AlfredKuen

Cum să
• v
znterpretam
BIBLIA
Traducere: Constantin Moisa

"inţelegi tu ce citeşti?"
"Cum ~ putea să Înţeleg dacă nu
mă va călăuzi cineva?"
(Faptele Apostoli/orB: 30-31)

Editura O Stephanus
 Consilier editorial: CONSTA NTIN MOISA PARTEA ÎNTÂ I
Coperta: CORNEL MIU

INTRODUCERE

Descriere a CIP a Bibliotecii Naţionale

KUEN, ALFRED
Cum să interpretăm Biblia I Alfred Kuen' Irad'
2ooi.
Constant in Moisa - Bucurcşti : Editura StePhanu~ ,
p. ;cm.
ISBN 973 . 9438 . 36 . 9

1. Moisa, Constantin (trad.)

261.8
Biblia rămâne, de-a lungu l veacur ilor, cartea cea mal ras-
pândită din lume. Tradusă integra l sau parţial ,
în circa 2 000 de
limbi, difuzată în sute de milioa ne de exemp lare anual, ea este
cumpărată, donată şi citită de tot mai mulţi oamen
i, pentru că
Titlul original in limba franccză : cei ce fac lucrul acesta au convin gerea că ea conţine un mesaj
de importanţă capitală pentru fiecare fiinţă omenească. Isus
"Commc nt intcrprctcr la Biblc"
C 1991 Edition EmmaUs, CH - 1806, Saint-Lcg icr
Cristo s a formu lat clar motiv ul pentru care contem porani i Săi
«:1 2002 Editura Stcphanus studia u Sfânta Scriptură: "Cercetaţi Scripturile pentru că socotiţi
Iată scopu l cu
că în ele aveţi viaţa veţmică (Ioan 5.39).
H
Toate drepturile rczcrvate .
Este i~terzisă rcp~ucerea intcgrală sau pal1ială
a Cărtll, fără pcnnlSlUnea scrisă a Edi turii.
care şi-a redact at opera autoru l uneia din cărţile biblice: "Dar
lucrur ile aceste a au fost scrise pentr u ca voi să aveţi
ViaţaH (Ioan 20.31). La rându l său, aposto lul
Petru compa ra
Editura Stephanu s "Cuv ântul viu ţii veşnic al lui Dumn ezeu H
cu "o sămânţă
fiinţa omenească
Bibescu Vodă 1, secI. 4, care nu poate putrezi"', în stare să regene reze
(1 Pet. 1.23). Apost olul Pavel spune că Biblia ne permi te să
Bucuresti - 70521
tel. 335.33.49, fax. 335.59.48,
e-mail : slephanu@ fx.ro ducem o viaţă după voia lui Dumn ezeu, o viaţă neprihănită şi
http ://www.s tephanus .ro
disciplinată, şi ne face destoin ici pentru a săvârşi orice
lucrare bună
(2 Tun. 3.16-17).
Tiparul exec utat sub comanda nr. 212002 "Foart e bine - spune a cineva odată - Biblia este cartea cea
la Tipografi a Stephan us mai răspândită, dar şi... cea mai puţin citită." De ce? Din pri-
cină că mulţi dintre cei ce s-au lăsat antrenaţi
în lectura ei o
Redactor : CONSTA NTIN MOISA
ri de a o înţeleg e şi declară cu
Tehnored aclor: OLGA CHIBleI abandonează după câteva încercă
Procesare: ANGELA VÎNĂTORU limite ază numai la
amărăciune: "Eu nu pricep nimic! " Sau se
câteva pasaje (care nu le pun proble me) din Evang helii, Faptel e
Aposto lilor sau poate Genez a şi cartea Psalmi lor. Restul îl lasă
pe seama teologilor. De altfel, ascult ându-i pe aceştia şi văzând
ce scot ei din textele biblice în predic ile lor, ajung să creadă că
ISBN 973 - 9438 - 36 _ 9

5

+ Alfred Kuen +
sunt necesare studii de specialitate, cunoaşterea limbilor ebraică
şi greacă, a istoriei şi filozofiei antice pentru a putea extrage şi
din celelalte pasaje biblice nişte învăţături valabile.
Dar oare o asemenea perspectivă corespunde ea intenţiei di-
vine? Nicidecum, căci: "roATA Saiptma este insufJa/ă de Dumne-
zeu şi DE FOLOS ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să
dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui
Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru
orice lucrare bunăH (2 Tim. 3.16-17).
Dumnezeu vrea ca noi să citim şi să înţelegem toată Biblia.
Dar, vom spune noi, multe texte sunt dificile, şi la întrebarea pe
care Filip o pune famenului etiopian: "lnţelegi tu ce citeşti?" vom
fi adesea tentaţi să răspundem ca acest african: "Cum aş putea
să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?" (F.A. 8.30-31).
Dificultatea aceasta a fost resimţită din cele mai vechi tim-
puri. Primul efort de interpretare a fost depus de Moise în cazul
Deuteronomului. El a interpretat propriile sale scrieri, re for-
mulând legile divine, spre a le face mai inteligibile şi a înlesni
evitarea unei înţelegeri eronate a acestora, precum şi p entru a le
adapta şi aplica noilor condiţii în care avea să se afle poporul
Domnului în viitorul imediat.
Cu prilejul citirii, într-un cadru solemn, a Legii lui Moise, în
vremea lui Neemia, leviţii "lămureau poporului Legea ... ci-
teau desluşit în cartea Legii lui Dumnezeu şi-i arătau înţe­
lesul, ca să-i facă să înţeleagă ce citiseră" (Nem. 8.7-8).
Se puneau bazele, încă la acea dată, unui grup de specialişti în
mterpretarea Legii: cărturarii (gramateis, nomikoi, adică doctori
sau învăţători ai Legii, sau nomodidaskaloi: învăţători ai Legii).
~nele . traduceri redau aceste cuvinte prin "interpreţi ai Legii",
cac~ el ~veau şi sarcina de a stabili reguli p entru înţelegerea
Scnptunlor. Pe vremea lui Isus, cărturarii constituiau un fel de
castă care deţinea monopolul interpretării Cuvântului lui
Dumnezeu.
De-a lungul veacurilor, s-a dezvoltat o ştiinţă numită henne-
neutica, ~l cărei o~iect este tocmai ineterpretarea Sf. Scripturi.
N~rr;al.ca nu eXiSta o hern;'eneutică unitară, o singură hennene-
utlca, CI numeroase tradlţu hermeneutice, foarte diverse: herme-
neutica rabinică, hermen~utica patristică (aceea a Părinţilor Bise-
ricii), hermeneutica med:~vaIă, hermeneutica Reformei, precum
şi diferitele hermeneutici moderne.
6 7
+ Cum sA interpretAm Biblia +
Numeroase tratate cu caracter hermeneutic încep cu o istorie
a metodelor şi principiilor folosite într-o epocă sau alta. Noi nu
vom intra, însă, în acest labirint întortocheat, scopul nostru fiind
unul mai modest, dar mai practic, şi anume acela de a oferi creş­
tinului care doreşte să citească toată Scriptura câteva reguli
generale care să-i permită s-o înţeleagă, chiar dacă are de-a face
cu texte mai dificile decât Ioan 3.16 sau istoria potolirii furtunii.
Primele elemente ale acestei cărţi au fost adunate în urmă cu
vreo treizeci de ani pentru o tabără de tineri având ca temă toc-
mai interpretarea Bibliei. După ce am căutat zadarnic să mă
d ocumentez cu ajutorul a diferite cărţi pe care le-am avut la
îndemână, m-am adresat decan ului Facultăţii de Teologie din
oraşul nostru pentru a-i cere unele referinţe. Câteva zile mai
târziu, el a venit la mine, mâhnit de rezultatele investigatiilor
sale:. exceptând două-trei lucrări ce datau din sec. XIX, nu se
afla nimic altceva în biblioteca facultăţii lor care număra, totuşi,
nu mai puţin de câteva zeci de mii de volume. în anul 1965,
Wilbur Smith constata că nu ex istă practic nici o lucrare de
hermeneutică scrisă în sec. XX. După O perioadă de 30 de ani,
dezbaterile pe teme hermene utice se aflau la ordinea zilei, în
toate cercurile literare şi teologice.'
10-11. Husser semnalea ză, În această privinţă, principalele etape ale acestei
dezbateri în diferite cercuri: existau nişte studii în prima jumătate a sec. XX-
potrivit unor surse ca to lice - un articol al lui J. Cruveilhier în "Supplement au
Dictionnaire de la Bible" (1938); Pierre Cheminant, "Precis d'lntroduction aux
Saintes Ecritures", 1940, a cărui ultimă parte este consacrată hermeneuticii. O
altă etapă importantă: "Encyclique Divino Afflanto Spiritu", 1943, care recu-
noaşte importanţa genurilor literare. Vezi articolul "Genres lith~raires" al lui H .
H6pfl în "Supplement au Dictionnaire de la Bible", voI. II, 1943, col. 202-212;
Henry Cazelles: "Ecriture, Parole et Esprit", Desclee, Paris, 1971, pp. 16--20;
P. Lapointe:"Les trois dimension de l'hermeneutique", Paris, 1967).
în paralel, în sfera protestantă liberal ă, reflectii le asupra "proble mei
hermeneutice" erau în curs de desfăşurare, pornind de la reflecţiile hermeneutice
ale lui Bultmann (chestiunea "demitologizării "), rezumate la conferinţa din anul
1941 desfăşurată sub genericul "Noul Testament şi mitologia". Ideile sale au fost
introduse În Franta de către Părintele R. Marie şi lucrarea sa "Bultmann et
l'Interpretation du 'N ouveau Testament" (Paris, 1956). Primele traduceri franceze
ale scrierilor lui Bultmann datează din anul 1969: "Foi et Comprehension I et Il;
Eschatologie et demythologisation", Paris, Seuil, 1969. Pe aceeaşi linie, G. Ebeling
schi ţează, începând cu anul 1949, cercetările sale pe probleme de hermeneutică
pe care avea să le dezvolte în lucrarea "Wort und Glaube", în anul 1960. Gadamer
 + Alfred K uen +
abordează ~cea~tă problemă dintr-un punct de vedere filozofic începâ nd cu anul
1~6~ (refermţe m CazeJ/es; pag . 47). James Barr scrie incisiva sa "Semantics of
Blbl~cal Language" În anul 1961 (unde atacă metodele filozofico-teologice ale
lucranl lUi .K~tt~1 mtitulată "Theologisches Wărterbuch"). În Franţa, proble ma
hermeneutica ajunge la o rdinea zi lei începând cu anu11967. O dezbate re într-un
număr al r:vistei:,Esp ~it", în octombrie 1967. Lucrarea Părintelui Marie despre
"La p!oble me t~eologlque de l'hermeneutique", Paris, 1968. Lucrările lui Ri-
cceu,; Incepute din anul 1969, precedate de reflecţi ile asupra "La symbolique du
mal, q'ans, Aub~er-Monta,~gne, 1960); "Le conflit des interpretations", 1969;
"Ex~e:e ~t Her~eneuhque [lucrări prezentate la Congresul ACFEB (Congresul
ASOCiaţiei ~:tohce Franceze pentru studiul Bibliei) desfăşurat la Chantilly in
an~l 1969 ŞI In anul 1971 J; " La metaphore vive", 1975 ; "Exegesis, problemes de
m:thode et exerClCes d e lecture" (în colaborare cu alţi autori), De lachaux et
Nlestle, 1975.
în cercuri le eva nghelice, dezbaterile hermeneutice au Început în jurul
anului 1970:
- pe plan exegetic, prin exegeţi chemaţi să-şi definească metode le; ef. G. E.
Ladd, "Th~ New Testament and Criticism" (Grand Rapids, Eerdmans, 1967),
sau ~e su.blecte exa~te (de exemplu, ~ucrări asupra genului literar "evanghe lia",
cu nişte lntrod~cen: "Luke: Hlstonan and Theologian" ( H. Marshall, 1970);
" Mark: EvangelIst and Theologian" (R. P. Martin, 1972).
I - p e, pla~ dogm~tic. ~? articol. foarte important a l lui J. Packer ,
/IL herm~neuhque et I autonte de la Blble", publicat În anul 1975 de revista
"T~emehos", traducere În numărul special al publi caţiei "Hokhma" pe tema
"Blble et interpretation " (nr. 8,1978, pp. 2-24).
~ - lucrarea colec~ivă "New Testam ent Interpretations "(p ubli cată sub
m~rumarea d?r:muIUi L H. Marshall) a marcat o etapă decisivă (1977), dovedind
eXl~tenţa unUl şrr de specialişti eva ngheliei la curent cu problemele uno r dezba-
ten contemporane.
_ . Tendinţa actuală, pe plan evanghelic, este, în general, aceea a unei colabo-
ran ~nstr~~ve înt~diferitele poziţii evanghelice, în punctele deosebite şi dificile.
fVezllu~ranle cole:nve recent apărute sub indrumarea lui D. A. Carson şi J. D.
Woodbndge: "Scnpture and Truth" (Leicester, lnter Varsity Press, 1983, 446
pag.) ŞI "Hermeneuhcs, Authority and Canon"(Grand Rapids, Zondervan, 1986,
468 pag.)].
De se~:lat, ~e asemenea, Într-un crenel destul de "practic", o excelentă
lucrare catolica ce vizează dobândirea unei sensibilităţi exegetice şi hermeneutice
de :ă tre persoane le dornice să aprofundeze cunoaşterea textelor biblice: Ni l
GUlJle mette, "Introduction â la lecture du Nouveau Testament" (Paris Cerf
colecţia "lnitiations", 1980, 417pag.). ' ,
în sfârşit, pe plan teologic, avem articolele lui H . Blocher, în "Hokhma " care
abordează următoarel e teme:
- "L:hermen~utique selon Rudolf BuItmann", Hokhma, 2, 1976, pp.II-34.
- "L, hermeneuhque selon Paul Ricceur", Hokhma, 3, 1976, pp.1I-57.
- "L analogie de la fOi dans l'etudede l'Ecriture Sainte", Hokhma, 36, 1987,
pp.I-20. Nota Ed . Emmatis).
8 9
+ Cum să interpretăm Biblia +
Bibliografia de la finele acestui volum ne p ermite să ne facem
o anumită idee despre abundenţa publicaţiilor recente care abor-
dează acest subiect. Totuşi, cele mai multe dintre aceste lucrări
sunt consacrate mai ales reflecţiilor pe tema pertinenţei textelor
vechi pentru omul modern, şi nu ca ută să dea un răspuns practic
la întrebarea: "Cum să înţelegem Biblia?" Doar câteva cărţi ame-
ricane au fost consacrate acestei chestiuni primordiale.
Părinţii Bisericii afirmă că Scriptura este "temelia şi stâlpul
credinţei noastre" (Irineu, 125- 202) şi că ea este "sursa mân-
tuirii ... pe deplin sufieientă p entru a ne da cunoştinţa ade-
vărului"(Athanase, 298-373). Acelaşi lucru îl cred şi creştinii
evangheliei. Noi suntem întru totul de acord cu Reformatorii
când ei consideră Solo Scriptura (Singură Scriptura) unul din
fundamentele esenţiale ale credinţei creştine . Noi afirmăm, ca ş i
ei, că "Biblia este autoritatea supremă în materie de credinţă şi
doctrină". Dar la ce servesc nişte declaraţii atât de frumoase,
dacă nu este înţeles tocmai textul care stă la fundamentul cre-
dinţei noastre, sau dacă i se denaturează sensul? în realitate, toate
ereziile iau ca sprijin Sf. Scriptură - sau, mai bine spus, o greşită
înţelegere a Scripturii. Dacă, în ciuda unei referiri comune la
Cuvântul lui Dumnezeu, creştinătatea este totuş i atât de divizată,
oare aceasta se datorează, la unna unnei, unor erori de natură her-
meneutică? Dacă cineva trage, dintr-un pasaj biblic, o concluzie
oarecare şi altcineva una con trară ei, atunci unul sau altul (sau
poate amândoi?) interpretează greşit Scriptura.
J. l. Packer se arată foarte mirat că "cei ce afirmă autoritatea
Scripturii în acelaşi mod ca Reformatorii exploa tează atât de
rar relaţia existentă între această temă şi hermeneutică", pentru
că, adaugă el, "autoritatea Bibliei rămâne o noţiune vagă dacă
nu ş tim cum să determinăm ceea ce vrea Biblia să ne spună" .
"Unul din motivele pentru care - mai spune J. l. Packer -
teologia evanghelică este incapabilă să dea celorlalţi protes-
tanţi impresia de a avea ceva mai mult decât o relaţie marginală
cu dezbaterile teologice (actuale) este acela că ea nu pare a fi
preocupată de problema hermeneutică " (1978, pag. 2).
Teologul elveţian Emil Brunner susţinea în urmă cu peste
50 de ani că "redobândirea unei juste înţelegeri a Sf. Scripturi
este astăzi, ca de altfel în toate timpurile, sarcina cea mai urgentă,
 + Alfred Kuen +
nu numai pentru teologi, dar pentru credincioşi în general"2 Noi
nu putem să nu fim întru totul de acord cu acest punct de vedere.
După două capitole introductive asupra naturii, nevoii şi
condiţiilor interpretării, vom examina mai amănunţit unele reguli
de interpretare, aplicabile oricărui text dificil, fie el religios sau pro-
fan . Apoi, vom vedea ce reguli suplimentare se impun în cazul Bi-
bliei, Cuvântul lui Dumnezeu, unul şi unicul, plin de atâtea sim-
boluri şi fi&uri de stil, martor al unei revelaţii progresive centrate
pe Cristos. In continuare, vom studia reguWe speciale privind dife-
ritele genuri literare întâlnite în Biblie: povestiri, discursuri, texte
poetice, psalmi, legi, profeţii, pilde, epistole. În sfârşit, vom vedea
cum se poate trece de la explicaţie la aplicaţie, ţinând seama de faptul
că aplicaţia este însuşi scopul final al întregului proces herme-
neutic. În Apendice, veţi găsi un scurt rezumat al reflecţiilor con-
temporane asupra problemei interpretării şi vom confrunta me-
toda preconizată în această carte cu "noile hermeneutici".
Lucrarea de faţă datorează esenţa conţinutului .ei reflecţiilor
tuturor acelora care, de-a lungul veacurilor, şi mai ales în ultimele
decenii, s-au preocupat de problema care constituie însuşi titlul cărţii.
Bibliografia menţionată la finele prezentului volum este,
în primul rând, o dovadă a recunoştinţei noastre faţă de toţi
aceşti colaboratori mai puţin cunoscuţi marelui public şi citaţi
în lucrarea de faţă, iar în al doilea rând un ajutor pentru cei
interesaţi de un studiu mai profund asupra interpretării Bibliei.
De la prima sa redactare care a avut loc în urmă cu doi ani
(1989, n.tr), manuscrisul acestei cărţi a suferit o seamă de
modificări şi corecturi datorate sfaturilor amabile şi strălu­
cite ale domnilor D. Arnold, J. Dubois, F. Horton, T. Huser,
precum şi sugestiilor provenite din partea doamnelor Brunner,
Sinclair-Kuen şi Zolliker. Tuturor caldele mele mulţumiri.
De asemenea, îmi exprim recunoştinţa faţă de doamna
Hoehn şi ajutoarele sale care s-au obosit să introducă textul pe
propriul lor ordinator.'
2 Inspiration und Offenbarung, (1927), in "Ein offenes Wort", Ziirich, 1981,
pag. 156. Nota Ed. Emmaus.
JPentru a nu încărca subsolul paginilor cu prea multe note, referinţele la
operele citate în bibliografie au fost plasate direct în text. Numărul care v ine
după numele autorului corespundeulti~elor două cifre ale anului apariţi ei cărţii,
ceea ce va permite uşor identificarea sa în bibliografie.
Capitolul 1
NATURA ŞI NECESITATEA
INTERPRETĂRII
Ce este interpretarea?
Potrivit dicţionarului, interpretarea este "acţiunea de a explica,
de a da o semnificaţie clară unui lucru obscur". Un interpret
este un fel de traducător care serveşte ca intermediar între două
persoane care vorbesc limbi diferite şi nu se pot înţelege direct.
Se mai vorbeşte despre interpretarea unei compoziţii muzicale
sau a unei piese de teatru; în acest caz, artistul sau interpretul
încearcă să transmită publicului mesajul pe care autorul sau
compozitorul l-a încredinţat operei sale. în toate cazurile aces-
tea, interpretarea este o funcţie de intermediere între un emiţător
şi receptorii lui. Fără o asemenea mediere, mesajul emis nu ar
ajunge la cei cărora le-a fost destinat, iar comunicarea nu ar
avea loc.
Calităţile fundamentale ale unui bun interpret sunt compe-
tenţa şi fidelitatea: o cunoaştere aprofundată a celor două limbi
(sau a muzicii când este vorba despre o interpretare în acest do-
meniu), loialitatea faţă de autorul mesajului (pentru a nu se
substitui acestuia, transmiţându-şi propriile idei şi gânduri în
numele autorului). Nu toţi dirijorii de orchestre şi nu toţi so-
liştii sunt buni interpreţi, deoarece uneori muzica lor nu este
aceea a lui Bach sau Beethoven, ci o concepţie şi o reformulare
proprii interpretului. În muzică , aceasta nu reprezintă o greşeală
de o mare gravitate, esenţialul fiind plăcerea ascultătorilor.
Dar pentru un text juridic sau administrativ, lucrurile iau o în-
torsătură de maximă importanţă: dacă un contract este rău
11
 •
+ Alfred K uen +
tradus, sau o frază dintr-un testament greşit interpretată, conse-
cinţele por fi dintre cele mai dramatice. în ce priveşte Cuvântul
lui Dumnezeu - depozitar al Revelaţiei şi voinţei divine - aici
este o chestiune de viaţă sau de moarte, de consecinţe care se
răsfrâng asupra întregii veşnicii. Toate ereziile care au dus în
rătăcire milioane de bărbaţi şi femei, de-a lungul veacurilor, toate
sectele care au antrenat în eroare uriaşe mulţimi, se sprijineau
pe nişte false interpretări ale textului biblic.
Interpretarea biblică are ca scop să determine semnificaţia
exactă a Sf. Scripturi, adică să contribuie la înţelegerea gândului
autorului inspirat, să descopere ce semnifica el pentru primii săi
destinatari şi care este mesajul său actual. Interpretarea a fost
definită ca fiind "modul de a citi o carte veche spre a face să
transpară din conţinutul ei o învăţătură pe deplin valabilă pen-
tru omul modem" (J. Packer, 78, pag. 8).
Este necesară interpretarea?
"Biblia este foarte clară pentru cel ce vrea s-o înţeleagă. Când
eu o citesc, nu sunt deloc preocupat de interpretarea ei, ci îl las
pe Dumnezeu să-mi vorbească prin cuvintele sale. Si aceasta
este deajuns."
Desigur că în această afirmaţie se ascunde mult adevăr.
Claritatea Scripturii a fost afirmată de Reformatori în faţa re-
prezentanţilor Bisericii Romana-catolice din vremea lor. Clerul
catolic pretindea că Biblia ar fi o carte obscură şi, deci, cu nepu-
tinţă de înţeles de către credincioşii obişnuiţi fără magisterul
Bisericii.
în " Traite du serf-arbitre", Luther vorbea chiar despre o
dublă claritate a Cuvântului lui Dumnezeu: claritatea interioară
şi cea exterioară. în opinia lui, claritatea interioară este lucrarea
de iluminare făcută de Duhul Sfânt în inima noastră pentru a
ne ajuta să înţelegem scrierile inspirate de El. Prin claritatea
exteri~ară, Luther înţelege faptul că Biblia foloseşte un limbaj
mteligIbil: ea nu urmăreşte să încurce sau să întunece lucrurile
ci s~ !ecomunice. "Dacă exprimarea ta ţine seama de regulil~
c1antaţ" extenoare, absolut nimic nu mai rămâne obscur sau
îndoielnic; tot ce conţine Scriptura este adus, prin intermediul
12
+ Cum să interpretăm Biblia +
cuvintelor, la lumina cea mai vie şi apoi proclamat întregii lumi."
Luther nu neagă existenţa unor pasaje mai dificile, dar sublini-
ază că acestea nu constituie nicidecum un argument împotriva
clarităţii Revelaţiei lui Isus Cristos.
La rândullui, Zwingli a emis o opinie asemănătoare: "Dacă
Biblia este obscură într-un loc, Cuvântul lui Dumnezeu face
lumină în altă parte" (Disputa de la Baden, 1526).
Pentru Calvin, Biblia era însăşi norma în lumina căreia tre-
buiau judecate toate lucrurile. El nu estima, totuşi, că spusele ei
ar fi întotdeauna uşor de înţeles. Ca dovadă, şi el a căutat s-o
explice într-un comentariu de câteva mii de pagini.
John Knox, la prima sa întrevedere cu Mary, regina Scoţiei, a
afirmat următoarele: Jn principiu, Cuvântul lui Dumnezeu este
clar în sine însuşi; însă, dacă, totuşi, apare o neclaritate undeva,
Duhul Sfânt, Care nu Se poate contrazice niciodată, va explica
lucrul acela, în altă parte, astfel încât să nu rămână loc pentru
nici o îndoială - excepţie făcând doar aceia care se încăpăţânează
să se complacă în ignoranţă.
într-adevăr, cel care înainte de a începe să citească Biblia îi
cere lui Dumnezeu lumină şi că1ăuzire, va fi inundat de o ase-
menea lumină încât poate trece uşor prin punctele obscure, mai
ales dacă are înţelepciunea de a începe lectura cu Evangheliile,
Faptele Apostolilor şi Epistolele cele mai uşoare ale Noului Tes-
tament, sau cu textele narative ale Vechiului Testament.
Nu avem nevoie de o interpretare specială pentru a înţe­
lege că "Domnul Isus Cristos a murit pentru păcatele noas-
tre, a fost îngropat şi a înviat a treia zi", - ceea ce Pavel amin-
teşte a fi învăţătura creştină fundamentală (1 Cor.15.1, 3-4.).
Nici pentru a aplica următoarea poruncă a Mântuitorului: "Tot
ce voiţi să vă facă oamenii, faceţi-le şi voi la fel" (Mt. 7.12).
Or, Domnul Isus a spus că, în porunca aceasta, sunt cuprinse
Legea şi Proorocii, adică reprezintă un rezumat al Vechiului
Testament. Este cunoscută butada lui Mark Twain: "Nu pasajele
pe care nu le înţeleg din Biblie mă întristează, ci acelea pe care
le înţeleg". într-adevăr, dacă noi am pune în practică ceea ce
este clar şi foarte inteligibil în Sf. Scriptură, lumea va deveni cu
totul alta.
Însă, în Biblie, există nu numai pasaje accesibile tuturor, ci şi
altele dificile. Pentru a le prinde sensul, avem trebuinţă de
13
 + Alfred Kuen +
căIăuzirea unor reguli fiabile, elaborate în decursul secolelor de
oameni credincioşi profund preocupaţi de înţelegerea Sfintelor
Scripturi.
In concluzie, interpretarea este necesară din două motive:
• primul ţine de natura noastră. Noi abordăm lectura Bi-
bliei, înarmaţi cu o serie întreagă de prejudecăţi, care adesea ţin
loc de reguli ale interpretării. De altfel, fie că o recunoaştem sau
nu, noi toţi suntem nişte interpreţi ai Bibliei.
• al doilea ţine de na tura Bibliei, care nu este o carte ca ori-
care alta.
Raţiunea de a fi a interpretării
a) Noi toţi
suntem interpreti ai Scripturii
într-adevăr, nici unul dintre noi nu abordează Biblia de pe o
poziţie de neutralitate. Inevitabil, noi introducem, în lectura
noastră: experienţa noastră, cultura noastră, o anumită înţele­
gere a sensului cuvintelor şi ideilor care ne este specifică.
De exemplu, când citim cuvântul "cruce", la ce ne gândim
imediat? Evident că ne apare brusc înaintea ochilor imaginea
a două bucăţi de lemn aşezate cruciş, aşa cum iconografia creş­
tină ne-a impregnat mintea, deşi, după toate probabilităţile,
crucea pe care a fost răstignit Isus a avut forma literei "T".
Apoi, când citim că apostolii mergeau la Templu, ne închi-
puim imediat o mare clădire cu bănci, pe când, în realitate, era
vorba despre o curte care înconjura un edificiu inaccesibil cre-
dincioşilor simpli.
Când Domnul Isus zice, cu privire la Irod: "Duceţi-vă /li
spuneţi vulpii aceleia ... ", noi ne imaginăm că EI face aluzie
la un monarh viclean. Or, relaţia vulpe-vicleşug provine de la
"Roman de Renart" (Romanul lui Renart), deci din Evul Mediu.
Pe vremea lui Isus, vulpea era un simbol al cruzimii.
Şi s-ar putea adăuga o sumedenie de alte exemple asemă­
nătoare. Botez, cină, episcop, diacon, credinţă, carne ... sunt
cuvinte pe care le citim cu ajutorul unor "ochelari confesionali"
pe care îi purtăm deja din copilărie sau pe care ni i-a impus
cui tura noas tră.
O lectură "naivă" a Bibliei nu este naivă decât în sensul că
cititorul nu este conştient de toate prejudecăţile pe care el le
14
+ Cum să interpretăm Biblia +
introduce în lectura sa şi care îi orientează, în mod automat,
înţelegerea, însă, nu întotdeauna neapărat şi în direcţia cea bună.
Fiecare dintre noi a înregistrat deja un anumit număr de inter-
pretări biblice prin predicile ascultate, prin conversaţiile parti-
culare avute, prin studii biblice, casete, conferinţe şi predici la
radio, alte lecturi. .. Aşadar, noi ne-am făurit un sistem de inter-
pretare inconştientă pornind de la maniera în care un sistem de
interpretare inconştientă pornind de la maniera în care inter-
pretau Biblia cei ce ne-au servit ca modele. Dar oare interpretarea
lor a fost întotdeauna cea mai bună cu putinţă? Şi dacă totuşi
era, am asimilat-o noi în mod corespunzător?
în numele interpretării lor, autorităţile ecleziastice au con-
damnat Galileea; martorii lui Iehova neagă divinitatea lui Isus
Cristos, mormonii se botează pentru cei morţi, Copiii lui Dum-
nezeu practică "flirty fishing", teleevangheliştii americani pre-
dică "evanghelia sănătăţii şi a prosperităţii", numeroşi creştini
sunt, fie libertini, fie legalişti, ecumenişti sau separatişti, conser-
vatori sau liberali. .. şi toate acestea cu toată sinceritatea şi cu
un cuget bun!!!
"Sensul evident" al unor pasaje biblice nu este, de multe ori,
decât o evidenţă selectivă care insistă asupra unor texte şi le trece
cu vederea pe cele aflate de partea cealaltă. Oare de ce - cum
bine au remarcat G. Fee şi D. Stuart (82, pag. 17, 19) - cei care
se sprijină pe Deuteronom 22.5 pentru a le interzice femeilor să
poarte pantaloni, încalcă, în mod intenţionat, celelalte porunci
consemnate în acelaşi capitol (parapetul împrejurul acoperi-
şului, două feluri de sămânţă sau două fire în ţesătură, tăiatul
colţurilor bărbii, franjuri la cele patru margini ale veşmintelor,
etc.) printre particularităţile culturale ale epocii respective?
De ce aceia care le cer femeilor, pe baza textului din 1 Corin-
teni 11, să-şi acopere capul în adunări nu se simt câtuşi de puţin
presaţi să le îngăduie să se roage sau să proorocească, aşa cum
o face apostolul Pavel în acelaşi capitol? Iată, deci, o exegeză
selectivă unde tradiţia comandă hermeneutica. Or, fiecare din-
tre noi are un "punct orb" în .ochiul său spiritual care îl împie-
dică să vadă ceea ce, în sistemul său de gândire, este inspirat de
prejudecăţi sau presupuneri, şi nu de o judecată sănătoasă, de
o exegeză serioasă.
15
 + Alfred K uen +
Citind Biblia cu proprii noştri ochelari, nu mai reuşim să facem
distincţie între mesajul Cuvântului lui Dumnezeu şi propria
noastră interpretare dată acestui mesaj. Astfel, calvinistul con-
vins va găsi, în lectura de fiecare zi a Bibliei, pagina care să-i confir-
me doctrina alegerii, în timp ce arminianul va descoperi pretu-
tindeni pasaje care să afirme libertatea individului. Dispensa-
ţionalistul va aranja toate pasajele profetice în câte o căsuţă a
viitorului din sistemul Scofield, în timp ce amilenaristul va aplica
aceleaşi pasaje vremii de acum. De altfel, majoritatea celor citaţi
aici adop tă o interpretare sau alta, fără a şti dacă ei sunt
dispensaţionalişti sau amilenarişti. Hermeneutica inconştientă
este adesea mai imperativă şi mai nesupusă decât o opţiune
conştientă ale cărei puncte slabe şi limite sunt cunoscute. Din
moment ce noi toţi suntem interpreţi, este cu atât mai necesar
să realiză m interpretarea cea mai bună, adică urmând acele
reguli pe care practica le-a verificat cu prisosinţă.
b) Dificultăţi inerente naturii Scripturii
A doua raţiune a interpretării ţine de natura Scripturii.
Lansaţi-vă într-o cronică de pe vremea lui Ludovic XIII sau a
Revoluţiei Franceze, şi veţi percepe imediat ce "distanţă istorică"
vă separă de acea epocă din istoria poporului nostru. Or, în
cazul Bibliei, trebuie să creştem de zeci de ori aceste distanţe
pentru a reactualiza momentul redactării primelor sau ultimelor
sale cărţi. Nu trebuie să ne facem iluzii cu privire la actualitatea
uimitoare a Bibliei: nu mai puţin de 20-35 de secole ne despart
de autorii să i şi de civilizaţia căreia i-au aparţinut ei: alte ţări,
alte moravuri, alt limbaj. Toate acestea ne pun în dificultate.
Imaginaţi-vă că nişte arheologi aparţinând anului 4 000 sau
5000 d.Cr. vor găsi un ziar din vremea noastră . Cum vor putea
ei să înţeleagă o frază pe care noi o citim zilnic: "Un grup de
delegaţi ai diferitelor sindicate au făcut un tour de l'assiette al
revendicărilor lor". Fără un efort susţinut de interpretare, sen-
sul acestei afirmaţii le va scăpa cu siguranţă. Va trebui să fie
reconstituit tot cadrul cultural contemporan pentru a se şti: ce
este un sindicat? Dar un delegat al acestuia? De ce există mai
multe sindicate? Ce semnificaţie are aici cuvântul asietă?' Ce
~ în lb. franceză, "assiette" înseamnă: farfurie; înclinare l ongitudinal ă a unei
nave ca urmare a repartizării neuniforme a încărcăturii; mod de livrare a
impozitelor datorate statului. N.tr.
16
+ Cum să interpretăm Biblia +
înseamnă "a face turul" unei chestiuni? încercaţi să vă imaginaţi
câte sensuri false le-ar putea sugera o asemenea frază unor
oameni care, fără îndoială, ar prefera să se dispenseze cât mai
curând de o astfel de muncă, de exemplu: preoţii unei secte
ezoterice dansând împrejurul unei farfurii în care şi-au pus
ofrandele .. .
Sau gândiţi-vă ce s-ar putea înţelege numai peste un secol
din propoziţia ciatată de S. Romerowsky: "Le Quay d 'Orsay'"
a trimis un emisar în statele Golfului"(Lien faraternel, 11.87).
Acest exemplu arată că sensul unor cuvinte sau expresii nu poate
fi cunoscut decât înţelegând contextul cultural respectiv, fără să
mai luăm în calcul eventualitatea unor echivocuri prilejuite de
diferitele sensuri posibile ale aceluiaşi cuvânt. De exemplu, un
creştin care citea în versiunea pe care o avea la îndemână:
"lmpărăteasa din Seba a venit la Ierusalim cu mare pom-
pă u (1 tmp. 10.2), a înţeles aluzia la acest "cadou", deoarece în
altă parte se spune că Solomon avea grădini mari (care trebuiau
udate! !). Dar nici concluzia pe care ar putea-o trage un copil
citind acest pasaj în versiunea Darby nu ar fi nicidecum cea
co rectă, pentru că acolo citim că ea "a venit la Ierusalim cu un
tren (!) foarte mare".
Dificultăţile pot fi de ordin istoric (aluzii la civilizaţii şi naţiuni
dispărute) , geografic (ţări, clima te, detalii topografice stranii),
cultural (obiceiuri legate de căsătorie, re laţii între părinţi şi copii,
sclavi şi stăpânii lor, poligamie .. .), lingvistic (cuvinte străine
al căror sens a evoluat odată cu scurgerea timpului, unităţi de
măsură care s-au schimbat, sintaxă, stil, genuri literare).
Expresii ca: "a vorbi despre superiorul său" (Ioan 7.18)6, "în
numele lui" sau cuvinte ca: neprihănire, inimă, carne, măruntaie,
rărunchi, curăţi e, cumpătare, piatră de poticnire, taină etc. au
un sens biblic cu totul diferit de cel actual. Apoi, termeni ca:
pocăinţă, îndurare, poftă ... sunt folosiţi îndeosebi în limbajul
religios, motiv pentru care trebuie să fie definiţi pornind de la
Sf. Scriptură.
O dificultate suplimentară provine din subiectul principal
al Bibliei - relaţia noastră spirituală cu Dumnezeu - care nu se
~Ministeru l de Externe al Franţei. N .tr.
(,Corni lescu redă prin "a că uta slava celui ce l-a trimis". N.tr.
Cum să interpretăm c-2 17
 •
+ Alfred K uen +
încadrează câtuşi de pu ţin în tiparele noastre obişnuite de comu-
nica re. Aşadar, cum limbajul nostru curent nu este adaptat
exprimării unor realităţi spirituale, pentru a le putea evoca, scri-
itorii sacri trebuie să recurgă la imagini şi simboluri luate din
lumea materială.
Nevoia interpretării apare şi mai clar în pildele Domnului
Isus. "Dacă semnificaţia fiecărei pilde era imediat aparentă,
atunci de ce mai puneau ucenicii întrebări vizând interpretarea
pildelor (Mc.4.10-20 şi pasajele paralele)?" (Thiselton in Lundin,
85, pag. 84) .
Or, dacă această nevoie era resimţită de înşişi contemporanii
lui Isus, cu cât mai mult ni se impune ea nouă, care trăim într-o
epocă atât de îndepărtată de evenimentele relatate în Biblie!
Mai trebuie adăugat, însă, că nici una din aceste dificultăţi nu
este insurmontabilă. Vom vedea în capitolele următoare că astăzi,
mai mult ca oricând, creştinii au la dispoziţie mijloacele necesare
depăşirii acestor dificultăţi, cu condiţia să fie oneşti şi dispuşi să
facă anumite eforturi intelectuale.
Hermeneutica în Biblie
în jargon teologic, ştiinţa interpretării se numeş te herme-
n eutică. Se pare că acest cuvânt provine din numele grecesc al
zeului Mercur: Hermes, purtătorul de cuvânt al zeilor, cel ce le
transmitea oamenilor mesajele divine . De asemenea, Hermes era
zeul ştiinţei, al elocvenţei, literaturii şi artelor.
Verbul hermeneuâ înseamnă a traduce, a interpreta sau a
explica. Cuvântul a interpreta (a tălmăci) apare, atât în Vechiul,
cât şi în Noul Testament. În Vechiul Testament, pathra şi pithron
se referă mai ales la tălmăcirea v iselor. în Noul Tes tamen t,
cuvintele din familia lui hermeneuâ se găsesc în numeroase
pasaje în care evangheliştii traduc, pentru cititorii lor de limbă
greacă, nume sau cuvinte ebraice ori aramaice, sau când le
explică semnificaţia (Mt. 1.23; Mc. 5.41; 15.22, 34; Ioan 1.38;
9.7; F.A. 4.36; 9.36; 13.8) .
La începutul secolului nostru, marele predicator londo-
nez Joseph Parker a clădit o predică celebră pe simplele cuvinte:
"Ceea ce înseamnă ... " (lit. "Ceea ce, interpretat, este ... "). El zice,
printre altele: "Interpretarea vine la noi ca o lampă .. . Când noi am
18
+ Cum să interpretăm Biblia +
auzit cuvântul Emanuel, am rămas pur şi simplu bloca ţi; acesta
era pentru noi un cuvânt stră in, el nu ne sugera nici o asociaţie
de idei, nu ne spunea mai nimic. Dar când a venit interpretul,
când el şi-a pus degetul p e acest cuvânt şi ne-a zis: "Acest cuvânt
însemnează : «Dumnezeu este cu noi», atunci am realizat semni-
ficaţia sa şi am acumulat o no uă bogăţie . Noi avem nevoie de
interpreţi care să traducă în limba noastră maternă cuvintele
străine ş i un limbaj dificil"(citat în Ramm, 56, pag. XIV).
Luca foloseş te cuvântul dihermeneuâ pentru studiul biblic
pe care l-a făcu t Isus cu cei doi ucenici de la Emaus: "Şi a în-
ceput de la Moise şi de la toţi proorocii şi le-a tâlcuit,. în toate
Scripturile, ce era cu privire la EI (Lc. 24.27). Apos tol ul
U
Pavel vorbeşte despre darul interpretării limbilor (1 Cor. 12.10)
şi îi numeş te interpreţi pe cei căro ra le-a fos t acordat (14.28).
Auto-rul Epistolei către Evrei " interprete a ză" numele lui
Melhised ec z icând că, după numele s ău, acest p ersonaj era
împărat al nepri-hănirii şi al păcii (7.2) .
Dincolo de cuvintele aparţinând familiei hermeneuâ, ar mai
trebui semnalată practica rea h ermeneuticii d e înş iş i autorii
biblici: profeţii care citeau ş i interpretau cuvintele unor prooroci
anteriori. Domnul Isus citează ş i interpretează cuvintele Legii
(Mt. 5.21-48), precum ş i p ro feţiile referitoare la El (Lc. 24.27).
Se poate vorbi despre o întreagă he rme ne utică a apostoli lor
Domnului. într-adevăr, cu câ tă libertate au citat şi au aplicat ei,
de atâtea ori, texte din Vechiul Testament, sau au folosit concepte
ale epocii lor (logos ... ), p entru a le face inteligibile, contem-
poranilor lor, adevărurile veş nice! Vom reveni asupra acestei
chestiuni atunci când vom vorbi despre relaţia dintre Vechiul
şi Noul Testament, în partea a treia, capitolul 4 al cărţii de faţă.
Her.neneutica şi exegeza
Cele două cuvinte au sensuri foarte apropiate . încercarea de
a face o distincţie între hermeneutică şi exegeză este de dată
relativ recentă . Actualmente, se rezervă termenul de exegeză
studiului detaliat al unui pasaj biblic (în principiu, pornind
de la textul ebraic sau grecesc), p entru a i se da sensul pe care
acesta îl avea în mintea autorului. Cuvântul hermeneutică are
două semnificaţii:
19
 + Alfred Kuen +
1) ELaborarea regulilor teoretice ale exegezei, plecând de la
studiul mai multor texte biblice. Hermeneutica este deci teoria
interpretării, şi se referă La exegeză, pentru ilustrarea principiilor
sale. Cât despre exegeză, aceasta se ocupă concret de text şi se
referă, în permanenţă, la hermeneutică pentru a descifra sem-
nificaţia textului; dar "savanţii şi-a u elaborat teoriile herme-
neutice pornind de la nişte exemp Le practice ale exegetului"
(B. Ramm in Turnbull, 68, pag. 100). Ea este o rezultantă ş i,
totodată, un ghid al exegezei. I~elaţia dintre cele două discipline
poate fi comparată, sub acest raport, cu cea exis tentă între cir-
culaţie şi coduLrutier.
2) Cuvântul hermeneutică a căpătat astăzi un sens mai larg,
pornind de la o întrebare formulată în cadrul dezbaterilor con-
temporane: cum se poate ajunge, în sec. XX cu niveLuL său spe-
cific de civilizaţie, La înţeLegerea unui text scris în sec. VIIl sau V
Î.Cr., sau p e v remea apostolilor, într-un context cultura L totaL
diferit de ceL în care trăim noi? în plus, hermeneutuL încearcă să
eLucideze semnificaţia textului respectiv pentru noi, cei de azi,
adică să determine ce aplicaţie practică are acest text pentru
viaţa noastră , ţinând seama de distanţa cuLturaLă care ne sepa ră.
Aşadar, procesul hermeneutic în ansambluL său este cu muLt
mai vast ca exegeza. TeoLogii anglo-saxoni contemporani fac
deseori distincţie între sensuL unui text (m eannig), adică sensul
său istoric, şi răsunetul, valoarea sau semnificaţia (significance)
Lui, care include şi apLicaţia sa actuală. "A prinde sensul unui
text biblic înseamnă a-L înţelege în contextuL său istoric, printr-o
investigaţie istorico-grama ticaLă; a-i pătrunde semnificaţia, ecouL
sau vaLoarea practică înseamnă a-L aplica, într-un mod <:onstruc-
tiv, intereseLor actuaLe ale interpretului. Aceasta reprezintă ceea
ce se "scoate" din text, printr-o amplificare viabilă, atunci când
sensuL istoric întâlneşte o altă persoană, timpuri noi, circum-
stanţe sau idei noi".7
"Exegetul - continuă B. Ramm - apeLează la nişte instrumente
din domeniuL istoriei şi al filoLogiei care îl definesc mai degrabă
11. A. Fair, 86, pag. 34, care trimite, pentru o înţelegere mai clară a distincţiei
dintre m ean ing ş i significance, la E. D. Hirsch jr., "Validity in Jnterpretation",
New Haven, Yale University, 1967, pag. 8, precum şi la ultime le evo luţii în
abordarea problemelor hermeneutice. V. Apendice. N. Ed. Emmaus.
20
+ Cum să interpretăm Biblia +
ca istoric decât ca teolog. Misiunea sa începe cu o examinare
atentă şi critică a textuLui, în contextuL său istoric, ţinând seama
de condiţiile politice, cuLturaLe, religioase şi fiLozofice specifice.
StudiuL Lui cuprinde şi o ana liză a LimbajuLui folosit, abordân-
du-L din considerente de ordin gramatical, sintactic şi lexico-
logie. .. de unde şi termenul de metodă exegetică istorico-gra-
maticaLă " (pp. 35-36). "inţeLegerea textului Scripturii ar fi astfel
o operaţie în doi timpi, sau o scară cu două trepte: 1. A înţe­
Lege ceea ce textuL zice (exegeza) ; 2. A înţeLege ceea ce textuL ne
zice (hermeneutica) ... Exegeza face referire la situaţia istorică,
hermeneutica vizează situaţia noastră actuală" (P. CourthiaL,
70, pag. 18). Vom mai reveni asupra acestor diferite noţiuni
(V. Apendice).
Hermeneutica este o ştiinţă şi, în aceLaşi timp, o artă: o ştiinţă,
din pricină că ea a stabilit nişte reguli bazate pe experienţa a
numeroase generaţii, reguli universaL vaLabile. Dar aceste reguli
nu pot fi aplicate în mod mecanic. ELe cer o anumită dexteritate,
sensibilitate şi supLeţe din partea interpretuLui. La fel ca medICma,
hermeneutica presupune, atât ş tiinţă, cât şi abilitate sau artă.
Hermeneutica este fundamentuL dogmaticii. O dogmă nu este
biblică decât în măsura în care se sprijină pe o corectă interpretare
a Cuvântului lui Dumnezeu. După cum zicea P. Courthial: "Dog-
matica ecleziastică nu progresează niciodată decât ca urmare a
unui progres reaLizat de hermeneutica ecleziastică " (P. Court-
hiaL, 70, pag. 23-24). Aceasta era situaţia deja pe vremea Dom-
nuLui Isus: "Nu este un Lucru foarte semnificativ - se întreba
H. Blocher - că marile poLemici ale Scripturii sunt tocmai nişte
dezbateri aprinse pe tema interpretării (ef. Mt .. 1S.6; Ioan 5.39;
2 Cor. 3.14)?" (60, pag. 8).
Hermeneutica este maniera de a mânui Cuvântul lui Dum-
nezeu. Dacă acţionăm un aparat complex, de exemplu un ordi-
nator, fără a ţine seama de regulile saLe de funcţionare, riscăm
să-i cauzăm prejudicii serioase. Aducând anumite îmbunătăţiri
moduLui nostru de operare, vom obţine, probabil, nişte rezultate
mai bune, dar fără a pune în aplicare toate regulile prevăzute în
manualul de utiJizare, nu vom putea expLoata niciodată ordina-
torulla parametrii pentru care a fost proiectat. La fel stau lucru-
rile cu Biblia şi regulile hermeneu ticii.
21

