Sunteți pe pagina 1din 70

AlfredKuen

Cum să
• v
znterpretam
BIBLIA
Traducere: Constantin Moisa

"inţelegi tu ce citeşti?"
"Cum ~ putea să Înţeleg dacă nu
mă va călăuzi cineva?"
(Faptele Apostoli/orB: 30-31)

Editura O Stephanus
Consilier editorial: CONSTA NTIN MOISA PARTEA ÎNTÂ I
Coperta: CORNEL MIU

INTRODUCERE

Descriere a CIP a Bibliotecii Naţionale


KUEN, ALFRED
Cum să interpretăm Biblia I Alfred Kuen' Irad'
2ooi.
Constant in Moisa - Bucurcşti : Editura StePhanu~ ,
p. ;cm.
ISBN 973 . 9438 . 36 . 9

1. Moisa, Constantin (trad.)

261.8
Biblia rămâne, de-a lungu l veacur ilor, cartea cea mal ras-
pândită din lume. Tradusă integra l sau parţial ,
în circa 2 000 de
limbi, difuzată în sute de milioa ne de exemp lare anual, ea este
cumpărată, donată şi citită de tot mai mulţi oamen
i, pentru că
Titlul original in limba franccză : cei ce fac lucrul acesta au convin gerea că ea conţine un mesaj
de importanţă capitală pentru fiecare fiinţă omenească. Isus
"Commc nt intcrprctcr la Biblc"
C 1991 Edition EmmaUs, CH - 1806, Saint-Lcg icr
Cristo s a formu lat clar motiv ul pentru care contem porani i Săi
«:1 2002 Editura Stcphanus studia u Sfânta Scriptură: "Cercetaţi Scripturile pentru că socotiţi
Iată scopu l cu
că în ele aveţi viaţa veţmică (Ioan 5.39).
H
Toate drepturile rczcrvate .
Este i~terzisă rcp~ucerea intcgrală sau pal1ială
a Cărtll, fără pcnnlSlUnea scrisă a Edi turii.
care şi-a redact at opera autoru l uneia din cărţile biblice: "Dar
lucrur ile aceste a au fost scrise pentr u ca voi să aveţi
ViaţaH (Ioan 20.31). La rându l său, aposto lul
Petru compa ra
Editura Stephanu s "Cuv ântul viu ţii veşnic al lui Dumn ezeu H
cu "o sămânţă
fiinţa omenească
Bibescu Vodă 1, secI. 4, care nu poate putrezi"', în stare să regene reze
(1 Pet. 1.23). Apost olul Pavel spune că Biblia ne permi te să
Bucuresti - 70521
tel. 335.33.49, fax. 335.59.48,
e-mail : slephanu@ fx.ro ducem o viaţă după voia lui Dumn ezeu, o viaţă neprihănită şi
http ://www.s tephanus .ro
disciplinată, şi ne face destoin ici pentru a săvârşi orice
lucrare bună
(2 Tun. 3.16-17).
Tiparul exec utat sub comanda nr. 212002 "Foart e bine - spune a cineva odată - Biblia este cartea cea
la Tipografi a Stephan us mai răspândită, dar şi... cea mai puţin citită." De ce? Din pri-
cină că mulţi dintre cei ce s-au lăsat antrenaţi
în lectura ei o
Redactor : CONSTA NTIN MOISA
ri de a o înţeleg e şi declară cu
Tehnored aclor: OLGA CHIBleI abandonează după câteva încercă
Procesare: ANGELA VÎNĂTORU limite ază numai la
amărăciune: "Eu nu pricep nimic! " Sau se
câteva pasaje (care nu le pun proble me) din Evang helii, Faptel e
Aposto lilor sau poate Genez a şi cartea Psalmi lor. Restul îl lasă
pe seama teologilor. De altfel, ascult ându-i pe aceştia şi văzând
ce scot ei din textele biblice în predic ile lor, ajung să creadă că
ISBN 973 - 9438 - 36 _ 9

5
+ Cum sA interpretAm Biblia +
+ Alfred Kuen +
sunt necesare studii de specialitate, cunoaşterea limbilor ebraică Numeroase tratate cu caracter hermeneutic încep cu o istorie
şi greacă, a istoriei şi filozofiei antice pentru a putea extrage şi
a metodelor şi principiilor folosite într-o epocă sau alta. Noi nu
din celelalte pasaje biblice nişte învăţături valabile. vom intra, însă, în acest labirint întortocheat, scopul nostru fiind
Dar oare o asemenea perspectivă corespunde ea intenţiei di- unul mai modest, dar mai practic, şi anume acela de a oferi creş­
vine? Nicidecum, căci: "roATA Saiptma este insufJa/ă de Dumne- tinului care doreşte să citească toată Scriptura câteva reguli
zeu şi DE FOLOS ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să generale care să-i permită s-o înţeleagă, chiar dacă are de-a face
dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui cu texte mai dificile decât Ioan 3.16 sau istoria potolirii furtunii.
Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru Primele elemente ale acestei cărţi au fost adunate în urmă cu
orice lucrare bunăH (2 Tim. 3.16-17). vreo treizeci de ani pentru o tabără de tineri având ca temă toc-
Dumnezeu vrea ca noi să citim şi să înţelegem toată Biblia. mai interpretarea Bibliei. După ce am căutat zadarnic să mă
Dar, vom spune noi, multe texte sunt dificile, şi la întrebarea pe d ocumentez cu ajutorul a diferite cărţi pe care le-am avut la
care Filip o pune famenului etiopian: "lnţelegi tu ce citeşti?" vom îndemână, m-am adresat decan ului Facultăţii de Teologie din
fi adesea tentaţi să răspundem ca acest african: "Cum aş putea oraşul nostru pentru a-i cere unele referinţe. Câteva zile mai
să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?" (F.A. 8.30-31). târziu, el a venit la mine, mâhnit de rezultatele investigatiilor
Dificultatea aceasta a fost resimţită din cele mai vechi tim- sale:. exceptând două-trei lucrări ce datau din sec. XIX, nu se
puri. Primul efort de interpretare a fost depus de Moise în cazul afla nimic altceva în biblioteca facultăţii lor care număra, totuşi,
Deuteronomului. El a interpretat propriile sale scrieri, re for- nu mai puţin de câteva zeci de mii de volume. în anul 1965,
mulând legile divine, spre a le face mai inteligibile şi a înlesni Wilbur Smith constata că nu ex istă practic nici o lucrare de
evitarea unei înţelegeri eronate a acestora, precum şi p entru a le hermeneutică scrisă în sec. XX. După O perioadă de 30 de ani,
adapta şi aplica noilor condiţii în care avea să se afle poporul dezbaterile pe teme hermene utice se aflau la ordinea zilei, în
Domnului în viitorul imediat. toate cercurile literare şi teologice.'
Cu prilejul citirii, într-un cadru solemn, a Legii lui Moise, în
vremea lui Neemia, leviţii "lămureau poporului Legea ... ci-
10-11. Husser semnalea ză, În această privinţă, principalele etape ale acestei
teau desluşit în cartea Legii lui Dumnezeu şi-i arătau înţe­ dezbateri în diferite cercuri: existau nişte studii în prima jumătate a sec. XX-
lesul, ca să-i facă să înţeleagă ce citiseră" (Nem. 8.7-8). potrivit unor surse ca to lice - un articol al lui J. Cruveilhier în "Supplement au
Se puneau bazele, încă la acea dată, unui grup de specialişti în Dictionnaire de la Bible" (1938); Pierre Cheminant, "Precis d'lntroduction aux
mterpretarea Legii: cărturarii (gramateis, nomikoi, adică doctori Saintes Ecritures", 1940, a cărui ultimă parte este consacrată hermeneuticii. O
sau învăţători ai Legii, sau nomodidaskaloi: învăţători ai Legii). altă etapă importantă: "Encyclique Divino Afflanto Spiritu", 1943, care recu-
~nele . traduceri redau aceste cuvinte prin "interpreţi ai Legii", noaşte importanţa genurilor literare. Vezi articolul "Genres lith~raires" al lui H .
H6pfl în "Supplement au Dictionnaire de la Bible", voI. II, 1943, col. 202-212;
cac~ el ~veau şi sarcina de a stabili reguli p entru înţelegerea
Henry Cazelles: "Ecriture, Parole et Esprit", Desclee, Paris, 1971, pp. 16--20;
Scnptunlor. Pe vremea lui Isus, cărturarii constituiau un fel de P. Lapointe:"Les trois dimension de l'hermeneutique", Paris, 1967).
castă care deţinea monopolul interpretării Cuvântului lui în paralel, în sfera protestantă liberal ă, reflectii le asupra "proble mei
Dumnezeu. hermeneutice" erau în curs de desfăşurare, pornind de la reflecţiile hermeneutice
De-a lungul veacurilor, s-a dezvoltat o ştiinţă numită henne- ale lui Bultmann (chestiunea "demitologizării "), rezumate la conferinţa din anul
neutica, ~l cărei o~iect este tocmai ineterpretarea Sf. Scripturi. 1941 desfăşurată sub genericul "Noul Testament şi mitologia". Ideile sale au fost
N~rr;al.ca nu eXiSta o hern;'eneutică unitară, o singură hennene- introduse În Franta de către Părintele R. Marie şi lucrarea sa "Bultmann et
l'Interpretation du 'N ouveau Testament" (Paris, 1956). Primele traduceri franceze
utlca, CI numeroase tradlţu hermeneutice, foarte diverse: herme- ale scrierilor lui Bultmann datează din anul 1969: "Foi et Comprehension I et Il;
neutica rabinică, hermen~utica patristică (aceea a Părinţilor Bise- Eschatologie et demythologisation", Paris, Seuil, 1969. Pe aceeaşi linie, G. Ebeling
ricii), hermeneutica med:~vaIă, hermeneutica Reformei, precum schi ţează, începând cu anul 1949, cercetările sale pe probleme de hermeneutică
şi diferitele hermeneutici moderne. pe care avea să le dezvolte în lucrarea "Wort und Glaube", în anul 1960. Gadamer

6 7
+ Alfred K uen + + Cum să interpretăm Biblia +
abordează ~cea~tă problemă dintr-un punct de vedere filozofic începâ nd cu anul
1~6~ (refermţe m CazeJ/es; pag . 47). James Barr scrie incisiva sa "Semantics of
Bibliografia de la finele acestui volum ne p ermite să ne facem
Blbl~cal Language" În anul 1961 (unde atacă metodele filozofico-teologice ale o anumită idee despre abundenţa publicaţiilor recente care abor-
lucranl lUi .K~tt~1 mtitulată "Theologisches Wărterbuch"). În Franţa, proble ma dează acest subiect. Totuşi, cele mai multe dintre aceste lucrări
hermeneutica ajunge la o rdinea zi lei începând cu anu11967. O dezbate re într-un sunt consacrate mai ales reflecţiilor pe tema pertinenţei textelor
număr al r:vistei:,Esp ~it", în octombrie 1967. Lucrarea Părintelui Marie despre
vechi pentru omul modern, şi nu ca ută să dea un răspuns practic
"La p!oble me t~eologlque de l'hermeneutique", Paris, 1968. Lucrările lui Ri-
cceu,; Incepute din anul 1969, precedate de reflecţi ile asupra "La symbolique du
la întrebarea: "Cum să înţelegem Biblia?" Doar câteva cărţi ame-
mal, q'ans, Aub~er-Monta,~gne, 1960); "Le conflit des interpretations", 1969; ricane au fost consacrate acestei chestiuni primordiale.
"Ex~e:e ~t Her~eneuhque [lucrări prezentate la Congresul ACFEB (Congresul Părinţii Bisericii afirmă că Scriptura este "temelia şi stâlpul
ASOCiaţiei ~:tohce Franceze pentru studiul Bibliei) desfăşurat la Chantilly in credinţei noastre" (Irineu, 125- 202) şi că ea este "sursa mân-
an~l 1969 ŞI In anul 1971 J; " La metaphore vive", 1975 ; "Exegesis, problemes de tuirii ... pe deplin sufieientă p entru a ne da cunoştinţa ade-
m:thode et exerClCes d e lecture" (în colaborare cu alţi autori), De lachaux et
Nlestle, 1975. vărului"(Athanase, 298-373). Acelaşi lucru îl cred şi creştinii
în cercuri le eva nghelice, dezbaterile hermeneutice au Început în jurul evangheliei. Noi suntem întru totul de acord cu Reformatorii
anului 1970: când ei consideră Solo Scriptura (Singură Scriptura) unul din
- pe plan exegetic, prin exegeţi chemaţi să-şi definească metode le; ef. G. E. fundamentele esenţiale ale credinţei creştine . Noi afirmăm, ca ş i
Ladd, "Th~ New Testament and Criticism" (Grand Rapids, Eerdmans, 1967),
sau ~e su.blecte exa~te (de exemplu, ~ucrări asupra genului literar "evanghe lia",
ei, că "Biblia este autoritatea supremă în materie de credinţă şi
cu nişte lntrod~cen: "Luke: Hlstonan and Theologian" ( H. Marshall, 1970); doctrină". Dar la ce servesc nişte declaraţii atât de frumoase,
" Mark: EvangelIst and Theologian" (R. P. Martin, 1972). dacă nu este înţeles tocmai textul care stă la fundamentul cre-
I - p e, pla~ dogm~tic. ~? articol. foarte important a l lui J. Packer , dinţei noastre, sau dacă i se denaturează sensul? în realitate, toate
/IL herm~neuhque et I autonte de la Blble", publicat În anul 1975 de revista ereziile iau ca sprijin Sf. Scriptură - sau, mai bine spus, o greşită
"T~emehos", traducere În numărul special al publi caţiei "Hokhma" pe tema
"Blble et interpretation " (nr. 8,1978, pp. 2-24). înţelegere a Scripturii. Dacă, în ciuda unei referiri comune la
~ - lucrarea colec~ivă "New Testam ent Interpretations "(p ubli cată sub Cuvântul lui Dumnezeu, creştinătatea este totuş i atât de divizată,
m~rumarea d?r:muIUi L H. Marshall) a marcat o etapă decisivă (1977), dovedind oare aceasta se datorează, la unna unnei, unor erori de natură her-
eXl~tenţa unUl şrr de specialişti eva ngheliei la curent cu problemele uno r dezba- meneutică? Dacă cineva trage, dintr-un pasaj biblic, o concluzie
ten contemporane.
oarecare şi altcineva una con trară ei, atunci unul sau altul (sau
_ . Tendinţa actuală, pe plan evanghelic, este, în general, aceea a unei colabo-
ran ~nstr~~ve înt~diferitele poziţii evanghelice, în punctele deosebite şi dificile. poate amândoi?) interpretează greşit Scriptura.
fVezllu~ranle cole:nve recent apărute sub indrumarea lui D. A. Carson şi J. D. J. l. Packer se arată foarte mirat că "cei ce afirmă autoritatea
Woodbndge: "Scnpture and Truth" (Leicester, lnter Varsity Press, 1983, 446 Scripturii în acelaşi mod ca Reformatorii exploa tează atât de
pag.) ŞI "Hermeneuhcs, Authority and Canon"(Grand Rapids, Zondervan, 1986, rar relaţia existentă între această temă şi hermeneutică", pentru
468 pag.)].
că, adaugă el, "autoritatea Bibliei rămâne o noţiune vagă dacă
De se~:lat, ~e asemenea, Într-un crenel destul de "practic", o excelentă
lucrare catolica ce vizează dobândirea unei sensibilităţi exegetice şi hermeneutice nu ş tim cum să determinăm ceea ce vrea Biblia să ne spună" .
de :ă tre persoane le dornice să aprofundeze cunoaşterea textelor biblice: Ni l "Unul din motivele pentru care - mai spune J. l. Packer -
GUlJle mette, "Introduction â la lecture du Nouveau Testament" (Paris Cerf teologia evanghelică este incapabilă să dea celorlalţi protes-
colecţia "lnitiations", 1980, 417pag.). ' , tanţi impresia de a avea ceva mai mult decât o relaţie marginală
în sfârşit, pe plan teologic, avem articolele lui H . Blocher, în "Hokhma " care
abordează următoarel e teme:
cu dezbaterile teologice (actuale) este acela că ea nu pare a fi
- "L:hermen~utique selon Rudolf BuItmann", Hokhma, 2, 1976, pp.II-34. preocupată de problema hermeneutică " (1978, pag. 2).
- "L, hermeneuhque selon Paul Ricceur", Hokhma, 3, 1976, pp.1I-57. Teologul elveţian Emil Brunner susţinea în urmă cu peste
- "L analogie de la fOi dans l'etudede l'Ecriture Sainte", Hokhma, 36, 1987, 50 de ani că "redobândirea unei juste înţelegeri a Sf. Scripturi
pp.I-20. Nota Ed . Emmatis).
este astăzi, ca de altfel în toate timpurile, sarcina cea mai urgentă,
8 9
+ Alfred Kuen +

nu numai pentru teologi, dar pentru credincioşi în general"2 Noi


nu putem să nu fim întru totul de acord cu acest punct de vedere.
După două capitole introductive asupra naturii, nevoii şi
condiţiilor interpretării, vom examina mai amănunţit unele reguli
de interpretare, aplicabile oricărui text dificil, fie el religios sau pro-
fan . Apoi, vom vedea ce reguli suplimentare se impun în cazul Bi-
bliei, Cuvântul lui Dumnezeu, unul şi unicul, plin de atâtea sim- Capitolul 1
boluri şi fi&uri de stil, martor al unei revelaţii progresive centrate
pe Cristos. In continuare, vom studia reguWe speciale privind dife-
ritele genuri literare întâlnite în Biblie: povestiri, discursuri, texte NATURA ŞI NECESITATEA
poetice, psalmi, legi, profeţii, pilde, epistole. În sfârşit, vom vedea
cum se poate trece de la explicaţie la aplicaţie, ţinând seama de faptul INTERPRETĂRII
că aplicaţia este însuşi scopul final al întregului proces herme-
neutic. În Apendice, veţi găsi un scurt rezumat al reflecţiilor con- Ce este interpretarea?
temporane asupra problemei interpretării şi vom confrunta me-
toda preconizată în această carte cu "noile hermeneutici". Potrivit dicţionarului, interpretarea este "acţiunea de a explica,
Lucrarea de faţă datorează esenţa conţinutului .ei reflecţiilor de a da o semnificaţie clară unui lucru obscur". Un interpret
tuturor acelora care, de-a lungul veacurilor, şi mai ales în ultimele este un fel de traducător care serveşte ca intermediar între două
decenii, s-au preocupat de problema care constituie însuşi titlul cărţii. persoane care vorbesc limbi diferite şi nu se pot înţelege direct.
Bibliografia menţionată la finele prezentului volum este, Se mai vorbeşte despre interpretarea unei compoziţii muzicale
în primul rând, o dovadă a recunoştinţei noastre faţă de toţi sau a unei piese de teatru; în acest caz, artistul sau interpretul
aceşti colaboratori mai puţin cunoscuţi marelui public şi citaţi încearcă să transmită publicului mesajul pe care autorul sau
în lucrarea de faţă, iar în al doilea rând un ajutor pentru cei compozitorul l-a încredinţat operei sale. în toate cazurile aces-
interesaţi de un studiu mai profund asupra interpretării Bibliei. tea, interpretarea este o funcţie de intermediere între un emiţător
De la prima sa redactare care a avut loc în urmă cu doi ani şi receptorii lui. Fără o asemenea mediere, mesajul emis nu ar
(1989, n.tr), manuscrisul acestei cărţi a suferit o seamă de ajunge la cei cărora le-a fost destinat, iar comunicarea nu ar
modificări şi corecturi datorate sfaturilor amabile şi strălu­ avea loc.
cite ale domnilor D. Arnold, J. Dubois, F. Horton, T. Huser, Calităţile fundamentale ale unui bun interpret sunt compe-
precum şi sugestiilor provenite din partea doamnelor Brunner, tenţa şi fidelitatea: o cunoaştere aprofundată a celor două limbi
Sinclair-Kuen şi Zolliker. Tuturor caldele mele mulţumiri. (sau a muzicii când este vorba despre o interpretare în acest do-
De asemenea, îmi exprim recunoştinţa faţă de doamna meniu), loialitatea faţă de autorul mesajului (pentru a nu se
Hoehn şi ajutoarele sale care s-au obosit să introducă textul pe substitui acestuia, transmiţându-şi propriile idei şi gânduri în
propriul lor ordinator.' numele autorului). Nu toţi dirijorii de orchestre şi nu toţi so-
liştii sunt buni interpreţi, deoarece uneori muzica lor nu este
2 Inspiration und Offenbarung, (1927), in "Ein offenes Wort", Ziirich, 1981, aceea a lui Bach sau Beethoven, ci o concepţie şi o reformulare
pag. 156. Nota Ed. Emmaus. proprii interpretului. În muzică , aceasta nu reprezintă o greşeală
JPentru a nu încărca subsolul paginilor cu prea multe note, referinţele la
de o mare gravitate, esenţialul fiind plăcerea ascultătorilor.
operele citate în bibliografie au fost plasate direct în text. Numărul care v ine
după numele autorului corespundeulti~elor două cifre ale anului apariţi ei cărţii,
Dar pentru un text juridic sau administrativ, lucrurile iau o în-
ceea ce va permite uşor identificarea sa în bibliografie. torsătură de maximă importanţă: dacă un contract este rău

11

+ Alfred K uen + + Cum să interpretăm Biblia +

tradus, sau o frază dintr-un testament greşit interpretată, conse- cuvintelor, la lumina cea mai vie şi apoi proclamat întregii lumi."
cinţele por fi dintre cele mai dramatice. în ce priveşte Cuvântul Luther nu neagă existenţa unor pasaje mai dificile, dar sublini-
ază că acestea nu constituie nicidecum un argument împotriva
lui Dumnezeu - depozitar al Revelaţiei şi voinţei divine - aici
clarităţii Revelaţiei lui Isus Cristos.
este o chestiune de viaţă sau de moarte, de consecinţe care se
răsfrâng asupra întregii veşnicii. Toate ereziile care au dus în
La rândullui, Zwingli a emis o opinie asemănătoare: "Dacă
Biblia este obscură într-un loc, Cuvântul lui Dumnezeu face
rătăcire milioane de bărbaţi şi femei, de-a lungul veacurilor, toate
lumină în altă parte" (Disputa de la Baden, 1526).
sectele care au antrenat în eroare uriaşe mulţimi, se sprijineau
Pentru Calvin, Biblia era însăşi norma în lumina căreia tre-
pe nişte false interpretări ale textului biblic.
buiau judecate toate lucrurile. El nu estima, totuşi, că spusele ei
Interpretarea biblică are ca scop să determine semnificaţia
ar fi întotdeauna uşor de înţeles. Ca dovadă, şi el a căutat s-o
exactă a Sf. Scripturi, adică să contribuie la înţelegerea gândului
explice într-un comentariu de câteva mii de pagini.
autorului inspirat, să descopere ce semnifica el pentru primii săi John Knox, la prima sa întrevedere cu Mary, regina Scoţiei, a
destinatari şi care este mesajul său actual. Interpretarea a fost afirmat următoarele: Jn principiu, Cuvântul lui Dumnezeu este
definită ca fiind "modul de a citi o carte veche spre a face să
clar în sine însuşi; însă, dacă, totuşi, apare o neclaritate undeva,
transpară din conţinutul ei o învăţătură pe deplin valabilă pen-
Duhul Sfânt, Care nu Se poate contrazice niciodată, va explica
tru omul modem" (J. Packer, 78, pag. 8). lucrul acela, în altă parte, astfel încât să nu rămână loc pentru
nici o îndoială - excepţie făcând doar aceia care se încăpăţânează
Este necesară interpretarea? să se complacă în ignoranţă.
într-adevăr, cel care înainte de a începe să citească Biblia îi
"Biblia este foarte clară pentru cel ce vrea s-o înţeleagă. Când cere lui Dumnezeu lumină şi că1ăuzire, va fi inundat de o ase-
eu o citesc, nu sunt deloc preocupat de interpretarea ei, ci îl las menea lumină încât poate trece uşor prin punctele obscure, mai
pe Dumnezeu să-mi vorbească prin cuvintele sale. Si aceasta ales dacă are înţelepciunea de a începe lectura cu Evangheliile,
este deajuns." Faptele Apostolilor şi Epistolele cele mai uşoare ale Noului Tes-
Desigur că în această afirmaţie se ascunde mult adevăr. tament, sau cu textele narative ale Vechiului Testament.
Claritatea Scripturii a fost afirmată de Reformatori în faţa re- Nu avem nevoie de o interpretare specială pentru a înţe­
prezentanţilor Bisericii Romana-catolice din vremea lor. Clerul lege că "Domnul Isus Cristos a murit pentru păcatele noas-
catolic pretindea că Biblia ar fi o carte obscură şi, deci, cu nepu- tre, a fost îngropat şi a înviat a treia zi", - ceea ce Pavel amin-
tinţă de înţeles de către credincioşii obişnuiţi fără magisterul teşte a fi învăţătura creştină fundamentală (1 Cor.15.1, 3-4.).
Bisericii. Nici pentru a aplica următoarea poruncă a Mântuitorului: "Tot
în " Traite du serf-arbitre", Luther vorbea chiar despre o ce voiţi să vă facă oamenii, faceţi-le şi voi la fel" (Mt. 7.12).
dublă claritate a Cuvântului lui Dumnezeu: claritatea interioară Or, Domnul Isus a spus că, în porunca aceasta, sunt cuprinse
şi cea exterioară. în opinia lui, claritatea interioară este lucrarea Legea şi Proorocii, adică reprezintă un rezumat al Vechiului
de iluminare făcută de Duhul Sfânt în inima noastră pentru a Testament. Este cunoscută butada lui Mark Twain: "Nu pasajele
ne ajuta să înţelegem scrierile inspirate de El. Prin claritatea pe care nu le înţeleg din Biblie mă întristează, ci acelea pe care
exteri~ară, Luther înţelege faptul că Biblia foloseşte un limbaj le înţeleg". într-adevăr, dacă noi am pune în practică ceea ce
mteligIbil: ea nu urmăreşte să încurce sau să întunece lucrurile este clar şi foarte inteligibil în Sf. Scriptură, lumea va deveni cu
ci s~ !ecomunice. "Dacă exprimarea ta ţine seama de regulil~ totul alta.
c1antaţ" extenoare, absolut nimic nu mai rămâne obscur sau Însă, în Biblie, există nu numai pasaje accesibile tuturor, ci şi
îndoielnic; tot ce conţine Scriptura este adus, prin intermediul altele dificile. Pentru a le prinde sensul, avem trebuinţă de

12 13
+ Alfred Kuen + + Cum să interpretăm Biblia +

căIăuzirea unor reguli fiabile, elaborate în decursul secolelor de introduce în lectura sa şi care îi orientează, în mod automat,
oameni credincioşi profund preocupaţi de înţelegerea Sfintelor înţelegerea, însă, nu întotdeauna neapărat şi în direcţia cea bună.
Scripturi. Fiecare dintre noi a înregistrat deja un anumit număr de inter-
In concluzie, interpretarea este necesară din două motive: pretări biblice prin predicile ascultate, prin conversaţiile parti-
• primul ţine de natura noastră. Noi abordăm lectura Bi- culare avute, prin studii biblice, casete, conferinţe şi predici la
bliei, înarmaţi cu o serie întreagă de prejudecăţi, care adesea ţin radio, alte lecturi. .. Aşadar, noi ne-am făurit un sistem de inter-
loc de reguli ale interpretării. De altfel, fie că o recunoaştem sau pretare inconştientă pornind de la maniera în care un sistem de
nu, noi toţi suntem nişte interpreţi ai Bibliei. interpretare inconştientă pornind de la maniera în care inter-
• al doilea ţine de na tura Bibliei, care nu este o carte ca ori- pretau Biblia cei ce ne-au servit ca modele. Dar oare interpretarea
care alta. lor a fost întotdeauna cea mai bună cu putinţă? Şi dacă totuşi
era, am asimilat-o noi în mod corespunzător?
Raţiunea de a fi a interpretării în numele interpretării lor, autorităţile ecleziastice au con-
damnat Galileea; martorii lui Iehova neagă divinitatea lui Isus
a) Noi toţi
suntem interpreti ai Scripturii Cristos, mormonii se botează pentru cei morţi, Copiii lui Dum-
într-adevăr, nici unul dintre noi nu abordează Biblia de pe o nezeu practică "flirty fishing", teleevangheliştii americani pre-
poziţie de neutralitate. Inevitabil, noi introducem, în lectura dică "evanghelia sănătăţii şi a prosperităţii", numeroşi creştini
noastră: experienţa noastră, cultura noastră, o anumită înţele­ sunt, fie libertini, fie legalişti, ecumenişti sau separatişti, conser-
gere a sensului cuvintelor şi ideilor care ne este specifică. vatori sau liberali. .. şi toate acestea cu toată sinceritatea şi cu
De exemplu, când citim cuvântul "cruce", la ce ne gândim un cuget bun!!!
imediat? Evident că ne apare brusc înaintea ochilor imaginea "Sensul evident" al unor pasaje biblice nu este, de multe ori,
a două bucăţi de lemn aşezate cruciş, aşa cum iconografia creş­ decât o evidenţă selectivă care insistă asupra unor texte şi le trece
tină ne-a impregnat mintea, deşi, după toate probabilităţile,
cu vederea pe cele aflate de partea cealaltă. Oare de ce - cum
crucea pe care a fost răstignit Isus a avut forma literei "T". bine au remarcat G. Fee şi D. Stuart (82, pag. 17, 19) - cei care
Apoi, când citim că apostolii mergeau la Templu, ne închi- se sprijină pe Deuteronom 22.5 pentru a le interzice femeilor să
puim imediat o mare clădire cu bănci, pe când, în realitate, era poarte pantaloni, încalcă, în mod intenţionat, celelalte porunci
vorba despre o curte care înconjura un edificiu inaccesibil cre-
consemnate în acelaşi capitol (parapetul împrejurul acoperi-
dincioşilor simpli.
şului, două feluri de sămânţă sau două fire în ţesătură, tăiatul
Când Domnul Isus zice, cu privire la Irod: "Duceţi-vă /li
colţurilor bărbii, franjuri la cele patru margini ale veşmintelor,
spuneţi vulpii aceleia ... ", noi ne imaginăm că EI face aluzie
etc.) printre particularităţile culturale ale epocii respective?
la un monarh viclean. Or, relaţia vulpe-vicleşug provine de la
De ce aceia care le cer femeilor, pe baza textului din 1 Corin-
"Roman de Renart" (Romanul lui Renart), deci din Evul Mediu.
Pe vremea lui Isus, vulpea era un simbol al cruzimii. teni 11, să-şi acopere capul în adunări nu se simt câtuşi de puţin
presaţi să le îngăduie să se roage sau să proorocească, aşa cum
Şi s-ar putea adăuga o sumedenie de alte exemple asemă­
nătoare. Botez, cină, episcop, diacon, credinţă, carne ... sunt
o face apostolul Pavel în acelaşi capitol? Iată, deci, o exegeză
selectivă unde tradiţia comandă hermeneutica. Or, fiecare din-
cuvinte pe care le citim cu ajutorul unor "ochelari confesionali"
pe care îi purtăm deja din copilărie sau pe care ni i-a impus tre noi are un "punct orb" în .ochiul său spiritual care îl împie-
cui tura noas tră. dică să vadă ceea ce, în sistemul său de gândire, este inspirat de

O lectură "naivă" a Bibliei nu este naivă decât în sensul că prejudecăţi sau presupuneri, şi nu de o judecată sănătoasă, de
cititorul nu este conştient de toate prejudecăţile pe care el le o exegeză serioasă.
14 15
+ Alfred K uen + + Cum să interpretăm Biblia +

Citind Biblia cu proprii noştri ochelari, nu mai reuşim să facem înseamnă "a face turul" unei chestiuni? încercaţi să vă imaginaţi
distincţie între mesajul Cuvântului lui Dumnezeu şi propria câte sensuri false le-ar putea sugera o asemenea frază unor
noastră interpretare dată acestui mesaj. Astfel, calvinistul con- oameni care, fără îndoială, ar prefera să se dispenseze cât mai
vins va găsi, în lectura de fiecare zi a Bibliei, pagina care să-i confir- curând de o astfel de muncă, de exemplu: preoţii unei secte
me doctrina alegerii, în timp ce arminianul va descoperi pretu- ezoterice dansând împrejurul unei farfurii în care şi-au pus
tindeni pasaje care să afirme libertatea individului. Dispensa- ofrandele .. .
ţionalistul va aranja toate pasajele profetice în câte o căsuţă a Sau gândiţi-vă ce s-ar putea înţelege numai peste un secol
viitorului din sistemul Scofield, în timp ce amilenaristul va aplica din propoziţia ciatată de S. Romerowsky: "Le Quay d 'Orsay'"
aceleaşi pasaje vremii de acum. De altfel, majoritatea celor citaţi a trimis un emisar în statele Golfului"(Lien faraternel, 11.87).
aici adop tă o interpretare sau alta, fără a şti dacă ei sunt Acest exemplu arată că sensul unor cuvinte sau expresii nu poate
dispensaţionalişti sau amilenarişti. Hermeneutica inconştientă fi cunoscut decât înţelegând contextul cultural respectiv, fără să
este adesea mai imperativă şi mai nesupusă decât o opţiune mai luăm în calcul eventualitatea unor echivocuri prilejuite de
conştientă ale cărei puncte slabe şi limite sunt cunoscute. Din diferitele sensuri posibile ale aceluiaşi cuvânt. De exemplu, un
moment ce noi toţi suntem interpreţi, este cu atât mai necesar creştin care citea în versiunea pe care o avea la îndemână:
să realiză m interpretarea cea mai bună, adică urmând acele "lmpărăteasa din Seba a venit la Ierusalim cu mare pom-
reguli pe care practica le-a verificat cu prisosinţă. pă u (1 tmp. 10.2), a înţeles aluzia la acest "cadou", deoarece în
altă parte se spune că Solomon avea grădini mari (care trebuiau
b) Dificultăţi inerente naturii Scripturii
A doua raţiune a interpretării ţine de natura Scripturii. udate! !). Dar nici concluzia pe care ar putea-o trage un copil
Lansaţi-vă într-o cronică de pe vremea lui Ludovic XIII sau a
citind acest pasaj în versiunea Darby nu ar fi nicidecum cea
co rectă, pentru că acolo citim că ea "a venit la Ierusalim cu un
Revoluţiei Franceze, şi veţi percepe imediat ce "distanţă istorică"
vă separă de acea epocă din istoria poporului nostru. Or, în tren (!) foarte mare".
Dificultăţile pot fi de ordin istoric (aluzii la civilizaţii şi naţiuni
cazul Bibliei, trebuie să creştem de zeci de ori aceste distanţe
pentru a reactualiza momentul redactării primelor sau ultimelor dispărute) , geografic (ţări, clima te, detalii topografice stranii),

sale cărţi. Nu trebuie să ne facem iluzii cu privire la actualitatea cultural (obiceiuri legate de căsătorie, re laţii între părinţi şi copii,
uimitoare a Bibliei: nu mai puţin de 20-35 de secole ne despart sclavi şi stăpânii lor, poligamie .. .), lingvistic (cuvinte străine
de autorii să i şi de civilizaţia căreia i-au aparţinut ei: alte ţări, al căror sens a evoluat odată cu scurgerea timpului, unităţi de
alte moravuri, alt limbaj. Toate acestea ne pun în dificultate. măsură care s-au schimbat, sintaxă, stil, genuri literare).
Imaginaţi-vă că nişte arheologi aparţinând anului 4 000 sau Expresii ca: "a vorbi despre superiorul său" (Ioan 7.18)6, "în
5000 d.Cr. vor găsi un ziar din vremea noastră . Cum vor putea numele lui" sau cuvinte ca: neprihănire, inimă, carne, măruntaie,
ei să înţeleagă o frază pe care noi o citim zilnic: "Un grup de rărunchi, curăţi e, cumpătare, piatră de poticnire, taină etc. au
delegaţi ai diferitelor sindicate au făcut un tour de l'assiette al un sens biblic cu totul diferit de cel actual. Apoi, termeni ca:
revendicărilor lor". Fără un efort susţinut de interpretare, sen- pocăinţă, îndurare, poftă ... sunt folosiţi îndeosebi în limbajul
sul acestei afirmaţii le va scăpa cu siguranţă. Va trebui să fie religios, motiv pentru care trebuie să fie definiţi pornind de la
reconstituit tot cadrul cultural contemporan pentru a se şti: ce Sf. Scriptură.
este un sindicat? Dar un delegat al acestuia? De ce există mai O dificultate suplimentară provine din subiectul principal
multe sindicate? Ce semnificaţie are aici cuvântul asietă?' Ce al Bibliei - relaţia noastră spirituală cu Dumnezeu - care nu se

~ în lb. franceză, "assiette" înseamnă: farfurie; înclinare l ongitudinal ă a unei


~Ministeru l de Externe al Franţei. N .tr.
nave ca urmare a repartizării neuniforme a încărcăturii; mod de livrare a
(,Corni lescu redă prin "a că uta slava celui ce l-a trimis". N.tr.
impozitelor datorate statului. N.tr.
16 Cum să interpretăm c-2 17

+ Alfred K uen + + Cum să interpretăm Biblia +

încadrează câtuşi de pu ţin în tiparele noastre obişnuite de comu- auzit cuvântul Emanuel, am rămas pur şi simplu bloca ţi; acesta
nica re. Aşadar, cum limbajul nostru curent nu este adaptat era pentru noi un cuvânt stră in, el nu ne sugera nici o asociaţie
exprimării unor realităţi spirituale, pentru a le putea evoca, scri- de idei, nu ne spunea mai nimic. Dar când a venit interpretul,
itorii sacri trebuie să recurgă la imagini şi simboluri luate din când el şi-a pus degetul p e acest cuvânt şi ne-a zis: "Acest cuvânt
lumea materială. însemnează : «Dumnezeu este cu noi», atunci am realizat semni-
Nevoia interpretării apare şi mai clar în pildele Domnului ficaţia sa şi am acumulat o no uă bogăţie . Noi avem nevoie de
Isus. "Dacă semnificaţia fiecărei pilde era imediat aparentă, interpreţi care să traducă în limba noastră maternă cuvintele
atunci de ce mai puneau ucenicii întrebări vizând interpretarea străine ş i un limbaj dificil"(citat în Ramm, 56, pag. XIV).
pildelor (Mc.4.10-20 şi pasajele paralele)?" (Thiselton in Lundin, Luca foloseş te cuvântul dihermeneuâ pentru studiul biblic
85, pag. 84) . pe care l-a făcu t Isus cu cei doi ucenici de la Emaus: "Şi a în-
Or, dacă această nevoie era resimţită de înşişi contemporanii ceput de la Moise şi de la toţi proorocii şi le-a tâlcuit,. în toate
lui Isus, cu cât mai mult ni se impune ea nouă, care trăim într-o Scripturile, ce era cu privire la EI (Lc. 24.27). Apos tol ul
U

epocă atât de îndepărtată de evenimentele relatate în Biblie! Pavel vorbeşte despre darul interpretării limbilor (1 Cor. 12.10)
Mai trebuie adăugat, însă, că nici una din aceste dificultăţi nu şi îi numeş te interpreţi pe cei căro ra le-a fos t acordat (14.28).
este insurmontabilă. Vom vedea în capitolele următoare că astăzi, Auto-rul Epistolei către Evrei " interprete a ză" numele lui
mai mult ca oricând, creştinii au la dispoziţie mijloacele necesare Melhised ec z icând că, după numele s ău, acest p ersonaj era
depăşirii acestor dificultăţi, cu condiţia să fie oneşti şi dispuşi să împărat al nepri-hănirii şi al păcii (7.2) .
facă anumite eforturi intelectuale. Dincolo de cuvintele aparţinând familiei hermeneuâ, ar mai
trebui semnalată practica rea h ermeneuticii d e înş iş i autorii
Hermeneutica în Biblie biblici: profeţii care citeau ş i interpretau cuvintele unor prooroci
anteriori. Domnul Isus citează ş i interpretează cuvintele Legii
în jargon teologic, ştiinţa interpretării se numeş te herme- (Mt. 5.21-48), precum ş i p ro feţiile referitoare la El (Lc. 24.27).
n eutică. Se pare că acest cuvânt provine din numele grecesc al Se poate vorbi despre o întreagă he rme ne utică a apostoli lor
zeului Mercur: Hermes, purtătorul de cuvânt al zeilor, cel ce le Domnului. într-adevăr, cu câ tă libertate au citat şi au aplicat ei,
transmitea oamenilor mesajele divine . De asemenea, Hermes era de atâtea ori, texte din Vechiul Testament, sau au folosit concepte
zeul ştiinţei, al elocvenţei, literaturii şi artelor. ale epocii lor (logos ... ), p entru a le face inteligibile, contem-
Verbul hermeneuâ înseamnă a traduce, a interpreta sau a poranilor lor, adevărurile veş nice! Vom reveni asupra acestei
explica. Cuvântul a interpreta (a tălmăci) apare, atât în Vechiul, chestiuni atunci când vom vorbi despre relaţia dintre Vechiul
cât şi în Noul Testament. În Vechiul Testament, pathra şi pithron şi Noul Testament, în partea a treia, capitolul 4 al cărţii de faţă.
se referă mai ales la tălmăcirea v iselor. în Noul Tes tamen t,
cuvintele din familia lui hermeneuâ se găsesc în numeroase Her.neneutica şi exegeza
pasaje în care evangheliştii traduc, pentru cititorii lor de limbă
greacă, nume sau cuvinte ebraice ori aramaice, sau când le Cele două cuvinte au sensuri foarte apropiate . încercarea de
explică semnificaţia (Mt. 1.23; Mc. 5.41; 15.22, 34; Ioan 1.38; a face o distincţie între hermeneutică şi exegeză este de dată
9.7; F.A. 4.36; 9.36; 13.8) . relativ recentă . Actualmente, se rezervă termenul de exegeză
La începutul secolului nostru, marele predicator londo- studiului detaliat al unui pasaj biblic (în principiu, pornind
nez Joseph Parker a clădit o predică celebră pe simplele cuvinte: de la textul ebraic sau grecesc), p entru a i se da sensul pe care
"Ceea ce înseamnă ... " (lit. "Ceea ce, interpretat, este ... "). El zice, acesta îl avea în mintea autorului. Cuvântul hermeneutică are
printre altele: "Interpretarea vine la noi ca o lampă .. . Când noi am două semnificaţii:

