6-798;: <':>=;:@?BADCEAF+7HGJIDKJ75CEADL"K"7 AM N :

Cij

Fie dou  conductoare foarte apropiate în compara ie cu distan a pân la peretele

incintei, care poate s  fie chiar suprafa a de la infinit. A treia form a rela iilor între
sarcinile
i poten ialele celor corpuri este (2.3):
Q1 = C10 V1 + C12 u12
q1 = q 
Q2 = C21 u21+ C 20 V2
Deoarece corpurile conductoare sunt foarte apropiate,
capacit ile propriiC10 , C 20 sunt mult mai mici
q1 = − q
decât capacitatea de cuplaj C21  i pot fi neglijate în

 !"#%$'&(
rela iile de mai sus  i, pentru c C12 = C21 =C  i
u12 = - u21= u, rezult Q1 = - Q2 = Q. În locul
rela iilor de mai sus, avem:
Q = Cu (2.4)
 Numim condensator un sistem format din dou corpuri conductoare
(numite arm turi), care au proprietatea c sarcinile lor electrice sunt
 egale în modul
i de semne contrarii. Constanta C din rela ia (2.4) se
nume
te capacitatea condensatorului. Unitatea de m sur a capacit ii
este Faradul (F), care, din p cate, din punct de vedere tehnic, este uria
 .

  Din acest motiv, se folosesc deseori submultiplii:


 !"#$%&$' mili…………. 10− 3
( !)*+

micro………..10 − 6
nano………...10 − 9
pico………….10−12
Simbolul condensatorului este cel din Fig. 2.5.
Capacitatea condensatorului plan. Fie un condensator (Fig. 2.6), ale c rui arm turi
sunt plane egale, paralele, de arie A. Distan a dintre arm turi este d, iar mediul izolant
dintre arm turi are permitivitatea ε. Pe cele dou arm turi, avem sarcinile electrice Q
i –
Q. Câmpul dintre arm turi poate fi considerat omogen. Densitatea de suprafa a sarcinii
electrice la suprafa a arm turii cu sarcin Q este (1.6):
Q
ρ S = D = ct = (2.5)
A
Pentru calculul tensiunii electrice între cele dou arm turi, alegem ca drum de integrare
chiar o linie de câmp c între arm turi:

u = ∫ Edl = ∫ Edl = Ed =
D Qd
d= (2.6)
c c
ε εA
De unde:
Q A
C= =ε (2.7)
u d
Capacitatea lineic a cablului coaxial. Cablul coaxial este format dintr-un fir
metalic de raz a
i o c ma
 metalic de raz b, între care se afl un dielectric de
permitivitate ε (Fig.2.6). Pe unitatea de lungime, se adun sarcina electric Ql . Fie
suprafa a închis Σ de form cilindric , coaxial cu cablul, cu în l imea de 1m
i cu raza
R. Bazele cilindrului sunt S1
i S 2 , iar suprafa a lateral este S l . Aplic m legea
, fluxului electric pe suprafa a Σ (v. par.1.9 de la Partea

∫ D ⋅ ndS = ∫ D ⋅ n1dS + ∫ D ⋅ n1dS +

- I):
ε .

/ ,
Σ
∫ D ⋅ ndS = Ql
S1 S2
0214365 759865;:=<?>@AB>CDBE*<!FHGIJDK>5
(2.8)
Sl
Din motive de simetrie, putem admite c induc ia electric are doar component radial ,

constant pe suprafa a lateral

Sl . Atunci, rela ia (2.8) devine:

n1

Σ S1
ε 

 

Sl  

Ql  − Ql

S2
n2

Fig. 2.6. Cablul coaxial.

∫ DdS = D ∫ dS = 2πRQl (2.9)

Sl Sl
Ql
de unde D= i:
2πR


Ql
E= (2.10)
2πεR
Pentru calculul tensiunii electrice între cele dou arm turi, alegem, ca drum de integrare,
chiar o linie de câmp c între arm turi:

u = ∫ Edl = ∫ Edl = ∫ l dR = l ln
b Q Q b
c c a
2πεR 2πε a
de unde:
2πε
Cl = (2.11)
b
ln
a
 Rela ia u-i la bornele unui condensator. Presupunem c
sarcina electric
se
acumuleaz
pe arm
turile condensatorului prin alimentarea acestora cu curen i (Fig.2.7).
Aplicând teorema conserv
rii sarcinii electrice pe suprafa a
închis
Σ1 ce înconjoar
prima arm
tur
, trecând prin mediul
i1 izolant dintre arm
turi (v. (3.18), de la Partea I), rezult

dQ
Σ1  i1 = . Procedând asem
n
tor pentru suprafa a Σ2 ,
dt
 dQ
Σ2 rezult
i2 = . De unde i1 = i2 = i  i:
dt
i2
dQ

   "! i= (2.12)
#$ &%'"()' $ *&!+,- dt
În cazul condensatorului liniar, unde este valabil
rela ia (2.4),
pentru cazul în care capacitatea nu variaz
în timp, avem:
du
i=C (2.13)
dt
Dac
lu
m în considerare sistemul de corpuri conductoare din interiorul incintei  i
presupunem ca sarcinile lor electrice cresc prin alimentarea cu curen ii electrici ik ,
atunci, prin aplicarea teoremei conserv
rii sarcinii electrice pe suprafa a primului corp, de
exemplu, rezult
, la fel ca mai sus:
dQ1
i1 =
dt
Utilizând rela iile (2.2) sau (2.3), ob inem:
dV1 dV2 dV3
i1 = γ 11 + γ 12 + γ 13
dt dt dt
 i, respectiv
dV1 du12 du13
i1 = C10 + C12 + C13
dt dt dt
Re ele de condensatoare

Re elele de condensatoare sunt circuite electrice formate doar din condensatoare  i
surse de tensiune. Din punctul de vedere al
teoriei circuitelor electrice, re elele de
condensatoare au elemente în exces: exist
bucle
Q1 formate numai din condensatoare  i surse de
tensiune. Deci, sunt modele de circuite pentru
Σ − Q1 care existen a solu iei (u,i) nu este asigurat
în
domeniul func iilor. Vom vedea totu  i c
se
Q3 Q2 poate determina o solu ie (u,Q) în regimul static.
− Q2 Teorema a 2-a a lui Kirchhoff pentru
re  ele de condensatoare. Teorema a 2-a a lui
− Q3
Kirchhoff pentru circuite electrice este valabil
 i pentru re elele de condensatoare: suma
.0/2143 563873:9<;=>=?A@B;DC"=?EC4FHGI;&G'JH?3
tensiunilor laturilor unei bucle este nul :
 ∑ uk = 0 (2.14)
k ∈bucla
Teorema a 1-a a lui Kirchhoff pentru re ele de condensatoare. Fie un nod
(sec
iune) de condensatoare  i fie suprafa
a închis  Σ ce trece prin mediul izolant dintre
arm turile condensatoarelor (Fig.2.8). Aplic m teorema conserv rii sarcinii electrice pe
suprafa
a Σ:
d
iΣ = − qΣ
dt
Deoarece Σ trece doar prin medii izolante, iΣ = 0 , iar qΣ = −Q1 + Q2 + Q3 .
Rezult  :
− Q1 + Q2 + Q3 = constant (2.15)
Valoarea constantei din membrul drept al rela
iei (1.15) se ob
ine din evolu
ia re
elei de
condensatoare.
Rezolvarea re
elelor de condensatoare se face ad ugând la rela
iile lui Kirchhoff
(2.14)  i (2.15) valorile tensiunilor de la bornele surselor de tensiune  i rela
iile dintre
tensiunile  i sarcinile condensatoarelor (2.4). Pot fi folosite procedurile de solu
ionare a
circuitelor rezistive.
Exemplu. Condensatorul de capacitate C1 este
k
• înc  rcat cu sarcina electric  Q0 , iar condensatorul C2
este desc rcat, comutatorul k fiind deschis. La timpul t=0,
Q1 Q2 se închide comutatorul, punând în paralel cele dou
C1 C2 condensatoare. S  se determine sarcinile  i tensiunile
condensatoarelor la t>0.
− Q1 − Q2
 Din prima teorem a lui Kirchhoff, rezult  :
u1 = u 2 = u (2.16)