Capitolul 2
CONDIŢIILE
UNEI BUNE INTERPRETĂRI
Condiţii spirituale
Cel mai bun interpret al unei cărţi este insuşi autorul ei. Deoa-
rece "oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul
Sfânt" (2 Pel. 1.21), Duhul Sfânt poate foarte bine să ne clarifice
sensul a ceea ce ei au scris. Iluminarea Duhului Sfânt este indis-
pensabilă pentru înţelegerea sens ului Cuvântului lui Dumnezeu.
în lipsa iluminării, Scriptura nu ne spune nimic, sau nu înţelegem
nimic din cuvintele sale.
Totuşi, nu trebuie să confundăm această iluminare (care ne
ajută să înţelegem Scripturile) cu revelaţia (de care au benefi-
ciat autorii biblici). Revelaţia era perfectă. Cuvântul transcris este
infailibil. Dar nici un om, oricât de spiritual ar fi el, nu poate pre-
tinde infaibilitatea interpretării sale.
Iluminarea în discuţie ne este dată cu anumite condiţii:
1. fim născuţi din nou
Să
"Dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea (nici
înţelege) lmpărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3.3). Această naştere '
H
din nou este o experienţă de natură existenţială care schimbă
toate lucrurile, întregul sistem de abordare a Bibliei. J. Stotl poves-
teşte că, în copilărie şi adolescenţă, a citit Biblia ca o dovadă de
ascultare faţă de mama sa, dar fără a înţelege ceva. "Însă, după
întoarcerea mea la Dumnezeu, Biblia a devenit brusc pentru mine
o carte vie ... Ea imi vorbea într-un mod cu totul nou, pentru că
22
+ Cum să interpretăm Biblia +
Duhul Sfânt dădea mesajului ei o nouă strălucire şi o aplica
propriei mele vieţi"(Stott, pag. 176).
"Omul natural (lit.: psychique, adică cel care nu are decât
facultăţile sale psihice - raţiune, sentiment, voinţă) nu primeşte
(nu înţelege) lucrurile lui Dumnezeu, căci ele sunt o neb.u-
nie pentru el; şi nici nu le înţelege, pentru că trebuiesc
judecate duhovniceşte M (1 Cor. 2.14). Cuvântul parakJetos,
tradus în general prin "Mângâietor" (Ioan 16) se mai poate reda
şi prin "interpret"8Numai Duhul Sfânt ne face capabili de
a interpreta corect textele pe care El le-a insuflat'.
2. Să credem că Biblia este Cuvântul inspirat de Dumnezeu
Unele persoane sunt născute din nou şi totuş i nu cred în
inspiraţia întregii Biblii. Dar atâta vreme cât creştinul nu va
aborda Cuvântul lui Dumnezeu cu această credinţă deplină în
inspiraţia sa divină, Duhul Sfânt, "întristat" (Ef. 4.30) printr-o
asemenea atitudine, nu-i va putea oferi tot ajutorul Său. Un text
este abordat într-un anumit fel când ştim că el conţine ideile
despre Dumnezeu ale unor scriitori ca Ezra, .Pa:el sau vr:un
compilator anonim şi într-un mod cu totul difent atunCi cand
suntem convinşi că el reprezintă însă şi rewlaţia dată de Duhul
Sfânt, într-un moment precis, unui om - cu cuvintele şi modul
de exprimare specifice vremii sale, dar totuşi "inerante", adică
scutite de posibilitatea de a da greş.
Biblia este fundamentul autorităţii Duhului Sfânt asupra
noastră. Dacă ea ar fi cuvântul omului, atunci eu mi-aş putea
permite să mă aşez deasupra ei, s-o judec, s-o critic, să operez
nişte selecţii în textul ei. însă, dacă o recunosc a fi ceea ce este
într-adevăr - Cuvântul lui Dumnezeu -, atunci mă plasez sub
autoritatea ei.
Credinţa în inspiraţia plenară a Bibliei ne determină să ne
apropiem de ea cu smerenie, supunere şi încredere. Dumnezeu
nu dezvăluie tainele Cuvântului Său decât celor ce sunt gata să-I
RVezi C. Tresmontant, "Essai sur la pensee hebraique", Cert Paris, 1953,
pag.167. Nota Ed. Emmaus.
<) Vezi A. Kuen, "TI faut que vous naissiez de nouveau", pp. 125, 203, 204.
Nota Ed. Emmaus.
23
 + AlEred Kuen +
asculte şi să-I împlinească: "Dacă vrea cineva să facă voia Ta-
tălui Meu, va ajunge să cunoască ... H (Ioan 7.16; ef. lac.
1.22-25). Cunoştinţa vine în funcţie de dorinţa şi disponibilitatea
noastră de a împlini voia lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu ne
poate dezvălui sensul real şi profund al Cuvântului Său şi uni-
tatea vie a Revelaţiei Sale, făcându-ne să descoperim conexiunile,
adesea neobservate, dintre diferitele texte biblice.
Această credinţă se aplică şi aspectelor istorice ale relatărilor
biblice. Se aud tot mai des 'voci care declară că adevărul istoric
contează mai puţin, esenţialul fiind învăţătura pe care Dum-
nezeu doreşte s-o pună la dispoziţie prin intermediul istorisirilor
biblice. Dar oare pentru a ne instrui, Dumnezeu are nevoie să
deformeze nişte fapte istorice? "Este dificil - zice BilI Flatt - să
acredităm ideea că ceva fals din punct de vedere istoric ar putea
avea o cât de mică semnificaţie teologică" (86, pag. 67).
Credinciosul care şi-a pus toată încrederea în cuvintele Bibliei
se bucură să vadă - cum notează T. D. Hadley - că "printre sa-
vanţii din întreaga lume se manifestă o apreciere crescândă a
fiabilităţii scrierilor biblice" (in Kearley, 86, pag. 115). Evident
că un creştin care manifestă deplină încredere în Cuvântul lui
Dumnezeu nu este deloc tributar declaraţiilor oamenilor de
ştiinţă, dar el se simte, totuşi, fortificat şi stimulat în credinţa şi
în convingerile sale constatând că, după aproape două secole
de critică negativă, se amorsează o mişcare teologică într-o
direcţie în care înaintează el însuşi.
3. Să citim Biblia cu rugăciune
Când ucenicii nu înţelegeau cuvintele lui Isus, ei îi cereau
lămuririle necesare (Mt. 13.36; Mc. 4.10), iar El răspundea de
fiecare dată dorinţei lor (Mc. 4.34; Lc. 24.45). Aceste exemple
"ne oferă regula fundamentală pe care ar trebui s-o aplicăm ori
de câte ori citim Sf. Scriptură: să ne rugăm implorându-L pe
Domnul să ne facă lămurite cuvintele Sale. N-ar trebui niciodată
să ne consacrăm studiului biblic fără a-L fi rugat iniţial pe Învă­
ţătorul nostru să ne desch!s'ii mintea şi să ne explice Cuvântul
Său" (Lund, 85, pag. 25).
24
+ Cum să interpretăm Biblia +
Condiţii intelectuale
1. Să ne punem mintea la con tribuţie
DomnulIsus face deseori apella raţiunea apostolilor, la bunul
lor simţ (Mc. 3.4; Lc. 10.36-37; 14.25-33); de asemenea şi apos-
tolul Pavel (1 Cor. 10.15; 11.13; 14.20; 1 Tes. 5.21). Mintea este
ceva specific omului, fiind un dar al lui Dumnezeu. Încercaţi să
găsiţi, cu ajutorul unei Concordanţe, toate pasajele din cartea Pra-
verbele care se referă la acest subiect. Dumnezeu ne-a dat raţiunea
ca să ne putem înţelege unii cu alţii, dar şi pentru a putea pricepe
ce vrea El să ne spună prin Cuvântul Său. Nici sentimentele,
nici intuiţia nu o pot înlocui. Fără îndoială că vom avea numai de
câştigat dacă ne dedicăm unei munci serioase pentru a înţelege
Cartea lui Dumnezeu.
2. Să nu precupeţim nici un efort personal
înţelegerea pildelor Domnului Isus era întotdeauna rezer-
vată celor ce ţineau cu tot dinadinsul să le pătrundă semnificaţia
(Mt.13). Luca îi apreciază pe creştinii din Bereea pentru strădania
cu care verificau temeinicia învăţăturilor transmise prin viu grai
cu ajutorul celorlalte scrieri sfinte (F.A. 17.11). Noi socotim ca
fiind ceva foarte normal să se acorde ani în şir studierii matema-
ticii sa\! iniţierii în tainele unei meserii. Şi atunci cum ne-am
putea aştepta ca cele mai importante cunoştinţe ale vieţii să ne
vină de la sine?! Oare ar putea Dumnezeu să ia în serios dorinţa
noastră de a înţelege mesajul Său dacă noi dăm înapoi din faţa
celui mai mic efort? Din nefericire, ne-am obişnuit să primim
informaţii de "mâna a doua", distilate de mass-media (radio,
TV, presă ... ), dar oare ne putem baza pe opiniile altora şi atunci
când este în joc însăşi mântuirea noastră veşnică?!
"Când Domnul Isus a zis: « Cercetaţi Scripturile ... » (Ioan
5.39), El a folosit un termen care defineşte, de obicei, munca
grea a unui miner care sapă şi răscoleşte pământul cu mare grijă
în căutarea metalelor preţioase, angajându-se astfel într-o mun-
că ce solicită migală şi multă răbdare" (Lund, pag. 24).
După cum nota Ramrn (56, pag. 61, nota 5), una din proble-
mele cele mai tulburătoare este să vezi că doi oameni călăuziţi
de Duhul Sfânt pot ajunge la rtişte interpretări diferite. "Explicaţia
25
 + AlEred Kuen +
- spune Ted Carruth - constă în faptul că Duhul Sfânt a vorbit
prin intermediul cuvintelor consemnate în Sf. Scriptură ... El nu
ne dă acum o interpretare specială", pentru a-Şi explica revelaţia.
Şi atunci, cum s-o înţelegem? "Nu există nimic - continuă Car-
ruth - care să poată înlocui studiul, cercetarea şi perseverenţa"
(86, pag. 59). în plus, fiecare dintre noi este direct influenţat de
prejudecăţile cu care abordează studiul Bibliei: dacă ne aşteptăm
să găsim acolo anumite vederi care ne sunt familiare şi dăm la o
parte, mai mult sau mai puţin, textele care nu ni le confirmă, nu
vom face mari progrese în cunoaşterea adevărului, iar doctrinele
noastre ne vor face să ne opunem în continuare celor ce citesc
Biblia cu alţi ochelari.
3. Să mergem întotdeauna de la simplu spre complex
Dacă veţi începe prin a încerca să interpretaţi vedeniile lui
Zaharia sau ale lui Ioan în Apocalipsa, vă veţi descuraja în scurt
timp şi veţi ajunge pe punctul de a lăsa totul baltă. De aceea,
este bine să începeţi cu una din primele trei Evanghelii. Veţi găsi
acolo destul "calciu" pentru a vă creşte dinţii. Un asemenea stu-
diu vă va furniza primele noţiuni. Treceţi apoi la cartea Faptele
Apostolilor, la Evanghelia după Ioan, Geneza, etc. în lumina a
ceea ce aţi primit deja, veţi citi mai cu uşurinţă Epistolele şi
celelalte cărţi ale Vechiului Testament. Esenţialul este să rămânem
în Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 8.31), sau, după cum spune
apostolul Pavel: "Cuvântul lui Cristos să locuiască din
belţ>ug în voi ... (Col. 3.16).
H
4. Săfim deschişi şi receptivi faţă de Cuvântul Domnului
Dacă citim Biblia doar pentru a găsi în ea o nouă confirmare
a ceea ce deja cunoaştem, evident că nu vom face noi descoperiri.
Interesul pentru studiul Cuvântului lui Dumnezeu rezidă tocmai
în faptul că el poate să ne înveţe, să ne convingă şi să corijeze
greşelile noastre (2 Tim 3.16). Desigur că fiecare dintre noi
abordează lectura Bibliei cu un anumit bagaj de cunoştinţe doc-
trinale şi ecleziastice de natură să ne influenţeze în selectarea
versetelor care ne impresionează şi ne vorbesc direct. "Pentru
nici unul dintre noi - mărturiseşte J. G. McConville - exegeza
nu este un exerciţiu independent care să pemită a extrage, în
26
+ Cum să interpretăm Biblia +
mod obiectiv, semnificaţia unui text dat. Aceasta din pricină că
toţi interpreţii lucrează cu o idee preconcepută despre ceea ce
sunt ei pe cale să facă, fapt care determină, la rândul său, o
credinţă particulară, specifică faţă de Biblie" (87, pag. 51). Dacă
vrem ca studiul biblic să ne ajute să înaintăm în viata de credinţă,
trebuie să fim dispuşi a pune în discuţie ideile cu care abordăm
textul şi să ne lăsăm îndruma ţi şi instruiţi de el. Căci abordând
Cuvântul lui Dumnezeu de pe o poziţie corectă, principială, sun-
tem obligaţi a pune pe un plan secundar toate prejudecăţile
noastre şi să ne deschidem inima faţă de Duhul Sfânt pentru a
vedea, asemenea creştinilor din Bereea, dacă ceea ce am învăţat
este corect (EA. 17.11), pentru a putea primi idei noi şi a permite
ca gândul nostru să fie remodelat după gândullui Dumnezeu.
Chiar dacă nu putem fi de acord cU R. Bultmann, în multe pri-
vinţe, nu l-am putea contrazice cănd scrie: "Orice exegeză călău­
zită de nişte prejudecăţi dogmatice nu aude glasul textului citit,
ei sileşte textul respectiv să spună ceea ce vrea ea însăşi să
spună" (ciatat de B. Flatt, 86, pp.61-62). Deci, pentru a înţelege
ce vrea să spună Cuvântul lui Dumnezeu, avem nevoie de o
"hermeneutică ce se aşază deasupra a ceea ce este considerat
ca fiind evident în tradiţia ecleziastică - sau, eventual, chiar i se
opune acesteia - şi care, la fel ca Reformatorii şi profeţii din
vechime, pune chestiuni de ordin autocritic şi inconfortabile"
(A. C. Thiselton in Lundin, 85, pag. 81).
Cititorul modem se apropie de Biblie cu o serie de idei pre-
concepute. B. Flatt menţionează câteva dintre acestea (Kearley,
86, pp. 62-70), cărora le putem opune, prin credinţă, altele ins-
pirate de revelaţia divină:
1) Adevăruri sunt numai ace- Adevărul poate fi cunoscut
acelea care au la bază ob- şi prin alte mijloace decât
servaaia (empirism). observaţia empirică (adică
printr-o revelaţie divină).
Fiinţele omeneşti dispun de
2) Orice fapt este rezultatul
o anumită libertate de a ale-
unui oarecare număr de ca-
uzenaturale(determinism). ge (liberul arbitru).
27
 + AlEred K uen + + Cum să interpretăm Biblia +

3) Nu există adevăr absolut
de valoare cons tantă (re-
lativism).
4) întregul comportament
uman poa te fi redus la
câteva mici unităţi mai
uşor de studiat şi, în ma-
re măsură , la comporta-
mentul animalelor (reduc-
ţionism).
Există norme absolute de
bine ş i rău în Cuvântul lui
Dumnezeu.
Omul este mai mult decât
suma unor impulsuri ner-
voase, a unor acţiuni hormo-
nale, sinapse şi alte unităţi
de bază care pot fi analiza-
te. El este o unitate spirituală
şi somatică, o entitate emo-
ţională şi socială, o fiinţă
un bun meseriaş nu renunţă la sculele specifice profesiei sale.
Aceată dependenţă reciprocă ne dă o lecţie de mare importanţă
în înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu, şi anume umilinţa.
"Hermeneutul creştin nu este un individ izolat. Sarcina sa se
înscrie în comunicarea cu poporul Noului legământ, potrivit
cu 1 Petru 2.9 ... Hermeneutul, ca şi doctrinarul creştin, poate fi
auzit spunând: «Alţii au lucrat, ~i voi aţi intrat în oste-
neala loc» (Ioan 4.38)" (P. Courthial, 70, pp. 23-24).
Marele predicator C. H. Spurgeon care şi-a închinat viaţa
studierii şi transmiterii Cuvântului lui Dumnezeu, zicea: "Pro-
babil că nu veţi ajunge atât de îngâmfaţi încât să vă închipuiţi
că puteţi prezenta învăţăturile Sf. Scripturi fără ajutorul unor

capabilă să gândească, să oameni consacraţi şi competenţi care au lucrat, înaintea voastră,

simtă şi să acţioneze diferit
de animale.
5) Omul este singur în Uni- Dumnezeu exis tă! Univer-
vers. De aceea, singura sul întreg este o mărturi vie
semnificaţie a vieţii lui este în acest sens. El S-a revelat
aceea pe care i-o dă el în- în istoria lumii. Biblia este
suşi (naturalism). inspirată de El şi conţine re-
velaţia Sa.
Noi nu suntem singurii interpreţ:i ai Bibliei
Noi nu suntem nici primii, nici ultimii oameni care doresc
să studieze şi să înţeleagă Biblia: avem mulţi fraţi şi multe su-
în acest domeniu al interpretării ... Este o nesăbuinţă să vezi
oameni care vorbesc atât de mult despre ceea ce Duhul Sfânt le-a
descoperit lor încât nu se sinchisesc aproape deloc de ceea ce le-a
revelat El ş i altora" (citat de Ramrn, 56, pag. 119). El însuşi a
studiat cu multă seriozitate interpre tările Cuvântului lui Dum-
nezeu realizate de generaţiile anterioare. Astfel, în "Treasury of
David" (un comentariu asupra Psalmilor), a adunat mii de citate
referitoare la pasajele studiate.
Duhul Sfânt şi metoda
"Biblia a luat naştere pentru că Duhul Sfânt i-a călăuzit pe
autorii săi; prin iluminarea Lui, oamenii au ajuns la adevărata
cunoaştere a Scripturilor. De asemenea, Duhul Sfânt "pecetlu-

rori, în Biserica locală şi în afara ei, în prezent şi în trecut. Putem ieşte" adevărul mântuitor al Evangheliei în inima credinciosului.

beneficia de ajutorul lor oral sau prin ceea ce au lăsat scris. în Duhul Sfânt îI asigură şi îI convinge pe păcătosul care crede că
capitolul 16 vom reveni asupra nevoii de a interpreta Biblia în adevărul mântuitor al lui Dumnezeu ajunge la oameni, în ge-

comuniune cu Biserica. Deja aceasta ne pune în faţa realităţii că neral, şi la el însuşi, în special, prin Sf. Scriptură. Duhul lui Dum-
Dumnezeu a "rând uit" de-a lungul veacurilor în Biserica Sa nezeu este Cel ce ne deschide Sf. Scriptură şi, de asemenea,
"învăţători" (1 Cor. 12.28) a căror misiune constă tocmai în a inimile noastre în faţa Scripturii ... Prin Duhul Sfânt, noi învăţăm
lămuri Cuvântul Său. A desconsidera darul lor înseamnă a să ascultăm de Dumnezeu şi, într-o anumită măsură, să-L şi

ne asuma riscul de a ne rătăci în nişte impasuri sterile. Un bun vedem pe Dumnezeu în Scriptură" (Veenhof, 87, pp. 118--119).
interpret nu se poate lipsi de anumite instrumente (diferite ver- Dar cum ne este asigurat acest ajutor? Printr-o iluminare
siuni biblice, dicţionare, comentarii), elaborate prin munca asi- directă, sau pe o filieră indirectă - studiul - recurgând la nişte
duă şi răbdătoare a numeroase generaţii de cercetători, aşa cum mijloace omeneşti (istorie, arheologie, lingvistică ...)?