18 19
+ Alfred Kuen + + Cum să interpretăm Biblia +
1) ELaborarea regulilor teoretice ale exegezei, plecând de la ca istoric decât ca teolog. Misiunea sa începe cu o examinare
studiul mai multor texte biblice. Hermeneutica este deci teoria atentă şi critică a textuLui, în contextuL său istoric, ţinând seama
interpretării, şi se referă La exegeză, pentru ilustrarea principiilor de condiţiile politice, cuLturaLe, religioase şi fiLozofice specifice.
sale. Cât despre exegeză, aceasta se ocupă concret de text şi se StudiuL Lui cuprinde şi o ana liză a LimbajuLui folosit, abordân-
referă, în permanenţă, la hermeneutică pentru a descifra sem- du-L din considerente de ordin gramatical, sintactic şi lexico-
nificaţia textului; dar "savanţii şi-a u elaborat teoriile herme- logie. .. de unde şi termenul de metodă exegetică istorico-gra-
neutice pornind de la nişte exemp Le practice ale exegetului" maticaLă " (pp. 35-36). "inţeLegerea textului Scripturii ar fi astfel
(B. Ramm in Turnbull, 68, pag. 100). Ea este o rezultantă ş i, o operaţie în doi timpi, sau o scară cu două trepte: 1. A înţe­
totodată, un ghid al exegezei. I~elaţia dintre cele două discipline Lege ceea ce textuL zice (exegeza) ; 2. A înţeLege ceea ce textuL ne
poate fi comparată, sub acest raport, cu cea exis tentă între cir- zice (hermeneutica) ... Exegeza face referire la situaţia istorică,
culaţie şi coduLrutier. hermeneutica vizează situaţia noastră actuală" (P. CourthiaL,
2) Cuvântul hermeneutică a căpătat astăzi un sens mai larg, 70, pag. 18). Vom mai reveni asupra acestor diferite noţiuni
pornind de la o întrebare formulată în cadrul dezbaterilor con- (V. Apendice).
temporane: cum se poate ajunge, în sec. XX cu niveLuL său spe- Hermeneutica este o ştiinţă şi, în aceLaşi timp, o artă: o ştiinţă,
cific de civilizaţie, La înţeLegerea unui text scris în sec. VIIl sau V din pricină că ea a stabilit nişte reguli bazate pe experienţa a
Î.Cr., sau p e v remea apostolilor, într-un context cultura L totaL numeroase generaţii, reguli universaL vaLabile. Dar aceste reguli
diferit de ceL în care trăim noi? în plus, hermeneutuL încearcă să nu pot fi aplicate în mod mecanic. ELe cer o anumită dexteritate,
eLucideze semnificaţia textului respectiv pentru noi, cei de azi, sensibilitate şi supLeţe din partea interpretuLui. La fel ca medICma,
adică să determine ce aplicaţie practică are acest text pentru hermeneutica presupune, atât ş tiinţă, cât şi abilitate sau artă.
viaţa noastră , ţinând seama de distanţa cuLturaLă care ne sepa ră. Hermeneutica este fundamentuL dogmaticii. O dogmă nu este
Aşadar, procesul hermeneutic în ansambluL său este cu muLt biblică decât în măsura în care se sprijină pe o corectă interpretare
mai vast ca exegeza. TeoLogii anglo-saxoni contemporani fac a Cuvântului lui Dumnezeu. După cum zicea P. Courthial: "Dog-
deseori distincţie între sensuL unui text (m eannig), adică sensul matica ecleziastică nu progresează niciodată decât ca urmare a
său istoric, şi răsunetul, valoarea sau semnificaţia (significance) unui progres reaLizat de hermeneutica ecleziastică " (P. Court-
Lui, care include şi apLicaţia sa actuală. "A prinde sensul unui hiaL, 70, pag. 23-24). Aceasta era situaţia deja pe vremea Dom-
text biblic înseamnă a-L înţelege în contextuL său istoric, printr-o nuLui Isus: "Nu este un Lucru foarte semnificativ - se întreba
investigaţie istorico-grama ticaLă; a-i pătrunde semnificaţia, ecouL H. Blocher - că marile poLemici ale Scripturii sunt tocmai nişte
sau vaLoarea practică înseamnă a-L aplica, într-un mod <:onstruc- dezbateri aprinse pe tema interpretării (ef. Mt .. 1S.6; Ioan 5.39;
tiv, intereseLor actuaLe ale interpretului. Aceasta reprezintă ceea 2 Cor. 3.14)?" (60, pag. 8).
ce se "scoate" din text, printr-o amplificare viabilă, atunci când Hermeneutica este maniera de a mânui Cuvântul lui Dum-
sensuL istoric întâlneşte o altă persoană, timpuri noi, circum- nezeu. Dacă acţionăm un aparat complex, de exemplu un ordi-
stanţe sau idei noi".7
nator, fără a ţine seama de regulile saLe de funcţionare, riscăm
"Exegetul - continuă B. Ramm - apeLează la nişte instrumente să-i cauzăm prejudicii serioase. Aducând anumite îmbunătăţiri
din domeniuL istoriei şi al filoLogiei care îl definesc mai degrabă moduLui nostru de operare, vom obţine, probabil, nişte rezultate
mai bune, dar fără a pune în aplicare toate regulile prevăzute în
11. A. Fair, 86, pag. 34, care trimite, pentru o înţelegere mai clară a distincţiei manualul de utiJizare, nu vom putea expLoata niciodată ordina-
dintre m ean ing ş i significance, la E. D. Hirsch jr., "Validity in Jnterpretation", torulla parametrii pentru care a fost proiectat. La fel stau lucru-
New Haven, Yale University, 1967, pag. 8, precum şi la ultime le evo luţii în
abordarea problemelor hermeneutice. V. Apendice. N. Ed. Emmaus. rile cu Biblia şi regulile hermeneu ticii.
20 21
+ Cum să interpretăm Biblia +

Duhul Sfânt dădea mesajului ei o nouă strălucire şi o aplica


propriei mele vieţi"(Stott, pag. 176).
"Omul natural (lit.: psychique, adică cel care nu are decât
facultăţile sale psihice - raţiune, sentiment, voinţă) nu primeşte
(nu înţelege) lucrurile lui Dumnezeu, căci ele sunt o neb.u-
nie pentru el; şi nici nu le înţelege, pentru că trebuiesc
judecate duhovniceşte M (1 Cor. 2.14). Cuvântul parakJetos,
Capitolul 2 tradus în general prin "Mângâietor" (Ioan 16) se mai poate reda
şi prin "interpret"8Numai Duhul Sfânt ne face capabili de
a interpreta corect textele pe care El le-a insuflat'.
CONDIŢIILE
UNEI BUNE INTERPRETĂRI 2. Să credem că Biblia este Cuvântul inspirat de Dumnezeu
Unele persoane sunt născute din nou şi totuş i nu cred în
Condiţii spirituale inspiraţia întregii Biblii. Dar atâta vreme cât creştinul nu va
aborda Cuvântul lui Dumnezeu cu această credinţă deplină în
Cel mai bun interpret al unei cărţi este insuşi autorul ei. Deoa- inspiraţia sa divină, Duhul Sfânt, "întristat" (Ef. 4.30) printr-o
rece "oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul asemenea atitudine, nu-i va putea oferi tot ajutorul Său. Un text
Sfânt" (2 Pel. 1.21), Duhul Sfânt poate foarte bine să ne clarifice este abordat într-un anumit fel când ştim că el conţine ideile
sensul a ceea ce ei au scris. Iluminarea Duhului Sfânt este indis- despre Dumnezeu ale unor scriitori ca Ezra, .Pa:el sau vr:un
pensabilă pentru înţelegerea sens ului Cuvântului lui Dumnezeu. compilator anonim şi într-un mod cu totul difent atunCi cand
în lipsa iluminării, Scriptura nu ne spune nimic, sau nu înţelegem suntem convinşi că el reprezintă însă şi rewlaţia dată de Duhul
nimic din cuvintele sale. Sfânt, într-un moment precis, unui om - cu cuvintele şi modul
Totuşi, nu trebuie să confundăm această iluminare (care ne de exprimare specifice vremii sale, dar totuşi "inerante", adică
ajută să înţelegem Scripturile) cu revelaţia (de care au benefi- scutite de posibilitatea de a da greş.
ciat autorii biblici). Revelaţia era perfectă. Cuvântul transcris este Biblia este fundamentul autorităţii Duhului Sfânt asupra
infailibil. Dar nici un om, oricât de spiritual ar fi el, nu poate pre- noastră. Dacă ea ar fi cuvântul omului, atunci eu mi-aş putea
tinde infaibilitatea interpretării sale. permite să mă aşez deasupra ei, s-o judec, s-o critic, să operez
Iluminarea în discuţie ne este dată cu anumite condiţii: nişte selecţii în textul ei. însă, dacă o recunosc a fi ceea ce este
într-adevăr - Cuvântul lui Dumnezeu -, atunci mă plasez sub
1. fim născuţi din nou
Să autoritatea ei.
"Dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea (nici Credinţa în inspiraţia plenară a Bibliei ne determină să ne
înţelege) lmpărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3.3). Această naştere '
H
apropiem de ea cu smerenie, supunere şi încredere. Dumnezeu
din nou este o experienţă de natură existenţială care schimbă nu dezvăluie tainele Cuvântului Său decât celor ce sunt gata să-I
toate lucrurile, întregul sistem de abordare a Bibliei. J. Stotl poves-
teşte că, în copilărie şi adolescenţă, a citit Biblia ca o dovadă de RVezi C. Tresmontant, "Essai sur la pensee hebraique", Cert Paris, 1953,
ascultare faţă de mama sa, dar fără a înţelege ceva. "Însă, după pag.167. Nota Ed. Emmaus.
<) Vezi A. Kuen, "TI faut que vous naissiez de nouveau", pp. 125, 203, 204.
întoarcerea mea la Dumnezeu, Biblia a devenit brusc pentru mine
o carte vie ... Ea imi vorbea într-un mod cu totul nou, pentru că Nota Ed. Emmaus.

22 23
+ AlEred Kuen +
+ Cum să interpretăm Biblia +
asculte şi să-I împlinească: "Dacă vrea cineva să facă voia Ta-
Condiţii intelectuale
tălui Meu, va ajunge să cunoască ... H (Ioan 7.16; ef. lac.
1.22-25). Cunoştinţa vine în funcţie de dorinţa şi disponibilitatea 1. Să ne punem mintea la con tribuţie
noastră de a împlini voia lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu ne DomnulIsus face deseori apella raţiunea apostolilor, la bunul
poate dezvălui sensul real şi profund al Cuvântului Său şi uni- lor simţ (Mc. 3.4; Lc. 10.36-37; 14.25-33); de asemenea şi apos-
tatea vie a Revelaţiei Sale, făcându-ne să descoperim conexiunile, tolul Pavel (1 Cor. 10.15; 11.13; 14.20; 1 Tes. 5.21). Mintea este
adesea neobservate, dintre diferitele texte biblice. ceva specific omului, fiind un dar al lui Dumnezeu. Încercaţi să
Această credinţă se aplică şi aspectelor istorice ale relatărilor găsiţi, cu ajutorul unei Concordanţe, toate pasajele din cartea Pra-
biblice. Se aud tot mai des 'voci care declară că adevărul istoric verbele care se referă la acest subiect. Dumnezeu ne-a dat raţiunea
contează mai puţin, esenţialul fiind învăţătura pe care Dum- ca să ne putem înţelege unii cu alţii, dar şi pentru a putea pricepe
nezeu doreşte s-o pună la dispoziţie prin intermediul istorisirilor ce vrea El să ne spună prin Cuvântul Său. Nici sentimentele,
biblice. Dar oare pentru a ne instrui, Dumnezeu are nevoie să nici intuiţia nu o pot înlocui. Fără îndoială că vom avea numai de
deformeze nişte fapte istorice? "Este dificil - zice BilI Flatt - să câştigat dacă ne dedicăm unei munci serioase pentru a înţelege
acredităm ideea că ceva fals din punct de vedere istoric ar putea Cartea lui Dumnezeu.
avea o cât de mică semnificaţie teologică" (86, pag. 67).
2. Să nu precupeţim nici un efort personal
Credinciosul care şi-a pus toată încrederea în cuvintele Bibliei
înţelegerea pildelor Domnului Isus era întotdeauna rezer-
se bucură să vadă - cum notează T. D. Hadley - că "printre sa-
vată celor ce ţineau cu tot dinadinsul să le pătrundă semnificaţia
vanţii din întreaga lume se manifestă o apreciere crescândă a
(Mt.13). Luca îi apreciază pe creştinii din Bereea pentru strădania
fiabilităţii scrierilor biblice" (in Kearley, 86, pag. 115). Evident
cu care verificau temeinicia învăţăturilor transmise prin viu grai
că un creştin care manifestă deplină încredere în Cuvântul lui
cu ajutorul celorlalte scrieri sfinte (F.A. 17.11). Noi socotim ca
Dumnezeu nu este deloc tributar declaraţiilor oamenilor de fiind ceva foarte normal să se acorde ani în şir studierii matema-
ştiinţă, dar el se simte, totuşi, fortificat şi stimulat în credinţa şi ticii sa\! iniţierii în tainele unei meserii. Şi atunci cum ne-am
în convingerile sale constatând că, după aproape două secole putea aştepta ca cele mai importante cunoştinţe ale vieţii să ne
de critică negativă, se amorsează o mişcare teologică într-o vină de la sine?! Oare ar putea Dumnezeu să ia în serios dorinţa
direcţie în care înaintează el însuşi. noastră de a înţelege mesajul Său dacă noi dăm înapoi din faţa
celui mai mic efort? Din nefericire, ne-am obişnuit să primim
3. Să citim Biblia cu rugăciune informaţii de "mâna a doua", distilate de mass-media (radio,
Când ucenicii nu înţelegeau cuvintele lui Isus, ei îi cereau TV, presă ... ), dar oare ne putem baza pe opiniile altora şi atunci
lămuririle necesare (Mt. 13.36; Mc. 4.10), iar El răspundea de când este în joc însăşi mântuirea noastră veşnică?!
fiecare dată dorinţei lor (Mc. 4.34; Lc. 24.45). Aceste exemple "Când Domnul Isus a zis: « Cercetaţi Scripturile ... » (Ioan
"ne oferă regula fundamentală pe care ar trebui s-o aplicăm ori 5.39), El a folosit un termen care defineşte, de obicei, munca
de câte ori citim Sf. Scriptură: să ne rugăm implorându-L pe grea a unui miner care sapă şi răscoleşte pământul cu mare grijă
Domnul să ne facă lămurite cuvintele Sale. N-ar trebui niciodată în căutarea metalelor preţioase, angajându-se astfel într-o mun-
că ce solicită migală şi multă răbdare" (Lund, pag. 24).
să ne consacrăm studiului biblic fără a-L fi rugat iniţial pe Învă­
După cum nota Ramrn (56, pag. 61, nota 5), una din proble-
ţătorul nostru să ne desch!s'ii mintea şi să ne explice Cuvântul
Său" (Lund, 85, pag. 25). mele cele mai tulburătoare este să vezi că doi oameni călăuziţi
de Duhul Sfânt pot ajunge la rtişte interpretări diferite. "Explicaţia
24 25
+ AlEred Kuen + + Cum să interpretăm Biblia +

- spune Ted Carruth - constă în faptul că Duhul Sfânt a vorbit mod obiectiv, semnificaţia unui text dat. Aceasta din pricină că
prin intermediul cuvintelor consemnate în Sf. Scriptură ... El nu toţi interpreţii lucrează cu o idee preconcepută despre ceea ce
ne dă acum o interpretare specială", pentru a-Şi explica revelaţia. sunt ei pe cale să facă, fapt care determină, la rândul său, o
Şi atunci, cum s-o înţelegem? "Nu există nimic - continuă Car- credinţă particulară, specifică faţă de Biblie" (87, pag. 51). Dacă
ruth - care să poată înlocui studiul, cercetarea şi perseverenţa" vrem ca studiul biblic să ne ajute să înaintăm în viata de credinţă,
(86, pag. 59). în plus, fiecare dintre noi este direct influenţat de trebuie să fim dispuşi a pune în discuţie ideile cu care abordăm
prejudecăţile cu care abordează studiul Bibliei: dacă ne aşteptăm textul şi să ne lăsăm îndruma ţi şi instruiţi de el. Căci abordând
să găsim acolo anumite vederi care ne sunt familiare şi dăm la o Cuvântul lui Dumnezeu de pe o poziţie corectă, principială, sun-
parte, mai mult sau mai puţin, textele care nu ni le confirmă, nu tem obligaţi a pune pe un plan secundar toate prejudecăţile
vom face mari progrese în cunoaşterea adevărului, iar doctrinele noastre şi să ne deschidem inima faţă de Duhul Sfânt pentru a
noastre ne vor face să ne opunem în continuare celor ce citesc vedea, asemenea creştinilor din Bereea, dacă ceea ce am învăţat
Biblia cu alţi ochelari. este corect (EA. 17.11), pentru a putea primi idei noi şi a permite
ca gândul nostru să fie remodelat după gândullui Dumnezeu.
3. Să mergem întotdeauna de la simplu spre complex Chiar dacă nu putem fi de acord cU R. Bultmann, în multe pri-
Dacă veţi începe prin a încerca să interpretaţi vedeniile lui vinţe, nu l-am putea contrazice cănd scrie: "Orice exegeză călău­
Zaharia sau ale lui Ioan în Apocalipsa, vă veţi descuraja în scurt zită de nişte prejudecăţi dogmatice nu aude glasul textului citit,
timp şi veţi ajunge pe punctul de a lăsa totul baltă. De aceea, ei sileşte textul respectiv să spună ceea ce vrea ea însăşi să
este bine să începeţi cu una din primele trei Evanghelii. Veţi găsi spună" (ciatat de B. Flatt, 86, pp.61-62). Deci, pentru a înţelege
acolo destul "calciu" pentru a vă creşte dinţii. Un asemenea stu- ce vrea să spună Cuvântul lui Dumnezeu, avem nevoie de o
diu vă va furniza primele noţiuni. Treceţi apoi la cartea Faptele "hermeneutică ce se aşază deasupra a ceea ce este considerat
Apostolilor, la Evanghelia după Ioan, Geneza, etc. în lumina a ca fiind evident în tradiţia ecleziastică - sau, eventual, chiar i se
ceea ce aţi primit deja, veţi citi mai cu uşurinţă Epistolele şi opune acesteia - şi care, la fel ca Reformatorii şi profeţii din
celelalte cărţi ale Vechiului Testament. Esenţialul este să rămânem vechime, pune chestiuni de ordin autocritic şi inconfortabile"
în Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 8.31), sau, după cum spune (A. C. Thiselton in Lundin, 85, pag. 81).
apostolul Pavel: "Cuvântul lui Cristos să locuiască din Cititorul modem se apropie de Biblie cu o serie de idei pre-
belţ>ug în voi ... (Col. 3.16).
H
concepute. B. Flatt menţionează câteva dintre acestea (Kearley,
86, pp. 62-70), cărora le putem opune, prin credinţă, altele ins-
4. Săfim deschişi şi receptivi faţă de Cuvântul Domnului pirate de revelaţia divină:
Dacă citim Biblia doar pentru a găsi în ea o nouă confirmare
a ceea ce deja cunoaştem, evident că nu vom face noi descoperiri. 1) Adevăruri sunt numai ace- Adevărul poate fi cunoscut
Interesul pentru studiul Cuvântului lui Dumnezeu rezidă tocmai acelea care au la bază ob- şi prin alte mijloace decât
în faptul că el poate să ne înveţe, să ne convingă şi să corijeze servaaia (empirism). observaţia empirică (adică
greşelile noastre (2 Tim 3.16). Desigur că fiecare dintre noi
printr-o revelaţie divină).
abordează lectura Bibliei cu un anumit bagaj de cunoştinţe doc-
trinale şi ecleziastice de natură să ne influenţeze în selectarea Fiinţele omeneşti dispun de
2) Orice fapt este rezultatul
versetelor care ne impresionează şi ne vorbesc direct. "Pentru o anumită libertate de a ale-
unui oarecare număr de ca-
nici unul dintre noi - mărturiseşte J. G. McConville - exegeza uzenaturale(determinism). ge (liberul arbitru).
nu este un exerciţiu independent care să pemită a extrage, în
26 27
+ AlEred K uen + + Cum să interpretăm Biblia +

Există norme absolute de un bun meseriaş nu renunţă la sculele specifice profesiei sale.
3) Nu există adevăr absolut
bine ş i rău în Cuvântul lui Aceată dependenţă reciprocă ne dă o lecţie de mare importanţă
de valoare cons tantă (re-
Dumnezeu. în înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu, şi anume umilinţa.
lativism).
"Hermeneutul creştin nu este un individ izolat. Sarcina sa se
4) întregul comportament Omul este mai mult decât înscrie în comunicarea cu poporul Noului legământ, potrivit
uman poa te fi redus la suma unor impulsuri ner- cu 1 Petru 2.9 ... Hermeneutul, ca şi doctrinarul creştin, poate fi
câteva mici unităţi mai voase, a unor acţiuni hormo- auzit spunând: «Alţii au lucrat, ~i voi aţi intrat în oste-
uşor de studiat şi, în ma- nale, sinapse şi alte unităţi neala loc» (Ioan 4.38)" (P. Courthial, 70, pp. 23-24).
de bază care pot fi analiza- Marele predicator C. H. Spurgeon care şi-a închinat viaţa
re măsură , la comporta-
mentul animalelor (reduc- te. El este o unitate spirituală studierii şi transmiterii Cuvântului lui Dumnezeu, zicea: "Pro-
ţionism). şi somatică, o entitate emo- babil că nu veţi ajunge atât de îngâmfaţi încât să vă închipuiţi
ţională şi socială, o fiinţă că puteţi prezenta învăţăturile Sf. Scripturi fără ajutorul unor

capabilă să gândească, să oameni consacraţi şi competenţi care au lucrat, înaintea voastră,


simtă şi să acţioneze diferit în acest domeniu al interpretării ... Este o nesăbuinţă să vezi
de animale. oameni care vorbesc atât de mult despre ceea ce Duhul Sfânt le-a
descoperit lor încât nu se sinchisesc aproape deloc de ceea ce le-a
5) Omul este singur în Uni- Dumnezeu exis tă! Univer- revelat El ş i altora" (citat de Ramrn, 56, pag. 119). El însuşi a
vers. De aceea, singura sul întreg este o mărturi vie studiat cu multă seriozitate interpre tările Cuvântului lui Dum-
semnificaţie a vieţii lui este în acest sens. El S-a revelat nezeu realizate de generaţiile anterioare. Astfel, în "Treasury of
aceea pe care i-o dă el în- în istoria lumii. Biblia este David" (un comentariu asupra Psalmilor), a adunat mii de citate
suşi (naturalism). inspirată de El şi conţine re- referitoare la pasajele studiate.
velaţia Sa.
Duhul Sfânt şi metoda
Noi nu suntem singurii interpreţ:i ai Bibliei
"Biblia a luat naştere pentru că Duhul Sfânt i-a călăuzit pe
Noi nu suntem nici primii, nici ultimii oameni care doresc autorii săi; prin iluminarea Lui, oamenii au ajuns la adevărata
să studieze şi să înţeleagă Biblia: avem mulţi fraţi şi multe su- cunoaştere a Scripturilor. De asemenea, Duhul Sfânt "pecetlu-

rori, în Biserica locală şi în afara ei, în prezent şi în trecut. Putem ieşte" adevărul mântuitor al Evangheliei în inima credinciosului.

beneficia de ajutorul lor oral sau prin ceea ce au lăsat scris. în Duhul Sfânt îI asigură şi îI convinge pe păcătosul care crede că
capitolul 16 vom reveni asupra nevoii de a interpreta Biblia în adevărul mântuitor al lui Dumnezeu ajunge la oameni, în ge-

comuniune cu Biserica. Deja aceasta ne pune în faţa realităţii că neral, şi la el însuşi, în special, prin Sf. Scriptură. Duhul lui Dum-
Dumnezeu a "rând uit" de-a lungul veacurilor în Biserica Sa nezeu este Cel ce ne deschide Sf. Scriptură şi, de asemenea,
"învăţători" (1 Cor. 12.28) a căror misiune constă tocmai în a inimile noastre în faţa Scripturii ... Prin Duhul Sfânt, noi învăţăm
lămuri Cuvântul Său. A desconsidera darul lor înseamnă a să ascultăm de Dumnezeu şi, într-o anumită măsură, să-L şi

ne asuma riscul de a ne rătăci în nişte impasuri sterile. Un bun vedem pe Dumnezeu în Scriptură" (Veenhof, 87, pp. 118--119).
interpret nu se poate lipsi de anumite instrumente (diferite ver- Dar cum ne este asigurat acest ajutor? Printr-o iluminare
siuni biblice, dicţionare, comentarii), elaborate prin munca asi- directă, sau pe o filieră indirectă - studiul - recurgând la nişte
duă şi răbdătoare a numeroase generaţii de cercetători, aşa cum mijloace omeneşti (istorie, arheologie, lingvistică ...)?

28 29
+ Alfred K uen + + Cum sI. interpretl.m Biblia +

Altădâtă teologii făceau o anumită distincţie intre hermene- puse la dispoziţia noastră prin harul Lui, decât dacă am primit
utica profană şi h ermeneutica sacră. Pentru cea dintâi, interesată Duhul Sfânt, fiindcă omul care se bizuie numai pe facultăţile
numai de înţelegerea " istorică " a textului, ziceau ei, ajutorul sale intelectuale nu va putea pricepe şi primi nicioda tă lucrurile
Duhului Sfânt nu este absolut necesar. în timpul "ortodoxiei duhovniceşti.
protestante", se susţinea tocmai contrariul: chiar o cunoa ş tere "Adevărata înţelegere - zice Veenhof - se realizează numai
istorică "obiectivă" a Scripturilor ar fi imposibilă fără ajutorul printr-o relatie personală cu Dumnezeu. Din punct de vedere me-
Duhului Sfânt. Exegeza ştiinţifică trebuie să fie, de asemenea, o todologic, această relaţie face parte din «precomprehensiunea»
exegeză "pneumatică ", fiindcă nu poate avea loc o adevărată (Vorverstăndnis) interpretului" (87, pag. 120) "care îi permite să
înţelegere a Scripturilor fără ajutorul Duhului Sfânt Care le-a se afle pe aceeaşi lungime de undă cu autorul textului, să aibă
inspirat. Pietismul exprima tocmai această convingere, afirmând aceleaşi interese şi să fie preocupat de aceleaşi chestiuni. Acelaşi
că un interpret trebuie să fie născut din Duhul, legând lucrarea Duh, Care i-a călăuzit pe autorii sacri, în experienţele lor perso-
Duhului Sfânt mai mult de persoana omenească decât de nale, şi i-a inspirat în redactarea textului primit lucrează şi în
Cuvântul însuşi lO noi, cei care citim scrierile lor, aducându-ne într-o stare de empa-
Evident că procesul hermeneutic este unul singur şi că noi tie cu ei. Aşadar, lucrarea Duhului Sfânt în noi începe odată cu
avem nevoie, de la început până la sfârşit, de căIăuzirea şi spri- lecturarea textului biblic şi continuă pe tot parcursul studiului
jinul Duhului Sfânt. Totuşi, chiar fără a fi luat personal o poziţie nostru, El apelând la raţiunea, voinţa şi sensibilitatea noastră."
favorabilă învăţăturii creştine, cineva poate aduce, prin lucrările "Duhul Sfânt - continuă Veenhof - nu suprimă umanitatea
sale, un preţios ajutor la înţelegerea "materială" a textului biblic. noastră, ci doreşte s-o folosească în lucrarea Lui. în această fire
Astfel, istoricii ne ajută să pătrundem mai bine contextul istoric omenească a noastră, sunt incluse posibilităţile şi metodele care
al Orientului Antic; arheologii întreprind excavaţii în locurile ne stau la dispoz iţie . Omenescul din noi nu este subestimat, ci
unde s-au petrecut diferite fapte consemnate în istoria biblică valorificat. Lucrarea Duhului în noi, cu noi şi prin noi va influ-
şi ne ajută să înţelegem mai bine contextul social, cultural şi reli- enţa modul în care noi, în calitate de interpre ţi, utilizăm metodele
gios; lingviştii studiază legile limbajului şi stabilesc semnificaţia diferite de care dispunem." (87, pag. 122).
cuvintelor pornind de la documentele vechi. Toţi aceştia colabo- Să nu uităm niciodată că procesul hermeneutic nu se reduce
rează, în folosul nostru, spre a ne ajuta să prindem sensul exact la înţelegerea cu mintea a unui text biblic. El include şi aplica-
al acestor texte vechi. însă, cel mai adesea, aportul lor se opreşte rea adevărurilor descoperite în viaţa noastră. Or, în această fază
aici. Când nişte teologi nenăscuţi din nou încearcă să stabilească - aplicarea - ajutorul Duhului Sfânt se dovedeşte a fi indispen-
relaţia dintre diferite texte ale Sf. Scripturi pentru a da o explica- sabil, dacă dorim ca textul respectiv să aibă un impact spiritual
ţie unuia dintre acestea, ei nu reuşesc decât să încurce totul şi, asupra noastră. Duhul Sfânt ne conduce Hîn tot adevărul'"
nu numai că nu rezolvă problemele, dar creează altele noi. Apos- (Ioan 16.13). Or, tot adevărul este ceva mai mult ca o simplă
tolul Pavel stabileşte cauzele unei asemenea stări de lucruri la informaţie istorică ce ar putea afecta doar cunoştinţele noastre
1 Corinteni 2.10-16: nu putem cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu intelectuale. Această expresie implică însăşi transformarea fiinţei
noastre după chipul şi asemânarea Celui ce a putut spune: ",Eu
10 Vezi G. Maier, Heillinger Geist und SchriEtausJegung, Wuppertal, 1983: sunt adevărul'" (Ioan 14.6). Iar o astfel de transformare nu este
.,în pietism, persoana interpretului se află în centrul atenţiei, prin accentul pus pe posibilă decât prin lucrarea ",Duhului adevărului'" (Ioan 16.13).
theologia regenitorum. Astfel, accentul trece, într-o oarecare măsură, de la
Scriptura inspirată la interpretul inspirat." Vezi Apendice: In faţa noilor curente
S-a întâmplat deseori, în istoria Bisericii, ca unii credincioşi
hermeneutice. Nota Ed. Emmaiis. să contrapună Duhul Sfânt Cuvântului scris al lui Dumnezeu

30 31
+ AlEred Kuen + + Cum să interpretăm Biblia +

sprijinindu-se pe o greşită interpretare a pasaj ului din 2 Corin- vântul, căci, după Oasemenea predică, ei trebuie să fi ajuns mai
teni 3.6: "Slova omoară, dar Duhul dă viaţă", "Spiritualiza- convinşi ca oricând că, fără O anumită "initiere" în pătrunderea
rea" Scripturii, acţiune opusă unui studiu ştiinţific şi sistematic sens ului ascuns al Scripturii, nu puteau înţelege mai nimic din
era, cel mai adesea, o interpretare alegorică, mistică sau chiar lectura lor. Or, nu aceasta este intenţia Duhului Sfânt. Privind
iluministă. Tendinţa spiritualizării textelor biblice încă se mani- lucrurile dintr-o asemenea perspectivă, am putea afirma că o
festă şi în zilele noastre, opunându-se unei cercetări pertinente, exegeză de genul acesta NU este spirituală, căci ea nu onorează
metodice şi prezentându-se ca o interpretare mai "profundă" Cuvântul lui Dumnezeu, ci îi face chiar unele deservicii printre
(sau mai "elevată") în cercurile unde dispreţul faţă de tot ce creştini şi contribuie la discreditarea sa de către cei necredincioşi.
ţine de raţiune şi inteligenţă este ridicat la rangul de virtute Dumnezeu a folosit limbajul oamenilor pentru a le comunica
creştină cardinală. Dar oare cum ar fi posibil ca însuşi Duhul gândurile Sale. EI a vorbit, într-o manieră inteligibilă, "prin pro-
Sfânt, Care a insuflat formularea adevărurilor divine în Sf. Scrip- oroci", apoi "prin Hur (Evr. 1.1-2). Aceste gânduri le sunt accesi-
tură să dezaprobe eforturile serioase depuse tocmai pentru bile şi astăzi "oamenilor duhovniceşti, nu prin revelaţii supra-
înţelegerea gândurilor Sale din acest Cuvânt inspirat? în adevăr, naturale, ci printr-o muncă sârguincioasă". (E. von Dobschiitz)".
Duhul lui Dumnezeu a valorificat "cercetările cu de-a mărun­ "Metoda trebuie să se racordeze Duhului Sfânt, şi astfel va
tul" efectuate de evanghelistul Luca în legătură cu istoria Dom- putea fi folosită de EI în favoarea noastră". O asemenea metodă
nului Isus şi a Bisericii primare (Le. 1.1-4). Şi atunci va dispreţui "nu va conduce la căutarea căIăuzirii şi a cuvintelor Duhului
Duhul Sfânt strădaniile interpretului cinstit care caută să pă­ Sfânt în afara textului biblic, ci tocmai în Cuvântul inspirat de
trundă semnificaţia cuvintelor insufla te şi legătura dintre dife- Duhul lui Dumnezeu" (H. Stadelmann, 85, pag. 118). "Metoda
ritele propoziţii ale Scripturii? Ar prefera EI oare să inspire un aceasta - precizează în altă parte Stadelmann - trebuie să fie
sens detaşat de text, ca să nu spunem chiar contrar sensului adaptată obiectului de studiu. Nu se măsoară valoarea unui
literal evident? Calvin numea Biblia "şcoala Duhului Sfânt" record olimpic la proba d e 100 m cu un lanţ topografic, şi nici
(Instit. III, 21.3). Numai atunci "când noi acordăm Bibliei res- aceea a unui oratoriu de Bach analizând, din punct de vedere
pectul şi cinstea care i se cuvin îşi arată Duhul Sfânt puterea" chimic, hârtia şi cerneala manuscrisului original. în calitatea sa
(Instit. I. 9.3). "Nici un alt cuvânt nu este Cuvântul lui Dum- de operă lite rară, Biblia pretinde aplicarea unor metode de
nezeu" (IV. 8.8). A scurt-circuita acest Cuvânt al lui Dumnezeu cercetare filologică foarte exacte. Ca operă alcătuită în conditii
înseamnă a ne cufunda în întuneric spiritual (III. 2.21). şi circumstanţe istorice concrete şi ca una care prezintă realităţi
Am ascultat odată o lungă predică după acest verse!: "Isus şi fapte istorice, ea impune metode de cercetare adecvate."
a părăsit ţinutul Tuu1ui şi a venit iarăşi, prin Sidon, la marea Pe de altă parte, în calitatea sa de revelaţie a lui Dumnezeu
Galileii, trecând prin ţinutul Decapole" (Mc. 7.31). La termi- cere, din partea interpretului, nu numai o deschidere spre dimen-
narea adunării, oamenii îşi exprimau entuziasmul cu privire la siunea transcendentă a prezenţei lui Dumnezeu în istoria lumii,
tot ce predicatorul "a putut să scoată din acest verset", recurgând dar şi o supunere cu ascultare faţă de acest Cuvânt a raţiunii
la tot felul de jonglerii privitoare la semnificaţia simbolică a omeneşti. .. care trebuie să fie gata să se deschidă înaintea
numelor acelor locuri, a numărului 10 (Decapole) şi a "mării Scripturii şi să facă toată lucrarea de cercetare şi intepretare
Galileii" . Fără îndoială că el a extras din toate acestea nişte într-un duh de rugăciune şi de ascultare"(pp. 88-89). Ei bine,
"învăţături spirituale însă, în nici un caz, ele nu se degajau
N
1

din sensul literal al acestui pasaj. Pe de altă parte, este limpede Il "Vo m auslegen des N .T." Gattingen, 1927, pag. 47. Stadelmann, 85,
că acest predicator nu şi-a stimulat ascultătorii în a studia Cu- pag. 116. Nota Ed . Emmaus.
32 Cum să interpretăm c-3 33
+ Alfred Kuen +
+ Cum să interpretăm Biblia +

cu legi unile, căci ar trebui să fii un ebraist experimentat, dublat


toate aceste condiţii nu-l vizează numai pe exegetul de profesie,
de un helenist smerit, pentru a putea pretinde că ai ajuns, prin
ci ele sunt perfect valabile pentru orice credincios care doreşte
citirea originalelor, la o mai bună înţelegere a Bibliei decât prin
să înţeleagă mesajul biblic.
lectura numeroaselor traduceri valabile, suplimenta te de alte in-
Instrumentele interpretului strumente de lucru (lexicoane, dicţionare biblice, comentarii bi-
blice) de care dispunem la ora actuală. Lucrul acesta este valabil
La fel ca pentru orice meseriaş, calitatea uneltelor folosite mai ales în cazul unor pasaje dificile. În general, pentru astfel
este primordială şi pentru interpretul biblic. Imaginaţi-vă pe de texte, sau originalul este obscur şi atunci diferitele traduceri
cineva care s-ar hazarda să caute, fără un dicţionar sau o altă redau toată paleta de sensuri posibile, sau originalul nu poate fi
unealtă, sensul frazelor din Psalmul 23 în versiunea lui Olivetan: tradus decât într-un singur mod, şi atunci toate celelalte tra-
"El mă face să mă odihnesc es pasquiers herbeux, mă conduce duceri concordă; într-un asemenea caz, dificultatea provine din
la ape quaves. Imi nHectianne sufletul... Tu îmi aşezi masa în altă parte, iar cunoaşterea limbilor vechi va permite doar

faţa mor, present ceulx qui me tormentent, îmi ungi capul cu posibilitatea de a motiva mai bine alegerea exegetică şi păstrarea
aingnementşi paharul meu este plin peste măsură". (Cuvintele nuanţelor care sunt greu de tradus (de ex. forma acţiunii indicată
şi expresiile subliniate nu mai sunt folosite în vorbirea curentă prin timpurile verbului în gramatica grecească. Dacă nu puteţi
franceză. N .tr.). Or, de această versiune nu ne despart decât face apel la Discovery Bible care dă aceste nuanţe, revedeţi capi-
patru secole!! Sau ch iar într-o versiune modernă, va înţelege el tolul 5 din partea a doua.
Experienţa creştinilor din veacurile trecute şi istoria activi-
de ce Belşaţar i-a oferit lui Daniel numai "locul al treilea în
U

cârmuirea împărăţiei (Dan. 5.29)? Sau ce vrea să spună Domnul tăţii misionare confirmă un adevăr cu valoare de postulat: Biblia

Isus când vorbeşte despre o sare care îşi poate pierde gustul (Mc. poate fi înţeleasă cu ·ajutorul unei traduceri. Este un lucru pe
u
9.50)? Sau ce semnificaţie au "cărbunii aprinşi aruncaţi pe care îl confirmă Biblia însăşi, pentru că autorii Noului Testament
capul vrăjmaşilor noştri ca expresie a unei atitudini binevoitoare citează în general Vechiul Testament în versiunea Septuaginta.
faţă de ei (Rom. 12.20)? La ce face aluzie Pavel vorbind despre Astfel, Duhul Sfânt lşi pune pecetea încuviinţării Sale pe prin-
mireasma de moarte sau de viaţă pe care o răspândim împrejurul cipiul traducerii Cuvântului pe care l-a insuflat. Si ceea ce este
nostru (2 Cor. 2.16)? valabil pentru a traducere este valabil ş i pentru taate celelalte.
Cel ce vrea cu tot dinadinsul să înţeleagă bine Biblia are ne- Avem în limba franceză vreo 30 de versiuni ale Bibliei relativ
voie de: recente. Însă, este suficient să consultăm o jumătate de duzină din-
1. Câteva traduceri bune ale Sf. Scripturi; tre acestea pentru a avea o privire de ansamblu, "stereoscopică"
2. O concordanţă biblică; asupra textului: Calambe, Bible du SemeUI; Fram;ais Caurant,
3. Un dicţionar biblic ; TOB, ]erusalem, Synodale, SemeUI; Chouraqui sau Darby.
4. Nişte comentarii biblice bune; Traducerile pot fi clasificate în trei grupe: literale, libere sau
5. O minte sănătoasă sau mult bun simţ. cu echivalenţă dinamică. Majoritatea versiunilor franceze sunt
din prima grupă: literale, sau cu "echivalenţă formală", calche-
1) Câteva traduceri bune ale Bibliei iate pe farma limbilor ebraică sau greacă . Exemplul extrem în
1nstrumentele normale ale unui bun exeget sunt Vechiul Tes- această privinţă îl constituie Bible Chouraqui, care, pentru a fi
tament ebraic şi Noul Testament grecesc. Este un mare privi- înţeleasă, pretinde cunoaşterea limbilor ebraică şi greacă. Dintre
legiu pentru cei ce stăpânesc într-o asemenea măsură limbile celelalte, cea mai apropiată este versiunea Darby; iar Colambe,
vechi ale Bibliei, încât pot citi, fără vreun alt ajutor din afară, Jerusalem, Synodale şi TOB încearcă să redea textul într-un
Sf. Scripturi în original! Dar oamenii de felul acesta nu se numără mod inteligibil, fără a se depărta totuşi prea mult de original.

34 35
+ AHred Kuen + • Cum să interpretăm Biblia +

Traducerile cu echivalenţă dinamică sau naturale caută "să Se poate întâmpla ca traducerile "literale" să "deformeze
transfere sensul şi elementele dinamice ale textului original. A gândul autorului" (Lavergne, 47, pag. 5) căci cuvintele şi formele
transfera sensul înseamnă a comunica cititorului - sau ascultă­ gramaticale nu au acelaşi sens în limba noastră ca în ebraică şi
torului - informaţia pe care originalul ar transmite-o cititorului greacă . Părintele Lavergne dă şi o serie de exemple pentru a-şi
sau ascultătorilor ... Transferul elementelor dinamice implică sprijini aserţiunea. Astfel, la Ps. 53.5: " .•. vor tremura de spai-
două lucruri: (a) traducerea să folosească, în mod natural, struc- miI, fiIră să existe spaimă" trebuie citit: "fără să existe
turile lingvistice ale limbii de sosire şi (b) destinatarii să înţeleagă pericol de spaimă" sau "pricină de spaimă (ebraica nu H

uşor mesajul" (J. Beckman şi J. Callow, 89, pag. 34). . are un cuvânt care să redea ideea de pericol). Expresia "a uri pe
În afară de aceste două tipuri de traduceri există parafraze tatăl său" (Lc. 14.29) i-a intrigat pe mulţi cititori, deoarece Dom-
care se bazează pe alte traduceri existente, dar adaugă elemente nul Isus ne cere să iubim până şi pe vrăjmaşii noştri (Mt. 5.44).
de interpretare personală (Exemple: Le livre, o traducere în Dar "paleta orienta lă nu dispune decât de două culori" (La-
limba franceză a Noului Testament după Living Bible, lucrările vergne, pag. 13), iar a urî pe cineva înseamnă pur şi simplu a
lui P. Thivollier: Le Literateur, L'humanite nouvelle), Parole nu-I prefera altei persoane. Deci, pasajul acesta ar trebui să fie
vivante este un caz mai deosebit, izvorât din descoperirea bogă­ tradus astfel: " ... dacă încetează să Mă prefere (să Mă iubească
ţiilor existente în diversele traduceri şi a aportului pe care toate mai mult pe Mine) tatălui să u, sau mamei sale ... " Când Isus
acestea îl pot aduce împreună la înţelegerea textului. Astfel, în sp une că sânge le Lui "se varsă pentru mulţi", aceas ta nu
Epistolele Noului Testament, ceea ce nu este în original decât înseamnă "numai pentru câţiva", ci pentru o mulţime, oricât de
un cuvânt sau o frântură de frază este redat, prin diferitele mare ar fi aceasta.
traduceri posibile ale acestui cuvânt şi printr-o reformulare a Pluralul implică pentru noi ideea unei multiplicităţi, a unei
frazelor, urmând sensuri sugerate de diferite versiuni. Aceasta mulţimi, dar plurarul ebraic conţin e nişte noţiuni foarte diverse
nu este propriu-zis o parafrazare, deoarece nu se găsesc aici decât redând: abstractul (pacea, liniştea, tinereţea, viaţa), excelenţa (înţe­
opţiunile alese de versiunile fiabile, însă ea nu este nici o traducere lepciunea Pv. 1.20 = înţelepciunea prin execelenţă; cele sapte
în sensul strict al cuvântului, deoarece avem de a face cu o juxta- Duhuri, Ap. 1.4 = Duhul Sfânt în toată plinătatea Lui), măreţia
punere a mai multor traduceri posibile. După părerea unora (cerurile = cerul în toată întinderea sa), toate acestea au forma
dintre cei ce o folosesc, ea este o versiune aflată la jumătatea de plural în ebraică în timp ce singularul poate indica o colectivi-
drumului dintre o traducere şi un comentariu (din pricină că tate (Adam = oamenii; Israel = israeliţii; toată aripa = toate păsările).
oferă numeroase moduri de a înţelege textul biblic). În Evanghelii Diateza pasivă a verbelor nu pune accentul pe receptorul unei
şi Faptele Apostolilor, "reformuIările" sunt aproape inexistente. acţiuni suferite, ci este o metodă prin care se evită numirea subi-
Bible du Semeur a renunţat definitiv la toate acestea în favoarea ectului acestei acţiuni care, în majoritatea cazurilor 'respective,
principiului "echivalenţei dinamice" . e Dumnezeu Însuş i . De exemplu "Plecăciune ţie, căreia ţi s-a
"Cea mai bună teorie a traducerii - zice G. Fee - este aceea a făcut mare har" (Le. 1.28) înseamnă: "căreia Dumnezeu i-a făcut
echivalenţei dinamice. O traducere literală este utilă, de cele mai un har". Cel ce are îndoieli cu privire la ceea ce mănâncă "este
multe ori, ca o a doua sursă. Ea vă va spune în ce se asea mână osândi~ (Rom. 14.23); aceasta vrea să spună că Dumnezeu îl va
limbajul vostru cu ebraica sau cu greaca. O traducere liberă poate osândi. Forma vebală folosită în greacă implică ideea că această
fi şi ea utilă spre a vă stimula capacitatea de gândire, dând nişte condamnare este virtual un fapt împlinit. Apoi, unele expresii au
sensuri posibile unui text oarecare .. . Problema pe care o pun, un sens diferit de acela pe care li-I dăm noi: "o zi şi o noapte" în-
însă, traducerile literale este că ele păstrează înrudirea cu originalul seamnă mai puţin de 24 de ore; "două zile şi două nopţi" = de
tocmai acolo unde aceasta nu prezintă atâta importanţă; în limbaj azi pe mâine; "trei zile şi trei nopţi" = de azi până poimâine.
şi gramatică, adesea ele fac textul şi mai obscur, deşi ebraica şi grea- Ideal este deci să avem o Biblie de studiu (Fee şi Stuart reco-
ca erau foarte clare pentru primii lor destinatari" (Fee, 82, pag. 36). mandă o Biblie cu echivalenţa dinamică. Pentru noi aceasta ar

36 37
+ AlEred K uen + + Cum să interpretAm Biblia +

fi Bible en Fram;ais Courant sau La Bible du Semew; şi cel puţin (Ed. Ernmaiis) şi Dictionnaire de la Bible (Ed. Sator) studiază
câte una din celelalte două tipuri. Cei ce sunt deja familiarizati termenii biblici "în spiritul unei credinţe depline în inspiraţia
cu textul şi modurile de exprimare biblică vor prefera o Biblie Sfintei Scripturi" . Ediţia revizuită a Nouveau Dictionnaire Bi-
literală (Colombe, TOB, Jerusalem) ca Biblie de studiu si-i vor blique IJ conţine un număr de 735 articole noi, majoritatea dintre
adăuga cel putin o traducere cu echivalenţă dinamică .. ele referindu-se la o serie de termeni teologici care nu figurează
Cei ce cunosc engleza sau germana vor găsi O gamă ş i mai în ediţiile precedente.
largă, de ambele părti. Astfel, versiuni cu echivalenţă dinamică Cititorii care cunosc engleza şi germana au la dispoziţie vreo
sunt: Good News Bible, New International Version, New Ameri- 20 de dicţionare şi enciclopedii biblice de toate dimensiunile.
can Bible, New English Bible, Gute Nachricht BibeJ. Traduceri În ultimii ani, au mai apărut în limba franceză câteva dicţio­
libere: Living Bible, PhiJlips, Weymouth, Pfaffling, Albrecht, Zink, nare biblice: C. Mouloubou şi Du Bui t, Dictionnaire Biblique
Hoffnung fur alle .. .Traduceri literale: toate celelalte 12 universel (Desclee), Dictionnaire encyclopedique de la Bible
Deja Sf. Augustin recomanda consultarea diferitelor versiuni (Brepolis), M. Tenney: Petit dictionnaire biblique (Vida);
"pentru a întrezări ceva din originalul că tre care ele converg". X. Leon-Dufour: Dictionnaire des NT. (Seuil).
Sfatul său este pe deplin valabil şi astăzi. Într-adevăr, fiecare
traducere este deja o interpretare. "Incovenientul utilizării unei 3. Concordanţe
singure traduceri - oricât de bună ar fi aceasta - este că te pome- Majoritatea cuvintelor folosite în Biblie apar de mai multe
neşti legat de opţiunile exegetice ale acelei traduceri care pot fi ori. Pentru a preciza sensul unui termen, este util să vedem şi
bune sau rele." (Fee, 82, pag 29). Billy Graham spune că soţia sa alte pasaje în care mai apare eL O concordanţă biblică ne va
foloseşte pentru studiul biblic personal vreo 20 de traduceri dife- ajuta să le identificăm rapid. Numai că, într-o concordanţă în
rite (The Holy Spirit, New-York, 1980, pag. 62) . Se recomandă lin1ba noastră, nu putem fi niciodată siguri dacă un termen folosit
alegerea unei Biblii care conţine câteva note de natură să semna- de traducător în mai multe locuri este şi în textul original acelaşi .
leze variantele importante ale manuscriselor şi alte posibile tra- De aceea, pentru mai multă certitudine, este bine să apelăm la
nişte concordanţe ebraice sau greceşti (sau la un înlocuitor):
duceri ale textelor obscure (ef. Colombe, ed. Complete), precum
ŞI paralelele cele mai importante.
Englishman's Hebrew and Chaldee Concordance (Bagster,
London), Englishman 's Greek Concordance (Bagster) . Pentru
2. Dicţionare biblice Noul Testament, se mai poate folosi Concordance de la Bible: N T.
Deoarece cuvintele sunt vehicolele concepţiilor şi ideilor, este (Cerf-Desclee De Brouwer) şi suplimentul la Concordance com-
foarte important să cunoaştem semnifica ţia lor exactă - atât plete publicat de J. Cochrane şi G. Chouinard: Concordance et
sensul lor actual, cât şi cel pe care îl aveau la data redactării Index de la Bible, Tome 2, N .T. (Distributions Evangeliques du
diferitelor cărţi biblice. Dicţionarele obişnuite ne pot face un real Quebec, 1987)14.
serviciu în privinţa aceasta, precizând sensul unor cuvinte pe
Apărut în româneşte sub titlul 'Nou Dicţionar Biblic, 3vol. Ed. Stephanus.
care noi credeam că le cunoaştem. Însă, dicţionarele biblice sunt 1.1

N.tr.
indispensabile pentru cunoaşterea semnificaţiei cuvintelor care '~Vez i A. Kuen, Comment etudier la Bible: Quelques auxiliaires de J'etude
aparţin limbajului teologic, şi mai ales sensul cuvintelor ebraice biblique, pp. 107- 112. Alte concordanţe apărute în limba franceză în ultimii ani
şi greceşti folosite de autorii sacri corespunzătoare celor pe are sunt: Concordance de Ia Bible (Version J. N. Darby, Vevey 1984), Concordance
le găsim în versiunile noastre. Nouveau Dictionnaire BibJique de la BibJe d e Jerusalem (Cerf-Brepols, 1982). Vezi, de asemenea: F. Neirynck
- Van Segbroeck: N. T. Vocabulary. (Leuven, 1984); A New Concordance of de
o.T. (în ebr.); A. Even Shoshan Uerusalem, 1985), The Word Study Concor-
12 Vezi A. Kuen, Comment etudier la BibJe: Les differentes traductions bibli- dance, Wigram - Winter (Tyndale House, Wheaton, 1978); Concordance de Ia
ques, pp. 97-101. Nota Ed. Emmatis. Bible: les Psaume (Desclee de Brouwer, 1980). Nota Ed. Emmaiis.

