Bârlad Pentru “Informatorul Moldovei” din 25 martie 2015.

DE ALE GEOGRAFIEI.PARTEA I
Litoraul regiunii italiene Liguria, scaldat de Marea Tireniană, este numit Riviera.Splendoarea peisajului cu munţi
prăvăliţi în mare i - a adus celebritatea. Pentru alte regiuni costiere s – au căutat asemănări oric ât de îndepărtate
cu modelul original şi de aici multiplicarea rivierelor pe harta lumii. Turiştii au la dispoziţie o Rivieră Rusească în
zona staţiunii Soci, Engleză în comitatul Devon, Mexicană în statul Baja California, Suedeză în provincia Scania,
la care se adauga câte o Rivieră Românească, Bulgărească, Albaneză, Slovenă, Flamandă şi
Californiană. Sunt două Riviere Chineze: una în provincia Guangdong şi alta în insula Hainan. Riviera Cornish
este litoralul sudic al ducatului Cornwall. Clima blândă din Cornwall a permis crearea unei plantaţii de ceai pe
domeniul Tregothnan, proprietatea viconţilor de Falmouth. În Cornwall rodesc singurele vii britanice. Spune
legenda că pe litoralul nostru, sirenele faraoance, se jucau pe plajă şi lăsau nestemate culese de pe fundul mării.
Erau poate diamante aduse de apele Siretului din Podolia, unde geologii au găsit kimberlit, roca matrice. În zilele
noastre pe Riviera Românească s – au cules doar câteva perle mici în cochiliile de midie aruncate de valuri. Marea,
mai darnică cu suedezii, a adus pe ţărmul Scaniei două diamante, singurele din Europa zilelor noastre. Cosaua sau
Peresâpa este Riviera Basarabiei, întinsă pe coasta Bugeacului, Staţiunile anilor 1930 erau Burgaz, Burnas,
Budachi, Şabolat, Alibei, Budur, Balabana Mare etc, administrate de Oficiul Naţional pentru Turism – ONT,
companie de stat în anii 1930. Balabana Mare la fel ca Bălăbăneştii din Tutova, Tighina şi Cetatea Albă, evocă
uriaşii numiţi în folclor balabani. Este aceaşi arheologie lingvistică care arată că geţii cauca din
Transilvania, ţinutul Ciucului, au întemeiat satele Cuca din Covurlui şi Căuşani din Tighina. Toponimul get Ciuc,
înrudit cu numele satului tutovean Ciocani, fost Ciucani, înseamnă deal cu vârful rotund (ciucă).Acum Cosaua este
ocupată de Ucraina şi doar staţiunea Sergheieşti era în perioada sovietică dată în folosinţa Republicii
Moldova. Pe litoralul basarabean petreceau verile viligeaturişti din Germania, Polonia, Suedia şi SUA. Coasta de
Argint cu oraşul Balcic reprezintă riviera Cadrilaterului. Faţada maritimă a munţilor Crimeei, parte din ţinutul
tătarilor ialiboli, este Riviera Tuaridei. O Rivieră Ungurească se întinde pe ţărmul nordic al lacului Balaton. Zona
protejată de munţi oferă un climat semimediteranean. Există deasemeni o Rivieră a Olimpului în Tesalia, una a
Peloponezului, o Rivieră Budva în Muntenegru, o alta numită Makarska în Croaţia, Riviera Maya în Yucatan,
Riviera Redneck în Alabama, Riviera Worthing în comitatul englez Sussex, Riviera Mării Roşii în Egipt. Riviera
Austriacă, prezentă în pliantele turistice, este de fapt litoralul fostului principat Triest, parte a Imperiului Austro –
Ungar, până în 1918. Teritoriul aparţine acum Croaţiei, dar atributul “austriac” s - a păstrat prin tradiţie. Austriecii
au lacurile sărate din „Domeniul Imperial al Sării – Salzkammergut”, Ausseerland, Vocklaland şi Agerland.
Riviera Cannero este o parte din ţărmul lacului Maggiore, împărţit între Lombardia, Piemont şi cantonul elveţian
Tocino. Coastei de Azur din Provansalia, dar şi Coastelor de Turcoaz din Licia şi Kabilia, li se spune uneori
Riviera. Coasta de Aur a fost o colonie britanică din Africa. Numele l – au dat negustorii din secolul XVII care
cumpărau de la negri, praf de aur. Au existat câte o Coastă de Aur Prusacă, Olandeză şi Daneză, alipite de englezi
în 1850 şi respectiv 1872. În vecinătate s – au notat pe hărti, Coasta de Fildeş, Coasta Piperului, Coasta Uleiului,
de unde se procura ulei de palmier şi Coasta Sclavilor. Coasta de Aur este totodată numele unui segment din
litoralul statului Queensland. Aurul este soarele care bronzează cohortele de turişti. Coasta de Aur are câteva
replici.Ţărmuri numite la fel găsim în New Jersey, Michingan, Connecticut, Florida, Jamaica şi Catalonia.
Litoralul nordic al insulei Long Island din statul New York, vestit pentru opulenţa reşedinţelor private este numit
Coasta de Aur. Coasta de Aur newyorkeză apare în romanele “Marele Gatsby”, autor Francis Scott Fitzgerald,
“Coasta de Aur” şi “Întoarcere pe Coasta de Aur”, scrise de Nelson Richard de Mille. O Coastă de Aur, există în
Burgundia, ţinut deluros, patria unei podgorii vestite.
Veneţia este modelul oraşului construit pe insule. De toate sunt 118. Numele Cetăţii Sfântului Marcu a devenit
atribut. Sunt oraşe ce se mândresc cu titlul de „veneţii ale nordului”. Onoarea de a semăna cu Cetatea Dogilor,
este împărţită între Amsterdam, Copenhaga, Hamburg, Stockholm, Sankt Petersburg, Manchester şi Breslau, oraş
din Silezia Inferioară. Bruges, urbe din Flandra de Vest, se consideră sosia cetăţii italiane datorită canalelor
navigabile desprinse din râul Lys. De la începutul existenţei sale, Bruges a avut vocaţie „veneţiană”, construit
fiind pe grindurile unei mlaştini. La fel, vecinul Bruxelles, a plecat de la o capelă zidită în anul 580 de Sfîntul
Gaugericus pe o insulă a râului Senne. Dealtfel etimologia capitalei Belgiei, vine de la „broek sel”, în flamandă
înseamnă „casa din mlaştină”. Geograful roman Pomponius Mela, arăta pe harta elaborată în anul 40 d. Hr. că
Senne intra într – un lac, cu un ostrov mare în mijloc.Pe atunci râul forma o deltă la vărsarea în Marea Nordului,
care cuprindea inclusiv actualul teritoriu al oraşului Bruges. Overissel, una dintre Ţările de Jos, se mândreşte cu
propria Veneţie. Este satul Giethoorn udat de braţele Ijssel – ului. Nu are nicio stradă, ci numai canale pentru bărci.
Se spune că numele fluviului Ijssel vine din arianul eis - repede. Etimologia nu se potriveşte unei ape de câmpie.
Un râu molcom are multe ostroave, de aceea este mai nimerită ipoteza că hidronimul Ijssel coboară din
germanul insel – insulă. Se spune ca Alonso de Ojeda a denumit în 1499 ţărmul lacului Maracaibo, Veneziola -
Mica Veneţie, în dialectul toscan. Ojeda scria în jurnal că a fost inspirat de satele lacustre ale indienilor Wayuu.
Veneziola, devenită pentru germani Klein Venedig, este inclusă coloniei WelserLand înfiinţată in secolul XVI de
1
Oraşul Liber Augsburg. De aici ar proveni numele Venezuelei. Pe de altă parte, Martín Fernández de Enciso,
participant la expediţia lui Ojeda, afirmă în „Summa de Geografia”, că nu colibele băştinaşilor suspendate
deasupra apei au dat numele ţării, ci tribul local veneciuela. „Veneţia este ca şi cum ai mânca o cutie de
bomboane din ciocolată cu coniac dintr-o dată”, scrie Truman Capote în romanul „Cu sînge rece” Marian Rotaru

Bârlad Pentru “Informatorul Moldovei” din 1 aprilie 2015.