28 29
 + Alfred K uen +
Altădâtă teologii făceau o anumită distincţie intre hermene-
utica profană şi h ermeneutica sacră. Pentru cea dintâi, interesată
numai de înţelegerea " istorică " a textului, ziceau ei, ajutorul
Duhului Sfânt nu este absolut necesar. în timpul "ortodoxiei
protestante", se susţinea tocmai contrariul: chiar o cunoa ş tere
istorică "obiectivă" a Scripturilor ar fi imposibilă fără ajutorul
Duhului Sfânt. Exegeza ştiinţifică trebuie să fie, de asemenea, o
exegeză "pneumatică ", fiindcă nu poate avea loc o adevărată
înţelegere a Scripturilor fără ajutorul Duhului Sfânt Care le-a
inspirat. Pietismul exprima tocmai această convingere, afirmând
că un interpret trebuie să fie născut din Duhul, legând lucrarea
Duhului Sfânt mai mult de persoana omenească decât de
Cuvântul însuşi lO
Evident că procesul hermeneutic este unul singur şi că noi
avem nevoie, de la început până la sfârşit, de căIăuzirea şi spri-
jinul Duhului Sfânt. Totuşi, chiar fără a fi luat personal o poziţie
favorabilă învăţăturii creştine, cineva poate aduce, prin lucrările
sale, un preţios ajutor la înţelegerea "materială" a textului biblic.
Astfel, istoricii ne ajută să pătrundem mai bine contextul istoric
al Orientului Antic; arheologii întreprind excavaţii în locurile
unde s-au petrecut diferite fapte consemnate în istoria biblică
şi ne ajută să înţelegem mai bine contextul social, cultural şi reli-
gios; lingviştii studiază legile limbajului şi stabilesc semnificaţia
cuvintelor pornind de la documentele vechi. Toţi aceştia colabo-
rează, în folosul nostru, spre a ne ajuta să prindem sensul exact
al acestor texte vechi. însă, cel mai adesea, aportul lor se opreşte
aici. Când nişte teologi nenăscuţi din nou încearcă să stabilească
relaţia dintre diferite texte ale Sf. Scripturi pentru a da o explica-
ţie unuia dintre acestea, ei nu reuşesc decât să încurce totul şi,
nu numai că nu rezolvă problemele, dar creează altele noi. Apos-
tolul Pavel stabileşte cauzele unei asemenea stări de lucruri la
1 Corinteni 2.10-16: nu putem cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu
10 Vezi G. Maier, Heillinger Geist und SchriEtausJegung, Wuppertal, 1983:
.,în pietism, persoana interpretului se află în centrul atenţiei, prin accentul pus pe
theologia regenitorum. Astfel, accentul trece, într-o oarecare măsură, de la
Scriptura inspirată la interpretul inspirat." Vezi Apendice: In faţa noilor curente
hermeneutice. Nota Ed. Emmaiis.
30
+ Cum sI. interpretl.m Biblia +
puse la dispoziţia noastră prin harul Lui, decât dacă am primit
Duhul Sfânt, fiindcă omul care se bizuie numai pe facultăţile
sale intelectuale nu va putea pricepe şi primi nicioda tă lucrurile
duhovniceşti.
"Adevărata înţelegere - zice Veenhof - se realizează numai
printr-o relatie personală cu Dumnezeu. Din punct de vedere me-
todologic, această relaţie face parte din «precomprehensiunea»
(Vorverstăndnis) interpretului" (87, pag. 120) "care îi permite să
se afle pe aceeaşi lungime de undă cu autorul textului, să aibă
aceleaşi interese şi să fie preocupat de aceleaşi chestiuni. Acelaşi
Duh, Care i-a călăuzit pe autorii sacri, în experienţele lor perso-
nale, şi i-a inspirat în redactarea textului primit lucrează şi în
noi, cei care citim scrierile lor, aducându-ne într-o stare de empa-
tie cu ei. Aşadar, lucrarea Duhului Sfânt în noi începe odată cu
lecturarea textului biblic şi continuă pe tot parcursul studiului
nostru, El apelând la raţiunea, voinţa şi sensibilitatea noastră."
"Duhul Sfânt - continuă Veenhof - nu suprimă umanitatea
noastră, ci doreşte s-o folosească în lucrarea Lui. în această fire
omenească a noastră, sunt incluse posibilităţile şi metodele care
ne stau la dispoz iţie . Omenescul din noi nu este subestimat, ci
valorificat. Lucrarea Duhului în noi, cu noi şi prin noi va influ-
enţa modul în care noi, în calitate de interpre ţi, utilizăm metodele
diferite de care dispunem." (87, pag. 122).
Să nu uităm niciodată că procesul hermeneutic nu se reduce
la înţelegerea cu mintea a unui text biblic. El include şi aplica-
rea adevărurilor descoperite în viaţa noastră. Or, în această fază
- aplicarea - ajutorul Duhului Sfânt se dovedeşte a fi indispen-
sabil, dacă dorim ca textul respectiv să aibă un impact spiritual
asupra noastră. Duhul Sfânt ne conduce Hîn tot adevărul'"
(Ioan 16.13). Or, tot adevărul este ceva mai mult ca o simplă
informaţie istorică ce ar putea afecta doar cunoştinţele noastre
intelectuale. Această expresie implică însăşi transformarea fiinţei
noastre după chipul şi asemânarea Celui ce a putut spune: ",Eu
sunt adevărul'" (Ioan 14.6). Iar o astfel de transformare nu este
posibilă decât prin lucrarea ",Duhului adevărului'" (Ioan 16.13).
S-a întâmplat deseori, în istoria Bisericii, ca unii credincioşi
să contrapună Duhul Sfânt Cuvântului scris al lui Dumnezeu
31
 + AlEred Kuen +
sprijinindu-se pe o greşită interpretare a pasaj ului din 2 Corin-
teni 3.6: "Slova omoară, dar Duhul dă viaţă", "Spiritualiza-
rea" Scripturii, acţiune opusă unui studiu ştiinţific şi sistematic
era, cel mai adesea, o interpretare alegorică, mistică sau chiar
iluministă. Tendinţa spiritualizării textelor biblice încă se mani-
festă şi în zilele noastre, opunându-se unei cercetări pertinente,
metodice şi prezentându-se ca o interpretare mai "profundă"
(sau mai "elevată") în cercurile unde dispreţul faţă de tot ce
ţine de raţiune şi inteligenţă este ridicat la rangul de virtute
creştină cardinală. Dar oare cum ar fi posibil ca însuşi Duhul
Sfânt, Care a insuflat formularea adevărurilor divine în Sf. Scrip-
tură să dezaprobe eforturile serioase depuse tocmai pentru
înţelegerea gândurilor Sale din acest Cuvânt inspirat? în adevăr,
Duhul lui Dumnezeu a valorificat "cercetările cu de-a mărun­
tul" efectuate de evanghelistul Luca în legătură cu istoria Dom-
nului Isus şi a Bisericii primare (Le. 1.1-4). Şi atunci va dispreţui
Duhul Sfânt strădaniile interpretului cinstit care caută să pă­
trundă semnificaţia cuvintelor insufla te şi legătura dintre dife-
ritele propoziţii ale Scripturii? Ar prefera EI oare să inspire un
sens detaşat de text, ca să nu spunem chiar contrar sensului
literal evident? Calvin numea Biblia "şcoala Duhului Sfânt"
(Instit. III, 21.3). Numai atunci "când noi acordăm Bibliei res-
pectul şi cinstea care i se cuvin îşi arată Duhul Sfânt puterea"
(Instit. I. 9.3). "Nici un alt cuvânt nu este Cuvântul lui Dum-
nezeu" (IV. 8.8). A scurt-circuita acest Cuvânt al lui Dumnezeu
înseamnă a ne cufunda în întuneric spiritual (III. 2.21).
Am ascultat odată o lungă predică după acest verse!: "Isus
a părăsit ţinutul Tuu1ui şi a venit iarăşi, prin Sidon, la marea
Galileii, trecând prin ţinutul Decapole" (Mc. 7.31). La termi-
narea adunării, oamenii îşi exprimau entuziasmul cu privire la
tot ce predicatorul "a putut să scoată din acest verset", recurgând
la tot felul de jonglerii privitoare la semnificaţia simbolică a
numelor acelor locuri, a numărului 10 (Decapole) şi a "mării
Galileii" . Fără îndoială că el a extras din toate acestea nişte
"învăţături spirituale însă, în nici un caz, ele nu se degajau
N
1
din sensul literal al acestui pasaj. Pe de altă parte, este limpede
că acest predicator nu şi-a stimulat ascultătorii în a studia Cu-
32
+ Cum să interpretăm Biblia +
vântul, căci, după Oasemenea predică, ei trebuie să fi ajuns mai
convinşi ca oricând că, fără O anumită "initiere" în pătrunderea
sens ului ascuns al Scripturii, nu puteau înţelege mai nimic din
lectura lor. Or, nu aceasta este intenţia Duhului Sfânt. Privind
lucrurile dintr-o asemenea perspectivă, am putea afirma că o
exegeză de genul acesta NU este spirituală, căci ea nu onorează
Cuvântul lui Dumnezeu, ci îi face chiar unele deservicii printre
creştini şi contribuie la discreditarea sa de către cei necredincioşi.
Dumnezeu a folosit limbajul oamenilor pentru a le comunica
gândurile Sale. EI a vorbit, într-o manieră inteligibilă, "prin pro-
oroci", apoi "prin Hur (Evr. 1.1-2). Aceste gânduri le sunt accesi-
bile şi astăzi "oamenilor duhovniceşti, nu prin revelaţii supra-
naturale, ci printr-o muncă sârguincioasă". (E. von Dobschiitz)".
"Metoda trebuie să se racordeze Duhului Sfânt, şi astfel va
putea fi folosită de EI în favoarea noastră". O asemenea metodă
"nu va conduce la căutarea căIăuzirii şi a cuvintelor Duhului
Sfânt în afara textului biblic, ci tocmai în Cuvântul inspirat de
Duhul lui Dumnezeu" (H. Stadelmann, 85, pag. 118). "Metoda
aceasta - precizează în altă parte Stadelmann - trebuie să fie
adaptată obiectului de studiu. Nu se măsoară valoarea unui
record olimpic la proba d e 100 m cu un lanţ topografic, şi nici
aceea a unui oratoriu de Bach analizând, din punct de vedere
chimic, hârtia şi cerneala manuscrisului original. în calitatea sa
de operă lite rară, Biblia pretinde aplicarea unor metode de
cercetare filologică foarte exacte. Ca operă alcătuită în conditii
şi circumstanţe istorice concrete şi ca una care prezintă realităţi
şi fapte istorice, ea impune metode de cercetare adecvate."
Pe de altă parte, în calitatea sa de revelaţie a lui Dumnezeu
cere, din partea interpretului, nu numai o deschidere spre dimen-
siunea transcendentă a prezenţei lui Dumnezeu în istoria lumii,
dar şi o supunere cu ascultare faţă de acest Cuvânt a raţiunii
omeneşti. .. care trebuie să fie gata să se deschidă înaintea
Scripturii şi să facă toată lucrarea de cercetare şi intepretare
într-un duh de rugăciune şi de ascultare"(pp. 88-89). Ei bine,
Il "Vo m auslegen des N .T." Gattingen, 1927, pag. 47. Stadelmann, 85,
pag. 116. Nota Ed . Emmaus.
Cum să interpretăm c-3 33
 + Alfred Kuen +
toate aceste condiţii nu-l vizează numai pe exegetul de profesie,
ci ele sunt perfect valabile pentru orice credincios care doreşte
să înţeleagă mesajul biblic.
Instrumentele interpretului
La fel ca pentru orice meseriaş, calitatea uneltelor folosite
este primordială şi pentru interpretul biblic. Imaginaţi-vă pe
cineva care s-ar hazarda să caute, fără un dicţionar sau o altă
unealtă, sensul frazelor din Psalmul 23 în versiunea lui Olivetan:
"El mă face să mă odihnesc es pasquiers herbeux, mă conduce
la ape quaves. Imi nHectianne sufletul... Tu îmi aşezi masa în
faţa mor, present ceulx qui me tormentent, îmi ungi capul cu
aingnementşi paharul meu este plin peste măsură". (Cuvintele
şi expresiile subliniate nu mai sunt folosite în vorbirea curentă
franceză. N .tr.). Or, de această versiune nu ne despart decât
patru secole!! Sau ch iar într-o versiune modernă, va înţelege el
de ce Belşaţar i-a oferit lui Daniel numai "locul al treilea în
U
cârmuirea împărăţiei (Dan. 5.29)? Sau ce vrea să spună Domnul
Isus când vorbeşte despre o sare care îşi poate pierde gustul (Mc.
u
9.50)? Sau ce semnificaţie au "cărbunii aprinşi aruncaţi pe
capul vrăjmaşilor noştri ca expresie a unei atitudini binevoitoare
faţă de ei (Rom. 12.20)? La ce face aluzie Pavel vorbind despre
mireasma de moarte sau de viaţă pe care o răspândim împrejurul
nostru (2 Cor. 2.16)?
Cel ce vrea cu tot dinadinsul să înţeleagă bine Biblia are ne-
voie de:
1. Câteva traduceri bune ale Sf. Scripturi;
2. O concordanţă biblică;
3. Un dicţionar biblic ;
4. Nişte comentarii biblice bune;
5. O minte sănătoasă sau mult bun simţ.
1) Câteva traduceri bune ale Bibliei
1nstrumentele normale ale unui bun exeget sunt Vechiul Tes-
tament ebraic şi Noul Testament grecesc. Este un mare privi-
legiu pentru cei ce stăpânesc într-o asemenea măsură limbile
vechi ale Bibliei, încât pot citi, fără vreun alt ajutor din afară,
Sf. Scripturi în original! Dar oamenii de felul acesta nu se numără
34
+ Cum să interpretăm Biblia +
cu legi unile, căci ar trebui să fii un ebraist experimentat, dublat
de un helenist smerit, pentru a putea pretinde că ai ajuns, prin
citirea originalelor, la o mai bună înţelegere a Bibliei decât prin
lectura numeroaselor traduceri valabile, suplimenta te de alte in-
strumente de lucru (lexicoane, dicţionare biblice, comentarii bi-
blice) de care dispunem la ora actuală. Lucrul acesta este valabil
mai ales în cazul unor pasaje dificile. În general, pentru astfel
de texte, sau originalul este obscur şi atunci diferitele traduceri
redau toată paleta de sensuri posibile, sau originalul nu poate fi
tradus decât într-un singur mod, şi atunci toate celelalte tra-
duceri concordă; într-un asemenea caz, dificultatea provine din
altă parte, iar cunoaşterea limbilor vechi va permite doar
posibilitatea de a motiva mai bine alegerea exegetică şi păstrarea
nuanţelor care sunt greu de tradus (de ex. forma acţiunii indicată
prin timpurile verbului în gramatica grecească. Dacă nu puteţi
face apel la Discovery Bible care dă aceste nuanţe, revedeţi capi-
tolul 5 din partea a doua.
Experienţa creştinilor din veacurile trecute şi istoria activi-
tăţii misionare confirmă un adevăr cu valoare de postulat: Biblia
poate fi înţeleasă cu ·ajutorul unei traduceri. Este un lucru pe
care îl confirmă Biblia însăşi, pentru că autorii Noului Testament
citează în general Vechiul Testament în versiunea Septuaginta.
Astfel, Duhul Sfânt lşi pune pecetea încuviinţării Sale pe prin-
cipiul traducerii Cuvântului pe care l-a insuflat. Si ceea ce este
valabil pentru a traducere este valabil ş i pentru taate celelalte.
Avem în limba franceză vreo 30 de versiuni ale Bibliei relativ
recente. Însă, este suficient să consultăm o jumătate de duzină din-
tre acestea pentru a avea o privire de ansamblu, "stereoscopică"
asupra textului: Calambe, Bible du SemeUI; Fram;ais Caurant,
TOB, ]erusalem, Synodale, SemeUI; Chouraqui sau Darby.
Traducerile pot fi clasificate în trei grupe: literale, libere sau
cu echivalenţă dinamică. Majoritatea versiunilor franceze sunt
din prima grupă: literale, sau cu "echivalenţă formală", calche-
iate pe farma limbilor ebraică sau greacă . Exemplul extrem în
această privinţă îl constituie Bible Chouraqui, care, pentru a fi
înţeleasă, pretinde cunoaşterea limbilor ebraică şi greacă. Dintre
celelalte, cea mai apropiată este versiunea Darby; iar Colambe,
Jerusalem, Synodale şi TOB încearcă să redea textul într-un
mod inteligibil, fără a se depărta totuşi prea mult de original.
35
 + AHred Kuen +
Traducerile cu echivalenţă dinamică sau naturale caută "să
transfere sensul şi elementele dinamice ale textului original. A
transfera sensul înseamnă a comunica cititorului - sau ascultă­
torului - informaţia pe care originalul ar transmite-o cititorului
sau ascultătorilor ... Transferul elementelor dinamice implică
două lucruri: (a) traducerea să folosească, în mod natural, struc-
turile lingvistice ale limbii de sosire şi (b) destinatarii să înţeleagă
uşor mesajul" (J. Beckman şi J. Callow, 89, pag. 34). . are un cuvânt care să redea ideea de pericol). Expresia "a uri pe
În afară de aceste două tipuri de traduceri există parafraze
care se bazează pe alte traduceri existente, dar adaugă elemente
de interpretare personală (Exemple: Le livre, o traducere în
limba franceză a Noului Testament după Living Bible, lucrările
lui P. Thivollier: Le Literateur, L'humanite nouvelle), Parole
vivante este un caz mai deosebit, izvorât din descoperirea bogă­
ţiilor existente în diversele traduceri şi a aportului pe care toate
acestea îl pot aduce împreună la înţelegerea textului. Astfel, în
Epistolele Noului Testament, ceea ce nu este în original decât
un cuvânt sau o frântură de frază este redat, prin diferitele
traduceri posibile ale acestui cuvânt şi printr-o reformulare a
frazelor, urmând sensuri sugerate de diferite versiuni. Aceasta
nu este propriu-zis o parafrazare, deoarece nu se găsesc aici decât
opţiunile alese de versiunile fiabile, însă ea nu este nici o traducere
în sensul strict al cuvântului, deoarece avem de a face cu o juxta-
punere a mai multor traduceri posibile. După părerea unora
dintre cei ce o folosesc, ea este o versiune aflată la jumătatea
drumului dintre o traducere şi un comentariu (din pricină că
oferă numeroase moduri de a înţelege textul biblic). În Evanghelii
şi Faptele Apostolilor, "reformuIările" sunt aproape inexistente.
Bible du Semeur a renunţat definitiv la toate acestea în favoarea
principiului "echivalenţei dinamice" .
"Cea mai bună teorie a traducerii - zice G. Fee - este aceea a
echivalenţei dinamice. O traducere literală este utilă, de cele mai
multe ori, ca o a doua sursă. Ea vă va spune în ce se asea mână
limbajul vostru cu ebraica sau cu greaca. O traducere liberă poate
fi şi ea utilă spre a vă stimula capacitatea de gândire, dând nişte
sensuri posibile unui text oarecare .. . Problema pe care o pun,
însă, traducerile literale este că ele păstrează înrudirea cu originalul
tocmai acolo unde aceasta nu prezintă atâta importanţă; în limbaj
şi gramatică, adesea ele fac textul şi mai obscur, deşi ebraica şi grea-
ca erau foarte clare pentru primii lor destinatari" (Fee, 82, pag. 36).
36
• Cum să interpretăm Biblia +
Se poate întâmpla ca traducerile "literale" să "deformeze
gândul autorului" (Lavergne, 47, pag. 5) căci cuvintele şi formele
gramaticale nu au acelaşi sens în limba noastră ca în ebraică şi
greacă . Părintele Lavergne dă şi o serie de exemple pentru a-şi
sprijini aserţiunea. Astfel, la Ps. 53.5: " .•. vor tremura de spai-
miI, fiIră să existe spaimă" trebuie citit: "fără să existe
pericol de spaimă" sau "pricină de spaimă (ebraica nu H
tatăl său" (Lc. 14.29) i-a intrigat pe mulţi cititori, deoarece Dom-
nul Isus ne cere să iubim până şi pe vrăjmaşii noştri (Mt. 5.44).
Dar "paleta orienta lă nu dispune decât de două culori" (La-
vergne, pag. 13), iar a urî pe cineva înseamnă pur şi simplu a
nu-I prefera altei persoane. Deci, pasajul acesta ar trebui să fie
tradus astfel: " ... dacă încetează să Mă prefere (să Mă iubească
mai mult pe Mine) tatălui să u, sau mamei sale ... " Când Isus
sp une că sânge le Lui "se varsă pentru mulţi", aceas ta nu
înseamnă "numai pentru câţiva", ci pentru o mulţime, oricât de
mare ar fi aceasta.
Pluralul implică pentru noi ideea unei multiplicităţi, a unei
mulţimi, dar plurarul ebraic conţin e nişte noţiuni foarte diverse
redând: abstractul (pacea, liniştea, tinereţea, viaţa), excelenţa (înţe­
lepciunea Pv. 1.20 = înţelepciunea prin execelenţă; cele sapte
Duhuri, Ap. 1.4 = Duhul Sfânt în toată plinătatea Lui), măreţia
(cerurile = cerul în toată întinderea sa), toate acestea au forma
de plural în ebraică în timp ce singularul poate indica o colectivi-
tate (Adam = oamenii; Israel = israeliţii; toată aripa = toate păsările).
Diateza pasivă a verbelor nu pune accentul pe receptorul unei
acţiuni suferite, ci este o metodă prin care se evită numirea subi-
ectului acestei acţiuni care, în majoritatea cazurilor 'respective,
e Dumnezeu Însuş i . De exemplu "Plecăciune ţie, căreia ţi s-a
făcut mare har" (Le. 1.28) înseamnă: "căreia Dumnezeu i-a făcut
un har". Cel ce are îndoieli cu privire la ceea ce mănâncă "este
osândi~ (Rom. 14.23); aceasta vrea să spună că Dumnezeu îl va
osândi. Forma vebală folosită în greacă implică ideea că această
condamnare este virtual un fapt împlinit. Apoi, unele expresii au
un sens diferit de acela pe care li-I dăm noi: "o zi şi o noapte" în-
seamnă mai puţin de 24 de ore; "două zile şi două nopţi" = de
azi pe mâine; "trei zile şi trei nopţi" = de azi până poimâine.
Ideal este deci să avem o Biblie de studiu (Fee şi Stuart reco-
mandă o Biblie cu echivalenţa dinamică. Pentru noi aceasta ar
37
 + AlEred K uen +
fi Bible en Fram;ais Courant sau La Bible du Semew; şi cel puţin
câte una din celelalte două tipuri. Cei ce sunt deja familiarizati
cu textul şi modurile de exprimare biblică vor prefera o Biblie
literală (Colombe, TOB, Jerusalem) ca Biblie de studiu si-i vor
adăuga cel putin o traducere cu echivalenţă dinamică ..
Cei ce cunosc engleza sau germana vor găsi O gamă ş i mai
largă, de ambele părti. Astfel, versiuni cu echivalenţă dinamică
sunt: Good News Bible, New International Version, New Ameri-
can Bible, New English Bible, Gute Nachricht BibeJ. Traduceri
libere: Living Bible, PhiJlips, Weymouth, Pfaffling, Albrecht, Zink,
Hoffnung fur alle .. .Traduceri literale: toate celelalte 12
Deja Sf. Augustin recomanda consultarea diferitelor versiuni
"pentru a întrezări ceva din originalul că tre care ele converg".
Sfatul său este pe deplin valabil şi astăzi. Într-adevăr, fiecare
traducere este deja o interpretare. "Incovenientul utilizării unei
singure traduceri - oricât de bună ar fi aceasta - este că te pome-
neşti legat de opţiunile exegetice ale acelei traduceri care pot fi
bune sau rele." (Fee, 82, pag 29). Billy Graham spune că soţia sa
foloseşte pentru studiul biblic personal vreo 20 de traduceri dife-
rite (The Holy Spirit, New-York, 1980, pag. 62) . Se recomandă
alegerea unei Biblii care conţine câteva note de natură să semna-
leze variantele importante ale manuscriselor şi alte posibile tra-
duceri ale textelor obscure (ef. Colombe, ed. Complete), precum
ŞI paralelele cele mai importante.
2. Dicţionare biblice
Deoarece cuvintele sunt vehicolele concepţiilor şi ideilor, este
foarte important să cunoaştem semnifica ţia lor exactă - atât
sensul lor actual, cât şi cel pe care îl aveau la data redactării
diferitelor cărţi biblice. Dicţionarele obişnuite ne pot face un real
serviciu în privinţa aceasta, precizând sensul unor cuvinte pe
care noi credeam că le cunoaştem. Însă, dicţionarele biblice sunt
indispensabile pentru cunoaşterea semnificaţiei cuvintelor care
aparţin limbajului teologic, şi mai ales sensul cuvintelor ebraice
şi greceşti folosite de autorii sacri corespunzătoare celor pe are
le găsim în versiunile noastre. Nouveau Dictionnaire BibJique
12 Vezi A. Kuen, Comment etudier la BibJe: Les differentes traductions bibli-
ques, pp. 97-101. Nota Ed. Emmatis.
38
+ Cum să interpretAm Biblia +
(Ed. Ernmaiis) şi Dictionnaire de la Bible (Ed. Sator) studiază
termenii biblici "în spiritul unei credinţe depline în inspiraţia
Sfintei Scripturi" . Ediţia revizuită a Nouveau Dictionnaire Bi-
blique IJ conţine un număr de 735 articole noi, majoritatea dintre
ele referindu-se la o serie de termeni teologici care nu figurează
în ediţiile precedente.
Cititorii care cunosc engleza şi germana au la dispoziţie vreo
20 de dicţionare şi enciclopedii biblice de toate dimensiunile.
În ultimii ani, au mai apărut în limba franceză câteva dicţio­
nare biblice: C. Mouloubou şi Du Bui t, Dictionnaire Biblique
universel (Desclee), Dictionnaire encyclopedique de la Bible
(Brepolis), M. Tenney: Petit dictionnaire biblique (Vida);
X. Leon-Dufour: Dictionnaire des NT. (Seuil).
3. Concordanţe
Majoritatea cuvintelor folosite în Biblie apar de mai multe
ori. Pentru a preciza sensul unui termen, este util să vedem şi
alte pasaje în care mai apare eL O concordanţă biblică ne va
ajuta să le identificăm rapid. Numai că, într-o concordanţă în
lin1ba noastră, nu putem fi niciodată siguri dacă un termen folosit
de traducător în mai multe locuri este şi în textul original acelaşi .
De aceea, pentru mai multă certitudine, este bine să apelăm la
nişte concordanţe ebraice sau greceşti (sau la un înlocuitor):
Englishman's Hebrew and Chaldee Concordance (Bagster,
London), Englishman 's Greek Concordance (Bagster) . Pentru
Noul Testament, se mai poate folosi Concordance de la Bible: N T.
(Cerf-Desclee De Brouwer) şi suplimentul la Concordance com-
plete publicat de J. Cochrane şi G. Chouinard: Concordance et
Index de la Bible, Tome 2, N .T. (Distributions Evangeliques du
Quebec, 1987)14.
Apărut în româneşte sub titlul 'Nou Dicţionar Biblic, 3vol. Ed. Stephanus.
1.1
N.tr.
'~Vez i A. Kuen, Comment etudier la Bible: Quelques auxiliaires de J'etude
biblique, pp. 107- 112. Alte concordanţe apărute în limba franceză în ultimii ani
sunt: Concordance de Ia Bible (Version J. N. Darby, Vevey 1984), Concordance
de la BibJe d e Jerusalem (Cerf-Brepols, 1982). Vezi, de asemenea: F. Neirynck
- Van Segbroeck: N. T. Vocabulary. (Leuven, 1984); A New Concordance of de
o.T. (în ebr.); A. Even Shoshan Uerusalem, 1985), The Word Study Concor-
dance, Wigram - Winter (Tyndale House, Wheaton, 1978); Concordance de Ia
Bible: les Psaume (Desclee de Brouwer, 1980). Nota Ed. Emmaiis.
39
 + AIFred K uen +
4. Comentarii
Cine crede că va putea înţelege Biblia de unul singur dove-
deşte, nu atât credinţă, cât mai ales mândrie şi îngâmfare. Ce
semnificaţie are obiceiul corban ului (Mc . 7)7 De ce un om
purtând un ulcior cu apă era un semn indubitabil indicând
persoana care trebuia urmată pentru găsirea unui loc ascuns
ales pentru prăznuirea Paştelor (Me. 14.12-14)7 Ce voia să sp ună
Domnul Isus când vorbea despre următoarele acţiuni: scoa-
terea ochiului drept şi aruncarea sa (Mt. 5.29), a-şi urî rudele
(Lc. 14.26), folosirea bogăţiilor nedrep te p entru a-şi face prieteni
(Lc. 16.9), a nu numi pe nimeni " tată" pe pământ (Mt. 23.9), a
lăsa morţii să-şi îngroape morţii (Lc. 9.60), a avea sare în sine
însuşi sau a fi sărat cu foc (Mc. 9.49. 50), sau când zicea că
împărăţia lui Dumnezeu se ia cu năvală (MI. 11.12; Lc. 16.16),
sau că El venise să arunce un foc pe pământ (Le. 12.49), ori să
aducă sabia, şi nu pacea (Mt. 10.34)7 Toate aceste exemple au
fost culese din porţiunea biblică socotită cea mai accesibilă din
Evangheliile sinoptice. Or, ele nu s unt inteligibile, de cele mai
multe ori, decât prin cunoaşterea moravurilor ş i obiceiurilor din
vremurile biblice la care un bun comentariu va face totdeauna
referirile de rigoare . Într-adevăr, comentariile care se respectă
oferă explicaţii cu privire la contextul cultural, reaşezând pasa-
jele biblice în cadrul lor istoric, geografic şi etnic, prin citarea
unor autori profani, cu ajutorul Talmudului şi al Mişnei care
pot arunca o lumină suplimentară asupra textului respectiv. Au-
torii acestor comentarii dau sensul exact al cuvintelor şi relaţiile
lor gramaticale, precum şi legătura versetului studiat cu ceea ce
îl precede sau îl urmează. Comentatorii situează fraza respectivă
în contextul gândirii autorului şi, de asemenea, în contextul mai
general, al epocii, ba chiar şi în contextul gândirii biblice".
Dar comentariile nu sunt infailibile, astfel că este indicat să
folosim nu numai diferite traduceri, dar şi mai multe comentarii.
Pe de altă parte, nici nu avem în limba noastră o serie completă
de comentarii detaliate asupra tuturor cărţilor Bibliei. De aceea
l~ Pentru relaţii suplimentare privind folosirea comentariilor biblice, vezi
A. Kuen, Commentetudier la Bible, pp. 102- 106. Nota Ed. Emmaiis.
40
+ Cum să interpretăm Biblia +
lucrarea interpretului rămân e indispensabilă. Chiar dacă cineva
dispune de nişte comentarii bune cu privire la pasajele pe care
le studiază ar fi bine să nu le consulte decât în subsidiar, adică
după cercetarea personală , cu titlu de verificare ş i eventual, de
lărgire a sferei lui de gândire. ,,0 interpretare diferită de aceea a
unor comentarii nu este neapă rat falsă, dar este cel puţin SUS-
pectă."(Ramm, 56, pag. 119).
Hărţile, lucrările cu caracter istoric, introducerile generale
în cărţile biblice, o synapsă a Evangheliilor.. . sunt alte instru-
mente preţioase în mâna unui interpret'6.
5) Mintea sănătoasă, bunul Sinlţ = o unealtă indispensabilă
Un ins trument esenţial în interpretarea pasajelor biblice
dificile este însuşi bunul sim ţ. înainte de a lansa p e piaţă o doc-
trină "revo luţionară ", baza tă pe un singur verset, puneţi-vă între-
barea dacă aceasta reflectă întocmai ce voia să spună autorul,
dacă ea corespunde cu restul Revelaţiei biblice şi cu experi-
enţa creştină genera lă. Acest ultim punct, fireşte, nu este decisiv;
dar dacă nici un creş tin nu a înţeles vreodată ceea ce aţi dedus
dumneavoas tră din acel text, se naş te întrebarea dacă într-adevăr
aceasta este semnificaţia sa reală. Astfel, sprijinindu-se pe Ioan
15.7, unii c reş tini au crezut că pot cere orice lucru în rugăciune,
unnând să-I şi primească, (fără a ţine seama de 1 Ioan 5.14). Alţii
nu s-au sfiit să proclame că ei nu mai păcătuiau (1 Ioan 3 .6),
neglijând ceea ce se spune la 1 Ioan 1.8-10; că nu se vor mai
imbolnăvi niciodată {ls. 53.4 citat în Mt. 8.17), fără a ţine sea-
ma de Filipeni 2.27; 2 Timotei 4.20; Iacov 5.15, sau că n-ar mai
avea vreodată nevoie de cineva pentru a cunoaşte toate lucrurile
(1 Ioan 2.27; comp. cu Ef. 4.11) . Unii şi-au mutilat trupurile
crezând că astfel împlinesc textele din Mt. 5.29; 19.12. Bunul
simţ pare să fie "cel mai răspândit lucru din lume". De aceea,
toţi interpreţii Bibliei trebuie să facă dovada prezenţei sale.
Roadele unei bune interpretări
Consecinţele unei interpretări deficitare sunt foarte vizibile
în istoria Bisericii. B. Ramrn (56, pp. 2-3) aminteşte câteva dintre
acestea: deoarece patriarhii aveau mai multe neveste, s-a ajuns
16 A se vedea A. Kuen, "Comment e tudier la Bible", pp. 112-113. N. Ed.
Emmaiis.
41
 + Alfred Kuen +
să se justifice poligamia; faptul că Vechiul Testame~t a sancţionat
dreptul divin al regilor lui Israel, a fost luat de unu ca argume~t
că monarhia de drept divin ar fi încuviinţată de Dumnezeu m
orice ţară; de vreme ce vrăjitorii au fost omorâţi în Vechiul Legă­
mânt, la fel ar trebui să se procedeze şi astăzi; deoarece unele
urgii veneau câteodată din partea lui Du~nezeu, nu ar tre.~Ul
ca noi să folosim metode sanitare spre a unpledlca epldemule,
căci - se susţine - procedând astfel, am împiedica realizarea
planurilor lui Dumnezeu; deoarece s-a spus că femeia va naşt:
copii cu durere, nu ar fi admis să se recurgă la metode de natura
să facă naşterea cât mai puţin producătoare de duren ... O
asemenea listă ar putea continua: faptul că Pavel a dat directive
sclavilor este un indiciu că sclavia nu trebuia să fie abolită. Din
pricină că ni se cere să fim supuşi autorităţilor, trebuie să dovedim
supunere în orice privinţă, chiar dacă ar fi vorba des~re lucrun
contrare Cuvântului lui Dumnezeu. Deoarece suntem mdemnaţl
să rămânem în lucrurile pe care le-am învăţat, ar fi cazul să nu
părăsim niciodată comunitatea creştină în care L-am afl~t pe
Mântuitorul. Unii părinţi se sprijină pe cuvmtele: nLocweşte
în ţară N (Ps. 37.3) spre a se opune plecării copiilo.r în lucrarea
misionară; n • •• ca toţi să fie unaN (Ioan 17.22) se la ca o Justi-
ficare pentru toate uniunile cu caracter religios, etc.
La ce ne-am putea aştepta ca urmare a unei bune interpretări
a Scripturii? Ce rezultate poate avea aceasta pentru noi înşine
şi pentru alţii?
1) O tot mai bună cunoaştere a lui Dumnezeu . bliei îi dezbină şi mai mult pe creştini. Din contră, de când credin-
Biblia este singura sursă pentru a cunoaşte dragostea lUl
Durrmezeu faţă de oameni, sfinţenia Sa, dreptatea Sa, îndurarea
Sa. Caricaturi redând un Durrmezeu justiţiar şi un Bunic înde-
lung răbdător îşi au originea în nişte false interpretări ale Cuvân-
tului lui Durrmezeu.
2) O mai bună cunoaştere de sine
Prin exemplele oferite de viaţa bărbaţilor şi femeilor din
Vechiul şi Noul legământ, învăţăm a discerne mai bine tendinţele
şi înclinaţiile firii noastre, părţile noastre tari şi punctele noastre
42
1 43
+ Cum să interpretăm Biblia +
slabe. O interpretare spiritualistă sau alegorizantă înlătură
această învăţătură primară a Cuvântului cu ajutorul căreia ne
putem vedea chipul ca într-o oglindă (lac. 1.23-25). Înţelegând
tot mai bine principiile divine şi mijloacele pe care Dumnezeu ni
le pune la dispoziţie pentru înaintarea noastră în viaţa spirituală,
prin interpretarea corespunzătoare a textelor referitoare la sfinţire,
descoperim, de asemenea, şi mijloacele prin care putem birui
înclinaţiile noastre rele şi astfel să creştem în omul dinăuntru.
3) Din experienţele şi
purtarea personajelor biblice învăţăm
să-i cunoaştem mai bine pe semenii noştri
Toate lucrurile cu care se făleşte lumea ca expresie a gran-
doarei şi decăderii omeneşti apar pe paginile Bibliei. Scriptura îl
prezintă pe om, în toată goliciunea lui spiritua lă, scoţând în evi-
denţă toate aspectele naturii omeneşti, bune sau rele. După ce
am studiat-o, nu ne mai mirăm văzând sfinţi căzând în păcat şi
ba~ocoritori întorcându-se la Dumnezeu.
4) Ne apropiem mai mult unii de a lţii
Ajungem să ne dăm seama de ce creştini i au numeroase
puncte diferite, opinii diverse cu privire la multe lucruri, realizăm
limitele propriei noastre ineterpretări şi devenim mai îngăduitori
cu ceilalţi, chiar dacă nu împărtăşim toate interpretările lor. De
altă parte, ne apropiem mult mai uşor de cei ce prin studiul
Scripturii, au ajuns la aceleaşi concluzii ca şi noi.
Nu corespunde realităţii afirmaţia potrivit căreia studiul Bi-
cioşii evanghelici au început să studieze Biblia cu metode cores-
punzătoare, numeroase bariere sectare au fost înlăturate, poziţii
doctrinale tradiţionale au cedat în faţa unor elemente dovedite
clar cu ajutorul Cuvântului, divergenţele existente au trecut pe un
plan secundar, iar punctele care ne apropie şi ne unesc au devenit
mai numeroase. Rezultatul tuturor acestor lucruri? "Acţiuni
comune" şi "alianţe" mult mai numeroase decât acum cincizeci
de ani. Aceasta se datorează, în mare măsură, unei reînnoiri a
spiritului de cercetare a Scripturilor şi aplicării unor metode de
interpretare verificate în practică vreme îndelungată.
 + AlEred Kuen +
Procesul hermeneutic complet
Ansamblul procesului hermenutic cuprinde, în primul rând,
interpretarea; în al doilea rând, contextualizarea sau "transcul-
turalizarea", adică încercarea de a stabili ceea ce semnifică, în
cultura şi circumstanţele noastre specifice, principiul biblic
degajat prin interpretarea noastră; apoi, în al treilea rând, core-
larea, adică o comparare a rezultatelor obţinute prin studiul
nostru cu ansamblu Revalaţiei biblice. Cuvântul Scripturii este
"acelaşi şi totuşi altul, asemenea cuvintelor curente. El este
comun prin limbaj (koine!), ca şi prin «comunicare». El este unic
prin autor «<gura Domnului») şi prin adevărul absolut al mesa-
jului său. El implică două grupe de reguli:
a) « trăsături comune» care se prezintă sub aspectul său obiş­
nuit, comun, Scriptura ne permite şi ne porunceş te să
întrebuinţăm, pentru interpretarea ei, regulile obişnuite
privind studiul textelor (sub aspect filologic, istoric, struc-
tural);
b) « trăsături proprii» care cer o supunere deplină, efort de
armonizare şi de imitare a Scripturii în actul de inter-
pretare" (H. Blocher, "ProJegomenes", Vaux-sur-Seine,
1974, pag. 74).
Cum Biblia este deopotrivă un text vechi, asemănător multor
altor texte antice, dar şi un text cu totul aparte, interpretul trebuie
să ţină seama de acest dublu caracter al ei şi să-i aplice:
1. Reguli generale, valabile pentru studiul oricărui text antic;
2. Reguli particulare, decurgând din însuşi caracterul Bibliei;
3. în sfârşit, acestor reguli valabile pentru Sfânta Scriptură
în ansamblu, trebuie să li se adauge nişte reguli specifice diferi-
telor genuri literare care apar în Biblie.
PARTEA A DOUA
A. REGULI GENERALE
Capitolul 1
PRIMA ETAPĂ:
PROCURAREA UNUI TEXT FIABIL
Pe tot parcursul Evului Mediu, Biblia nu era accesibilă decât
prin intermediul traducerii latine a luiJer6me : Vulgata. În sec. XVI,
pentru cei care ar fi vrut să cunoască mai bine textul biblic, nu era
o altă cale decât învăţarea limbilor greacă şi ebraică. Renaşte­
rea artelor şi literaturii a aşezat la loc de cinste studierea limbilor
vechi şi a antrenat Reforma; deoarece se crease din nou acces la
textul original, numeroase doctrine şi practici tradiţionale au fost
puse în discuţie. Până către mijlocul sec. XX, studiul limbilor
originale devenise o condiţie sine qua non a interpretării biblice.
Situaţia s-a schimbat, însă, o dată cu apariţia pe piaţă a unui mare
număr de traduceri şi, îndeosebi, după cum am văzut în capitolul
anterior, a unor traduceri la baza cărora au stat principii foarte
diferite.
Pentru a se stabili conţinutul exact al textului şi a se apropia
cât mai mult de textul original, cei ce nu cunosc ebraica şi greaca
vor avea deci tot interesul să consulte cât mai multe traduceri
cu putinţă: cu echivalenţă formală şi echivalenţă dinamică (iar
cei ce cunosc limbile originale vor face bine să confrunte tradu-
cerile lor cu alte versiuni). Primele ne dau informaţii referitoare
la conţinutul şi forma originalului; celelalte ne dau unul sau mai
multe sensuri posibile când originalul esţe obscur.
În traducerile aparţinănd primei grupe (numite şi traduceri
literale), dacă textul este obscur, probabil că aceasta se datorează
faptului că originalul era ambiguu. Cum traducătorul a vrut să
lase cititorului libertatea de a interpreta într-o manieră sau alta,
45
 + AlEred Kuen +
el a recurs lâ o formulare la fel de ambiguă ca cea elin original. Şi care
a fost rezultatul ? Fraza respectivă nu spune mare lucru. Tradu-
cerile mai literare au preferat, în general, să dea în text interpre-
tarea cea mai plauzibilă, chiar dacă trimit, cu ajutorul unor note
de subsol, şi la alte sensuri posibile.
Expresii ca "pacea lui Dumnezeu (fiI. 4.7) permit o dublă
H unor traduceri literale: "Ea poate să se mântuiască prin copiii pe
interpretare: pacea de care se bucură Dumnezeu însuşi, sau pacea
care vine de la Dumnezeu. Se ştie că "dreptatea lui Dumnezeu"
este expresia care l-a frământat pe Martin Luther ani în şir. El
vedea în aceasta instanţa justiţiei divine aflată pe punctul de a
se dezlănţui asupra păcătosului, iar gândul acesta îi inspira o
groază nemărginită. Când Luther a ajuns să înţeleagă că Dum-
nezeu acordă păcătosului dreptatea Lui însuşi, acea dreptate
"care este valabilă înaintea Lui"(cum va şi traduce el expresia
aceasta), viaţa sa a cunoscut o întorsătură decisivă 1 .
Versete dificile
Când Pavel îi scrie lui Timotei că episcopul trebuie să fie "băr­
batul unei singure neveste (1 Tim. 3.2), la ce se referea el, de
N
fapt? Să
fie căsătorit o singură dată (deci nu recăsătorit)? Sau să
trăiască în monogamie? Sau să fie fidel soţiei sale? Traducerea
curentă: "căsătorit cu o singură femeie" lasă poarta deschisă pentru
toate aceste interpretări.
Când, în aceeaşi Epistolă, apostolul afirmă că femeia va fi
mântuită "prin naşterea de filM (1 Tim. 2.15), ce voia să spună?
Dacă citim în Biblia noastră: "Totuşi, ea va fi mântuită devenind
mamă", un asemenea gând ne intrigă, deoarece nu putem admite
că apostolul ar fi vrut să spună că femeile vor fi mântuite prin
aceea că au devenit mame şi au adus pe lume copii. O asemenea
învăţătură, unică în Sf. Scriptură, ar contrazice doctrina cons-
tantă a mântuirii prin credinţă.
I A se vedea m ă rturia lui Luther în A . Kuen, "Il vous faut naître de nou-
veau", pp.163-164. No ta Ed . Emmaiis. (Carte apărută şi în româneşte la Editura
Stephanus, sub titlul Trebuie să vă naşteţi din nou. N.tr.)
46
+ Cum să interpretAm Biblia +
Ce-i de făcut în astfel de cazuri?
Putem consulta diferite traduceri. Fiecare versiune este, în
acelaşi timp, şi o interpretare. Astfel, referitor la ultimul pasaj
menţionat mai sus, găsim o gamă de explicaţii chiar în textul
care îi aduce pe lume - ea va fi mântuită trecând prin mater-
nitate"(versetul ar fi astfel îndreptat împotriva celor ce opresc
căsătoria: vezi 1 Tim. 4.3; 5.14). "Totuşi (în ciuda blestemului
rostit contra Evei), eu cred că femeile vor trece sănătoase şi mân-
tuite prin maternitate dacă ele ... ". "Dumnezeu a trimis asupra
femeilor pedepse şi suferinţe cu prilejul naşterii de copii, dar
ele îşi vor mântui sufletul încrezându-se în El şi trăind O viaţă
sfântă". "Totuş i ele vor fi mântuite (pentru veşnicie, căci sentinţa
căreia i-a fost supusă Eva nu va înpiedica mântuirea fiicelor ei),
dacă ele continuă să trăiască în credinţă ... " "Mântuită prin Pra-
creare"(adică prin naşterea Copilului divin, Care este sursa
mântuirii noastre). După cum se vede, cuvintele "mântuită" şi
"maternitate", precum şi legătura dintre ele sunt susceptibile de
numeroase interpretări.
Prin consultarea mai multor versiuni, vom fi puşi în situaţia
de a constata dacă originalul poate fi înţeles într-o singură mani-
eră (caz în care sensul diferitelor traduceri concordă), sau dacă
există mai multe posibilităţi pentru a exprima gândul autorului.
La 1 Corinteni 7.2, găsim, în versiunile franceze, două inter-
pretări diametral opuse: "Ai fost chemat pe când erai sclav? Să
nu te nelinişteşti de lucrul acesta! Dar dacă poţi să ajungi liber,
foloseşte-te!" Sau: "Chiar dacă ai putea deveni liber, profită mai
degrabă de condiţia ta de sclav" (adică, rămâi sclav şi mai de-
parte). Originalul grecesc spune simplu: "Slujeşte sau profită" ·
(verbul a profita suportă ambele interpretări). Traducătorii au
interpretat într-o direcţie sau în cealaltă, în funcţie de context sau de
ceea ce s-au gândit că ar fi recomandat ei dacă erau în locul
apostolului.
La 1 Tesaloniceni 4.4 citim într-o versiune literală: "Fiecare
dintre voi si I'tie si-şi stSpâneasci vasul (Darby). Evident
N
că un asemenea îndemn cere şi o interpretare. Segond zice:
"Fiecare dintre voi să ştie să-şi stăpânească trupul", dar au mai
fost sugerate şi alte sensuri în alte versiuni ca, de exemplu:
47
 + Alfred Kuen +
"Fiecare să-şi aibă (propria) sa femeie". Sau: "Să-şi câştige cu cas-
titate şi onoare nevasta şi să trăiască cu ea în sfinţenie".
La versetul6, citim în versiunea Segond: "Nimeni să nu uzeze,
în nici o privinţă, faţă de fratele său, de fraudă sau de lăcomie".
Alte versiuni zic: "în această privinţă", adică în legătură cu ceea
ce s-a vOrbit în v. 4, 5: curvia (relaţiile sexuale nelegitime) şi aprin-
derea poftei". Cuvântul lăcomie nu apare aici (el nu apare nici
în textul original care vorbeşte doar despre a trece de partea
cealaltă, a lucra cu vicleşug). Prin urmare, acest verset mai poate
fi înţeles astfel: "Nimeni, în această privinţă (relaţiile cu sexul
opus), să nu treacă dincolo de drepturile sale şi să nu le încalce
pe acelea ale fratelui său, înşelându-I!" Aceasta ar explica mai
bine de ce spune apostolul în versetul următor: "Căci Dumnezeu
nu ne-a chemat la necurăţie". Cel ce vrea să interpreteze corect
Biblia va avea tot interesul să-şi facă rost de o întreagă colecţie
de traduceri biblice.
De unde provin deosebirile
dintre numeroasele versiuni?
De multe ori, compararea diferitelor traduceri va ridica mai
multe semne de întrebare, va crea mai multe probleme decât va
rezolva. însă, incertitudinea în care ne va arunca o asemenea
comparare a versiunilor biblice este salutară, pentru că în felul
acesta vom fi feriţi de a ne fonda interpretarea noastră pe o sin-
gură posibilitate de traducere a textului, de vreme ce unul sau
mai multe sunt tot aşa de legitime.
Poate că ne-am întrebat de ce există posibilitatea traducerii
aceluiaşi text în mai multe moduri?
1. După cum am văzut mai sus, textul original poate fi obscur,
şi într-un asemenea caz traducătorii au căutat să-i dea un sens.
în general, versiunile indică la subsol şi alte traduceri posibile
sau formularea literală acolo unde ei au interpretat originalul.
(Vezi, de exemplu, notele la versiunea Colombe).
2. Poate că există variante în manuscrise. Textele ebraic şi
grecesc propuse de ediţiile actuale ale Vechiului Testament ebraic
şi ale Noului Testament grecesc nu sunt "copii absolut fidele"
ale originalului (care nu s-a mai păstrat pentru nici una din cărţile
Bibliei), ci nişte texte elaborate pe baza regulilor criticii textuale.
48
+ Cum să interpretăm Biblia •
Acestea corespund cu originalele cu un coeficient de probabili-
tate maxim. Pentru stabilirea acestor texte, s-au ales anumite
exemplare dintre miile de variante ale manuscriselor care au stat
la dispoziţia specialiştilor. Majoritatea acestor variante sunt nesem-
nificative (datorându-se, în cea mai mare parte, greşelillor de copi-
ere). Acelea care ar putea reţine atenţia traducătoriior sunt indi-
cate, împreună cu sursele lor, în "aparatul critic" al acestor ediţii
ale textului ebraic sau grecesc.
Astfel, traducătorii au avut posibilitatea de a alege între textul
propus de editorii acestor versiuni ale Vechiului Testament ebraic
şi ale Noului Testament grecesc, şi variantele cele mai plauzi-
bile. Aceste variante, desigur, nu afectează câtuşi de puţin sensul
textului. Dintre cele mai importante, vom semnala următoarele:
"A Lui, Care ne iubeşte, Care ne-a izbăvit de păcatele noastre
prin sângele Său" (Ap. 1.5), pasaj care ar putea fi tradus, după
alte manuscrise, şi astfel: "Care ne-a spălat de păcatele noastre
cu sângele Său". La Romani 4.19, în loc de "el (Avraam) a con-
siderat trupul său aproape de moarte", unele manuscrise au "el
nu a considerat. .. 11
în anumite cazuri, cuvinte sau versete întregi lipsesc din unele
manuscrise. Vor fi fost ele suprimate din manuscrisul original,
sau "lecţiile" mai lungi conţin nişte adăugiri făcute de copişti?
Opiniile sunt împărţite în privinţa aceasta (ef. Rom. 8.1; 1l.6b;
F.A. 28.29; Evr. 2.7c). Aceste porţiuni se află între paranteze în
unele versiuni, sau semnalate printr-o notă ca figurând doar în
unele manuscrise (2 Tim. 1.11).
3. în Vechiul Testament, variantele sunt mai numeroase. La
început, ebraica se scria fără vocale. Abia în sec. VI al erei noastre
un grup învăţaţi de iudei, masoretii, au decis să pună nişte puncte
deasupra sau dedesubtul literelor pentru a indica ce vocale tre-
buiau, după opinia lor, să urmeze litera. Pentru unele cuvinte, ei
nu erau foarte siguri, însă beneficiau de o puternică tradiţie orală
care era, în general, bine stabilită. Dacă franceza s-ar fi scris în
felul acesta, cum am fi ştiut dacă RVL Înseamnă "reveler",
"ravaler", "ravioli", sau "reveillon"? Dacă SFR este pus pentru
usafran" r "safari", "souffrance" sau "suffren"? Evident, con-
textul ne-ar fi permis să alegem cuvântul potrivit, dar şi aceasta
nu în toate cazurile. în Geneza 47.31, masoreţii au găsit MTTH şi
Cum să interpretăm c-4 49
 + Alfred Kuen +