38 39
+ AIFred K uen + + Cum să interpretăm Biblia +
4. Comentarii lucrarea interpretului rămân e indispensabilă. Chiar dacă cineva
Cine crede că va putea înţelege Biblia de unul singur dove- dispune de nişte comentarii bune cu privire la pasajele pe care
deşte, nu atât credinţă, cât mai ales mândrie şi îngâmfare. Ce le studiază ar fi bine să nu le consulte decât în subsidiar, adică
semnificaţie are obiceiul corban ului (Mc . 7)7 De ce un om după cercetarea personală , cu titlu de verificare ş i eventual, de
purtând un ulcior cu apă era un semn indubitabil indicând lărgire a sferei lui de gândire. ,,0 interpretare diferită de aceea a
persoana care trebuia urmată pentru găsirea unui loc ascuns unor comentarii nu este neapă rat falsă, dar este cel puţin SUS-
ales pentru prăznuirea Paştelor (Me. 14.12-14)7 Ce voia să sp ună pectă."(Ramm, 56, pag. 119).
Hărţile, lucrările cu caracter istoric, introducerile generale
Domnul Isus când vorbea despre următoarele acţiuni: scoa-
terea ochiului drept şi aruncarea sa (Mt. 5.29), a-şi urî rudele în cărţile biblice, o synapsă a Evangheliilor.. . sunt alte instru-
mente preţioase în mâna unui interpret'6.
(Lc. 14.26), folosirea bogăţiilor nedrep te p entru a-şi face prieteni
(Lc. 16.9), a nu numi pe nimeni " tată" pe pământ (Mt. 23.9), a
5) Mintea sănătoasă, bunul Sinlţ = o unealtă indispensabilă
lăsa morţii să-şi îngroape morţii (Lc. 9.60), a avea sare în sine
Un ins trument esenţial în interpretarea pasajelor biblice
însuşi sau a fi sărat cu foc (Mc. 9.49. 50), sau când zicea că dificile este însuşi bunul sim ţ. înainte de a lansa p e piaţă o doc-
împărăţia lui Dumnezeu se ia cu năvală (MI. 11.12; Lc. 16.16), trină "revo luţionară ", baza tă pe un singur verset, puneţi-vă între-
sau că El venise să arunce un foc pe pământ (Le. 12.49), ori să barea dacă aceasta reflectă întocmai ce voia să spună autorul,
aducă sabia, şi nu pacea (Mt. 10.34)7 Toate aceste exemple au dacă ea corespunde cu restul Revelaţiei biblice şi cu experi-
fost culese din porţiunea biblică socotită cea mai accesibilă din enţa creştină genera lă. Acest ultim punct, fireşte, nu este decisiv;
Evangheliile sinoptice. Or, ele nu s unt inteligibile, de cele mai dar dacă nici un creş tin nu a înţeles vreodată ceea ce aţi dedus
multe ori, decât prin cunoaşterea moravurilor ş i obiceiurilor din dumneavoas tră din acel text, se naş te întrebarea dacă într-adevăr
vremurile biblice la care un bun comentariu va face totdeauna aceasta este semnificaţia sa reală. Astfel, sprijinindu-se pe Ioan
referirile de rigoare . Într-adevăr, comentariile care se respectă 15.7, unii c reş tini au crezut că pot cere orice lucru în rugăciune,
oferă explicaţii cu privire la contextul cultural, reaşezând pasa- unnând să-I şi primească, (fără a ţine seama de 1 Ioan 5.14). Alţii
jele biblice în cadrul lor istoric, geografic şi etnic, prin citarea nu s-au sfiit să proclame că ei nu mai păcătuiau (1 Ioan 3 .6),
neglijând ceea ce se spune la 1 Ioan 1.8-10; că nu se vor mai
unor autori profani, cu ajutorul Talmudului şi al Mişnei care
imbolnăvi niciodată {ls. 53.4 citat în Mt. 8.17), fără a ţine sea-
pot arunca o lumină suplimentară asupra textului respectiv. Au- ma de Filipeni 2.27; 2 Timotei 4.20; Iacov 5.15, sau că n-ar mai
torii acestor comentarii dau sensul exact al cuvintelor şi relaţiile avea vreodată nevoie de cineva pentru a cunoaşte toate lucrurile
lor gramaticale, precum şi legătura versetului studiat cu ceea ce (1 Ioan 2.27; comp. cu Ef. 4.11) . Unii şi-au mutilat trupurile
îl precede sau îl urmează. Comentatorii situează fraza respectivă crezând că astfel împlinesc textele din Mt. 5.29; 19.12. Bunul
în contextul gândirii autorului şi, de asemenea, în contextul mai simţ pare să fie "cel mai răspândit lucru din lume". De aceea,
general, al epocii, ba chiar şi în contextul gândirii biblice". toţi interpreţii Bibliei trebuie să facă dovada prezenţei sale.
Dar comentariile nu sunt infailibile, astfel că este indicat să
Roadele unei bune interpretări
folosim nu numai diferite traduceri, dar şi mai multe comentarii.
Pe de altă parte, nici nu avem în limba noastră o serie completă Consecinţele unei interpretări deficitare sunt foarte vizibile
de comentarii detaliate asupra tuturor cărţilor Bibliei. De aceea în istoria Bisericii. B. Ramrn (56, pp. 2-3) aminteşte câteva dintre
acestea: deoarece patriarhii aveau mai multe neveste, s-a ajuns
l~ Pentru relaţii suplimentare privind folosirea comentariilor biblice, vezi 16 A se vedea A. Kuen, "Comment e tudier la Bible", pp. 112-113. N. Ed.
A. Kuen, Commentetudier la Bible, pp. 102- 106. Nota Ed. Emmaiis. Emmaiis.
40 41
+ Alfred Kuen + + Cum să interpretăm Biblia +

să se justifice poligamia; faptul că Vechiul Testame~t a sancţionat slabe. O interpretare spiritualistă sau alegorizantă înlătură
dreptul divin al regilor lui Israel, a fost luat de unu ca argume~t această învăţătură primară a Cuvântului cu ajutorul căreia ne
că monarhia de drept divin ar fi încuviinţată de Dumnezeu m putem vedea chipul ca într-o oglindă (lac. 1.23-25). Înţelegând
orice ţară; de vreme ce vrăjitorii au fost omorâţi în Vechiul Legă­ tot mai bine principiile divine şi mijloacele pe care Dumnezeu ni
mânt, la fel ar trebui să se procedeze şi astăzi; deoarece unele le pune la dispoziţie pentru înaintarea noastră în viaţa spirituală,
urgii veneau câteodată din partea lui Du~nezeu, nu ar tre.~Ul prin interpretarea corespunzătoare a textelor referitoare la sfinţire,
ca noi să folosim metode sanitare spre a unpledlca epldemule, descoperim, de asemenea, şi mijloacele prin care putem birui
căci - se susţine - procedând astfel, am împiedica realizarea înclinaţiile noastre rele şi astfel să creştem în omul dinăuntru.
planurilor lui Dumnezeu; deoarece s-a spus că femeia va naşt:
copii cu durere, nu ar fi admis să se recurgă la metode de natura 3) Din experienţele şi
purtarea personajelor biblice învăţăm
să facă naşterea cât mai puţin producătoare de duren ... O să-i cunoaştem mai bine pe semenii noştri
asemenea listă ar putea continua: faptul că Pavel a dat directive Toate lucrurile cu care se făleşte lumea ca expresie a gran-
sclavilor este un indiciu că sclavia nu trebuia să fie abolită. Din doarei şi decăderii omeneşti apar pe paginile Bibliei. Scriptura îl
pricină că ni se cere să fim supuşi autorităţilor, trebuie să dovedim prezintă pe om, în toată goliciunea lui spiritua lă, scoţând în evi-
supunere în orice privinţă, chiar dacă ar fi vorba des~re lucrun denţă toate aspectele naturii omeneşti, bune sau rele. După ce
contrare Cuvântului lui Dumnezeu. Deoarece suntem mdemnaţl am studiat-o, nu ne mai mirăm văzând sfinţi căzând în păcat şi
să rămânem în lucrurile pe care le-am învăţat, ar fi cazul să nu ba~ocoritori întorcându-se la Dumnezeu.
părăsim niciodată comunitatea creştină în care L-am afl~t pe
Mântuitorul. Unii părinţi se sprijină pe cuvmtele: nLocweşte 4) Ne apropiem mai mult unii de a lţii
în ţară N (Ps. 37.3) spre a se opune plecării copiilo.r în lucrarea Ajungem să ne dăm seama de ce creştini i au numeroase
misionară; n • •• ca toţi să fie unaN (Ioan 17.22) se la ca o Justi- puncte diferite, opinii diverse cu privire la multe lucruri, realizăm
ficare pentru toate uniunile cu caracter religios, etc. limitele propriei noastre ineterpretări şi devenim mai îngăduitori
La ce ne-am putea aştepta ca urmare a unei bune interpretări cu ceilalţi, chiar dacă nu împărtăşim toate interpretările lor. De
a Scripturii? Ce rezultate poate avea aceasta pentru noi înşine altă parte, ne apropiem mult mai uşor de cei ce prin studiul
şi pentru alţii? Scripturii, au ajuns la aceleaşi concluzii ca şi noi.
Nu corespunde realităţii afirmaţia potrivit căreia studiul Bi-
1) O tot mai bună cunoaştere a lui Dumnezeu . bliei îi dezbină şi mai mult pe creştini. Din contră, de când credin-
Biblia este singura sursă pentru a cunoaşte dragostea lUl cioşii evanghelici au început să studieze Biblia cu metode cores-
Durrmezeu faţă de oameni, sfinţenia Sa, dreptatea Sa, îndurarea punzătoare, numeroase bariere sectare au fost înlăturate, poziţii
Sa. Caricaturi redând un Durrmezeu justiţiar şi un Bunic înde- doctrinale tradiţionale au cedat în faţa unor elemente dovedite
lung răbdător îşi au originea în nişte false interpretări ale Cuvân- clar cu ajutorul Cuvântului, divergenţele existente au trecut pe un
tului lui Durrmezeu. plan secundar, iar punctele care ne apropie şi ne unesc au devenit
mai numeroase. Rezultatul tuturor acestor lucruri? "Acţiuni
2) O mai bună cunoaştere de sine comune" şi "alianţe" mult mai numeroase decât acum cincizeci
Prin exemplele oferite de viaţa bărbaţilor şi femeilor din de ani. Aceasta se datorează, în mare măsură, unei reînnoiri a
Vechiul şi Noul legământ, învăţăm a discerne mai bine tendinţele spiritului de cercetare a Scripturilor şi aplicării unor metode de
şi înclinaţiile firii noastre, părţile noastre tari şi punctele noastre interpretare verificate în practică vreme îndelungată.
42
1 43
+ AlEred Kuen +

Procesul hermeneutic complet PARTEA A DOUA

Ansamblul procesului hermenutic cuprinde, în primul rând,


interpretarea; în al doilea rând, contextualizarea sau "transcul-
turalizarea", adică încercarea de a stabili ceea ce semnifică, în
A. REGULI GENERALE
cultura şi circumstanţele noastre specifice, principiul biblic
degajat prin interpretarea noastră; apoi, în al treilea rând, core-
larea, adică o comparare a rezultatelor obţinute prin studiul Capitolul 1
nostru cu ansamblu Revalaţiei biblice. Cuvântul Scripturii este
"acelaşi şi totuşi altul, asemenea cuvintelor curente. El este
comun prin limbaj (koine!), ca şi prin «comunicare». El este unic PRIMA ETAPĂ:
prin autor «<gura Domnului») şi prin adevărul absolut al mesa- PROCURAREA UNUI TEXT FIABIL
jului său. El implică două grupe de reguli:
a) « trăsături comune» care se prezintă sub aspectul său obiş­ Pe tot parcursul Evului Mediu, Biblia nu era accesibilă decât
nuit, comun, Scriptura ne permite şi ne porunceş te să prin intermediul traducerii latine a luiJer6me : Vulgata. În sec. XVI,
întrebuinţăm, pentru interpretarea ei, regulile obişnuite pentru cei care ar fi vrut să cunoască mai bine textul biblic, nu era
privind studiul textelor (sub aspect filologic, istoric, struc- o altă cale decât învăţarea limbilor greacă şi ebraică. Renaşte­
tural); rea artelor şi literaturii a aşezat la loc de cinste studierea limbilor
b) « trăsături proprii» care cer o supunere deplină, efort de vechi şi a antrenat Reforma; deoarece se crease din nou acces la
armonizare şi de imitare a Scripturii în actul de inter- textul original, numeroase doctrine şi practici tradiţionale au fost
pretare" (H. Blocher, "ProJegomenes", Vaux-sur-Seine, puse în discuţie. Până către mijlocul sec. XX, studiul limbilor
1974, pag. 74). originale devenise o condiţie sine qua non a interpretării biblice.
Cum Biblia este deopotrivă un text vechi, asemănător multor Situaţia s-a schimbat, însă, o dată cu apariţia pe piaţă a unui mare
altor texte antice, dar şi un text cu totul aparte, interpretul trebuie număr de traduceri şi, îndeosebi, după cum am văzut în capitolul
să ţină seama de acest dublu caracter al ei şi să-i aplice: anterior, a unor traduceri la baza cărora au stat principii foarte
1. Reguli generale, valabile pentru studiul oricărui text antic; diferite.
2. Reguli particulare, decurgând din însuşi caracterul Bibliei; Pentru a se stabili conţinutul exact al textului şi a se apropia
3. în sfârşit, acestor reguli valabile pentru Sfânta Scriptură cât mai mult de textul original, cei ce nu cunosc ebraica şi greaca
în ansamblu, trebuie să li se adauge nişte reguli specifice diferi- vor avea deci tot interesul să consulte cât mai multe traduceri
telor genuri literare care apar în Biblie. cu putinţă: cu echivalenţă formală şi echivalenţă dinamică (iar
cei ce cunosc limbile originale vor face bine să confrunte tradu-
cerile lor cu alte versiuni). Primele ne dau informaţii referitoare
la conţinutul şi forma originalului; celelalte ne dau unul sau mai
multe sensuri posibile când originalul esţe obscur.
În traducerile aparţinănd primei grupe (numite şi traduceri
literale), dacă textul este obscur, probabil că aceasta se datorează
faptului că originalul era ambiguu. Cum traducătorul a vrut să
lase cititorului libertatea de a interpreta într-o manieră sau alta,
45
+ AlEred Kuen + + Cum să interpretAm Biblia +

el a recurs lâ o formulare la fel de ambiguă ca cea elin original. Şi care Ce-i de făcut în astfel de cazuri?
a fost rezultatul ? Fraza respectivă nu spune mare lucru. Tradu-
cerile mai literare au preferat, în general, să dea în text interpre- Putem consulta diferite traduceri. Fiecare versiune este, în
tarea cea mai plauzibilă, chiar dacă trimit, cu ajutorul unor note acelaşi timp, şi o interpretare. Astfel, referitor la ultimul pasaj
menţionat mai sus, găsim o gamă de explicaţii chiar în textul
de subsol, şi la alte sensuri posibile.
Expresii ca "pacea lui Dumnezeu (fiI. 4.7) permit o dublă
H unor traduceri literale: "Ea poate să se mântuiască prin copiii pe
care îi aduce pe lume - ea va fi mântuită trecând prin mater-
interpretare: pacea de care se bucură Dumnezeu însuşi, sau pacea
nitate"(versetul ar fi astfel îndreptat împotriva celor ce opresc
care vine de la Dumnezeu. Se ştie că "dreptatea lui Dumnezeu"
căsătoria: vezi 1 Tim. 4.3; 5.14). "Totuşi (în ciuda blestemului
este expresia care l-a frământat pe Martin Luther ani în şir. El rostit contra Evei), eu cred că femeile vor trece sănătoase şi mân-
vedea în aceasta instanţa justiţiei divine aflată pe punctul de a tuite prin maternitate dacă ele ... ". "Dumnezeu a trimis asupra
se dezlănţui asupra păcătosului, iar gândul acesta îi inspira o femeilor pedepse şi suferinţe cu prilejul naşterii de copii, dar
groază nemărginită. Când Luther a ajuns să înţeleagă că Dum- ele îşi vor mântui sufletul încrezându-se în El şi trăind O viaţă
nezeu acordă păcătosului dreptatea Lui însuşi, acea dreptate sfântă". "Totuş i ele vor fi mântuite (pentru veşnicie, căci sentinţa
"care este valabilă înaintea Lui"(cum va şi traduce el expresia căreia i-a fost supusă Eva nu va înpiedica mântuirea fiicelor ei),
aceasta), viaţa sa a cunoscut o întorsătură decisivă 1 . dacă ele continuă să trăiască în credinţă ... " "Mântuită prin Pra-
creare"(adică prin naşterea Copilului divin, Care este sursa
Versete dificile mântuirii noastre). După cum se vede, cuvintele "mântuită" şi
"maternitate", precum şi legătura dintre ele sunt susceptibile de
numeroase interpretări.
Când Pavel îi scrie lui Timotei că episcopul trebuie să fie "băr­
Prin consultarea mai multor versiuni, vom fi puşi în situaţia
batul unei singure neveste (1 Tim. 3.2), la ce se referea el, de
N

de a constata dacă originalul poate fi înţeles într-o singură mani-


fapt? Să
fie căsătorit o singură dată (deci nu recăsătorit)? Sau să eră (caz în care sensul diferitelor traduceri concordă), sau dacă
trăiască în monogamie? Sau să fie fidel soţiei sale? Traducerea există mai multe posibilităţi pentru a exprima gândul autorului.
curentă: "căsătorit cu o singură femeie" lasă poarta deschisă pentru La 1 Corinteni 7.2, găsim, în versiunile franceze, două inter-
toate aceste interpretări. pretări diametral opuse: "Ai fost chemat pe când erai sclav? Să
Când, în aceeaşi Epistolă, apostolul afirmă că femeia va fi nu te nelinişteşti de lucrul acesta! Dar dacă poţi să ajungi liber,
mântuită "prin naşterea de filM (1 Tim. 2.15), ce voia să spună? foloseşte-te!" Sau: "Chiar dacă ai putea deveni liber, profită mai
Dacă citim în Biblia noastră: "Totuşi, ea va fi mântuită devenind degrabă de condiţia ta de sclav" (adică, rămâi sclav şi mai de-
mamă", un asemenea gând ne intrigă, deoarece nu putem admite parte). Originalul grecesc spune simplu: "Slujeşte sau profită" ·
că apostolul ar fi vrut să spună că femeile vor fi mântuite prin (verbul a profita suportă ambele interpretări). Traducătorii au
aceea că au devenit mame şi au adus pe lume copii. O asemenea interpretat într-o direcţie sau în cealaltă, în funcţie de context sau de
ceea ce s-au gândit că ar fi recomandat ei dacă erau în locul
învăţătură, unică în Sf. Scriptură, ar contrazice doctrina cons-
apostolului.
tantă a mântuirii prin credinţă.
La 1 Tesaloniceni 4.4 citim într-o versiune literală: "Fiecare
dintre voi si I'tie si-şi stSpâneasci vasul (Darby). Evident
N

I A se vedea m ă rturia lui Luther în A . Kuen, "Il vous faut naître de nou- că un asemenea îndemn cere şi o interpretare. Segond zice:
veau", pp.163-164. No ta Ed . Emmaiis. (Carte apărută şi în româneşte la Editura "Fiecare dintre voi să ştie să-şi stăpânească trupul", dar au mai
Stephanus, sub titlul Trebuie să vă naşteţi din nou. N.tr.) fost sugerate şi alte sensuri în alte versiuni ca, de exemplu:
46 47
+ Alfred Kuen + + Cum să interpretăm Biblia •

"Fiecare să-şi aibă (propria) sa femeie". Sau: "Să-şi câştige cu cas- Acestea corespund cu originalele cu un coeficient de probabili-
titate şi onoare nevasta şi să trăiască cu ea în sfinţenie". tate maxim. Pentru stabilirea acestor texte, s-au ales anumite
La versetul6, citim în versiunea Segond: "Nimeni să nu uzeze, exemplare dintre miile de variante ale manuscriselor care au stat
în nici o privinţă, faţă de fratele său, de fraudă sau de lăcomie". la dispoziţia specialiştilor. Majoritatea acestor variante sunt nesem-
Alte versiuni zic: "în această privinţă", adică în legătură cu ceea nificative (datorându-se, în cea mai mare parte, greşelillor de copi-
ce s-a vOrbit în v. 4, 5: curvia (relaţiile sexuale nelegitime) şi aprin- ere). Acelea care ar putea reţine atenţia traducătoriior sunt indi-
derea poftei". Cuvântul lăcomie nu apare aici (el nu apare nici cate, împreună cu sursele lor, în "aparatul critic" al acestor ediţii
în textul original care vorbeşte doar despre a trece de partea ale textului ebraic sau grecesc.
cealaltă, a lucra cu vicleşug). Prin urmare, acest verset mai poate Astfel, traducătorii au avut posibilitatea de a alege între textul
fi înţeles astfel: "Nimeni, în această privinţă (relaţiile cu sexul propus de editorii acestor versiuni ale Vechiului Testament ebraic
opus), să nu treacă dincolo de drepturile sale şi să nu le încalce şi ale Noului Testament grecesc, şi variantele cele mai plauzi-
pe acelea ale fratelui său, înşelându-I!" Aceasta ar explica mai bile. Aceste variante, desigur, nu afectează câtuşi de puţin sensul
bine de ce spune apostolul în versetul următor: "Căci Dumnezeu textului. Dintre cele mai importante, vom semnala următoarele:
nu ne-a chemat la necurăţie". Cel ce vrea să interpreteze corect "A Lui, Care ne iubeşte, Care ne-a izbăvit de păcatele noastre
Biblia va avea tot interesul să-şi facă rost de o întreagă colecţie prin sângele Său" (Ap. 1.5), pasaj care ar putea fi tradus, după
de traduceri biblice. alte manuscrise, şi astfel: "Care ne-a spălat de păcatele noastre
cu sângele Său". La Romani 4.19, în loc de "el (Avraam) a con-
De unde provin deosebirile siderat trupul său aproape de moarte", unele manuscrise au "el
dintre numeroasele versiuni? nu a considerat. .. 11

în anumite cazuri, cuvinte sau versete întregi lipsesc din unele


De multe ori, compararea diferitelor traduceri va ridica mai manuscrise. Vor fi fost ele suprimate din manuscrisul original,
multe semne de întrebare, va crea mai multe probleme decât va
sau "lecţiile" mai lungi conţin nişte adăugiri făcute de copişti?
rezolva. însă, incertitudinea în care ne va arunca o asemenea
Opiniile sunt împărţite în privinţa aceasta (ef. Rom. 8.1; 1l.6b;
comparare a versiunilor biblice este salutară, pentru că în felul
F.A. 28.29; Evr. 2.7c). Aceste porţiuni se află între paranteze în
acesta vom fi feriţi de a ne fonda interpretarea noastră pe o sin-
gură posibilitate de traducere a textului, de vreme ce unul sau
unele versiuni, sau semnalate printr-o notă ca figurând doar în
mai multe sunt tot aşa de legitime. unele manuscrise (2 Tim. 1.11).
Poate că ne-am întrebat de ce există posibilitatea traducerii 3. în Vechiul Testament, variantele sunt mai numeroase. La
aceluiaşi text în mai multe moduri? început, ebraica se scria fără vocale. Abia în sec. VI al erei noastre
1. După cum am văzut mai sus, textul original poate fi obscur, un grup învăţaţi de iudei, masoretii, au decis să pună nişte puncte
şi într-un asemenea caz traducătorii au căutat să-i dea un sens. deasupra sau dedesubtul literelor pentru a indica ce vocale tre-
în general, versiunile indică la subsol şi alte traduceri posibile buiau, după opinia lor, să urmeze litera. Pentru unele cuvinte, ei
sau formularea literală acolo unde ei au interpretat originalul. nu erau foarte siguri, însă beneficiau de o puternică tradiţie orală
(Vezi, de exemplu, notele la versiunea Colombe). care era, în general, bine stabilită. Dacă franceza s-ar fi scris în
2. Poate că există variante în manuscrise. Textele ebraic şi felul acesta, cum am fi ştiut dacă RVL Înseamnă "reveler",
grecesc propuse de ediţiile actuale ale Vechiului Testament ebraic "ravaler", "ravioli", sau "reveillon"? Dacă SFR este pus pentru
şi ale Noului Testament grecesc nu sunt "copii absolut fidele" usafran" r "safari", "souffrance" sau "suffren"? Evident, con-
ale originalului (care nu s-a mai păstrat pentru nici una din cărţile textul ne-ar fi permis să alegem cuvântul potrivit, dar şi aceasta
Bibliei), ci nişte texte elaborate pe baza regulilor criticii textuale. nu în toate cazurile. în Geneza 47.31, masoreţii au găsit MTTH şi
Cum să interpretăm c-4 49
48
+ Alfred Kuen +

au presupus că ele sunt consoanele cuvântului "mittah" = patul,


şi au tradus: "Israel s-a plecat cu faţa pe căpătâiul patului".
Traducătorii Septuagintei care au redat Vechiul Testament în
greceşte în sec. III-II î.Cr.,au înţeles că MTTH ar Însemna
"matteh" = toiag, şi au redat acest pasaj astfel: ,,Israel s-a închinat
rezemat pe vârful toiagului său". Aşa şi este citat acest verset în
Epistola către Evrei (11.21). Pe alocuri, se poate trage concluzia Capitolul 2
că autorii Septuagintei au dispus de un text mai bun ca masoreti
dar, deoarece traducerea lor nu era destul de liberă, nu se poate
şti niciodată dacă varianta lor provenea din textul ebraic de care A DOUA ETAPĂ:
au făcut uz sau €ra rodul propriei lor interpretări. Şi aşa se face
că, de la caz la caz, traducătorii aleg să urmeze când textul ma- '
OBSERVAREA TEXTULUI
soretic, când Septuaginta, sau alte versiuni vechi (de exemplu,
Celebrul exeget german A. Schlatter insista mult asupra aces-
Siriaca veche), fără a scăpa din vedere, totuşi, să indice printr-o
tei priorităţi în activitatea exegetică. "Ştiinţa - zicea el - este, în
notă orice abatere de la textul ebraic.
primul rând a vedea, în al doilea rând a vedea, în al treilea rând
Rezultatul acestei comparaţii a versiunilor ar putea să se .
a vedea şi apoi iar şi iarăşi: a vedea" (citat de Stadelmann, 85,
concretizeze într-un text "amplificat", asemenea celui pe care îl
pag. 112).
veţi găsi în capitolul următor pentru Romani 6.1-3.
Primul lucru pe care trebuie să-I facem este identificarea
pericopei pe care se va axa studiul nostru. Cuvântul "pericopă"
a fost folosit pentru prima dată la sfârşitul sec. XIX pentru a
desemna un pasaj biblic care constituie un tot, un întreg. EI
provine de la două cuvinte greceşti care înseamnă "a tăia de
jur-împrejur". în general, Bibliile noastre ne înlesnesc efectuarea
unei asemenea operaţiuni prin alineate şi, eventual, titluri date
diferitelor pericope. Această împărţire este mai mult sau mai
puţin arbitrară, căci, foarte adesea, contextul, adică ceea ce
precede şi ceea ce urmează pasajului pe care l-am izolat joacă
un rol foarte important în interpretare. în Epistole, fiecare
pericopă se inserează într-o linie de gândire bine închegată. Chiar
unele capitole care p.lr a constitui o unitate de sine stătătoare,
cum ar fi 1 Corinteni 13 de exemplu, au, în realitate, o funcţie pre-
cisă în ansamblul capitolelor 12-14. Nici chiar istorisirea unor eve-
nimente diverse nu curge la voia întâmplării : cronicarul sau
evanghelistul le-a aşezat acolo cu un scop bine determinat şi pe
care, de regulă, trebuie ca noi să-I ghicim. Uneori, evangheliştii
au prezentat aceleaşi relatări, în locuri diferite, în funcţie de
scopul urmărit de ei.

51
+ Alfred K uen + + Cum să interpretăm Biblia +
Pentru moment, dupăce am ales şi am determinat pericopa DE CE ? în etapa aceasta, ne vom limita la acei "de ce?" cărora
noastră, urmează să notăm câteva lucruri: ea survine după le răspunde textul nostru. De ce eroii povestirii pro-
secţiunea ... care abordează tema ... şi precede secţiunea ... în care cedează aşa cum procedează? Ce zice autorul despre
este vorba despre ...' scop urile lor, despre gândurile lor, despre atitudinea
Vom repeta aici ceea ce am spus mai înainte despre observarea lor faţă de Dumnezeu sau faţă de aproapele?
unui text dezvoltând " metoda inductivă"' .
Un exemplu de observare atentă a textului
Aportul pe care şi-l aduc şase slujitori fideli
Iată, de exemplu, cum trebuie condusă observarea cu atenţie
Ceea ce ar trebui făcut este să se noteze tot ce se observă în a textului din Romani 6.1-3
text, încercând să se răspundă la următoarele întrebări clasice:
Cine? Ce? Unde? Când? Cum? De ce? Text amplificat: Romani 6 Observatii
I
text de bază = vers. fr. Colombe
CINE? Cine a scris aceasta? Pentru cine? Care sunt personajele
din povestirea respectivă? 1. "Ce vom zice deci?H - în textul grecesc, versetul începe
Dar atunci ce vom zice? prin deci. Prin urmare, el se leagă
CE? Ce spune autorul? Ce cuvinte foloseşte el? De câte ori Atunci, va spune cineva . de cele spuse mai înainte.
găsim termenul respectiv în acest pasaj? Dar în acest
Ce concl uzie ar trebui să - Aceeaş i formulă apare la Romani
capitol? Ce fac personajele menţionate aici? Care sunt tragem de aici? Dar ce 3.5 şi 4.1, când apostolul trăgea o
ideile acestei cuvântări ? Dar fraza centrală? concluzii am vrea noi să concluzie din cele spuse mai înainte.
tragem? - Pavel pune o nouă întrebare.
Apostolul foloseşte cuvântul noi.
UNDE? Unde se petrece acţiunea ? De unde vin personajele?
Unde se duc ele? Unde se află vorbitorul? în ce loc a
"Să rămânem În păcatr - Apostolul pune o nouă întrebare
scris autorul? Unde se aflau destinatarii săi?
Să persistăm, să căutăm a - Diferenţa dintre "să rămânem"
rămâne, trebuie să conti- şi vom rămâne" provine dintr-o
If

CÂND? Când are loc acţ iunea (momentul din zi, ziua din variantă existentă printre manu-
nuăm a trăi în ... Să fie de
săptămână: zi de sabat, zi de sărbă toare după Legea
ajuns a rămâne ... să v rem scrise.
lui Moise, sau o zi oarecare a anului)? . - Expresia lIa rămâne în păcat"
a continua să păcătuim ...?
nu mai apare până acum în aceas-
CUM? Cum se desfăşoară acţiunea? Cum se înlănţuie faptele? tă Epis tolă. De altfel, n-o mai întâl-
Cum acţionează personajele? Ce atitudine are unul faţă nim nicăieri în tot Noul Testament.
de altul? Cum se spun cuvintele respective?
""""pentru ca harul să - Cuvântul a abunda (Comilescu:
2 A se vedea R. C. Keley, "Identifying the Pericope and its Context" in
abunde?H a se înmulţi, N.tr) a mai apărut de
Kearly, 86, pp. 73-81. Nota Ed. Emmaus. Pentru ca harul să se înmul- două ori în 5.20 unde apostolul
~ A se vedea A. Kuen, "Commen t et udier la Bible", pp. 12-16. Nota ţească. Să devină mai puter- zice chiar că harul s-a înmulţit şi
Ed. Emmaiis. nic, să se arate într-o măsură mai mult.
52 53
+ Alfred Kuen + + Cum să interpretăm BibJja +

mai mare, mai deplin, mai - Apostolul nu zice "pentru că putea continua să păcă­ - Accentul întrebării cade pe cum.
intens, în toată bogăţia lui. harul se înmulţeşte (care s-ar lega tuim, cum vom mai trăi în - Traducerile noastre folosesc pen-
direct de 5.20), ci pentru ca ... păcat, oare am mai putea tru verbul a trăi formele verbale:
- Trei opţiuni se manifestă printre noi accepta o asemenea condiţional, indicativ viitor şi infi-

traducători: a abunda, a se înmulţi, situaţie? nitiv .


a se manifesta plenar. Nu exis tă
variante textuale, aceste deosebiri 3. "Nu ~tiţi ci noi toţi ... - O nouă întrebare.
provin, deci, din diversele sensuri Chiar nu ştiţi? Trebuie să - Apostolul reia un fapt pe care
ale cuvântului original. vă reamintesc? Doar ştiţi romanii trebuiau să-I ştie, însă,
foarte bine, ar trebui să despre care el n-a spus nimic în
2. "Nicidecum!" - Versetul începe cu o interjecţie ştiţi că noi toţi. .. această Epistolă.
Departe de noi aşa ceva! care arată că apostolul respinge - Acest fapt îi priveşte pe toţi
Niciodată în viaţă! Ferească categoric concluzia trasă la v. 1. membrii Bisericii din Roma şi pe
Dumnezeu! Cu nici un apostolul Pavel, deci pe toţi creş­
chip! Hotărât că nu! tinii de pretutindeni.

"Noi care am murit fa- - Expresia "morţi faţă d e păcat" " ... câţi am fost botezaţi - Literalmente, Pavel zice: pentru,
ţi de picat ... este nouă în această Epistolă. in Cristos Isus N în vederea lui (eis) Cristos Isus (aici
Pentru că suntem morţi - Apostolul anunţă un fapt împlinit Cufundaţi în Cristos Isus, titlul Cristos, Unsul apare înaintea
faţă de păcat, dacă noi sun- (lit. "Noi care am murit faţă de pentru a fi uniţi cu Cristos numelui propriu Isus).
păca t", aorist, timpul care indică Isus, cănd noi am acceptat - Pavel foloseşte aoristul pasiv:
tem morţi, noi - nişte oa-
o acţiune făcută o dată pentru să fim botezaţi în Cristos
noi am acceptat o dată pentru
meni care au murit. .. Cu
totdeauna) Isus . totdeauna acest botez în Cristos.
privire la păcat, noi sun-
- Expresia "mort faţă de păcat" - Este oare vorba despre botezul
tem morţi.
este folosită cu privire la Isus în în apă?
v. 10 ("căci murind, faţă de păcat
a murit EI o dată pentru tot- ". ... Am fost botezaţi în - Apostolul repetă ideea de moar-
deauna", TOB). J. Stott face din moartea Lui N te, avansată la v. 2, dar acum folo-
acest verset (10) cheia interpretării Pentru moartea Lui, fiind seşte substantivul moarte în locul
expresiei, căci ea ne aşază pe un una cu EI în moartea Lui, verbului a muri.
teren juridic, vorbindu-ne despre noi toţi am fost scufundaţi - El afirmă ca un fapt împlinit,
pedeapsa care, fiind suferită, ne în moartea Lui, voi v-aţi aceea că am fost plonjaţi, scufun-
scapă de osânda păcatului. făcut părtaşi morţii Sale. daţi în moartea lui Cristos

" ... cum si mai trlim - Justificarea refuzului este în- Vom relua toate aceste versete în capitolul următor. Într-un
in plcat?M tărită printr-o nouă întrebare. text narativ sau poetic, observaţiile şi întrebările pe care le suscită
Cum am putea continu:o Apostolul înlocuieşte verbul a ră­ acestea sunt de o cu totul altă natură.
să trăim în păcat, cum am mâne (în păcat) prin a trăi.
55
+ Cum să interpretăm Biblia +

2. De ce scrie autorul aceste lucruri?


Ce scop urmăreşte el? Căror nevoi ale cititorilor lui vrea el să
le răsp undă? Ce obiecţiuni avea el în vedere? De ce foloseşte el
un anume cuvânt, şi nu altul, aşa cum procedează într-un alt
pasaj unde dezvoltă acelaşi gând? De ce adoptă un asemenea
ton? De ce foloseşte forma interogativă, diateza pasivă, un mod
Capitolul 3 impersonal? De ce verbele se află la timpul respectiv?
Opinia tradiţională s usţine posibilitatea comunică rii cu ajuto-
rul unui text. Exponen ţii acestei opinii cred că semnificaţia unui
A TREIA ETAPĂ: text rezidă în însăşi intenţia autorului. Evident că această intenţie
FORMULAREA îNTREBĂRILOR precede redactarea textului; însă, ea este un element subiectiv,
în timp ce semnificaţia constituie un element obiectiv. Nu este
Observarea atentă a textului deja a stârnit curiozitatea noas- deloc exclus ca sensul unui text să trebuiască a fi căutat printre
tră, prilejuind şi o serie întreagă de întrebări . Este important să
rânduri, sau dincolo de ceea ce a exprimat autorul, sau indiferent
notăm aceste ÎIntrebări pentru a da o orientare clară cercetărilor
ce ne-ar putea sugera la prima vedere. Noi credem că semnifi-
noastre. Chiar dacă nu am găsi câte un răspuns pentru fiecare
caţia uni text este însuşi sensul pe care i l-a dat autorul, în lumina
dintre ele, totuşi, este indicat să formulă m cât mai multe între-
bări. Mintea noastră începe să fie preocupată de problema cerce-
propriilor sale p ersp ective. El a codificat un mesaj pe care a vrut
tării Scripturilor, iar soluţiile căutate nu vor întârzia prea mult,
să-I transmită cititorilor săi. într-o asemenea situaţie, interpre-
urmând să se arate pe măsură ce ne vom adânci tot mai mult în tarea are menirea să descifreze tocmai acest mesaj, şi nu un altul.
Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea este important să separăm Interpretul trebuie să ţină seama de mijloacele folosite de autor
etapa "întrebări" de etapa "răspunsuri", pentru a nu limita numă­ pentru a-şi exprima mesajul, precum şi de orientarea aluziilor sale.
rul întrebărilor prin dificultatea de a le da un răspuns: dacă voi însă, în Biblie, chestiunea autorului este cu mult mai complexă
obserrva că nu p ot răspunde la primele trei întrebări pe care ni decât în orice altă carte: noi credem că, de fapt, Autorul acestei
le-am pus, risc să rămân la ele şi să nu formulez altele. cărţi este Dumnezeu însuşi. Dar El a inspirat nişte oameni care
au scris, nu în stare de transă, şi nici după dictare. De aceea, ei
Trei serii de întrebări puteau avea cu privire la text o intenţie relativ diferită de cea a
lui Dumnezeu. Astfel, 1 Petru 1.10-12, precum şi aplicaţiile făcute
Putem formula trei serii de întrebări:
de Noul Testament unor texte din Vechiul Teslament dovedesc că
autorii vetero-testamentari nu au înţeles deplin semnificaţia reve-
1. Ce semnificaţie are cuvântul acela sau expresia aceea?
laţiilor ce le-au fost încredinţate. Astfel, textul din Isaia 7.13-16
înainte de a înţelege gândul, trebuie să prind sensul original
avea, în mintea profetului, o aplicaţie pentru timpul lui, şi anume
al cuvintelor care îl exprimă, adică sensul pe care îl aveau aceste
să-I încurajeze pe Ahaz care era ameninţat de o invazie asiriană;
cuvinte în momentul redac tării, pentru autorul textului sau
pentru cititorii săi. Ce semnificaţie au cuvintele: a rămâne, mort, dar citarea aceluiaşi text în Matei 1.23 arată că intenţia Autorului
har, botezaţi şi expresiile: mort în păcat, să se înmulţească harul, divin depăşea contextul istoric în care se afla profetul Isaia.
mort faţă de păcat, a trăi ill păcat, botezaţi în Cristos Isus, în Această noţiune de intenţie se aplică şi autorilor care folosesc
moartea Lui? d~rite surse (Cronicile).