2
 DE ALE GEOGRAFIEI..PARTEA II
Oraşul Bamberg, capitala ţinutului omonim din Franconia Bavareză se întinde parţial pe insulele rîului Regnitz.
Supranumele Mica Veneţie atribuit cartierului pescăresc al urbei, apare pentru prima dată în cartea „Manual de
călătorie pe Main”, publicată în 1842 de ziariştii Siegfried Hanle şi Karl von Sprunser. Localitaea Vâlcov din
judeţul basarabean Ismail, aşezată pe grindul Jibrieni din Delta Secundară, este taiată de o reţea de canale
străbătute de lotci. In anii 1930, Vâlcov – Veneţia Dunării era principalul centru românesc de producţie a icrelor
negre. Târgul avea trei şcoli, trei grădiniţe, un cămin cultural al Fundaţiei “Principele Carol”, trei biserici şi o
mănăstire. Toponimul aşezării Vâlcov este dacic, înrudit fiind cu albanezul vurvolak, cu grecescul vourkolakas,
traduse prin “vârcolac”, dar şi cu germanul wolf – lup. Are aceeaşi rădăcină cu numele judeţului Vâlcea.Se ştie că
stramosii nostri credeau în licantropie - apariţia vârcolacilor prin transformarea oamenilor în lupi. Mircea
Eliade şi Robert Eisler au arătat că dacii aveau o relaţie specială cu lupii. Credeau că se trag din zeul – lup.
Scrierile hitite îi numeu pe daci, lupi. Eponimul judeţului Ismail este Ismarus, ginerele regelui trac Tegyrios, fiul
zeului Poseidon regele Atlantidei şi nepotul regelui hiperborean Boreas. Vechii moldoveni numeau oraşul Ismail,
Smil, denaturare de la Ismarus.Pentru alte „Mici Veneţii”, atributul este simbolic, dat mai mult spre atragerea
turiştiilor Bălţile, gârlele şi grindurile pe care s – au bătut primii ţăruşi ai viitoarele localităţi au rămas doar o
amintire. Multe dintre oraşele care aspiră la titulatura veneţiană au în plus, spre deosebire de cele „obişnuite”,
câteva canale anemice. Cam aşa se prezintă Sunfield Township, oraş din statul Michigan, sau Valea Maida din
Anglia. Maida este un cartier londonez, împărţit geografic într – un sector colinar, Maida Hills şi o zonă de luncă,
Valea Maida. „Valea” este străbătută de un canal principal şi alte vreo două, secundare, care şerpuiesc paralel cu
străzile oraşului. Cei mai mulţi cred că atributul a fost acordat cartierului de poetul Robert Browning. O părere
diferită are scriitorul şi ziaristul John Patrick Douglas Balfour de Kinross, care argumentează că nobilul titlu
pleacă de la ironia poetului George Gordon Noel de Byron. O Veneţie rustică se află nu departe de Londra, lângă
ţărmul ducatului Kent, la vărsarea Tamisei în Marea Nordului.Este mlaştinosul arhipelag Shippey, alcătuit din trei
insule principale şi alte multe mici, despărţite de canale înguste. Au cu totul 930 de hectare. Locuitorii, swampies,
sunt ciobani şi pescari. Formează un grup etnic distinct în cadrul poporului englez. Ţin atât de mult la mărunta lor
patrie, încât familiile stabilite în SUA din secolul XVIII, se declară şi astăzi de naţionalitate swampies !
Niprul, emblema Kievului, este punctat cu insule împădurite şi tivit pe maluri nisipoase. Kievienii pot alunga
dorul de mare pe una dintre plajele fluviului, la fel de atractive ca cele de la Marea Neagră. O parte din insule
alcătuiesc Veneţia Kievului, inclusă zonei istorice a oraşului. Arhipelagul este vecin insulei Hidropark, veritabilă
staţiune turistică de heliocură şi sporturi nautice, amenajată în inima metropolei.Câteva oraşe se bucură de
renumele de a fi Veneţii ale Orientului. Toate sunt străbătute de un păienjeniş de canale umplute cu apă dulce sau
cu apă de mare, ori sunt aşezate pe insule. Exemple sunt Hanoi - capitala Tonkinului, Lijiang, Suzhou şi Wuzhen
din provinciile chineze Yunan, Zhejiang şi respectiv Jiangsu, Basra în Irak, Osaka în Japonia, Bangkok, Phra
Nakhon şi Ayutthaya, toate trei din Thailanda, sau Malacca City din Malezia. Marco Polo scria despre Suzhou
aşezat pe Marele Canal Chinez, că ar fi cea mai frumoasă urbe a Imperiului Ceresc. Suzhou, devenit o suburbie a
Shanhaiului este vestit pentru grădinile, pagodele, casele vechi şi gondolele sale. Veneţiile Indiei sunt, Barisal -
oraş liber din Bengalul de Est, Udaipur - capitala principatului omonim, Allepey - oraş din Cochin şi Sringar -
capitala principatului cu acelaşi nume din Kashmir. Sringar care ocupă insulele râului Jhelum, este celebru pentru
sticlăria şi fructele uscate produse, dar şi pentru locuinţele plutitoare, în care trăieşte o parte a populaţiei. A fost
vizitat de tecuceanul Eugen Boureanu, autorul volumului “De la Thule la Taprobana”. Banjarmasin din insula
Borneo şi Palembang din Sumatra sunt Veneţiile Insulindei. Texcoco este lacul din valea fluviului Mexic, pe a
cărui insule s – a înălţat Tenochtitlan, capitala imperiului Aztec. O descrie Bernal Díaz del Castillo în lucrarea
„Adevărata istorie a cuceririi Mexicului”, publicată în secolul XVI. O companie exploatează sărurile din apa
lacului cu ajutorul unui evaporator solar. Caracteristic lacurilor din Valea Mexicului sunt grădinile flotante ale
indienilor nahuatl. Legumele sunt cultivate pe rogojini din nuiele acoperite cu mâl, care plutesc apă. Nam Nagol
de pe insula Ponape este o veche Veneţie a Pacificului. Acum micile insule pe care s – a înălţat oraşul ciclopic de
alta dată sunt acoperite de ruine. Am văzut într – un articol trecut că cetăţile antice Paloda care au precedat
Bârladul şi oraşul Bolgrad din Bugeac erau construite pe grindurile din bălţile din luncii râului Bârlad şi
respectiv de pe malul lacului Ialpug.Tracii spuneau la baltă, palod. Pentru cei vechi culoarea albă era simbolul
apei. În limba elină, baltos, înrudit cu românescul baltă, înseamnă deopotrivă alb şi apă. Dacii spuneau la alb,
balas. Belgrad – Oraşul Alb a fost la origine o „Veneţie” construită pe insulele Dunării.Apropos de etimologia
Bârladului, profesorul Serghei Coloşenco, este de părere că numele oraşului provine din sintagma Ţara lui Car
(Carland). După Herodot eponimii regiunilor Caria, Misia şi Lydia din Asia Mică, sunt fraţii Car, Misus şi
respectiv Lydus. Misia a fost locuită geţii mosci (ausoni). Pausanias aminteşte de Car regele cetăţii Megara din
Atica. Car este fratele lui Pelasgus primul rege al pelagilor şi fiul lui Phoroneus, cel care a adus oamenilor focul.
Ca nepot al zeului Inachus, Car este unchiul faraonului egiptean Apis, înaintaşul primei dinastii regale a
Argolidei, a faraonului Belos şi a lui Agenor, regele cetăţii feniciene Tir. În Megara s – a născut matematicianul
Euclid şi Byzas, fondatorul Bizanţului. Megarienii au colonizat insula Mesembria din Marea Neagră. Negustorii
3
Mesembriei aveau să prilejuiască Diploma Bârlădeană din 1134, prima atestare a oraşului. Oare dorienii aşezaţi în
ţinutul Argolidei din Peloponez, strămoşii lui Perseu, au plecat din Ţara Bârladului? Marian Rotaru