  iar din teorema a 2-a rezult :
!  #" $  %&' Q1 + Q2 = ct = Q0 (2.17)
La închiderea comutatorului k, sarcina electric  Q0
adunat ini
ial doar pe arm  tura condensatorului C1 se redistribuie pe arm turile ambelor
condensatoare. Folosind rela
ia (2.4), din (2.17)  i (2.16), rezult :
Q0
u=
C1 + C2
apoi:

C1Q0 C2Q0
Q1 = Q2 =
C1 + C2 C1 + C2
Observa ie. Vom vedea la par.3 c  energia câmpului electric al unui condensator
Q2
verific rela
ia We = . În cazul exemplului de mai sus, unde pentru simplitate vom
2C
lua C1 = C 2 = C , apare urm toarea anomalie energetic  : înainte de închiderea
 Q02
comutatorului k, energia câmpului electric era We0 = , iar dup închidere devine
2C
Q12 Q22 (Q0 / 2)2 Q02
We = + =2 = . O parte din energie a disp rut. Este o
2C 2C 2C 4C
consecin
 a faptului c circuitul are elemente în exces. Teorema a 2-a a lui Kirchhoff nu
este verificat de valorile ini
iale ale tensiunilor de la bornele condensatoarelor; ca urmare,
nici teorema lui Tellegen (conservarea puterilor) nu este verificat , ea fiind o consecin
 a
teoremelor lui Kirchhoff. O interpretare fizic poate fi g sit în faptul c , la închiderea
comutatorului, în circuit apare un impuls de curent, rezisten
a circuitului fiind nul . Dar
produsul dintre p tratul impulsului  i rezisten
a circuitului este o nedeterminare de forma
0⋅∞, care poate fi nenul . Dac am înseria cu cele dou condensatoare un rezistor de
rezisten
 R, atunci am ob
ine un model corect de circuit, f r elemente în exces. Prin
rezolvarea circuitului, se ob
in curentul din rezistor (care, de data aceasta, este func
ie),
puterea disipat în rezistor  i energia transformat în c ldur în intervalul (0,∞). Se ob
ine
o valoare care nu depinde de valoarea rezisten
ei rezistorului  i este egal chiar cu energia
Q02
disp rut : .
4C
Observa ie. A 3-a form a rela
iilor dintre sarcinile  i poten
ialele unui sistem de
conductoare ne sugereaz adoptarea schemei din Fig.2.10

 

C10

Q1  v1 C10

C10 C20
Q2  v 2
C23
Q3  v3

C30

 
 "! $#%&'(!()*#%+,%.-/'1023-&4 0&. 3/'5%#%6478-/':9(3;8-&*8-7 <
.

Conectarea condensatoarelor în paralel. Fie n condensatoare conectate ca în Fig.2.11. Se

ob
ine tot un condensator a c rui capacitate echivalent este:
Ce = C1 + C2 + ... + C n (2.18)
Într-adev r, dac aplic m la bornele ansamblului tensiunea u, atunci arm turile fiec rui
condensator k se încarc cu sarcinile electrice Qk , − Qk . Arm turile noului ansamblu
sunt formate prin conexiunile arm turilor înc rcate cu Qk
i − Qk , deci au sarcini egale
în modul
i de semne contrarii, îndeplinind condi iile arm turilor unui condensator:

Q = Q1 + Q2 + ... + Qn = uC1 + uC2 + ... + uCn = u (C1 + C2 + ... + Cn )

de unde:

Q1 Q2 Qn

C1 C2 Cn
− Q1 − Q2 − Qn
 "!$#&%'#()+*&-,.#"!$/#0%12$%43$657#"%'#228

Q
Ce = = C1 + C2 + ... + Cn
u
Observa ii: a) Capacitatea echivalent este mai mare decât oricare din capacit  ile
ce formeaz ansamblul.
b) Dac sunt conectate în paralel condensatoare de capacit  i egale C, atunci
capacitatea echivalent este Ce = nC .
Conectarea condensatoarelor în serie. Fie n condensatoare desc rcate, conectate
ca în Fig.2.12. Se ob ine tot un condensator a c rui capacitate echivalent Ce verific
rela ia:
1 1 1 1
= + + ... + (2.19)
Ce C1 C2 Cn
Într-adev r, având în vedere c ini ial condensatoarele au fost desc rcate, din teorema a 2-
a a lui Kirchhoff scris pentru nodurile A1 , A2 ,… avem, la aplicarea tensiunii u la
bornele ansamblului:
− Q1 + Q2 = 0 , − Q2 + Q3 = 0 , …
de unde rezult c arm turile fiec rui condensator se încarc cu sarcinile Q
i –Q.
Arm turile noului ansamblu sunt prima arm tur a primului condensator
i a doua
arm tur a ultimului condensator, care au sarcini egale în modul
i de semne contrarii (Q

i –Q), îndeplinind condi iile arm turilor unui condensator. Dac tensiunea la bornele
fiec rui condensator k este u k , atunci, din a 2-a teorem a lui Kirchhoff rezult :



Q Q Q  1 1 1 
u = u1 + u 2 + ... + u n = + + ... + =Q + + ... + 
C1 C 2 Cn C1 C 2 Cn
de unde:
 1 u 1 1 1
= = + + ... +
Ce Q C1 C2 Cn

Q1 − Q1 Q2 − Q2 Q3 − Q3 Qn − Qn
• •
C1 A1 C2 A2 C3 Cn
u1 u2 u3 un


 


 !"#$&%'&()  '*#+,$.-,/() !'

