Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- 48 -
Bazele Electrotehnicii II Facultatea de Energetică
xt (t ) Pk (t , mk )e k t , (5.2)
k
în care k este o rădăcină multiplă de ordinul mk a ecuaţiei caracteristice
asociate ecuaţiei diferenţiale, iar Pk(t,mk) un polinom de gradul (mk-1) în
variabila t, cu coeficienţi constanţi (reali sau complecşi). Deoarece în
circuitele reale se constată că, în absenţa surselor de excitaţie, mărimile
electrice (curenţi şi tensiuni) se anulează după un anumit interval de timp,
rezultă că rădăcinile ecuaţiei caracteristice trebuie să satisfacă relaţia:
Re k 0.
Nefiind întreţinută din exterior (sursele de excitaţie sunt pasivizate),
această componentă se datorează exclusiv acumulării de energie
electromagnetică în elementele dinamice ale circuitului şi, în consecinţă,
durata ei corespunde intervalului necesar transformării ireversibile a acestei
energii în elementele disipative ale circuitului. Deoarece este independentă
de sursele de excitaţie şi durata ei este limitată, această componentă se
numeşte componentă liberă (naturală) sau componentă tranzitorie.
Pe baza observaţiilor de mai sus se pot formula următoarele definiţii:
Se numeşte regim permanent acel regim de funcţionare a circuitului în
care componenta liberă (naturală) a soluţiei este neglijabilă în raport cu cea
forţată.
Se numeşte regim tranzitoriu acel regim de funcţionare a circuitelor
electrice în care soluţia liberă (naturală) are valori importante în raport cu
cele ale soluţiei forţate. Acest regim, care apare la momentul t0, este
influenţat de condiţiile de funcţionare ale circuitului, anterior acestui
moment.
Formularea problemei condiţiilor iniţiale este necesară pentru
determinarea celor n constante de integrare ale componentei tranzitorii
(respectiv ale soluţiei generale). Aceste constante se determină pe baza
valorilor la momentul t0 ale unora dintre mărimile caracteristice ale
circuitului, valori ce constituie condiţii iniţiale ale regimului tranzitoriu.
1 1 t
i L (t ) u L (t )dt u L (t ' )dt ' i L (t 0 ), (5.3)
L Lt
0
respectiv
1 1 t
u C (t ) iC (t )dt iC (t ' )dt ' u C (t 0 ), (5.4)
C Ct
0
- 49 -
Capitolul V – Regim tranzitoriu
- 50 -
Bazele Electrotehnicii II Facultatea de Energetică
t t
x (t ) x (0 ) e x ( ) 1 e (5.6)
unde x(t) este fie iL(t) în cazul bobinei, fie uC(t) pentru condensator. Rezolvare
prin această metodă constă în determinarea celor 3 necunoscute din formula
(5.6).
Algoritmul metodei:
Pasul 1: Determinarea condiţiilor iniţiale i L (t 0 ) sau u C (t 0 ) , în circuitul ce
precede efectuare comutaţiei, în regim permanent;
Pasul 2: Determinarea condiţiilor iniţiale i L () sau u C () , în circuitul
rezultat după încetarea efectului comutaţiei, în regim permanent;
Pasul 3: Calcularea constantei de timp . În funcţie de elementul dinamic
din circuit, aceasta se determină cu una dintre următoarele variante:
L
- în cazul bobinei
Rech
C Rech - în cazul condensatorului
unde L este inductivitatea bobinei, respectiv C, capacitatea condensatorului.
Valoarea rezistenţei Rech se determină în circuitul de la pasul 2 în care toate
sursele de energie au fost pasivizate, ca rezistenţa echivalentă în raport cu
bornele elementului dinamic (bobină sau condensator).
V.3. Metode de rezolvare a circuitelor de ordinul II
Aşa cum a fost prezentat în capitolul anterior, circuitele tranzitorii de
ordinul II conţin atât bobine, cât şi condensatoare. Cele două tipuri de
elemente introduc în ecuaţiile de funcţionare fie ecuaţii cu derivate parţiale,
fie cu integrale. Astfel, ecuaţiile de rezolvare devin de ordinul II, prin
derivare. Circuitele în regim tranzitoriu de ordinul II pot fi rezolvate prin mai
multe metode:
- metoda directă (integro-diferenţială);
- metode simbolice (transformata Laplace);
Aceste două metode vor evidenţiate în cadrul capitolului de probleme
rezolvate. Algoritmul metodei directe a fost prezentat în capitolul anterior şi
nu vom mai insista aici pe detalierea lui.
- 51 -
Capitolul V – Regim tranzitoriu
d) teorema retardării:
L f (t ) e s F ( s) (5.11)
e) teorema translaţiei variabilei complexe:
F ( s a ) L e at f (t ) (5.12)
f) teorema convoluţiei în domeniul timp:
L f1 (t ) * f1 (t ) F1 ( s ) F2 ( s ) (5.13)
g) teorema asemănării:
1 s
L f (at ) F (5.14)
a a
h) teorema valorii iniţiale:
lim F s f (0 ) (5.15)
s
- 52 -
Bazele Electrotehnicii II Facultatea de Energetică
Tabelul 5.1. Ecuaţiile în domeniul timp şi după aplicarea transformatei Laplace pentru
elementele de circuit
- 53 -
Capitolul V – Regim tranzitoriu
- 54 -
Bazele Electrotehnicii II Facultatea de Energetică
e at sin t
s a 2 2
2
sa
e at cos t
s a 2 2
2
2s
t sin t
s 2 a 2 2
s2 2
t cos t
s 2 a 2 2
Tabelul 5.2. Funcţia original pentru o serie de imagini Laplace întâlnite
- 55 -