”În faţa unei acuarele cu Veneţia, nostalgia transformă în arome dulci de flori înmiresmate mirosul de mâl, de
fructe de mare putrezite”. Din romanul “Un veac de singurate” scris de Gabriel Garcia Marquez.

Bârlad Pentru “Informatorul Moldovei” din 8 aprilie 2015.

DE ALE GEOGRAFIEI.PARTEA III

4
John Stiles Collins din statul New Jersey s – a stabilit în primii ani ai secolului XX pe o insulă barieră de pe
coasta Floridei. A asanat mlaştina, încercând să cultive legume şi cocotieri.În scurtă vreme îşi dă seama că
turismul poate fi o oportunitate mai bună. Cu un hotel şi un cazinou construite pe insulă în 1911 şi cu un care să
faciliteze accesul vizitatorilor, pune bazele staţiunii Miami Beach. Afacerea se dovedeşte a fi de viitor şi Collins se
hotărăşte să o extindă, construind în laguna Byscaine insula artificială Lolando, pe care urma să fie amplasate
hoteluri şi spaţii de recreiere. Finalizarea proiectului este zadarnicită de criza economică începută în 1929.
Dezvoltarea turismului în Florida anilor 1930 a adus la scumpirea terenurilor şi ca urmare investiţiile în insule
artificiale devin atractive. Pe aceste amenajări vizitatorii sunt feriţi de caimanii şi şerpii care mişună pe litoral.
Întreprinzatori au construit în golful Byscaine arhipelagul Veneţian alcătuit din insulele Byscaine, San Marino,
Lido, San Marco, Rivo Alto, Belle şi Flager, acoperite de hoteluri. Face excepţie Flager, cea mai mică pe care se
afla monumentul lui Henry Morrison Flagler, fondatorul societăţii Standard Oil. Statul Florida a investit în insulele
Dodge, Hibiscus, Palmierului, Watson, Pescarului, Arahidei şi Stelei, realizate cu nisipul dragat în rada portului
Miami. Sunt locuite şi fac parte din zona rezidenţială a metropolei. De menţionat că insula Pescarului cu 226 de
locuinţe la o populaţie de 132 de persoane, a avut în anul 2010, cel mai ridicat venit pe cap de locuitor din SUA!
Davisland este un arhipelag artificial alcătuit din trei insule construite cu material de dragare în rada portului
Tampa din Florida. Proprietarul arhipelagului, omul de afaceri D.P. Davis, a acoperit insulele cu localuri de lux şi
vile închiriate mbogăţiţilor din lumea sportului şi showbiz – ului. Veneţii din insule artificiale vor fi construite în
emiratul Qatar, principatul Monaco şi în rada oraşului Barcelona din Catalania. Dealtfel Qatarul va aveau un nou
grup de insule făurite de om: arhipelagul Perlelor, oferit turistilor. Statul Israel intenţionează să amenajeze o insulă
artificială în largul Gazei. Pe insulă vor exista un port, un aeroport şi hoteluri. Teritoriul va fi controlat de Israel,
dar locurile de muncă vor fi rezervate arabilor din Gaza. Sate lacustre cu clădiri şi grădini cocoţate deasupra apei
se întâlnesc în Brunei, Sarawak şi Sabah.Crannog sunt un model de vechi de locuinţe construite pe piloni deasupra
râurilor şi lacurilor pentru a oferi protecţie locatarilor. Uneori erau aşezate pe mici insule artificiale, unite de mal
prin poduri. În antichitate le construiau galii din Alpi. Pe apele interioare ale Irlandei sunt inventariate 1200 de
crannog, iar în Scoţia 500. Ţara Galilor are unul singur pe lacul Llangorse.Cabanele crannog sunt folosite de
proprietari în vacanţe sau sunt destinate turiştilor. Probabil de la cabanele crannog a venit idea edililor bucureşteni
de a închiria la parcelă lacul Herăstrău celor care doreau să aibă locuinţe plutitoare.
În Ţara Oltului există localităţile Veneţia de Sus şi de Jos. La Venetia de Sus s – a nascut filosoful Emil Cioran.
Unii cred ca toponimul celor doua sate este slav si are înţelesul de „loc mlăştinos”. Partizanii etimologiei slave
plasează asezarile din fostul judeţ Făgăraş în rândul „veneţiilor” lumii, toate construite pe locuri umede cu ape si
insule. O interesanta etimologie se desprinde din consideratiile plublicate pe blogul “Istoriile lui Foderik”.Autorul
pleaca de la un basm cules de Petre Ispirescu a carui eroi sunt ciclopii monopozi (cu un singur picior) din Munţi
Vineţi. O legenda irlandeza asemenatoare populeaza Munţii Albaştri din provincia Donegal cu ciclopi, iar epopea
indiană Mahabharata vorbeste de oamenii – maimuţă vinara care locuiesc in niste misteriosi Munţi Albaştri.
August Scriban este de părere că sintagma Munţii Vineţi este consubstanţială cu Munţii Îndepărtaţi, care din zare
se văd albăstriii.Cum nimeni nu se aventura în sălaşul ciclopilor canibali, munţii acestora erau zaruţi numai din
departare..Un Vârf Vânăta există în Munţii Bistriţei, iar un altul în Ţara Moţilor. Râul Venecioara care uda satele
Venetia izvorăşte din Munţii Făgăraş, unde există vârful Vânătoarea lui Buteanu. Aristide Stavros autorul lucrării
“Antilopa Carpaţilor”, opinează că substantivul “vânătoare” din toponimul muntelui, vine de la “vânătaie”. În
acest contest etimologia celor Venetiilor făgărăşene este legata pe râul Venecioara cu obarsia in fabulosii Munţi
Vineţi din masivul Fagaras. Autorul antic Apoloniu de Tyana a consemnat prezenţa ciclopilor in Libia, tara
africana mitica, iar ca o confirmare, în folclorul poporului Venda din Transvaal apar oameni cu un singur ochi şi
monopozi. Pentru toponimul Veneţiilor din Sus şi de Jos putem propune şi alte etimologii. Unul dintre popoarele
Italiei antice au fost veneţii, celebri crescători cai. Ultimii veneţi se refugiază din calea hunilor şi lombarzilor pe
insulele care împânzeau ţărmul mlăştinos al Adriaticii. Aici vor fonda în anul 580 oraşul Veneţia. La începutul
celui de al doilea mileniu creştin vechii veneţi dispar ca naţie. Graiul lor este înlocuit de limba venetiana vorbita
in regiunea Veneto, romanica ca si italiana. Venetii se inrudesc indeapropae cu cotarii, popor care locuieste pe
litoralul Muntenegrului. Venetienii emigranti au fondat orasul Chilipi din statul mexican Puebla si au format un
grup etnic aparte, chilipinii. Veneţii s – au înrudit cu retii, ligurii, sabinii, umbrii şi etruscii, popoare venite din
Carpaţi. Nu este exclus ca zona satele transilvane Venetia să fie patria carpatică a veneţilor. Limbile retilor care
locuiau in Alpi si a getilor se inrudeau. Ambele au avut scriere proprie.Urmasii ritilor sunt friulanii din regiunea
italiana Friuli, poporul camunic din Valea Camonica, Lombardia si pastorii romansi.Limba romansilor este
apropae identica cu romana, remarca Nicolae Iorga, Ion Coja arata ca in regiunea spaniola Castilia se afla un popor
care vorbeste aproape romaneste. Este posibil sa fie romansi asezati in Iberia, inca din antichitate. Un grup de
friuli stabiliti in Banat au intemeiat satul Carani. Friulii banateni sunr cei dintai crescatori de viermi de matase din
Romania. Numele de veneţi l – a purtat şi un trib celt originar din Armorica. Nu se ştie dacă veneţii italieni şi
atlantici au fost aceeaşi semniţie, dar este posibil ca cei din urmă să se fi stabilit în Transilvania. Dealtfel celţii
numiti si gali, rudele dacilor, au locuit din vestul pâna în estul european. Dovada sunt Ţara Galilor, regiunile sunt
5
regiunea spaniolă Galicia din Spania, Galatia din Asia Mică şi Galiţia din Polonia, ori satul Galicea din Oltenia.
Marian Rotaru