Observa ii: a) Capacitatea echivalent
este mai mic
decât oricare din capacit
 ile
ce formeaz
ansamblul.
b) Dac
sunt conectate în paralel condensatoare de capacit
 i egale C, atunci
C
capacitatea echivalent
este Ce = .
n
c) Pentru dou
condensatoare conectate în paralel, putem scrie:

C1C2
Ce = .
C1 + C2
 3. ENERGIA I COENERGIA CÂMPULUI ELECTRIC. FOR
E
GENERALIZATE ÎN CÂMP ELECTRIC

3.1. Energia câmpului electric

Fie o incint  cu peretele conductor (Fig.3.1). În interiorul incintei, avem n corpuri

conductoare (pentru simplitate, vom lua n=3), înc rcate cu sarcinile electrice q1 , q 2 , q3

i care au poten ialele electrice v1 , v2 , v3 . În interiorul incintei, avem câmp electric a
c rui energie ne propunem s  o determin m. În acest scop, trebuie s imagin  m o
procedur prin care s  d  m energie sistemului format din câmpul electric  i corpurile din
incint . O solu ie ar fi s  lu  m mici sarcini electrice dqk de pe peretele incintei  i s  le
depunem pe corpurile k. În acest fel, vor cre  te sarcinile electrice qk  i poten ialele
electrice vk ale corpurilor. Asupra micilor sarcini electrice dqk se exercit  for ele de
natur electric :

 
Fe1
c1

dq1
q1 v1 F1

ρv = 0 q2 v 2

q3 v3

 !#"%$&(' )*+-,.)/$0"213,4$/"5'6).1,4$!70'8,&.$9-1:

dFek = dqk E (3.1)

Deci, for a pe care trebuie s  o aplic m asupra micii sarcini electrice pentru a o deplasa
este:
dFk = −dFek (3.2)
iar lucrul mecanic pe care-l efectu m transportând mica sarcin dqk pe curba ck cu

δLk = ∫ dFk ⋅ dl = −dqk ∫ E ⋅ dl = vk dqk

începutul pe peretele incintei
i cu sfâr
itul pe corpul k este:
(3.3)
ck ck
Însumând toate lucrurile mecanice efectuate pentru depunerea de mici sarcini electrice pe
toate corpurile conductoare din incint , ob inem energia dat din exterior sistemului

∑
format din câmp electric
i corpuri:
dW = vk dqk (3.4)
k
Aceast energie se consum pentru cre
terea energiei câmpului electric dWe , pentru
acoperirea unor lucruri mecanice pe care le-ar efectua corpuri din incint prin deplasarea
lor sub ac iunea for elor de natur electric dL , pentru cre
terea energiei calorice din
incint dWcal etc. Neglij m cre
terea energiei calorice
i consider m c nu apar alte
modific ri energetice, în afar de cea a câmpului electric dWe
i a consumului de lucru
mecanic dL :
dW = dWe + dL (3.5)
Observa ii: a) Procedura expus mai sus poate fi aplicat chiar dac în incint se
afl substan . Elimin m, în acest caz, substan a din imediata vecin tate a curbelor ck
i
transport m sarcinile dqk prin vidul acestor tubule e (v. par.1.6 din Partea I)
b) O alt procedur de a da energie sistemului din incint , format din câmp electric

i corpuri, ar putea fi injectarea sarcinii electrice dq
k în fiecare corp conductor k,
conectându-l la perete prin intermediul unei surse de curent. Puterea debitat de surs este
dqk
p k = vk ik , unde ik = (v. teorema conserv rii sarcinii electrice din par.3.3,
dt
Partea I, sau rela ia (2.12)). Atunci,
energia primit de sistem din partea
q3
sursei de curent este
T ( Q1 ,Q2 ,Q3 ) dqk
dWk = pk dt = vk dt =
dt
vk dqk . Men ion m c formula
puterii debitate de sursa de curent se
• deduce cu ajutorul fluxului vectorului
Poynting, care se ob ine f r a fi
nevoie de concluziile acestui paragraf.
Pentru a determina energia

q2 câmpului electric,  inem imobile
corpurile din incint
i astfel dL =0.
Din rela iile (3.5)
i (3.4), rezult :

dWe = ∑ vk dqk
q1
 
  !#"%$&'()$  (3.6)
q3 * q2 * q3
k
 Conform teoremei de unicitate (par.2.1), sarcinile electrice ale conductoarelor
definesc unic câmpul electric, deci ele sunt variabile de stare pentru câmpul electric.
Poten ialele electrice vk sunt func ii de sarcinile electrice qk (de exemplu, rela iile (2.1)
pentru medii liniare).
Pentru a determina energia câmpului electric într-o anumit stare

T (Q1, Q2 , Q3 ) , se integreaz rela ia (3.6) între starea de energie nul (originea) i



punctul T, pe orice curb din spa iul st rilor (Fig.3.2):

∫ ∑ vk dqk

T
We(T) = (3.7)
0k
Rezultatul integralei (3.7) nu depinde de drum. În cazul mediilor liniare, cel mai
comod drum de integrare este segmentul OT, unde un punct oarecare M are
coordonatele ( q1 , q 2 , q3 )= λ( Q1 , Q2 , Q3 ), cu λ ∈ [0,1] . Dac , în punctul T, avem

poten ialele (V1 ,V2 ,V3 ), atunci, în punctul M, avem ( v1 , v2 , v3 )=λ(V1 ,V2 ,V3 ).
Rezult vk = λVk , dqk = Qk dλ i integrala (3.7) devine:



We(T) = ∫ ∑ λVk Qk dλ = ∑Vk Qk ∫ λdλ

1 1

0k k 0
Deci:

∑Vk Qk
1
We = (3.8)
2k
Observa ii: a) Deoarece rezultatul integralei (3.7) nu depinde de drum, în rela ia


(3.6) avem o diferen ial total exact . Este deci valabil rela ia:

∂We
vk = (3.9)
∂ qk
Prima form a rela iilor între sarcinile electrice i poten ialele electrice ale unui sistem de



corpuri conductoare este de forma (2.1):

v1 = p11 q1 + p12 q2 +…
v2 = p21 q1 + p22 q2 +…
de unde:
∂v1 ∂v2
p12 = p21 =
∂q2 ∂q1
 i, inând cont de (3.9):
∂ ∂We ∂ 2We ∂ ∂We ∂ 2We
 

p12 = = p21 = =
  

 

∂q2 ∂q1 ∂q2 ∂q1 ∂q1 ∂q2 ∂q1∂q2

 

de unde p12 = p21 . Deci, matricea coeficien ii de poten ial este simetric .

b) O rela ie asem n toare cu (3.8) se ob ine i atunci când în incint se afl sarcin




electric distribuit cu densitatea de volum ρ v . Împ r im domeniul dintre corpurile

conductoare în mici subdomenii de volume ∆Ω j cu sarcina electric

∆q j = ρ j ∆Ω j  i poten ial vj. Putem admite c micile subdomenii sunt corpuri

conductoare. Atunci, conform rela iei (3.8), avem:

∑ Vk Qk + ∑ v j ρ j ∆Ω j
1 1
We =
2k 2 j


 ! "#$%'&#(&#)* %+!'-,
./0 12'34&5768 &
:9

∑ Vk Qk + ∫ vρdΩ
1 1
We = (3.10)
2k 2Ω

3.2. Coenergia câmpului electric

@ este definit
Varia ia de coenergie a câmpului electric = de:

> ;
dWe* = d >? ∑ vk qk < ; − dWe (3.11)
k
F când diferen iala sumei de produse i, inând cont de rela ia (3.6), rezult :
dWe* = ∑ qk dvk



(3.12)
k
Conform teoremei de unicitate (par.2.1), poten ialele electrice ale conductoarelor
definesc unic câmpul electric, deci i poten ialele pot fi variabile de stare pentru câmpul


electric. Sarcinile electrice qk sunt func ii de poten ialele electrice vk (de exemplu,
rela iile (2.2) pentru medii liniare).Pentru a determina coenergia câmpului electric într-
o anumit stare T (V1 ,V2 ,V3 ) , se integreaz (3.12) între starea de coenergie nul i





punctul T , pe orice curb din spa iul st rilor ( v1 , v2 , v3 ):

∫ ∑ qk dvk
T
We* = (3.13)
ok
Rezultatul integralei (3.13) nu depinde de drum. În cazul mediilor liniare, cel mai
comod drum de integrare este segmentul OT, unde un punct oarecare M are coordonatele
[ ]
( v1 , v2 , v3 )= λ(V1 ,V2 ,V3 ), cu λ ∈ 0,1 . Dac , în punctul T, avem sarcinile electrice

( Q1 , Q2 , Q3 ), atunci, în punctul M, avem ( q1 , q2 , q3 )=λ( Q1 , Q2 , Q3 ). Rezult

qk = λQk , dvk =Vk dλ i integrala (3.13) devine: 

∫ ∑ λVk Qk dλ = ∑Vk Qk ∫ λdλ

1 1
We*(T) =
0k k 0
Deci:
 ∑Vk Qk
1
We* = (3.14)
2k
Se observ c , în cazul mediilor liniare, energia este egal cu coenergia.