au presupus că ele sunt consoanele cuvântului "mittah" = patul,

şi au tradus: "Israel s-a plecat cu faţa pe căpătâiul patului".
Traducătorii Septuagintei care au redat Vechiul Testament în
greceşte în sec. III-II î.Cr.,au înţeles că MTTH ar Însemna
"matteh" = toiag, şi au redat acest pasaj astfel: ,,Israel s-a închinat
rezemat pe vârful toiagului său". Aşa şi este citat acest verset în
Epistola către Evrei (11.21). Pe alocuri, se poate trage concluzia Capitolul 2
că autorii Septuagintei au dispus de un text mai bun ca masoreti
dar, deoarece traducerea lor nu era destul de liberă, nu se poate
şti niciodată dacă varianta lor provenea din textul ebraic de care A DOUA ETAPĂ:
au făcut uz sau €ra rodul propriei lor interpretări. Şi aşa se face
că, de la caz la caz, traducătorii aleg să urmeze când textul ma- '
OBSERVAREA TEXTULUI
soretic, când Septuaginta, sau alte versiuni vechi (de exemplu,
Celebrul exeget german A. Schlatter insista mult asupra aces-
Siriaca veche), fără a scăpa din vedere, totuşi, să indice printr-o
tei priorităţi în activitatea exegetică. "Ştiinţa - zicea el - este, în
notă orice abatere de la textul ebraic.
primul rând a vedea, în al doilea rând a vedea, în al treilea rând
Rezultatul acestei comparaţii a versiunilor ar putea să se .
a vedea şi apoi iar şi iarăşi: a vedea" (citat de Stadelmann, 85,
concretizeze într-un text "amplificat", asemenea celui pe care îl
pag. 112).
veţi găsi în capitolul următor pentru Romani 6.1-3.
Primul lucru pe care trebuie să-I facem este identificarea
pericopei pe care se va axa studiul nostru. Cuvântul "pericopă"
a fost folosit pentru prima dată la sfârşitul sec. XIX pentru a
desemna un pasaj biblic care constituie un tot, un întreg. EI
provine de la două cuvinte greceşti care înseamnă "a tăia de
jur-împrejur". în general, Bibliile noastre ne înlesnesc efectuarea
unei asemenea operaţiuni prin alineate şi, eventual, titluri date
diferitelor pericope. Această împărţire este mai mult sau mai
puţin arbitrară, căci, foarte adesea, contextul, adică ceea ce
precede şi ceea ce urmează pasajului pe care l-am izolat joacă
un rol foarte important în interpretare. în Epistole, fiecare
pericopă se inserează într-o linie de gândire bine închegată. Chiar
unele capitole care p.lr a constitui o unitate de sine stătătoare,
cum ar fi 1 Corinteni 13 de exemplu, au, în realitate, o funcţie pre-
cisă în ansamblul capitolelor 12-14. Nici chiar istorisirea unor eve-
nimente diverse nu curge la voia întâmplării : cronicarul sau
evanghelistul le-a aşezat acolo cu un scop bine determinat şi pe
care, de regulă, trebuie ca noi să-I ghicim. Uneori, evangheliştii
au prezentat aceleaşi relatări, în locuri diferite, în funcţie de
scopul urmărit de ei.

51
 + Alfred K uen + + Cum să interpretăm Biblia +
Pentru moment, dupăce am ales şi am determinat pericopa DE CE ? în etapa aceasta, ne vom limita la acei "de ce?" cărora
noastră, urmează să notăm câteva lucruri: ea survine după le răspunde textul nostru. De ce eroii povestirii pro-
secţiunea ... care abordează tema ... şi precede secţiunea ... în care cedează aşa cum procedează? Ce zice autorul despre
este vorba despre ...' scop urile lor, despre gândurile lor, despre atitudinea
Vom repeta aici ceea ce am spus mai înainte despre observarea lor faţă de Dumnezeu sau faţă de aproapele?
unui text dezvoltând " metoda inductivă"' .
Un exemplu de observare atentă a textului
Aportul pe care şi-l aduc şase slujitori fideli
Iată, de exemplu, cum trebuie condusă observarea cu atenţie
Ceea ce ar trebui făcut este să se noteze tot ce se observă în a textului din Romani 6.1-3
text, încercând să se răspundă la următoarele întrebări clasice:
Cine? Ce? Unde? Când? Cum? De ce? Text amplificat: Romani 6 Observatii
I
text de bază = vers. fr. Colombe
CINE? Cine a scris aceasta? Pentru cine? Care sunt personajele
din povestirea respectivă? 1. "Ce vom zice deci?H - în textul grecesc, versetul începe
Dar atunci ce vom zice? prin deci. Prin urmare, el se leagă
CE? Ce spune autorul? Ce cuvinte foloseşte el? De câte ori Atunci, va spune cineva . de cele spuse mai înainte.
găsim termenul respectiv în acest pasaj? Dar în acest
Ce concl uzie ar trebui să - Aceeaş i formulă apare la Romani
capitol? Ce fac personajele menţionate aici? Care sunt tragem de aici? Dar ce 3.5 şi 4.1, când apostolul trăgea o
ideile acestei cuvântări ? Dar fraza centrală? concluzii am vrea noi să concluzie din cele spuse mai înainte.
tragem? - Pavel pune o nouă întrebare.
Apostolul foloseşte cuvântul noi.
UNDE? Unde se petrece acţiunea ? De unde vin personajele?
Unde se duc ele? Unde se află vorbitorul? în ce loc a
"Să rămânem În păcatr - Apostolul pune o nouă întrebare
scris autorul? Unde se aflau destinatarii săi?
Să persistăm, să căutăm a - Diferenţa dintre "să rămânem"
rămâne, trebuie să conti- şi vom rămâne" provine dintr-o
If

CÂND? Când are loc acţ iunea (momentul din zi, ziua din variantă existentă printre manu-
nuăm a trăi în ... Să fie de
săptămână: zi de sabat, zi de sărbă toare după Legea
ajuns a rămâne ... să v rem scrise.
lui Moise, sau o zi oarecare a anului)? . - Expresia lIa rămâne în păcat"
a continua să păcătuim ...?
nu mai apare până acum în aceas-
CUM? Cum se desfăşoară acţiunea? Cum se înlănţuie faptele? tă Epis tolă. De altfel, n-o mai întâl-
Cum acţionează personajele? Ce atitudine are unul faţă nim nicăieri în tot Noul Testament.
de altul? Cum se spun cuvintele respective?
""""pentru ca harul să - Cuvântul a abunda (Comilescu:
2 A se vedea R. C. Keley, "Identifying the Pericope and its Context" in
abunde?H a se înmulţi, N.tr) a mai apărut de
Kearly, 86, pp. 73-81. Nota Ed. Emmaus. Pentru ca harul să se înmul- două ori în 5.20 unde apostolul
~ A se vedea A. Kuen, "Commen t et udier la Bible", pp. 12-16. Nota ţească. Să devină mai puter- zice chiar că harul s-a înmulţit şi
Ed. Emmaiis. nic, să se arate într-o măsură mai mult.
52 53
 + Alfred Kuen + + Cum să interpretăm BibJja +

mai mare, mai deplin, mai - Apostolul nu zice "pentru că putea continua să păcă­ - Accentul întrebării cade pe cum.
intens, în toată bogăţia lui. harul se înmulţeşte (care s-ar lega tuim, cum vom mai trăi în - Traducerile noastre folosesc pen-
direct de 5.20), ci pentru ca ... păcat, oare am mai putea tru verbul a trăi formele verbale:
- Trei opţiuni se manifestă printre noi accepta o asemenea condiţional, indicativ viitor şi infi-

traducători: a abunda, a se înmulţi, situaţie? nitiv .

2. "Nicidecum!"
Departe de noi aşa ceva!
Niciodată în viaţă! Ferească
Dumnezeu! Cu nici un
chip! Hotărât că nu!
a se manifesta plenar. Nu exis tă
variante textuale, aceste deosebiri
provin, deci, din diversele sensuri
ale cuvântului original.
- Versetul începe cu o interjecţie
care arată că apostolul respinge
categoric concluzia trasă la v. 1.
3. "Nu ~tiţi ci noi toţi ...
Chiar nu ştiţi? Trebuie să
vă reamintesc? Doar ştiţi
foarte bine, ar trebui să
ştiţi că noi toţi. ..
- O nouă întrebare.
- Apostolul reia un fapt pe care
romanii trebuiau să-I ştie, însă,
despre care el n-a spus nimic în
această Epistolă.
- Acest fapt îi priveşte pe toţi
membrii Bisericii din Roma şi pe
apostolul Pavel, deci pe toţi creş­
tinii de pretutindeni.