56 57
+ Alfred K uen + + Cum să interpretăm Biblia +

Determinarea scopului unui autor ne împinge spre a face mentelor pe care se sprijină el fără a le preciza de fiecare dată.
anumite conjecturi, mai ales când este vorba despre un scriitor De exemplu, în pasajul la care ne-am referit: ce implică cele trei
de care ne despart mari distanţe în timp ş i spaţiu. C. S. Lewis a întrebări pe care le pune autorul? Ce implică afirmaţia: "Noi
arătat acest lucru în "Fem-seed and Elephants"(Collins, Lon- am murit faţă de păcat"? Dar asocierea cuvintelor "noi toţi"
don, 1977): nici unul dintre criticii unui autor nu i-a putut ghici cu actul botezului? Dar apropierea dintre botez şi moartea lui
intenţiile atunci când el era compatriotul şi contemporanul lor. Cristos?
Totuşi, conjectura este permisă şi deseori folositoare. Adesea Nu trebuie să ne aşteptăm să găsim răspuns la toate aceste
autorul îşi declară scopurile, îşi sdezvăluie intenţiile (Pv. 1.2-4; întrebări în aceeaşi zi, dar deprinderea de a formula astfel de
Ioan 20.31; Rom. 15.15; 2 Cor. 13.10; 1 Tim. 3.14-15; 1 Ioan 2.1, întrebări ne va menţine atenţia încordată, mintea trează şi, în
12-14) . în alte cazuri, intenţia autorului este lesne de înţeles consecinţă, citind Cuvântul lui Dumnezeu, vom fi atraşi de o
Gudecători, 1 şi 2 Samuel; Rut ... ), cu condiţia să ne străduim a mulţime de amănunte care altădată ne-ar fi scăpat. Vom intra
o identifica într-un duh de umilinţă şi nu de pe poziţii dogmatice. astfel în intimitatea redactorului, vom începe să-i ghicim intenţiile
De exemplu, citind la Romani 6.1, ne vom întreba: dar ce şi scopurile şi vom pătrunde spiritul în care a fost scris textul
legătură există între tema enunţată aici şi ceea ce o precede? La respectiv. Vom fi astfel pregătiţi să răspundem la întrebarea: ce
care afirmaţie se raportează cuvântul deci din versetul 1? De ce a vrut să ne spună Dumnezeu inspirând această scriere autorului
pune Pavel o asemenea întrebare? Ce concluzii false·s-ar fi putut sacru?
trage din ceea ce spusese el mai înainte? Cine ar fi formulat acele
concluzii? Ce avea în vedere apostolul? De ce spune el noi şi nu
voi? De ce pentru ca şi nu pentru că?
V. 2: De ce zice Pavel aici: "să trăim în păcat"? Este o dife-
renţă între "a trăi în păcat" şi "a rămâne în păcat"? De
ce a putut el să spună că noi am murit faţă de păcat?
V. 3: De ce întreabă apostolul: "Nu ştiţi?" Poate cineva să
beneficieze de o realitate spirituală fără a o cunoaşte?
De ce spune el: "Noi toţi"? îi opune pe cei cărora le
vorbeşte unui alt grup? Sau vrea să insiste asupra
cuvântului "toţi"? De ce se referă el la botez? Botezul
produce această moarte faţă de păcat? La ce se referă
a fi botezat în (pentru) Cristos Isus? Mai există şi alte
referinţe la moartea lui Cristos în Epistola aceasta care
ar putea facilita înţelegerea noastră?

3. Ce implicaţii are acest pasaj?


Mai întâi, este vorba să descoperim presupunerile care se
subînţeleg şi pe care se bazează autorul pentru a vorbi aşa cum
vorbeşte, adică ansamblul gândurilor, convingerilor şi raţiona-

58
+ Cum sif interpretifm Biblia +

acestui aspect al cuvântului. Ferdinand de Saussure zicea că "ling-


vistul care doreşte să înţeleagă ... nu poate pătrunde în spiritul
celor ce vorbesc decât suprimând complet trecutul (cuvintelor)"
("Course in General Linguistics", New-York, 1966, pag. 81). în
adevăr, "cei ce vorbesc o limbă, practic ignoră întreaga ei evo-
luţie, aspect pe deplin valabil pentru autorii şi primii cititori ai
Noului Testament de acum două mii de ani. .. Prin urmare, inte-
Capitolul 4 resul nostru trebuie să se concentreze asupra semnificaţiei
limbilor greacă sau ebraică în conştiinţa autorilor biblici" (Silva,
83, pag. 38). Efectiv, dacă luăm un exemplu din limba noastră,
A PATRA ETAPĂ: ce impuls va da unui autor din sec. XL care va încerca să des-
STABILIREA SENSULUI CUVINTELOR cifreze sensul avut de cuvântul "birou" în sec XX, în expresia
"Biroul Internaţional al Muncii", aflând că acest cuvânt indica
"Cuvintele sunt unităţi de gândire şi cărămizile contrucţiei iniţial o masă acoperită cu o folie de ourete? Sau de ce folos îi va
conceptuale; prin urmare, orice studiu al Scripturii trebuie să fi autorului respectiv să afle că "etonne" (cuvânt franţuzesc care,
înceapă cu un studiu al cuvintelor" (Ramm, 56, pag. 129). în româneşte, înseamnă mirat, uimit. N.tr.) voia să zică altădată:
Acest studiu poate îmbrăca diferite forme: etîmologic, istoric, . "frappe par la tonnerre" (lovit de trăsnit)? Acest aspect "diacro-
comparativ (în raport cu sinonimele, cu termeni corespondenţi nic"(istoric) nu ajută la precizarea sens ului; numai aspectul
în limbile înrudite). Bineînţeles că este vorba despre cuvin- "sincronic"(actual) al unui cuvânt îl interesează pe cel ce caută
tele originale ebraice şi greceşti, dar un bun dicţionar biblic va să-i stabilească semnificaţia.
indica, în raport cu un anumit cuvânt din limba noastră, ce ter- Etimologia, ne spune Silva, nu este utilă decât pentru cuvin-
men foloseşte originaluL Dicţionarul va mai indica etimologia tele rare ale căror alte întrebuinţări ne permit să discernem sensul.
cuvântului şi semnificaţia sa în diferite texte antice. Dintr-un total de circa 8.000 de cuvinte, Vechiul Testament con-
ţine 1 300 hapax legomena (cuvinte care apar doar o singură dată)
1. Sensul etimologic şi circa 500 de cuvinte care nu revin decât a doua oară. Multe
din aceste cuvinte rare nu pricinuiesc prea multe neplăceri, deoa-
Care este sensul exact al cuvintelor? Uneori, traducătorul
rece ele apar în literatura ebraică posterioară. Mai rămân, totuşi,
a ales un cuvânt mai puţin uzual (blândeţe, îndelungă răbdare)
câteva sute de termeni, îndeosebi în pasajele poetice, pentru care
pentru că semnificaţia lui a corespuns mai bine cu a termenului
original. în acest caz, avem nevoie de un dicţionar al limbii noas- nici contextul şi nici întrebuinţarea lor ulterioară nu contribuie
tre, pentru a regăsi acest sens. Alteori, numai una din accep- la o precizare pe deplin satisfăcătoare a sensului lor. Apropiin-
ţiunile unui cuvânt răspunde semnificaţiei sale biblice. Este
du-le de cuvinte asemănătoare din punct de vedere etimologic
. sarcina noastră S-O găsim în definiţiile date de dicţionar (de exem- în arabă, ugaritică sau akkadiană, se ajunge uneori la obţinerea
plu: Larrouse, Littre, Robert ... ). unor sensuri mulţumitoare. Cu toate acestea, "o explicaţie bazată
Să verificăm, în diferitele traduceri, dacă cuvintele esenţi­ numai pe etimologie nu va putea fi niciodată ceva mai mult ca o
ale au corespondent. Dacă un cuvânt este vechi sau ieşit din uz, ipoteză plauzibilă" (De Moor, "Ugaritic Lexicography", pag. 85,
o versiune modernă îl va înlocui cu un altul mai recent. citat de Silva, 83, pag. 44). Aşadar, să fim foarte atenţi cu privire
Referitor la etimologie, Moises Silva transmite avertismen- la sensul etimologic al unui cuvânt şi să nu construim o întreagă
tul lingvisticii moderne de a nu acorda prea multă importanţă interpretare sau doctrină pe acesta.

60
61
+ Alfred K uen + + Cum să interpretăm Biblia +

Etimologia este utilă într-un alt caz: când autorul se referă dintre cărţile Vechiului sau ale Noului Testament (tăbliţe sume-
în mod express la ea pentru a realiza un joc de cuvinte (de exem- riene, asiriene, babiloniene, papyrusuri egiptene, pergamente
plu, aşa cum procedează Pavel uzând de sensul etimologic al ebraice ... ). Până la începutul sec. XX, singurele referinţe extra-bi-
numelui Onisim = folositor, Filimon 11; a se mai vedea: Gen.2.23; blice la cuvintele întrebuinţate de autorii Noului Testament erau
3.20; 4.1; 17.5; Mt. 1.21, 23; Evr. 7.2). operele marilor clasici greci. Cum foarte multe cuvinte biblice
Atenţie şi la cuvintele care mai figurează în unele versiuni nu apăreau în scrierile clasicilor greci, ele au fost incluse într-o
ale noastre cu sensul lor etimologic. De exemplu, termenul fran- categorie distinctă: "vocabular religios", specific creştînilor. ar,
cez "consommateur" (în rom. Consumator, dar şi desăvârşitor. aproape tot Noul Testament a fost scris, nu în greaca clasică, ci
N.tr.) este folosit de Louis Segond la Evrei 12.2 în sensul teologic în koine, limbajul folosit în vorbirea curentă, mai diferită de
extras în sec. XVI din latina ecleziastică: "cel ce isprăveşte şi încu- greaca clasică decât este franceza sec. XX de limba lui Corneille
nunează o operă". Acest sens corespunde perfect celui pe care sau a lui Racine. Un tânăr savant german, A. Deissmann, este cel
îl are termenul grecesc teJeiâtes: cel ce conduce la atingerea unei care le-a atras atenţia contemporanilor săi asupra importanţei
ţinte. Din nefericire, în zilele noastre, acest cuvânt nu mai are unor papyrusuri fără valoare literară (scrisori, facturi, testamen-
acelaşi sens. El nu este indica t nici chiar în Petit Larousse iIlus- te ... ) descoperite în cosurile de gunoi ale unor mari oraşe antice.
tre care nu dă decât sensurile moderne derivate din verbul "con- Au fost regăsite, în aceste documente, aproape toate cuvintele
sommer": "cel ce foloseste personal diverse articole de consum, care fuseseră incluse în "vocabularul religios" şi a fost posibilă
sau mărfurile pe care le cumpără. Persoana care mănâncă sau determinarea cu precizie a semnificaţiei lor. După aceea, a fost
bea într-o cafenea, într-un restaurant." Versiunea Segond revisee publicat un dicţionar care indica sensul cuvintelor biblice pornind
(Colombe) a înlocuit, la "momentul oportun" substantivul "con- de la numeroasele papyrusuri descoperite (Moulton-Milligan:
sommateur" cu o locuţiune verbală: "Isus, Care suscită credinţa "The Vocabulary of the Greek New Testament", Hodder &
şi o duce la desăvârşire". Stouhgton, London, 1963). în prezent, traducătorii Noului Testa-
ment pot lua în considerare precizările făcute cu ajutorul desco-
2. Sensul istoric peririlor respective.
Manuscrisele de la Marea Moartă le-au făcut un serviciu
Folosirea unui cuvânt în istoria poporului evreu sau a naţi­ asemănător savanţilor ebraişti. Stabilirea sensului pe care îl
unilor vecine aruncă adesea o lumină interesantă asupra sensului aveau cuvintele în mintea autorului şi în mintea destinatarilor
său. Ramm menţionează că atunci când se spune la Evrei 5.7 că unei scrieri este indispensabilă dacă dorim să nu facem un lucru
Domnul Isus a adus rugăciuni fierbinţi, autorul foloseşte un de-·a -ndoaselea. Astfel, în Epsitola către Coloseni, cuvintele: ele-
cuvânt asociat obiceiului de a aduce o ramură de măslin unui mente, plină tate, domnii nu aveau acelaşi sens pentru grecii din
demnitar căruia i se cerea o anumită favoare. Gestul era o dovadă sec. 1 ca şi în sistemul filozofic grecesc pe care îl au astăzi. Cu-
a sincerităţii cererii lui. Isus spune că, dacă cineva ne sileşte să vântul elemente reprezenta iniţial alfabetul (de unde a rezultat
mergem cu el o milă, ar trebui să mergem două . El Se referă la şi expresia de învăţătură elementară sau învăţături începătoare),
un obicei persan bine cunoscut: când un sol era purtătorul unui precum şi toate lucrurile aranjate sistematic, asemenea literelor
mesaj imperial, el putea sili pe locuitorii unei aşezări să-i ducă alfabetului - de exemplu, astrele. ar, în mintea grecilor, astrele
bagajele cale de o milă . Alţi autori raportează această aluzie la reprezentau nişte forţe supranaturale care controlau destinele
soldaţii romani care se pare că dobândiseră aceleaşi drepturi. oamenilor. De aceea la Galateni 4.3, 9 şi Coloseni 2.8 cuvintele
Arheologia a adus mari servicii lingvisticii biblice, exhumând "rudimente (elemente, noţiuni sau principii elementare) ale lu-
numeroase documente redactate în aceeaşi perioadă cu unele mii" ("rudiments du monde", în vers. fr.: Segond, Colombe,
62 63
+ Alfred K uen + + Cum să interpre tăm Biblia +

TOB) sunt redate prin "forces spirituelles du monde" (forţele


contul cuiva) şi nouă . Răscumpărarea este acţiunea de a cum-
păra din nou un sclav sau un prizonier de război prin plata unui
spirituale ale lumii, în Fran,ais Courant) ş i prin "forces cosmi-
preţ coresp unzător, eveniment care era foarte grăitor pentru con-
ques" (forţe cosmice, în Gute Nachricht Bibel). Cuvântul plină­
tate avea un întreg arierplan filozofic reluat de ereticii din Colose temporanii lui Pavel. De asemenea, cuvântul triumf (2 Cor. 2.14;
Col. 2.15), indica o ceremonie unică în viaţa unui general ro-
care combinau noţiunile ev reieşti ş i păgâne. în opinia lor, plină­
man, cu prilejul căreia el s trăbătea străzile Romei precedat şi
tatea nu era altceva d ecâ t suma acestor forţe care controlau
urmat de comandanţii armatei înfrânte şi de suveranii naţiunilor
destinul oamenilor. 5tăpânirile erau, asemenea domniilor, ni şte
fiinţe supranaturale malefice a căror bunăvoinţă trebuia obţi­
biruite.
Restituind acestor cuvinte sensul lor istoric original, mesajul
nută. Apostolul spune că Domnul Isus Cristos le-a învins pe toate.
biblic devine actual şi interesant pentru noi, iar impactul lui asu-
intâiul-născut nu însemna neapărat născut primul (într-un ase-
pra noastră este cel dorit de Dumnezeu.
menea caz, Isus Cristos nu ar fi veşnic, ci ar avea un început),
ci este un termen onorific care implică noţiunile de autoritate şi 3. Studiu comparativ
demnitate.
Multe cuvinte au un sens "biblic" diferit de cel actual: a judeca o concordanţă ne va permite să observăm unde şi cum fo-
este folosit adesea cu sensul de a guverna, desăvârşit înseamnă loseşte un autor oarecare unul şi acelaşi cuvânt; de asemenea,
uneori ajuns la o anumită maturitate (Fil. 3.15); în Proverbe 29.28, în care alte cărţi biblice şi în ce context mai apare acel termen.
cuvântul viziune are sensul de "descop erire dumnezeiască ", Un astfel de s tudiu referitor la termenii originali prezintă o im-
revelaţie. Când se spune că "Domnul cunoaşte", trebuie să în- portanţă capita lă pentru stabilirea sensului cuvintelor, căci el
ţelegem că El protejează, ocroteşte (Ps. 1.6). Numai versiunile ne permite să vedem atâ t diferitele semnificaţii date acelor cuvinte
cu "echivalenţă dinamică " au ţinut seama de aceste glisări se- de către un anumit autor, câ t ş i contextul în care erau ele folosite
mantice. de înaintaşii sau de contemporanii acelui autor.
în special termenii "teologici" trebuie definiţi neapărat con- Pentru a defini corect un cuvânt, este necesar, de asemenea,
form sensului pe care îl aveau în momentul redactării Scripturii să-I putem distinge de sinonimele sale. Studiul lui R. C. Trench,
(sens care, desigur, a putut evolua pe parcursul a 16 veacuri, arhiepiscop de Dublin, asupra sinonimelor Noului Testament
respectiv sec. XV î.Cr. - sec 1 d.Cr. (A se vedea capitolele "Se- este inegalabil. Tradus în franceză, el a fost reeditat de că tre Edi-
mantic Change and the Role of the Septuagint - Semantic tion Impact (Canada). Mai poate fi consultat capitolul profund
Change în the New Testament", în M. Silva, 83, pp. 53-97). ştiin-ţific al lui M. Silva "Sense Relations"(Silva, 83, pp.118-136),
Astfel "capacul ispăşirii" (în fr. propitiation, N.tr.) trebuie unde el face distincţie între sinonimia pmpriu-zisă (cuvinte
înţeles pornind de la ritualullevitic care avea loc în Cortul în- interschimbabile), sinonimia impmprie (cuvinte al căro r sens
tâlnirii şi apoi în Templul lui Solomon. Sângele, stropit o dată pe poate fi recuperat doar parţial) şi hiponimie (un cuvânt îl include
an pe capacul ispăşirii, adică p e acoperişul chivotului legămân­ pe un altul, dar depăşeşte înţelesul acestuia) .
tului unde se aflau tablele Legii, îl făcea pe Dumnezeu propice Noi folosim uneori sinonime doar pentru a evita repetiţia.
(favorabil) omului), în ciuda faptului că isrea liţii încălcau de Si a utorii biblici procedează la fel (cf. Mt. 20.21 ş i Mc. 10 .37
atâtea ori Legea Sa. Justificarea (îndreptăţirea) permitea unui pentru împărăţie si slavă; Mt. 18.9 şi Mc. 9.47 pentru viaţă şi
israelit să fie considerat just (sau socotit neprihânit, drept), ca şi Imp ără ţia lui Dumnezeu). în alte cazuri ei au în vedere nuan-
cum nu ar fi păcătuit niciodată, respectând tot timpul Legea ţarea textului (la Gal. 6.2, 5, apar două cuvinte diferite pentru
Domnului. Această dreptate (neprihănire) ne este imputată (un sarcină, primul subliniind responsabilitatea, al doilea dificul-
termen din limbajul comercial, care înseamnă a pune ceva în tăţile).

Cum să interpre tăm c-5 65


64
+ Alfred K uen + + Cum să jnterpretăm Bjblia +

Una din problemele cele mai spinoase cu care se confruntă A se vedea, de asemenea, folosirea unor sensuri diferite pen-
traducătorii constă în faptul că, pentru anumite concepte, ebraica tru cuvântul "carne" în Romani 7.18, 25; 8.3, (trei întrebuinţări
şi greaca dispun de un vocabular mult mai bogat ca al nostru. cu trei sensuri diferite), 4-9,12-13; vezi alte sensuri la Matei 16.17;
Pentru altele, un singur cuvânt corespunde unui şir întreg de Ioan 6.63; Romani 2.28; 13.14; 1 Corinteni 7.28; 2 Corinteni 12.7;
cuvinte din limba noastră. De exemplu, cuvântul aner poate Efeseni 5.31; Filipeni 3.4; Evrei 10.20; 1 Petru 4.1; Apoca-
însemna şi bărbat şi soţ. Atunci, care este traducerea corectă a lipsaI9.18.
pasajului de la 1 Corinteni 11.3~ "Bărbatul este capul femeii"? Cuvântul credinţă defineşte, când credinţa care mântuieşte
Sau: "Soţul este capul soţiei"? In traducerile franţuzeşti apar (încrederea în Dumnezeu) (Rom. 3.21; 4.5). când ansamblul
ambele variante. Aceeaşi dificultate se întâlneşte la 1 Timotei doctrinei creştine (Gal. 1.23; Iuda 3), sau încă: o încredinţare
3.8-13, referitor la calităţile cerute unui diacon. Apoi la v. 11, (Rom. 14.23) ori un angajament luat de cineva faţă de partenerul
apostolul vorbeşte despre calităţile femeilor (gune). Dar oare este său conjugal (1 Tim. 5.11-12).
vorba aici dewre femeile-diacon (diaconiţe) sau despre soţiile Cuvântul sânge poate să se refere la lichidul care curge în
diaconilor? $i în privinţa aceasta opiniile sunt împărţite. vinele noastre (Mt. 9.20; Lc. 13.1), la natura omenească (Ioan
Ca şi în limba noastră, un cuvânt ebraic sau grecesc poate 1.13), la viaţă (F.A. 20.26) sau la moarte (Evr. 12.4), ori la un
avea mai multe înţelesuri, care, uneori, coexistă în acelaşi pasaj. grup de popoare (F.A. 17.26). "Carnea şi sângele" este o expresie
Astfel, la Romani 8, apostolul Pavel foloseşte cuvântul lege în care defineşte omul natural (Mt. 16.17; Gal.1.16). Când spunem
două sensuri diferite: "sângele lui Cristos" (Mt. 27.24; Rom. 3.25 ... ) ne ducem cu
- v. 2: " ...legea (principiul, în sensul de lege fiziCă) Duhului gândul la moartea Lui.
de viaţă în Crisfos Isus m-a izbăvit de legea (acelaşi Diferitele sensuri ale cuvintelor citate reprezintă diferite sem-
sens) păcatului şi a morţii. U
nificaţii posibile. Ceea ce trebuie făcut, de fiecare dată, este să se
.- v. 3: "Căci -lucru cu neputinţa Legii (lui Moise) ... Dum- determine, cu ajutorul contextului, care sens este cel mai plau-
nezeu a trimis pe Ins uşi Fiul Său ••• U
zibil. F. de Saussure spunea: "Limba este un sistem ai cărui ter-
- v. 4: "pentru ca porunca Legii (lui Moise) să fie împli- meni sunt cu totii solidari între ei, sistem în care valoarea unui
nită în noi •••
U
termen nu rezultă decât din prezenţa simultană a tuturor celor-
în capitolul 3, cuvântul lege avea şi un alt sens: lalţi" (Cours de Linguistique Generale, pag. 159).
- v. 21: neprihănirea atestată de lege (cele cinci cărţi ale lui Din această caracteristică fundamentală a teoriei lingvistice
Moise) şi prooroci; rez~ltă o consecinţă de maximă importanţă: contextul imediat
- v. 27: "Prin ce fel de lege (este exclusă posibilitatea de este întotdeauna determinant, odată ce au fost recenzate diferi-
laudă)? Prin legea faptelor? Nu, ci prin legea cre-
tele sensuri luate în alte contexte. O altă consecinţă importantă
dînţei. Aici, cuvântul lege are sensul de principiu,
U
a acestui principiu se aplică utilizării dicţionarelor teologice.
sau de regim. "Pentru că noi credem că omul este
Acestea indică mai multe sensuri posibile ale unui anumit cuvânt.
socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele
însă este riscant să injectăm în fiecare text mulţimea sensurilor
Legii (lui Moise)".
găsite în alte contexte. Trebuie, deci, să facem o anumită distinc-
Astfel, în acest capitol, Pavel dă trei sensuri diferite
ţie, în funcţie de contextul imediat sau de unul ceva mai larg.
aceluiaşi.cuvânt. "Gândirea sa este atât de vastă, spunea cineva,
Aceasta nu înseamnă că trebuie să reducem totul la sens unic;
încât el se vede obligat să încarce fiecare cuvânt cu numeroase
uneori, autorul poate să aibă în vedere fenomenul de rezonanţă.
sensuri." Versiunile franceze cu "echivalenţă dinamică" au în-
însă, chiar şi într-un asemenea caz, contextul imediat permite
cercat să aplaneze această dificultate (de exemplu, la v. 3, lângă
cuvântul "legea", au fost adăugate cuvintele "lui Moise", Fran- determinarea unei note dominante pe care se grefează armoni-
r;ais Courant). cele" (T. Huser).

66 67
+ Alfred Kuen +
+ Cum să interpretărn Biblia +
4. Ce aport îşi aduc dicţionarele teologice că acestea vorbesc despre puterea, ocrotirea, Cuvântul, atotşti­
inţa, mânia Lui ... Ebraica exprimă toate noţiunile abstracte prin
În principiu, un bun dicţionar biblic va oferi informaţii refe- cuvinte concrete. De aceea, multe dintre aceste cuvinte au valoa-
ritoare la diferitele sensuri ale unui cuvânt, însă, pentru a avea re siTIlbolică. De exemplu, când psalmistul zice: "Domnul este
informaţii comp le te asupra sensu lu i unui cuvânt grecesc, ar
un soare Iii un scut" (Ps . 84.11), evident că este vorba despre
trebui consultat "Theologisches W6rterbuch zum Neuen Testa- o iTIlagine, căci cuvintele soare şi scut nu trebuie lua te la pro-
ment" alcătuit de Kittel-Friedrich (sau traducerea sa în engleză: priu. Tot astfel când Domnul Isus zice: "Eu sunt Calea ... U~
"Theological Dictionary of the New Testament". Numai câteva oilor... Pâinea care S-a coborât din cer". În toate cazurile aces-
articole au fost traduse în franţuzeş te explicaţia fiecărui cuvânt tea, este folosit un liTIlbaj siTIlbolic. Înlocuirea sens ului figurat cu
ocupând un spaţiu uriaş). Pentru fiecare cuvânt, această operă cel propriu ar fi la fel de greş ită ca atunci când aş interpreta
monumentală indică sensul pe care îl avea acesta: 1 - în literatura
textual: "S-a dat cu capul de pereţi". Sau: "A trebuit să înghită
greacă profană; 2 - în Septuaginta; 3 - pentru Philon, Iosif Flavius
gă lu şca". Ori: "Mi-am lua t picioarele la spinare".
sa u în literatura rabinică ş i pseudepigrafică; 4 - în di!'eritele cărţi " Dacă tot ce spune Biblia ar trebui să fie înţeles în sensul pro-
ale Noului Testament; 5 - pentru Părinţii Bisericii. In să, marele priu al cuvintelor - zice E. P .Myers - aceasta ar distruge fru-
volum al detaliilor, p ermanentele referiri la limbile ebraică ,şi grea- museţea liTIlbajului. Încercaţi să reformulaţi Psalmul 23, fără să
că fac consultarea acestui d icţionar destul de anevoioasă. In plus,
folosiţi vreo imagine artistică!" (Kearley, 86, pag. 92). "Com-
poziţia teo l ogică a autorilor să i variază de la un articol la altul ş i
paraţia - zice G. B. Caird - este principalul drum care duce de
include atitudini critice deseo ri foarte diferite de convingerile la cunoscut s pre necunoscut" (80, pag. 144).
evanghelice. Pe de altă parte, după cum afinnă J. Villard (G. E. A., pp. 4-5),
"Theologisches Begriffslexicon" editat de R. Brockhaus şi o "ar fi mai indicat să abandonăm dis tincţia (trad i ţiona lă totuşi)
traducere-adaptare a sa în engl eză aparţinând lui Colin Brown dintre sensul «literal" şi sensul «spiritual» al cuvintelor. .. Literal
("New International Dictionary of N. T. Theology") în trei volu- însea mnă , etiTIlologic vorbind, ceva care are de-a face cu litera.
me sunt mult mai abordabile şi mai evanghelice şi conţin, de Dar o literă izolată nu are niciodată un sens! Cuvântu l este cel
asemenea, esenţa informaţiilor oferite de Kittel4 • care are un sens, sau şi mai precis, sensuri mu ltiple, lucru valabil
pentru orice limbă . Dintre d iferitele semnificaţii ale unui cuvânt,
5. Sensul propriu sau figurat al cuvintelor adeseori folosirea sa indică o semnificaţie principală, percepută
ca sens propriu, pe când celelalte vor apărea ca sensuri figura te
În toate limbile evoluate, numeroase cuvinte pot fi folosite, sau derivate. Dar lucrurile sunt relative. De exemplu, în liTIlbajul
fie la propriu, fie la figurat. De exemplu: cap, câine, oaie, floare ... nostru actual, a auzi însea mnă: a) a-şi apleca urechea, a acorda
au un sens propriu sau unul figurat, în funcţie de contextul în atenţie la ceva; b) a pricepe cu ajutorul minţii; c) a percepe prin
care 'se află: îl doare capul, şi-a luat-o în cap ... Interzis accesul siTIlţul auzului. Actualmente, sensul propriu este c, dar în sec.
cu câini! Câine ce eşti! Să ne întoarcem la oile noastre . .. Se XVII, b era sensul propriu şi c un sens figurat!! Cât despre sensul
afla în floarea vârstei ... etiTIlologic, acesta este a . ~i atunci, într-o asemenea situaţie, cum
La fel stau lucrurile şi cu termenii biblici. Când cuvinte ca: s-ar putea vorbi despre semnificaţia "literală" a verbului a auzi?
braţ, mână, gură, oclli, nări ... se referă la Dumnezeu, este evident Poate că va spune cineva: "Sensul literal este material, în
tiTIlp ce sensul spiritual este iTIlaterial". Dar noi ştiTIl bine că sen-
~ Vezi H. McCord - J. ElIi ot: "Hebrew Word Studies" in Kearley, 86, pp. sul propriu al multor cuvinte (de exemplu: orgolios sau glorie)
124-137; LCrouch, "Greek Word Studies", ibid. pp. 226-233. Nota Ed. Emmaus. nu are nimic material!
hR
69
+ Alfred Kuen + + Cum să interpretăm Biblia +

Iată acUm câteva exemple luate din texte biblice: aplicaţie literală (Ier. 1.18; Ps. 18.3; Mt. 8.22; 18.8-9; Ioan 10.7).

a. Isus este Păstorul cel bun. Un om cu mintea sănă toasă ia Asemenea exemple ne pemit să interpretăm corect următoarele
aceste cuvinte în sens figurat (numai o persoană fără minte ar texte: Matei 26.26-28; 1 Petru 2.5; Apocalipsa 14 .10; 17.26 •
putea crede că Domnul Isus vorbeşte aici despre creşterea oilor),
dar acea~ta nu implică faptul că trebuie respins sensul precis 6. O mulţime imensă de imagini
(numit literal de către unii) a ceea ce vrea Isus să spună .
b. "Am chemat pe fiul Meu din Egipt": cuvinte din Osea Imaginea merge de la un singur cuvânt până la o întreagă
11.1 citate la Matei 2.15. Cititorul Vechiului Testament vedea istorie, reprezentând, în mod figurat, realităţile lumii spirituale.
aici o aluzie la ieş irea lui Israel din Egipt, dar evanghelistul le Elementele vieţii curente palestiniene au d evenit simboluri:
aplică întoarcerii din Egipt a familiei lui Isus. Care dintre cele soarele, luna şi stelele, vântul şi ploaia, grindina, capul, ochii,
două semnificaţii este cea mai literală? De altă parte, cuvântul dinţii, fruntea, braţul drept, mâna, foamea şi setea, pâinea, apa,
fiu nu este luat în sensul primar nici în Osea, nici în Matei, dar sarea, focul, lumina, ziua şi noaptea, somnul, brâul, sabia, scutul,
aplicat lui Isus, el are, desigur, un sens mult mai profund. untdelemnul, candela, paharul, jugul, casa, piatra din capul ,
c. Unii se mărginesc doar la metaforele cel mai des folosite în unghiului, stânca, muntele, marea, ţărâna , via, rodul, animale
Biblie: a răscumpăra, datorie, rob, etc. Însă, a se ataşa de sensul ca: şarpele, lupul, leul, oaia, mielul; fapte de viaţă obişnuite cum
primar al acestor cuvinte echivalează adesea cu a nu înţelege ar fi: munca, secerişul, treieratul grâului, pescuitul, postul, beţia,
mare lucru din semnifica ţia lor curentă. Astfel, când este vorba nunta, adulteruF.
despre răscumpărarea dată păcătoşilor, textul biblic nu spune Toate aceste cuvinte reprezintă imagini şi evocă prin forţa
niciodată cui i-a fost plătit preţul răscumpărării. lor de expresie adevăruri de ordin spiritual. Nume de locuri,
Este foarte necesar să învăţăm legile limbajului m etaforic. ţinuturi sau ţări pot spori forţa de expresie dacă sunt luate în
Orientalul îndrăgeşte imaginile. ar, Dumnezeu respectă perso- sens figurat: Egipt, Babilon, Iordan, Muntele Sionului, Gog şi
nalitatea autorilor pe care îi inspiră . De altă parte, realităţile Magog, Armaghedon, gheena ... Biblia vorbeşte despre "ziua lui
spirituale nu pot fi exprimate decât prin intermediul unor ana- Madian" aşa cum vorbim noi despre un Waterloo sau un Stalin-
logii cu lumea materială pe care o percepem cu ajutorul simţurilor grad.
noastre. Dar tocmai aceasta explică abundenţa imaginilor în lim- Interpretarea acestor imagini trebuie să se facă de fiecare
bajul biblic'. dată cu deosebită prud enţă. Să ne ferim a transpune semni-
Uneori, autorul însuşi ne avertizează cu privire la sensul ficaţiile europene ale sec. XX în conţinutul Bibliei. Unele cuvinte
figurat al cuvintelor lui (Ioan 2.18-22; 6.63; 7.37-39). în alte cum ar fi: câine, miel, aluat, corn, pahar. .. indicau, pe vremea
cazuri, însăşi raţiunea noastră ne opreş te să recurgem la o aceea, altceva decât ceea ce semnifică acum pentru noi. Atunci
când Biblia dă ea însăşi lămuriri unui simbol, ne aflăm deja pe
~ Pentru greci, imaginea este un procedeu extern şi explicativ al ideii generale. un teren sigur (Ier. 18.1-10; Ez. 37.1-14; Mt. 13.36-43; Ioan 13.18;
Ea este unul din semnele, mai mult sau mai puţin convenţionale, de care dispune Ioel 3.1-5 şi F.A. 2.15-39). însă, nu ne putem permite să aplicăm
scriitorul pentru a-şi exprima gândurile. Cât despre semiţi, aceştia atribuie
simbolurilor un rol considerabi l. N -ar fi o exagerare să spunem că înseşi
concepţiil e sale despre lume, despre via ţă, despre gândire etc. sunt unele "Exemple citate de J. Schubert - M. Milller : Lemedeine Hibe} gebrauchen u.
simbolice. Semitul concepe lumea ca o unitate complexă şi ierarhizată în care Verstehen, Verlageverein lehendiges Wort. Augsburg, 1965, pp. 52-56. Nota
subzistă totul, unde toate lucrurile îşi păstrează locul lor propriu, d eşi se af1ă pe Ed. Emmaiis.
7 A fost posibilă alcătuirea unor veritabile dicţionare care au dat tuturor
planuri distincte. Lumea realităţilor inferioare o semnifică ş i o anticipează pe
aceea a rea lităţil or superioare; pentru a ajunge la cele din urmă, trebuie să cuvintelor semnificaţia lor simbolică. Vezi A. Heller: 200 biblischeSymbole, Pau-
avem de-a face cu cele dintâi:' (Dom. C. Charlier, 57, pag. 194) Nota Ed. Emmaiis. lus-Verlag, Karl Geyser, Stuttgart, 1962, pag. 262. Nota Ed. Emmaus.

70 71
+ Alfred K uen + + Cum să interpretăm Biblia +

această semnificaţie şi altor pasaje, căci uneori sensul simbolu- Acelaşi cuvânt poate avea într-un pasaj oarecare atât sensul
rilor suferă însemnate schimbări. De exemplu, apa reprezintă, propriu, cât şi sensul figurat. în Ezechiel 44.5, cuvântul casă indică
când curăţirea (Num. 19.7; 7.37-39) când mântuirea (Is. 12.3; Sfântul Locaş, iar la versetul 6 naţiunea evreiască. în Epistola
1 Petru 3.20-21; Apoe. 21.6; 22.17) . către Galateni, expresia "seminţia lui Avraam" indică, pentru
Oaia simbolizează ucenicul ascultător în Ioan 10, sau pe cel iudei, mai întâi pe fiul său Isaac, şi apoi pe cei ce aveau să des-
care s-a rătăcit în Isaia 53;6; imaginea leului este aplicată, când cindă din Avraam în sens genealogic; aici apare primul sens,
lui Cristos (Apoe. 5.5), când lui Satan (1 Pet. 5.8-9). Prin urmare, ad ică cel existent în mintea iudeilor contemporani. Dar Pavel
nu putem alcătui nişte coduri de simboluri biblice şi apoi să arată că sensul acestei expresii se împlineşte în Isus Cristos, ceea
stabilim nişte ecuaţii invariabile cu acestea. ce reprezintă tocmai sensul ei cel mai profund, adică însăşi
în altă ordine de idei, dacă Biblia nu oferă, în context, o lămu­ semnificaţia reve lată prin Duhul Sfânt. în plus, el o transpune
rire a imaginii folosite, ea vorbeşte altundeva, într-un mod clar, şi îi dă un sens derivat, aplicând-o şi celor care îi aparţin lui
despre acele adevăruri. Or, noi trebuie să ne explicăm întotdea- Cristos (Gal. 3.16, 29) U. Villard, G. E. A., p. 4).
Şi noi avem propriile noastre cuvinte simbolice, dar sensul lor
una limbajul figurat printr-un limbaj obişnuit, şi pasajele obscure
cu ajutorul celor limpezi. Nici o doctrină nu se poate întemeia nu corespunde întotdeauna simbolismului biblic: astfel, inima
vreodată exclusiv pe o imagine: ea trebuie să fie sprijinită pe nişte
în Biblie nu reprezintă, ca pentru noi, sediul sentimentelor ("o
problemă de inimă", o chestiune sentimen tală) ci reşedinţa gându-
afirmaţii indubitabile ale Domnului Isus sau ale apostolilor Lui .
rilor şi voinţei; carnea nu este un sinonim pentru sexualitate
Tocmai în aceste afirmaţii vom găsi noi lămurirea inlaginilor
("demonul cărnii"), ci se referă la firea omenească naturală, la
respective. Să căutăm, deci, referinţele indicate în Biblia noastră
omul nenăscu t din nou (exceptând cazurile când prin carne tre-
cu trimiteri şi să verificăm dacă diferitele texte se referă la aceleaşi
buie să înţelegem trupul omenesc sau omenirea în general: a-l
adevăruri (context, coerenţă de imagine şi gândire).
durea carnea de pe el; toată carnea, adică toţi oamenii). De ase-
Sensul figurat sau simbolic este limpede când Domnul !sus menea, în Biblie, vulpea simbolizează cruzimea, nu viclenia ca
spune: "Eu sunt Uşa ... Calea ... Lumina lumii". De ce nu ar
în limbajul nostru obişnuit .
fi la fel când El spune: "Eu sunt Pâinea vieţii"? "Este deter-
minant sensul care coresp unde intenţiei autorului şi contex- 7. O aplicaţie la pasajul din Romani 6.1-3
tului" (Stadelmann, 85, pag. 106) .
După cum am văzut deja, unele cuvinte ebraice nu aveau
Cuvintele din acest text care ar merita o cercetare mai atentă
un sens tot aşa de restrâns ca aceia dintre termenii noştri care le sunt: a rămâne, morţi, botezaţi (presupunând că termenii păcat
corespund. Astfel, Jiul lui. .. " putea fi aplicat şi unor descen- şi har sunt suficient de cunoscuţi) .
denţi mai îndepărtaţi, după cum "tată" se putea traduce prin A rămâne (în gr.: epimeno) revine de 17 ori în Noul Testa-
strămoş. De altfel, expresia "copilul lui ... " este un ebraism menit ment, în general cu sensul lui propriu de a sta, a locui câtva
să caracterizeze felul de a fi al cuiva. în ebraică, se va exprima, timp într-un loc (EA. 10.48; 15.34; 21.10; 28.12, 14; 1 Cor. 16.7-8;
de exemplu, calitatea sau defectul principal al unei persoane Gal. 1.18), iar alteori pentru a caracteriza o acţiune continuă : ei
numind-o "fiullui. .. ": un "fiu aI păcii" (Le. 10.6) este o per- contin uau să-L întrebe (Ioan 8.7). Petru continua să bată (FA. 12.16).
soană amabilă şi primitoare care acceptă Evanghelia. în alte pa- în sens figurat, Pavel vorbeşte despre: a rămâne în trup, adică
saje, citim despre "fii ai gheenei" (Mt. 23.15), "fiul pieaării" a rămâne în viaţă (Fii. 1.24), a rămâne în bunătatea lui Dumnezeu
(Ioan 17.12; 2 Tes. 2.3), ";ii ai neascultării (Ef. 2.2; 5.6;
u
(Rom. 11.22), a rămâne într-o stare de necredinţă, a rămâne în
Col. 3.6) sau despre "copii ai luminii" (Ef. 5.6-8). acelaşi duh (Fii . 1.27), a rămâne în Domnul (1 Tes. 3.8), a rămâne

72 73
+ Alfred Kuen + + Cum să interpretăm Biblia +
în credinţă (1 Cor. 16.13); a rămâne mai are sensul de a stărui - Botezat. în "Le demier mot des sciences linguistiques sur
("rămâi în aceste lucruri", adică stăruie în virtuţile enunţate mai la forme du bapteme", (Ultimul cuvânt al ştiinţelor lingvistice
sus. 1 Tim. 4.16). Ucenicii din Antiohia Pisidiei erau îndem- asupra formei botezului. N.tr.), A. T. Robertson citează 8 dicţio­
naţi să stăruiască în harul lui Dumnezeu, adică să rămână alipiţi nare greceşti şi 9 comentarii biblice care definesc verbul a boteza
harului divin (F.A. 13.43). prin cuvintele: a afunda, a cufunda, a scufunda, a băga sub apă,
Aşadar, cuvântul a rămâne implică faptul de a persista într-un a scălda, a băga la fund, a acoperi cu apă. în "Pour faire connais-
loc, a continua o acţiune, a stărui într-o atitudine, a persevera sance avec un ideal d :Eglise" (Pentru a face cunoştinţă cu unul
într-o deprindere. Printre sensurile proprii ale acestui cuvânt s-ar dintre idealurile Bisericii. N.tr.), R. Dubarry care citează acest
mai putea număra şi acela de a locui, sens foarte frecvent astăzi. articol (pp. 111-115) adaugă (pp. 116-120): "Printre specialiştii
Deci a rămâne în păcat înseamnă a persista în starea ante- religioşi sau profani, nu există astăzi nici un lexicograf sau grama-
rioară întoarcerii noastre la Dumnezeu, a rămâne ataşaţi unui fel tician de prestigiu pentru care cuvântul grecesc baptizo să poată
de viaţă specific omului care trăieşte departe de Dumnezeu. (în însemna, în accepţiunea lui biblică, altceva decât a afunda, a fi
sensul acesta este folosit cuvântul păcat, la singular, în Rom. 3.9; înghiţit de apă, a cufunda sau a scufunda". Şi el menţionează
5.12, 13, 20, 21; 6.6, 7, 10, 12, 13, 14, 16, 18, 23; 7.7, 8, 9, 13, 14, mărturii istorice şi arheologice, precum şi numele a 82 de autori
17,20; 8.2-3). La Romani 6.2, Pavel înlocuieşte expresia a rămâne cunoscuţi care confirmă acest sens al cuvântului.
în păcat cu a trăi în păcat. în Coloseni 3.7, el le aminteşte des ti- Aşadar, putem traduce cuvântul botezaţi prin "afundaţi, scu-
natarilor viaţa pe care o duceau ei înainte de a se întoarce la Dum- fundaţi în Cristos, în moartea Lui", şisă vedem în expresia aceas-
nezeu, zicându-Ie: "trăiaţi în aceste păcate • H
ta o aluzie la forma botezului în Biserica primară unde neofitul
Morţi: în Noul Testament, se vorbeşte despre a muri şi despre era total scufundat sub apă spre a înfăţişa astfel îngroparea sa
moarte de vreo 600 de ori. Moartea Domnului Isus Cristos este împreună cu Cristos.
menţionată de peste 100 de ori, iar de 130 de ori morţii îi este Oare, în versetele acestea, cuvântul a boteza se referă la bo-
asociată ideea de înviere sau de viaţă după mormânt. Verbul a tezul în apă, sau la botezul Duhului Sfânt? Aluzia la botezul în
muri este utilizat de 22 de ori numai în Epistola către Romani apă este incontestabilă, dar ceea ce se spune în versetele urmă­
cu privire la Cristos mort pentru noi (5.6-8) sau la oamenii care toare: "am devenit una şi aceeaşi plantă cu EI... (Comilescu
mor din cauza păcatului lui Adam (5.15); în Romani 6.2-11, redă prin: Hne-am făcut una cu El , ceea ce semnifică acelaşi
H

moartea împreună cu Cristos este menţionată de 9 ori. Expresia lucru. N .tr.) ... omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună
"a muri faţă de păcat" are câteva paralele: cu EI" nu se poate atribui ca efecte ale unei ceremonii (fără a
- la Romani 7.6: "mort faţă de Lege"; "am murit faţă de privi lucrurile dintr-o perspectivă solemnă, sacramentaIă). Deci,
LegeH (Gal. 2.19); apostolul face referire la botezul Duhului reprezentat simbolic
- "mort faţă de învăţăturile începătoare ale lumii": ~ţi murit prin botezul în apă (care, în Biserica Primară, îi urma imediat).
faţă de învăţăturile începătoare ale lumii (Col. 2.20); Toate aceste precizări lexicologice ne vor fi utile atunci când
- "mort faţă de păcate": "pentru ca noi, fiind morţi faţă vom căuta să inerpretăm sensul acestor versete.
de păcate (1 Pet. 2.24).
H

Deci, în general, în Epistola către Romani, cuvântul moarte


este folosit cu sensul lui propriu; uneori, însă, şi cu sens figurat
(când a venit Legea, neu am murit", 7.9); "a muri faţă de ... "
se regăseşte în Epistola către Romani şi în alte locuri cu referire
la: Lege, păcat, învăţăturile începătoare ale lumii.
74
+ Cum să interpretăm Biblia •

uneori ordinea cuvintelor străine, după specificul limbii noastre .