„S-a stins viaţa falnicei Veneţii,/N-auzi cîntări, nu vezi lumini de baluri;/Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,/
Pătrunde luna, înălbind păreţii”. Sunt versurile lui Mihai Eminescu din poezia „Veneţia”.
Fără a pune la socoteală arhipelagul Kronstadt şi cele 21 de insule pe care este construit fortul de apărare, Sankt
Petersburgul cuprinde 33 de insule în delta fluviului Neva. Printre ele se număra insula Vasilievski, pe care sunt
înălţate Catedrala Sfântul Andrei, Academia Imperială de Ştiinţe, Palatul Menshikov, Bursa de Valori etc. Pentru
extinderea urbei s – au desecat canalele, sacrificându – se astfel vreo 200 dintre insulele deltei.

6
Bârlad Pentru “Informatorul Moldovei” din 15 aprilie 2015.
DE ALE GEOGRAFIEI.PARTEA IV
Prin anii 1970, un grup de aventurieri ocupă un recif submers aflat undeva între coastele Cubei şi Floridei şi
construiesc un sat pe piloni. Aşezarea independentă este denumită Freeland. Activităţile Freelandului, situate
undeva la limita legii, au fost tolerate de americani şi cubanezi, până când şalupele acestuia ataca nave pescăreşti.
Un comando american pune capăt existenţei micii Veneţii din Antile. Veneţia din Italia a fost sute de ani una dintre
marile puteri ale Europei. Deşi era republică ca formă de guvernământ, conducerea aparţinea unui duce(doge) ales
anual din rîndul aristocraţiei oraşului. Tot de un doge a fost condusă şi republica Florenţa, în timp ce republica
Raguza de pe Litoraului Muntenegrului, a avut în frunte un cneaz, care deţinea şefia statului timp de o lună.
Republica Veneţia este desfiinţată la 17 octombrie 1797. În 1806 dispare şi republica Ragusa. Se va înregistra o
tentativă de resurcitare a statului ragusan, în 1994 şi celui veneţian, în 1997. Acordarea unei titulaturi monarhice
şefului unui stat republican este întîlnită astăzi în cazul republicii San Marino, condusă de doi căpitani regenţi cu
mandat de şase luni şi în republica Nguduroo. Insula Nguduroo se află la 4,5 kilometri de portul Brisbane, capitala
Queenslandului. Cei 400 de locuitori, nemulţumiţi de serviciile sociale oferite de stat şi de guvernul federal, au
proclamat pe insulă republică Nguduroodistan.Cu toate acestea şeful noului stat, Tonny Gilson, proprietarul
magazinului general care aprovizionează aşezarea, poartă titlul de rege! Şapte dintre insulele arhipelagului
veneţian, formează grupul Murano în suprafaţă de 117 hectare. Este patria celebrelor oglizi şi cristaluri a căror
secret de fabricaţie a fost păstrat cu străşnicie de – a lungul întregului ev mediu. Locuitorii nu aveau voie să
părăsească insulele tocmai pentru a nu trăda meşteşugul. Încercarea evadare era pedepsită cu moartea. În
compensaţie, Murano a beneficiat autonomie în cadrul statului veneţian Muranezii au primit în administrare
cartierul Santa Croce de pe continent.Comunitatea lor a avut stemă, drapel, monedă şi legi proprii. Toţi cetăţenii
erau nobili, cu drept de a purta arme şi de a se căsători cu fiicele seniorilor veneţieni. Primarul din Murano
împuternicit cu atributele unui şef de stat, conducea asistat de un consiliu general alcătuit din capii familiilor, 500
la număr. Economia înfloritoare a permis muranezilor să construiască trei insule artificiale, două, Serenella Sacca
şi Sacca San Mattia, în arhipelagul lor, iar a treia, Insula Nouă, pe ţărmul localităţii Santa Croce. In Mănăstirea
Sfîntul Mihail din Murano, a lucrat şi a locuit cartograful Fra Mauro care în anul 1450 a reprezentat pentru prima
dată Bârladul pe o hartă a lumii. Napoleon Bonaparte a desfiinţat republica Veneţia, dar faţă de Murano, a fost
mult mai îngăduitor. Arhipelagul păstrează autonomia internă, atît doar că pierde administrarea cartierului Santa
Croce şi a Insulei Noi. Pintr – un decret semnat de Musolini la 30 decembrie 1923, aplicabil din prima zi a anului