"Noi care am murit fa-
ţi de picat ...
Pentru că suntem morţi
faţă de păcat, dacă noi sun-
tem morţi, noi - nişte oa-
meni care au murit. .. Cu
privire la păcat, noi sun-
tem morţi.
- Expresia "morţi faţă d e păcat"
este nouă în această Epistolă.
- Apostolul anunţă un fapt împlinit
(lit. "Noi care am murit faţă de
păca t", aorist, timpul care indică
o acţiune făcută o dată pentru
totdeauna)
- Expresia "mort faţă de păcat"
este folosită cu privire la Isus în
v. 10 ("căci murind, faţă de păcat
a murit EI o dată pentru tot-
deauna", TOB). J. Stott face din
acest verset (10) cheia interpretării
expresiei, căci ea ne aşază pe un
teren juridic, vorbindu-ne despre
pedeapsa care, fiind suferită, ne
scapă de osânda păcatului.
" ... câţi am fost botezaţi
in Cristos Isus N în vederea lui (eis) Cristos Isus (aici
Cufundaţi în Cristos Isus,
pentru a fi uniţi cu Cristos
Isus, cănd noi am acceptat
să fim botezaţi în Cristos
Isus .
". ... Am fost botezaţi în
moartea Lui N
Pentru moartea Lui, fiind
una cu EI în moartea Lui,
noi toţi am fost scufundaţi
în moartea Lui, voi v-aţi
făcut părtaşi morţii Sale.
- Literalmente, Pavel zice: pentru,
titlul Cristos, Unsul apare înaintea
numelui propriu Isus).
- Pavel foloseşte aoristul pasiv:
noi am acceptat o dată pentru
totdeauna acest botez în Cristos.
- Este oare vorba despre botezul
în apă?
- Apostolul repetă ideea de moar-
te, avansată la v. 2, dar acum folo-
seşte substantivul moarte în locul
verbului a muri.
- El afirmă ca un fapt împlinit,
aceea că am fost plonjaţi, scufun-
daţi în moartea lui Cristos

" ... cum si mai trlim
in plcat?M
Cum am putea continu:o
să trăim în păcat, cum am
- Justificarea refuzului este în-
tărită printr-o nouă întrebare.
Apostolul înlocuieşte verbul a ră­
mâne (în păcat) prin a trăi.
Vom relua toate aceste versete în capitolul următor. Într-un
text narativ sau poetic, observaţiile şi întrebările pe care le suscită
acestea sunt de o cu totul altă natură.
55

Capitolul 3
A TREIA ETAPĂ:
FORMULAREA îNTREBĂRILOR
Observarea atentă a textului deja a stârnit curiozitatea noas-
tră, prilejuind şi o serie întreagă de întrebări . Este important să
notăm aceste ÎIntrebări pentru a da o orientare clară cercetărilor
noastre. Chiar dacă nu am găsi câte un răspuns pentru fiecare
dintre ele, totuşi, este indicat să formulă m cât mai multe între-
bări. Mintea noastră începe să fie preocupată de problema cerce-
tării Scripturilor, iar soluţiile căutate nu vor întârzia prea mult,
urmând să se arate pe măsură ce ne vom adânci tot mai mult în
Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea este important să separăm
etapa "întrebări" de etapa "răspunsuri", pentru a nu limita numă­
rul întrebărilor prin dificultatea de a le da un răspuns: dacă voi
obserrva că nu p ot răspunde la primele trei întrebări pe care ni
le-am pus, risc să rămân la ele şi să nu formulez altele.
Trei serii de întrebări
Putem formula trei serii de întrebări:
1. Ce semnificaţie are cuvântul acela sau expresia aceea?
înainte de a înţelege gândul, trebuie să prind sensul original
al cuvintelor care îl exprimă, adică sensul pe care îl aveau aceste
cuvinte în momentul redac tării, pentru autorul textului sau
pentru cititorii săi. Ce semnificaţie au cuvintele: a rămâne, mort,
har, botezaţi şi expresiile: mort în păcat, să se înmulţească harul,
mort faţă de păcat, a trăi ill păcat, botezaţi în Cristos Isus, în
moartea Lui?
56
+ Cum să interpretăm Biblia +
2. De ce scrie autorul aceste lucruri?
Ce scop urmăreşte el? Căror nevoi ale cititorilor lui vrea el să
le răsp undă? Ce obiecţiuni avea el în vedere? De ce foloseşte el
un anume cuvânt, şi nu altul, aşa cum procedează într-un alt
pasaj unde dezvoltă acelaşi gând? De ce adoptă un asemenea
ton? De ce foloseşte forma interogativă, diateza pasivă, un mod
impersonal? De ce verbele se află la timpul respectiv?
Opinia tradiţională s usţine posibilitatea comunică rii cu ajuto-
rul unui text. Exponen ţii acestei opinii cred că semnificaţia unui
text rezidă în însăşi intenţia autorului. Evident că această intenţie
precede redactarea textului; însă, ea este un element subiectiv,
în timp ce semnificaţia constituie un element obiectiv. Nu este
deloc exclus ca sensul unui text să trebuiască a fi căutat printre
rânduri, sau dincolo de ceea ce a exprimat autorul, sau indiferent
ce ne-ar putea sugera la prima vedere. Noi credem că semnifi-
caţia uni text este însuşi sensul pe care i l-a dat autorul, în lumina
propriilor sale p ersp ective. El a codificat un mesaj pe care a vrut
să-I transmită cititorilor săi. într-o asemenea situaţie, interpre-
tarea are menirea să descifreze tocmai acest mesaj, şi nu un altul.
Interpretul trebuie să ţină seama de mijloacele folosite de autor
pentru a-şi exprima mesajul, precum şi de orientarea aluziilor sale.
însă, în Biblie, chestiunea autorului este cu mult mai complexă
decât în orice altă carte: noi credem că, de fapt, Autorul acestei
cărţi este Dumnezeu însuşi. Dar El a inspirat nişte oameni care
au scris, nu în stare de transă, şi nici după dictare. De aceea, ei
puteau avea cu privire la text o intenţie relativ diferită de cea a
lui Dumnezeu. Astfel, 1 Petru 1.10-12, precum şi aplicaţiile făcute
de Noul Testament unor texte din Vechiul Teslament dovedesc că
autorii vetero-testamentari nu au înţeles deplin semnificaţia reve-
laţiilor ce le-au fost încredinţate. Astfel, textul din Isaia 7.13-16
avea, în mintea profetului, o aplicaţie pentru timpul lui, şi anume
să-I încurajeze pe Ahaz care era ameninţat de o invazie asiriană;
dar citarea aceluiaşi text în Matei 1.23 arată că intenţia Autorului
divin depăşea contextul istoric în care se afla profetul Isaia.
Această noţiune de intenţie se aplică şi autorilor care folosesc
d~rite surse (Cronicile).
57
 + Alfred K uen + + Cum să interpretăm Biblia +

Determinarea scopului unui autor ne împinge spre a face mentelor pe care se sprijină el fără a le preciza de fiecare dată.
anumite conjecturi, mai ales când este vorba despre un scriitor De exemplu, în pasajul la care ne-am referit: ce implică cele trei
de care ne despart mari distanţe în timp ş i spaţiu. C. S. Lewis a întrebări pe care le pune autorul? Ce implică afirmaţia: "Noi
arătat acest lucru în "Fem-seed and Elephants"(Collins, Lon- am murit faţă de păcat"? Dar asocierea cuvintelor "noi toţi"
don, 1977): nici unul dintre criticii unui autor nu i-a putut ghici cu actul botezului? Dar apropierea dintre botez şi moartea lui
intenţiile atunci când el era compatriotul şi contemporanul lor. Cristos?
Totuşi, conjectura este permisă şi deseori folositoare. Adesea Nu trebuie să ne aşteptăm să găsim răspuns la toate aceste
autorul îşi declară scopurile, îşi sdezvăluie intenţiile (Pv. 1.2-4; întrebări în aceeaşi zi, dar deprinderea de a formula astfel de
Ioan 20.31; Rom. 15.15; 2 Cor. 13.10; 1 Tim. 3.14-15; 1 Ioan 2.1, întrebări ne va menţine atenţia încordată, mintea trează şi, în
12-14) . în alte cazuri, intenţia autorului este lesne de înţeles consecinţă, citind Cuvântul lui Dumnezeu, vom fi atraşi de o
Gudecători, 1 şi 2 Samuel; Rut ... ), cu condiţia să ne străduim a mulţime de amănunte care altădată ne-ar fi scăpat. Vom intra
o identifica într-un duh de umilinţă şi nu de pe poziţii dogmatice. astfel în intimitatea redactorului, vom începe să-i ghicim intenţiile
De exemplu, citind la Romani 6.1, ne vom întreba: dar ce şi scopurile şi vom pătrunde spiritul în care a fost scris textul
legătură există între tema enunţată aici şi ceea ce o precede? La respectiv. Vom fi astfel pregătiţi să răspundem la întrebarea: ce
care afirmaţie se raportează cuvântul deci din versetul 1? De ce a vrut să ne spună Dumnezeu inspirând această scriere autorului
pune Pavel o asemenea întrebare? Ce concluzii false·s-ar fi putut sacru?
trage din ceea ce spusese el mai înainte? Cine ar fi formulat acele
concluzii? Ce avea în vedere apostolul? De ce spune el noi şi nu
voi? De ce pentru ca şi nu pentru că?
V. 2: De ce zice Pavel aici: "să trăim în păcat"? Este o dife-
renţă între "a trăi în păcat" şi "a rămâne în păcat"? De
ce a putut el să spună că noi am murit faţă de păcat?
V. 3: De ce întreabă apostolul: "Nu ştiţi?" Poate cineva să
beneficieze de o realitate spirituală fără a o cunoaşte?
De ce spune el: "Noi toţi"? îi opune pe cei cărora le
vorbeşte unui alt grup? Sau vrea să insiste asupra
cuvântului "toţi"? De ce se referă el la botez? Botezul
produce această moarte faţă de păcat? La ce se referă
a fi botezat în (pentru) Cristos Isus? Mai există şi alte
referinţe la moartea lui Cristos în Epistola aceasta care
ar putea facilita înţelegerea noastră?

3. Ce implicaţii are acest pasaj?

Mai întâi, este vorba să descoperim presupunerile care se
subînţeleg şi pe care se bazează autorul pentru a vorbi aşa cum
vorbeşte, adică ansamblul gândurilor, convingerilor şi raţiona-

58

Capitolul 4
A PATRA ETAPĂ:
STABILIREA SENSULUI CUVINTELOR
"Cuvintele sunt unităţi de gândire şi cărămizile contrucţiei
conceptuale; prin urmare, orice studiu al Scripturii trebuie să
înceapă cu un studiu al cuvintelor" (Ramm, 56, pag. 129).
Acest studiu poate îmbrăca diferite forme: etîmologic, istoric,
comparativ (în raport cu sinonimele, cu termeni corespondenţi
în limbile înrudite). Bineînţeles că este vorba despre cuvin-
tele originale ebraice şi greceşti, dar un bun dicţionar biblic va
indica, în raport cu un anumit cuvânt din limba noastră, ce ter-
men foloseşte originaluL Dicţionarul va mai indica etimologia
cuvântului şi semnificaţia sa în diferite texte antice.
1. Sensul etimologic
Care este sensul exact al cuvintelor? Uneori, traducătorul
a ales un cuvânt mai puţin uzual (blândeţe, îndelungă răbdare)
pentru că semnificaţia lui a corespuns mai bine cu a termenului
original. în acest caz, avem nevoie de un dicţionar al limbii noas-
tre, pentru a regăsi acest sens. Alteori, numai una din accep-
ţiunile unui cuvânt răspunde semnificaţiei sale biblice. Este
. sarcina noastră S-O găsim în definiţiile date de dicţionar (de exem-
plu: Larrouse, Littre, Robert ... ).
Să verificăm, în diferitele traduceri, dacă cuvintele esenţi­
ale au corespondent. Dacă un cuvânt este vechi sau ieşit din uz,
o versiune modernă îl va înlocui cu un altul mai recent.
Referitor la etimologie, Moises Silva transmite avertismen-
tul lingvisticii moderne de a nu acorda prea multă importanţă
60
+ Cum sif interpretifm Biblia +
acestui aspect al cuvântului. Ferdinand de Saussure zicea că "ling-
vistul care doreşte să înţeleagă ... nu poate pătrunde în spiritul
celor ce vorbesc decât suprimând complet trecutul (cuvintelor)"
("Course in General Linguistics", New-York, 1966, pag. 81). în
adevăr, "cei ce vorbesc o limbă, practic ignoră întreaga ei evo-
luţie, aspect pe deplin valabil pentru autorii şi primii cititori ai
Noului Testament de acum două mii de ani. .. Prin urmare, inte-
resul nostru trebuie să se concentreze asupra semnificaţiei
limbilor greacă sau ebraică în conştiinţa autorilor biblici" (Silva,
83, pag. 38). Efectiv, dacă luăm un exemplu din limba noastră,
ce impuls va da unui autor din sec. XL care va încerca să des-
cifreze sensul avut de cuvântul "birou" în sec XX, în expresia
"Biroul Internaţional al Muncii", aflând că acest cuvânt indica
iniţial o masă acoperită cu o folie de ourete? Sau de ce folos îi va
fi autorului respectiv să afle că "etonne" (cuvânt franţuzesc care,
în româneşte, înseamnă mirat, uimit. N.tr.) voia să zică altădată:
. "frappe par la tonnerre" (lovit de trăsnit)? Acest aspect "diacro-
nic"(istoric) nu ajută la precizarea sens ului; numai aspectul
"sincronic"(actual) al unui cuvânt îl interesează pe cel ce caută
să-i stabilească semnificaţia.
Etimologia, ne spune Silva, nu este utilă decât pentru cuvin-
tele rare ale căror alte întrebuinţări ne permit să discernem sensul.
Dintr-un total de circa 8.000 de cuvinte, Vechiul Testament con-
ţine 1 300 hapax legomena (cuvinte care apar doar o singură dată)
şi circa 500 de cuvinte care nu revin decât a doua oară. Multe
din aceste cuvinte rare nu pricinuiesc prea multe neplăceri, deoa-
rece ele apar în literatura ebraică posterioară. Mai rămân, totuşi,
câteva sute de termeni, îndeosebi în pasajele poetice, pentru care
nici contextul şi nici întrebuinţarea lor ulterioară nu contribuie
la o precizare pe deplin satisfăcătoare a sensului lor. Apropiin-
du-le de cuvinte asemănătoare din punct de vedere etimologic
în arabă, ugaritică sau akkadiană, se ajunge uneori la obţinerea
unor sensuri mulţumitoare. Cu toate acestea, "o explicaţie bazată
numai pe etimologie nu va putea fi niciodată ceva mai mult ca o
ipoteză plauzibilă" (De Moor, "Ugaritic Lexicography", pag. 85,
citat de Silva, 83, pag. 44). Aşadar, să fim foarte atenţi cu privire
la sensul etimologic al unui cuvânt şi să nu construim o întreagă
interpretare sau doctrină pe acesta.
61
 + Alfred K uen +
Etimologia este utilă într-un alt caz: când autorul se referă
în mod express la ea pentru a realiza un joc de cuvinte (de exem-
plu, aşa cum procedează Pavel uzând de sensul etimologic al
numelui Onisim = folositor, Filimon 11; a se mai vedea: Gen.2.23;
3.20; 4.1; 17.5; Mt. 1.21, 23; Evr. 7.2).
Atenţie şi la cuvintele care mai figurează în unele versiuni
ale noastre cu sensul lor etimologic. De exemplu, termenul fran-
cez "consommateur" (în rom. Consumator, dar şi desăvârşitor.
N.tr.) este folosit de Louis Segond la Evrei 12.2 în sensul teologic
extras în sec. XVI din latina ecleziastică: "cel ce isprăveşte şi încu-
nunează o operă". Acest sens corespunde perfect celui pe care
îl are termenul grecesc teJeiâtes: cel ce conduce la atingerea unei
ţinte. Din nefericire, în zilele noastre, acest cuvânt nu mai are
acelaşi sens. El nu este indica t nici chiar în Petit Larousse iIlus-
tre care nu dă decât sensurile moderne derivate din verbul "con-
sommer": "cel ce foloseste personal diverse articole de consum,
sau mărfurile pe care le cumpără. Persoana care mănâncă sau
bea într-o cafenea, într-un restaurant." Versiunea Segond revisee
(Colombe) a înlocuit, la "momentul oportun" substantivul "con-
sommateur" cu o locuţiune verbală: "Isus, Care suscită credinţa
şi o duce la desăvârşire".
2. Sensul istoric
Folosirea unui cuvânt în istoria poporului evreu sau a naţi­
unilor vecine aruncă adesea o lumină interesantă asupra sensului
său. Ramm menţionează că atunci când se spune la Evrei 5.7 că
Domnul Isus a adus rugăciuni fierbinţi, autorul foloseşte un
cuvânt asociat obiceiului de a aduce o ramură de măslin unui
demnitar căruia i se cerea o anumită favoare. Gestul era o dovadă
a sincerităţii cererii lui. Isus spune că, dacă cineva ne sileşte să
mergem cu el o milă, ar trebui să mergem două . El Se referă la
un obicei persan bine cunoscut: când un sol era purtătorul unui
mesaj imperial, el putea sili pe locuitorii unei aşezări să-i ducă
bagajele cale de o milă . Alţi autori raportează această aluzie la
soldaţii romani care se pare că dobândiseră aceleaşi drepturi.
Arheologia a adus mari servicii lingvisticii biblice, exhumând
numeroase documente redactate în aceeaşi perioadă cu unele
62
+ Cum să interpretăm Biblia +
dintre cărţile Vechiului sau ale Noului Testament (tăbliţe sume-
riene, asiriene, babiloniene, papyrusuri egiptene, pergamente
ebraice ... ). Până la începutul sec. XX, singurele referinţe extra-bi-
blice la cuvintele întrebuinţate de autorii Noului Testament erau
operele marilor clasici greci. Cum foarte multe cuvinte biblice
nu apăreau în scrierile clasicilor greci, ele au fost incluse într-o
categorie distinctă: "vocabular religios", specific creştînilor. ar,
aproape tot Noul Testament a fost scris, nu în greaca clasică, ci
în koine, limbajul folosit în vorbirea curentă, mai diferită de
greaca clasică decât este franceza sec. XX de limba lui Corneille
sau a lui Racine. Un tânăr savant german, A. Deissmann, este cel
care le-a atras atenţia contemporanilor săi asupra importanţei
unor papyrusuri fără valoare literară (scrisori, facturi, testamen-
te ... ) descoperite în cosurile de gunoi ale unor mari oraşe antice.
Au fost regăsite, în aceste documente, aproape toate cuvintele
care fuseseră incluse în "vocabularul religios" şi a fost posibilă
determinarea cu precizie a semnificaţiei lor. După aceea, a fost
publicat un dicţionar care indica sensul cuvintelor biblice pornind
de la numeroasele papyrusuri descoperite (Moulton-Milligan:
"The Vocabulary of the Greek New Testament", Hodder &
Stouhgton, London, 1963). în prezent, traducătorii Noului Testa-
ment pot lua în considerare precizările făcute cu ajutorul desco-
peririlor respective.
Manuscrisele de la Marea Moartă le-au făcut un serviciu
asemănător savanţilor ebraişti. Stabilirea sensului pe care îl
aveau cuvintele în mintea autorului şi în mintea destinatarilor
unei scrieri este indispensabilă dacă dorim să nu facem un lucru
de-·a -ndoaselea. Astfel, în Epsitola către Coloseni, cuvintele: ele-
mente, plină tate, domnii nu aveau acelaşi sens pentru grecii din
sec. 1 ca şi în sistemul filozofic grecesc pe care îl au astăzi. Cu-
vântul elemente reprezenta iniţial alfabetul (de unde a rezultat
şi expresia de învăţătură elementară sau învăţături începătoare),
precum şi toate lucrurile aranjate sistematic, asemenea literelor
alfabetului - de exemplu, astrele. ar, în mintea grecilor, astrele
reprezentau nişte forţe supranaturale care controlau destinele
oamenilor. De aceea la Galateni 4.3, 9 şi Coloseni 2.8 cuvintele
"rudimente (elemente, noţiuni sau principii elementare) ale lu-
mii" ("rudiments du monde", în vers. fr.: Segond, Colombe,
63
 + Alfred K uen +
TOB) sunt redate prin "forces spirituelles du monde" (forţele
spirituale ale lumii, în Fran,ais Courant) ş i prin "forces cosmi-
ques" (forţe cosmice, în Gute Nachricht Bibel). Cuvântul plină­
tate avea un întreg arierplan filozofic reluat de ereticii din Colose
care combinau noţiunile ev reieşti ş i păgâne. în opinia lor, plină­
tatea nu era altceva d ecâ t suma acestor forţe care controlau
destinul oamenilor. 5tăpânirile erau, asemenea domniilor, ni şte
fiinţe supranaturale malefice a căror bunăvoinţă trebuia obţi­
nută. Apostolul spune că Domnul Isus Cristos le-a învins pe toate.
intâiul-născut nu însemna neapărat născut primul (într-un ase-
menea caz, Isus Cristos nu ar fi veşnic, ci ar avea un început),
ci este un termen onorific care implică noţiunile de autoritate şi
demnitate.
Multe cuvinte au un sens "biblic" diferit de cel actual: a judeca
este folosit adesea cu sensul de a guverna, desăvârşit înseamnă
uneori ajuns la o anumită maturitate (Fil. 3.15); în Proverbe 29.28,
cuvântul viziune are sensul de "descop erire dumnezeiască ",
revelaţie. Când se spune că "Domnul cunoaşte", trebuie să în-
ţelegem că El protejează, ocroteşte (Ps. 1.6). Numai versiunile
cu "echivalenţă dinamică " au ţinut seama de aceste glisări se-
mantice.
în special termenii "teologici" trebuie definiţi neapărat con-
form sensului pe care îl aveau în momentul redactării Scripturii
(sens care, desigur, a putut evolua pe parcursul a 16 veacuri,
respectiv sec. XV î.Cr. - sec 1 d.Cr. (A se vedea capitolele "Se-
mantic Change and the Role of the Septuagint - Semantic
Change în the New Testament", în M. Silva, 83, pp. 53-97).
Astfel "capacul ispăşirii" (în fr. propitiation, N.tr.) trebuie
înţeles pornind de la ritualullevitic care avea loc în Cortul în-
tâlnirii şi apoi în Templul lui Solomon. Sângele, stropit o dată pe
an pe capacul ispăşirii, adică p e acoperişul chivotului legămân­
tului unde se aflau tablele Legii, îl făcea pe Dumnezeu propice
(favorabil) omului), în ciuda faptului că isrea liţii încălcau de
atâtea ori Legea Sa. Justificarea (îndreptăţirea) permitea unui
israelit să fie considerat just (sau socotit neprihânit, drept), ca şi
cum nu ar fi păcătuit niciodată, respectând tot timpul Legea
Domnului. Această dreptate (neprihănire) ne este imputată (un
termen din limbajul comercial, care înseamnă a pune ceva în
64
+ Cum să interpre tăm Biblia +
contul cuiva) şi nouă . Răscumpărarea este acţiunea de a cum-
păra din nou un sclav sau un prizonier de război prin plata unui
preţ coresp unzător, eveniment care era foarte grăitor pentru con-
temporanii lui Pavel. De asemenea, cuvântul triumf (2 Cor. 2.14;
Col. 2.15), indica o ceremonie unică în viaţa unui general ro-
man, cu prilejul căreia el s trăbătea străzile Romei precedat şi
urmat de comandanţii armatei înfrânte şi de suveranii naţiunilor
biruite.
Restituind acestor cuvinte sensul lor istoric original, mesajul
biblic devine actual şi interesant pentru noi, iar impactul lui asu-
pra noastră este cel dorit de Dumnezeu.
3. Studiu comparativ
o concordanţă ne va permite să observăm unde şi cum fo-
loseşte un autor oarecare unul şi acelaşi cuvânt; de asemenea,
în care alte cărţi biblice şi în ce context mai apare acel termen.
Un astfel de s tudiu referitor la termenii originali prezintă o im-
portanţă capita lă pentru stabilirea sensului cuvintelor, căci el
ne permite să vedem atâ t diferitele semnificaţii date acelor cuvinte
de către un anumit autor, câ t ş i contextul în care erau ele folosite
de înaintaşii sau de contemporanii acelui autor.
Pentru a defini corect un cuvânt, este necesar, de asemenea,
să-I putem distinge de sinonimele sale. Studiul lui R. C. Trench,
arhiepiscop de Dublin, asupra sinonimelor Noului Testament
este inegalabil. Tradus în franceză, el a fost reeditat de că tre Edi-
tion Impact (Canada). Mai poate fi consultat capitolul profund
ştiin-ţific al lui M. Silva "Sense Relations"(Silva, 83, pp.118-136),
unde el face distincţie între sinonimia pmpriu-zisă (cuvinte
interschimbabile), sinonimia impmprie (cuvinte al căro r sens
poate fi recuperat doar parţial) şi hiponimie (un cuvânt îl include
pe un altul, dar depăşeşte înţelesul acestuia) .
Noi folosim uneori sinonime doar pentru a evita repetiţia.
Si a utorii biblici procedează la fel (cf. Mt. 20.21 ş i Mc. 10 .37
pentru împărăţie si slavă; Mt. 18.9 şi Mc. 9.47 pentru viaţă şi
Imp ără ţia lui Dumnezeu). în alte cazuri ei au în vedere nuan-
ţarea textului (la Gal. 6.2, 5, apar două cuvinte diferite pentru
sarcină, primul subliniind responsabilitatea, al doilea dificul-
tăţile).
Cum să interpre tăm c-5 65
 + Alfred K uen +
Una din problemele cele mai spinoase cu care se confruntă
traducătorii constă în faptul că, pentru anumite concepte, ebraica
şi greaca dispun de un vocabular mult mai bogat ca al nostru.
Pentru altele, un singur cuvânt corespunde unui şir întreg de
cuvinte din limba noastră. De exemplu, cuvântul aner poate
însemna şi bărbat şi soţ. Atunci, care este traducerea corectă a
pasajului de la 1 Corinteni 11.3~ "Bărbatul este capul femeii"?