în ebraică , ordinea normală este: predicat (întâi vine acţiunea),
s ubiect, complement direct, complement indirect. Când această
ordine este mod ificată, se urmă reş te sublinierea impo rtanţei unui
anumit element. însă, în traducere, aceas tă accentuare trebuie
făc ută prin alte procedee: schimbarea ord inii obişnuite a cuvin-
telor în fra ză, adăugarea unor cuvinte ...
Capitolul 5 Apostolu l Pavel formulează, în general, fraze lungi, cu multe
subordonate ş i paranteze. Astfel, Efeseni 1.3-14 es te a lcătuit
dintr-o singură frază. Traducerile moderne au tăia t perioadele
lungi, sa lvând legă turile logice cu ajutorul unor prepoziţii supli-
A CINCEA ETAPĂ: mentare, sa u folosind unele repetiţii . Cu toate acestea, unele
îNŢELEGEREA FRAZEI fraze biblice sunt mai lungi decâ t fra zele jurnaliştilor noş tri.

"Aspectul cel mai important al comunică rii şi al înţelegerii Abordarea globală a fra zei
unei limbi nu este doar pătrunderea sensului fiecărui cuvânt în Pentru fiecare fra ză, pun eţ i-vă următoarele întrebări: Câte
parte - zice F. F. Kearley - ci mai degrabă înţe legerea modului verbe are, deci câte propoz iţii ? Putem transforma O frază lun gă
în care se leagă fiecare cuvânt de celelalte în cuprinsul frazei" în propoziţii principale juxtapuse fără a l ăsa să ne scape vreo
(86, pa g. 82). nu anţă ? Ce cuvinte ar trebui să adăugăm? (A se vedea "L'ana-
"Scriptura a fost redactată în limba omului, nu Într-o limbă Iyse structurale des phrases longues" în "Comment etudier la
îngerea scă; prin urmare, trebuie să luăm în considerare regulile Bible", pag. 55).
obişnuite a le gramaticii şi să ţinem seama de principiile lingvis- Pentru fieca re predicat, că utaţi subiectul. Sublin iaţi-l. Resta-
tice, aşa cum procedăm cu toate celelalte cărţi . în plus, trebuie men- biliţi, la nevoie, ordinea norma lă a termenilor după top ica limbii
ţionat că nu ex is tă o a numită logică specifică Bibliei. Ace leaşi n oas tre. De exemplu, pentru Roma ni 3.21-22: "Neprihănirea
legi ale gândirii şi aceleaşi reguli ale cugetării corecte se aplică deo- lui Dumnezeu s-a arăta t acum fă ră Lege. Legea şi Proorocii dau
potrivă Bibliei şi scrierilor profane" (J. D. Thomas, 86, pag. 315). m ă rturie despre neprihăn irea lui Dumnezeu . Neprihănirea lui
Dacă dorim să înţelegem Biblia, trebuie să începem prin a analiza Dumnezeu (se primeşte) prin credinţă. (Ea este) p entru toţi cei
frazele care o alcătuiesc cu ajutorul metodelor de cercetare a tex- ce cred" .
tului pe care le-am învăţat la şcoală. Concentra ţi-vă apoi aten ţia asupra complementelor. Să luăm
v. 24: "Ei (toţi) sunt jus tifica ţi. Cum? Fără plată. Prin ce? Prin
Abordări de ordin gramatical şi logic harul Său. în ce fel? Prin ră scump ărarea (adică pre ţul răscum­
p ărării) care este în Cristos Isus" .
Ana liza ţi în acelaşi fel v. 25, punând următoa re le Între-
Sin taxe varia te
bări: Prin cine? Pentru cine? De ce? Când? Apoi, reci ti ţi versetul
Cuvintele nu-şi găsesc locul lor decât într-o propoziţie . în ge-
într-o traducere mai liberă.
neral, în franceză, propoziţia respectă urmă toarea ordine ana-
litică : subiect, atribut, predicat, complement. Nu tot aşa stau
Legături logice În frază
lucrurile în ebraică şi în greacă. în aceste limbi, ordinea cuvintelor După ce am s tabilit sensul principal al fiecărui cuvânt, al
are putină importanţă, funcţi a lor în frază fiind indicată cu aju- fiecărui element al frazei, să ex aminăm cuvintele de legă tură
torul terminaţiilor. Traducerile cu echivalenţă formal ă au păstra t
77
76
+ Alfred Kuen + + Cum să interpretăm Biblia +

care scot în evidenţă relaţia dintre acest verset şi contextul lui: precise, imperativul prezent negativ (Ioan 20.17, 27; F.A. 20.10)
căci, Of, într-adevăr, de altă parte, dar, apoi, de altfel, de aceea ... se foloseşte pentru a opri o acţiune în curs de desfăşurare, iar
Să căutăm gândul precedent căruia aceste cuvinte îi adaugă o imperativul aorist negativ (2 Tim. 1.8) cere ca o anumită acţiune
idee nouă. Aceasta ne va permite adesea să vedem textul într-o să nu aibă loc niciodată. În sfârşit, perfectul denotă o acţiune
lumină cu totul nouă [vezi, de exemplu, rolul următoarelor cu- de domeniul trecutului ale cărei efecte se resimt şi în prezent
vinte de legătură: căci, pentru că, deci, de aceea ... folosite în (Gal. 2.20; Evr. 1.4; 2.9; 12.2), iar imperfectul semnalează o acţiune
1 Petru şi analizate în "Comment etudier la Bible", secţiunea repetată în trecut (Mc. 5.18; 6.41; "le dădea pâine ucenicilor").
"La sanctification d'apres 1 Pierre" (pp. 42-50)]. Cunoscătorii limbii engleze pot descoperi toate aceste nuanţe,
Se mai pot analiza propoziţiile şi frazele regrupând, pe fără a cunoaşte greaca, în "The Discovery Bible N.T.", Moody
coloane, subiectele, predicatele, atributele şi complementele şi Press, Chicago, 1987 care marchează aceste diferite timpuri prin
stabilind, Între aceste coloane, punctele care leagă diferitele 8 semne sub verbele versiunii englezeşti New American Stan-
elemente ale frazei". dard BibJe. Aceste semne permit să înţelegem mai bine gândul
auto-rului biblic. Când Isus zicea: "Cereţi ~ vi se va cb; căutaţi
u
şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide (Mt. 7.7), Se gândea
Timpul verbelor
EI oare la nişte acţiuni unice sau repetate? Întrebuinţarea
În limba noastră, unul din primele lucruri care se cer la
prezentului indică a doua alternativă.
analiza gramaticală a unei propoziţii sau fraze este timpul
Gramatica ne dă indicaţii precise, de exemplu în Efeseni 5.18
vebelor: trecut, prezent sau viitor. Or, ebraica, nu are aceste
unde, resepectând toate nuanţele verbale greceşti, ar trebui să
timpuri. Verbele indică, nu timpul acţiunii, ci starea ei: perfectă
se traducă astfel: "Lăsaţi-vă întotdeauna a fi din nou umpluţi
(o acţiune îndeplinită) sau imperfectă (încă neterminată). Logic, cu Duhul Sfânt". O asemenea traducere barează definitiv dru-
noi am spune că o acţiune terminată ar trebui să se situeze în mul doctrinei care face din revărsarea plinătăţii Duhului o expe-
trecut, o acţiune încă ne terminată în prezent sau în viitor. Dar rienţă unică.
acest lucru nu este valabil în cazul limbii ebraice vechi. Perfectul Cu ajutorul gramaticii, se pot rezolva numeroase dificultăţi,
poate foarte bine să se refere la viitor -lucrurile fiind privite din de exemplu cea ridicată de afirmaţiile lui Ioan: "Oricine rămâne
perspectiva unui observator viitor (perfectul profetic) - şi să vadă în El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte nu L-a văzut, nici
o acţiune trecută incompletă, situându-se la un moment dat în nu L-a cunoscut••• Oricine este născut din Dumnezeu nu păcă­
trecut. întotdeauna contextul, şi nu verbul, este cel ce determină tuieşte ... şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumne-
timpul unei acţiuni. "Un copil ni s-a născut" poate să se refere, zeu.o (1 Ioan 3.6, 9). Verbul a păcătui este la prezent, timpul
fie la trecut, fie la prezent, fie la viitor. unei acţiuni continue, obişnuite sau repetate. De aceea, unele
în greacă, timpul verbe lor indică nuanţe care nu apar în limba versiuni au redat acest verset prin: "Nu continuă să păcătuiască,
noastră. Prezentul este timpul unei acţiuni continue, obişnuite şi nu practică (în mod constant, în permanenţă) păcatul" . La v. 9,
repetate, aoristul indică o acţiune săvârşită o dată pentru totdea- folosind infinitivul prezent, Ioan indică faptul că el nu se referă
una, imperativul prezent comandă acţiuni permanente sau repe- la un caz izolat, la păcătuire accidentală (în caz contrar, ar fi
tate, imperativul aorist impune luarea unei decizii definitive şi întrebuinţat aoristul prezent), ci la o practică obişnuită . O dovadă
este şi ceea ce se spune la 1 Ioan 1.8-9 şi 2.1 unde arată clar că el
8Vezi F. F. Kearley: "Diagraming and Sentence Analysis" in Kearley, 86, crede în posibilitatea ca un adevărat copil al lui Dumnezeu să
pp. 82-90. Vezi, d e asemenea, J. T. Willis, ,Jnterpreting H ebrew Syntax", cadă, în mod accidental, în păcat. Pentru a nu crea dificultăţi citito-
Kearley, 86, pp.J3S-146; C. D. Osburn, "Interpreting Greek Syntax", ibid. pp. rului, ar trebui, aşadar, ca o traducere bună să nu se mărginească
234-243. Nota Ed. Emmaus.
78 79
+ Alfred Kuen + + Cum să interpretăm Biblia +

la reproducerea cuvintelor d in original, ci să redea şi nuanţele Marcu 9.37: " Oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte
gramatica le conţinute acolo. pe Mine, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine (a se mai ved ea :
H

Frazele ebraice sunt, în general, scurte. Adjectivele şi ad- Mt. 5.39; Le. 14.12-13; Ioan 5.22, 30, 45; 6.27; EA. 5.4; 1 Cor. 1.18;
verbeLe sunt rare . Limba ebraică se pretează admirabil La des- Ef. 6.12; 1 Tes. 4.8) . Când apostolu LPavel foLoseş te compara tivul,
crierea unor scene concrete, oferă largi moda li tăţi de expresie aceasta n u înseamnă că el este neapărat de acord cu ceea ce uti-
poeziei, dar mai puţin reflecţiilor filozo fice sa u teoLogice . Lizează ca termen de compara ţie . De exem plu: "După cum odi-
Gramatica grecească seamănă mai mult decât cea evreiască nioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi
cu gramatica limbilor noastre occidentaLe. Ea are: subiect, predi- fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa acum trebuie
cat, atribut, complement, adjectiv, adverb, prepoziţii, conjuncţii. să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii"
Cum terminaţiile indică funcţiunea cuvintelor în frază, persoana (Rom. 6.19) .
şi timpul verbelor, ordinea norma lă a cuvintelor poate fi modi- De multe ori, absolutul este înlocuit cu relativ ul, ca în Pro-
fica tă pentru a scoate în relief un anumit element. însă, această verbe 8.10: "Primiţi învăţătorile mele, şi nu (= m ai degra b ă
accentuare a unui eLement aL frazei, de ceLe mai muLte ori, se decât) argintul_ Această nuanţă apare clar în aLdoilea termen al
U

pierde prin traducere. În "The Discovery BibLe N.T.", cuvintele distih uLui: "şi mai degrabă ştiinţa decât aurul scump_" Tot aşa,
scoase în relief în original sun t tipă rite d ife renţia t (o reliefare câ nd DomnuL Is us reco m a nd ă: " ••_să nu chemi pe prietenii
maj oră în ita lice; o scoatere în relief minoră cu Litere romane, tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale- .. u (Le . 14.12), nu
având în vedere că ordinea cuvintelor greceş t i este, mai mu lt avem de-a face cu o interdicţie privind mesele de familie sau ami-
sau mai puţin, neobiş nuită). cale, ci aceste cuvinte trebuie înţeLese astfel: "decât să chemi pe
Când traducerea fol oseş te w1U l ş i aceLaşi cuvânt, în timp ce prietenii tăi ... ci cheamă ma i degrabă pe săraci ... " (v. 13).
greaca face apeLLa sinonime, nişte cifre care trim it la un gLosar în aLte cazuri, din con tră, relativ ul este înlocuit cu absolutul.
de sinonime la finele voLumuLui semna l ează acest fap t. Cuvintele As tfe L, când Isus z ice despre vameş că eL s-a întors acasă
adăugate de traducător pentru a u ş ura înţeLegerea textu Lui, în " socotit neprihănit mai degrabă decât celălalt (far iseuL)"
engLeză, sunt scrise cu litere italice. (Le . 18.14), trebuie să citim: "dar n u celălalt" . La fel stau lucrurile
în Matei 5.20; 10.31; Evrei 9.23.
Particularităţile limbajului biblic UneLe forme gram aticaLe au o valoare con diţion ală: "DacA
nu este o înviere a morţilor, nici Cristos n-a înviat Şi dacA n-a
Trebuie să mai Luăm în considerare şi alte particuLarităţi aLe înviat Cristos, propovăduirea noastră este zadarnicA, şi zadar-
LimbajuLui biblie. nică este credinţa voastră.. . (1 Cor. 15 .13-29). Apos to Lu L se
H

Pentru comparativ, în ebraică, se recurge La opoziţie, la anti- aşază pe terenul celor ce-l contrazic şi trage toate concluziile prile-
teză. Ideea de preferinţă se exprimă prin a iubi şi a uri. AstfeLse ex- juite de falsa lor premisă. Noi am fi zis doar atât: "Dacă nu exis-
plică acest cuvânt atât de dur aL lui Isus: "Dacă vine cineva la tă înviere, Cristos nu ar fi învia!. .. "
Mine, şi nu urăşte pe tatăl său ___ (Le. 14.26) pe care Matei ÎL
U
Printre particu larităţile limbajului biblic, trebuie să mai am in-
interpretează deja, zicând: " Cine iubeşte pe tată••• mai mult tim m odul de a calcula timpul. Când zicem : "Plec pentru trei
decât pe Mine u (Mt. 10.37). AceLaşi contrast mai apare La Ioan zile", aceasta înseamnă grosso m oda pen tru de câte trei ori 24
12.25, Romani 9.13, precum şi în Geneza 29.18, 30, 31 şi Deutero- de ore. În Biblie, o asemenea exprimare poate însemna "pentru
nom 21.15. Câteodată, contrastuL sau opoziţia se exprimă cu 48 de ore" . într-adevăr, Roboam zice poporului: "Duceţi-vă şi
ajutorul adverbelor de negaţie: "nu ... ci": uNu voi m-aţi trimis întoarceţi-vă la mine peste trei zile" (1 Imp. 12.5), iar la v. 12
aici, ci Dumnezeu (Gen. 45 .8), formuLare care ne apropie de
U
ci tim că " Ieroboam şi tot poporul au venit la Roboam a treia

80 Cunl să interpretărn c-6 81


+ Alfred K uen + + Cum să interpretăm Biblia +
ziU (adică "poimâine"; ef. Gen. 42.17). Aceasta poate explica - pentru a ne sustrage unor îndatoriri precise şi categorice - să
aparenta contradicţie dintre profeţia Domnului Isus care anunţă dăm cuvintelor biblice care ni le recomandă un sens spiritual
că "Fiul omului va sta trei zile ~i trei nopţi în inima pămân­ sa u alegoric.
tului u (Mt. 12.40) şi realizarea ei, confirmată de Isus însuşi uce- Interpretarea "existenţialistă" a golit Cuvântul lui Dumnezeu
nicilor când Se referă tocmai la profeţiile care vesteau că El tre- de conţinutul său real, strămutând toate afirmaţiile lui pe tărâm
buia "să învieze a treia zi u (Le. 24.46; ef. F.A. 10.40; 1 Cor. spiritual. Potrivit acestei interpretări, Isus ar fi înviat "în mintea
15.4). Textul din Matei 27.63-64 arată clar că cele două expresii ucenicilor Lui", "în credinţa sau în propovăduirea Bisericii"! Minu-
erau interschimbabile: fariseii îşi aduc aminte că Isus zisese: nile Sale nu ar fi avut loc aievea, ci I-ar fi fost atribuite de Biserica
"După trei zile, voi învia"; însă, ei nu-i cer lui Pilat să Primară pentru "a da o semnificaţie" unor adevăruri morale,
poruncească păzirea mormântului timp de trei zile, ci "până În de exemplu: vindecarea unor oameni orbi sau surzi însemna că
a treia zi". Dacă pentru ei "trei zile" ar fi însemnat 72 de ceasuri, mintea lui Isus (şi nu Duhul Său!!) ne deschide ochii şi urechile
ar fi trebuit să ceară ca mormântul să fie păzit până a patra zi. pentru a putea percepe nişte realităţi superioare; vindecarea
paraliticilor vrea să ne înveţe că El tămăduieşte mintea noastră
Sensul frazei: propriu sau figurat? de paralizia naturală.
Dar Biblia nu a fost scrisă pentru nişte iniţiaţi. Dacă noi
Sensul propriu credem că, prin ea, Dumnezeu a vrut să-i vorbească omului, nu
Dr. Dickason ne spune: "Dacă aţi citi, într-o evocare a proiec- ne putem închipui că El ar fi ascun dadevărul unor minţi nor-
tului Gemini, istoria a doi astronauţi care au făcut ocolul Pă­ male şi că ar trebui să căutăm un sens ascuns, misterios, în spatele
mântului în nava lor spaţială specială, nu vă veţi gândi cam semnificaţiei sale literale.
aşa : «Aceasta înseamnă că înţelepciunea, învingând forţa gra- "Nu vă scriem altceva decât ceea ce citiţi ~i cunoa~teţiN
vitaţiei, se ridică deasupra Pământului învârtindu-se în jurul (2 Cor. 1.13). Aceste cuvinte ale apostolului Pavel s-ar putea
lui, în timp ce laudele celor rămaşi se înalţă spre ea!» Nu, ci veţi lua aplica întregii Biblii. Să luăm, deci, cuvintele sale în sensul cel
relatarea respectivă în sensul ei literal: doi astronauţi au plecat mai natural, adică la propriu, ori de câte ori lucrul acesta este
de la Cap Kennedy cu o navă spaţială, au fost plasaţi pe o orbită posibil. Dacă autorul vorbeşte la figurat, trebuie ca acest lucru
in jurul Pământului şi s-au reîntors ceva mai târziu. La fel trebuie să fie evident în context.
să interpreta ţi şi Biblia. Este posibil ca ea să aibă şi unele sem- "Refuzul de a accepta «sărăcia» aparentă a sensului literal
nificaţii secundare, însă, noi credem că semnificaţia secundară înseamnă să fii spulberat de piatra de poticnire a crucii. Fiul lui
a unui document se bazează, în general, pe sensul ei primar" Dumnezeu nu Se descoperă decât în persoana lui Isus din
("How to Interpret the Bible", Moody Bible Institute). Nazaret. Aceasta este legea întrupării. Nici un sens spiritual nu
Un cuvânt sau o expresie sunt întrebuinţate în sensul lor pro- poate fi căutat decât pe baza şi în extinderea naturală a sensului
priu atunci când se raportează la obiectul, animalul sau persoana literal" (Dom C. Charlier, 57, pp. 368-369).
pe care le indică de obicei (de exemplu: poarta Ierusalimului,
câ·inii veneau să-i lingă bubele lui Lazăr, David era păstor). în Sensul figurat
lipsa unor indicaţii contrare sau a unei imposibilităţi flagarante, De îndată ce intrăm într-un domeniu abstract, folosim un
să luăm afirmaţiile biblice în înţelesul lor propriu cel mai literal limbaj figurat. C. S. Lewis atrage atenţia că atunci când vorbim
şi cel mai simplu posibil, acceptând acele afirmaţii exact aşa cum despre "a pune mâna pe un argument", nu înţelegem prin aceas-
sunt ele făcute. în special, relatările istorice, poruncile şi îndem- ta că mintea are mâini sau că un argument ar putea fi apucat
nurile biblice se cer a fi luate ad literam. Ne-ar fi foarte uşor aşa cum apuci o armă: "Pentru a evita verbul «a pune mâna»,

82 83
+ Alfred Kuen + + Cum să interpretăm Biblia +
am putea spune: "Eu văd ... », deşi un argument nu se vede cu 5. Contextul indică faptul că este vorba despre un sens figurat
ochii. Sau: "Continuaţi, fiindcă vă urmez ... ", măcar că nu mer- (de exemplu: "Stricaţi Templul acesta, şi În trei zile Îl voi
gem realmente în spatele interlocutorului. Imediat ce începem ridica", Ioan 2.19; vezi ş i v. 21).
să vorbim despre lucruri care nu pot fi percepute cu ajutorul
6. Avem de-a face cu nişte declaraţii destinate a ridiculiza pe
unuia din simţurile noastre, ne vedem siliţi a folosi un limbaj
metaforic. Cărţile care tratează probleme de psihologie, economie cineva sau a-l supune oprobriului public. Asemenea cuvinte trebuie,
sau politică sunt, de cele mai multe ori, la fel de metaforice ca de regulă, înţelese la mod figurat (de exemplu: "pui de năpârci";
operele poetice sau scrierile devoţionale. Nu putem vorbi altfel." "spuneţi vulpii aceleia" (Irod); "perete văruit" (marele p reot).
("Miracles", New-York, 1947, pp. 88-89). 7. Intuiţia noastră indică lucrul acesta (de exemplu, apa vieţii
Este de recunoscut că, în Biblie, numeroase expresii şi fraze despre care Domnul Isus îi vorbea samaritencei la Ioan 4). ("Inter-
au, În mintea autorului, un sens figurat. "Prin înţelesul figurat, preting Figurative Language" in Kearley, 86; pp. 92- 93).
autorul are în capul lui imaginea unui concept reprezentat cu Pentru a înţelege un joc, trebuie să ştim:
ajutorul altuia, deoarece natura celor două lucruri comparate per- - natura sau tipul jocului care urmează a fi jucat;
mite stabilirea unei asemenea analogii." (Mickelsen, 72, pag. 179). - regulile jocului respectiv.
Metafora este o figură de stil foarte frecventă în Cuvântul lui "Problemele apar atunci când cineva nu ştie despre ce joc
Dumnezeu: autorul descrie un lucru cu ajutorul unor cuvinte care,
este vorba sau când confundă regulile acestui joc cu ale altuia"
în mod normal, se raportează la un altul. Pasajul "Nu te leme,
turmă mică" (Lc.12.32) conţine o metaforă care va fi 'dezvoltată în
(E. D. Hirsch, "Validity in Interpretation", 60, pag. 70).
Ioan 10.16: "Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta ... S-a indicat deseori aplicarea regulii: "Fii literal pe cât este
şi va fi o turmă şi un Păstor". N imeni nu se va gândi să ia posibil!", dar, după cum zice Clowney: "Regula de a fi literal
aceste cuvinte în sensul lor propriu. După cum am văzu t în capi- acolo unde este posibil este deja recunoaşterea unui biais, a unei
tolul precedent, unor asemenea formulări trebuie să li se dea nu căi ocolitoare, procedeu total lipsit de eficienţă, fiindcă el nu folo-
o interpretare literală , ci una figurativă. seşte nici măcar la a se apăra contra reducerii oricărei revelaţii
la un simplu mit. Bultmann putea pretinde «a fi literal acolo unde
Cum identificăm limbajul figurat? lucrul acesta este posibil», căci el nu putea considera ceea ce este
Identificarea limbajului figurat nu este întotdeauna un lucru supranatural ca ceva posibil"(E. P. Clowney, 62, pag. 102). Dum-
prea simplu. E. P. Myers ne dă câteva reguli de natură să con- nezeu are ochi? Nu este ceva imposibil. Dar au ochii aceştia picioare
tribuie la recunoaşterea sensului propriu sau figurat al cuvintelor.
care le permit "să cutreiere tot pământul" (Zah. 4.10)? Pentru
Sensul este figurat dacă:
1. Semnificaţia literală este imposibilă. De exemplu, Isus zice: Dumnezeu nimic nu este imposibil. Însă, la urma urmei, ce voia
să spună proorocul vorbind astfel? Literalismul în care îl închide
"Eu sunt Uşa oilor". Pavel spune: "Păziţi-vă de ,câini" (Fil. 3.2).
David scrie: "Domnul este Păstorul meu" (Ps. 23.1). pe interpret regula aceasta îl împiedică să perceapă corect mesajul
2. Sensul propriu implică o acţiune imposibilă (de exemplu: transmis de autor printr-o asemenea formulare .
"Lasă morţii să-şi îngroape morţii" (Mt. 8.22).
3. Aplicarea literală implică ceva rău sau interzice un lucru po- Limbajul artistic în Biblie
zitiv (de exemplu: a-şi tăia mâna, a-şi scoate ochiul, Mt. 18.8-9).
4. Interpretarea literală a unui text îl pune în conflict cu un Orientalii folosesc mai multe figuri de stil decât noi, occi-
altul al cărui sens este limpede (de exemplu: "Oricine trăieşte dentalii, astfel că, abordând Biblia, trebuie să ne obişnuim cu
şi crede în Mine nu va muri niciodată••. ", Ioan 11.26, şi:
această permanentă prezenţă a unui limbaj metaforic. Acesta
"Toţi mor în Adam", 1 Cor. 15.22).
se adresează mai degrabă sentimentelor decât raţiunii noastre:
84 85
+ Alfred K uen + + Cum să interpretăm Biblia +

"Iată, Eu 'Stau la u~ă ~i bat... voi intra la el ~i voi cina cu fost "gogorita" unor generaţii întregi de studenti, din Evul Me-
el, ~ el cu Mine (Ap. 320). O asemenea formulare este cu mult
N diu şi până în timpurile moderne, aceste figuri enigmatice se
mai expresivă decât dacă s-ar fi scris: "Domnul Isus vrea să aibă vor opune ele oare, asemenea heruvimilor neînduplecaţi, intrării
părtăşie cu omul, vrea să intre în comuniune cu noi". O ima- noastre în paradisul interpretării biblice? Nu vă neliniştiţi deloc.
gine ni se gravează mai uşor în memorie decât un gând abstract. Veţi ajunge să înţelegeti foarte bine Biblia, chiar dacă nu puteţi
Cu ajutorul unor imagini stilistice se pot ilustra adevăruri deosebi o metaforă de o metonimie. De altfel, numele figurilor
spirituale (a-şi ascunde candela sub obroc, a-şi îngropa talantul, de stil prezintă mai mică inlportanţă. Chiar dacă veţi uita foarte
sarea pământului, pâinea vieţii, lumîna lumii, păstorul cel bun). curând aceste denumiri, ceea ce trebuie nea părat reţinut este
Ima-ginile ne predispun la meditaţie, ne stimulează capacitatea existenta lor. Aceasta vă va ajuta să luaţi anumite expresii nu în
de reflectie. Tocmai cu scopul acesta a folosit Domnul Isus nume- înţeles propriu, ci ca o aplicaţie a unui limbaj convenţional p e
roasele Lui pilde (Mt. 13.10-17): pentru cei ce nu au poftă să care autorii biblici l-au respectat tot aşa cum şi noi ne conformăm
cugete, care nu "caută" (Mt. 7.7), acestea nu sunt decât nişte vorbirii curente.
"pilde şi povestiri" de care se bucură, dar al căror sens le scapă.
Iată, aşadar, că limbajul figurat este şi un limbaj "codificat", Comparaţiile
accesibil numai celor ce au interesul de "a cunoa~te tainele Figura de stil cea mai simp lă şi mai des folosită este compa-
Impărăţiei cerurilor". raţia . Am mai spus câte ceva despre aceasta, şi nu vom insistk
"Cu ajutorul metaforelor şi comparaţiilor, noi depăşim do- prea mult asupra ei . În toată Biblia găsim comparaţii (Ps. 5 .9;
meniul cunoştinţelor noastre limitate. Limbajul artistic ne ajută 72.6; 103.11-16; Is . 1.8-18; 55.9-11; Ier. 15 .18; 23.29; Cânt. 1.2;
nu numai să descoperim realitatea, dar şi să stabilim o relaţie 4.4; M t. 7 .9-11; Lc. 10.1-3; 13.34; 17 .24; 1 Cor. 3.15; 13.11;
vitală cu ea." În felul acesta, limbajul "devine drumul care duce 1 Tes . 5.2; lac . 1.6; Apoc. 4.3; 6.7 ... )
spre viata veşnică". (A. B. Mickelsen, 75, pag. 354).
Acest lucru este valabil îndeosebi în poezie, care ocupă un Metafora
spaţiu foarte larg în Vechiul Testament. Limbajul poetic este unul Este figura de stil care omite cuvintele de legătură (ca, la fel
artistic, plin de imagini şi figuri de stil. Cuvintele: ca, ca şi, cum cu, asemenea ... ), zicând simplu: "Domnul este păstorul meu"
... aşa, se aseamănă cu ... introduc comparaţii şi ilustrează adevă­ (Ps.23.1); "Gâtlejullor este un mormânt deschis" (Ps. 5.9);
rul pe care poetul sau proorocul voiau să-I transmită interlo- "Oameni ai căror dinţi sunt suliţe ~i săgeţi, a căror limbă este
cutorilor. o sabie ascuţită" (Ps ..575); "Cuvântul Tău este o candelă pentru
picioarele mele (Ps. 119.105). Luate literal, aceste fraze ar cons-
N

"El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă titui o absurditate.


Care îşi dă rodul la vremea lui
Metafora cere un transfer de sensuri de la o realitate la alta
Şi ale cărui frunze nu se veştejesc H (Ps. 1.3).
(cuvântul metaforă provine din "doi termeni greceşti: meta =
trans şi pherein = a duce). "Când psalmistul vorbeşte despre
"Cum doreşte un cerb izvoarele de apă ... H (Ps.42.1).
cineva care «stă sub ocrotirea Celui Preaînall» (Ps. 91.1), primul
efort cerut cititorului este să se ducă cu gândulla experienţa unei per-
Diferite figuri de stil folosite în Biblie
soane care stă sau locuieşte într-o casă. Aceste idei de siguranţă,
Orice tratat d e hermeneutică ce se respectă trebuie să con- prevedere, protecţie, dragoste etc., specifice vieţii din cămin, tre-
ţină un capitol referitor ia figurile de stil pe care le găsim în buie să fie apoi strărnutate din contextul familial şi omenesc în
Sf. Scriptură: litota, sinecdoca, personificarea ... După ce au domeniul credinţei în Dumnezeu"(Ryken, 84, pag. 92).

81> 87
+ Alfred K uen + + Cum sA interpretAm Biblia +
G. B. C;aird a identifica t 4 tipuri de metafore. Cele mai frec- (acesta este şi sensul cuvântului antropomorfism). Astfel, este
vente sunt nişte comparaţii bazate pe percepţia unuia din sim- vorba despre Faţa Lui (Ex. 33.23; Ps. 10.11; Ier. 21.10), despre
ţurile noastre, în general, văzul; dar şi mirosul (Ps. 141.2), auzul ochii Lui (2 Cron. 7.16; Ps. 11.4; Ier. 16.17), despre urechile Sale
(Ecl. 7.6), gustul (Cânt. 7.3). în alte metafore, sunt comparate "acti- (Ps. 10.17; Is. 37.17; Dan. 9.18), despre nările Sale (Ex. 15.8; Ps.
vitatea sau rezultatul unui lucru cu acela al altuia (de exemplu: "Vai 18.15; Is. 65.5), despre gura Sa (1 împ. 8.24; Is. 34.16; Mica 4.4),
de asirian, nuiaua mâniei Mele u , Is. 10.5). despre glasul Lui (Iov 40.23; Is. 50.2; Ier. 1.9), despre spatele Lui
"Poezia - potrivit afirmaţiei lui Robert Prost - este arta de a spune (Ex. 33.23; Is. 38.17; Ier. 18.17), despre picioarele Sale (Ex. 24.10;
un lucru cu gândulla altceva" ("The Norton Reader", New-York, Ps. 77.19; Is . 60.13), despre inima şi sufletul Lui (Gen. 6.6; 2 Cr.
1980, pag. 421). Metafora este unul dintre cele mai folosite proce- 7.16; Ps. 11.5); El doarme şi Se trezeşte (Ps. 78.65; 113.5; Is. 26.21;
dee artistice. Când psalmistul exclamă: "Domnul Dumnezeu' ef. Am. 7.7) (după Sterrett, 74, pag.124). Cum se interpretează
este lUI soare şi lUI scut" (Ps. 84.11) ., el voia să spună că Dum- aceste expresii? "Cheia se află in întrebarea următoare: La ce ne
nezeu este sursa ultimă a vieţii şi a tot ce ne este necesar şi că El servesc aceste părţi din corpul nostru? Ce facem cu braţul nostru
ne ocroteşte de orice primejdie. Când se plânge că se află "culcat drept? Lucrăm, executăm lucruri care necesită forţa. în general,
u
între nişte lei (Ps . 57.5), psalmistul înţelege prin lei nişte vrăj­ mâna dreaptă a unui om este mai puternică decât stânga lui. Si
maşi la fel de cruzi ca fiarele să lbatice (Ryken, pag. 92). iată că, pentru a reprezenta puterea lui Dumnezeu, autorul biblic,
Metaforele nu au întotdeauna aceeaşi semnificaţie, nu repre- şi chiar Dumnezeu însuşi, Se referă la exercitarea puterii cu mâna
zintă aceleaşi lucruri de la un capăt la altul al Bibliei. De exemplu, Lui dreaptă. Ce facem cu ochii noştri? Luăm cunoştinţă despre
apa este când sursa vieţii (Is. 55.1), când un simbol al curătirii ceea ce se află în jurul nostru. Ochii lui Dumnezeu ne spun că El
(Mt. 27.24), al puterii (Am . 5.24), al slăb iciunii (Ios. 7.5), al ju'd e- este conştient de existenţa noastră, de existenţa Univesului. La ce
căţii (1 Pet. 3.20). Pustia este adesea asociată cu dezolarea, jude- ne folosesc urechile? Pentru a auzi ceea ce provine din exteriorul
cata, puterile demonice şi tot ce se ridică împotriva autorităţii nostru. «Urechile deschise» ale lui Dumnezeu exprimă ideea că El
divine (ls. 13.20-22; 34.13-15;- Lc. 11.24; Lev. 16.7 şi urm.), dar este gata să asculte ceea ce spunem noi"(Serrett, pag. 125).
Propoziţia: "Ochii Domnului străbat pământui (2 Cr. 16.9),
u

mai poate simboliza nevinovăţia, sinceritatea, libertatea şi sigu-'


luată literal ar fi un nonsens. Ceea ce vrea să ne spună Dum-
ranta sub căIăuzirea providenţială a Domnului, din pricina legă­
turii el cu everumentele Exodului (Ex. 5.1; Ier. 2.1,2) (E. P. Myers, 86,
nezeu prin aceste cuvinte este că El Se ocupă de fiecare credincios
pag. 94; ef. Caird, 80, pag. 149). r în parte, oriunde s-ar afla acesta, şi că El este gata să intervină
în folosul său.
"Evident că nu citim Codul de procedură civilă ca pe un ro-
Tot în această categorie de antropomorfisme trebuie să
man de aventuri, şi nici un tratat de matematică la fel ca pe o cule-
încadrăm şi textele care ne vorbesc despre sentimentele încercate
gere de poeme! Un pasaj biblic trebuie înţeles în funcţie de stilul de Dumnezeu: El regretă ,. îşi aduce aminte, îi pare rău (în fr:.
lui, căci a înţelege literal o metaforă înseamnă a nu o înţelege "Se pocăieşte". N.tr.) (Gen. 6.6; 19.29; ler. 18.8, 10). în 1 Samuel
deloc" (H. Blocher, 60, pag. 26).
15.29, ni se spune că "Dumnezeu nu este om ca să-I pară rău u

(ef. Num. 23.19). Iacov adaugă: ,,In El nu este schimbare, nici


Antropomorfismele umbră de mutare (lac. 1.17), dar El ţine seama de atitudinea oa-
U

O altă formă a limbajului figurativ o constituie antropomor- menilor: dacă omul îşi schimbă atitudinea faţă de El, atunci şi Dum-
fismele. Biblia afirmă clar că "Dumnezeu este Duhu (Ioan 4.24) nezeu îşi modifică planurile, ca o consecinţă a acestei schimbări
şi că "un duh nu are nici carne, nici oase (Lc. 24.39) . Totuşi,
H
din partea omului. Domnul revine asupra răului (Ex. 32.14;
multe pasaje din Vechiul T~srament vorbesc despre El ca despre 2 Sam. 24.16; ler. 18.8; 26.13; Am. 7.3, 6; Iona 3.10; 4.2) sau,
o persoană fizică, de parcă Dumnezeu ar avea "forma unui om" respectiv, a binelui (Ier.18.10) pe care intenţiona să-I facă.
88 89
+ Alired K uen + + Cum să interpretăm Biblia +

Eufemismele divină menită să respecte libertatea individului: "Căutaţi /Ii


veţi găsi (Mt. 7.7).
U
Eufemismele constituie un alt procedeu stilistic cu ajutorul
căruia se evită ceea ce ar fi şocant sau supărător. Când apostolii Interpretarea simbolurilor biblice necesită eforturi şi o anu-
l-au menţionat în rugăciunea lor pe Iuda care şi-a părăsit locul mită dexteritate, căci şi aici se poate cădea lesne într-un exces,
u
şi slujba "ca să meargă la locullui (F.A. 1.25), ei au folosit ajungându-se ca semnificaţia simbolică să absoarbă sensul real
un eufemism pentru a evita pomenirea actului sinuciderii. Cu- al textului. Forţându-i semnificaţia prin spiritualizare, simbolul
vântul a adonni îl înlocuieşte uneori pe a muri (EA. 7.59), eufe- este despoiat de adevărata sa frumuseţe şi valoare. Când, de exem-
mism uneori echivoc (vezi Ioan 11.12-13). Se ştie că verbul a plu, într-un pasaj ca cel din Romani 12.20: "Dacă vrăjm~ului
cunoaşte este utilizat pentru o relaţie sexuală (Gen 4.1, 17; 38.26; tău îî este foame /IÎ sete... H , vedem imediat simbolurile foame-

Jud. 19.25; 1 împ. 1.4; Mt. 1.25), uneori chiar pentru homosexu- sete în lumina capitolelor 6-7 ale Evangheliei după Ioan, riscăm
alitate (Jud. 19.22). A nu fi cunoscut vreun bărbat este sinonim să trecem pe lângă mesajul pe care autorul a intenţionat să ni-I
transmită.
cu fecioria (Gen. 19.8; 24.16; Num. 31.17, 35; Lc. 1.34). Alte
eufemisme sunt: "a descoperi goliciunea u cuiva (Lev. 18.6-19) Care este diferenţa dintre metaforă şi simbol? T. Huser a defi-
sau "a se apropia de ... " (Ex. 19.15; Is. 8.3; Ez. 18.6), "a atinge nit-o astfel: "Metafora ne invită la o comparaţie între realitatea
descrisă ş i imaginea folosită; suprapunând două imagini, ea « dă
o femeie u (1 Cor. 7.1). "A~ acoperi picioarele u indica satisfa-
cerea unor necesităţi fiziologice. Limbajul este suficient de direct de gândib>, stimulează gândirea. Cât despre simbol, acesta joacă
rolul unei embleme, adică «reprezintă » o altă realitate. Asociaţia
pentru ca primii cititori să-i fi putut prinde sensul, însă, pe de altă
de idei poate fi analogă ( de exemplu, balanţa ca simbol al drep-
parte, Biblia evită să intre în detalii. Exprimarea ei nu este nici-
tăţii), dar, într-o măsură, şi arbitrară (svastica, simbol al nazis-
decum extremistă, ci perfect echilibrată. încadrându-se în limitele
mului, era rezultatul unei asocieri istorice). în timp ce, pentru
bunei cuviinţe, limbajul Scripturii este realist, dar şi respectuos.
metaforă, se stabileşte o relaţie de «du-te-vino», între realitatea
pe care o semnifică şi imaginea întrebuinţată, pentru simbol, ima-
Simbolurile ginea nu este decât o manieră de a trimite «în linie dreaptă » la
Simbolurile por fi: obiecte (untdelemn, sare, candelă); ani- această realitate. Simbolul este ceva «pus în locul» realităţii vizate,
male (leu, porumbel, vulpe); acţiuni (a mânca un sul de carte, a în timp ce metafora se suprapune acesteia cu o invitaţie la dialog.
ascunde un brâu, a cufunda ceva în apă); fenomene ale naturii De exemplu, în metafora " păstorului», se caută în ce privinţe se
(ploaie, rouă, fulger); sărbători (Paştele, sărbătoarea Corturilor); aseamănă comportamentul Domnului Isus cu al unui păstor. Când
materiale: ţesături (in subţire) sau metale (aur, aramă); culori ne referim la untdelemn ca simbol al Duhului Sfânt, aici nu se mai
(purpuriu, albastru azuriu, roşu aprins); nume de locuri (So- unnăresc nişte similitudini, ci se ia ca bază o asociere de idei
doma, Gomora, Sion); nume de persoane (David, Ilie, Izabela); curentă în Vechiul Testament unde «ungerea cu untdelemn în Nu-
numere (trei, şapte, doisprezece, patruzeci) etc. mele Domnului simboliza darul Duhului Sfânt»".
De cele mai multe ori, Biblia nu explică simbolul, căci el
este adesea destinat voalării unui adevăr, şi nu revelării sale Câteva simboluri mai des folosite
(ef. Mt. 13.14-15). Dumnezeu vrea ca noi să-i căutăm cu grijă şi Printre simbolurile cele mai evidente, se pot cita: adulterul şi
interes semnificaţia, dacă dorim din toată inima să cunoaştem prostituţia care preînchipuie încălcarea legământului Domnului,
adevărul: "Tu ~ti un Dumnezeu Clre Te ascunzi, Tu, Dum- legământ asemănat cu un contract marital; Babilonul simboli-
nezeul lui Israel" Mântuitvrule!H (Is. 47.15). Acest principiu se zează puterea lumească opusă lui Dumnezeu, anti-tipul omenesc
aplică şi adevărului Său care uneori se ascunde. Este o metodă al Ierusalimului ceresc (Apoc. 17.5; 18.21), reprezentat uneori
90 91
+ Alfred Kuen + + Cum să interpretăm Biblia +

sub trăsăturile Fiarei (Apoc. 19.19). Braţul este simbolul forţei, Evident că nu trebuie să transformăm aceste dimensiuni în mă­
al tăriei, după cum cornul (termenul ebraic corespunzător aces- suri metrice, după cum nu trebuie să luăm, în sens literal, numă­
tui cuvânt este adesea înlocuit, în versiunile noastre, prin rul 144 000 de aleşi (7.4), sau alte numere din Apocalipsa.
cuvântul putere) reprezintă acelaşi lucru. lncingerea mijlocului Patruzeci şi şaptezeci apar foarte des având O semnificatie
semnifica pregătirea pentru o anumită acţiune (evident, stân- simbolică: 40 de ani este durata convenţională a unei gener;ţii
jenită de roba largă nestrânsă pe şolduri cu O cingătoare). Can-
(Num. 14.34; Dt. 2.14; 8.1-5). Geneza 10 enumeră 70 de natiuni
dela vorbeş te despre lumină; câinele oriental este simbolul ieşite din fiii lui N~e; Moise rânduieşte 70 de bătrâni peste p~por;
necurăţiei; paharul semnifică destinul; tămâia - rugăciunea; Ex. 1.5 ne spune ca Iacov avea 70 de descendenţi care au coborât
harfa - lauda; untdelemnul - Duhul Sfânt; isopul - curăţirea în Egipt; Isus a trimis în misiune 70 de ucenici (Lc. 10.1).
(Ps. 51.7); mâinile - activitatea; purpura - domnia. (Vezi: Lund, Oconcordanţă biblică vă va permite să găsiţi şi alte exemple
85, pp. 145- 154; A. Heller, ,,200 Biblische Symbole", Paulus- semmflca tive, dar aveţi grijă să nu treceţi dincolo de indicaţiile
Verlag, Stuttgart, 1962. însă, toate aceste liste şi "dicţionare de biblice, încercând a da O semnificaţie simbolică tuturor numerelor.
simboluri" trebuie să fie abordate cu multă prudenţă). Simbolurile constituie o parte importantă a Revelaţiei biblice.
A le neglija înseamnă a ne lipsi de nişte comori pe care Dumne-
Simbolismul numerelor zeu ru le-a transnus prin intermediul unui popor care trăia într-un
Unele numere au, în mod evident, valoare simbolică în Biblie. context saturat de simbolisme. însă, a le falsifica semnificatia
Astfel, cifra şapte apare aici de peste 600 de ori, cel mai adesea înseamnă a căuta în Biblie gânduri care nu-i aparţin, sau ~ai
cu sensul simbolic (pe care îl avea, de altfel, pentru toţi semiţii d~grabă a lua propriii':. noastre gânduri drept idei biblice, apli-
din Orientul Mijlociu) de totalitate, caracter complet, plină tate candu-le pecetea dlvma. De aceea este atât de importantă inter-
voită de Dumnezeu; deci, un simbol al perfecţiunii. Acest sens
pretarea corectă a acestui aspect al Revelaţiei.
este evident, de exemplu, în expresia: "cele ţ;apte Duhuri ale
lui Dumnezeu" (Apoc. 1.4), pentru că noi ştim că nu există Metonimia
decât "un singur Duh" (Ef. 4.4). în metonimie, cauza este pusă înaintea efectului, semnul în
Cifra trei are, de asemenea, acest sens referitor la Dumne- locul realităţii pe care o reprezintă. Folosim zilnic o asemenea for-
zeu (întreita menţiune a Domnului în binecuvântarea din Num. mă de exprimare, de exemplu : "Ministerul de Exem e încă nu
6.24-27; tripla repetare a cuvântului "sfânt" în Is. 6.3). în Noul s-a pronunţat". Moise este pus în locul scrierilor sale: "Au pe Moise
Testament, cifra trei se referă, în mod evident, la Sfânta Treime ~i pe prooroci" (Le. 16.29; ef. 24.27; 2 Cor. 3 .15), un ţinut se sub-
(2 Cor. 13.13; Apoc. 4 .8). stituie locuitorilor săi (Mt. 35, literal: "Tot ţinutul lui Iuda a i~n,
Cifra patru redă plinătatea pe plan pământesc (4 puncte car- BIblIa ~~Ifoloseşte: "tăierea împrejur" pentru cei tăiaţi împre-
dinale; 4 vânturi; vezi: Ier. 49.16; Ez. 37.9; Is. 11.12; Lc. 13.29; Jur, adIca IUdeu (Rom. 3.30; Gal. 2.7-9); "toiagul de domnie"
Apoc. 7.1). sau "cheia pentru autoritate (Gen. 49.10; Is. 22.22); sabia
H