următor, republica Murano este desfiinţată. Locuitorii s – au revoltat, urmează două luni de incidente între
muranezi şi autorităţile italiene. Administraţia numită de Roma, preia conducerea insulelor Murano la 1 martie
1924. Arhipelagul foloseşte vechea stemă ca marcă de industrie şi turism, iar autonomiştii, editează revista „Vocea
Insulelor Murano”. Insulel sînt patria fizicianului şi astronomul Vincenzo Miotti, abatelui Vincenzo Zanetti care a
fondat un muzeu al sticlei în 1862 şi prima bibliotecă publică din Murano în 1867, precum şi a scriitorului Alberto
Toso Fei. Acesta din urmă a dedicat Veneţiei, 14 cărţi. Informaţii despre Murano se găsesc în volumul „Veneţia şi
estuarul ei”, semnat de Giulio Lorenzetti.
Arhitecţii imaginează insule aeriene. Amintesc proiectul german Insula Abstractă, care prevede lansarea unui uriaş
aerostat ocupat de hoteluri şi parcuri. Energia va fi asigurată de vânt şi soare. Soluţia este deja aplicată în lume.
Întreaga electricitate a insulei Town Island din Sai Kung, unul dintre Noile Teritorii din componenţa Hong
Kongului este asigurată de panourile fotovoltaice. Sunt toponime care amintesc de insule astăzi dispărute prin
eroziune ori colmatare.Un exemplu este satul Insel – Insula din câmpia Saxoniei. Un sector din Copenhaga, deşi
aflat pe continent, se numeşte Insulele Brygge. Zona a fost recuperată din mare prin îndiguiri executate în anii
1880. A existat până atunci măruntul arhipelag Brygge. Vechile insule sunt acum în subsolul cartierului. În
vechime oamenii preferau să se aşeze pe insule unde se ştiau apăraţi.Când s – a înfiinţat satul Ghidigeni lunca
Bârladului acoperită de baltă. Oamenii au construit casele pe grinduri înconjurate de gârle, aşa că o parte din
uliţele aşezării de azi sunt foste albii. Din mlaştina atotcuprinzătoare rămăseseră în ultimii ani pe teritoriul
comunei Ghidigeni câteva ochiuri: balta lui Cotan, balta Ţiganilor, Dodolacul, balta lui Pastia. Ultima se afla la
confluenţa râului Gârbovăţ cu Bârladul, în dreptul satului Gura Gârbovăţului, la graniţa dintre ţinuturile Tutova şi
Tecuci. Gârbovăţul izvorăşte pe raza satului Sălcieni, din lacul Alb – Bălăneasa. Numele lacului arată că aici erau
altarele preoţilor păgâni. Se îmbrăcau în alb, culoarea purităţii şi erau bătrâni - gârbovi. Am văzut că gârbov era
denumirea dată păstorilor ausoni, rădăcina cuvântului gârbov fiind sanscritul gau – vită. Cum ausonii erau un
7
popor vechi, primordial, a apărut sinnonimia gârbov – bătrân. Aproape de Bălăneasa, în pădurea Cerţeştilor,
hoinărea în anii 1930 unul dintre ultimii haiduci tutoveni. Îl chema Dan. L – a văzut în copilărie Elena Puţeanu,
regretata profesoară de limba română de la Ghidigeni. Celălalt haiduc, Ţoancă cutreiera pădurile dintre Ciocani
şi Mireni. De frica lui gospodarii, printre care bunicul meu Vasile Ivas, zăvorau noaptea porţile. Poate că Mireni să
fie traducerea slavonă a unui vechi toponim get – tauta (popor). Un sat numit Tuta avem în Bacău, iar în
slavonă se spune la popor, mir. Prin anii 1990 un cetăţean din Oltenia se declara haiduc. S – a plimbat pe cal la
marginea satului sub ochii ziariştilor şi cam atât.Vremurile romantice ale haiduciei apuseseră. Pastia a fost o
familie de boieri tutoveni, dar originară din ţinutul Putnei. A dat eroi ai Războiului de Independenţă, filantropi,
scriitori. În anii interbelici Teodor Pastia a avut în satul Banca exploataţie agricolă, moară şi presă de ulei, în
Bârlad o bancă de credit, în satul Tăplău din comuna Ghidigeni o farmacie şi o staţiune de mecanizare a
agriculturii, iar la Gura Gârbovăţului, o bucată de pădure, balta Pastia şi un frumos castel, demolat de comunişti.
Marian Rotaru.

în “Descrierea Moldovei””Mi-aş cumpăra o insulă pustie, undeva în centrul oraşului”, scrie Valeriu Butulescu.