Observa ie. Putem, de asemenea, avea i m rimi de stare hibride de tipul 

coenergiei (asem n tor cu (3.11)):

 

∑Vk qk ∑ qk dVk − ∑V j dq j


p

p n
dWe* * = d 

− dWe = (3.15)
k =1 k =1 j = p +1
 

3.3. Densitatea de volum a energiei i coenergiei 

Dac sarcinile conductoarelor au o mic cre tere δqn, atunci i m rimile E, D din


 

incint au mici cre teri δ ,δ . Avem (v. i Anexa A):

∫Vδ ⋅ dS = ∑ Vn ∫ δ ⋅ dS = − ∑ Vk δqn

  


n +1 
n
(3.16)

∂Ω k =1 Sk k =1
deoarece Vn +1 = 0. De asemenea, folosind rela ia lui Gauss i inând cont de faptul c în 

divD = ρ v , E = − gradV , avem:

∫ Vδ ⋅ dA = ∫ ∇ ⋅ (VδD)dΩ = ∫ (δD ⋅ ∇V + V∇ ⋅ δD)dΩ = − ∫ ⋅δ
incint

dΩ

∂Ω Ω Ω Ω
(3.17)
Egalând rezultatele din rela iile (3.16) i (3.17), rezult :

∑Vk δqk = ∫ δ dΩ


n
dWe =
 

(3.18)
k =1 Ω
Admitem c energia câmpului electric este distribuit în volum cu densitatea de volum

δwe :
dWe = ∫ δwe dΩ (3.19)
Ω
Comparând (3.18) cu (3.19), rezult c varia ia densit ii de volum a energiei câmpului

electric este:
δwe = EδD
iar densitatea de volum a energiei câmpului electric este:

∫ δ
 

we =


(3.20)
0
Asem n tor, pentru densitatea de volum a coenergiei câmpului electric, se ob ine:

∫ δ
 

we* =


(3.21)
0
În cazul în care mediul este liniar:
2
1 1 1D
we = we* = E ⋅ D = εE 2 = (3.22)
2 2 2 ε
Exemplu.
Energia i coenergia câmpului electric al unui condensator. S presupunem c

 rela ia dintre sarcina electric i tensiunea electric a


unui condensator este neliniar (Fig.3.3). Energia



câmpului electric pentru sarcina Q a condensatorului

este:

∫ v1dq1 + v2 dq2 = ∫ v1dq − v2 dq =

T (Q1 , Q2 ) Q
We =
o 0

∫ (v1 − v2 )dq = ∫ udq

Q Q

0 0
   unde am inut cont c sarcinile electrice ale arm turilor

 
       "!#! verific rela ia q1 = − q2 = q . Valoarea energiei este
$% &(') % *++,-.

dat de aria suprafe ei cuprinse între grafic i axa oq.



Coenergia câmpului electric pentru tensiunea electric

U a condensatorului este:

∫ q1dv1 + q2 dv2 = ∫ qdv1 − qdv2 = ∫ qd (v1 − v2 ) = ∫ qdu

T (V1 ,V2 ) T (V1 ,V2 ) T (V1 ,V2 ) U
We* =
o o o 0
Valoarea coenergiei este dat de aria suprafe ei cuprinse între grafic i axa ou.



In cazul mediului liniar, avem:

1
We = We* = (Q1V1 + Q2V2 ) = 1 (QV1 − QV2 ) = 1 Q(V1 − V2 )
2 2 2
Deci:
2
1 1 1Q
We = We* = QU = CU 2 = (3.23)
2 2 2 C

3.4. For
e generalizate în câmp electric

Din rela iile (3.4) i (3.5), rezult :

∑ vk dqk = dWe + dL


(3.24)
k
Pentru a determina for a în direc ia x, l s m corpul s se deplaseze o mic distan





dx în
aceast direc ie (Fig.3.4). Se va consuma un lucru mecanic:

dL = Fx dx (3.25)

Înlocuind în (3.24), avem:

∑ vk dqk = dWe + Fx dx (3.26)

k
Dac deplasarea corpului se face cu restric ia ca sarcinile corpurilor s fie constante,

atunci dqk = 0  i membrul stâng al rela iei (3.26) se anuleaz . Rezult :

∂We
Fx = (3.27)
∂x q = ct ., k =1,2,...
k

Observa ii: a) În rela ia (3.27), Fx

 i dx pot fi orice cuplu de m rimi al c ror

 produs este lucru mecanic. De exemplu:

 for
iner ial − deplasare, cuplu – unghi,


 
 !#"$%"'&()*+,
-&.0/1
" 32 presiune – volum etc. Din acest motiv, Fx
se nume te for 
generalizat , iar dx,

coordonat
generalizat . Rela ia (3.27) este prima formul

de calcul al for elor
generalizate în câmp electric.

b) Energia câmpului electric We apare în rela ia (3.27) ca func ie de m rimile de

stare q k , precum  i ca func ie de coordonata generalizat x.

Înlocuim în rela ia (3.26) energia cu coenergia, folosind defini ia coenergiei (3.11),

i rezult :
 




∑ vk dqk = d  ∑ vk qk 
− dWe* + Fx dx

k k
Dezvoltând diferen iala sumei de produse, dup simplific ri, ob inem:

0 = ∑ qk dvk − dWe* + Fx dx
k
Dac deplasarea corpului se face cu restric ia ca poten ialele corpurilor s fie constante,

atunci dvk = 0  i primul termen din membrul drept al rela iei (3.26) se anuleaz .

Rezult :

 ∂We*
Fx = (3.28)
∂x
v k = ct., k =1,2,...
Observa ii: a) Rela ia (3.28) este a doua formul de calcul al for elor generalizate

în câmp electric. Aceea i for 
poate fi calculat atât cu rela ia (3.27), cât i cu rela ia



(3.28).

b) Coenergia câmpului electric We* apare în rela ia (3.28) ca func ie de m rimile

de stare vk , precum i ca func ie de coordonata generalizat x.



Exemplu
Între arm turile unui condensator plan, cu arm turile dreptunghiulare de dimensiuni a×b

este introdus, par ial, un dielectric de permitivitate relativ ε r . Distan a dintre arm turi

este d, iar tensiunea la bornele condensatorului este U. S se determine for a cu care este

atras dielectricul între arm turile condensatorului (Fig. 3.5).