Numărul doisprezece se referă la poporul lui Dumnezeu din pentru război (Lv. 26.6); scaune de domnie pentru puteri
vechime (12 seminţii), precum şi la poporul Noului Legământ supranaturale (Col. 1.16) (Vezi: los. 10.21; Pv. 10.21; ler. 21.7;
(12 apostoli). Apocalipsa le suprapune (Ap. 4.4) şi operează cu Os. 1.2; EA. 6.7; 1 Cor. 10.21).
multiplii : 12 x 1000 (numărul mulţimii), şi chiar 12 x 12 x 1000
Personificarea
= 144 000 (7.4-8). Femeia din capitolul 12 are 12 stele pe cap
(12.1). Noul Ierusalim are 12 porţi, iar Cetatea are forma unui cub Este un fel de metonimie (constând în atribuirea de trăsături
spe~ifice omului unor lucruri, locuri, forţe ale naturii etc.). în pro-
cu latura de 12 000 de stadii şi este înconjurată de un zid de 144
pozIţIa: "Vinul este batjocorito~ (Pv. 20.1), vinul este pus în
(12 x 12) coţi, temeliile zidului fiind 12 pietre scumpe (21.17-20).
92 93
+ Alfred Kuen + + Cum să interpretăm Biblia +

locul persoanei care face abuz de băutură. Nebunia (Pv.9.13-18) (Gen. 42.38). Desigur că perii nu se pogoară singuri, ci împreună
şi înţelepciunea (Pv. 1.20 şi urm.; 8.1 şi urm.; 9.1 şi urm.) se com- cu trupul mortului. O sabie în Ieremia 25.29 reprezintă un mare
portă ca două femei care invită oamenii la nişte ospeţe şi (valabil număr de săbii, o întreagă oştire. (Aici avem utilizarea singula-
numai pentru înţelepciune) lucrează pentru Dumnezeu. Biblia rului pentru plural). Compară cele două sinecdoce contrarii din
personifică cerurile (Dt. 32.1; Is. 44.23), dealurile (Is. 55.12), Mica 4.3 (Is. 2.4) şi Ioel 4.10.
copacii de pe câmp (Ez. 17.24), moartea (1 Cor. 15.55), dragostea Adesea, cuvântul trup se referă la întreaga persoană: "Cei
(1 Pet. 4.8). Isus zice că ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi doi vor deveni un singur trup" (Gen. 2.24), adică O singură per-
(Mt. 6.34; ef. Ps. 19.2). În Psalmul 114, Marea Roşie, Iordanul, soană. "Cuvântul S-a făcut trup" (Ioan 1.14), adică a devenit

munţii şi dealurile sunt tot atâtea persoane care fug sau sar ca nişte o persoană umană; "carnea şi sângele" definesc omul muritor,
berbeci. A lua aceste afirmaţii ad-literam ar însemna să aducem opusul Dumnezeului celui viu (Ioan 1.13; Mt. 16.17; Gal. 1.16),
o ofensă textelor biblice şi autorilor lor. care nu are în el Duhul lui Dumnezeu (1 Cor. 15.50). "Oasele
şi carnea" indică trupul (Iov 2.5; Le. 24.39). Uneori o altă parte

Apostrofa retorică a persoanei indică întregul: "Ferice de pântecele (adică mama)


Personificarea unor obiecte neînsufleţite permite să le fie adre- care Te-a purtat" (Lc. 11.27). "Sufletul meu este alipit de
fărână" (Ps . 119.25). ,,sufletul meu Te doreşte noaptea şi duhul
sată o apostrofă, un mesaj retoric. Apostrofa este un procedeu
meu Te caulă înăuntrul meu" (Is. 26.9). De cele mai multe ori,
stilistic folosit şi azi, tot aşa de vechi cum sunt cărţile lui Moise
cuvântul suflet se poate înlocui cu .e u sau cu sine însuşi. Astfel,
(Num. 21.29) şi Judecătorii (Jud. 5.3). ,,Pentru ce, munţi cu multe
"Cine capăIă întelepciune îşi iubeşte sufletul" (Pv. 19.8)
piscuri, purtaţi pizmă pe muntele pe care l-a ales Dumne-
înseamnă: se iubeşte pe sine însuşi.
zeu ca locaş împărătesc?" (Ps. 68.16). Zicând: "Bucură-te, La Marcu 3.4, Domnul Isus întreabă: "Es.te îngăduit... să
stearpo!" (15. 54.1), proorocul se adresează unei naţiuni. ,,Ah. salvezi un suflet (o persoană) sau să-I ucizir Bogatul nechib-
sabie a Domnului... intoarce-te în teacă, opreşte-te şi fii liniş­ zuit zice sufletului său: "Suflete al meu, ai multe bunătăţi...
tită!" (Is. 47.6) (apostrofă şi sinecdocă, mult mai expresive decât a
mănâncă, bea şi veseleşte-te!" (Lc. 12.19). Aceasta înseamnă:
spune simplu: războiul va înceta). La Isaia 22.29, proorocul so- Tu ai multe bunătăţi (sufletul nu mănâncă, nici nu bea). Tot aşa, a
mează ţara (care ia locul poporului ei) să asculte Cuvântul Dom- zice în inima lui înseamnă a zice în sine însuşi. (Vezi şi: los. 7.1, 11;
nului. Şi Domnul Isus a utilizat apostrofa retorică, adresându-Se 1. Sam . 14.45; 2 Sam. 16.21; Iov 29.11; Is. 2.4; Mt. 6.11).
10calităţilor Horazin, Betsaida, Capernaum şi Ierusalim (Mt. 11.21,
23; 23.37) ca unor fiinţe omeneşti. (Vezi şi 2 Sam. 19.1; 1 Îm p . 13.2; Hen dia da
Is. 14.12; Ez. 37.4). Hendiada este figura de stil care constă în înlocuirea unui
substantiv însoţit de un atribut prin două substantive, sau a unui
Sinecdoca atribut adjectival cu unul substantival. Este o particularitate a
Sinecdoca se înrudeşte cu metonimia. În acest caz, întregul limbajului biblic cu ajutorul căreia două cuvinte legate prin con-
este reprezentat printr-o parte a sa, sau o parte ia locul întregului: juncţia şi exprimă, de fapt, o singură idee. Când se spune, de
un individ pentru o naţiune, sau invers (ca atunci când spunem: exemplu, la Geneza 19.24: "Domnul a făcut să plouă peste Ser
"România a bătut Franţa cu 1-0), singularul pentru plural şi doma şi Gomora pucioasă şi foc", aceasta Înseamnă pucioasă
viceversa. Când citim că Israel făcea un lucru sau altul, ne dăm aprinsă. La Iov 5.15, se spune că uDumnezeu smulge pe cel
seama că este vorba despre israeliţi. Iacov zice copiilor săi: n Veţi slab de sub sabia şi din gura lor" (a celor răi). Majoritatea ver-
face să se pogoare cu durere perii mei albi în Locuinţa morţilor" siunilor au restabilit sensul expresiei " de sabia gurii lor", ceea ce
94 95
+ Alfred Kuen + + Cum să interpretăm Biblia +

înseamnă,de sub efectele cuvintelor ieşite din gura lor care, ase- când anumite persoane au luat aceste cuvinte în sens literal. Dar
menea unei săbii, sunt aducă toare de moarte. oare un asemenea lucru avusese în vedere Domnul Isus. Oare
Această figură de stil este folosită mai ales în textele poetice. după ce i-a fost extirpat cuiva ochiul drept, cel stâng nu-l va an-
trena spre păca t? Si chiar dacă un om îşi va scoate ambii ochi,
Hiperbola prin aceasta nu va reu şi să- şi smulgă păcatul d in inimă.
Această figură de stil cons tă într-o exagerare delibera tă prin Se ş tie că în anul 70 s-a împlinit profeţia Domnului Isus care
care se urmăreşte sublinierea unui adevăr şi stârnirea unei reacţii a fost transcrisă la Marcu 13.2. Într-adevăr, distrugerea Ierusali-
din partea cititorului. Această exagerare intenţionată a lucrurilor, mului a atins asemenea proporţii, încât valea Tyropoeonului pur
accep ta tă de către cititori ca o licenţă poetică , nu n e permite şi simplu a dispărut, fiind umplu tă cu pietrele rezultate din demo-
să-I acuzăm pe autor de o deformare a realităţii . De altfel. în vor- larea cetăţii ş i a Templului. Totu şi. expresia nnu va rămâne
birea curentă, noi utilizăm numeroase hiperbole: "Sunt mort de piatră peste piatrăU ţine de domeniul hiperbolei. Ca dovadă,

oboseală, l-aş pisa puţin, are o gură cât o ş ură, fuge de-i scapără în "Zidul Plângerii", numeroase pietre au rămas neclintite.
picioarele ... " Si autorii sacri recurg la o serie întreagă de hiper- Stein mai citează textul de la Matei 5.23-24, întrebându-se
dacă un galilean ca re venise cu un miel la Templul din Ierusalim
bol e: nOchii îmi varsă liiroaie de apău (Ps. 11 9.136); nSaul
lii-a bătut miile, David zecile de mii u (1 Sam. 18.7); n... erau putea să-I lase la marginea drumului şi să se înapoieze în Galileea
mai Uliori decât vulturii, mai tari decât leii (2 Sam . 1.23).
U ca să se împace cu fratele său şi apoi să revină la Ierusalim sperând
să-şi regăsească animalul în locul unde l-a lăsat.
Chiar şi Domnul Isus a folosit hiperbola pentru a-Si şoca ascul-
tăto rii: n Voi strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila
u
(Mt. Astfel. avem de-a face cu o hiperbolă atunci când o declara-
ţie conţine o aluzie la ceva imposibil (o bârnă sau un pai în ochiul
U
23 .24); n... scoate, mai întâi, bârna din ochiul tău (Mt. 7.5);
unui om: Mt. 7.3-5; ef. Mt. 23.41); când o anumită declaraţie
nEste mai lesne să treacă o cămilă prin urechea acului decât
pare să contrazică o afirmaţie făcută de Domnul [sus cu alt prilej
să intre un bogat în lmpărăţia lui Dumnezeu (Mc. 10 .25).
U

(a urî pe tatăl sau pe mama sa; într-un asemenea caz, Lc. 14.26
Pentru a putea lua aceste cuvinte în sens literal. unii au sugerat
ar contrazice textul din Mc. 7.9-13); când ea contrazice o acţiune
că "urechea acului" ar fi fost numele uneia dintre porţile Ierusa-
a lui Cristos Însuşi (El n-a urât-o pe mama Sa, ci S-a interesat de
limului ( rămasă, tot u şi. nec un oscută), sau că p rin cămilă ar
ea chiar şi atunci când El Se afla pe cruce, dându-i-o în grij ă
trebui să înţelegem un fel de frânghie marinărească. Si atunci cum
apostolului preaiubit, Ioan 19.26-27); sau contrazice învăţătura
vom lua literal alte cuvin te ale Domnului Isus sau spusele
Vechiului Testa ment (Ex. 20 .12; Dt. 5.16), ori a Noului Testa-
evanghelistului Ioan (Ioan 21.25)? (Vezi şi Dt. 1.28; 1 Îrnp. 1.40; ment (comp. Mt. 5.42 cu 2 Tes. 3.10; Mt. 7.1 cu 1 Cor. 6.1-6).
Ps. 119.20; [er. 19.4; 23.9). Hiperbolele sunt frecvente în proverbe sau aforisme, prin care
R. H. Stein a consacrat o lucrare de 100 de pagini problemei se urmăreşte şocarea cititoru lui, provocarea lui la cugetare (de
hiperbolelor folosite în Evanghelii (Difficult Sayings in the exemplu: Mt. 6.21; 10.24; 26.52;- Mc. 6.4; Lc. 16.10), precum şi
Gospels, Baker, Grand Rapids, 1985). El face distincţie între ceea în poezie, unde autorul se adresează mai degrabă sentimentelor
ce numeş te overstatem ent şi hiperbolă . În primul caz, este vorba decât raţiunii (la Mt. 5.39-41; 6.24; 7.7-8; Mc. 2.21-22, Domnul
despre ceva posibil, dar improbabil, în timp ce hiperbola repre- Isus Si-a formula t mesajul după regulile poeziei ebraice, adică
zintă o imposibilitate fizică sau logică. Scoaterea unui ochi sau sub formă de paralelisme.
tăierea unui mădular intră în categoria acţiunilor posibile. Ca Pe de altă parte, fiecare metaforă conţine o doză de exagerare:
dovadă, istoria creştinism ului re latează câ teva cazuri tragice nEu sunt vierme, nu om u (Ps. 22.6); ",Eu sunt un trandafir din
96 Cum să interpretăm c-7 97
+ Alfred Kuen + + Cum să interpretăm Biblia +
H
Saron H (Cânt. 2.1);" Voi sunteţi sarea pământului (Mt. 5.13). Ironia
De asemenea, parabolele folosesc uneori litera îngroşată a Ironia constă în a spune contrariul a ceea ce gândim. Ea nu
hiperbolei. Astfel, împăratul din pilda robului ne~ilos tiv îi ia~t~ este absentă nici pe paginile Bibliei, dar pentru că unii nu se
acestuia o datorie de 10 000 de talanţi, o suma astronomica aşteaptă s·o întâlnească aici, comit deseori erori de interpretare.
echivalând cu câteva miliarde de franci francezi. Să ne amintim Nu trebuie să stăm nici o clipă pe gânduri pentru a admite că Mi-
că tributul plătit de Galileea şi Pereea către vistieria Romei abia cal a rostit următoarele cuvin te: "Cu câtă cinste s-a purtat azi
se ridica la 300 de talanţi şi că totalul veniturilor anuale ale lui împăratul lui Israel descoperindu-se înaintea slujnicelor su-
Irod cel Mare nu depăşea niciodată 900 de talanţi (Iosif Flavius, puşilor lui cum s-ar descoperi un om de nimic (2 Sam. 6.20).
H

Antichităţi iudaice, 17.318).


Domnul Isus a făcu t uz de o ironie usturătoare când i-a întrebat
O parte a hiperbolelor se datorează expresiilor idiomatice
pe adversarii Să i: "V-am arătat multe lucrări bune care vin de
aflate în c irculaţie . Când spunem: "N-am închis un ochi toată
noaptea" sau: "îşi mânca mâinile de ciudă", nimeni nu se gân- la Tatăl Meu. Pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu
deşte să ia literal aceste afirmaţii. Expresii ca "Amlo ViI fi pJân- pietre în Miner (Ioan 10.32), ironie pe care se pare că nici unul
sul şi scrâşnirea dinţilor'" sau: "o credinţă care mută munţii
H
dintre cei ce-L ascultau nu a sesizat-o (ef. v. 33). Mântuitorul recurgea
probabil se numărau printre formulele uzuale ale vremii. la această armă în încercarea de a sfărâma ca rapacea de nepăsare
Ce rol are hiperbola? a potrivnicilor Să i: "Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumne-
R. H. Stein dă câteva răspunsuri : zeu în folosul datinei voastre" (Mc. 7.9). Sau: "Voi umpleţi
1. Se întipăreşte mai uşor în memorie; . măsura părinţilor voştri (MI. 23.32). Pilat voia să fie ironic
H

2. Impresionează ascultătorii şi îi împinge la luarea une i când L·a prezentat noroadelor pe Isus cu aceste cuvinte: "Iată
decizii (vezi Lc. 14.26; Mt. 23.15, 24-25); omul!H(Ioan 19.5), fără să-şi dea seama ce adevăr profund rostise.
3. Descoperă sentimentele autorului (care nu se limitează la
La rândul său, şi apostolul Pavel mânuia ironia cu deosebită
a fi un orator riguros şi rece);
iscusinţă, mai ales în relaţiile sale cu corintenii: ,,0, iată-vă sătui!
4. Ne s târneşte interesul şi ne menţine într-o stare de tensiune,
Iată-vă ajunşi bogaţi! Iată-vă împărăţind fără noi... voi
de încordare (pp. 94-100).
înţelepţi în Cristos.oo voi tari! Voi puşi în cinste, noi dis-
preţulţLo (1 Cor. 4.8-10). Dacă luăm la propriu aceste laude
H

Litota
Aceasta este opusul hiperbolei : autorul spune mai puţin adresate de Pavel, nu vom înţelege nimic din ceea ce era în mintea
decât gândeşte. Când apostolul Pavel îi spune tribunului Ieru- lui. Când el vorbeşte la 2 Corinteni 11.5 şi 12.11 despre aceşti
salimului că el era "cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnă­ "apostoli nespus de aleşi" (în vers. fr. super-apostoli. N.tr.),
tate (F.A. 21.39), el recurge la o litotă, cetatea la care face aluzie
H
nu încape nici o îndoială că el îi numeşte astfel în bătaie de joc,
nefiind alta decât Roma însăşi (ef. F.A. 22.25-28). Când le scrie iar unele versiuni au interpretat corect expresia redând-o prin
creştinilor din Corint că nu-i laudă (1 Cor. 11 .17) pentru felul în
"apostoli care se pretind a fi superiori", căci la 2. Corinteni 11.13,
care sărbătoreau ei Masa Domnului, apostolul foloseşte acelaşi
Pavel d ezvăl uie adevărata lor identitate: "Oamenii aceştia
procedeu stilistic. Denumirea de litotă se mai aplică figurii de
sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători care
stil care constă în a afirma o idee prin negarea contrariului
H
acesteia (de exemplu, Ps. 51.17: "Th nu dispreţuleşti înseam- se prefac în apostoli ai lui Cristos H
• La 2 Corinteni 12.1 3,
nă Tu accepţi; sau, la 1 Sam. 26.8, citim: "Nu-i voi lovi de două apostolul Pavel devine şi mai incisiv: "In adevăI; în ce aţi fost
ori", ceea ce vrea să spună: îi voi doborî din prima lovitură). voi puşi mai prejos decât celelalte Biserici, afară doar că numai

98 99
+ Alfred K uen +

eu singur nu v-am fost o sarcină? O, iertaţi-mi nedreptatea


areastaL (vezi şi 1 împ. 18.27; Iov 12.2; 38.21; Zah . 11.13)"-
H

Ar mai putea fi amintite şi ale figuri de stil folosite în Sfânta


Scriptură, ca: elipsa (o porţiune a frazei este subînţeleasă), pleo-
nasmul (repe tarea intenţionată a unor elemente) p aradoxul
(afirmarea a două adevăruri aparent contradictorii), oximoronul
(exprimarea unei ironii subtile sau a unui adevăr us turător sub Capitolul 8
forma asocierii paradoxale a doi termeni contradictorii) ...
Numai simpla enumerare a acestor procedee artistice şi figuri
retorice este o dovadă că autorii sacri erau perfect conştienţi de
diversele mijloace de expresie întrebuinţate de scriitorii profani A ŞASEA ETAPĂ:
la care ei au recurs pentru a face ca Revelaţia divină (ai cărei depo- REAŞEZAREA FRAZEI
zitari erau) să aibă impactul dorit asupra cititorilor. în adevăr, o îN CONTEXTUL EI LITERAR
imagine frapează, sau chiar produce un şoc (ef. Ps. 78.65) pentru
a ne smulge din letargia care ne cuprinde uneori. Imaginea are A impărţi drept Cuvântul adevărului
întotdeauna o mai mare încărcătură emoţiona lă, o forţă de ex-
presie s p orită, reuşind să ne motiveze ş i să ne împingă la acţiune. în testamentul lui spiritual, apostolul Pavel îşi îndemna astfel
Imaginea s tilistică îmbracă vechile adevăruri în haine noi. Ea ne ucenicul (Timotei): "Caută să te înfăţişezi Înaintea lui Dum-
desprinde dintr-un cadru în care ne-am plafonat, devenind foarte nezeu ca un om Încercat, ca un lucrător care n-are de ce
familiarizaţi cu lucrurile sfinte. Ne smulge de pe ochi mahrama să-i fie ruşine şi care Împarte drept Cuvântul adevărului
H

care ni i-a acoperit pe nesimţite împiedicându-ne să vedem, în (2 Tim. 2.15). Expresia "împarte drept" redă un singur cuvânt
toată frumuseţea lor, măreţe le cuvinte a le lui Dumnezeu. grecesc - orthotomeo - care, literal, înseamnă : a tăia drept. Era
în pildele Sale, Domnul Isus foloseşte o bogăţie de imagini. folosit, în literatura greacă, cu privire la un cerce taş care Îşi croia,
Este de datoria noastră să obţ inem, p rintr-o bună traducere şi cu ajutorul "briceagului" său, o cale dreap tă printre mărăcinii
o bună interpretare, acelaşi impact asupra cititorilor de astăzi. pe care îi întâlnea în drum; pentru plugarul care trăgea nişte
brazde drepte cu plugullui; pentru făuritorul de corturi care îşi
tăia pânza în mod corespunzător; pentru meseriaşul care cioplea
de aşa manieră blocurile de piatră încât acestea se asamblau
perfect în zidurile unei construc ţii, precum ·şi pentru preotul care
despica animalele aduse ca jertfă conform regulilor în vigoare.
în toate cazurile de mai sus, ideea de bază era precizia, confor-
mitatea cu scopul operaţiunii şi dovada că persoana respectivă
stăpânea tainele meseriei. A împărţi drept Cuvântul adevărului,
adică a-l lămuri aşa încât alţii să-i poată prinde înţelesul exact
\1 Ironia, şi în special ironi a în Bibli e, a făcut obiectul multor studii în ultimii
(ef. Nem. 8.8) cere o deosebită precizie, precum şi cunoaşterea
ani. A se vedea: D. C. Mueke, "lrony and the Ironi c", London, 1970; W. Booth,
ş i respectarea unor reguli artistice.
"The Retoric of Irony", Chicago, University Press, 1974; E. M. Good, "lrony in
the O. T.", Sheffield Almond, 1981; P. Duke, "lrony in the Fourth Cospel", Dar, vai, în domeniul acesta, există mulţi "lucrători răi" care
Atlanta, John Knox, 1985. Nota Ed. Emmaiis. răsucesc sensul Scripturilor (2 Pet. 3.16) în loc "să taie d rept",

101
+ AlEred Kuen + + Cum să interpretăm Biblia +

care scot versete sau porţiuni de versete din contextul lor pentru în toate cazurile acestea, o singură privire aruncată în context
a-şi sprijini ideile. Din pricina unor asemenea ,,1ucrători", mulţi ar fi de ajuns pentru a dărâma respectivele raţionamente. "Cele
oameni au ajuns să spună: "Se poate dovedi orice lucru cu aju- trei mai importante reguli ale studiului biblic, zicea R. Mayhue
torul Bibliei". Fără îndoială, numai că totul depinde de metoda (86, p. 81), sunt: 1) contextul, 2) contextul, 3) contextul". Dacă
folosită. Este cunoscută istoria - inventată, desigur - a tânărului nu vă place simpla repetare a cuvântului context, noi o vom for-
care voia să cunoască voia lui Dumnezeu cu privire la viaţa sa şi mula altfel: 1) contextul imediat, 2) contextul cărţii şi al învă­
care a deschis Biblia la întâmplare punând degetul pe un ver- ţăturii biblice în general, 3) contextul istoric şi cultural. Vom exa-

set unde a citit: "Iuda s-a dus de s-a spânzurat" (Mt. 27.5). mina primele două în acest capitol, iar pe al treilea în capitolul
următor.
"Nu se poate", şi-a zis el. "Să căutăm un alt text". Al doilea pasaj
suna astfel: "Du-te de fă ~ tu la lel!" (Le. 10.37). Uimit, tânărul
a zis: "Aşa ceva nu poate fi potrivit cu voia lui Dumnezeu. Trebuie Contextul imediat
să caut un alt verset." Al treilea pasaj a fost acesta: "Ce ai să
Cu excepţia cărţii Proverbele, Biblia nu este o culegere de
laci, Iă repede!H (Ioan 13 .27).
Unii vor ca toată lumea să fie unită, şi citează cuvintele Dom- cuvinte izolate. Fiecare text se inserează într-un context, fiecare
cuvânt este legat de cel dinaintea lui şi de cele care îl urmează.
nului Isus: "Ca toţi să fie una H (Ioan 17.21), însă , fără a ve-
Pentru a găsi sensul unui text enigmatic, trebuie să citim tot
dea ce mai spune Domnul în acelaşi verset. Pentru a sprijini
pasajul şi să vedem ce cuvinte revin de la un verset la altul. cum
doctrina botezării copiilor, unii vor cita cuvintele: "Lăsaţi copi-
se desfăşoară gândul autorului. Este vorba de argumentul unei
laşii să vină la Mine!" (Mt. 19.14) şi: "copiii voştri sunt sfinţiH
demonstraţii, sau de o paranteză? De o afirmaţie a autorului,
(1 Cor. 7.14); referitor la participarea oricui la Masa Domnului se sau de citarea cuvintelor interlocutorilor lui?
vor lua ca argument" următoarele texte: "Veniţi, căci toate sunt H. Blocher citează un exemplu extrem privitor la neglija-
gata!H (Mt. 22.4) şi: ,'pe ceI ce vine la Mine nu-l voi izgoni afaIăH rea contextului: "Pe vremea prohibiţiei, membrii ligilor absti-
(Ioan 6.37). Or, nici unul din versetele de mai sus nu se referă la nente manifestau pe străzi fluturând banderole care proclamau
botez sau la Cina Domnului. Cei ce consideră că toţi creştinii ar acest slogan viguros luat din Biblie: «Nu lua, nu gusta, nu
trebui să vorbească în limbi citează 1 Corinteni 14.5: "Aş dori ca atinge!» (Col. 2.21). Rezumat al sloganului ideal! Este, în adevăr,
toţi să vorbiţi în alte limbi u (omiţând a doua parte a versetului regretabil că, aruncând o singură privire mai sus sau mai jos de
şi capitolul respectiv în ansamblu). Pentru a descuraja căutarea acest verset în Epistola Coloseni, s-ar fi putut observa că acesta
unei profesii sau a unui mediu spiritual care să fie mai în confor- era preceptul primejdios al adversarilor lui Pavel, combătuţi de
mitate cu voia lui Dumnezeu descoperită în Cuvântul Lui, se va el cu putere în acest pasat (H. Blocher, 60, pag. 25).
invoca 1 Corinteni 7.20: "Fiecare să rămână în starea în care în 1 Corinteni 7.1, Pavel spune: "Este bine ca omul să nu
se afla când a lost chematHsau 2 Timotei 3.14: "Tu să rămâi se atingă de lemeie u • Unii au dedus de aici că ar trebui să nu
în lucrurile pe care le-ai învăţat". aibă loc niciodată O atingere fizică a unei persoane de sex opus; de
Printr-o asemenea metodă de demonstraţie cu ajutorul unor exemplu, nici o strângere de mână. Studiul eufemismelor ne-a
jumătăţi de versete izolate, pelagienii căutau să dovedească învăţat că expresia "a atinge o femeie" înseamnă "a avea relaţii
faptul că nu ar fi nevoie de un Mijlocitor pentru a ne apropia de intime cu ea". Şi atunci Pavel vrea să spună că este bine pentru
Dumnezeu (deoarece fiul risipitor a venit la tatăl lui de unul singur); un om să renunţe la orice relaţii sexuale? înainte de aceste cuvinte,
mormonii justifică botez,,: pentru cei morţi (1 Cor. 15.29); martorii apostolul spune: "Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi
lui Iehova susţin non-divinitatea Domnului Isus (Col. 1.15). scris... u Apoi continuă: HTo~ din pricina curviei, fiecare bărbat
102 103
• Alfred Kuen • • Cum să interpretăm Biblia •

să-~i aibif nevasta lui, ~i fiecare femeie să-~i aibă bărbatul Din nefericire, acest principiu inamovibil nu este câtuşi de puţin
eiu (v. 2). Şi atunci, cum poate el, la distanţa de un singur ver- evident astăzi" (Stadelmann, 85, pag. 97). Şi astfel, în loc să se
set, să emită două opinii diferite? Dificultatea se rezolvă când facă exegeză (ex = a scoate sensul textului), se face eisegeză (eis
ne amintim că, în greacă, nu existau ghilimele şi că trebuie să le = a face să intre un sens în text, a introduce un sens în text).
punem noi la locul lor: "Să trecem la ceea ce mi-aţi scris: «Este Oare se gândea apostolul Pavel la terminarea canonului Noului
bine pentru un bărbat să nu se atingă de femeie». Totuşi ... ". La Testament, atunci când a scris: "când va veni ce este desă­
versetul1, apostolul nu prezintă părerea lui personală, ci o citează v~ir7 Avea el măcar o idee despre un Nou Testament pe care
pe aceea a corintenilor care, ca o reacţie faţă de moravurile depra- să-I indice printr-o expresie atât de enigmatică: "ce este desă­
vate ale celor din jur, au căzut în cealaltă extremă, prescriind ori- vârşit"? Sau corintenii vor fi înţeles şi ei din acest pasaj ceea ce ar
ce relaţie sexuală. Opinia personală a apostolului se află la v. 2. dori aceşti "eisegeţi" moderni să-I facă să spună?
Vom regăsi acelaşi demers pentru răspunsurile la celelalte "Obligaţia pe care o are exegetul de a rămâne fidel textului
întrebări puse în scris de corinteni şi la care apostolul le dă original, reţinând sensul literal, îi îngrădeşte «libertatea» sa crea-
soluţia. Au fost întrebări referitoare la carnea jertfită idolilor: toare de a căuta, în mod experimental, tot ce ar putea <<face să
"Toate îmi sunt îngăduite"; "Toţi avem cunoştinţă"; "Noi suntem spună» acel text. Această obligaţie îl constrânge să găsească acel
liberi"; "Noi ne aducem aminte de tine în toate privinţele"; singur sens pe care voia să-I dea autorul. Se porneşte de la prin-
precum şi unele întrebări cu privire la darurile duhovniceşti: cipiul că o limbă conţine semnificaţia propriilor sale cuvinte ...
"Umblaţi după darurile duhovniceşti", iată câte slogane circulau Sensul literal este semnificaţia simplă şi normală a cuvintelor pe
în Biserica din Corint şi au fost aduse la cunoştinţa apostolului care o dă contextul literal şi istoric ... O proză interpretată ca
prin intermediul celor trei fraţi veniţi la el. proză, o relatare istorică interpretată ca relatare istorică, alegoria
Textul din 1 Corinteni 13.8-10 este invocat ade.sea pentru a ca alegorie, poezia ca poezie" (Stadelmann, pag. 206).
dovedi caracterul provizoriu, legat de timpurile apostolice, al Cuvintele Domnului Isus: "Nu aruncaţi măIgăritarele voastre
unor daruri duhovniceşti, îndeosebi acela al vorbirii în limbi: înaintea poIdJor* (MI. 7.6) au fost folosite în multe feluri; de
"Când va veni «ce este desăvâ1'llit», acest «În parte» se va exemplu, că nu trebuie să le mărturisim Evanghelia necredincio-
sfârşiu (v. 10). "Ce este desăvârşit" zic unii, este Noul Testa- şilor care o batjocoresc; să nu-L ducem pe Domnul Isus ("măr­
ment, revelaţia desăvârşită a lui Dumnezeu; ceea ce era parţial găritarui de mare preţ") la cei care în mod sigur îl vor dispreţui; să
erau darurile de comunicare imperfecte ale vremii apostolice: darul nu expunem adevărurile profunde şi ascunse (asemenea
cunoştinţei, darul proorociei, darul vorbirii în limbi. .. Totuşi, mărgăritarului închis într-o scoică) celor ce nu sunt dispuşi să le
potrivit contextului, când va veni "re este desă~t. rom vedea aprecieze la justa lor valoare şi, deci, nu le vor putea asimila ...
faţă în faţă... acum cunosc în parte, dar atund roi cunoaşte de- Poate că unele din aceste aplicaţii sunt justificate, dacă nu le
plin.. cum am fost ~ eu cunoscut pe deplinu (v. 12). Şi atunci contrazic alte pasaje clare ale Scripturii (F.A. 1.8; 1 Pet. 3.15).
se naşte întrebarea: De când există Noul Testament, vedem noi faţă Dar contextul care le precede pare să indice cu totul altceva ca
în faţă? Sau cunoaştem noi totul, aşa cum am fost şi noi cunos- sens iniţial: Nu rostiţi, înaintea celor neîntorşi la Dumnezeu, cu-
cuţi pe deplin? Oare nu mai curând expresiile acestea se refereau vinte rele despre alţi creştini, "pentru ca nu cumva să le calce
la evenimentul pe care apostolul îl evoca în 1 Corinteni 15.51-52, în picioare, să se întoarcă (împotriva voastră) ~i să vă rupăU,
adică a doua venire a lui Cristos? (ef. 1 Ioan 3.2). pe voi înşivă, prin bârfele şi calomniile lor.
"Interpretul trebuie să-ş; pună de fiecare dată această primă între- Este primejdios să cităm un verset, fără a citi tot contextul
bare: Ce sens vrea să dea autorul acestui text (mens scriptoris). lui. O istorisire adevărată pe care o relata Dr. Pierre de Benoit,
104 105
I
+ AlEred Kuen + + Cum să interpretăm Biblia +
fondatotul Institutului Biblic Emmaiis, este o dovadă în această rare a gândului oratorului sau al autorului, în cazul Epistolelor.
privinţă. După un vechi şi bun obicei, nişte prieteni au trimis Aceasta ne obligă să citim tot capitolul, sau chiar mai multe
unor proaspăt-căsătoriţi o telegramă de felicitare, însoţită de un capitole, să notăm principalele argumente şi să vedem cum se
pasaj biblic: 2 Corinteni 16.9. Citiţi tot versetul pentru a vă ima- integrează versetul nostru în acest raţionament. "A devărata
gina ce s-a petrecut în mintea invitaţilor. .. şi a tinerilor miri la interpretare biblică este o dialectică între înţelegerea literei şi
auzirea acestui text citit spre sfârşitul mesei!!! (ca să nu mai înţelegerea întregului (a entităţii)" (McConville, 87, pag. 51).
vorbim şi despre o posibilă eroare de transmitere într-un aseme- Toată desfăşurarea gândirii din Romani 6.1 - 8.17 răspunde
nea caz când, de exemplu, 1 Ioan 4.18 devine Ioan 4.18). la întrebarea: "Să mai rămânem în păcat?" şi tratează problema
De asemenea, contextul permite, de cele mai multe ori, să se sfinţirii. Şi dacă vom căuta sensul unui verset din Romani 7, va
precizeze sensul unei expresii. De exemplu, "a cădea din har" trebui să-I punem în legătură cu tema aceasta: incapacitatea
este adesea folosit în cercurile evanghelice, ca un sinonim pentru Legii de a produce sfinţirea. Apoi, capitolele 12-14 ale primei
"a pierde mântuirea". Dar expresia aceasta se află în Galateni Epistole a lui Pavel către Corinteni constituie un tot unitar care
5.4 unde Pavel o aplică celor ce căutau să ajungă îndreptăţiţi răspunde la o întrebare a destinatarior despre darurile duhov-
prin păzirea Legii lui Moise; ei au respins calea harului, au căzut niceş ti. Capitolul 13, un poem al dragostei, se inserează în centrul
pe o treaptă inferioară, au decăzut din har. Prin urmare, această acestei expuneri, şi el va trebui să fie interpretat exact din această
expresie nu aduce nici un argument - pro sau contra - doctrinei p erspec tivă. (A se vedea 12.31 şi 14.1). Cele două rugăciuni din
referitoare la "perseverenţa sfinţilor " . Ea vizează un alt lucru. Efeseni 1.15-23 şi 3.14-21 se integrează exact la locul lor în cadrul
Imaginea hoţului aplicată de Pavel în 1 Tesaloniceni 5.2 este expunerii care se întinde de-a lungul primelor trei capitole ale
folosită p entru a dovedi caracterul secret al venirii Domnului, Epistolei.
dar contextul (v. 4) arată că această ilustraţie urmărea să eviden- . Gândul care dirijează logica unei argumentaţii sau linia unui
ţieze caracterul neaşteptat şi nu cel secret al acestui eveniment discurs este indicat uneori (lucru evident pentru o bună parte
(ef. MI. 24.43). în capitolul precedent (4.16) se spune că venirea din pildele Domnului Isus). El a spus "pilda fariseului şi a va-
Domnului nu va avea nimic secret, cu condiţia să nu aplicăm meşului" pentru nunii care se încredeau în ei înşi/Ii că sunt
aceste versete altui eveniment, sau să spunem că numai creştinii neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi" (Lc. 18.9). Domnul
vor auzi sunetul trâmbiţei lui Dumnezeu. Aceste concluzii nu Isus a rostit pilda cu văduva supărătoare nca să le arate (uceni-
pot fi trase din context, ci trebuie introduse în text. cilor) că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase"
M. A. Chevalier distinge trei cercuri concentrice: "contextul (Le. 18.1). Cele trei pilde din Luca 15 (oaia rătăcită, drahma pierdută,
larg" (acela al întregii cărţi), "contextul apropiat" (ansamblul fiul risipitor) sunt introduse printr-o remarcă ce precizează intenţia
unei argumentaţii) şi "contextul imediat" (versetele anterioare imediată a Domnului Isus (v. 1-2). Uneori, reacţia ascultătorilor
şi posterioare, conjuncţiile, prepoziţiile, adverbele etc.) pentru este aceea care ne permite să ghicim "punctul culminant" al dis-
"a pune în evidenţă articulaţia logică cu ceea ce precede şi ceea cursului (Lc. 16.14).
ce urmează" (84, pag. 22).
Exemple
Evoluţia gândirii
Când Dumnezeu îi spune lui Israel prin Amos următoarele
în cuvântările Vechiului şi Noului Testament, precum şi în cuvinte: nCând îmi aduceţi arderi-de-tot şi daruri de mân-
Epistole, un verset constituie, în general, o verigă a unui raţiona­ care, n-am nid o plăcere de eleN (5.22), oare vrea El să spună
ment. Pentru a-l înţelege, trebuie să urmărim întreaga desfăşu- că jertfele din Vechiul Testament erau contrare voii Sale sau -
106 107
+ Alfred Kuen + + Cum să jnterpretăm Bjblja +

cum considerau unii teologi - proorocii se opuneau sistemului Unul din textele cele mai dificile din tot Noul Testament este
preoţesc? Fără îndoială că trebuie să privim acest verset reaşe­ 1 Petru 3.19-20. Pentru a-l înţelege, trebuie să situăm aceste două
zându-l în contextul cuvântării şi să stabilim motivele pentru versete în contextul gândirii autorului. Tema acestui pasaj, ca
care Domnul nu mai găsea nici o plăcere în ritualurile evreieşti: de altfel a întregii Epistole, este suferinţa, mai ales începând de
acestea nu erau însoţite de un spirit de "dreptate" şi " nepri- la versetul 14 - suferinţa din partea necredincioşilor. Pentru a
hănire" (v. 24) care ar fi trebuit să devină încununarea jertfelor da greutate îndemnului de a suferi făcând ce este bine (v. 17),
aduse Domnului (ef. Mica 6.6-8; Is. 1.11-15). apostolul Petru apelează la exemplul oferit de Cristos însuşi:
Când Domnul Isus recomanda: "Faceţi-vă prieteni cu "Cristos, de asemenea, a suferitU (v. 18). La sfârşitul acestei
ajutorul bogăţiilor nedrepte (Lc. 16.9), ce voia El să spună
U
expuneri, Petru îşi va rezuma gândwile spunând: "Astfel dar, 6indcă
prin aceasta? Pilda care precede aceste cuvinte şi versetele care Cristos a suferit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de
o urmează, precum şi precizarea referitoare la unii dintre as- gândire u (4.1). Deci, tot pasajul acesta (3.18-22) trebuie privit ca
cultătorii Lui (v. 14) lămuresc aceste cuvinte misterioase.
o referinţă la exemplul personal al Mântuitorului privind sufe-
Când apostolul Pavel scrie: "în trupul meu împlinesc ce rinţele pricinuite de oamenii necred incioşi. în primul rând, Petru
lipseşte suferinţelor lui Cristos pentru Trupul Lui care este
se referă la suferinţele îndurate de Cristos pe cruce: "EI. Cel Ne-
Bisedca u (Col. 1.24), vrea să spună că orice suferinţă are o valoa-
prihănit, pentru cei nelegiuiţiu. Dar, "omorât în trupu, El,
re ispăşitoare? Sau că suferinţele lui Cristos pe cruce erau insufi-
"a fost înviat în duh u (v. 18). Or, suferinţele lui Cristos nu datea-
ciente şi trebuiau completate de creştini? În versetel/:! care urmea-
ză doar din momentul întrupării Sale. Duhul lui Cristos despre
ză, el vorbeşte despre lucrarea sa de evangheliza re (v. 28), zicând
că aceasta este o luptă (v. 29), o "mare luptă " (2.21) . şi noi ştim Care apostolul Petru vorbise ceva mai înainte, era deja în pro-
din alte pasaje că această luptă i-a prilejuit numeroase suferinţe orocii Vechiului Testament (1.11), printre alţii şi în Noe, acest
"propovăduitor al neprihănirii (2 Pet. 2.5).
u
nespus de mari (1 Cor. 4.8-13; 2 Cor. 4.9-13; 11.21-29) . El le-a
suportat bucuros pentru a contribui la creşterea Trupului lui Cristos. Duhul acesta, nu numai că "vestea mai dinainte suferinţele
Toate acestea au fost considerate de el, nu suferinţele sale, ci lui OistosH(1.11), dar le şi suporta în mesagerii Lui. într-adevăr,
"suferinţele lui Cristos", pentru că Domnul Isus trăia şi suferea dispreţuirea cuvintelor proorocilor ş i refuzul îndurării Sale, îi
în el. însă, este evident că aceste suferinţe nu aveau un caracter frângeau inima. Şi Petru evocă un episod din istoria acestor
ispăşitor, ci erau o prelungire, o continuare a tuturor suferinţelor suferinţe îndurate de Domnul Isus înainte de a Se întrupa, şi
îndura te de Domnul Isus în timpul misiunii Sale pământeşti din anume cel de pe vremea lui Noe "când se făcea corabia", în
partea potrivnicilor Lui, pentru că acum aceiaşi adversari se opu- vremea "îndelungii răbdări a lui Dumnezeu HCare a aşteptat
neau şi lucrării lui Pavel (1 Tes. 2.15-16). 120 de ani ş i s-a prelungit din pricină că EI "doreşte ca nici
Când se spune că Domnul Isus Cristos "s-a pogorât în părţile unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţăH (1 Pet. 3.20;
mai de jos ale pământuIui u (Ef. 4.9), oare vrea apostolul să 2 Pet. 3.9). Dar Duhul lui Cristos Care a propovăduit prin gura
evoce doctrina referitoare la "coborârea în Iad"? Contextul ne lui Noe, nu a întâlnit decât nişte oameni "răzvrătiţi", aflaţi acum,
permite să clarificăm această expresie. în Psalmul 68.18, Pavel
"în închisoare", din pricina răzvătirii lor, în aşteptarea judecăţii de
a găsit expresia "Te-ai suit" care vizează înălţarea lui Cristos.
apoi, astfel că "au fost scăpate un mic număr de suflete,. adică op~
Dar înainte de a Se putea sui, Cristos a trebuit să coboare. Unde?
(v. 20). Urmează v. 21-22, o paranteză asupra botezului, simbolizat
Pe pământ, aceste "locuri inferioare" în raport cu "toate cerurile"
(v. 10), unde Fiul lui Dumnezeu Se afla înainte de întrupare şi prin acest potop. Apoi, firul gândirii apostol ului este reluat:
unde din nou, după Înălţare, "umple toate lucrurile". "Astfel dar, fiindcă Cristos a pătimit în trup... (4.1), U