8
Bârlad Pentru “Informatorul Moldovei” din 22 aprilie 2015.
DE ALE GEOGRAFIEI.PARTEA V
Strămoşul direct al Bârladului este un sat care ocupa câteva grinduri din balta intinsa pe vremuri in zona Prodana.
Bacăului era aşezat pe o insulă a Bistriţei, arată Dimitrie Cantemir la începutul secolului XVIII.Românii spun la
insule, ostroave, grinduri, prunduri, grădişti sau popine. Astfel pe Dunăre există insulele Ostrovu Mare şi Ostrovu
Corbului. O nuvelă scrisă de Mihail Sadoveanu şi un roman a lui Petre Luscaloc poată titlul “Ostrovul Lupilor”.
Numele oraşului Chilia din Bugeac vine de la geticul kina – grind ridicat din mlaştină. Lacul Razelm are insulele
Prundu cu Păsări, Popina şi Grădiştea. Două insule Popina se află pe braţul Chilia, iar o insulă Popina Mare,
stâncoasă, vechi munte, pe balta Popina de lângă Măcin. Popina este un lac din Ialomiţa, numit probabil aşa pentru
că avea o insulă. Movilele Popina Ascunsă si Popina Mică sunt foste insule vecine Măcinului. Bucureştiul şi
Târgul Mureş, au câte o stradă a Insulei. Cele două urmează cursul gârlelor desprinse din Dâmboviţa şi Mureş.
Sate numite Ostroveni există în Vâlcea, Argeş, Mehedinţi şi Dolj, Ostrovul în Mehedinţi şi Romanaţi, lunca
Ostrovanca în fostul judeţ Dorohoi, iar valea Ostroveţul în Vâlcea.În Lunca Dunării sunt două sate Grindu: unul în
judeţul Ialomiţa, celălalt în Tulcea. Sate Grindu există în Muscel şi Dorohoi, Grinduşul în Neamţ, Grindeni în Dolj
şi Grindeanu în Vâlcea. Avem localităţile Grădiştea în Vlaşca, Ilfov,Vâlcea, Romanaţi şi Brăila. Popina Blasova
din Balta Brăilei este un munte înalt de 45 de metri, cândva insulă pe Dunăre.Întâlnim satul Prundu din Vlaşca,
aflat pe malul Dunării şi Prundu Bârgăului din Ţara Bârgăului.De fostele insule amintesc doar
toponimele.Localitatea Ostrov, crâmpei neînstrăinat din judeţul dobrogean Durostor, aminteşte de Ada Kariyesi.
Insula, pentru că ada în turcă înseamnă insulă, a fost colmatată. La fel au dispărut insulele care au dat numele
satelor Ostrov din judeţele Olt, Arad, Hunedoara şi Tulcea. Toponimul Ostrov, de origine slavă, este des întâlnit în
estul european.Apare la o aşezare din Bulgaria, două din Rusia, două din Slovacia, opt din Boemia şi Moravia şi
una din Sudetland. Originea oraşului Macocha Ostrov din Moravia este o fortăreaţă construită în secolul XIII pe
insula unui lac format de râul Lopac. Iazul şi insula nu mai există. Râul Lopak a săpat în mii de milenii sistemul de
peşteri carstice din zona Abisul Macocha aflată aproape de Macocha Ostrov. În pestera Punkva turiştii se pot
plimba cu barca. Dâmboviţa închidea o seamă de insule împădurite. Apa, peştele, stuful, lemnul, protecţia oferită
de râu, a făcut ca unele dintre acestea să fie locuite, arată Simion Săveanu în volumul “Enigmele
Bucureştilor”.Insula Sfântul Elefterie, apropiată dealului Cotroceni, a fost loc de agrement în secolul XVIII.Din
satul de pe ostrov a rămas biserica Sfântul Elefterie.Insula Dâmboviţei ocupa amplasamentul Pieţeii Unirii.
Amintirea ei a fost păstrată de biserica Sfântul Nicolae din Prund, demolata de comunisti. Insulele plutitoare nu
apar ca urmare a proceselor geologice sau hidrologice care nasc insulele obişnuite. Unele insule flotante sunt
create de oameni, iar altele, numite plauri, prin conglomerarea resturilor de plante. Mulţi plauri ajung să fie stabili,
astfel încât pot fi locuiţi sau exploataţi economic. Sunt celebre insulele plutitoate de pe lacurile Titicaca din
Bolivia, Tonle Sap din Cambogia şi Laktak din principatul indian Manipur.În departamentul Loara Atlantica din
Bretania se întinde lacul Grand Lieu, în suprafaţă de 6292 hectare, celebru pentru pădurile sale plutitoare.
Scriitorul Claude Dosque dedică una dintre cărţile sale, „Terra et Aqua. Seu terrae flotantes”, publicată în 1633,
insulelor plutitoare din ţinutul mlăştinos Marais Audomarois, din regiunea Pas de Calais. Mica ţară franceză,
Marais Audomarois, este alcătuită din 15 sate, pierdute printre turbăriile umede. Modul de viaţă a rămas cel
tradiţional, ţinutul bucurându – se de autonomie. In folclorul celt apar insulele plutitoare care înconjură pământul
mitic Avalon. Pliniu cel Bătrîn aminteşte în „Istoria Naturală” de insulele plutitoare italiene. Le semnaleaza pe
lacul de la Rieta, capitala Sabiniei, sau pe lacul Bolensa(Tarquinia), din regiunea Tuscia. Ca o curiozitate, pe lacul
Tarquinia plaurii împăduriţi, mânaţi de curenţii din apă, se aşează în formaţiuni triunghiulare, sau circulare, dar
niciodată poligonale. În regiunea Latium, ne spune Pliniu, se văd insule plutitoare pe lacul Vadimon şi pe cele
două lacuri Cutilliene, cu apele mineralizate.
Plaurii de pe lacurile Cutilliene sunt formaţi din vegetaţie pietrificată de sărurile dizolvate în apă. Un fenomen
similar apare pe lacul Statonia din ţinutul Tufului, parte a Toscanei. Vegetaţia mineralizată acoperită cu pămînt
adus de vânt, este suportul plutitor pentru pâlcurile de pădure. Lacul Statonia a trezit interesul lui Seneca, dar mai
ales al iscoditorului Pliniu cel Bătrîn. Insula Delos şi insulele Eoliene, spun legendele antice, sunt plutitoare. Pe
insula Delos, i – a născut zeiţa Leto, pe Apolo şi pe sora lui, Artemis. Locaţia a fost aleasă din cauza geloziei
încercată de Hera, pentru iubirea dintre Zeus şi Leto. Soţia lui Zeus a blestemat rivala să nu nască pe pământ. Leto
a găsit adăpost pe Delos, insula care plutitoare fiind, nu putea fi asemuită unui uscat. Asemănarea numelor zeiţei
9
Leto şi a grindului Letea din Delta Dunării nu este întâmplătoare. Leto a născut copii pe un plaur de lângă insula
Letea. Grindul dunărean se numea pe atunci insula Albă, iar Delos în greaca veche, înseamnă “clar”, deci o
noţiune compatibilă cu “alb”.Se crede că miticele Eoliene ar fi ar Liparele în grupul cărora intră insulele
Stromboli şi Volcano cu vulcanii lor activi. Insularii trăiesc pe fîşia de pământ răcit. Acolo au casele, primesc
turiştii şi fac ceva agricultură. Exploatarea şi prelucrarea pietrei ponce (spumei de mare) în diverse obiecte utile
este principala industrie. Vulcanul Stramboli este punctul final al aventurii eroilor lui Jules Verne din romanul
“Călătorie în centrul Pământului”. Arhipelagul a inspirat romanul “Drumul spre Lipari” scris de Françoise
Choquard. În niciun caz anticii nu confundau un pământ ferm, cu unul flotant. Prin urmare Eolienele mitice, patria
lui Eol, zeul vântului, nu pot fi Liparele. Multe sunt minunile Naturii şi prin urmare nu este exclus ca Eolienele
plutitoare să fi existat cu adevărat. In arhipelagul Cicladelor din Marea Egee erau cunoscute stâncile flotante din
piatră ponce. Insulele plutitoare din aceeaşi rocă uşoară nu sunt o raritate nici în Pacific. Unele au suprafeţe mari,
se înalţă la trei metri deasupra mării şi sunt acoperite cu păduri de cocotieri. Marian Rotaru

“Cănd trăieşti pe o insulă, iubeşti şi urăşti cu patimă. Toată ziua îi vezi şi pe cei pe care-i iubeşti, şi pe cei pe care-i
urăşti”, scrie Eugen Ovidiu Chirovici în volumul “Voodoo”.