Sau: "Soţul este capul soţiei"? In traducerile franţuzeşti apar
ambele variante. Aceeaşi dificultate se întâlneşte la 1 Timotei
3.8-13, referitor la calităţile cerute unui diacon. Apoi la v. 11,
apostolul vorbeşte despre calităţile femeilor (gune). Dar oare este
vorba aici dewre femeile-diacon (diaconiţe) sau despre soţiile
diaconilor? $i în privinţa aceasta opiniile sunt împărţite.
Ca şi în limba noastră, un cuvânt ebraic sau grecesc poate
avea mai multe înţelesuri, care, uneori, coexistă în acelaşi pasaj.
Astfel, la Romani 8, apostolul Pavel foloseşte cuvântul lege în
două sensuri diferite:
- v. 2: " ...legea (principiul, în sensul de lege fiziCă) Duhului
de viaţă în Crisfos Isus m-a izbăvit de legea (acelaşi
sens) păcatului şi a morţii. U
.- v. 3: "Căci -lucru cu neputinţa Legii (lui Moise) ... Dum-
nezeu a trimis pe Ins uşi Fiul Său ••• U
- v. 4: "pentru ca porunca Legii (lui Moise) să fie împli-
nită în noi •••
U
în capitolul 3, cuvântul lege avea şi un alt sens:
- v. 21: neprihănirea atestată de lege (cele cinci cărţi ale lui
Moise) şi prooroci;
- v. 27: "Prin ce fel de lege (este exclusă posibilitatea de
laudă)? Prin legea faptelor? Nu, ci prin legea cre-
dînţei. Aici, cuvântul lege are sensul de principiu,
U
sau de regim. "Pentru că noi credem că omul este
socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele
Legii (lui Moise)".
Astfel, în acest capitol, Pavel dă trei sensuri diferite
aceluiaşi.cuvânt. "Gândirea sa este atât de vastă, spunea cineva,
încât el se vede obligat să încarce fiecare cuvânt cu numeroase
sensuri." Versiunile franceze cu "echivalenţă dinamică" au în-
cercat să aplaneze această dificultate (de exemplu, la v. 3, lângă
cuvântul "legea", au fost adăugate cuvintele "lui Moise", Fran-
r;ais Courant).
66
+ Cum să jnterpretăm Bjblia +
A se vedea, de asemenea, folosirea unor sensuri diferite pen-
tru cuvântul "carne" în Romani 7.18, 25; 8.3, (trei întrebuinţări
cu trei sensuri diferite), 4-9,12-13; vezi alte sensuri la Matei 16.17;
Ioan 6.63; Romani 2.28; 13.14; 1 Corinteni 7.28; 2 Corinteni 12.7;
Efeseni 5.31; Filipeni 3.4; Evrei 10.20; 1 Petru 4.1; Apoca-
lipsaI9.18.
Cuvântul credinţă defineşte, când credinţa care mântuieşte
(încrederea în Dumnezeu) (Rom. 3.21; 4.5). când ansamblul
doctrinei creştine (Gal. 1.23; Iuda 3), sau încă: o încredinţare
(Rom. 14.23) ori un angajament luat de cineva faţă de partenerul
său conjugal (1 Tim. 5.11-12).
Cuvântul sânge poate să se refere la lichidul care curge în
vinele noastre (Mt. 9.20; Lc. 13.1), la natura omenească (Ioan
1.13), la viaţă (F.A. 20.26) sau la moarte (Evr. 12.4), ori la un
grup de popoare (F.A. 17.26). "Carnea şi sângele" este o expresie
care defineşte omul natural (Mt. 16.17; Gal.1.16). Când spunem
"sângele lui Cristos" (Mt. 27.24; Rom. 3.25 ... ) ne ducem cu
gândul la moartea Lui.
Diferitele sensuri ale cuvintelor citate reprezintă diferite sem-
nificaţii posibile. Ceea ce trebuie făcut, de fiecare dată, este să se
determine, cu ajutorul contextului, care sens este cel mai plau-
zibil. F. de Saussure spunea: "Limba este un sistem ai cărui ter-
meni sunt cu totii solidari între ei, sistem în care valoarea unui
termen nu rezultă decât din prezenţa simultană a tuturor celor-
lalţi" (Cours de Linguistique Generale, pag. 159).
Din această caracteristică fundamentală a teoriei lingvistice
rez~ltă o consecinţă de maximă importanţă: contextul imediat
este întotdeauna determinant, odată ce au fost recenzate diferi-
tele sensuri luate în alte contexte. O altă consecinţă importantă
a acestui principiu se aplică utilizării dicţionarelor teologice.
Acestea indică mai multe sensuri posibile ale unui anumit cuvânt.
însă este riscant să injectăm în fiecare text mulţimea sensurilor
găsite în alte contexte. Trebuie, deci, să facem o anumită distinc-
ţie, în funcţie de contextul imediat sau de unul ceva mai larg.
Aceasta nu înseamnă că trebuie să reducem totul la sens unic;
uneori, autorul poate să aibă în vedere fenomenul de rezonanţă.
însă, chiar şi într-un asemenea caz, contextul imediat permite
determinarea unei note dominante pe care se grefează armoni-
cele" (T. Huser).
67
 + Alfred Kuen +
4. Ce aport îşi aduc dicţionarele teologice
În principiu, un bun dicţionar biblic va oferi informaţii refe-
ritoare la diferitele sensuri ale unui cuvânt, însă, pentru a avea
informaţii comp le te asupra sensu lu i unui cuvânt grecesc, ar
trebui consultat "Theologisches W6rterbuch zum Neuen Testa-
ment" alcătuit de Kittel-Friedrich (sau traducerea sa în engleză:
"Theological Dictionary of the New Testament". Numai câteva
articole au fost traduse în franţuzeş te explicaţia fiecărui cuvânt
ocupând un spaţiu uriaş). Pentru fiecare cuvânt, această operă
monumentală indică sensul pe care îl avea acesta: 1 - în literatura
greacă profană; 2 - în Septuaginta; 3 - pentru Philon, Iosif Flavius
sa u în literatura rabinică ş i pseudepigrafică; 4 - în di!'eritele cărţi
ale Noului Testament; 5 - pentru Părinţii Bisericii. In să, marele
volum al detaliilor, p ermanentele referiri la limbile ebraică ,şi grea-
că fac consultarea acestui d icţionar destul de anevoioasă. In plus,
poziţia teo l ogică a autorilor să i variază de la un articol la altul ş i
include atitudini critice deseo ri foarte diferite de convingerile
evanghelice.
"Theologisches Begriffslexicon" editat de R. Brockhaus şi o
traducere-adaptare a sa în engl eză aparţinând lui Colin Brown
("New International Dictionary of N. T. Theology") în trei volu-
me sunt mult mai abordabile şi mai evanghelice şi conţin, de
asemenea, esenţa informaţiilor oferite de Kittel4 •
5. Sensul propriu sau figurat al cuvintelor
În toate limbile evoluate, numeroase cuvinte pot fi folosite,
fie la propriu, fie la figurat. De exemplu: cap, câine, oaie, floare ...
au un sens propriu sau unul figurat, în funcţie de contextul în
care 'se află: îl doare capul, şi-a luat-o în cap ... Interzis accesul
cu câini! Câine ce eşti! Să ne întoarcem la oile noastre . .. Se
afla în floarea vârstei ...
La fel stau lucrurile şi cu termenii biblici. Când cuvinte ca:
braţ, mână, gură, oclli, nări ... se referă la Dumnezeu, este evident
~ Vezi H. McCord - J. ElIi ot: "Hebrew Word Studies" in Kearley, 86, pp.
124-137; LCrouch, "Greek Word Studies", ibid. pp. 226-233. Nota Ed. Emmaus.
hR
+ Cum să interpretărn Biblia +
că acestea vorbesc despre puterea, ocrotirea, Cuvântul, atotşti­
inţa, mânia Lui ... Ebraica exprimă toate noţiunile abstracte prin
cuvinte concrete. De aceea, multe dintre aceste cuvinte au valoa-
re siTIlbolică. De exemplu, când psalmistul zice: "Domnul este
un soare Iii un scut" (Ps . 84.11), evident că este vorba despre
o iTIlagine, căci cuvintele soare şi scut nu trebuie lua te la pro-
priu. Tot astfel când Domnul Isus zice: "Eu sunt Calea ... U~
oilor... Pâinea care S-a coborât din cer". În toate cazurile aces-
tea, este folosit un liTIlbaj siTIlbolic. Înlocuirea sens ului figurat cu
cel propriu ar fi la fel de greş ită ca atunci când aş interpreta
textual: "S-a dat cu capul de pereţi". Sau: "A trebuit să înghită
gă lu şca". Ori: "Mi-am lua t picioarele la spinare".
" Dacă tot ce spune Biblia ar trebui să fie înţeles în sensul pro-
priu al cuvintelor - zice E. P .Myers - aceasta ar distruge fru-
museţea liTIlbajului. Încercaţi să reformulaţi Psalmul 23, fără să
folosiţi vreo imagine artistică!" (Kearley, 86, pag. 92). "Com-
paraţia - zice G. B. Caird - este principalul drum care duce de
la cunoscut s pre necunoscut" (80, pag. 144).
Pe de altă parte, după cum afinnă J. Villard (G. E. A., pp. 4-5),
"ar fi mai indicat să abandonăm dis tincţia (trad i ţiona lă totuşi)
dintre sensul «literal" şi sensul «spiritual» al cuvintelor. .. Literal
însea mnă , etiTIlologic vorbind, ceva care are de-a face cu litera.
Dar o literă izolată nu are niciodată un sens! Cuvântu l este cel
care are un sens, sau şi mai precis, sensuri mu ltiple, lucru valabil
pentru orice limbă . Dintre d iferitele semnificaţii ale unui cuvânt,
adeseori folosirea sa indică o semnificaţie principală, percepută
ca sens propriu, pe când celelalte vor apărea ca sensuri figura te
sau derivate. Dar lucrurile sunt relative. De exemplu, în liTIlbajul
nostru actual, a auzi însea mnă: a) a-şi apleca urechea, a acorda
atenţie la ceva; b) a pricepe cu ajutorul minţii; c) a percepe prin
siTIlţul auzului. Actualmente, sensul propriu este c, dar în sec.
XVII, b era sensul propriu şi c un sens figurat!! Cât despre sensul
etiTIlologic, acesta este a . ~i atunci, într-o asemenea situaţie, cum
s-ar putea vorbi despre semnificaţia "literală" a verbului a auzi?
Poate că va spune cineva: "Sensul literal este material, în
tiTIlp ce sensul spiritual este iTIlaterial". Dar noi ştiTIl bine că sen-
sul propriu al multor cuvinte (de exemplu: orgolios sau glorie)
nu are nimic material!
69
 + Alfred Kuen +
Iată acUm câteva exemple luate din texte biblice:
a. Isus este Păstorul cel bun. Un om cu mintea sănă toasă ia
aceste cuvinte în sens figurat (numai o persoană fără minte ar
putea crede că Domnul Isus vorbeşte aici despre creşterea oilor),
dar acea~ta nu implică faptul că trebuie respins sensul precis
(numit literal de către unii) a ceea ce vrea Isus să spună .
b. "Am chemat pe fiul Meu din Egipt": cuvinte din Osea
11.1 citate la Matei 2.15. Cititorul Vechiului Testament vedea
aici o aluzie la ieş irea lui Israel din Egipt, dar evanghelistul le
aplică întoarcerii din Egipt a familiei lui Isus. Care dintre cele
două semnificaţii este cea mai literală? De altă parte, cuvântul
fiu nu este luat în sensul primar nici în Osea, nici în Matei, dar
aplicat lui Isus, el are, desigur, un sens mult mai profund.
c. Unii se mărginesc doar la metaforele cel mai des folosite în
Biblie: a răscumpăra, datorie, rob, etc. Însă, a se ataşa de sensul
primar al acestor cuvinte echivalează adesea cu a nu înţelege
mare lucru din semnifica ţia lor curentă. Astfel, când este vorba
despre răscumpărarea dată păcătoşilor, textul biblic nu spune
niciodată cui i-a fost plătit preţul răscumpărării.
Este foarte necesar să învăţăm legile limbajului m etaforic.
Orientalul îndrăgeşte imaginile. ar, Dumnezeu respectă perso-
nalitatea autorilor pe care îi inspiră . De altă parte, realităţile
spirituale nu pot fi exprimate decât prin intermediul unor ana-
logii cu lumea materială pe care o percepem cu ajutorul simţurilor
noastre. Dar tocmai aceasta explică abundenţa imaginilor în lim-
bajul biblic'.
Uneori, autorul însuşi ne avertizează cu privire la sensul
figurat al cuvintelor lui (Ioan 2.18-22; 6.63; 7.37-39). în alte
cazuri, însăşi raţiunea noastră ne opreş te să recurgem la o
~ Pentru greci, imaginea este un procedeu extern şi explicativ al ideii generale.
Ea este unul din semnele, mai mult sau mai puţin convenţionale, de care dispune
scriitorul pentru a-şi exprima gândurile. Cât despre semiţi, aceştia atribuie
simbolurilor un rol considerabi l. N -ar fi o exagerare să spunem că înseşi
concepţiil e sale despre lume, despre via ţă, despre gândire etc. sunt unele
simbolice. Semitul concepe lumea ca o unitate complexă şi ierarhizată în care
subzistă totul, unde toate lucrurile îşi păstrează locul lor propriu, d eşi se af1ă pe
planuri distincte. Lumea realităţilor inferioare o semnifică ş i o anticipează pe
aceea a rea lităţil or superioare; pentru a ajunge la cele din urmă, trebuie să
avem de-a face cu cele dintâi:' (Dom. C. Charlier, 57, pag. 194) Nota Ed. Emmaiis.
70
+ Cum să interpretăm Biblia +
aplicaţie literală (Ier. 1.18; Ps. 18.3; Mt. 8.22; 18.8-9; Ioan 10.7).
Asemenea exemple ne pemit să interpretăm corect următoarele
texte: Matei 26.26-28; 1 Petru 2.5; Apocalipsa 14 .10; 17.26 •
6. O mulţime imensă de imagini
Imaginea merge de la un singur cuvânt până la o întreagă
istorie, reprezentând, în mod figurat, realităţile lumii spirituale.
Elementele vieţii curente palestiniene au d evenit simboluri:
soarele, luna şi stelele, vântul şi ploaia, grindina, capul, ochii,
dinţii, fruntea, braţul drept, mâna, foamea şi setea, pâinea, apa,
sarea, focul, lumina, ziua şi noaptea, somnul, brâul, sabia, scutul,
untdelemnul, candela, paharul, jugul, casa, piatra din capul ,
unghiului, stânca, muntele, marea, ţărâna , via, rodul, animale
ca: şarpele, lupul, leul, oaia, mielul; fapte de viaţă obişnuite cum
ar fi: munca, secerişul, treieratul grâului, pescuitul, postul, beţia,
nunta, adulteruF.
Toate aceste cuvinte reprezintă imagini şi evocă prin forţa
lor de expresie adevăruri de ordin spiritual. Nume de locuri,
ţinuturi sau ţări pot spori forţa de expresie dacă sunt luate în
sens figurat: Egipt, Babilon, Iordan, Muntele Sionului, Gog şi
Magog, Armaghedon, gheena ... Biblia vorbeşte despre "ziua lui
Madian" aşa cum vorbim noi despre un Waterloo sau un Stalin-
grad.
Interpretarea acestor imagini trebuie să se facă de fiecare
dată cu deosebită prud enţă. Să ne ferim a transpune semni-
ficaţiile europene ale sec. XX în conţinutul Bibliei. Unele cuvinte
cum ar fi: câine, miel, aluat, corn, pahar. .. indicau, pe vremea
aceea, altceva decât ceea ce semnifică acum pentru noi. Atunci
când Biblia dă ea însăşi lămuriri unui simbol, ne aflăm deja pe
un teren sigur (Ier. 18.1-10; Ez. 37.1-14; Mt. 13.36-43; Ioan 13.18;
Ioel 3.1-5 şi F.A. 2.15-39). însă, nu ne putem permite să aplicăm
"Exemple citate de J. Schubert - M. Milller : Lemedeine Hibe} gebrauchen u.
Verstehen, Verlageverein lehendiges Wort. Augsburg, 1965, pp. 52-56. Nota
Ed. Emmaiis.
7 A fost posibilă alcătuirea unor veritabile dicţionare care au dat tuturor
cuvintelor semnificaţia lor simbolică. Vezi A. Heller: 200 biblischeSymbole, Pau-
lus-Verlag, Karl Geyser, Stuttgart, 1962, pag. 262. Nota Ed. Emmaus.
71
 + Alfred K uen +
această semnificaţie şi altor pasaje, căci uneori sensul simbolu-
rilor suferă însemnate schimbări. De exemplu, apa reprezintă,
când curăţirea (Num. 19.7; 7.37-39) când mântuirea (Is. 12.3;
1 Petru 3.20-21; Apoe. 21.6; 22.17) .
Oaia simbolizează ucenicul ascultător în Ioan 10, sau pe cel
care s-a rătăcit în Isaia 53;6; imaginea leului este aplicată, când
lui Cristos (Apoe. 5.5), când lui Satan (1 Pet. 5.8-9). Prin urmare,
nu putem alcătui nişte coduri de simboluri biblice şi apoi să
stabilim nişte ecuaţii invariabile cu acestea.
în altă ordine de idei, dacă Biblia nu oferă, în context, o lămu­
rire a imaginii folosite, ea vorbeşte altundeva, într-un mod clar,
despre acele adevăruri. Or, noi trebuie să ne explicăm întotdea-
una limbajul figurat printr-un limbaj obişnuit, şi pasajele obscure
cu ajutorul celor limpezi. Nici o doctrină nu se poate întemeia
vreodată exclusiv pe o imagine: ea trebuie să fie sprijinită pe nişte
afirmaţii indubitabile ale Domnului Isus sau ale apostolilor Lui .
Tocmai în aceste afirmaţii vom găsi noi lămurirea inlaginilor
respective. Să căutăm, deci, referinţele indicate în Biblia noastră
cu trimiteri şi să verificăm dacă diferitele texte se referă la aceleaşi
adevăruri (context, coerenţă de imagine şi gândire).
Sensul figurat sau simbolic este limpede când Domnul !sus
spune: "Eu sunt Uşa ... Calea ... Lumina lumii". De ce nu ar
fi la fel când El spune: "Eu sunt Pâinea vieţii"? "Este deter-
minant sensul care coresp unde intenţiei autorului şi contex-
tului" (Stadelmann, 85, pag. 106) .
După cum am văzut deja, unele cuvinte ebraice nu aveau
un sens tot aşa de restrâns ca aceia dintre termenii noştri care le
corespund. Astfel, Jiul lui. .. " putea fi aplicat şi unor descen-
denţi mai îndepărtaţi, după cum "tată" se putea traduce prin
strămoş. De altfel, expresia "copilul lui ... " este un ebraism menit
să caracterizeze felul de a fi al cuiva. în ebraică, se va exprima,
de exemplu, calitatea sau defectul principal al unei persoane
numind-o "fiullui. .. ": un "fiu aI păcii" (Le. 10.6) este o per-
soană amabilă şi primitoare care acceptă Evanghelia. în alte pa-
saje, citim despre "fii ai gheenei" (Mt. 23.15), "fiul pieaării"
(Ioan 17.12; 2 Tes. 2.3), ";ii ai neascultării (Ef. 2.2; 5.6;
u
Col. 3.6) sau despre "copii ai luminii" (Ef. 5.6-8).
72
+ Cum să interpretăm Biblia +
Acelaşi cuvânt poate avea într-un pasaj oarecare atât sensul
propriu, cât şi sensul figurat. în Ezechiel 44.5, cuvântul casă indică
Sfântul Locaş, iar la versetul 6 naţiunea evreiască. în Epistola
către Galateni, expresia "seminţia lui Avraam" indică, pentru
iudei, mai întâi pe fiul său Isaac, şi apoi pe cei ce aveau să des-
cindă din Avraam în sens genealogic; aici apare primul sens,
ad ică cel existent în mintea iudeilor contemporani. Dar Pavel
arată că sensul acestei expresii se împlineşte în Isus Cristos, ceea
ce reprezintă tocmai sensul ei cel mai profund, adică însăşi
semnificaţia reve lată prin Duhul Sfânt. în plus, el o transpune
şi îi dă un sens derivat, aplicând-o şi celor care îi aparţin lui
Cristos (Gal. 3.16, 29) U. Villard, G. E. A., p. 4).
Şi noi avem propriile noastre cuvinte simbolice, dar sensul lor
nu corespunde întotdeauna simbolismului biblic: astfel, inima
în Biblie nu reprezintă, ca pentru noi, sediul sentimentelor ("o
problemă de inimă", o chestiune sentimen tală) ci reşedinţa gându-
rilor şi voinţei; carnea nu este un sinonim pentru sexualitate
("demonul cărnii"), ci se referă la firea omenească naturală, la
omul nenăscu t din nou (exceptând cazurile când prin carne tre-
buie să înţelegem trupul omenesc sau omenirea în general: a-l
durea carnea de pe el; toată carnea, adică toţi oamenii). De ase-
menea, în Biblie, vulpea simbolizează cruzimea, nu viclenia ca
în limbajul nostru obişnuit .
7. O aplicaţie la pasajul din Romani 6.1-3
Cuvintele din acest text care ar merita o cercetare mai atentă
sunt: a rămâne, morţi, botezaţi (presupunând că termenii păcat
şi har sunt suficient de cunoscuţi) .
A rămâne (în gr.: epimeno) revine de 17 ori în Noul Testa-
ment, în general cu sensul lui propriu de a sta, a locui câtva
timp într-un loc (EA. 10.48; 15.34; 21.10; 28.12, 14; 1 Cor. 16.7-8;
Gal. 1.18), iar alteori pentru a caracteriza o acţiune continuă : ei
contin uau să-L întrebe (Ioan 8.7). Petru continua să bată (FA. 12.16).
în sens figurat, Pavel vorbeşte despre: a rămâne în trup, adică
a rămâne în viaţă (Fii. 1.24), a rămâne în bunătatea lui Dumnezeu
(Rom. 11.22), a rămâne într-o stare de necredinţă, a rămâne în
acelaşi duh (Fii . 1.27), a rămâne în Domnul (1 Tes. 3.8), a rămâne
73
 + Alfred Kuen +
în credinţă (1 Cor. 16.13); a rămâne mai are sensul de a stărui
("rămâi în aceste lucruri", adică stăruie în virtuţile enunţate mai
sus. 1 Tim. 4.16). Ucenicii din Antiohia Pisidiei erau îndem-
naţi să stăruiască în harul lui Dumnezeu, adică să rămână alipiţi
harului divin (F.A. 13.43).
Aşadar, cuvântul a rămâne implică faptul de a persista într-un
loc, a continua o acţiune, a stărui într-o atitudine, a persevera
într-o deprindere. Printre sensurile proprii ale acestui cuvânt s-ar
mai putea număra şi acela de a locui, sens foarte frecvent astăzi.
Deci a rămâne în păcat înseamnă a persista în starea ante-
rioară întoarcerii noastre la Dumnezeu, a rămâne ataşaţi unui fel
de viaţă specific omului care trăieşte departe de Dumnezeu. (în
sensul acesta este folosit cuvântul păcat, la singular, în Rom. 3.9;
5.12, 13, 20, 21; 6.6, 7, 10, 12, 13, 14, 16, 18, 23; 7.7, 8, 9, 13, 14,
17,20; 8.2-3). La Romani 6.2, Pavel înlocuieşte expresia a rămâne
în păcat cu a trăi în păcat. în Coloseni 3.7, el le aminteşte des ti-
natarilor viaţa pe care o duceau ei înainte de a se întoarce la Dum-
nezeu, zicându-Ie: "trăiaţi în aceste păcate • H
Morţi: în Noul Testament, se vorbeşte despre a muri şi despre
moarte de vreo 600 de ori. Moartea Domnului Isus Cristos este
menţionată de peste 100 de ori, iar de 130 de ori morţii îi este
asociată ideea de înviere sau de viaţă după mormânt. Verbul a
muri este utilizat de 22 de ori numai în Epistola către Romani
cu privire la Cristos mort pentru noi (5.6-8) sau la oamenii care
mor din cauza păcatului lui Adam (5.15); în Romani 6.2-11,
moartea împreună cu Cristos este menţionată de 9 ori. Expresia
"a muri faţă de păcat" are câteva paralele:
- la Romani 7.6: "mort faţă de Lege"; "am murit faţă de
LegeH (Gal. 2.19);
- "mort faţă de învăţăturile începătoare ale lumii": ~ţi murit
faţă de învăţăturile începătoare ale lumii (Col. 2.20);
- "mort faţă de păcate": "pentru ca noi, fiind morţi faţă
de păcate (1 Pet. 2.24).
H
Deci, în general, în Epistola către Romani, cuvântul moarte
este folosit cu sensul lui propriu; uneori, însă, şi cu sens figurat
(când a venit Legea, neu am murit", 7.9); "a muri faţă de ... "
se regăseşte în Epistola către Romani şi în alte locuri cu referire
la: Lege, păcat, învăţăturile începătoare ale lumii.
74
+ Cum să interpretăm Biblia +
- Botezat. în "Le demier mot des sciences linguistiques sur
la forme du bapteme", (Ultimul cuvânt al ştiinţelor lingvistice
asupra formei botezului. N.tr.), A. T. Robertson citează 8 dicţio­
nare greceşti şi 9 comentarii biblice care definesc verbul a boteza
prin cuvintele: a afunda, a cufunda, a scufunda, a băga sub apă,
a scălda, a băga la fund, a acoperi cu apă. în "Pour faire connais-
sance avec un ideal d :Eglise" (Pentru a face cunoştinţă cu unul
dintre idealurile Bisericii. N.tr.), R. Dubarry care citează acest
articol (pp. 111-115) adaugă (pp. 116-120): "Printre specialiştii
religioşi sau profani, nu există astăzi nici un lexicograf sau grama-
tician de prestigiu pentru care cuvântul grecesc baptizo să poată
însemna, în accepţiunea lui biblică, altceva decât a afunda, a fi
înghiţit de apă, a cufunda sau a scufunda". Şi el menţionează
mărturii istorice şi arheologice, precum şi numele a 82 de autori
cunoscuţi care confirmă acest sens al cuvântului.
Aşadar, putem traduce cuvântul botezaţi prin "afundaţi, scu-
fundaţi în Cristos, în moartea Lui", şisă vedem în expresia aceas-
ta o aluzie la forma botezului în Biserica primară unde neofitul
era total scufundat sub apă spre a înfăţişa astfel îngroparea sa
împreună cu Cristos.
Oare, în versetele acestea, cuvântul a boteza se referă la bo-
tezul în apă, sau la botezul Duhului Sfânt? Aluzia la botezul în
apă este incontestabilă, dar ceea ce se spune în versetele urmă­
toare: "am devenit una şi aceeaşi plantă cu EI... (Comilescu
redă prin: Hne-am făcut una cu El , ceea ce semnifică acelaşi
H
lucru. N .tr.) ... omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună
cu EI" nu se poate atribui ca efecte ale unei ceremonii (fără a
privi lucrurile dintr-o perspectivă solemnă, sacramentaIă). Deci,
apostolul face referire la botezul Duhului reprezentat simbolic
prin botezul în apă (care, în Biserica Primară, îi urma imediat).
Toate aceste precizări lexicologice ne vor fi utile atunci când
vom căuta să inerpretăm sensul acestor versete.