108 109
+ Alfred Kuen + + Cum sA interpretăm Biblia +
sublin i!ndu- se din nou la v. 13:"Bucuraţi-vă,. întrucât aveţi parte La fel stau lucrur ile cu cartea lui Iov. Nume roase exclama ţii
de patim ile lui Cristos ... Dacă sunteţi batjocoriţi pentru Nu- ale lui Iov, rostite mai Înaint e ca el să ajungă la lumin oasa
mele lui Crisfos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhu l lui certitu dine exprinlată în 19.25, ar putea să ne şocheze (3 .11;
Dumnezeu Se odihneşte peste voi" (aşa cum S-a odihnit altădată 9.22-24; 14.19-20). Cât despre cuvântările prieten ilor săi, acestea
peste Noe cel ridiculizat şi batjocorit din pricina propovăduirii sale). se pot rezum a în două cuvint e. "Dacă tu suferi, este pentru că
Această interpr etare, coerentă cu tema generală a
Epistolei ai păcătuit. Pocăieşte-te şi Dumn ezeu te va restabili!" Or, scopul
şi cu evoluţia gândir ii autoru lui în această secţiune,
prezintă în princi pal al cărţii este tocma i acela de a comba te o as:m~ne~
plus avanta jul de a împied ica recurg erea la nişte surse sau doc- teologie mioapă. Dumn ezeu însuşI va spune , la fmele carţu, ca
trine extrabiblice, neconf irmate nicăieri în Cartea Sfântă, precum aceşti diferiţi teoreticieni ai doctrin ei "suferinţă-pedeapsă"
şi evitare a multo r întrebări la care nu s-ar putea da hau
un răspuns intune cat planu rile Sale prin cuvântări fără pricep ere"
satisfăcător. (Dacă Domn ul Isus Cristo s ar fi coborâ
t în Infern (38.2; 42 .7). Deci, dacă extrag em un pasaj din cuvântările lor,
pentru "a evangh eliza" pe morţi, înseamnă că ar mai exista o a pentru a-l studia , trebuie să vedem cine rosteşte ,:ceste cuvmt e
doua posibi litate de conve rtire, ceea ce este in flagrantă con- şi ce semnificaţie au ele în contex tul genera l al carţu (dar
tradicţie cu Evrei 9.27; Mt. 12.36; Lc. 16.19-31; 2 Cor. 5.10. mal
Si de ales din perspe ctiva ultime lor sale capitole).
ce le-ar mai fi fost vestită Evang helia tocma i acelor persoa ne
care, zeci de ani în şir, ascultaseră propovăduirea lui Noe?)
Cui se adreseazli aceste cuvinte?
Contextul întregii cărţi J. A. Baird a sublin iat inlportanţa identificării audito riului:
în 395 din 422 de unităţi textua le audito riul Domn ului Isus este
Adese ori, pentru a înţelege mai bine un verset, trebuie să-I
definit cu clarita te în sinaps a lui Huck- Lietzm ann: "cei doispr e-
reaşezăm în planul de ansam blu al cărţii din care a fost luat. în
zece, mulţimea ucenicilor, cei care erau împreună cu aposto lii,
majori tatea cărţilor biblice, sesizăm o structu rare a ideilor prin-
advers arii ... Fiecare catego rie de ascultători cuprin de subgru pe:
cipale pe baza unui plan genera!. Or, tocmai în lumina acestu i
printre potriv nicii Domn ului Isus găsim pe farisei , cărturari:
fir călăuzitor, a gându lui centra l trebuie să fie interp retat fiecare
învăţătorii Legii, marii preoţi, bătrânu, Smedf lul... Baud
verset în parte. a mal
identif icat 17 subgr upe de advers ari plecân d de la cuvint ele
Dacă scoate m din contex tul lui un verset ca acesta:
"Nu este greceşti care îi define au. De aseme nea, ~ cazul p~del?r Dom-
altă fericire pentru om decât să mănânce ţii să bea
ţii să-ţii nului, evangheliştii disting patru catego fll de asculta tofl. "Audl -
înveselească suflet ul cu ce este bun din agonis
eala lui!" toriul prezen ta o mare importanţă pent;u cei car~ au consemna~
(Ec!. 2.24), vom avea în el o bună deviză pentru un filozof
epicur ian; însă, o aseme nea interp retare va intra în contradicţie tradiţia , pentru că ei credea u că «logla» (mes~Jele Domn ulUi
Isus) erau centrate pe audito riu". Domn ul Isus Îşi adapta mesaju l
cu multe pasaje biblice . Asem enea altor cuvin te din cartea
Eclesi astul, şi această afirmaţie trebui e privită ca o conclu zie în funcţie de cei cărora li se adresa ...
"Aşadar, audito riul este pentru noi un factor hermeneut~c
parţială la care a ajuns Solom on, căutând cu înfrigu
rare "ceea de maximă importanţă. Nu putem realme nte înţelege semnl -
ce rămâne" (cf. Ecl. 1.3).
·ficaţia mesaje lor Domn ului (logia) înainte de a fi stabili t cărei
însă, conclu zia finală autoru l o va formu la abia în 11.9 şi
12.1, 13. Si încă ceva demn de reţinul: conclu zia lui Solom on catego rii de ascultători le erau destin ate". (69, pag. ~34). Dacă
coresp unde staturi i sale spiritu ale, precum şi nivelu lui la care cei patru evanghelişti au fost atât de atenţi pentru a-Ilde nhflca
ajunse se Revelaţia. Autori i Noulu i Testam ent au de spus multe pe cei cărora le erau adresa te cuvint~le ?o~ului Isus, ŞI" nOi ar
lucrur i net superi oare asupra subiec tului respectiv. trebui să fim la fel, atât în Evanghelii, cat ŞI m celelalte carţl ale
Script urii.
110 111
+ Alfred Kuen +
+ Cum să interpretăm Biblia +
Multe cuvinte ale Vechiului Testament erau ~dresate popo-
rului Vechiului Legămân t, astfel că ele nu sunt duect aplicabile adresează, în primul rând, lui Evodia şi Sintichia, dar oare nu
ni se întâmplă şi nouă să nu ne prea înţelegem cu unii dintre
epocn.. ac tuale . Deuteronomul arăta chiar că unele poruncI
f date
ea membrii Bisericii noastre, chiar dacă trecutul nostru dovedeşte
israelitilor în pustie au fost reajustate pentru genera.la care av
să se ~tabilească în Canaan. In general, destmatarn mesaJel?~ că am fost plini de râvnă pentru Domnul (v. 3)?
rofetilor sunt identificaţi cu precIZie: averhs~entele date f~s
moabiţilor,
fenila"r, me~aJ pentr~ Z:dechl~,
solilor etiopieni .. . un A interpreta textul în lumina scopului cărţii
un altul contra Babilonului... Aceasta .nu mseam~a ~a texte e
respective nu au nimic de spus generaţiei noa~tre, ms~, t~~bUle Câteodată, scopul unei cărţi ne este indicat de autorul însuşi
să operăm o triere între ceea ce îi viza exclus~v pe prun;t d:s- (de exemplu: Le. 1.1-4; Ioan 20.31; Rom. 15.15; Evr. 13.22; 1 Ioan
tina tari şi ceea ce are valoare permanentă. Ma~ mult decat atat: 2.1, 12-14). Si tocmai în lumina acestui scop declarat trebuie să
interpre tăm noi diferitele pasaje.
să vedem ce împrejurare actuală coresPw:'de s~~uaţlel .de atuncI
şi să desprindem, din contextul istoric, prmclpn valabile pentru Când scopuJ unei cărţi biblice nu este indicat de autor, cum
îl putem identifica? Câ teodată, saluturile iniţiale, mulţumirile
toate timpurile. T .1
sa u remarcile fin ale ne pot orienta pe calea cea bună . (Iată câteva
v v ·

De exemplu, Isaia 14.28-32 se adreseaza fllstem or, vraJ-


maşi ai lui Israel, care se bucu rau de dispariţia regelUi asman exemple: Rom. 1.1-7; 15 .14-16; Col. 1.2; 1 Tes . 1.1-4; lac. 1.1;
Tiglat-Pileser, care îi asuprise. 5.19-20). Alteori, trebuie să citim "printre rânduri". Când Pavel
Proorocul zice: scrie colosenilor că el cere lui Dumnezeu ca ei ,-să se umple de
cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere
duhovniească (1.9), se poate deduce de aici că tocmai lucrul
H
"Nu te bucura atâta,
ţara filistenilor, acesta le lipsea lor şi Pavel le scrie cu scopul de a-i ajuta să crească
pentru faptul că nuiaua în cunoş tinţa aceasta . Urmarea o confirmă (2.4, 8, 16, 20). Pri-
care îţi lovea spa tele lejuI cu care a fost scrisă o Epistolă poate să ne inclice unul din sco-
a fost făcu tă bucăţi, purile sale (FiI. 4.10-20), dar este foarte bine să recitim întreaga
căci din trunchiul şarpelui Epistolă pentru a vedea dacă întreg mesajul ei poate fi aşezat
se va naşte o viperă sub acest "acoperă mânt" .
a cărei progenitură Nu odată se întâmplă ca autorul să urmărească simultan
va fi un monstru înaripat". mai multe scopuri. în 1 Corinteni, de exemplu, Pavel voia să
corecteze unele erori de conduită şi de doctrină şi să răspundă
Această prezicere a fost efectiv împlinită de succesorii lui întrebărilor pe care corintenii i le puseseră mai înainte. Pentru
Tiglat-Pileser: Sargon şi Sanherib, care au rumat ţar~ filistenilor. fiecare capitol, trebuie să vă puneţi întrebarea: "De ce scrie
Iată deci că profeţia aceasta avea o destinaţie preCisa . împl~nu.ea autorul aceste lucruri?" După ce aţi reflectat îndelung asupra
ei c~nfir~ă credinţa noastă în preştiinţa lUi Dumnezeu ŞI m fia- acestei întrebări, veţi iace bine să confruntaţi concluziile la care
bilitatea cuvintelor Sale. Noi putem aplica acum cuv,:,t:le acest:a aţi ajuns cu ceea ce consideră şi alţii că ar putea fi scopul urmărit
adversarilor poporului lui Dumnezeu care ~e bucura ca anumite de autor. O Introducere la Vechiul sau la Noul Testament, precum
împrejurări favorizează împlinirea planUrilor lor os!"ile. El: ~~ şi un Comentariu bun indică, în principiu, pentru fiecare carte
dau certitudinea că Dumnezeu va avea ultimul cuva~t Ş I ca biblică, ocazia cu care a fost scrisă şi scopul urmărit de autor.
nu-i va lăsa nepedepsiti pe cei ce luptă contr? alor SaI. . Nu este exclus ca uneori părerile să se deosebească (de exemplu,
Ceea ce apostolii scriu diferitelor Blse~lcl .mEplstole .trebUie s-au avansat numeroase ipoteze privitor la scopul cărţii Faptele
să fie triat şi interpretat după aceleaşI prmclpn: Fllipem 4.2 se
Apostolilor. Apoi, opiniile despre scopul Cântării Cântărilor
112 Cum să interpretăm c-B
113
II I
+ Alfred K uen +
+ Cum să interpretăm Biblia +
variază. în funcţie de modul în care este privită: o culegere de
alcătuirea sa. Credinţaîn unitatea aceasta ne cere o hermene-
poeme de dragoste sau o dramă cu semnificaţie simbolică).
utică "coerentă" şi armonioasă. Doctrina dedusă de noi din
fntr-un asemenea caz, încercaţi să raportaţi pasajul la care v-aţi
interpretarea unui pasaj trebuie să nu contrazică doctrina care
oprit diferitelor scopuri propuse şi vedeţi care dîntre acestea
"funcţionează" cel mai bine. se degajă din restul Scripturii, cu atât mai puţin pe cea abordată
Determinarea scopului unei cărţi este foarte importantă pen- de autor în alte cărţi ale sale. Fără îndoială, credinţa în umtatea
tru că, în principiu, fiecare din părţile ei componente va contribui Bibliei, în unitatea sa de inspiraţie, ne permite o interpretare a
la atingerea obiectivului autorului, şi fiecare frază este într-o pasajelor dificile în lumina a ceea ce s-a spus, pe aceeaşi temă, şi
strânsă legătură cu scopul general al cărţii. în alte locuri.
Luaţi pe rând fiecare verset din 1 Tesaloniceni 2 şi puneţi-vă Pasajele dificile abtUldă în scrierile lui Pavel, însă, din fericire
următoarea întrebare: "De ce spune apostolul Pavel aceste cu- pentru noi, el ne-a lăsat l3 scrisori între care putem trage ~uAme­
vinte?" Veţi vedea cum se conturează imaginea unei controverse roase paralele. A fost alcătuită şi o sinapsă ("Synopse des ep,tres
în cursul căreia apostolul dă o serie întreagă de răspunsuri la de Paul", Ed. Universitaires, Paris, 1962) pentru a apropIa pasa-
acuzaţiile pe care i le-au adresat detractorii săi. jele care tratează acelaşi subiect. . ..
Pentru a urmări mai îndeaproape firul gândirii care străbate Declaraţia lui Pavel citată mai jos a fost pentru mulţI creştUlI
întreaga carte, va fi bine să faceţi planul cărţii, sau cel puţin să o sursă de îmbărbătare: "Vacă suntem necredincioşi, IDtuşi El
consultaţi planul propus într-o Introducere, şi să vedeţi unde rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur' (2 Tim. 2.l3);
trebuie aşezat pasajul pe care doriţi să-I interpreta ţi. Apoi for- cu alte cuvinte, infidelitatea noastră nu va avea !,ici o influenţă
mulaţi următoarele întrebări:
asupra credincioşiei lui Dumnezeu faţă de noi. Insă, ace~te ;u-
- Ce contribuţie îşi aduce pasajul acesta la demonstraţia în vinte pot fi interpretate şi într-un sens diametral opus: El ramane
curs de desfăşurare?
credincios ameninţărilor pe care le-a proferat contra celor care
- Cum pregătesc versetele precedente naşterea acestui pasaj? îi sunt necredincioşi ş i le va împlini. .. cu credincioşie. Care este
Există o legătură logică, o desfăşurare cronologică? (Urmăriţi,
sensul real al acestor cuvinte? Si aici, ca peste tot, trebuie să luăm
de exemplu, legătura dintre Romani 5.20 şi 6.1-2 la care ne-am
referit mai sus). în considerare întregul fir călăuzi tor al gândirii apostolului, pre-
cum şi contextul general al scrierilor sale.
- Pasajul respectiv are un rol important în dezvoltarea gân-
După ce a menţionat propriile sale suferinţe pentr,: Cristos
dirii autorului, sau este mai degrabă o paranteză?
- Ce elemente noi adaugă el mesajului general al cărţii? (v. 9), pentru ca cei aleşi să obţină mântuirea care este Ul Dom-
Astfel de întrebări vă vor ajuta să pregătiţi etapa următoare: nul Isus Cristos şi slava veşnică (v. 10), Pavel introduce unnul dUl
integrarea datelor conţinute în acel pasaj în învăţătura generală v. 11-l3 prin formula de cita re: "Adevărat este cuvântul acesta"
a Bibliei lO • (ef. 1 Tim 1.15; 3.1; 4.9; Tit 3.8):

Contextul general al învăţăturii biblice "


Dacă am murit împreună cu El,
vom şi trăi împreună cu El,
Una dintre cele mai convingătoare dovezi ale inspiraţiei di- dacă răbdăm,
vine a Sf. Scripturi este deplina Sa unitate, în pofida diver- vom şi împărăţi împreunăcu El,
sităţii autorilor săi şi a celor cincisprezece veacuri cât a durat dacă ne lepădăm de El,
şi El Se va lepăda de noi,
dacă suntem necredincioşi,
10 A se vedea exemplele date la cap. 3 de R. H . Stein, 88, în lucrarea sa
totuşi El rămâne credincios,
intitulată " Epistles", pp. 59-113. Nota Ed. Emmaiis.
căci nu Se poate tăgădui singur
H

114
115
l'
+ AHred Kuen + + Cum să interpretăm Biblia +

. Strtj.ctura poetică a acestui imn se sprijină pe patru parale- 3. Afi rmaţia că uEl nu Se poate tăgădui singur reamin-
H

lisme: primele două rânduri sunt foarte asemănătoare, singura teşte promisiunile făcute lui Avraam (Gen. 22.16-1 8) şi respec-
diferenţă între primul şi al doilea fiind timpul verbelor: trecut tarea lor (Evr. 6.13; 7.21).
(aorist) - prezent. Primul rând a fost deseori interpretat ca fiind ~~trei~ t~n efucd~ ~mmaid ~~~reo
o referire la martiri. Însă, luând în considerare paralelismul interpretare pozitivă a celui de-al patrulea rând, şi atunci evoluţia
asemă nător din Romani 6.8, ar fi mai indicat să- I raportăm la gândirii a r fi urmă toarea :
moartea spirituală împreună cu Cristos a celui convertit, simbo- v. 10: - eu rabd totul pentru binele celor pe care
lizată prin botez. Al doilea rând es te ilustrat prin Apocalipsa Dumnezeu i-a ales, pentru m ântuirea
5.10; 20.4,6 şi 22.5. Al treilea rând introduce un viitor şi, în plus, lor în Domnul Isus Cristos şi slava lor
O schimbare de subiect între primul şi al doilea membru al para- veşnică.
lelismului: n oi - EI. P~obabil că pentru a reproduce cât mai literal v . 11: prim ul rând - cu prilejul întoarcerii voastre la Dum-
cuvin tele Domnului Isus: ,-de oricine se va lepăda de Mine îna- - o evocare: nezeu, voi aţi murit împreună cu Cristos,
intea oamenilor, Mă voi lepăda Iii Eu înaintea Tatălui Meu, aţi trecut din moarte la via ţă; deci, într-o
Ctre este în ceruriH (Mt. 10.33) a ales autorul imnului această zi, voi veţi trăi veşnic împreună cu Cristos
formă de exprimare, şi nu paralela strictă: "vom fi şi noi lepădaţi". (o confirmare a versetului 10: binele celor
Al patrulea rând poate fi interpretat în două sensuri opuse: dacă aleşi, mântuirea lor).
vedem în el continuarea gândului din v. 3, atunci constituie o
amenin ţare: dacă noi suntem necredincioşi, DunU1ezeu rămâne v. 12: a l doilea rând - a răbda cu deplină supunere necazu-
fidel naturii Sale, adică sfinţeniei Sale, d rep tăţii Sale, avertismen- - o promisiune: rile vieţii din pricina lui Cristos ne pre-
găteşte pentru a împărţi şi domnia cu
telor pe care le-a dat prin Cuvântul Său, şi ne va judeca aşa cum
EI (deci: slava veşnică) .
merităm, căci El nu poate nega ceea ce a declarat mai înainte. Aceas-
tă interpretare are avantajul de a menţine perfect continuarea para- al treilea rând - ca re ne rea minteş te cuv intele Dom-
lelismulUi decla nşa t cu primul rând . - un avertiment, nului Isus din Matei 10.33: nu renunţa ţi
Totuşi, câ teva considerente, extrase din învăţătura generală la această măreaţă perspec tivă a unui
a Scripturii, militează în favoarea interpretării opuse: viitor aşa de glorios lepădându-vă de
Mine!
1. "A fi necredincios" traduce verbul apistoumen care poate
să însemne, fie a nu crede (în Cristos) ca în Mc. 16.11; Rom. 3.3; v.13: al patrulea rând - un cuvânt de îmbărbătare pentru creş­
11.20, 23; 1 Pet. 2.7), fie a-i lipsi încrederea, a fi slab în credinţă - o speranâă tinii scrup uloşi care suferă din pricina
nedesăvâ rş irilor şi necredincioşiei lor:
(Lc. 24.41). Substantivul corespunzător apistia este folosit tocmai
în acest sens (Mc. 9.24). credincioşia lui Dumnezeu nu este de-
pendentă de a noastră, El rămâne fidel
promisiunilor legământului Său făcut
2. Expresia uDumnezeu este credincios H revine de cinci cu noi. EI a declarat-o cu jurământ şi
ori în Epistolele lui Pavel, de fiecare dată cu un sens pozitiv nu poate să-Şi încalce Cuvântul - vezi
(1 Cor. 1.9; 10.13; 2 Cor. 1.18; 1 Tes. 5.24; 2 Tes. 3.3; ef. Evr. 10.23; Psalmul 103.14; Evrei 13.5 - (după
11.11; 1 Ioan 1.9). R. H. Stein, 88, pp. 60-66).
116 117
II
+ Alfred Kuen +
+ Cum să interpretăm Biblia +
Doctrina sfinţirii dezvoltată in pasajul din Romani 6 la care realitate: unirea noastră cu Isus Cristos în moartea şi învierea
ne-am referit în capitolele precedente este reluată şi în alte Epis- Sa (ef. 1 Cor. 10.1-2: unirea israeliţilor cu Moise - "botezaţi în
tole paulme: "Dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci Moise").
au murit. Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc, Astfel, datorită paralelelor existente în Epistolele lui Pavel,
să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit avem la dispoziţie un comentariu al gândirii sale făcut de el
şi a înviat pentru ei" (2 Cor. 5.14-15). "Am fost răstignit însuşi . În ultimul pasaj din seria versetelor citate mai sus (Gal.
împreună cu Cristos" (Gal. 2.20). "Cei ce sunt ai lui Oistos Isus 3.27), ideea de moarte şi înviere apare sub imaginea dezbrăcării
şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi unei haine învechite şi îmbrăcării unui veşmânt nou. Regăsim
poftele ei" (Gal. 5.24). " ••. şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să imaginea aceasta, dezvoltată şi mai pe larg, în Romani 13.13-14;
mă fac asemenea cu moartea Lui" (FiI. 3.10). "Căci voi aţi Efeseni 4.22-24; Coloseni 3.5 -10, 12. în Romani 13 mai găsim pe
murit" (Col. 3.3). " ...măcar că eram morţi în greşelile noastre, lângă această imagine, o aluzie la contrastul zi-noapte, sau la
ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos... El ne-a înviat cel dintre întuneric şi lumină. Putem prelungi aceasta în Efeseni
împreună" (Ef. 2.5-6). "Dacă este cineva în Cristos, este o 5.8-14; Filipeni 2.14-15; 1 Tesaloniceni 5.5.
făptură nouă. Cele vechi s-au dus (adică vechea fiinţă). Iată Dar nu numai apostolul Pavel a scris Epistole; teologia Epis-
că.toate lu~e s-au făcut noi" (2 Cor. 5.17; cf. Gal. 5.17). "Toţi tolelor lui Petru se apropie foarte mult de aceea a lui Pavel. Noi
cel care aţi fost botezaţi pentru Cristos v-aţi, îmbrăcat cu regăsim aici moartea şi învierea împreună cu Cristos pentru a
Cristos" (Gal. 3.27). birui păcatul (A se vedea La sanctification d'apres 1 Pierre în
în definitiv, toate pasajele în care apar cuvintele morti în via ti A. Kuen "Comment etudier la Bible", pag. 42).
botezaţi şi pe care le putem găsi, folosind o Biblie c~ ;rimit~r; Evangheliile şi Faptele Apostolilor, pe de o parte, şi Epistolele
sau o Concordanţă biblică, sunt un comentariu al pasaj ului din . pe de altă parte, se lămuresc reciproc. Cuvintele Domnului Isus
Romani 6.1-10. Ele ne arată că moartea şi învierea noastră îm- îşi regăsesc continuitatea şi explicarea în învăţătura apostolilor.
preună cu Cristos au avut loc când am primit botezul Duhului Ne lovim de cuvintele enigmatice ale Domnului Isus cu privire
Sfânt, adică atunci când ne-am întors la Dumnezeu, când am la ochiul drept car ar trebui să fie scos şi la mâna dreaptă care
fost născuţi din nou, botezul cu apă reprezentând aceste două ar trebui tăiată (Mt. 5.29). Dacă reflectăm asupra acestui sfat
faze (moartea şi învierea) prin cufundarea şi ieşirea noastră din straniu, vom zice: "Dacă mi-aş scoate ochiul drept deoarece el
apă. Aşadar, la acest eveniment de importanţă capitală pentru se oprea asupra unor lucruri care mă incitau să păcătuiesc îmi
viaţa noastră spirituală se referă apostolul în. primele versete va rămâne ochiul stâng care ar putea continua opera malefică
începută de ochiul drept ... Dacă mi-am tăiat mâna dreaptă, cea
dm Romani 6 ca un fapt împlinit o dată pentru totdeauna (lucru
stângă mă va împinge, la rândul ei, spre păcat. Si apoi, dacă aş
pe care îl indică timpul aorist al verbului a muri în v. 2 şi 3: "noi
care am murit"). îndreptăţirea şi sfinţirea noastră se datorează ajunge ciung şi orb, îmi rămân urechile, limba, imaginaţia mea
coruptă de «păcatul care locuieşte în mine» . Chiar dacă m-aş
aceluiaşi fapt. spiritual: moartea împreună cu Cristos.
Deoarece noi am murit, dreptatea lui Dumnezeu nu ne mai lipsi de bunăvoie de toate organele celor cinci simţuri ale mele,
gândul meu va continua să cutreiere prin locuri interzise. Si
p~at~ pedepsi pentru păcatele noastre, iar păcatul nu mai poate
atunci, ce este de făcut?"
stapanl asupra noastră. Multe din referinţele amintite mai sus
Singura scăpare pentru noi este moartea. Si iată-ne întor-
se raportează mai mult la justificare, altele mai mult la moartea
cându-ne spre Romani 6 unde apostolul ne dă secretul eliberator:
faţă de păcat, dar de fiecare dată apostolul se referă la aceeaşi

L
noi am murit. Deci, nu trebuie să mai continuăm să păcătuim.
118
119
" l' I
I + Alfred Kuen +

Prin lucrarea Duhului lui Dumnezeu, noi am fost botezaţi în


moartea lui Cristos. Or, nu găsim noi deja în Evanghelii o alu-
I zie la acest botez spiritual? Desigur. înainte-mergătorullui Mesia
I l-a prevestit. Ioan Botezătorul "propovăduia botezul pocă­
inţei, spre iertMea păcatelor" (Le. 3.3). Totuşi, Ioan precizează
II că ritualul prin el însuşi nu îndeplineşte lucrarea interioară indis-
~ pensabilă: "Eu, da, v-am botezat cu apă; dar El vă va boteza Capitolul 9
cu Duh Sfânt" (Me. 1.8). Numai Duhul - le spunea el cu alte
cuvinte - de care dispune Cel ce trebuie să vină poate îndeplini
înăuntrul vostru această lucrare de moarte, de iertare a păcatelor
şi de înviere la o viaţă nouă pe care botezul meu o reprezintă.
A ŞAPTEA ETAPĂ:
Pe ce se bizuia el pentru a face o asemenea afirmaţie? Pe profeţiile CONTEXTUL ISTORIC,
Vechiului Testament care vorbeau despre apă , despre Duhul GEOGRAFIC ŞI CULTURAL
Sfânt şi despre iertarea păcatelor.
Prin urmare, dacă vrem să înţelegem deplin Romani 6, tre- Contextul istoric
bUie să ne întoarcem, prin Ioan Botezătorul, la proorocii Vechiului
Testament. Vom aborda acest aspect când vom vorbi despre Metoda istorico-literară (sau istorico-filologică, istorico-gra-
legătura dintre Vechiul şi Noul Testament. maticală) ţine seama, pe de o parte, de aspectul literar al textului
Referitor la con text, trebuie să mai arătăm că cel ce studiază (filologie şi semantică: sensul cuvintelor, morfologie şi sintaxă,
un text va trebui să ţină seama ş i de contextullegământuJui. sensul frazelor, stil, gen literar), iar pe de altă parte, de aspectul
Sub care legământ au fos t rostite cuvintele respective? Deşi, sub său istoric şi cultural. Cei ce aplică metoda aceasta iau în serios
numeroase aspecte, Biblia constituie un întreg, o unitate, există, faptul că Dumnezeu S-a revelat într-o istorie şi de-a lungul aces-
totuş i, diferenţe semnificative între s istemul religios al legă­ teia. Toate cuvintele şi toate evenimentele relatate în Biblie sunt,
mântului mozaic şi acela allegământului încheiat în sângele lui aşadar, intim legate de timpul lor.
Cristos. Textele scrise atunci când era în vigoare ritualul mozaic
au un context general diferit de cele redactate în timpul erei Dimensiunea istorică a Bibliei
creştine (R . C. Kelcy, 86, pag. 79). În epoca patriarhilor, închinătorii ridicau altare oriunde îşi
În felul acesta, prin cercuri concentrice din ce în ce mai largi aşezau corturile şi aduceau jertfe Domnului pe aceste altare
(acelaşi autor, acelaşi gen literar, acela şi testament, aceeaşi Biblie), (Gen. 8.20; 12.7; 22.9; 35.1; Ex. 17.15; 24.4). înaintea intrării în
vom descoperi puntea care uneşte pasajul studiat cu ansamblul Canaan, Moise a prevenit poporul că, odată instalaţi în Ţara Făgă­
învăţăturii biblice, urmărind progresia Revelaţiei în direcţia unei duinţei, ei nu-şi vor putea aduce jertfele decât "la Ioc:ul pe care-l
ciarităţi din ce în ce mai profunde. va alege Domnul.,. ca să-Şi aşeze acolo Numele Lui" (DeuL 12.5,
1,14). Cel ce ar fi adus Domnului o jertfă în alt loc decât cel ales
de El trebuia să fie nimicit din mijlocul poporului Său (Lev. 17.4).
Prin urmare, toate actele de cult urmau să fie concentrate la
Ierusalim (Deut. 14.22-29; 15.19-23). Dar Domnul Isus a aver-
tizat-o pe femeia din Samaria că avea să vină vremea când
121
+ Alfred Kuen + + Cum să interpretăm Biblia +

Dumnezeu Tatăl să nu mai fie adorat, nici pe muntele Garizim, vom răspunde celui care va zice: "Dacă Dumnezeu i-a îngăduit
nici la Ierusalim (Ioan 4.21). lui Solomon să aibă 700 de neveste şi 300 de concubine, eu de
Epistola către Evrei spune despre cultul Vechiului legământ ce nu aş putea avea măcar două neveste?"
Multe dificultăţi îşi găsesc rezolvarea când noi ajungem să
că el era "chipul şi umbra lucrurilor cereşti (Evr. 8.5), dar
H

privim lucrurile din perspectiva istoriei mântuirii. Astfel, anumite


"nu înfăţişarea adevărată a lucrurilo~ (10.1; ef. Col. 2 .17). prevederi ale Legii lui Moise, războaiele de cucerire ale Cana-
Un alt exemplu. Moise zice: "Când cineva îşi va lua o nevastă anului şi exterminarea populaţiilor indigene, lucrurile date spre
şi se va însura cu ea, şi se va întâmpla ca ea să nu mai aibă tre- nimicire, răzbunătorul sângelui şi cetăţile de scăpare, căsătoria
cere înaintea lui, pentru că a descoperit ceva ruşin06 în ea. să-i după legea leviratului, Psalmii care conţin imprecaţii, diatribele
scrie o carte de despărţire, şi după ce i~ va da în mână, să-i profeţilor la adresa unor popoare şi chiar atitudinea ucenicilor
dea drumul din casa lui. Ea să iasă de la el, să plece şi va putea Domnului Isus în perioada premergătoare pogorârii Duhului
să se mărite după un alt bărbat" (Dt. 24.1-2). Mai târziu, Domnul Sfânt - toate acestea au fost înrădăcinate într-un anumit context
Isus comentează: "Dar Eu vă spun: «Oricine îşi va lăsa nevasta" istoric, şi nu pot fi cu nici un chip transpuse într-o perioadă diferită.
afară numai de pricină de curvie, fi va da prilej să prea-
curvească. Şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat Aportul istoriei evidenţiat de însăşi Sfânta Scriptură
~H(Mt. 5.31-32). Când este întrebat de ce a dat Moise
Istoria ne permite să înţelegem numeroase episoade ale Ve-
chiului Testament şi aluziile făcute la acestea în cărţile profetice.
o dispoziţie diferită de a Lui, Domnul Isus răspunde: "DinpIidna
Părţile istorice ale Pentateuhului ne ajută să înţelegem legile
împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi
I nevestele, dar la început n-a fost aşaH. (Mt. 19.8). Descoperim
sa le (dintre care unele au fost schimbate când poporul Israel s-a
stabilit definitiv în Canaan). Ansamblul circumstanţelor din vre-
aici trei dispensaţiunidiferite, cu legislaţii variate: Ia început, Moise, . mea Judecă torilor ne permite să vedem de ce un Samson, un
I Domnul Isus (în a treia dispensaţiune, se revine la prima rânduială, Ghedeon sau un Iefta au acţionat aşa cum au acţionat. Compor-
confirmată şi de apostolul Pavel la 1 Corinteni 7.10-11, 39). Prin tamentul lui Rut şi al lui Boaz rămâne pentru noi ceva foarte
urmare, nu se poate ignora istoria şi nu se poate trata Biblia ca pe un enigmatic, dacă nu cunoaştem obiceiurile vremii. Contextul istoric
I cod civil sau penal valabil ca atare pentru toate timpurile, de la al epocii lui David ne ajută să explicăm o bună parte din psalmii
prima şi până la ultima pagină . săi. Toată istoria cărţii Regilor ne este indispensa bilă pentru a
"O religie fondată şi înrădăcinată în istorie nu poate ignora putea înţelege mesajul profeţilor.
istoria. De aceea, o interpretare istorică a Bibliei nu este un lucru "Plângerile lui Ieremia" este cartea care trebuie citită în lu-
de prisos de care s-ar pu tea lipsi interpretii biblici: aceasta nu ar mina relatării distrugerii Ierusalimului în împăraţi şi Cronici;
mai fi decât un corp de principii şi idei rupte de procesul care vedenia "văii oaselorH (Ez. 37) poate fi aplicată, desigur, şi
na şterii din nou; însă, ea a fost dată în primul rând pentru exilaţii
le-a dat naştere" (H. H. Rowley, "The Relevance of Biblical Inter- din Babilonia care nu mai credeau într-o reînviere naţională.
pretation" în "Interpretation", ian. 1947, pag. 8). împlinirea literală a acestei profeţii, în sensul ei iniţial, este ga-
Dacă noi nu tinem seama de dimensiunea istorică a Bibliei,
ranţia altor aplicaţii posibile.
ce vom răspunde cuiva care intră să mănânce struguri în via La fel si în Noul Testament, aluziile istorice ale Domnului Isus
vecinului său şi, când este tras la răspundere pentru aceasta, va la şarpel~ de aramă (Ioan 3), Iona, împărăteasa din Seba, Ilie,
zice: "Este scris: «Dacă intri în via aproapelui tău, vei putea etc. ar rămâne obscure fără o lec tură a pasajelor Vechiului Tes-
să mănânci struguri după plac, până te vei sătura; dar în tament în care se vorbeşte despre toate acestea . Epistolele scrise
vas să nu iei»H (Dt. 23.24)? Sau celui care va refuza să plăteas­ de apostolul Pavel în timpul cap tivită ţii sale (Efeseni, Filipeni,
că dobânda cuvenită pentru un împrumut, sprijinindu-se pe Corintenj, Filimon) trebuie să fie citite în lumina capitolul 28 al
v. 20 din acelaşi capitol care interzice luarea dobânzii? Sau ce Faptelor Apostolilor.

122 123
II
• Alfred K uen • + Cum să interpretăm Biblia +

Apbrtul unor surse extra-biblice O femeie dintr-o clasă socială superioară era sterilă, ea putea,
Biblia ne dă întotdeauna indicaţii istorice suficiente pentru a conform Legii, să-i prezinte o sclavă soţu lui ei, copiii rezultaţi
înţelege relatările sale. Căci prima grijă a autorilor să i nu era dm această unire ftind consideraţi moştenitorii legali ai stăpânei
una istorică în sensul actual al acestui termen . Normele lor nu (ef. Gen. 16.2).
erau dictate de interesul cu care priveşte istoria profană un anu- Arhivele din lut ars de la Ebla, Papirusurile elephantine,
mit eveniment sau domnia unui anumit împărat. Unul dintre cele scnenle de la Tell-el-Amarna reînvie o întreagă civilizaţie şi
mai bune exemple în acest sens este spaţiul acordat regelui Omri ne ajută să cunoaştem mai bine cadrul în care s-au petrecut
în Biblie şi în analele profane. După cronicile păgâne, Omri a fost numeroase episoade biblice, aşa încât, după descoperirile mor-
un împărat atât de mare încât, la mult timp după moartea sa, mintelor faraonilor şi descifrarea hieroglifelor egiptene, după
tăbliţele asiriene mai numeau împărăţia lui Israel "ţara lui Omri". toate săpăturile întreprinse în Asiria, în Babilonia, în Persia, în
Or, în Biblie, cartea împăraţilor nu-i consacră decât 8 versete Palestina şi în urma decriptării W10r inscripţii de pe diverse mo-
(1 împ. 16.21-28). Cât despre Ahab, fiul lui Omri, acesta a jucat numente şi tăbliţe din aceste regiuni, putem cunoaşte acea peri-
un rol nesemnificativ în domeniul politicii externe în Orientul oadă istorică mult mai bine decât creştinii secolelor trecute . Istoria
Mijlociu; totuşi, în Biblie, domnia sa este tratată în nu mai puţin ?ntică a popoarelor din "Cornul AbW1denţei" este tratată pe larg
de 209 versete (1 tmp. 16.29 - 22.40), fiindcă în timpul acestei m sute de volume pe care cercetătorii biblici le studiază cu mare
domnii, Dumnezeu a făcut lucruri mari prin proorocul Său Ilie. interes pentru a descoperi toate aluziile la personaje, locuri sau
Pentru a înţelege mai bine istoria "sfântă " - istoria lucrărilor evenin1ente menţiona te în Sf. Scriptură.
lui Dumnezeu în viaţa poporului Său - avem nevoie uneori şi De ce Iosif a trebuit să se radă înainte de a se prezenta în
de anumite date istorice, mai ales despre popoarele vecine care faţa faraonului egiptean (Gen . 41.14)? Pentru că era interzis să
au influenţat atât de mult soarta naţiunii israelite. se înfăţişeze cineva la împărat cu barbă. De ce faraonul i-a pus
inelul său în deget, "dându-i stăpânire peste toată ţara Egip-
Aportul arheologiei la înţelegerea Vechiului Testament tului" (v. 42-44)? Pentru că inelul conţinea pecetea regală care
într-un articol consacrat acestei probleme, intitulat "Contribu- se aplica pe documentele oficiale. De ce Iosif nu a mâncat cu
tions de l'archeologie il l'interpretation de l'A. T." (in Kearley, 86, fraţii săi (43.32)? Pentru că legile religioase ale egip tenilor inter-
pp. 146- 157), J. Mc Ray citează câteva exemple pentru a dovedi ziceau acest lucru: unele animale domestice fiind socotite sacre,
că "descoperirile arheologice ilustrează textul biblic şi aju tă la cei ce le tăiau pentru consum erau priviţi ca "deocizi", profana-
clarificarea unor porţiuni obscure" (pag. 148). C. F. Myers Jr. tori. De ce prin1ele urgii au trebuit să impresioneze pe faraon şi
arată cum unele surse extra-biblice (cum ar fi tăbliţele de la Nuzi) pe egipteni? Pentru că acestea au lovit în dumnezeii Egiptului:
aruncă O lumină asupra unor pasaje dificile (Kearley, pp. 168- Nilul, broasca, vaca, soarele.
180). De exemplu, de ce,la plecarea ei din casa părintească, a luat Potrivit tăbliţelor de la Nuzi, un cuplu fără copu putea adopta
Rahela dumnezeii lui Laban, tatăl său? (Gen. 31). în general, această W1 rob ca moştenitor (ef. Gen. 15, adoptarea lui Eliezer ca moşte­
faptă a fost considerată ca un act de idolatrie, dar potrivit tăbliţelor nitor al lui Avraam) sau să consin1tă de comun acord obtinerea
de argilă descoperite la Nuzi, la triburile din această regiune, pro- unui urmaş prin căsătoria bărbatului cu roaba soţiei le'g itime
prietatea unui om putea trece asupra ginerelui său, dacă socrul îi (cf. Gen. 16); însă, dacă, ulterior, cuplului respectiv i se năştea
prezenta acestuia, în mod formal, dumnezeu casei sale. Din ace- un copil, acesta devenea moştenitor principal în locul robului
eaşi sursă, aflăm că un bărbat putea s-o adopte pe nevasta sa ca sau a fiului roabei (ef. Gen. 15.4; 17.18-21). Tăbliţele de la Nuzi
"soră", cu condiţia ca ea să accepte acest titlu, fapt care explică relatează cazul unui anume Tupkitilla care şi-a vândut dreptul
felul în care s-au comportat Avraam şi Isaac (Gen. 12.20-26) . de întâi-născut pentru trei oi (ef. Gen. 25.29-34). Aceeaşi sursă
De asemenea, o sclavă putea fi dată ca soţie stăpânulu i ei, menţionează legea binecuvântării orale acordată copiilor săi de
fapt stipulat în unele regiuni şi în contractul de căsătorie. Dacă către un tată pe patul de moarte (Gen 27.49).
124 125
+ Alfred Kuen + + Cum să interpretăm Biblia +
. De c~ Efro~ a insistat pe lângă Avraam să cumpere tot ogorul "muntele acesta"în gura samaritencei şi a Domnului Isus (v. 21).
~a~ela. Legile hetzte (46 şi 47) ne dau răspW1Sul. Când un cum- "Aceasta dovedeşte nu numai că discuţia din Ioan 4 a avut loc,
parator aChlZlţl?na ,doa:- o pa~te. dintr-o proprietate, proprietarul
pnnClp~1 trebUia sa plateasca, f i continuare, impozitul funciar I dar că evenimentul relatat s-a produs într-un cadru geografic
real, la o dată specifică, şi că tirrlpul şi locul acţiunii pot fi veri-
a:upra mtregu propnetăti. Ca nomad, Avraam nu avea interes
sa-şI asume o astfel de obligatie, dar cum Efron ştia că Avraam
avea urge~tă. nevoie de peştera aceasta pentru a O îngropa pe
I ficate" (pag. 269).
Reacţiile iudeilor redate în Faptele Apostolilor 21.27-36 pot
fi mai bine înţelese în lumina inscriptiilor găsite în anii 1871 şi
Sara: el a mSlStat ca Avraam să cumpere tot ogorul pentru a fi 1938 prin care accesul străinilor în spaţiul rezervat iudeilor era
scutzt d~ Imphcaţl1le "fiscale" privitoare la acea proprietate
(K. A. Kitchen, 66, pp. 153-156) . 1 interzis sub pedeapsa cu moartea. Aceste inscripţii concordau per-
fect cu ceea ce Iosif F1avius relata în Antichităţile sale (15.11.5).
în anul 1968, s-a descoperit în partea de nord a Ierusalimului
Contribuţia a:heologiei la înţelegerea Noului Testament
I D~şI m~1 puţ~ spectaculoase decât rezultatele săpăturilor
care vlZeaz~ Vechiul Testament, confirmările şi c1arificările aduse
monnântul unui tânăr care fusese răstignit: un cui de 16 cm lun-
girrle care străpunsese cele două calcanee încă le ţinea laolaltă,
dar oasele antebraţului fuseseră st răpunse exact deasupra
de arheologie textelor Noului Testament sunt, totuşi, extrem de utile. . încheieturii mâinii. Oasele gambelor erau rupte în două, între ge-
Astfel, se cunosc argumentele apologetice aduse de pionierul nunchi şi glezne, ca ale celor doi tâlhari răstigniţi în1preună cu
arheologlel NoulUI Testament, Sir William Ramsav în s .. . 1 Domnul Isus (Ioan 19.31-33). Faptul că, din miile de oameni răs­
. t . 't'" , .. F J' pnJmu
IS onCI aţu cartu aptele Apostolilor (vezi "lntroduction au N. T.: tigniţi pe atunci, au fost găsite doar aceste rămăşiţe dovedeşte
Evangiles:- Actes", Ed. Emmaiis, pag. 144 şi urm.). că ele au fost plasate, la fel ca trupul Mântuitorului (Mc. 15.42-47;
J. F. Wllsom (86, pp. 265-274) citează alte câteva descoperiri Ioan 19.38-42), în mormântul unei familii bogate.
mal. recente care merg în aceeaşi direcţie. Caracterul lui Irod Săpăturile arheologice au scos la iveală, de pe diferite monninte,
Agnpa 1 care a prigonit Biserica primară şi l-a executat pe aposto- nume foarte familiare cititorilor Bibliei: Marta, Salomeea, Sirrlon,
I~I Ia50v (F.A. 12.2) poate fi desCifrat cu ajutorul wlei monede Saul, Safira .. . A fost descoperită o inscripţie care, descifrată,
batuta la ,Cezareea în anul 43, care ilustrează orgoliul şi oportu- sună astfel: "Alexandru din Cirena, fiul lui Sirrlon" (ef. Mc. 15.21).
msm.ul s~u pohtzc: "marele rege Agripa care îl iubeşte (literal: Osuare din Ierusalim şi Iermon, datând din secolul 1, atestă
este mdragostzt de) pe Cezar. O altă monedă o reprezenta pe practica evreiască a dublei înmormântări: irliţial, corpul era
Sal~meea, fata care. a dansat înaintea lui Irod Agripa . Manu- depus pe o bancă de piatră, în monnânt. După un an sau ceva
scrISele de. Ia Q~mran, scnerile rabinice din perioada primului mai mult, când carnea mortului putrezise, oasele erau solemn
;eac al erei creştme, c;le ale lui Philon şi Iosif F1avius ne ajută să îngropate la locul lor defirlitiv. Ce se afla laorigirlea acestui ~bi­
mţelegem mai .bme gandlfea ŞI conceptiile lumii în care au trăit cei? Fariseii credeau în înviere (FA. 23 .8). ŞI, prm urmare, VOiau
Domnul Isus ŞI apostolii Lui. să păstreze osemirltele defunctului. Carnea nu trebuia păstrată.
Săpăturile efectu~te pe Muntele Garizim au scos la suprafaţă Chiar dacă mortul era depus într-un sarcofag, rudele sale aveau
un ~are altar, Zidit dm pietre necioplite, probabil distrus în anul grijă să lase nişte crăpături prin care carnea, devenită ychid~ m
128 l.Cr. de ~egele iudeu Hyrcan. Aceasta explica de ce femeia urma putrefacţiei, să se poată scurge. De ce? Pentru ca, potnv.lt
sama~teanca zicea: "Părinţii noştri s-au închinat pe muntele opiniei fariseilor, păcatul locuieşte în carne, ŞI aceasta nu trebUie
acesta (Ioan f20), Ioan foloseşte aoristul, timpul acţiunii înde- să aibă parte de înviere. Fariseii mtelegeau cuvântul carne m
p~te o.da;a pentru totdeauna. Arheologii au mai demonstrat sens fiziologic (adică musculatura organismului).
ca de la fantana Iw Iacov se vedeau perfect ruinele acestui altar situ- Ca fost fariseu, apostolul Pavel a păstrat cuvântul carne m
at pe coasta nordică a muntelui. Faptul acesta explică expresia următoarele expresii, care îi erau foarte familiare unui fariseu