Fugărită de mânia Herei,

1
Bârlad Pentru “Informatorul Moldovei” din 29 aprilie 2015
DE ALE GEOGRAFIEI.PARTEA VI
Legenda Argonauţilor plasează la intrarea în Pontul Euxin, cele patru insule stâncoase din arhipelagul
Symplegadelor. Pluteau în deriva şi nu odată zdrobeau navele care se încumetau să treacă printre ele. Alte două
stânci flotante din Marea Neagră, formau Grupul Cyanean, sau Daphniousia.Insulele Cyaneene sunt amintite de
Dionisie din Bizanţ în volumul „Navigaţie pe Bosfor” şi de călătorul francez Petrus Gyllius în lucrările
„Indopleutes Cosmae” „Topografia Constantinopolului” şi „Bosforul Traciei”Pe una dintre insulele Cyaneene se
afla un altar închinat lui Apollo. Unii propun identificarea Symplegadelor şi Cyaneanelor cu Pilonul lui Pompei,
stânca care iese din mare la 100 de metri de ţărmul Rumeliei şi respectiv cu reciful emers de la capul Capul Bunei
Speranţe (Psomion), situat lângă litoralul pontic al Bytiniei. Ipoteza că Pilonului lui Pompei este acelasi cu insulele
Cyaneane nu poate fi acceptată. Deosebirile dintre respectivele puncte geografice este prea mare. Pe stânca lui
Pompei se văd într - adevar urmele unui altar antic, la fel ca pe cea mai mare dintre Cyaneane, dar altarele se
înălţau oriunde ochiul omenesc vedea un loc despre care credea că ar putea place zeilor. Misterele nu ocolesc
Pontul Euxin. Astfel în lucrarea “De situ orbi” geograful Pomponiu Mela indică o insulă mare lângă coasta
Colhidei, o alta la est de Crimea, iar încă una lîngă ţărmul Pontusului, mult mai mare decît insula lui Ares pe care
o ştim. La intrarea Bosforului în Marea Neagră, este întîlnit micul ostrov Kefken. Are o suprafaţă de câteva
hectare. Este un pămînt sterp, înnobilat de ruinele unei cetăţi străvechi. Lângă Kefken, Pomponius notează două
insule de dimensiuni mai mari. “Geographia” lui Claudiu Ptolemeu plasează la Gurile Dunării insulele Sarmatică,
Boristene, Halmyris şi Conopon Diabasis. Staţiunea Bad Salzbungen, din Munţii Pădurea Turingiei, are mileniu de
existenţă. Celebritatea statiunii datorată apelor minerale vindecătoare a scos din anonimat plaurul de pe lacul sărat
aflat în perimetrul localităţii. Plaurul a ajuns să fie amintit de geograful Benedetto Bordone din Padova, în
lucrarea „Cartea Insulelor”, publicată în 1528. Volumul îşi propune să „discute despre toate insulele din lume, cu
numele lor antice şi moderne, cu istoriile şi poveştile lor, cu modul de viaţă al locuitorilor...”.Tot în Turingia se află
micul lac Hautsee pe care pluteşte de câteva secole o insulă. Wolfgang Sinn şi Henry Weigel, i – au dedicat
monografia: ”Hautsee cu insula plutitoare de la Donges”.O insulă similară are lacul de lîngă oraşul Gerdauen din
Prusia Orientală. Între Ţările Havel şi Schollene din landul german Brandesburg se întinde lacul Schollener. Insula
Igris care pluteşte pe apele lacului a fost declarata in anul 1934 monument al naturii. Evident nu trebuie
confundată cu arhipelagul Igris, de pe râul Mureş. O bună parte din cele 279 de hectare ale lacului Kleiner
Arbersee din Bavaria, sunt ocupate de trei insule flotante. Cea mai mare are o întindere de 45 hectare. Bucăţi de
pădure plutitoare devenite imobile, după ce se agaţă în rădăcinile şi vegetaţia de pe fundul apei sunt întîlnite pe
lacul Peipous în suprafaţă împărţiţi între Rusia şi Estonia, cât şi pe fluviul Narva, care drenează lacul. Pâlcurile de
pădure flotante apar pe apele costiere ale Floridei. Insule plutitoare naturale şi perene, acoperite cu vegetaţie,
locuite şi chiar cultivate, se găsesc pe lacuri din Muntenegru, Serbia, Uganda, Nyasaland, Congo Belgian, Ciad,
Transvaal, Turcia, principatele Mandi şi Manipur din India, statul Shan din Burmă, statul Mexico din Mexic,
statele americane Maine, New Hampshire şi Wisconsin, în Inini şi Tasmania. Peonii care trăiesc pe malul fluviului
Mexic din statul Mexico, cultivă grădini pe insulele flotante naturale formate de vegetaţia acvatică. Oamenii itha,
nomazii lacului Inle din statul birmanez Shan folosec plaurii pentru agricultură. Pe lacul african Nyasa, împărţit
între Nyasaland, Tanganika şi Mozambic. papirusul şi zambila de apă formează insule plutitoare
permanente.Zambila de apă, se foloseşte pentru extragerea fibrelor textile din care confecţionează frânghii, la
obţinerea celulozei, a biogazului şi drept bioîngrăşământ azotos.Lacul include insulele Likoma şi Chizumulu, care
deşi erau situate în apele coloniei portugheze Mozambic, au trecut din 1880 în proprietatea a unei
organizaţii misionare britanice. La propunerea exploratorul David Livingstone, pe insula Lakoma s – a înfiinţat un
centru de cercetari.
Un peisaj insular mişcător cu plauri din papirus şi zambila de apă, se vede deasemeni pe lacurile Kyonga, Upemba
şi Ciad din Uganda, Katanga şi respectiv Chari – Oubangui. Lacul Lotak din statul princiar indian Manipur, este
celebru pentru insulelele plutitoare numite phumdis. În plus, pescarii de pe Lotak, construiesc pentru nevoile lor
plauri rotunzi cărora le spun athampum. Prashar este un lac din principatul indian Mandi. Are plauri permenţi pe
care sunt aşezate sate pescăreşti. Laguna cu insule plutitoare este una dintre atracţiile turistice ale Tasmaniei. Pe
lacul Vlasina din Serbia s – au format din bucăţile de turbă desprinse de pe fundul apei insule mobile acoperite de
pădure. Lacurile Buckeye şi Idyl din Florida, Umbagog din New Hampshire, Preieriei din Wisconsin, Cat din
1
Cilicia, Aksaksal din Cappadochia şi Hartbeespoort din Transvaal sunt îmbogăţite peisagistic de plauri pereni
Muntenegru se laudă cu o insulă împădurită care se deplasează pe luciul lacului Visitor. Lacul Springfield din
Massachusetts, are o insulă flotantă mare ca întindere, denumită Pond. Doi plauri imemşi, formaţi progresiv în
decurs de şapte secole, au existat pe râul Atchafalaya. Se întindeau pe apele statelor Louisiana şi Arkansas. Cea
mai lungă formaţiune vegetală plutitoare, Marele Raft, avea 250 de kilometri..Pentru a facilita navigaţia, inginerii
militari americani îi minează în 1830 şi respectiv în 1873. În spaţiul românesc avem plauri, în Delta Dunării, pe
lacul Căldăruşani din judeţul Ilfov, pe lacul Fărăgău din judeţul Mureş, cât şi pe lacurile Manta şi Ialpug din
Bugeac. Insule flotante artificiale au fost amplasate pentru cuibăritul păsărilor, pe lacuri din Montana, Oregon,
Pennsylvania, cât şi pe Marea Caspică de Azerbaijan. Companii din Louisiana şi Maryland execută şi amplasează
la insule flotante confecţionate din deşeuri de plastic, destinate agrementului si spaţiilor comerciale.O modă
răspândită este de a lansa pe râuri ghivece plutitoare cu plante. “Înainte de a te gândi ce ai putea pe o insulă
pustie, trebuie să vezi ce îţi este de prisos”. Aforism din volumul “Ţara lui Travian”, datorat lui Victor
Martin.Marian Rotaru