εr



   !"$#&%')(+*-,.'/0.' .$12$#354/(6178$(9

Rezolvare. Pentru a identifica coordonata generalizat , se las

corpul s
se

deplaseze sub ac iunea for ei ce urmeaz s fie determinat . Se observ c , în cazul

problemei noastre, se modific
distan a dintre dielectric  i una dintre marginile

arm turilor. Not m aceast distan cu x. Deoarece mediul este liniar:

1 1
We = We* = We1 + We2 = C1U 2 + C 2U 2 (3.29)
2 2
unde C1  i C2 sunt capacit ile celor dou condensatoare cu dielectricul aer i respectiv




cu dielectricul de permitivitate relativ
ε r , legate în paralel, ce rezult
prin introducerea

dielectricului:
 ax a (b − x )
C1 = ε 0 C 2 = ε 0ε r (3.30)
d d
Deoarece se d tensiunea la bornele condensatoarelor, folosim a 2-a formul a for elor

generalizate (3.28). Înlocuind (3.30) în (3.29) i apoi în (3.28), rezult : 

aU 2
Fx = −ε 0 (ε r − 1) (3.31)
2d
Observa ii: a) Deoarece ε r ≥1, rezultatul din rela ia (3.31) este negativ.

Interpret m astfel: for a care încearc s m reasc coordonata x este negativ , deci ea

încearc s o mic oreze.



b) S admitem urm toarele valori numerice:

ε r = 2,8; d = 2mm; U=100V; a = 20cm.
Va rezulta o for
Fx ≅ 8 ⋅10 − 6 N. În general, for ele de natur
electric sunt foarte mici

în compara ie cu cele de natur magnetic (v. Partea a IV-a). Din acest motiv, majoritatea

sistemelor de conversie electromecanic se bazeaz pe for ele de natur magnetic .

4. CÂTEVA METODE DE CALCUL AL CÂMPULUI ELECTRIC

4.1. Formule coulombiene

i) Cazul R3

Fie o sarcin electric punctual q, situat într-un mediu omogen nem rginit, de

permitivitate ε. Aplic m legea fluxului

electric pe o suprafa sferic Σ cu

Σ


centrul în punctul M, în care se afl

∫ D ⋅ ndS = q

   sarcina electric (Fig.4.1):


Σ
Din motive de simetrie sferic , D are

doar component radial pe Σ i



 
  ! " #!$%&"'$)('*,+-*.( aceasta este constant pe Σ. Atunci,

q = ∫ DdS = D ∫ dS = 4πr 2 D
+0/1$)"24356&2"1#&$%!" 57 '38"#!/ !59 din rela ia de mai sus, rezult :

Σ Σ
de unde:
 q
D=
4πr 2
 i:
r qr
D= D =
r 4πr 3
apoi:
qr
E= (4.1)
4πεr 3
Deoarece E este func ie doar de r, putem admite c
 i V este func ie de r. Ca urmare, (v.
Anexa A):
r
E = − gradV (r ) = − V ' (r )
r
inând cont de rela ia (4.1), avem:
q
V '= −
4πεr 2
de unde:
q
V= +C
4πεr
Impunând valoarea nul pentru poten ialul de la infinit (r→∞


V=0), rezult :

q
V= (4.2)
4πεr
Folosind acest rezultat, putem calcula E, V produse într-un mediu omogen
nem rginit, de o distribu ie volumic de sarcin electric ρ v (Fig.4.2). Împ r im domeniul

D, în care avem sarcin electric , în mici subdomenii de volume

∆vk , în care sarcina
electric este

∆qk = ρ vk ∆vk , unde ρ vk este densitatea de sarcin electric într-un

punct Mk din interiorul subdomeniului k. Intensitatea câmpului electric ∆E k , produs

de mica sarcin
electric
∆qk în punctul P descris de vectorul de pozi ie

rk = rP − rM k fa
de punctul M k , este dat de rela ia (4.1):

ρ vk ∆vk rk
∆E k =
4πεrk3
Însumând contribu iile tuturor subdomeniilor din D, rezult :

ρ vk ∆vk rk
E = ∑ ∆E k = ∑
k k 4πεrk3
Limita expresiei de mai sus, pentru o divizare arbitrar de fin este:

 ∫
1 ρvr
E= dv (4.3)
∆vk ρvk 4πε D r 3
Mk ∆qk = ρvk ∆vk
La fel:

∫
D
rk 1 ρv
V= dv (4.4)
P ∆Ek 4πε D r
 
   "!#$% &'$()**+%,-.&/01 2 Observa ie. Ecua ia
$34(5!67809:2;"#2 poten ialului în mediul omogen
(unde ε=ct) este dat de rela ia

(1.5):
− divεgradV = −εdiv ( gradV ) = −ε∆V = ρ v
deci:
ρ
− ∆V = v (4.5)
ε
Solu ia ecua iei (4.5) este dat de rela ia (4.4).

Într-o manier asem n toare, se pot stabili intensitatea câmpului electric i



poten ialul create de o sarcin electric distribuit pe suprafa a S cu densitatea de suprafa

ρS :

∫
1 ρS r
E= dS (4.6)
k 4πε r 3
Γ1 S

∫
Eθ 1 ρS
V= dS (4.7)
dl
S
4πε r
n1 Γ2 Dac sarcina electric este distribuit

D C cu densitatea ρl pe curba C, atunci:

∫ dl
S1 Ez
1 ρl r
E= (4.8)
Sl A B 4πε C r 3

∫ dl
R nR DR 1 ρl
V= (4.9)
4πε C r
S2
Observa
ii: a) Integralele (4.3),
(4.4) i (4.7) sunt absolut convergente


n2 chiar dac punctul P se afl în

domeniul de integrare.
b) Integralele (4.3), (4.6) i 

(4.8) se fac pe componente.

<>=@?BA CDAFEBA%GIH"JLKMONPQN@PQR"SUTV=-RWK:TVXY3M[Z;YPWM:\^]=T ii) Cazul R2
T#PR"S_=-N-=\`=Mba-\ORQcdTVRfedS`M:\=@])X3T7JgR"MhZe"TVRQ=\c Fie un fir rectiliniu infinit de
PQN@PQR"S@T5=-RciA lung, uniform înc rcat cu sarcina

electric cu densitatea lineic ρ l i aflat într-un mediu omogen i m rginit. Problema are

simetrie cilindric i, datorit faptului c firul este infinit de lung, m rimile nu depind de

coordonatele z i θ. Aplic m legea induc iei electromagnetice pe curba

 Γ1 de form
circular cu centrul pe fir, de lungime lΓ :

∫ E ⋅ dl = ∫ Eθ dl = Eθ ∫ dl = Eθ lΓ1 = 0
1

Γ1 Γ1 Γ1

i rezult c E i D nu au componente pe coordonata θ ( Eθ

= 0 , Dθ = 0 ). Aplic m
legea induc iei electromagnetice pe curba Γ2 = ABCDA de form dreptunghiular , cu


laturile BC i DA paralele cu firul i inem cont de faptul c E nu depinde de coordonatele z



∫ E ⋅ dl = ∫ E R dl + ∫ E z ( B)dl − ∫ E R dl − ∫ E z ( D)dl

i θ:

Γ2
∫ dl − E z ( D) ∫ dl = E z ( B) BC − E z ( D) DA = 0
AB BC CD DA
= E z ( B)
BC DA
de unde rezult E z ( B) = E z ( D) . Deci, componenta lui E pe direc ia z este constant .