126 127
I + Alfred K uen +

obişnuit: "Eu ~tiu că numic bun nu locuie~te... în carnea meaU


+ Cum să interpretăm Biblia +

"La Bible il la lumiere de I' archeologie" (Biblia în lumina


! (Rom. 7.18); "p~ carnea mea, eu sunt sdavullegil păaJtuJur arheologiei) scrisă de J. A. Thompson (Ed. Ligue pour lecture de
(v. 25); "carnea ~I sângele nu pot mo~teni lmpărăţia lui Dum- la Bible) şi Bibliile noastre de stud iu ne aduc o mulţime de

I
U
nezeu ~1 Cor. 15 .50); "faptele cărnii ... u (Gal. 3.19; ef. 6.8). informaţii extra-biblice care ne ajută să înţelegem mai bine unele
(Poate ca la 1 Cor. 5.5 este vorba despre acelaşi lucru) . Dar apos- obiceiuri şi comportamente enigmatice.
tolul a dat acestui cuvânt o semnificaţie foarte diferită de sensul vul- Din nefericire, descoperirile arheologice, îndeosebi cele care
gar pe car~ îl a.vea el prin:.re farisei: pentru Pavel, carnea reprezintă au legătură cu Noul Testament, au fost prea putin luate în serios
natura stncata a omulUI mclmat spre păcat, ceea ce este el înainte de majoritatea teologilor critici. Savantul W. F. Albright spune
de a se naşte din nou. "Carnea şi sângele" reprezintă natura omului. că "toate şcolile de critică radicală a Noului Testament din se-
colele XIX ş i XX sunt pre-arheologice" (citat de J. F. Wilson, 86,
Arheologia limpezeşte sensul unor cuvinte
pag. 265), nefiind bazate pe nişte probe istorice ci pe argumente
Uneori, arheologia ne permite să precizăm sensul exact al care "plutesc în aer"
unor cuvmte folosite în Nou l Testament. Aşa a fost cazul cu
apechai, un termen unic în Biblie şi în literatura greacă clasică,
Istoria sacră şi istoria profană
ŞI pe care Marcu (14.41) îl întrebuinţează în momentul arestării
Domnului Isus. Apechai a fost tradus în versiunile franceze Co- Istoria lui Israel era, de regulă, împletită cu aceea a marilor
lombe şi TOB prin. "e' en est fait"". Acest cuvânt a mai fost găsit imperii antice: Egiptul, Siria, Asiria, Babilonia, Imperiul Medo-
p~ mşte paplIUsun ~u s:ns vd: "primit" (referitor la o plată). Sem-
persan care luptau pentru a-şi impune hegemonia în Orientul
mflCaţla. sa era, deCi, ca tradatorul deja şi-a primit plata. Mijlociu, precum şi cu istoria micilor popoare vecine: filistenii,
v C~vantu! qorbân (dedicat lui Dumnezeu, Mc. 7.11) a fost fenicienii, moabiţii, edomiţii, amoniţii, arabii ... aflate la cheremul
gasit m doua lOCUI!: pe un tablou cu nişte porumbei marcati cu cuceritorilor şi aventurierilor. Palestina se afla la răscrucea dru-
Kl~BN (care. ne aduc aminte de Lc. 2.22-24, părinţii lui Isu~ au mului dintre Egipt şi celelalte mari puteri ale epocii. De aceea,
adus ca Jertfa dOi porumbei),:i într-un Osuar de pe valea pârâului, nu-i de mirare că ea a fost de atâtea ori "mărul de ceartă" al celor
~hedron, unde se afla urmatoarea inscripţie: "Tot ce ar putea mari. Ea servea atât ca o zonă-tampon, cât şi ca o trambulină
sa u.'tereseze pe cineva în acest osuar este qorbân din partea pentru invadarea ţărilor rivale. Dumnezeu S-a folosit de ambi-
celUI ce se află în acest osuar" . tiile politice a le tuturor acestor popoare pentru a-Şi realiza
. Un alt exemplu: la Marcu 11.4, se spune că ucenicii ,,au gă­ propriile Sale planuri: slăbirea Imperiului Asirian, ameninţat atât
SIt un măgăru~ legat afară lângă o up, la cotitura drumului'~ din vest, cât şi din est, a coincis cu extinderea împărăţiei lui
literal: pIOS thuran ex6 epi tou amphodon. Cuvântul amphodon Israel pe vremea când poporul era credincios Domnului. Pe de
a fost regăsit în două inscriptii la Bet-Şean (Scythopolis), unul altă parte, Dumnezeu a folosit invazia asiriană şi apoi cea babi-
d~ cele zece oraşe ale Decapolelui: pe nişte "stâlpi indicatori" care 10niană ca o pedeapsă pentru necredinţa israeliţilor. Dar pentru
aratau spre amphodonullui Demetrius şi pe un depozit de cereale. ca "nuiaua" Domnului să nu-şi depăşească atributiile, El pre-
Amph?donulera o clădire cu câteva magazine, echivalentul actual gătea deja o a ltă naţiune care s-o supună şi s-o pedepsească, aşa
al unUI bazar din Orientul Mijlociu. Aşadar, Marcu 11.4 ar trebui cum a fost cazul Babiloniei prăbuşite sub loviturile Imperiului
trad~ astfel: "lângă uşa care dădea spre o arcadă a magazinelor" Medo-persan.
ŞI m felul acesta, pas cu pas, documentele extra-biblice exhu- Cărtile profetice rămân, în mare parte, "pecetluite cu şapte
mate lămuresc numeroase pasaje ale Sfintei Scripturi. Cărţi ca peceţi" pentru cel ce nu cunoaşte istoria popoarelor menţionate
mai sus. De aceea recomandăm călduros studierea acestor cărţi
lI5--a făcut; în vers. rom. Cornilescu şi GBV a fost redat prin "Destul!" N.tr. ale proorocilor Domnului cu ajutorul unei bune Introduceri
128 Cum,ii inte rpre tăm c-9 129
-
+ Alfred Kuen + .. Cum să interpretăm Biblia ..
biblice, care să precizeze situaţia politică exactă a împărăţiei în 1· în urmă cu câtiva ani, unui dregător i se re trăsese

I~
•Illlpara
, tul u. . .. , . . b.l
care proorocul şi-a exercitat mandatul (Iuda sau Israel), forţele est titlu· ulterior, devenind ţinta unor ostIlItaţl msuporta 1 e,
ostile care constituiau o ameninţare pentru poporul său şi desfă­ ac , d • . .d
n-a mai văzut o altă ieşire din situaţie ecat smuCl erea.
şurarea evenimentelor în timpul misiunii proorocului. O Biblie
I adnotată, un Comentariu biblic bun, sau O Biblie de studiu vor Contextul geografic
face mari servicii unui cititor interesat.
I Unele capitole ale cărţii lui Daniel sunt de neînţeles fără să GeografiaŢării Sfinte poate şi ea să c1a~if~ce o serie întreagă
apelăm Ia istoria profană. De ce Belşaţar nu i-a oferit lui Daniel de aluzii enigmatice pentru noi: vântul de rasant(care ~sca totu~
decât locul al treilea în cârmuirea împărăţiei? Pentru că el însuşi în calea sa, deoarece vine dinspre pustIe), p loaia. tllllpune ŞI ploa .
ocupa al doilea loc, primul revenindu-i tatălui său . Dacă ne sunt ia târzie (două anotimpuri ploioase: primăvara ŞI t?amna), IlllPO~­
cunoscute caracteristicile imperiilor babilonian, medo-persan, tanţa extraordinară a apei ca sursă a eXlste.nţel ŞI a bucune!.
grec şi roman, vom înţelege mai bine visul cu chipul lui Nebucad- Distanţele, traseele şi starea drumurilor, localizarea lzvo.are~or, a
neţar (cap. 2) şi vedenia celor 4 fiare (cap. 7) . Dacă citim capi- uedurilor si oazelor, natura terenului (fertil s~u stenl, stanca sau
tolul 11 în paralel cu istoria seleucizilor, vom rămâne foarte uimiţi calcar pre~ărat cu peşteri), altitudinea munţilor, reţeaua hldro-
din pricina preciziei cu care Dumnezeu i-a revelat slujitorului grafică, densitatea populaţiei: toate aceste elemente ,constItutIve ale
Său viitorul profetic. tării pe care Dumnezeu a promis-o poporulUi Sa,: (Gen. 35.12.
De asemenea, cunoaşterea lumii greco-romane ne va ajuta Evr. 11.9) joacă pe alocuri un rol destul de Illlportant m numeroase
să înţelegem mai uşor Evangheliile şi Faptele ApostoWor. Istoria relatări biblice. . . 1..
familiei Irozilor, aşa cum ne-o relatează Iosif Flavius, ne ajută în Deuteronom 27.11-14, se istoriseşte că nişte lsrae ~ţl ~e­
să-i identificăm pe diferiţii membri ai acestei dinastii care au buiau să se suie pe Muntele Garizim pentru a rosti bmecuvantan,
domnit periodic, în diverse momente istorice. Portretul pe care iar alţii pe Muntele Etbal pentru a pronunţa blesteme. Spre a
istoricul Iosif Flavius îl face fiecăruia dintre lrozi ne permite o utea întelege acest text, trebuie spus.că aceş~ munţi se afla la o
mai bună înţelegere a unora dintre trăsăturile lor care transpar ~istanţă ·foartemică unul de celălalt.
In Judecaton,. 9.7, .Iotam se
în cărţile istorice ale Noului Testament. Investitura lui Irod
Archelaiis Ia Roma şi ambasada evreiască pentru a o anula
suie pe Muntele Garizim pentru a se adresa, din varful 1~1,
locuitorilor Sihemului. înălţimea redusă a acestuI munte, t
aruncă multă lumină asupra pildei din Luca 19. Lucrările unor rapor t cu c , explică de ce au .putut. auzI...lOCUItorII
etatea 1 .1 lcuvmte
' d 1e
istorici ai antichităţii (cum ar fi A. N. Sherwin-White) şi ale unor 1 De ce au fost atât de impreslOnaţl COpIII UI srae can , a
arheologi (ca W. Ramsay) au clarificat numeroase detalii şi au
sa e. 1.
cererea UI Sam U el a început să plouă cu tunete şi fulgere? Pentru
I • • . "

că era vremea secerişului (1 Sam. 12 .17), deCI luna mal, Iar m


confirmat valoarea istorică a relatărilor biblice (nume de magis-
Palestina nu ploua niciodată din aprilie până în octombne: De
traţi locali, guvernatori de provincii, obiceiuri legate de cetăţenia
ce David, pe când era fugar, a făcut din peştera Adulam cartIerul
romană sau de apelul către Cezar... (A se vedea "Introduction
său general? Din pricină că intrarea acesteia, pe flancu: unei
au N.T.: Evangiles et Actes", Ed. Emmaiis, 1990, pp. 444-448).
coaste râpoase, era greu de observat şi ~oarte uş?r de aparat.
De exemplu, în Ioan 19.12 iudeii îl ameninţau pe Pilat: uDa-
Urmăriţi pe o hartă distanţa parcurs a ?e .riie mtre Beer~Şeba
că dai drumul omului acestuia, nu eţiti prieten cu CezarulH. O şi Muntele Horeb (Sinai), apoi de acolo pana la Da~asc, ŞI veţi
ameninţare lipsită de importanţă - din punctul nostru de vedere _ rinde semnificaţia reală a relatării biblic~. ,Evaluaţi m kil~m~tn
dar trebuie să ne gândim serios la teama pe care ameninţarea aceasta ~rumul parcurs de cătreprizonierii împaraţlel
lUi Iud,a pana l~
a trebuit să i-o producă lui Pilat când aflăm că " Amicus Caesaris" Balon,
b ·l deplasan,. ŞI vetI
(prieten al lui Cezar. N. tr.) era un titlu acordat slujitorilor loiali ca lculati
, timpul minim necesar acestei" t
înţelege de ce îşi pierduseră orice speranţa de a se mal pu ea
130 131
+ Alfred Kuen +
întoarce vreodată în t I S . . + Cum sli interpretlim Biblia +
P ână la Ierusalim .. a~a OL dau apreCIaţI distanţa de la Susa
ŞI va veţI a seama de . II . . Această povestire devine inteligibilă pentru noi când aflăm
cand a iniţiat acest proiect" .
A ,

curaJu UI NeemIa
că: 1) invitaţia de a intra în cort şi a se odihni face parte din
regulile de politeţe ale orientalilor. Dacă veţi trece astăzi pe lângă
Contextul cultural
un cort al beduinilor, vi se va adresa invitaţia aceasta aproape
Cultura unui popor cuprind bl I în aceiaşi termeni pe care i-a folosit [aeI. Dar, 2) cortul era alcătuit
de viaţa cotidiană (cultura mat e ~~)aml u obic~iurilor legate din două compartimente: prima despărţitură era comună, iar a
P!~cipale ale vieţii (naşterea, co;~:r~; c~ el care vIZează etapele doua rezervată femeii. Pătrunderea unui străin în compartimen-
casatoria, moartea) relaţiile , aC. o escenţa,matun tatea,
talitatea, diversele ~titu·· umane IerarhIa s?ciaIă, ospi- tul femeii era un act vrednic de moarte. Femeia care i-ar fi per-
bători, juruinţe, pelerinaj:ll;~~l~e com:r~lale) ŞI religia (săr- mis unui bărbat să intre în încăperea ei devenea ea însăşi pasibilă
Când autorii biblici scriau p ~.gacI.une ŞI post. .. ). de pedeapsa cu moartea. Sisera cunoştea bine aceste legi nescrise.
aceste obiceiuri, ei le explicau ~~ntru c~tO~ll careînnu. c~oşteau Căutând o ascunzătoare sigură, nu încape îndoială că el a intrat
alte cazuri, ei nu dau ex licar· e. ex. c: .3-4). sa, m multe cu forţa în această despărţitură interzisă a cortului, ş tiind că
pentru destinatarii scrierKor 10 , caCI alUZIa era tot ~şa de clară
11
nici un israelit nu ar fi îndrăznit să-I caute acolo. Pentru el nu
viata de toate zilele ca. a da r cum sunt pentru nOI gesturi din
A
conta pericolul căruia o expunea pe [aei: cu siguranţă soţul ei ar
1 ' ,. mana cu cmeva a in 't .
" a un pahar" sau la o cafea a ridic d l ' I VI ~ pe cmeva fi ucis-o. Astfel că ea a ales să-şi apere singură viaţa şi, prin
comunicate ... gesturi care a; treb . ~ rape u , publicarea unOr aceeaşi lovitură, să-şi scape poporul de un tiran (Jud. 4.3), faptă
ţinând altor vremuri sau culturi. ullamunte unor oameni apar- care i-a atras gratitudinea israeliţilor.
Noi suntem şocaţi de "jertfirea" fiicei lui Iefta (Jud. 11.30-40).
~ Contextul cultural al Vechului Testament Canaaniţii obişnuiau să-şi sacrifice copiii în cinstea dumnezeilor
e ce Rebeca s-a acoperit CA d I •
(Gen. 24.66)? De ce haina etan. -a :-razut pe Isaac de departe lor: este ceea ce Biblia numeşte "a-şi trece copiii prin foc". Ci-
ţ~or săi (Gen. 37.3)? Contfxt~[~~I~ lu\ [~sif a stârnit pizma fra- titorul neinfonnat vede, în spatele acestor cuvinte, un ritual fără
lamureşte: o femeie cinstită ~ra a epocll patnarhilor ne importanţă în cadrul căruia nişte copii săreau peste ceva ase-
voal, nu se ex une d n~ ~parea ruclOdată în public fără mănător unui "foc de tabără", aflat pe punctul de a se stinge.
călătorie fără a )ua c~ s:~~a~[Jta P~lvlrIlor altora, nu pleca în Realitatea, însă, era cu mult mai tragică: un idol de metal era
semn~1 caracteristic al unui şef[rot ebcton; roba multicoloră era încălzit până la incandescenţă, după care tatăl îşi punea în bra-
. E
plSO d u l cu 1aeI şi Sisera aşa cum
enot · t . . A
ţele sale încinse copilul adus ca ofrandă acelui dumnezeu de la
ne poate şoca, dacă noi nu ~onoaştem~~.IS .or~r' m Judecători 4, care aştepta o favoare specială. Cuvântul lui Dumnezeu averti-
iese în întâmpinarea lui Sisera îl· ·t. IcelUr e nomazilor. [aeI
A

t· , mVI a m cortul el pentru a se odihni· zează, de multe ori, contra imitării acestei practici inumane
ŞI, m unp ce acesta donnea ea îi înfige ţ.
• A

I . (Lev. 18.21, 20.2-5; Deut. 12.30, 31; 18.10-12; Ps. 106.37). Cu toate
PIă . Or, ea este 1·audata.pentru
' un arus a cortulw în tâm-
un gest tAt d . f acestea, unii împăraţi ai lui [srael şi-au trecut copiii prin foc
a a e m am (Jud. 5 .24)!
(2 Imp. 21.6; 2 Cr. 28.3), ca împăratul Moabului (2 împ. 3.26-27).
.. 12l!.n atlas biblic vă va face un real servO . '. ". Oare şi Iefta să fi făcut la fel, jertfind-o pe fiica sa? Unii interpreţi
calătOfll desfăş urate d e-a lung I . t .. l CIU, căCI el Ja loneaza pnncipalele
' . U 15 onel. Ase ma' ed . R . sunt de această părere, văzând în acest act - pe care Biblia nu-I
h Istonque de Ia Bible" (S os Paris 19. I V ea ŞI . P. Tellter, "Atlas
(Elsevier, Paris, Bruxelles ~9s'5) H 'H ~7),~. Crollenberg, "Atlas de la Bible" aprobă niciodată - o rămăşiţă a tradiţiilor păgâne moştenite de
Paris 1969)· G. Pesee Atla 'B·b·I.· ~;V ey "Atlas de la Bible" (Centurion la mama sa, o prostituată canaanită (Jud. 11.1). Alţii, însă, se
Jn. Negenmann, ' ," S I Ique (OH . d 1· ,
"Univers de Ia Bible" (El . ~ gen: U Ivre, Paris, 1969);
de la Bible" (Sa to r, CLe, Emmaiis 19 . sevler- quola, Bruxelles, 197]); "Atlas opun acestei interpretări invocând următoarele argumente:
(Brepols, 1985)· J. Rhymen P , 86), J. Rogerson",Nouvel Atlas d e la Bible" 1) în versetul care îl precede pe cel cu juruinţa lui Iefta, auto-
Nota Ed. Emm~us. ." anorama du monde biblique" (Cerf, Paris, 1982): rul spune că "Duhul Domnului a venit peste leftaM (v. 29),
parcă tocmai spre a ne avertiza că cele ce urmează sunt reale.
'1
-~------
132
133
+ Alfred Kuen +
+ Cum să interpretăm Biblia +
2) În juruinta sa, Iefta vorbe d ..
p:esupune că Iefta se aştepta să ~t:dă eisp~e "oncme va ieşi". Se exprima u deseori într-un mod diferit de vorbirea actuală. De
vantul ebraic folosit aici nu se a Iică de'd.
md
un a.n lffial, dar cu- exemplu, noi nu mai folosim expresii ca: "apele care sunt mai
Cum persoana aceasta trebuia ~. "d' t unor fImţe omeneşti . presus de ceruri" (Ps. 148.4), "se clatină temeliile pământului"
vorba decât despre un membru al ~asa .. m casa lUI, nu putea fi (Is. 24.18), "s-au deschis stăvilarele cerurilor" (Gen. 7.11; Is.
avut pe inimă să-I 'm t" amiliel sale, cmeva care ar fi 24.18), "genunchii celor de sub pământ" care se vor pleca în
'. b ' ampme cu bucune I f ..
~ anda obţinută pe câmpul de I " spre a-o ehCl ta pentru Numele Domnului Isus (Fil. 2.10)" (G. E. Meuleman, 58, pag. 29).
ca sacrificarea acestei persoa upt~. Iefta şI-ar f, putut închipui
EI mterzisese categoric asem:~:aa pe placul Domnului, deşi b) Contextul cultural al Noului Testament
ales, Deut. 12.30-31 şi 18.10-12) practICI mumane (vezi, mai Chiar şi în Noul Testament care se află mai aproape de noi
3) Apoi, nici nu ne trece p. .... " decât Vechiul Testament, este necesară cunoaş terea contextului
i-a dat biruinta ca răs uns I rm mmte s.a credem că Dumnezeu cultural pentru a înţelege numeroase detalii din relatările biblice:
în Israel măcar un Sin~ pr:O~ ~emen:a)uruinţă şi că s-ar fi găsit acoperişul casei pe care s-au urcat cei. patru oameni cu slăbă­
ntual. Dacă el însuşi s-ar fi ar"t t ~ sa m~eplinească un astfel de nogul adus Ia Domnul Isus; uimirea samaritencei Ia vederea unui
aceasta ar fi stârnit mânia I a a . pus sa-şI sacrifIce fiica, fapta israelit dispus să discute cu ea; oamenii "culcaţi" la masă (Ioan
unde, chiar într-un oCUItorilor Galaadului (ci. 2 Împ 127 13.23-24); importanţa spălării picioarelor (Ioan 13.3-5) Lc. 7.44).
. . moment de n d'" . _. ,
JertfIrea fiului regelui mo b't ecre mCloşle faţă de Domnul Dacă noi nu ştim că expresia "a-şi îngropa tatăl" (Lc. 9.59) se
a I a
4) La Judecători 11 37 38 citim " 111 Ignarea ISraeliţilor).'
provocat' d' .
referea la toate îngrijirile acordate părinţilor până în clipa morţii
amânare pentru a-şi plâ' , ca fuca lui Iefta a cerut o lor, ceea - ce putea dura câţiva ani - ne vom mira citind că
f .... nge, nu moartea sa a ' " ..
Imea vleţu sale, ci "fecioria" Î E prop,ata, mCI SCur- Domnul Isus nu i-a permis unui om să participe la funeraliile
I Luca 2.36-37 se dezvăluie exist~n n ,xod 38.8; 1 Samuel 2.22 şi . tatălui său. Dacă noi nu şt im că, de regulă, smochinii poartă
fecIoare care se devotasera" ' I ta , m sanctuarul central, a unor câteva fructe şi în afara "sezonului smochinelor" (Mc. 11.11-14)
! f f
1 ost, deci "consacrată Domn I ."
Remarca din v 39 ' __

m s uJ ba Domn u IUI.. F"Uca lui Iefta ar
u UI pentru un asemenea serviCI'U
WCd nu CUIlO5CUse - .
şi apoi că roadele apar înaintea frunzelor, nu vom înţelege de
ce a blestemat Domnul nostru un asemenea pom, purtător de
capătă o şi mai mare valoare în . 1II1PIeWlarea cu lUI bărbat'? speranţe, dar care nu a răspuns aşteptărilor (ca, de altfel, şi Israel
lUI Dumnezeu, relevând f t /P?teza u~el consacrări în slujba pe care îl simbolizează aici) . De ce un om care purta un ulcior
ca
de această slujire fusese deaJ'p ~ d ~,:,a dmtre condiţiile cerute cu apă era un semn indubitabil menit să-i conducă pe ucenici în
,1 5) V a m ep unItă
erbul ebraic tradus la J d " '. locul ales de Domnul Isus pentru a prăznui Paştele cu apostolii
are şi sensul de a vorbi CU'a dU ecaton 11.40 prin a prăznui Săi? Pentru că în Palestina, de obicei femeile merg după apă. De
se duceau să vorbeasc'< ' ~~ arI' putem citi că "fetele lui Israel

I
ce Domnul Isus numeşte "nechibzuite" fecioarele care nu şi-au
• " « cu mca UJ Iefta " ,
ea mca era în viată. ' ceea ce mseamnă că luat în vase o rezervă de untdelemn (MI. 25.1-13)? Pentru că
6) Este greu de acceptat că Ief . . lămpile cu ulei palestiniene nu aveau decât un recipient foarte
credmţei (Evr. 11.32-33) d " ta putea fI CItat printre eroii mic al cărui conţinut se epuiza într-un timp foarte scurt.
ca
vointei lui Dumnezeu: J';rtf:e fe l ar fI ComIS o faptă contrară De ce omul din pilda de la Matei 13.44 nu i-a spus nimic
O '. . a ucel sale proprietarului ogorului despre comoara pe care a descoperit-o?
. . ~r, mamte de a ne scandaliza din '.. '.
Blbliel, este necesar să cunoa t t pncma uneI afIrmaţii a Pentru că, potrivit legilor în vigoare pe atunci, comoara aparţinea
dacă nu există o altă int ş em otc~ntextulculturalşisăvedem celui care o găsise (ef. Iov 321; Pv. 2.4). De ce Domnul Isus le-a per-
C ultura include şi limb erpretare pOSIbIlă a f t I '
. ap e Or menţionate. mis ucenicilor să smulgă spice de pe un ogor care nu le aparţinea
. fi" a pe care nOI o vo b' L'
m uenţata de contextul cultural ' " r lffi. " unba este (MI. 12.1)? Pentru că Legea mozaică îngăduia lucrul acesta
seşte. Deşi vorbeau limba' I d m care traleşte cel ce o folo- (Deut. 23.26). De ce !nvăţătorulle-a spus celor 70 de ucenici: "să
JU e toate zIlele, autorii biblici se nu întrebaţi pe nimeni de sănătate pe drum H (Lc. 10.4), adică
134
135
1

1
1

1 '/1
+ Alired Kuen +
+ Cum să interpretăm Biblia +
să nu salute pe nimeni? Pentru că salutul începea cu un "Shallom"
1

şi o înclinare a corpului spre dreapta, urmat de un alt "Shallom" focul, aceasta echivalează cu frigul şi foametea, ne~aifutân~ fi
şi o altă înclinare spre stânga; se continua un schimb reciproc regătită mâncarea; 3) într-un ase~enea c.az nu eXISta d:c~t o
de informaţii despre sănătatea fiecăruia, despre problemele ~ingură solutie: să faci rost din alta parte, mtr-un mic recIP.le~t
curente ... şi totul se termina cu alţi doi "Sha llom" însoţiţi de de lut ars - un brasero - de câţiv~ cărbUni (de lemn) aprmş~
gesturile de reverenţă. Totul dura cel puţin o jumătate de oră. Dacă vecina era o femeie generoasa ŞI bmevOitoare, e~ pune~ .
înţelegem aluzia Domnului Isus la mormintele vă ruite cantitate suficientă de cărbuni în vasul vecmel aflate m cnza ŞI
(Mt. 23.27-33) numai dacă ştim că, pe atunci - dar şi în zilele apoi o ajuta să-I ia pe cap. Ceea ce se face pentru pneten: autoru:
noastre - se văruia de câteva ori pe an acea construcţie mică de pasajului din Proverbe 25.21, 22 citat de Pavel cere ~a se f_aca
pe mormânt. Deseori aceste cimitire au un aspect de ordine şi duşmanilor: să li se dea, cu generozitate, ~e mânca~ ŞI de bau~;
curătenie, deşi în interiorul mormintelor situaţia este total diferită Poate că o asemenea atitudine îl va face :~sa Aro~easca de ruşme
I şi ea nu se schimbă deloc, oricât de mult var s-ar consuma pentru (unul din sensurile date acestei expresu); msa, nu acesta este
lucrările din exterior.
I: rincipalul scop urmărit: ceea ce se are îndeosebi .în vedere es:e
I
Tot aşa, numeroase aluzii la: vasele mari de piatră (unde se ~ovada unei mari bunătăţipentru a-i reda pOSibilitatea de a trai
curăţa apa prin decan tare, Ioan 2.6), haina de nuntă (oferită de (ca într-o casă în care focul nu se stinge).
I gazdă, Mat. 22.11), filacterele largi (Mat. 23.5), cămaşa fără nici
il o cusătură (Ioan 19.23), burdufurile pentru vin (Mc. 2.22) ... pre-
Cum şi numeroase expresii ca: a-şi duce crucea, sarea care îşi
Aprofundarea capacităţii noastre de înţelegere

pierde gustul, iarba care merge în cup tor, cărbunii aprinşi şi


grămădiţi pe capul cuiva, piatra a lbă ... îşi redobândesc semni- Aceste precizări aduse cu ajutorul arheolog iei ne :onduc
1
ficatia lor reală când luăm cunoştinţă de cadrul cultural şi obi- adesea la o aprofundare spirituală cu mult mal autentica ŞI mal
ceiurile populaţiei palestiniene din timpul Domnului Isus. conforma- cu gan• du'ea biblică decât ar putea-o face
. o meditaţie
iil
Scopul urmărit prin toate aceste cercetări este să dea cuvin- care are la bază doar sensul actual al cuvintelor ŞI expr.es or P:
telor, frazelor şi obiceiurilor sensul pe care îl aveau ele pentru care le citim. De exemplu, a-şi duce cru~ea (Lc. 9.23). mseamn.a
autor şi primii săi destinatari, de a-l face capabil pe cititorul astăzi a accepta supus dificutăţile vleţu de toate. zilele. însa,
actual să înţeleagă ceea ce ei înşişi puteau înţelege cu ajutorul pentru contemporanii Domnului Isus, aceste cuvmte aveau ~
notiunilor existente în mediul lor social şi cultural. altă semnificaţie: numai condamnatul la moarte, un cn~mat
Putem găsi toate aceste informatii diverse în dicţionarele bi- exclus din societate, îşi ducea crucea. Când Domnul Isus a ega
blice, în comentariile biblice, în cărţi care descriu" Viata lui Isus" obligaţia de a-şi lua crucea de angaja~e~tul d: ~ deveni u~
sau a evreilor din timpurile biblice (A. Chouraqui, "Vie quotidi- ucenic al Lui voia să spună că trebuie sa fu pregatIt pentru a •
enne des Hebreux au temps de la Bible", Ed. Hachette). A se mai repudiat de societate ca un adevara t ."p~na ŞI să accept!
I " . II
. ' sa

vedea: Tenney, Packer, White: "Vie quotidienne dans les temps bibli- mori faţă de tine însuţi. De aceea, mai mamte de a vO:bl despre
ques" (Vida, 1984); G. C. Weis, "Insight into Bible Times and Cus- luarea şi purtarea crucii, Domnul Isus a zis: "Dad VOIeţite cme-
toms" (Bethany, Minneapolis, 1984); J. M. Freeman, "Manners ă vină după Mine, să se lepede de sine~. Re~u.nţarea
and Customs of the Bible", Logos, Plaintield N.J., reprinted 1972). va s
de sine şi purtarea crucu .reprezmta,
. . ••m t r-u n 4mbaJ . figurat,
. 6'
Expresia " a grămădi cărbuni aprinşFpe capul cuiva" (Rom. învătătura pe care o va dezvolta apostolul Pavel.m Romaru ,
12.20) a dat loc unor interpretări dintre cele mai fanteziste. O 2 C~rinteni 5.14-15; Galateni 2.19; 5.24; 2 Tlffi?tel 2.11-13. l
simplă "medita tie" asupra acestei formulări nu ne va fi de prea Pe lângă arierplanul unui text (contextul m :are a lua; e
mare folos. Dar, cunoscând moravurile Orientului, se va şti că: naştere) se mai poate lua în considerare modul f i care a ost
1) acolo totul se poartă pe cap; 2) când într-un cămin se stinge pătruns'şi înţeles acest text de alte persoane aflate mal aproape
J3h
137
+ Al/reci Kuen + + Cum să interpretăm Biblia +
ca. noi de sursele lui: a utorii iudei poster iori şi scriitorii creştini aseamănă întruc âtva cu o pictură aparţinând şcolii impres
din prime le secole . Totuşi această informaţie nu are decât o io-
niste: văzut de aproap e, tablou l pare a fi o înlănţuire de aspect e
semnificaţie relativă, căci herme neutic a lor este adesea incoer ente şi hetero gene; văzu t de depart e, el restabileşte culoril e
contro -
lată de metod ele epocii , metod e care nu erau întotd eauna rea litătii căci ochiul face astfel sinteza elemen telor complementa
cores- re.
punzătoare celor mai bune princip ii de interp retare (de
exemp lu, Stii~l semiti c este struct urat pe această formă de gândir e.
metod a alegorică, folosită pe o scară foarte largă, atât de autori i Parale lismul , juxtap unerea şi antitez a sunt proced eele clasice
iudei din epoca inter-testamentară, cât şi de Părinţii Bisericii).
ale scriito rilor biblici.
Vom privi parale lismul mai de aproap e când vom vorbi
Forma de gândire despre p oezia Bibliei, însă, nu trebuie uitat faptul că nu~eroa~e
bucăţi de proză biblică sunt marca te de un parale lrsm al gandlf ll.
Una din trăsăturile cele mai profun de ale unei cultur i este
forma de gândir e; concretă sau abstractă, analitică sau sintetică,
b) Câteva exemp le . '
deductivă sau inductivă. Una dintre dificultăţile d e care Una din formel e specia le ale parale lismulUi este chJasmul,
vom fi
cel mai puţin conştienţi citind Biblia este diferenţa de structură adică două rând uri parale le încadr ând alte două, după model ul:
dintre gândir ea autori lor biblici şi gândir ea noastr ă . A, B, B', p.:. Chias mul poate fi mai complex, parale lele îmbu-
cându -se reciproc: A, B, C, D, D', C', B', A ' . Această schemă de
a) Particularităţi ale gândirii semitice . gândir e este tot atât de naturală semitu lui cum ne es.te nouă ~
1: Toţi autori i sacri au fost semi ţi. Dumn ezeu respectă
I ' perso- dezvo ltare a gându lui în trei puncte sau model ul teza-a nliteza .
nalrtatea ŞI forma de gândir e a oamen ilor pe care îi inspiră: or, O găsim de exemp lu, în Epistolele lui Pavel.
gândir ea semitică urmea ză o linie diferită de aceea a gândir ii
I I greceşti. Spiritu l nostru "geom etric" a fost "forjat" de Aristo
tel şi A - El este cllipul Dumn ezeului celui nevăz ut, Cel intâi-năs-
I I Desca rtes. Noi disecăm realita tea, o traducem în abstracţii şi ne
cut din toată zidirea
străduim apoi să reclădim lumea prin gândir e, urmân d
o schemă B - Pentru că prin El au fost făcute toa te lucrurile
logică. Noi d.emonstrăm o teo remă, avansâ nd o soluţie
după C - cele văzu te şi
alta ŞI deduc and-o pe una din cealaltă prin niş te raţionamente
C'- cele n evăz ute, fie sca une de domni e ...
constr uite după model ulsilog ismelo r CToţi oamen ii sunt murito ri
B' - Toate au fost făcute prin El şi pentru El
- eu sunt un om - deci eu sunt murito r").
A '- El es te mai Înainte de toate lucrurile, şi toa te se ţin
Gândi rea semitică procedează cu totul altfel: semitu l porneş te
prin El (Col. 1.15-17).
de la o impresie, de la o experienţă interioară pe care încearcă s-o
(Vezi şi Col. 3.12-14)
traducă, s-o redea prin interm ediul unor urme răzlete
' ea nu A - ... îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de Îndurare ...
exprimă şi demonstrează , ci evocă şi sugerează. . , B - .. .iertaţi-vă unul pe altul...
în acest scop, semitu l alătură notaţii dintre cele mai ciudat e,
A '- Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi.
afirmaţii care nouă ni se par uneori contra dictori i. Semitu
l nu le B'- Dar mai presus de toate, îmbrăcaţi-vă cu dragostea ...
percep e ca atare: pentru el aceste a cern realita tea sub diferit e
aspect e şi o evocă într-un mod mai just decât un şir de abstracţii O altă formă de gândir e folosită de autori i biblici este antiteza.
logice. Realul este adesea compl ex şi parado xal: totul este în toate.
Parale lismul poate fi antitetic; aceSta se realizează prin juxtapu-
Iată <!e exprimă dialec tica semitică: ea spune to tul
încă din nere, adică alăturarea unei imagin i şi a opusu lui ei. De exemp lu
prime le cuvint e şi repetă de mai multe ori aceeaşi afirmaţie,
adăugând eleme nte noi, uneori antitet ice. Gândi rea
Prove rbe 10.7: "Pomenirea celui neprihănit este binecu vân-
ebraică se tare,'d ar nume le celor răi putrezel'teH_ Aceas tă sche mă de
138
139
+ Alfred Kuen +

gâJ:tdire ne ajută să înţelegem formulări ca aceasta: "Dumnezeu PARTEA A TREIA


este lumină, şi în El nu este întuneric" (1 Ioan 1.5).
Toată Epistola lui Ioan este construită pe afirmatii antitetice
în care sunt Opuse lumina şi întunericul (1.6-7), adevărul şi
minciuna (2.21; 4.6), dragostea Tatălui şi iubirea de lume (2.15), B. REGULI SPECIFICE BIBLIEI
Cristos şi Anticrist (2.22), copiii lui Dumnezeu şi copiii Diavolului
(3.10), dragostea şi ura (4.20), credinta şi necredinta (5.10), viaţa
şi moartea (5.12) ... Modul de exprimare al apostolului Ioan a Capitolul 1
fost profund marcat de stilul gândirii ebraice care se desfă­
şoară în special pe baza juxtapunerii şi antitezei. Planul Apoca-
lipsei se explică cel mai bine prin ceea ce putem considera ca un
"summum" al gândirii semite, şi anume structura în spirală.
PRIMA REGULĂ:
Aceeaşi realitate este văzută succesiv, sub diferite unghiuri; după INTERPRETAREA BIBLIEI
ce s-a făcut un tur de orizont, se urcă o nouă treaptă, pentru o CA FIIND CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
nouă reconsiderare căreia i se adaugă alte elemente, dar por-
nindu-se de la un alt punct de vedere. Dacă este foarte important să începem a studia Bibli? ca ,pe
"Paralelismul nu urmăreşte numai îmbogăţirea primei for- oricare alt text vechi, este cu mult mai im~ortant s-o consideram
mulări printr-o nouă expresie, mai nuanţată, ci urmăreşte acce- ca un text aparte care are legile sale specIfIce.
lerarea ritmului şi creşterea tensiunii pentru a spori forta de
evocare. Noi nu interpretăm o carte oarecare,
De aici rezultă o dinamizare a discursului prin declanşarea ci însuşi Cuvântul lui Dumnezeu
unor valuri succesive, în formă de cercuri concentrice care se
suprapun în jurul aceleiaşi axe, ca într-o spirală. Este imposibil Multe hermeneutici moderne pleacă de la ideea că Biblia e~t~
să deschidem undeva Biblia fără a întâlni numeroase astfel de carte antică la fel ca multe altele: prin urmare, trebUie S~-l

Această premisă
exemple" (Dom. C. Charlier, 57, pag. 192). o '. todele de studiu care au fost verificate pe textele eg1P:
Aplicând corect aceste reguli generale de interpretare asupra aplIcam me . b biloniene, etc ... este numaI
tene, sumenene, a . B'br nu este n1Cl-
unui text vechi, vom vedea cum dispar o serie întreagă de difi- în parte valabilă deoarece, pentru creştm, :. la . . .
cultăţi. Totuşi va trebui să nu ne scape niciodată din vedere faptul decum o carte ca toate celelalte, ci ea este Cuv~tul VIU ŞI veşm~
că Biblia are o natură aparte: deşi se prezintă ca o scriere allU1. Dumnezeu. O r, nu se operează un om VIU tot aşa cum Y ds
obişnuită, ea este, totuşi, o carte "total diferită" care pretinde să taie într-un cadavru, nu se analizează o scriso,:re prove~r:tic:
fie interpretată pe baza unor reguli speciale _ tot aşa cum Cristos la fiinţa preaiubită cu aceleaşi metode folos1~e m crun~ . b' t
îşi ascundea natura Sa divină sub nişte trăsături omeneşti. tentificarea unui document. Daca cmeva şI-a 1.U I
p:~tru. au u une testamentul lor unei critici gramaticale
parmţl~i :a~~es Credinţa inspiraţia şi
pfihologice. în autontatea
s~u ~~ . ă ne a ro iem de ea cu respectul cuvemt. Cme
BlblIel nnpune s Jid Yfunciară a Sf. Scripturi nu va încerca
recunoaşte unitatea so a, , le altora
• . apoi să le contrapuna une .
s-o taie în bucatI pe care I . d' . al Sfintei Scripturi
Această recunoaştere a caracteru U1 lvm '.
· sa, n e 'nnpm'gă în extrema de a Uita latura sa omeneasca.
nu tre b Ule
141

S-ar putea să vă placă și