1
Bârlad Pentru “Informatorul Moldovei” din 6 mai 2015.
DE ALE GEOGRAFIEI.PARTEA VII
Foamea de spaţiu a făcut să apară atoli plutitori din material plastic pe care s - au amenajat plaje şi recife din
beton pentru maricultura scoicilor. Inspirate de insula din deseuri formată pe oceanul Pacific, stabilă şi cu
ecosistem propriu, responsabili din Thailanda, Tonga, Dubai, Hong Kong, Olanda, Japonia, insulele Cook,
Gilbert, Elice şi Solomon, plănuiesc realizarea unor mari insule plutitoare din plastic cu destinaţie rezidenţială.
O companie olandeza intenţionează să construiască în Pacific o insulă flotantă pe care vor locui 10000 de
oameni. Insula va permite inclusiv practicarea agriculturii.Există în lume regiuni care datorită reliefului
accidentat, dar nu neapărat cu altitudini mari, vegetaţiei bogate şi peisajului pastoral seamănă în oarecare
măsură cu Elveţia. Numele Ţării Cantoanelor a devenit un atribut acordat pe drept, sau poate uşor exagerat,
unor ţinuturi. Evident nu numai nostalgia şi romantismul au contat la aceste “botezuri”, ci mai ales interesul
propăşirii turismului. Marele ducat Luxemburg include în suprafaţa sa de 2586 de kilometri pătraţi, o regiune
geografică deosebită, numită „Mica Elveţie” sau „Elveţia Luxemburgheză”. Ţinutul, un sector a munţilor Eiffel,
acoperă cu cele 17 000 de hectare ale sale, cea mai mare parte a cantonului Echternach. Capitala Micii Elveţii,
este oraşul Mullerthall. Altitudinile montane sunt modeste, maxima ajungând doar la 414 metri. Mica Elveţie din
Luxemburg nu trebuie confundată cu regiunea omonimă din statul Carolina de Nord. Mica Elveţie americană
este situată în munţii Apalaşi. Landul german Holstein este o ţară eminamente de câmpie. Are totuşi câteva
dealuri nisipoase, a căror altitudine maximă de 168 de metri este atinsă de piscul Bungsberg. Această zonă
colinară este prezintată viligeaturiştilor ca fiind Elveţia Holsteinului. Teritorial face parte din ţinutul Wagerland,
locuit cândva de slavii din neamul wenzilor. Elveţia Normandă este acoperită de munţii hercinici ai masivului
Armorican, de aceeaşi vârstă cu verii lor dobrogeni. Deşi altitudinea maximă abia atinge 345 metri, relieful
frământat, stâncăriile, pădurile întinse, păşunile proa-s-pete şi beţia de verde fac din mica regiune, copia Elveţiei.
Cele 34 de localităţi ale ţinutului sunt unite într – o entitate specială denumită Comunitatea Elveţiei Normande,
organizată după modelul federal al Ţării Cantoane-lor. Elba este axa care taie Elveţia Boemei. De o parte şi de
alta a fluviului se înalţă Munţii de Gresie. Satele se înşiră ca mărgelele de – a lungul apei. Malul este presărat cu
pontoane de acostare pentru vapoare, bărci şi iachturi. Pe versanţii care străjuiesc fluviul sunt cocoţate sate, iar
ici colo, un castel medieval, iar pe câte o palmă de loc drept, la o sută de metri deasupra Elbei, apar petice de
vie! Sunt sigurele pe care le – am văzut in toată Cehia. „Elveţia, Elveţia”! Strigau turiştii privind la munţii din
zare. Autocarul tocmai traversa Elba pe Podul Albastru din Dresda, capitala Saxoniei Inferioare.”Nu este Elveţia,
ci Elveţia Saxonă, precizează ghidul. Elveţia Saxonă, zona montană celebră, este acoperită de aceeaşi Munţi de
Gresie, ca şi Elveţia Boemiei. Cele două regiuni sunt surori, aşezate una în continuarea celeilalte. Elveţia
Saxonă a făcut cândva parte din regatul Boemiei. Naşii regiunii au fost în secolul XVIII, pictori Adrian Zingg şi
Anton Graff, care au observat asemă-narea ţinutului cu peisajele din cantonul elveţian Jura. Pentru a facilita
turismul, în Elveţia Saxonă, s – a dat în exploatare o linie de troleibuz încă din 1901. Traseul urma lungul Văii
Biela. Elveţia Saxonă se învecinează cu un alt ţinut celebru şi idilic, Vogland, ţara muntoasă a baronilor briganzi
din evul mediu. Topazele fac din Vogland unul dintre puţinii producători europeni de pietre preţioase. Un munte
minunat unde poţi culege pietre semipreţioase de pe potecă, există în Crimea
Fraconia, regiune din Bavaria, are o Elveţie a ei. Elveţie Franconiei a fost descoperită turistic la sfîrşitul
secolului XVIII de poetul Johann Ludwig Tieck şi de scriitorul Wilhelm Heinrich Wackenroder, care ca şi
pictorii Zugg şi Graf în Saxonia, sunt frapaţi de asemănarea cu peisajul Jurei. Cei doi descriu ţinutul în cartea
“Rătăcirile lui Franz Wanderungen”, publicată în 1798. Urmează lucrările “Mica Elveţie”, scrisă în 1820 de
Jakob Reiselsberger şi “Elveţia Franconiei” apărută în 1829 sub semnătura lui Jakob Reiselsberger von
Waischenfeld. Cărţi de călătorie dedicate ţinutului au scris Barry Milner, August Sieghardt, Friedrich Herrmann,
Stephan Lang, Thomas Hübner etc. Fermierii din Elveţia Franconiei fabrică bere după reţete “de casă”
tradiţionale, înregistrate fiind o mie de mărci. Germania are două Elveţii plane, lipsite de înălţimi semnificative,
dar acoperite de păduri şi lacuri. Locuitorii în mare parte păstori şi pescari, au rămas fideli vieţii ancestrale. În
landul Maklenburg găsim una dintre ele. Elveţia Maklengurgului este vecină cu “Ţara celor o mie de lacuri”,
zona lacustră întinsă pînă în landul vecin, Brandenburg. Elveţia Markisch ocupa un sector din Ţara Lebus,
regiune a landului Bradenburg. Este un ţinut mlăştinos, cu natură virgină, aflat la doi paşi de Berlin. Elveţia
Oltenească cuprinde zona staţiunilor Căciulata – Călimăneşti. Halele din Iaşi, proiectate de Anghel Saligny, au
fost construite cu piatră din Codrii Basarabiei. Datorită peisajului cvasimontan , zona din jurul localităţii
Nisiporeni, cu dealul Bălăneşti înalt de 430 metri, se numeşte Elveţia Basarabiei. Munţii calcaroşi ies cel mai
bine în evidenţă în Codrii Orheiului. I – a amintit Geo Bogza în cartea „Basarabia. Ţara de Pămînt”, publicată în
1934. În lucrarea „Carpaţii, Basarabia şi un rezumat asupra cetăţilor ei”, Constantin Stamate – Ciurea arăta că
înălţimile muntoase din judeţele Hotin şi Orhei, sunt cele mai răsăritene prelungiri ale Carpaţilor. Acestea se
continuă prin culmi izolate, în judeţul transnistrean Movilău. În sudul provinciei olandeze Limburg se înalţă
crestele modeste ale singurilor munţi din Regatul Ţărilor de Jos. Este un sector din masivul Ardeni. Deşi
altitudinea maximă atinge 321 de metri, dealurile pietrose sunt numite Alpii Olandezi. Regiunea daneză
1
Sohojlandet are o mică Elveţie, centrată în jurul dealului Himmelbjerget - Muntele Cerului, înalt de 147 de
metri. Cehul Karel Capek dedică “muntelui” danez câteva rânduri amuzante în lucrarea “Drumuri prin
Europa”.“Necunoscutul este infinitul obscur – şi nimic nu este mai atrăgător.” .Sunt spusele lui Honore de
Balzac.Marian Rotaru