Capitolul 5
A CINCEA ETAPĂ:
îNŢELEGEREA FRAZEI
"Aspectul cel mai important al comunică rii şi al înţelegerii
unei limbi nu este doar pătrunderea sensului fiecărui cuvânt în
parte - zice F. F. Kearley - ci mai degrabă înţe legerea modului
în care se leagă fiecare cuvânt de celelalte în cuprinsul frazei"
(86, pa g. 82).
"Scriptura a fost redactată în limba omului, nu Într-o limbă
îngerea scă; prin urmare, trebuie să luăm în considerare regulile
obişnuite a le gramaticii şi să ţinem seama de principiile lingvis-
tice, aşa cum procedăm cu toate celelalte cărţi . în plus, trebuie men-
ţionat că nu ex is tă o a numită logică specifică Bibliei. Ace leaşi
legi ale gândirii şi aceleaşi reguli ale cugetării corecte se aplică deo-
potrivă Bibliei şi scrierilor profane" (J. D. Thomas, 86, pag. 315).
Dacă dorim să înţelegem Biblia, trebuie să începem prin a analiza
frazele care o alcătuiesc cu ajutorul metodelor de cercetare a tex-
tului pe care le-am învăţat la şcoală.
Abordări de ordin gramatical şi logic
Sin taxe varia te
Cuvintele nu-şi găsesc locul lor decât într-o propoziţie . în ge-
neral, în franceză, propoziţia respectă urmă toarea ordine ana-
litică : subiect, atribut, predicat, complement. Nu tot aşa stau
lucrurile în ebraică şi în greacă. în aceste limbi, ordinea cuvintelor
are putină importanţă, funcţi a lor în frază fiind indicată cu aju-
torul terminaţiilor. Traducerile cu echivalenţă formal ă au păstra t
76
+ Cum să interpretăm Biblia •
uneori ordinea cuvintelor străine, după specificul limbii noastre .
în ebraică , ordinea normală este: predicat (întâi vine acţiunea),
s ubiect, complement direct, complement indirect. Când această
ordine este mod ificată, se urmă reş te sublinierea impo rtanţei unui
anumit element. însă, în traducere, aceas tă accentuare trebuie
făc ută prin alte procedee: schimbarea ord inii obişnuite a cuvin-
telor în fra ză, adăugarea unor cuvinte ...
Apostolu l Pavel formulează, în general, fraze lungi, cu multe
subordonate ş i paranteze. Astfel, Efeseni 1.3-14 es te a lcătuit
dintr-o singură frază. Traducerile moderne au tăia t perioadele
lungi, sa lvând legă turile logice cu ajutorul unor prepoziţii supli-
mentare, sa u folosind unele repetiţii . Cu toate acestea, unele
fraze biblice sunt mai lungi decâ t fra zele jurnaliştilor noş tri.
Abordarea globală a fra zei
Pentru fiecare fra ză, pun eţ i-vă următoarele întrebări: Câte
verbe are, deci câte propoz iţii ? Putem transforma O frază lun gă
în propoziţii principale juxtapuse fără a l ăsa să ne scape vreo
nu anţă ? Ce cuvinte ar trebui să adăugăm? (A se vedea "L'ana-
Iyse structurale des phrases longues" în "Comment etudier la
Bible", pag. 55).
Pentru fieca re predicat, că utaţi subiectul. Sublin iaţi-l. Resta-
biliţi, la nevoie, ordinea norma lă a termenilor după top ica limbii
n oas tre. De exemplu, pentru Roma ni 3.21-22: "Neprihănirea
lui Dumnezeu s-a arăta t acum fă ră Lege. Legea şi Proorocii dau
m ă rturie despre neprihăn irea lui Dumnezeu . Neprihănirea lui
Dumnezeu (se primeşte) prin credinţă. (Ea este) p entru toţi cei
ce cred" .
Concentra ţi-vă apoi aten ţia asupra complementelor. Să luăm
v. 24: "Ei (toţi) sunt jus tifica ţi. Cum? Fără plată. Prin ce? Prin
harul Său. în ce fel? Prin ră scump ărarea (adică pre ţul răscum­
p ărării) care este în Cristos Isus" .
Ana liza ţi în acelaşi fel v. 25, punând următoa re le Între-
bări: Prin cine? Pentru cine? De ce? Când? Apoi, reci ti ţi versetul
într-o traducere mai liberă.
Legături logice În frază
După ce am s tabilit sensul principal al fiecărui cuvânt, al
fiecărui element al frazei, să ex aminăm cuvintele de legă tură
77
 + Alfred Kuen +
care scot în evidenţă relaţia dintre acest verset şi contextul lui:
căci, Of, într-adevăr, de altă parte, dar, apoi, de altfel, de aceea ...
Să căutăm gândul precedent căruia aceste cuvinte îi adaugă o
idee nouă. Aceasta ne va permite adesea să vedem textul într-o
lumină cu totul nouă [vezi, de exemplu, rolul următoarelor cu-
vinte de legătură: căci, pentru că, deci, de aceea ... folosite în
1 Petru şi analizate în "Comment etudier la Bible", secţiunea
"La sanctification d'apres 1 Pierre" (pp. 42-50)].
Se mai pot analiza propoziţiile şi frazele regrupând, pe
coloane, subiectele, predicatele, atributele şi complementele şi
stabilind, Între aceste coloane, punctele care leagă diferitele
elemente ale frazei".
Timpul verbelor
În limba noastră, unul din primele lucruri care se cer la
analiza gramaticală a unei propoziţii sau fraze este timpul
vebelor: trecut, prezent sau viitor. Or, ebraica, nu are aceste
timpuri. Verbele indică, nu timpul acţiunii, ci starea ei: perfectă
(o acţiune îndeplinită) sau imperfectă (încă neterminată). Logic,
noi am spune că o acţiune terminată ar trebui să se situeze în
trecut, o acţiune încă ne terminată în prezent sau în viitor. Dar
acest lucru nu este valabil în cazul limbii ebraice vechi. Perfectul
poate foarte bine să se refere la viitor -lucrurile fiind privite din
perspectiva unui observator viitor (perfectul profetic) - şi să vadă
o acţiune trecută incompletă, situându-se la un moment dat în
trecut. întotdeauna contextul, şi nu verbul, este cel ce determină
timpul unei acţiuni. "Un copil ni s-a născut" poate să se refere,
fie la trecut, fie la prezent, fie la viitor.
în greacă, timpul verbe lor indică nuanţe care nu apar în limba
noastră. Prezentul este timpul unei acţiuni continue, obişnuite şi
repetate, aoristul indică o acţiune săvârşită o dată pentru totdea-
una, imperativul prezent comandă acţiuni permanente sau repe-
tate, imperativul aorist impune luarea unei decizii definitive şi
8Vezi F. F. Kearley: "Diagraming and Sentence Analysis" in Kearley, 86,
pp. 82-90. Vezi, d e asemenea, J. T. Willis, ,Jnterpreting H ebrew Syntax",
Kearley, 86, pp.J3S-146; C. D. Osburn, "Interpreting Greek Syntax", ibid. pp.
234-243. Nota Ed. Emmaus.
78
+ Cum să interpretăm Biblia +
precise, imperativul prezent negativ (Ioan 20.17, 27; F.A. 20.10)
se foloseşte pentru a opri o acţiune în curs de desfăşurare, iar
imperativul aorist negativ (2 Tim. 1.8) cere ca o anumită acţiune
să nu aibă loc niciodată. În sfârşit, perfectul denotă o acţiune
de domeniul trecutului ale cărei efecte se resimt şi în prezent
(Gal. 2.20; Evr. 1.4; 2.9; 12.2), iar imperfectul semnalează o acţiune
repetată în trecut (Mc. 5.18; 6.41; "le dădea pâine ucenicilor").
Cunoscătorii limbii engleze pot descoperi toate aceste nuanţe,
fără a cunoaşte greaca, în "The Discovery Bible N.T.", Moody
Press, Chicago, 1987 care marchează aceste diferite timpuri prin
8 semne sub verbele versiunii englezeşti New American Stan-
dard BibJe. Aceste semne permit să înţelegem mai bine gândul
auto-rului biblic. Când Isus zicea: "Cereţi ~ vi se va cb; căutaţi
u
şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide (Mt. 7.7), Se gândea
EI oare la nişte acţiuni unice sau repetate? Întrebuinţarea
prezentului indică a doua alternativă.
Gramatica ne dă indicaţii precise, de exemplu în Efeseni 5.18
unde, resepectând toate nuanţele verbale greceşti, ar trebui să
se traducă astfel: "Lăsaţi-vă întotdeauna a fi din nou umpluţi
cu Duhul Sfânt". O asemenea traducere barează definitiv dru-
mul doctrinei care face din revărsarea plinătăţii Duhului o expe-
rienţă unică.
Cu ajutorul gramaticii, se pot rezolva numeroase dificultăţi,
de exemplu cea ridicată de afirmaţiile lui Ioan: "Oricine rămâne
în El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte nu L-a văzut, nici
nu L-a cunoscut••• Oricine este născut din Dumnezeu nu păcă­
tuieşte ... şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumne-
zeu.o (1 Ioan 3.6, 9). Verbul a păcătui este la prezent, timpul
unei acţiuni continue, obişnuite sau repetate. De aceea, unele
versiuni au redat acest verset prin: "Nu continuă să păcătuiască,
nu practică (în mod constant, în permanenţă) păcatul" . La v. 9,
folosind infinitivul prezent, Ioan indică faptul că el nu se referă
la un caz izolat, la păcătuire accidentală (în caz contrar, ar fi
întrebuinţat aoristul prezent), ci la o practică obişnuită . O dovadă
este şi ceea ce se spune la 1 Ioan 1.8-9 şi 2.1 unde arată clar că el
crede în posibilitatea ca un adevărat copil al lui Dumnezeu să
cadă, în mod accidental, în păcat. Pentru a nu crea dificultăţi citito-
rului, ar trebui, aşadar, ca o traducere bună să nu se mărginească
79
 + Alfred Kuen +
la reproducerea cuvintelor d in original, ci să redea şi nuanţele
gramatica le conţinute acolo.
Frazele ebraice sunt, în general, scurte. Adjectivele şi ad-
verbeLe sunt rare . Limba ebraică se pretează admirabil La des-
crierea unor scene concrete, oferă largi moda li tăţi de expresie
poeziei, dar mai puţin reflecţiilor filozo fice sa u teoLogice .
Gramatica grecească seamănă mai mult decât cea evreiască
cu gramatica limbilor noastre occidentaLe. Ea are: subiect, predi-
cat, atribut, complement, adjectiv, adverb, prepoziţii, conjuncţii.
Cum terminaţiile indică funcţiunea cuvintelor în frază, persoana
şi timpul verbelor, ordinea norma lă a cuvintelor poate fi modi-
fica tă pentru a scoate în relief un anumit element. însă, această
accentuare a unui eLement aL frazei, de ceLe mai muLte ori, se
pierde prin traducere. În "The Discovery BibLe N.T.", cuvintele
scoase în relief în original sun t tipă rite d ife renţia t (o reliefare
maj oră în ita lice; o scoatere în relief minoră cu Litere romane,
având în vedere că ordinea cuvintelor greceş t i este, mai mu lt
sau mai puţin, neobiş nuită).
Când traducerea fol oseş te w1U l ş i aceLaşi cuvânt, în timp ce
greaca face apeLLa sinonime, nişte cifre care trim it la un gLosar
de sinonime la finele voLumuLui semna l ează acest fap t. Cuvintele
adăugate de traducător pentru a u ş ura înţeLegerea textu Lui, în
engLeză, sunt scrise cu litere italice.
Particularităţile limbajului biblic
Trebuie să mai Luăm în considerare şi alte particuLarităţi aLe
LimbajuLui biblie.
Pentru comparativ, în ebraică, se recurge La opoziţie, la anti-
teză. Ideea de preferinţă se exprimă prin a iubi şi a uri. AstfeLse ex-
plică acest cuvânt atât de dur aL lui Isus: "Dacă vine cineva la
Mine, şi nu urăşte pe tatăl său ___ (Le. 14.26) pe care Matei ÎL
U
interpretează deja, zicând: " Cine iubeşte pe tată••• mai mult
decât pe Mine u (Mt. 10.37). AceLaşi contrast mai apare La Ioan
12.25, Romani 9.13, precum şi în Geneza 29.18, 30, 31 şi Deutero-
nom 21.15. Câteodată, contrastuL sau opoziţia se exprimă cu
ajutorul adverbelor de negaţie: "nu ... ci": uNu voi m-aţi trimis
aici, ci Dumnezeu (Gen. 45 .8), formuLare care ne apropie de
U
80
+ Cum să interpretăm Biblia +
Marcu 9.37: " Oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte
pe Mine, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine (a se mai ved ea :
H
Mt. 5.39; Le. 14.12-13; Ioan 5.22, 30, 45; 6.27; EA. 5.4; 1 Cor. 1.18;
Ef. 6.12; 1 Tes. 4.8) . Când apostolu LPavel foLoseş te compara tivul,
aceasta n u înseamnă că el este neapărat de acord cu ceea ce uti-
Lizează ca termen de compara ţie . De exem plu: "După cum odi-
nioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi
fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa acum trebuie
să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii"
(Rom. 6.19) .
De multe ori, absolutul este înlocuit cu relativ ul, ca în Pro-
verbe 8.10: "Primiţi învăţătorile mele, şi nu (= m ai degra b ă
decât) argintul_ Această nuanţă apare clar în aLdoilea termen al
U
distih uLui: "şi mai degrabă ştiinţa decât aurul scump_" Tot aşa,
câ nd DomnuL Is us reco m a nd ă: " ••_să nu chemi pe prietenii
tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale- .. u (Le . 14.12), nu
avem de-a face cu o interdicţie privind mesele de familie sau ami-
cale, ci aceste cuvinte trebuie înţeLese astfel: "decât să chemi pe
prietenii tăi ... ci cheamă ma i degrabă pe săraci ... " (v. 13).
în aLte cazuri, din con tră, relativ ul este înlocuit cu absolutul.
As tfe L, când Isus z ice despre vameş că eL s-a întors acasă
" socotit neprihănit mai degrabă decât celălalt (far iseuL)"
(Le . 18.14), trebuie să citim: "dar n u celălalt" . La fel stau lucrurile
în Matei 5.20; 10.31; Evrei 9.23.
UneLe forme gram aticaLe au o valoare con diţion ală: "DacA
nu este o înviere a morţilor, nici Cristos n-a înviat Şi dacA n-a
înviat Cristos, propovăduirea noastră este zadarnicA, şi zadar-
nică este credinţa voastră.. . (1 Cor. 15 .13-29). Apos to Lu L se
H
aşază pe terenul celor ce-l contrazic şi trage toate concluziile prile-
juite de falsa lor premisă. Noi am fi zis doar atât: "Dacă nu exis-
tă înviere, Cristos nu ar fi învia!. .. "
Printre particu larităţile limbajului biblic, trebuie să mai am in-
tim m odul de a calcula timpul. Când zicem : "Plec pentru trei
zile", aceasta înseamnă grosso m oda pen tru de câte trei ori 24
de ore. În Biblie, o asemenea exprimare poate însemna "pentru
48 de ore" . într-adevăr, Roboam zice poporului: "Duceţi-vă şi
întoarceţi-vă la mine peste trei zile" (1 Imp. 12.5), iar la v. 12
ci tim că " Ieroboam şi tot poporul au venit la Roboam a treia
Cunl să interpretărn c-6 81
 + Alfred K uen +
ziU (adică "poimâine"; ef. Gen. 42.17). Aceasta poate explica
aparenta contradicţie dintre profeţia Domnului Isus care anunţă
că "Fiul omului va sta trei zile ~i trei nopţi în inima pămân­
tului u (Mt. 12.40) şi realizarea ei, confirmată de Isus însuşi uce-
nicilor când Se referă tocmai la profeţiile care vesteau că El tre-
buia "să învieze a treia zi u (Le. 24.46; ef. F.A. 10.40; 1 Cor.
15.4). Textul din Matei 27.63-64 arată clar că cele două expresii
erau interschimbabile: fariseii îşi aduc aminte că Isus zisese:
"După trei zile, voi învia"; însă, ei nu-i cer lui Pilat să
poruncească păzirea mormântului timp de trei zile, ci "până În
a treia zi". Dacă pentru ei "trei zile" ar fi însemnat 72 de ceasuri,
ar fi trebuit să ceară ca mormântul să fie păzit până a patra zi.
Sensul frazei: propriu sau figurat?
Sensul propriu
Dr. Dickason ne spune: "Dacă aţi citi, într-o evocare a proiec-
tului Gemini, istoria a doi astronauţi care au făcut ocolul Pă­
mântului în nava lor spaţială specială, nu vă veţi gândi cam
aşa : «Aceasta înseamnă că înţelepciunea, învingând forţa gra-
vitaţiei, se ridică deasupra Pământului învârtindu-se în jurul
lui, în timp ce laudele celor rămaşi se înalţă spre ea!» Nu, ci veţi lua
relatarea respectivă în sensul ei literal: doi astronauţi au plecat
de la Cap Kennedy cu o navă spaţială, au fost plasaţi pe o orbită
in jurul Pământului şi s-au reîntors ceva mai târziu. La fel trebuie
să interpreta ţi şi Biblia. Este posibil ca ea să aibă şi unele sem-
nificaţii secundare, însă, noi credem că semnificaţia secundară
a unui document se bazează, în general, pe sensul ei primar"
("How to Interpret the Bible", Moody Bible Institute).
Un cuvânt sau o expresie sunt întrebuinţate în sensul lor pro-
priu atunci când se raportează la obiectul, animalul sau persoana
pe care le indică de obicei (de exemplu: poarta Ierusalimului,
câ·inii veneau să-i lingă bubele lui Lazăr, David era păstor). în
lipsa unor indicaţii contrare sau a unei imposibilităţi flagarante,
să luăm afirmaţiile biblice în înţelesul lor propriu cel mai literal
şi cel mai simplu posibil, acceptând acele afirmaţii exact aşa cum
sunt ele făcute. în special, relatările istorice, poruncile şi îndem-
nurile biblice se cer a fi luate ad literam. Ne-ar fi foarte uşor
82
+ Cum să interpretăm Biblia +
- pentru a ne sustrage unor îndatoriri precise şi categorice - să
dăm cuvintelor biblice care ni le recomandă un sens spiritual
sa u alegoric.
Interpretarea "existenţialistă" a golit Cuvântul lui Dumnezeu
de conţinutul său real, strămutând toate afirmaţiile lui pe tărâm
spiritual. Potrivit acestei interpretări, Isus ar fi înviat "în mintea
ucenicilor Lui", "în credinţa sau în propovăduirea Bisericii"! Minu-
nile Sale nu ar fi avut loc aievea, ci I-ar fi fost atribuite de Biserica
Primară pentru "a da o semnificaţie" unor adevăruri morale,
de exemplu: vindecarea unor oameni orbi sau surzi însemna că
mintea lui Isus (şi nu Duhul Său!!) ne deschide ochii şi urechile
pentru a putea percepe nişte realităţi superioare; vindecarea
paraliticilor vrea să ne înveţe că El tămăduieşte mintea noastră
de paralizia naturală.
Dar Biblia nu a fost scrisă pentru nişte iniţiaţi. Dacă noi
credem că, prin ea, Dumnezeu a vrut să-i vorbească omului, nu
ne putem închipui că El ar fi ascun dadevărul unor minţi nor-
male şi că ar trebui să căutăm un sens ascuns, misterios, în spatele
semnificaţiei sale literale.
"Nu vă scriem altceva decât ceea ce citiţi ~i cunoa~teţiN
(2 Cor. 1.13). Aceste cuvinte ale apostolului Pavel s-ar putea
aplica întregii Biblii. Să luăm, deci, cuvintele sale în sensul cel
mai natural, adică la propriu, ori de câte ori lucrul acesta este
posibil. Dacă autorul vorbeşte la figurat, trebuie ca acest lucru
să fie evident în context.
"Refuzul de a accepta «sărăcia» aparentă a sensului literal
înseamnă să fii spulberat de piatra de poticnire a crucii. Fiul lui
Dumnezeu nu Se descoperă decât în persoana lui Isus din
Nazaret. Aceasta este legea întrupării. Nici un sens spiritual nu
poate fi căutat decât pe baza şi în extinderea naturală a sensului
literal" (Dom C. Charlier, 57, pp. 368-369).
Sensul figurat
De îndată ce intrăm într-un domeniu abstract, folosim un
limbaj figurat. C. S. Lewis atrage atenţia că atunci când vorbim
despre "a pune mâna pe un argument", nu înţelegem prin aceas-
ta că mintea are mâini sau că un argument ar putea fi apucat
aşa cum apuci o armă: "Pentru a evita verbul «a pune mâna»,
83
 + Alfred Kuen +
am putea spune: "Eu văd ... », deşi un argument nu se vede cu
ochii. Sau: "Continuaţi, fiindcă vă urmez ... ", măcar că nu mer-
gem realmente în spatele interlocutorului. Imediat ce începem
să vorbim despre lucruri care nu pot fi percepute cu ajutorul
unuia din simţurile noastre, ne vedem siliţi a folosi un limbaj
metaforic. Cărţile care tratează probleme de psihologie, economie
sau politică sunt, de cele mai multe ori, la fel de metaforice ca
operele poetice sau scrierile devoţionale. Nu putem vorbi altfel."
("Miracles", New-York, 1947, pp. 88-89).
Este de recunoscut că, în Biblie, numeroase expresii şi fraze
au, În mintea autorului, un sens figurat. "Prin înţelesul figurat,
autorul are în capul lui imaginea unui concept reprezentat cu
ajutorul altuia, deoarece natura celor două lucruri comparate per-
mite stabilirea unei asemenea analogii." (Mickelsen, 72, pag. 179).
Metafora este o figură de stil foarte frecventă în Cuvântul lui
Dumnezeu: autorul descrie un lucru cu ajutorul unor cuvinte care,
în mod normal, se raportează la un altul. Pasajul "Nu te leme,
turmă mică" (Lc.12.32) conţine o metaforă care va fi 'dezvoltată în
Ioan 10.16: "Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta ...
şi va fi o turmă şi un Păstor". N imeni nu se va gândi să ia
aceste cuvinte în sensul lor propriu. După cum am văzu t în capi-
tolul precedent, unor asemenea formulări trebuie să li se dea nu
o interpretare literală , ci una figurativă.
Cum identificăm limbajul figurat?
Identificarea limbajului figurat nu este întotdeauna un lucru
prea simplu. E. P. Myers ne dă câteva reguli de natură să con-
tribuie la recunoaşterea sensului propriu sau figurat al cuvintelor.
Sensul este figurat dacă:
1. Semnificaţia literală este imposibilă. De exemplu, Isus zice:
"Eu sunt Uşa oilor". Pavel spune: "Păziţi-vă de ,câini" (Fil. 3.2).
David scrie: "Domnul este Păstorul meu" (Ps. 23.1).
2. Sensul propriu implică o acţiune imposibilă (de exemplu:
"Lasă morţii să-şi îngroape morţii" (Mt. 8.22).
3. Aplicarea literală implică ceva rău sau interzice un lucru po-
zitiv (de exemplu: a-şi tăia mâna, a-şi scoate ochiul, Mt. 18.8-9).
4. Interpretarea literală a unui text îl pune în conflict cu un
altul al cărui sens este limpede (de exemplu: "Oricine trăieşte
şi crede în Mine nu va muri niciodată••. ", Ioan 11.26, şi:
"Toţi mor în Adam", 1 Cor. 15.22).
84
+ Cum să interpretăm Biblia +
5. Contextul indică faptul că este vorba despre un sens figurat
(de exemplu: "Stricaţi Templul acesta, şi În trei zile Îl voi
ridica", Ioan 2.19; vezi ş i v. 21).
6. Avem de-a face cu nişte declaraţii destinate a ridiculiza pe
cineva sau a-l supune oprobriului public. Asemenea cuvinte trebuie,
de regulă, înţelese la mod figurat (de exemplu: "pui de năpârci";
"spuneţi vulpii aceleia" (Irod); "perete văruit" (marele p reot).
7. Intuiţia noastră indică lucrul acesta (de exemplu, apa vieţii
despre care Domnul Isus îi vorbea samaritencei la Ioan 4). ("Inter-
preting Figurative Language" in Kearley, 86; pp. 92- 93).
Pentru a înţelege un joc, trebuie să ştim:
- natura sau tipul jocului care urmează a fi jucat;
- regulile jocului respectiv.
"Problemele apar atunci când cineva nu ştie despre ce joc
este vorba sau când confundă regulile acestui joc cu ale altuia"
(E. D. Hirsch, "Validity in Interpretation", 60, pag. 70).
S-a indicat deseori aplicarea regulii: "Fii literal pe cât este
posibil!", dar, după cum zice Clowney: "Regula de a fi literal
acolo unde este posibil este deja recunoaşterea unui biais, a unei
căi ocolitoare, procedeu total lipsit de eficienţă, fiindcă el nu folo-
seşte nici măcar la a se apăra contra reducerii oricărei revelaţii
la un simplu mit. Bultmann putea pretinde «a fi literal acolo unde
lucrul acesta este posibil», căci el nu putea considera ceea ce este
supranatural ca ceva posibil"(E. P. Clowney, 62, pag. 102). Dum-
nezeu are ochi? Nu este ceva imposibil. Dar au ochii aceştia picioare
care le permit "să cutreiere tot pământul" (Zah. 4.10)? Pentru
Dumnezeu nimic nu este imposibil. Însă, la urma urmei, ce voia
să spună proorocul vorbind astfel? Literalismul în care îl închide
pe interpret regula aceasta îl împiedică să perceapă corect mesajul
transmis de autor printr-o asemenea formulare .
Limbajul artistic în Biblie
Orientalii folosesc mai multe figuri de stil decât noi, occi-
dentalii, astfel că, abordând Biblia, trebuie să ne obişnuim cu
această permanentă prezenţă a unui limbaj metaforic. Acesta
se adresează mai degrabă sentimentelor decât raţiunii noastre:
85
 + Alfred K uen +
"Iată, Eu 'Stau la u~ă ~i bat... voi intra la el ~i voi cina cu
el, ~ el cu Mine (Ap. 320). O asemenea formulare este cu mult
N diu şi până în timpurile moderne, aceste figuri enigmatice se
mai expresivă decât dacă s-ar fi scris: "Domnul Isus vrea să aibă
părtăşie cu omul, vrea să intre în comuniune cu noi". O ima-
gine ni se gravează mai uşor în memorie decât un gând abstract.
Cu ajutorul unor imagini stilistice se pot ilustra adevăruri
spirituale (a-şi ascunde candela sub obroc, a-şi îngropa talantul,
sarea pământului, pâinea vieţii, lumîna lumii, păstorul cel bun).
Ima-ginile ne predispun la meditaţie, ne stimulează capacitatea
de reflectie. Tocmai cu scopul acesta a folosit Domnul Isus nume-
roasele Lui pilde (Mt. 13.10-17): pentru cei ce nu au poftă să
cugete, care nu "caută" (Mt. 7.7), acestea nu sunt decât nişte
"pilde şi povestiri" de care se bucură, dar al căror sens le scapă.
Iată, aşadar, că limbajul figurat este şi un limbaj "codificat",
accesibil numai celor ce au interesul de "a cunoa~te tainele
Impărăţiei cerurilor".
"Cu ajutorul metaforelor şi comparaţiilor, noi depăşim do-
meniul cunoştinţelor noastre limitate. Limbajul artistic ne ajută
nu numai să descoperim realitatea, dar şi să stabilim o relaţie
vitală cu ea." În felul acesta, limbajul "devine drumul care duce
spre viata veşnică". (A. B. Mickelsen, 75, pag. 354).
Acest lucru este valabil îndeosebi în poezie, care ocupă un
spaţiu foarte larg în Vechiul Testament. Limbajul poetic este unul
artistic, plin de imagini şi figuri de stil. Cuvintele: ca, ca şi, cum
... aşa, se aseamănă cu ... introduc comparaţii şi ilustrează adevă­
rul pe care poetul sau proorocul voiau să-I transmită interlo-
cutorilor.
"El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă
Care îşi dă rodul la vremea lui
Şi ale cărui frunze nu se veştejesc H (Ps. 1.3).
"Cum doreşte un cerb izvoarele de apă ... H (Ps.42.1).
Diferite figuri de stil folosite în Biblie
Orice tratat d e hermeneutică ce se respectă trebuie să con-
ţină un capitol referitor ia figurile de stil pe care le găsim în
Sf. Scriptură: litota, sinecdoca, personificarea ... După ce au
81>
+ Cum să interpretăm Biblia +
fost "gogorita" unor generaţii întregi de studenti, din Evul Me-
vor opune ele oare, asemenea heruvimilor neînduplecaţi, intrării
noastre în paradisul interpretării biblice? Nu vă neliniştiţi deloc.
Veţi ajunge să înţelegeti foarte bine Biblia, chiar dacă nu puteţi
deosebi o metaforă de o metonimie. De altfel, numele figurilor
de stil prezintă mai mică inlportanţă. Chiar dacă veţi uita foarte
curând aceste denumiri, ceea ce trebuie nea părat reţinut este
existenta lor. Aceasta vă va ajuta să luaţi anumite expresii nu în
înţeles propriu, ci ca o aplicaţie a unui limbaj convenţional p e
care autorii biblici l-au respectat tot aşa cum şi noi ne conformăm
vorbirii curente.
Comparaţiile
Figura de stil cea mai simp lă şi mai des folosită este compa-
raţia . Am mai spus câte ceva despre aceasta, şi nu vom insistk
prea mult asupra ei . În toată Biblia găsim comparaţii (Ps. 5 .9;
72.6; 103.11-16; Is . 1.8-18; 55.9-11; Ier. 15 .18; 23.29; Cânt. 1.2;
4.4; M t. 7 .9-11; Lc. 10.1-3; 13.34; 17 .24; 1 Cor. 3.15; 13.11;
1 Tes . 5.2; lac . 1.6; Apoc. 4.3; 6.7 ... )
Metafora
Este figura de stil care omite cuvintele de legătură (ca, la fel
cu, asemenea ... ), zicând simplu: "Domnul este păstorul meu"
(Ps.23.1); "Gâtlejullor este un mormânt deschis" (Ps. 5.9);
"Oameni ai căror dinţi sunt suliţe ~i săgeţi, a căror limbă este
o sabie ascuţită" (Ps ..575); "Cuvântul Tău este o candelă pentru
picioarele mele (Ps. 119.105). Luate literal, aceste fraze ar cons-
N
titui o absurditate.
Metafora cere un transfer de sensuri de la o realitate la alta
(cuvântul metaforă provine din "doi termeni greceşti: meta =
trans şi pherein = a duce). "Când psalmistul vorbeşte despre
cineva care «stă sub ocrotirea Celui Preaînall» (Ps. 91.1), primul
efort cerut cititorului este să se ducă cu gândulla experienţa unei per-
soane care stă sau locuieşte într-o casă. Aceste idei de siguranţă,
prevedere, protecţie, dragoste etc., specifice vieţii din cămin, tre-
buie să fie apoi strărnutate din contextul familial şi omenesc în
domeniul credinţei în Dumnezeu"(Ryken, 84, pag. 92).
87
 + Alfred K uen +
G. B. C;aird a identifica t 4 tipuri de metafore. Cele mai frec-
vente sunt nişte comparaţii bazate pe percepţia unuia din sim-
ţurile noastre, în general, văzul; dar şi mirosul (Ps. 141.2), auzul
(Ecl. 7.6), gustul (Cânt. 7.3). în alte metafore, sunt comparate "acti-
vitatea sau rezultatul unui lucru cu acela al altuia (de exemplu: "Vai
de asirian, nuiaua mâniei Mele u , Is. 10.5).
"Poezia - potrivit afirmaţiei lui Robert Prost - este arta de a spune
un lucru cu gândulla altceva" ("The Norton Reader", New-York,
1980, pag. 421). Metafora este unul dintre cele mai folosite proce-
dee artistice. Când psalmistul exclamă: "Domnul Dumnezeu'
este lUI soare şi lUI scut" (Ps. 84.11) ., el voia să spună că Dum-
nezeu este sursa ultimă a vieţii şi a tot ce ne este necesar şi că El
ne ocroteşte de orice primejdie. Când se plânge că se află "culcat
u
între nişte lei (Ps . 57.5), psalmistul înţelege prin lei nişte vrăj­
maşi la fel de cruzi ca fiarele să lbatice (Ryken, pag. 92).
Metaforele nu au întotdeauna aceeaşi semnificaţie, nu repre-
zintă aceleaşi lucruri de la un capăt la altul al Bibliei. De exemplu,
apa este când sursa vieţii (Is. 55.1), când un simbol al curătirii
(Mt. 27.24), al puterii (Am . 5.24), al slăb iciunii (Ios. 7.5), al ju'd e-
căţii (1 Pet. 3.20). Pustia este adesea asociată cu dezolarea, jude-
cata, puterile demonice şi tot ce se ridică împotriva autorităţii
divine (ls. 13.20-22; 34.13-15;- Lc. 11.24; Lev. 16.7 şi urm.), dar
mai poate simboliza nevinovăţia, sinceritatea, libertatea şi sigu-'
ranta sub căIăuzirea providenţială a Domnului, din pricina legă­
turii el cu everumentele Exodului (Ex. 5.1; Ier. 2.1,2) (E. P. Myers, 86,
pag. 94; ef. Caird, 80, pag. 149).
"Evident că nu citim Codul de procedură civilă ca pe un ro-
man de aventuri, şi nici un tratat de matematică la fel ca pe o cule-
gere de poeme! Un pasaj biblic trebuie înţeles în funcţie de stilul
lui, căci a înţelege literal o metaforă înseamnă a nu o înţelege
deloc" (H. Blocher, 60, pag. 26).
Antropomorfismele
O altă formă a limbajului figurativ o constituie antropomor-
fismele. Biblia afirmă clar că "Dumnezeu este Duhu (Ioan 4.24)
şi că "un duh nu are nici carne, nici oase (Lc. 24.39) . Totuşi,
H
multe pasaje din Vechiul T~srament vorbesc despre El ca despre
o persoană fizică, de parcă Dumnezeu ar avea "forma unui om"
88
+ Cum sA interpretAm Biblia +
(acesta este şi sensul cuvântului antropomorfism). Astfel, este
vorba despre Faţa Lui (Ex. 33.23; Ps. 10.11; Ier. 21.10), despre
ochii Lui (2 Cron. 7.16; Ps. 11.4; Ier. 16.17), despre urechile Sale
(Ps. 10.17; Is. 37.17; Dan. 9.18), despre nările Sale (Ex. 15.8; Ps.
18.15; Is. 65.5), despre gura Sa (1 împ. 8.24; Is. 34.16; Mica 4.4),
despre glasul Lui (Iov 40.23; Is. 50.2; Ier. 1.9), despre spatele Lui
(Ex. 33.23; Is. 38.17; Ier. 18.17), despre picioarele Sale (Ex. 24.10;
Ps. 77.19; Is . 60.13), despre inima şi sufletul Lui (Gen. 6.6; 2 Cr.
7.16; Ps. 11.5); El doarme şi Se trezeşte (Ps. 78.65; 113.5; Is. 26.21;
ef. Am. 7.7) (după Sterrett, 74, pag.124). Cum se interpretează
aceste expresii? "Cheia se află in întrebarea următoare: La ce ne
servesc aceste părţi din corpul nostru? Ce facem cu braţul nostru
drept? Lucrăm, executăm lucruri care necesită forţa. în general,
mâna dreaptă a unui om este mai puternică decât stânga lui. Si
iată că, pentru a reprezenta puterea lui Dumnezeu, autorul biblic,
şi chiar Dumnezeu însuşi, Se referă la exercitarea puterii cu mâna
Lui dreaptă. Ce facem cu ochii noştri? Luăm cunoştinţă despre
ceea ce se află în jurul nostru. Ochii lui Dumnezeu ne spun că El
este conştient de existenţa noastră, de existenţa Univesului. La ce
ne folosesc urechile? Pentru a auzi ceea ce provine din exteriorul
nostru. «Urechile deschise» ale lui Dumnezeu exprimă ideea că El
este gata să asculte ceea ce spunem noi"(Serrett, pag. 125).
Propoziţia: "Ochii Domnului străbat pământui (2 Cr. 16.9),
u
luată literal ar fi un nonsens. Ceea ce vrea să ne spună Dum-
nezeu prin aceste cuvinte este că El Se ocupă de fiecare credincios
r în parte, oriunde s-ar afla acesta, şi că El este gata să intervină
în folosul său.
Tot în această categorie de antropomorfisme trebuie să
încadrăm şi textele care ne vorbesc despre sentimentele încercate
de Dumnezeu: El regretă ,. îşi aduce aminte, îi pare rău (în fr:.
"Se pocăieşte". N.tr.) (Gen. 6.6; 19.29; ler. 18.8, 10). în 1 Samuel
15.29, ni se spune că "Dumnezeu nu este om ca să-I pară rău u
(ef. Num. 23.19). Iacov adaugă: ,,In El nu este schimbare, nici
umbră de mutare (lac. 1.17), dar El ţine seama de atitudinea oa-
U
menilor: dacă omul îşi schimbă atitudinea faţă de El, atunci şi Dum-
nezeu îşi modifică planurile, ca o consecinţă a acestei schimbări
din partea omului. Domnul revine asupra răului (Ex. 32.14;
2 Sam. 24.16; ler. 18.8; 26.13; Am. 7.3, 6; Iona 3.10; 4.2) sau,
respectiv, a binelui (Ier.18.10) pe care intenţiona să-I facă.
89
 + Alired K uen +
Eufemismele
Eufemismele constituie un alt procedeu stilistic cu ajutorul
căruia se evită ceea ce ar fi şocant sau supărător. Când apostolii
l-au menţionat în rugăciunea lor pe Iuda care şi-a părăsit locul
u
şi slujba "ca să meargă la locullui (F.A. 1.25), ei au folosit
un eufemism pentru a evita pomenirea actului sinuciderii. Cu-
vântul a adonni îl înlocuieşte uneori pe a muri (EA. 7.59), eufe-
mism uneori echivoc (vezi Ioan 11.12-13). Se ştie că verbul a
cunoaşte este utilizat pentru o relaţie sexuală (Gen 4.1, 17; 38.26;
Jud. 19.25; 1 împ. 1.4; Mt. 1.25), uneori chiar pentru homosexu-
alitate (Jud. 19.22). A nu fi cunoscut vreun bărbat este sinonim
cu fecioria (Gen. 19.8; 24.16; Num. 31.17, 35; Lc. 1.34). Alte
eufemisme sunt: "a descoperi goliciunea u cuiva (Lev. 18.6-19)
sau "a se apropia de ... " (Ex. 19.15; Is. 8.3; Ez. 18.6), "a atinge
o femeie u (1 Cor. 7.1). "A~ acoperi picioarele u indica satisfa-
cerea unor necesităţi fiziologice. Limbajul este suficient de direct
pentru ca primii cititori să-i fi putut prinde sensul, însă, pe de altă
parte, Biblia evită să intre în detalii. Exprimarea ei nu este nici-
decum extremistă, ci perfect echilibrată. încadrându-se în limitele
bunei cuviinţe, limbajul Scripturii este realist, dar şi respectuos.
Simbolurile
Simbolurile por fi: obiecte (untdelemn, sare, candelă); ani-
male (leu, porumbel, vulpe); acţiuni (a mânca un sul de carte, a
ascunde un brâu, a cufunda ceva în apă); fenomene ale naturii
(ploaie, rouă, fulger); sărbători (Paştele, sărbătoarea Corturilor);
materiale: ţesături (in subţire) sau metale (aur, aramă); culori
(purpuriu, albastru azuriu, roşu aprins); nume de locuri (So-
doma, Gomora, Sion); nume de persoane (David, Ilie, Izabela);
numere (trei, şapte, doisprezece, patruzeci) etc.
De cele mai multe ori, Biblia nu explică simbolul, căci el
este adesea destinat voalării unui adevăr, şi nu revelării sale
(ef. Mt. 13.14-15). Dumnezeu vrea ca noi să-i căutăm cu grijă şi
interes semnificaţia, dacă dorim din toată inima să cunoaştem
adevărul: "Tu ~ti un Dumnezeu Clre Te ascunzi, Tu, Dum-
nezeul lui Israel" Mântuitvrule!H (Is. 47.15). Acest principiu se
aplică şi adevărului Său care uneori se ascunde. Este o metodă
90
+ Cum să interpretăm Biblia +
divină menită să respecte libertatea individului: "Căutaţi /Ii
veţi găsi (Mt. 7.7).
U
Interpretarea simbolurilor biblice necesită eforturi şi o anu-
mită dexteritate, căci şi aici se poate cădea lesne într-un exces,
ajungându-se ca semnificaţia simbolică să absoarbă sensul real
al textului. Forţându-i semnificaţia prin spiritualizare, simbolul
este despoiat de adevărata sa frumuseţe şi valoare. Când, de exem-
plu, într-un pasaj ca cel din Romani 12.20: "Dacă vrăjm~ului
tău îî este foame /IÎ sete... H , vedem imediat simbolurile foame-
sete în lumina capitolelor 6-7 ale Evangheliei după Ioan, riscăm