Impunând E→0 pentru R→0, rezult c Ez = 0 . Aplic m legea fluxului electric pe

suprafa a închis Σ de form cilindric , cu axa pe fir, de în l ime h, cu bazele
  S1 , S 2
i
Sl :
∫ D ⋅ n dS = q Σ
suprafa a lateral


∫ ∫
deci:
Dz dS − Dz dS +

∫
S1 S2
+ DR dS = DR 2πRh = ρ l h
S1
de unde:
ρl
D = DR =
2πR

i:
ρl R
E= (4.10)
2πεR 2
Apoi, admi ând c poten ialul V depinde doar de coordonata R, avem:
 

R
− gradV = − V '= E
R

i, admi ând c la
 R0 avem V=0, rezult :
 ρ l R0
V= ln
2πε R
Dac R0 =1m, avem:
ρl 1
V= ln (4.11)
2πε R
Remarc m c structura analizat mai sus este independent de coordonata z. In
general, spunem c o structur de corpuri are configura ie plan-paralel dac exist o


direc ie privilegiat , astfel încât pentru orice sec iune perpendicular pe aceast direc ie
  

avem aceea i geometrie a corpului i acelea i propriet i electrice (sarcini i caracteristici



constitutive). De exemplu, structura R3 din Fig.4.3 are configura ia plan-paralel , o sec iune
 

cu un plan perpendicular pe ax fiind descris de un punct. Invers, dac sec iunea dintr-un 

plan perpendicular pe ax arat ca în Fig.4.2.a), atunci în R3 structura este dat în Fig.4.4.b).

Deci, un fir înc rcat cu sarcina electric distribuit uniform, cu densitatea lineic ρ l ,
corespunde în R² unei sarcini electrice "punctuale" ρl sau, pe unitatea de lungime, q=
ρ l ⋅1. La fel, pentru curbe din R² avem densitatea "lineic " ρ S îC/m² iar pentru domenii

(suprafe e) din R² avem densitatea de "suprafa " ρ v îC/m3 .

 

Putem spune deci c intensitatea câmpului electric i poten ialul create de o sarcin



R2 R3

a) b)

Fig.4.4. Structuri plan-paralele.

"punctual " în R² sunt date de formulele (4.10) i (4.11).

 Dac sarcina electric este distribuit într-un domeniu D ⊂ R² cu densitatea de
"suprafa "  ρ v , atunci:

∫
1 ρV R
E= dS (4.12)
2πε D R 2

∫
1 1
V= ρ V ln dS (4.13)
2πε D R
Ambele integrale sunt absolut convergente.
Dac sarcina electric este distribuit pe curba C din R² cu densitatea "lineic " ρS ,
atunci:

∫
1 ρSR
E= dl (4.14)
2πε C R 2

∫
1 1
V= ρ S ln dl (4.15)
2πε C R
Integrala (4.12) este absolut convergent .

4. 2. Metoda diferen elor finite

i) Re ele de coordonate ortogonale

Pentru a u ura în elegerea metodei, alegem un domeniu bidimensional (structur
plan-paralel ) Ω⊂R2 (Fig. 4.5). Cunoa tem distribu ia de sarcin electric ρ i





permitivitatea ε a materialului din

domeniul Ω. Pe o parte S D a
frontierei ∂Ω, cunoa tem valoarea

poten ialului V (numit condi ie de  

frontier Dirichlet). Aceast condi ie 

este echivalent cu cunoa terea

componentei tangen iale a lui E. Pe 

restul frontierei S N = ∂Ω \ S D
cunoa tem valoarea componentei

normale a induc iei electrice 

∂V

 
 

 !"#!$!$%'&(
Dn = −ε (numit condi ie de
∂n


frontier Neumann). Tras m pe Ω

dou familii de curbe de coordonate,
de preferin ortogonale, care vor genera o re ea de diferen e finite. Atribuim fiec rui nod
  

al re elei un poten ial. Componentele intensit ii câmpului electric de-a lungul drumurilor
  

ce pleac dintr-un nod pot fi aproximate ca diferen e de poten ial. Pentru simplitate,  

alegem o re ea de diferen e finite asociate unui sistem de coordonate carteziene (Fig.4.6).

 
Re eaua adjunct este format din mediatoarele segmentelor
 P0 Pk . Tensiunea
electric pe un segment P0 Pk este:

∫
Pk
V 0 -V k = E dl ≈ E k | P k P 0 | (4.16)
P0
unde Ek este proiec ia lui E din punctul
 Mk , de-a lungul lui P0 Pk , iar
Vk = V ( Pk ) .
Legea fluxului electric pe conturul închis Σ= O4 O1 O2 O3 O4 este:

∫ D ⋅ndl = q Σ (4.17)
Σ
Din rela ia (4.16), ob inem
  Ek , apoi Dk P0 Pk . De exemplu:
pe cele dou p r i ale lui 

V -V
- pe por iunea O4 M1: D1' = ε 4 E1 = ε 4 0 1
| P 0 P1 |
V -V
-pe por iunea
 M1 O1 : D1' = ε1E1 = ε1 0 1
| P 0 P1 |

P6 N2" P2 , V2 N2' P5

N3 ' O2 M2 O1 N1 "

ε2 , ρ2 ε1 , ρ1
n
P3 , V3 M3 P0 , V0 M1 P1 , V1

N3" O3 M4 O4 N1 '

ε3 , ρ3 ε 4 , ρ4
n
P7 N4' P4 , V4 N4" P8


 
 

!"#$%
'&()*!#+$&(

,

Atunci:
 ∫
O1
V 0 -V 1
D ⋅ n dl = ( ε 4 | O 4 M 1 | + ε 1| M 1O1 | )
| P 0 P1 |
O4
Rela ia (4.17) va conduce la:
V 0 - V1
(ε | O 4 M 1 | + ε 1 | M 1O1 |) +
| P 0 P1 | 4
V0 -V2
+ (ε 1 | O1 M 2 | + ε 2 | M 2 O 2 |) +
| P0 P2 |
V0 -V3
+ (ε 2 | O 2 M 3 | + ε 3 | M 3 O3 |) +
| P 0 P3 |
V0 -V 4
+ ε 3 | O3 M 4 | + ε 4 | M 4 O 4 |) =
| V 0V 4 |
1
= (| P 0 P1 || P 0 P 2 | ρ 1+ | P 0 P 2 || P 0 P 3 | ρ 2
4
+ | P 0 P 3 || P 0 P 4 | ρ 3 + | P 0 P 4 || P 0 P1 | ρ 4) (4.18)

P6 N 2" P2 , V2 N2 ' P5

N3 ' O2 M2 O1 N1"

ε2 , ρ2 ε1 , ρ1
n n
P3 , V3 M3 P0 , V0 M1 P1 , V1
Dn3 Dn1

 !" $#%&'

Scriind ecua iile de forma (4.18) pentru toate N nodurile din domeniu, ob inem un
sistem de N ecua ii cu N necunoscute. Nodurile de pe frontiera Dirichlet au poten ialele
cunoscute, deci nu intr
în cele N noduri. Pentru un nod de pe frontiera Neumann (Fig.4.7),
legea fluxului electric scris
pe conturul Σ= M1 O1 O2 M 3 M 1 conduce la:
V0 -V2 V0 -V 2
ε 1 | M 1 O1 | + (ε 1 | O1 M 2 | + ε 2 | M 2 O 2 |) +
| P0 P 2 | | P0 P2 |
V -V
+ 0 3 ε 2 | O 2 M 3 | + Dn3 | M 3 P0 | + Dn1 | P0 M1 | =
| P0 P3 |
 1
= ( ρ1 | P 0 P1 || P 0 P 2 | + ρ 2 | P 0 P 2 || P 0 P 3 |)
4
Pentru problemele din R3, ra ionamentul este analog: suprafa a închis
Σ este de
form
paralelipipedic
, iar nodul P0 este conectat cu 6 noduri vecine.

Particularit i ale metodei:

1) Matricea sistemului are proprietatea c
pe fiecare linie are doar 5 (7 în R3)
elemente nule. Pot fi utilizate tehnici speciale de rezolvare a sistemelor cu matrice rare.
2) Exist
o analogie perfect
între ecua ia (4.18)  i ecua ia poten ialelor nodurilor
pentru circuite electrice. Notând cu
G 0k coeficientul lui
V2 (V0 − Vk ) din ecua ia (4.18)  i
cu G 00 = ∑ G 0k avem

G 00V 0 - ∑ G 0k V k = I 0 ,
G02 k
G03 G01
k
V3 V0 V1 unde I 0 este membrul drept al
ecua iei (fig.4.8).
G04 3) Matricea sistemului este
diagonal dominant
:

V4
G 00 ≥ ∑ | G 0k |

 "!#
$% k
În vecin
tatea frontierei Dirichlet,
inegalitatea este strict
.
4) Matricea sistemului este simetric
.
5) Matricea sistemului este pozitiv definit
.
6) Dac
admitem c
în zona M 4 N1 ' N1" M 2 , E1 are aceea  i valoare, atunci
E are în fiecare zon
dreptunghiular
4 valori diferite. De exemplu, în dreptunghiul
P0 P1 P5 P2 avem:
V 0 -V1 V -V
- subzona P0 M1 O1 M 2 : E = i +j 0 2;
| P 0 P1 | | P 0 P 2 |
V 0 -V1 V -V
- subzona M 1 P1 N1" O1 : E = i +j 1 5;
| P 0 P1 | | P1 P 5 |
V 2 -V 5 V -V
- subzona M 2 O1 N 2 ' P2 : E = i +j 0 2;
| P 2 P5 | | P 0 P 2 |
V 2 -V 5 V -V
- subzona O1 N1" P5 N 2 ' : E = i +j 1 5.
| P 2 P 5 | | P1 P 5 |
 7) Dezavantajul metodei este dat
de rigiditatea algoritmului de divizare.
Este dificil ca orice form
de frontier
s

poat
fi descris
prin re eaua de diferen e
finite ortogonale. În general, se
înlocuie te frontiera real
cu una format

din segmente ale re elei de discretizare
(Fig.4.9).

 
   !#"$%&'%

ii) Re ele triunghiulare (metoda elementelor finite)

Pentru simplitatea expunerii, vom considera c
domeniul Ω este bidimensional

Ω⊂R2 (Fig.4.10). Împ
r im domeniul Ω în subdomenii
triunghiulare ω i  i presupunem c
poten ialul este
func ie continu
pe Ω  i are varia ie liniar
pe
subdomeniile ω i . Atunci, valorile Vk =V ( Pk ) lui
V în nodurile Pk definesc unic poten ialul în întreg
domeniul. Fie, de exemplu, subdomeniile din Fig.4.11.
Poten ialul cu varia ie liniar
în subdomeniul
triunghiular ω i este de forma:

(*)+-, .-,0/1-,325476!438:9#4<;>=&)?A@+CB)D?=E)F,
 Pk , Vk ri +1

ρ i ,ε i , Si , T
r
ωi −1 P,V

ri −1 ρ i −1 , ε i −1 , ri ωi
Si −1 , Ti −1

Vi −1 Vi
Pi −1 Pi

 




!#"
$%&

V (r) = Vk + Ti ⋅ r (4.19)
undeTi este un vector care este determinat astfel încât V (ri ) = Vi , V (ri +1 ) = Vi +1 ,
V (0) = Vk :
( ri +1 × k )( V i - V k ) - ( ri × k )( V i+1 - V k )
Ti = . (4.20)
2 Si
Atunci:
E= − grad V = − Ti (4.21)
Valorile lui E sunt constante pe subdomeniile ω i .
Proced
m la fel ca la paragraful precedent. Pe segmentul P0 Pi (Fig.4.12), avem:
V −V
Ei = 0 i (4.22)
P0 Pi
Construim re eaua dual
, format
din mediatoarele segmentelor din re eaua triunghiular
.
Deoarece normala la segmentul Oi −1 Oi are orientarea lui P0 Pi , fluxul lui D pe acest

∫ D ⋅ ndl = ∫ Di dl ≅ ∫ ε i −1Ei dl + ∫ ε i Ei dl
segment este:

Oi −1Oi Oi −1Oi Oi −1M i M i Oi

ε O M + ε i M i Oi
= (V0 − Vi ) i −1 i −1 i (4.23)
P0 Pi
Aplicând legea fluxului electric pe conturul … Oi −1 Oi Oi +1… al mediatoarelor
segmentelor ce pleac
din Pk , ob inem:
 ∑ Vk Vi
ε i - 1 | O i - 1 M i | +ε i | M i O i |
( - ) = qk (4.24)
i(k) | P k Pi |

Pk , Vk M i +1 Pi +1
Vi +1
ρ i ,ε i , Si ,Ti

ωi −1
Mi
Oi −1 Oi
n
ρ i −1 , ε i −1 , ωi
Si −1 , Ti −1

Pi −1 ,Vi −1 Pi ,Vi
-. /01203406587:9;.<:9;<>=?<>7A@$=:B.. CDE9 F6. GH<:9;<JIBK<>C DE9 GH.LI$.NMK<E0

unde i(k) reprezint indicii tuturor nodurilor care sunt conectate cu nodul k, iar q k este
sarcina electric din interiorul conturului. Cazul nodurilor de pe frontierele Neumann se
trateaz la fel ca în paragraful precedent. Se poate demonstra c rela
ia (4.24) se mai poate
pune sub forma:

∑ [(V k - V i)(
r i+1( r i+1 - r i ) r (r -r )
ε i + i -1 i -1 i ε i -1)] = qk (4.25)
i(k) 4 Si 4 S i -1
Scriind ecua
iile de forma (4.25) pentru toate N nodurile din domeniu, ob
inem un
sistem de N ecua
ii cu N necunoscute. Dup determinarea poten
ialelor electrice ale
nodurilor, calcul m intensitatea câmpului electric cu rela
iile (4.20)  i (4.21).
Observa ii: a) Una dintre cele mai utilizate metode de solu
ionare a problemelor de
câmp electromagnetic este Metoda
Elementelor Finite. Dac aplic m aceast
metod pentru rezolvarea problemelor de
Pk electrostatic  i folosim elemente nodale
de ordinul 1, ob
inem ecua
iile de forma

qk = 1/ 3 ∑ ρ i S i
ω , ε i O i
(4.25). Termenul liber se modific în:
i −1

i(k)
Mi (4.26)
Oi Modificarea nu este esen
ial , în ambele
cazuri solu
ia aproximativ apropiindu-
ω i −1 , ε i −1 se de solu
ia exact , o dat cu rafinarea
P

   !"$#%&'()*,i+$





re elei (cea mai mare latur a re elei devine arbitrar de mic )


b) Matricea coeficien ilor sistemului este rar , elemente nenule de pe fiecare linie


corespund nodurilor vecine nodului ce define te linia.
c) La fel ca i în cazul metodei diferen elor finite, ecua iile (4.24), (4.25) sunt
analoage ecua iilor poten ialelor nodurilor într-un circuit, conductan a unei laturi fiind:
r (r -r ) r (r -r )
g ki = i+1 i+1 i ε i + i -1 i -1 i ε i -1
4 Si 4 S i -1


Matricea sistemului este simetric i pozitiv definit . Privind rela iile (4.24), (4.25), se





observ c , dac triunghiurile sunt obtuz-unghice, atunci este posibil ca coeficien ii g ki s

fie negativi. De exemplu, în Fig.4.13, segmentele M i Oi i M i Oi −1 cap t valori 


negative. Ca urmare, pentru a ob ine o matrice mai bine condi ionat , se recomand




folosirea unei re ele de triunghiuri ascu it-unghice (sau a unei re ele de tetraedre cu unghiuri
diedre ascu ite, în R3). Centrele cercurilor circumscrise triunghiurilor se afl în interiorul




acestora (centrele sferelor circumscrise tetraedrelor se afl in interiorul acestora). În acest
caz, matricea sistemului de ecua ii este diagonal dominant .

d) Spre deosebire de metoda diferen elor finite, metoda elementelor finite este mult
mai maleabil pentru descrierea frontierelor.

4.3. Aproximarea liniilor de câmp cu segmente de dreapt   i arce de cerc


Pentru a u ura în elegerea acestui procedeu, ne vom ajuta de un exemplu. Dou bare

 

q -q 
 


 

  

   





 !"$#&%('*),+-/.102'*34065879:5:);'=<(3?>A@2.B%>2C1DE3FG.1327IHJ3K<I3K<;'*3A02%IHML&NO-0P'E>F3?<I3?>F3P'E>G
dreptunghiulare, infinit lungi (structur plan-paralel ) se afl într-un mediu nem rginit,
omogen, de permitivitate ε 0 (Fig.4.14). Ne propunem s determin m capacitatea lineic a
celor dou bare. Plas m pe cele dou bare sarcinile electrice q
i –q (pe lungimea de 1m).
Urmeaz s determin m câmpul electric, apoi tensiunea u între bare
i, în final, capacitatea
q
lineic Cl = . Formulele coulombiene nu pot fi aplicate, deoarece nu se cunoa
te
u
distribu ia de sarcin electric . Metoda diferen elor finite se poate aplica doar dac admitem
c cele dou bare se afl într-o incint m rginit în care putem defini o re ea de diferen e
finite. Chiar
i în acest caz, rezolvarea problemei necesit elaborarea unui program de calcul
pentru generarea re elei, pentru construirea sistemului de ecua ii
i pentru rezolvarea
acestuia. Men ion m c problema poate fi rezolvat convenabil cu procedura integral
numit “metoda elementelor de frontier ”, care nu este tratat în aceast carte, dar care
necesit
i ea elaborarea unui program de calcul numeric.
O procedur deosebit de simpl , mult utilizat de inginerii electricieni, const în a
aproxima liniile de câmp cu arce de cerc
i segmente de dreapt , astfel construite încât s fie
ortogonale la suprafe ele conductoare. A
a cum se vede în Fig.4.14, aceast procedur
permite ca, între dou linii de câmp, de exemplu PP’
i QQ’, “distan a” s fie constant .
Atunci, de-a lungul unei linii de câmp, intensitatea câmpului electric este constant . Într-

∫ D ⋅ ndl + ∫ D ⋅ ndl + ∫ D ⋅ ndl + ∫ D ⋅ ndl =0

adev r, pe conturul PQQ”P”P aplic m legea fluxului electric:

PQ QQ" Q" P" P" P

D = ε 0E
∫ E ⋅ ndl + ∫ E"⋅ndl = 0
Cum
i cum E
i n sunt ortogonali de-a lungul liniei de câmp, rezult :
(4.27)
PQ Q" P"
Admi ând c cele dou linii de câmp sunt foarte apropiate
i c sec iunile PQ
i P”Q” sunt
ortogonale pe liniile de câmp, avem E ⋅ n = − E pe PQ
i E"⋅n = E" pe P”Q”.  i,
deoarece PQ = P"Q" , din (4.27) rezult E=E”. Ob inem atunci imediat valoarea lui E
de-a lungul unei linii de câmp:
u
E= (4.28)
lc
unde lc este lungimea liniei de câmp, iar u este tensiunea electric de-a lungul liniei de
câmp. În cazul exemplului nostru, distingem 3 zone dup structura liniilor de câmp,  inând
cont
i de simetria structurii:
• zona DAA’D’ , unde liniile de câmp sunt segmente de dreapt de aceea
i lungime d,
deci:
u
E= (4.29)
d
• zona ABB’A’, unde liniile de câmp sunt formate dintr-un segment de dreapt de lungime
π
d
i din dou arce de cerc de lungime x , unde x este distan a unui punct de pe
2
segmentul AB fa de punctul A. Deci:
 u
E= (4.30)
d + xπ
• zona BCC’B’, unde liniile de câmp sunt formate dintr-un segment de dreapt de lungime
π π
d
i din dou perechi de arce de cerc de lungimi (b + y )
i, respectiv, y , unde
2 2
y este distan a unui punct de pe segmentul BC fa de punctul B, iar b este l  imea barei.
Deci:
u
E= (4.31)
d + bπ + yπ
Conform legii fluxului electric, sarcina q este dublul integralei induc iei electrice pe
conturul DABC:

q = 2ε 0u ∫ dl + ∫ dx + ∫
 

b a/2
1 1 1


dy

=
DA


d 0
d + xπ 0
d + bπ + yπ 

a


d + bπ + π

a 1 d + bπ 1


= 2ε 0 u
2

+ ln + ln


2d π π d + bπ


d 

de unde rezult capacitatea lineic :

 

a
d + bπ + π


q a 1 d + bπ 1 2
Cl = = 2ε 0


+ ln + ln
2d π π d + bπ


u d 


Observa ii: a) Procedura este foarte simpl
i permite ob inerea rapid a unui


rezultat sub forma unei formule.

b) Sunt mai multe posibilit  i de a trasa liniile de câmp. De exemplu, din punctul P
π
putem construi un arc de cerc cu deschiderea de , care s fie orientat spre prelungirea
2
segmentului opus lui AB, în partea de sus a Fig. 4.14. Se alege varianta care conduce la cea
mai mic lungime a liniei de câmp.
c) Procedura reprezint o metod aproximativ “grosolan ” de determinare a
câmpului electric. Ea poate fi aplicat în cazul a dou corpuri conductoare echipoten iale
poligonale (sau poliedrale, in R3). Mediul dintre corpuri trebuie s fie omogen.