să trecem pe lângă mesajul pe care autorul a intenţionat să ni-I
transmită.
Care este diferenţa dintre metaforă şi simbol? T. Huser a defi-
nit-o astfel: "Metafora ne invită la o comparaţie între realitatea
descrisă ş i imaginea folosită; suprapunând două imagini, ea « dă
de gândib>, stimulează gândirea. Cât despre simbol, acesta joacă
rolul unei embleme, adică «reprezintă » o altă realitate. Asociaţia
de idei poate fi analogă ( de exemplu, balanţa ca simbol al drep-
tăţii), dar, într-o măsură, şi arbitrară (svastica, simbol al nazis-
mului, era rezultatul unei asocieri istorice). în timp ce, pentru
metaforă, se stabileşte o relaţie de «du-te-vino», între realitatea
pe care o semnifică şi imaginea întrebuinţată, pentru simbol, ima-
ginea nu este decât o manieră de a trimite «în linie dreaptă » la
această realitate. Simbolul este ceva «pus în locul» realităţii vizate,
în timp ce metafora se suprapune acesteia cu o invitaţie la dialog.
De exemplu, în metafora " păstorului», se caută în ce privinţe se
aseamănă comportamentul Domnului Isus cu al unui păstor. Când
ne referim la untdelemn ca simbol al Duhului Sfânt, aici nu se mai
unnăresc nişte similitudini, ci se ia ca bază o asociere de idei
curentă în Vechiul Testament unde «ungerea cu untdelemn în Nu-
mele Domnului simboliza darul Duhului Sfânt»".
Câteva simboluri mai des folosite
Printre simbolurile cele mai evidente, se pot cita: adulterul şi
prostituţia care preînchipuie încălcarea legământului Domnului,
legământ asemănat cu un contract marital; Babilonul simboli-
zează puterea lumească opusă lui Dumnezeu, anti-tipul omenesc
al Ierusalimului ceresc (Apoc. 17.5; 18.21), reprezentat uneori
91
 + Alfred Kuen +
sub trăsăturile Fiarei (Apoc. 19.19). Braţul este simbolul forţei,
al tăriei, după cum cornul (termenul ebraic corespunzător aces-
tui cuvânt este adesea înlocuit, în versiunile noastre, prin
cuvântul putere) reprezintă acelaşi lucru. lncingerea mijlocului
semnifica pregătirea pentru o anumită acţiune (evident, stân-
jenită de roba largă nestrânsă pe şolduri cu O cingătoare). Can-
dela vorbeş te despre lumină; câinele oriental este simbolul
necurăţiei; paharul semnifică destinul; tămâia - rugăciunea;
harfa - lauda; untdelemnul - Duhul Sfânt; isopul - curăţirea
(Ps. 51.7); mâinile - activitatea; purpura - domnia. (Vezi: Lund,
85, pp. 145- 154; A. Heller, ,,200 Biblische Symbole", Paulus-
Verlag, Stuttgart, 1962. însă, toate aceste liste şi "dicţionare de
simboluri" trebuie să fie abordate cu multă prudenţă).
Simbolismul numerelor
Unele numere au, în mod evident, valoare simbolică în Biblie.
Astfel, cifra şapte apare aici de peste 600 de ori, cel mai adesea
cu sensul simbolic (pe care îl avea, de altfel, pentru toţi semiţii
din Orientul Mijlociu) de totalitate, caracter complet, plină tate
voită de Dumnezeu; deci, un simbol al perfecţiunii. Acest sens
este evident, de exemplu, în expresia: "cele ţ;apte Duhuri ale
lui Dumnezeu" (Apoc. 1.4), pentru că noi ştim că nu există
decât "un singur Duh" (Ef. 4.4).
Cifra trei are, de asemenea, acest sens referitor la Dumne-
zeu (întreita menţiune a Domnului în binecuvântarea din Num.
6.24-27; tripla repetare a cuvântului "sfânt" în Is. 6.3). în Noul
Testament, cifra trei se referă, în mod evident, la Sfânta Treime
(2 Cor. 13.13; Apoc. 4 .8).
Cifra patru redă plinătatea pe plan pământesc (4 puncte car-
dinale; 4 vânturi; vezi: Ier. 49.16; Ez. 37.9; Is. 11.12; Lc. 13.29;
Apoc. 7.1).
Numărul doisprezece se referă la poporul lui Dumnezeu din
vechime (12 seminţii), precum şi la poporul Noului Legământ
(12 apostoli). Apocalipsa le suprapune (Ap. 4.4) şi operează cu
multiplii : 12 x 1000 (numărul mulţimii), şi chiar 12 x 12 x 1000
= 144 000 (7.4-8). Femeia din capitolul 12 are 12 stele pe cap
(12.1). Noul Ierusalim are 12 porţi, iar Cetatea are forma unui cub
cu latura de 12 000 de stadii şi este înconjurată de un zid de 144
(12 x 12) coţi, temeliile zidului fiind 12 pietre scumpe (21.17-20).
92
+ Cum să interpretăm Biblia +
Evident că nu trebuie să transformăm aceste dimensiuni în mă­
suri metrice, după cum nu trebuie să luăm, în sens literal, numă­
rul 144 000 de aleşi (7.4), sau alte numere din Apocalipsa.
Patruzeci şi şaptezeci apar foarte des având O semnificatie
simbolică: 40 de ani este durata convenţională a unei gener;ţii
(Num. 14.34; Dt. 2.14; 8.1-5). Geneza 10 enumeră 70 de natiuni
ieşite din fiii lui N~e; Moise rânduieşte 70 de bătrâni peste p~por;
Ex. 1.5 ne spune ca Iacov avea 70 de descendenţi care au coborât
în Egipt; Isus a trimis în misiune 70 de ucenici (Lc. 10.1).
Oconcordanţă biblică vă va permite să găsiţi şi alte exemple
semmflca tive, dar aveţi grijă să nu treceţi dincolo de indicaţiile
biblice, încercând a da O semnificaţie simbolică tuturor numerelor.
Simbolurile constituie o parte importantă a Revelaţiei biblice.
A le neglija înseamnă a ne lipsi de nişte comori pe care Dumne-
zeu ru le-a transnus prin intermediul unui popor care trăia într-un
context saturat de simbolisme. însă, a le falsifica semnificatia
înseamnă a căuta în Biblie gânduri care nu-i aparţin, sau ~ai
d~grabă a lua propriii':. noastre gânduri drept idei biblice, apli-
candu-le pecetea dlvma. De aceea este atât de importantă inter-
pretarea corectă a acestui aspect al Revelaţiei.
Metonimia
în metonimie, cauza este pusă înaintea efectului, semnul în
locul realităţii pe care o reprezintă. Folosim zilnic o asemenea for-
mă de exprimare, de exemplu : "Ministerul de Exem e încă nu
s-a pronunţat". Moise este pus în locul scrierilor sale: "Au pe Moise
~i pe prooroci" (Le. 16.29; ef. 24.27; 2 Cor. 3 .15), un ţinut se sub-
stituie locuitorilor săi (Mt. 35, literal: "Tot ţinutul lui Iuda a i~n,
BIblIa ~~Ifoloseşte: "tăierea împrejur" pentru cei tăiaţi împre-
Jur, adIca IUdeu (Rom. 3.30; Gal. 2.7-9); "toiagul de domnie"
sau "cheia pentru autoritate (Gen. 49.10; Is. 22.22); sabia
H
pentru război (Lv. 26.6); scaune de domnie pentru puteri
supranaturale (Col. 1.16) (Vezi: los. 10.21; Pv. 10.21; ler. 21.7;
Os. 1.2; EA. 6.7; 1 Cor. 10.21).
Personificarea
Este un fel de metonimie (constând în atribuirea de trăsături
spe~ifice omului unor lucruri, locuri, forţe ale naturii etc.). în pro-
pozIţIa: "Vinul este batjocorito~ (Pv. 20.1), vinul este pus în
93
 + Alfred Kuen +
locul persoanei care face abuz de băutură. Nebunia (Pv.9.13-18)
şi înţelepciunea (Pv. 1.20 şi urm.; 8.1 şi urm.; 9.1 şi urm.) se com-
portă ca două femei care invită oamenii la nişte ospeţe şi (valabil
numai pentru înţelepciune) lucrează pentru Dumnezeu. Biblia
personifică cerurile (Dt. 32.1; Is. 44.23), dealurile (Is. 55.12),
copacii de pe câmp (Ez. 17.24), moartea (1 Cor. 15.55), dragostea
(1 Pet. 4.8). Isus zice că ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi
(Mt. 6.34; ef. Ps. 19.2). În Psalmul 114, Marea Roşie, Iordanul,
munţii şi dealurile sunt tot atâtea persoane care fug sau sar ca nişte
berbeci. A lua aceste afirmaţii ad-literam ar însemna să aducem
o ofensă textelor biblice şi autorilor lor.
Apostrofa retorică
Personificarea unor obiecte neînsufleţite permite să le fie adre-
sată o apostrofă, un mesaj retoric. Apostrofa este un procedeu
stilistic folosit şi azi, tot aşa de vechi cum sunt cărţile lui Moise
(Num. 21.29) şi Judecătorii (Jud. 5.3). ,,Pentru ce, munţi cu multe
piscuri, purtaţi pizmă pe muntele pe care l-a ales Dumne-
zeu ca locaş împărătesc?" (Ps. 68.16). Zicând: "Bucură-te,
stearpo!" (15. 54.1), proorocul se adresează unei naţiuni. ,,Ah.
sabie a Domnului... intoarce-te în teacă, opreşte-te şi fii liniş­
tită!" (Is. 47.6) (apostrofă şi sinecdocă, mult mai expresive decât a
spune simplu: războiul va înceta). La Isaia 22.29, proorocul so-
mează ţara (care ia locul poporului ei) să asculte Cuvântul Dom-
nului. Şi Domnul Isus a utilizat apostrofa retorică, adresându-Se
10calităţilor Horazin, Betsaida, Capernaum şi Ierusalim (Mt. 11.21,
23; 23.37) ca unor fiinţe omeneşti. (Vezi şi 2 Sam. 19.1; 1 Îm p . 13.2;
Is. 14.12; Ez. 37.4).
Sinecdoca
Sinecdoca se înrudeşte cu metonimia. În acest caz, întregul
este reprezentat printr-o parte a sa, sau o parte ia locul întregului:
un individ pentru o naţiune, sau invers (ca atunci când spunem:
"România a bătut Franţa cu 1-0), singularul pentru plural şi
viceversa. Când citim că Israel făcea un lucru sau altul, ne dăm
seama că este vorba despre israeliţi. Iacov zice copiilor săi: n Veţi
face să se pogoare cu durere perii mei albi în Locuinţa morţilor"
94
+ Cum să interpretăm Biblia +
(Gen. 42.38). Desigur că perii nu se pogoară singuri, ci împreună
cu trupul mortului. O sabie în Ieremia 25.29 reprezintă un mare
număr de săbii, o întreagă oştire. (Aici avem utilizarea singula-
rului pentru plural). Compară cele două sinecdoce contrarii din
Mica 4.3 (Is. 2.4) şi Ioel 4.10.
Adesea, cuvântul trup se referă la întreaga persoană: "Cei
doi vor deveni un singur trup" (Gen. 2.24), adică O singură per-
soană. "Cuvântul S-a făcut trup" (Ioan 1.14), adică a devenit
o persoană umană; "carnea şi sângele" definesc omul muritor,
opusul Dumnezeului celui viu (Ioan 1.13; Mt. 16.17; Gal. 1.16),
care nu are în el Duhul lui Dumnezeu (1 Cor. 15.50). "Oasele
şi carnea" indică trupul (Iov 2.5; Le. 24.39). Uneori o altă parte
a persoanei indică întregul: "Ferice de pântecele (adică mama)
care Te-a purtat" (Lc. 11.27). "Sufletul meu este alipit de
fărână" (Ps . 119.25). ,,sufletul meu Te doreşte noaptea şi duhul
meu Te caulă înăuntrul meu" (Is. 26.9). De cele mai multe ori,
cuvântul suflet se poate înlocui cu .e u sau cu sine însuşi. Astfel,
"Cine capăIă întelepciune îşi iubeşte sufletul" (Pv. 19.8)
înseamnă: se iubeşte pe sine însuşi.
La Marcu 3.4, Domnul Isus întreabă: "Es.te îngăduit... să
salvezi un suflet (o persoană) sau să-I ucizir Bogatul nechib-
zuit zice sufletului său: "Suflete al meu, ai multe bunătăţi...
mănâncă, bea şi veseleşte-te!" (Lc. 12.19). Aceasta înseamnă:
Tu ai multe bunătăţi (sufletul nu mănâncă, nici nu bea). Tot aşa, a
zice în inima lui înseamnă a zice în sine însuşi. (Vezi şi: los. 7.1, 11;
1. Sam . 14.45; 2 Sam. 16.21; Iov 29.11; Is. 2.4; Mt. 6.11).
Hen dia da
Hendiada este figura de stil care constă în înlocuirea unui
substantiv însoţit de un atribut prin două substantive, sau a unui
atribut adjectival cu unul substantival. Este o particularitate a
limbajului biblic cu ajutorul căreia două cuvinte legate prin con-
juncţia şi exprimă, de fapt, o singură idee. Când se spune, de
exemplu, la Geneza 19.24: "Domnul a făcut să plouă peste Ser
doma şi Gomora pucioasă şi foc", aceasta Înseamnă pucioasă
aprinsă. La Iov 5.15, se spune că uDumnezeu smulge pe cel
slab de sub sabia şi din gura lor" (a celor răi). Majoritatea ver-
siunilor au restabilit sensul expresiei " de sabia gurii lor", ceea ce
95
 + Alfred Kuen +
înseamnă,de sub efectele cuvintelor ieşite din gura lor care, ase-
menea unei săbii, sunt aducă toare de moarte.
Această figură de stil este folosită mai ales în textele poetice.
Hiperbola
Această figură de stil cons tă într-o exagerare delibera tă prin
care se urmăreşte sublinierea unui adevăr şi stârnirea unei reacţii
din partea cititorului. Această exagerare intenţionată a lucrurilor,
accep ta tă de către cititori ca o licenţă poetică , nu n e permite
să-I acuzăm pe autor de o deformare a realităţii . De altfel. în vor-
birea curentă, noi utilizăm numeroase hiperbole: "Sunt mort de
oboseală, l-aş pisa puţin, are o gură cât o ş ură, fuge de-i scapără
picioarele ... " Si autorii sacri recurg la o serie întreagă de hiper-
bol e: nOchii îmi varsă liiroaie de apău (Ps. 11 9.136); nSaul
lii-a bătut miile, David zecile de mii u (1 Sam. 18.7); n... erau
mai Uliori decât vulturii, mai tari decât leii (2 Sam . 1.23).
U ca să se împace cu fratele său şi apoi să revină la Ierusalim sperând
Chiar şi Domnul Isus a folosit hiperbola pentru a-Si şoca ascul-
tăto rii: n Voi strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila
u
(Mt.
U
23 .24); n... scoate, mai întâi, bârna din ochiul tău (Mt. 7.5);
nEste mai lesne să treacă o cămilă prin urechea acului decât
să intre un bogat în lmpărăţia lui Dumnezeu (Mc. 10 .25).
U
Pentru a putea lua aceste cuvinte în sens literal. unii au sugerat
că "urechea acului" ar fi fost numele uneia dintre porţile Ierusa-
limului ( rămasă, tot u şi. nec un oscută), sau că p rin cămilă ar
trebui să înţelegem un fel de frânghie marinărească. Si atunci cum
vom lua literal alte cuvin te ale Domnului Isus sau spusele
evanghelistului Ioan (Ioan 21.25)? (Vezi şi Dt. 1.28; 1 Îrnp. 1.40;
Ps. 119.20; [er. 19.4; 23.9).
R. H. Stein a consacrat o lucrare de 100 de pagini problemei
hiperbolelor folosite în Evanghelii (Difficult Sayings in the
Gospels, Baker, Grand Rapids, 1985). El face distincţie între ceea
ce numeş te overstatem ent şi hiperbolă . În primul caz, este vorba
despre ceva posibil, dar improbabil, în timp ce hiperbola repre-
zintă o imposibilitate fizică sau logică. Scoaterea unui ochi sau
tăierea unui mădular intră în categoria acţiunilor posibile. Ca
dovadă, istoria creştinism ului re latează câ teva cazuri tragice
96
+ Cum să interpretăm Biblia +
când anumite persoane au luat aceste cuvinte în sens literal. Dar
oare un asemenea lucru avusese în vedere Domnul Isus. Oare
după ce i-a fost extirpat cuiva ochiul drept, cel stâng nu-l va an-
trena spre păca t? Si chiar dacă un om îşi va scoate ambii ochi,
prin aceasta nu va reu şi să- şi smulgă păcatul d in inimă.
Se ş tie că în anul 70 s-a împlinit profeţia Domnului Isus care
a fost transcrisă la Marcu 13.2. Într-adevăr, distrugerea Ierusali-
mului a atins asemenea proporţii, încât valea Tyropoeonului pur
şi simplu a dispărut, fiind umplu tă cu pietrele rezultate din demo-
larea cetăţii ş i a Templului. Totu şi. expresia nnu va rămâne
piatră peste piatrăU ţine de domeniul hiperbolei. Ca dovadă,
în "Zidul Plângerii", numeroase pietre au rămas neclintite.
Stein mai citează textul de la Matei 5.23-24, întrebându-se
dacă un galilean ca re venise cu un miel la Templul din Ierusalim
putea să-I lase la marginea drumului şi să se înapoieze în Galileea
să-şi regăsească animalul în locul unde l-a lăsat.
Astfel. avem de-a face cu o hiperbolă atunci când o declara-
ţie conţine o aluzie la ceva imposibil (o bârnă sau un pai în ochiul
unui om: Mt. 7.3-5; ef. Mt. 23.41); când o anumită declaraţie
pare să contrazică o afirmaţie făcută de Domnul [sus cu alt prilej
(a urî pe tatăl sau pe mama sa; într-un asemenea caz, Lc. 14.26
ar contrazice textul din Mc. 7.9-13); când ea contrazice o acţiune
a lui Cristos Însuşi (El n-a urât-o pe mama Sa, ci S-a interesat de
ea chiar şi atunci când El Se afla pe cruce, dându-i-o în grij ă
apostolului preaiubit, Ioan 19.26-27); sau contrazice învăţătura
Vechiului Testa ment (Ex. 20 .12; Dt. 5.16), ori a Noului Testa-
ment (comp. Mt. 5.42 cu 2 Tes. 3.10; Mt. 7.1 cu 1 Cor. 6.1-6).
Hiperbolele sunt frecvente în proverbe sau aforisme, prin care
se urmăreşte şocarea cititoru lui, provocarea lui la cugetare (de
exemplu: Mt. 6.21; 10.24; 26.52;- Mc. 6.4; Lc. 16.10), precum şi
în poezie, unde autorul se adresează mai degrabă sentimentelor
decât raţiunii (la Mt. 5.39-41; 6.24; 7.7-8; Mc. 2.21-22, Domnul
Isus Si-a formula t mesajul după regulile poeziei ebraice, adică
sub formă de paralelisme.
Pe de altă parte, fiecare metaforă conţine o doză de exagerare:
nEu sunt vierme, nu om u (Ps. 22.6); ",Eu sunt un trandafir din
Cum să interpretăm c-7 97
 + Alfred Kuen +
H
Saron H (Cânt. 2.1);" Voi sunteţi sarea pământului (Mt. 5.13).
De asemenea, parabolele folosesc uneori litera îngroşată a
hiperbolei. Astfel, împăratul din pilda robului ne~ilos tiv îi ia~t~
acestuia o datorie de 10 000 de talanţi, o suma astronomica
echivalând cu câteva miliarde de franci francezi. Să ne amintim
că tributul plătit de Galileea şi Pereea către vistieria Romei abia
se ridica la 300 de talanţi şi că totalul veniturilor anuale ale lui
Irod cel Mare nu depăşea niciodată 900 de talanţi (Iosif Flavius,
Antichităţi iudaice, 17.318).
O parte a hiperbolelor se datorează expresiilor idiomatice
aflate în c irculaţie . Când spunem: "N-am închis un ochi toată
noaptea" sau: "îşi mânca mâinile de ciudă", nimeni nu se gân-
deşte să ia literal aceste afirmaţii. Expresii ca "Amlo ViI fi pJân-
sul şi scrâşnirea dinţilor'" sau: "o credinţă care mută munţii
H
probabil se numărau printre formulele uzuale ale vremii.
Ce rol are hiperbola?
R. H. Stein dă câteva răspunsuri :
1. Se întipăreşte mai uşor în memorie;
2. Impresionează ascultătorii şi îi împinge la luarea une i
decizii (vezi Lc. 14.26; Mt. 23.15, 24-25);
3. Descoperă sentimentele autorului (care nu se limitează la
a fi un orator riguros şi rece);
4. Ne s târneşte interesul şi ne menţine într-o stare de tensiune,
de încordare (pp. 94-100).
Litota
Aceasta este opusul hiperbolei : autorul spune mai puţin
decât gândeşte. Când apostolul Pavel îi spune tribunului Ieru-
salimului că el era "cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnă­
tate (F.A. 21.39), el recurge la o litotă, cetatea la care face aluzie
H
nefiind alta decât Roma însăşi (ef. F.A. 22.25-28). Când le scrie
creştinilor din Corint că nu-i laudă (1 Cor. 11 .17) pentru felul în
care sărbătoreau ei Masa Domnului, apostolul foloseşte acelaşi
procedeu stilistic. Denumirea de litotă se mai aplică figurii de
stil care constă în a afirma o idee prin negarea contrariului
H
acesteia (de exemplu, Ps. 51.17: "Th nu dispreţuleşti înseam-
nă Tu accepţi; sau, la 1 Sam. 26.8, citim: "Nu-i voi lovi de două
ori", ceea ce vrea să spună: îi voi doborî din prima lovitură).
98
+ Cum să interpretăm Biblia +
Ironia
Ironia constă în a spune contrariul a ceea ce gândim. Ea nu
este absentă nici pe paginile Bibliei, dar pentru că unii nu se
aşteaptă s·o întâlnească aici, comit deseori erori de interpretare.
Nu trebuie să stăm nici o clipă pe gânduri pentru a admite că Mi-
cal a rostit următoarele cuvin te: "Cu câtă cinste s-a purtat azi
împăratul lui Israel descoperindu-se înaintea slujnicelor su-
puşilor lui cum s-ar descoperi un om de nimic (2 Sam. 6.20).
H
Domnul Isus a făcu t uz de o ironie usturătoare când i-a întrebat
pe adversarii Să i: "V-am arătat multe lucrări bune care vin de
la Tatăl Meu. Pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu
pietre în Miner (Ioan 10.32), ironie pe care se pare că nici unul
dintre cei ce-L ascultau nu a sesizat-o (ef. v. 33). Mântuitorul recurgea
la această armă în încercarea de a sfărâma ca rapacea de nepăsare
a potrivnicilor Să i: "Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumne-
zeu în folosul datinei voastre" (Mc. 7.9). Sau: "Voi umpleţi
. măsura părinţilor voştri (MI. 23.32). Pilat voia să fie ironic
H
când L·a prezentat noroadelor pe Isus cu aceste cuvinte: "Iată
omul!H(Ioan 19.5), fără să-şi dea seama ce adevăr profund rostise.
La rândul său, şi apostolul Pavel mânuia ironia cu deosebită
iscusinţă, mai ales în relaţiile sale cu corintenii: ,,0, iată-vă sătui!
Iată-vă ajunşi bogaţi! Iată-vă împărăţind fără noi... voi
înţelepţi în Cristos.oo voi tari! Voi puşi în cinste, noi dis-
preţulţLo (1 Cor. 4.8-10). Dacă luăm la propriu aceste laude
H
adresate de Pavel, nu vom înţelege nimic din ceea ce era în mintea
lui. Când el vorbeşte la 2 Corinteni 11.5 şi 12.11 despre aceşti
"apostoli nespus de aleşi" (în vers. fr. super-apostoli. N.tr.),
nu încape nici o îndoială că el îi numeşte astfel în bătaie de joc,
iar unele versiuni au interpretat corect expresia redând-o prin
"apostoli care se pretind a fi superiori", căci la 2. Corinteni 11.13,
Pavel d ezvăl uie adevărata lor identitate: "Oamenii aceştia
sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători care
se prefac în apostoli ai lui Cristos H
• La 2 Corinteni 12.1 3,
apostolul Pavel devine şi mai incisiv: "In adevăI; în ce aţi fost
voi puşi mai prejos decât celelalte Biserici, afară doar că numai
99
 + Alfred K uen +
eu singur nu v-am fost o sarcină? O, iertaţi-mi nedreptatea
areastaL (vezi şi 1 împ. 18.27; Iov 12.2; 38.21; Zah . 11.13)"-
H
Ar mai putea fi amintite şi ale figuri de stil folosite în Sfânta
Scriptură, ca: elipsa (o porţiune a frazei este subînţeleasă), pleo-
nasmul (repe tarea intenţionată a unor elemente) p aradoxul
(afirmarea a două adevăruri aparent contradictorii), oximoronul
(exprimarea unei ironii subtile sau a unui adevăr us turător sub
forma asocierii paradoxale a doi termeni contradictorii) ...
Numai simpla enumerare a acestor procedee artistice şi figuri
retorice este o dovadă că autorii sacri erau perfect conştienţi de
diversele mijloace de expresie întrebuinţate de scriitorii profani
la care ei au recurs pentru a face ca Revelaţia divină (ai cărei depo-
zitari erau) să aibă impactul dorit asupra cititorilor. în adevăr, o
imagine frapează, sau chiar produce un şoc (ef. Ps. 78.65) pentru
a ne smulge din letargia care ne cuprinde uneori. Imaginea are
întotdeauna o mai mare încărcătură emoţiona lă, o forţă de ex-
presie s p orită, reuşind să ne motiveze ş i să ne împingă la acţiune.
Imaginea s tilistică îmbracă vechile adevăruri în haine noi. Ea ne
desprinde dintr-un cadru în care ne-am plafonat, devenind foarte
familiarizaţi cu lucrurile sfinte. Ne smulge de pe ochi mahrama
care ni i-a acoperit pe nesimţite împiedicându-ne să vedem, în
toată frumuseţea lor, măreţe le cuvinte a le lui Dumnezeu.
în pildele Sale, Domnul Isus foloseşte o bogăţie de imagini.
Este de datoria noastră să obţ inem, p rintr-o bună traducere şi
o bună interpretare, acelaşi impact asupra cititorilor de astăzi.
\1 Ironia, şi în special ironi a în Bibli e, a făcut obiectul multor studii în ultimii
ani. A se vedea: D. C. Mueke, "lrony and the Ironi c", London, 1970; W. Booth,
"The Retoric of Irony", Chicago, University Press, 1974; E. M. Good, "lrony in
the O. T.", Sheffield Almond, 1981; P. Duke, "lrony in the Fourth Cospel",
Atlanta, John Knox, 1985. Nota Ed. Emmaiis.
Capitolul 8
A ŞASEA ETAPĂ:
REAŞEZAREA FRAZEI
îN CONTEXTUL EI LITERAR
A impărţi drept Cuvântul adevărului
în testamentul lui spiritual, apostolul Pavel îşi îndemna astfel
ucenicul (Timotei): "Caută să te înfăţişezi Înaintea lui Dum-
nezeu ca un om Încercat, ca un lucrător care n-are de ce
să-i fie ruşine şi care Împarte drept Cuvântul adevărului
H
(2 Tim. 2.15). Expresia "împarte drept" redă un singur cuvânt
grecesc - orthotomeo - care, literal, înseamnă : a tăia drept. Era
folosit, în literatura greacă, cu privire la un cerce taş care Îşi croia,
cu ajutorul "briceagului" său, o cale dreap tă printre mărăcinii
pe care îi întâlnea în drum; pentru plugarul care trăgea nişte
brazde drepte cu plugullui; pentru făuritorul de corturi care îşi
tăia pânza în mod corespunzător; pentru meseriaşul care cioplea
de aşa manieră blocurile de piatră încât acestea se asamblau
perfect în zidurile unei construc ţii, precum ·şi pentru preotul care
despica animalele aduse ca jertfă conform regulilor în vigoare.
în toate cazurile de mai sus, ideea de bază era precizia, confor-
mitatea cu scopul operaţiunii şi dovada că persoana respectivă
stăpânea tainele meseriei. A împărţi drept Cuvântul adevărului,
adică a-l lămuri aşa încât alţii să-i poată prinde înţelesul exact
(ef. Nem. 8.8) cere o deosebită precizie, precum şi cunoaşterea
ş i respectarea unor reguli artistice.
Dar, vai, în domeniul acesta, există mulţi "lucrători răi" care
răsucesc sensul Scripturilor (2 Pet. 3.16) în loc "să taie d rept",
101
 + AlEred Kuen +
care scot versete sau porţiuni de versete din contextul lor pentru
a-şi sprijini ideile. Din pricina unor asemenea ,,1ucrători", mulţi
oameni au ajuns să spună: "Se poate dovedi orice lucru cu aju-
torul Bibliei". Fără îndoială, numai că totul depinde de metoda
folosită. Este cunoscută istoria - inventată, desigur - a tânărului
care voia să cunoască voia lui Dumnezeu cu privire la viaţa sa şi
care a deschis Biblia la întâmplare punând degetul pe un ver-
set unde a citit: "Iuda s-a dus de s-a spânzurat" (Mt. 27.5).
"Nu se poate", şi-a zis el. "Să căutăm un alt text". Al doilea pasaj
suna astfel: "Du-te de fă ~ tu la lel!" (Le. 10.37). Uimit, tânărul
a zis: "Aşa ceva nu poate fi potrivit cu voia lui Dumnezeu. Trebuie
să caut un alt verset." Al treilea pasaj a fost acesta: "Ce ai să
laci, Iă repede!H (Ioan 13 .27).
Unii vor ca toată lumea să fie unită, şi citează cuvintele Dom-
nului Isus: "Ca toţi să fie una H (Ioan 17.21), însă , fără a ve-
dea ce mai spune Domnul în acelaşi verset. Pentru a sprijini
doctrina botezării copiilor, unii vor cita cuvintele: "Lăsaţi copi-
laşii să vină la Mine!" (Mt. 19.14) şi: "copiii voştri sunt sfinţiH
(1 Cor. 7.14); referitor la participarea oricui la Masa Domnului se
vor lua ca argument" următoarele texte: "Veniţi, căci toate sunt
gata!H (Mt. 22.4) şi: ,'pe ceI ce vine la Mine nu-l voi izgoni afaIăH
(Ioan 6.37). Or, nici unul din versetele de mai sus nu se referă la
botez sau la Cina Domnului. Cei ce consideră că toţi creştinii ar
trebui să vorbească în limbi citează 1 Corinteni 14.5: "Aş dori ca
toţi să vorbiţi în alte limbi u (omiţând a doua parte a versetului
şi capitolul respectiv în ansamblu). Pentru a descuraja căutarea
unei profesii sau a unui mediu spiritual care să fie mai în confor-
mitate cu voia lui Dumnezeu descoperită în Cuvântul Lui, se va
invoca 1 Corinteni 7.20: "Fiecare să rămână în starea în care
se afla când a lost chematHsau 2 Timotei 3.14: "Tu să rămâi
în lucrurile pe care le-ai învăţat".
Printr-o asemenea metodă de demonstraţie cu ajutorul unor
jumătăţi de versete izolate, pelagienii căutau să dovedească
faptul că nu ar fi nevoie de un Mijlocitor pentru a ne apropia de
Dumnezeu (deoarece fiul risipitor a venit la tatăl lui de unul singur);
mormonii justifică botez,,: pentru cei morţi (1 Cor. 15.29); martorii
lui Iehova susţin non-divinitatea Domnului Isus (Col. 1.15).
102
+ Cum să interpretăm Biblia +
în toate cazurile acestea, o singură privire aruncată în context
ar fi de ajuns pentru a dărâma respectivele raţionamente. "Cele
trei mai importante reguli ale studiului biblic, zicea R. Mayhue
(86, p. 81), sunt: 1) contextul, 2) contextul, 3) contextul". Dacă
nu vă place simpla repetare a cuvântului context, noi o vom for-
mula altfel: 1) contextul imediat, 2) contextul cărţii şi al învă­
ţăturii biblice în general, 3) contextul istoric şi cultural. Vom exa-
mina primele două în acest capitol, iar pe al treilea în capitolul
următor.
Contextul imediat
Cu excepţia cărţii Proverbele, Biblia nu este o culegere de
cuvinte izolate. Fiecare text se inserează într-un context, fiecare
cuvânt este legat de cel dinaintea lui şi de cele care îl urmează.
Pentru a găsi sensul unui text enigmatic, trebuie să citim tot
pasajul şi să vedem ce cuvinte revin de la un verset la altul. cum
se desfăşoară gândul autorului. Este vorba de argumentul unei
demonstraţii, sau de o paranteză? De o afirmaţie a autorului,
sau de citarea cuvintelor interlocutorilor lui?
H. Blocher citează un exemplu extrem privitor la neglija-
rea contextului: "Pe vremea prohibiţiei, membrii ligilor absti-
nente manifestau pe străzi fluturând banderole care proclamau
acest slogan viguros luat din Biblie: «Nu lua, nu gusta, nu
atinge!» (Col. 2.21). Rezumat al sloganului ideal! Este, în adevăr,
regretabil că, aruncând o singură privire mai sus sau mai jos de
acest verset în Epistola Coloseni, s-ar fi putut observa că acesta
era preceptul primejdios al adversarilor lui Pavel, combătuţi de
el cu putere în acest pasat (H. Blocher, 60, pag. 25).
în 1 Corinteni 7.1, Pavel spune: "Este bine ca omul să nu
se atingă de lemeie u • Unii au dedus de aici că ar trebui să nu
aibă loc niciodată O atingere fizică a unei persoane de sex opus; de
exemplu, nici o strângere de mână. Studiul eufemismelor ne-a
învăţat că expresia "a atinge o femeie" înseamnă "a avea relaţii
intime cu ea". Şi atunci Pavel vrea să spună că este bine pentru
un om să renunţe la orice relaţii sexuale? înainte de aceste cuvinte,
apostolul spune: "Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi
scris... u Apoi continuă: HTo~ din pricina curviei, fiecare bărbat
103
 • Alfred Kuen •
să-~i aibif nevasta lui, ~i fiecare femeie să-~i aibă bărbatul
eiu (v. 2). Şi atunci, cum poate el, la distanţa de un singur ver-
set, să emită două opinii diferite? Dificultatea se rezolvă când
ne amintim că, în greacă, nu existau ghilimele şi că trebuie să le
punem noi la locul lor: "Să trecem la ceea ce mi-aţi scris: «Este
bine pentru un bărbat să nu se atingă de femeie». Totuşi ... ". La
versetul1, apostolul nu prezintă părerea lui personală, ci o citează
pe aceea a corintenilor care, ca o reacţie faţă de moravurile depra-
vate ale celor din jur, au căzut în cealaltă extremă, prescriind ori-
ce relaţie sexuală. Opinia personală a apostolului se află la v. 2.
Vom regăsi acelaşi demers pentru răspunsurile la celelalte
întrebări puse în scris de corinteni şi la care apostolul le dă
soluţia. Au fost întrebări referitoare la carnea jertfită idolilor:
"Toate îmi sunt îngăduite"; "Toţi avem cunoştinţă"; "Noi suntem
liberi"; "Noi ne aducem aminte de tine în toate privinţele";
precum şi unele întrebări cu privire la darurile duhovniceşti:
"Umblaţi după darurile duhovniceşti", iată câte slogane circulau
în Biserica din Corint şi au fost aduse la cunoştinţa apostolului
prin intermediul celor trei fraţi veniţi la el.
Textul din 1 Corinteni 13.8-10 este invocat ade.sea pentru a
dovedi caracterul provizoriu, legat de timpurile apostolice, al
unor daruri duhovniceşti, îndeosebi acela al vorbirii în limbi:
"Când va veni «ce este desăvâ1'llit», acest «În parte» se va
sfârşiu (v. 10). "Ce este desăvârşit" zic unii, este Noul Testa-
ment, revelaţia desăvârşită a lui Dumnezeu; ceea ce era parţial
erau darurile de comunicare imperfecte ale vremii apostolice: darul
cunoştinţei, darul proorociei, darul vorbirii în limbi. .. Totuşi,
potrivit contextului, când va veni "re este desă~t. rom vedea
faţă în faţă... acum cunosc în parte, dar atund roi cunoaşte de-
plin.. cum am fost ~ eu cunoscut pe deplinu (v. 12). Şi atunci
se naşte întrebarea: De când există Noul Testament, vedem noi faţă
în faţă? Sau cunoaştem noi totul, aşa cum am fost şi noi cunos-
cuţi pe deplin? Oare nu mai curând expresiile acestea se refereau
la evenimentul pe care apostolul îl evoca în 1 Corinteni 15.51-52,
adică a doua venire a lui Cristos? (ef. 1 Ioan 3.2).
"Interpretul trebuie să-ş; pună de fiecare dată această primă între-
bare: Ce sens vrea să dea autorul acestui text (mens scriptoris).
104
• Cum să interpretăm Biblia •
Din nefericire, acest principiu inamovibil nu este câtuşi de puţin
evident astăzi" (Stadelmann, 85, pag. 97). Şi astfel, în loc să se
facă exegeză (ex = a scoate sensul textului), se face eisegeză (eis
= a face să intre un sens în text, a introduce un sens în text).
Oare se gândea apostolul Pavel la terminarea canonului Noului
Testament, atunci când a scris: "când va veni ce este desă­
v~ir7 Avea el măcar o idee despre un Nou Testament pe care
să-I indice printr-o expresie atât de enigmatică: "ce este desă­
vârşit"? Sau corintenii vor fi înţeles şi ei din acest pasaj ceea ce ar
dori aceşti "eisegeţi" moderni să-I facă să spună?
"Obligaţia pe care o are exegetul de a rămâne fidel textului
original, reţinând sensul literal, îi îngrădeşte «libertatea» sa crea-
toare de a căuta, în mod experimental, tot ce ar putea <<face să
spună» acel text. Această obligaţie îl constrânge să găsească acel
singur sens pe care voia să-I dea autorul. Se porneşte de la prin-
cipiul că o limbă conţine semnificaţia propriilor sale cuvinte ...
Sensul literal este semnificaţia simplă şi normală a cuvintelor pe
care o dă contextul literal şi istoric ... O proză interpretată ca
proză, o relatare istorică interpretată ca relatare istorică, alegoria
ca alegorie, poezia ca poezie" (Stadelmann, pag. 206).
Cuvintele Domnului Isus: "Nu aruncaţi măIgăritarele voastre
înaintea poIdJor* (MI. 7.6) au fost folosite în multe feluri; de
exemplu, că nu trebuie să le mărturisim Evanghelia necredincio-
şilor care o batjocoresc; să nu-L ducem pe Domnul Isus ("măr­
găritarui de mare preţ") la cei care în mod sigur îl vor dispreţui; să
nu expunem adevărurile profunde şi ascunse (asemenea
mărgăritarului închis într-o scoică) celor ce nu sunt dispuşi să le
aprecieze la justa lor valoare şi, deci, nu le vor putea asimila ...
Poate că unele din aceste aplicaţii sunt justificate, dacă nu le
contrazic alte pasaje clare ale Scripturii (F.A. 1.8; 1 Pet. 3.15).
Dar contextul care le precede pare să indice cu totul altceva ca
sens iniţial: Nu rostiţi, înaintea celor neîntorşi la Dumnezeu, cu-
vinte rele despre alţi creştini, "pentru ca nu cumva să le calce
în picioare, să se întoarcă (împotriva voastră) ~i să vă rupăU,
pe voi înşivă, prin bârfele şi calomniile lor.
Este primejdios să cităm un verset, fără a citi tot contextul
lui. O istorisire adevărată pe care o relata Dr. Pierre de Benoit,
105
I
+ AlEred Kuen +
fondatotul Institutului Biblic Emmaiis, este o dovadă în această
privinţă. După un vechi şi bun obicei, nişte prieteni au trimis
unor proaspăt-căsătoriţi o telegramă de felicitare, însoţită de un
pasaj biblic: 2 Corinteni 16.9. Citiţi tot versetul pentru a vă ima-
gina ce s-a petrecut în mintea invitaţilor. .. şi a tinerilor miri la
auzirea acestui text citit spre sfârşitul mesei!!! (ca să nu mai
vorbim şi despre o posibilă eroare de transmitere într-un aseme-
nea caz când, de exemplu, 1 Ioan 4.18 devine Ioan 4.18).
De asemenea, contextul permite, de cele mai multe ori, să se
precizeze sensul unei expresii. De exemplu, "a cădea din har"
este adesea folosit în cercurile evanghelice, ca un sinonim pentru
"a pierde mântuirea". Dar expresia aceasta se află în Galateni
5.4 unde Pavel o aplică celor ce căutau să ajungă îndreptăţiţi
prin păzirea Legii lui Moise; ei au respins calea harului, au căzut
pe o treaptă inferioară, au decăzut din har. Prin urmare, această
expresie nu aduce nici un argument - pro sau contra - doctrinei
referitoare la "perseverenţa sfinţilor " . Ea vizează un alt lucru.
Imaginea hoţului aplicată de Pavel în 1 Tesaloniceni 5.2 este
folosită p entru a dovedi caracterul secret al venirii Domnului,
dar contextul (v. 4) arată că această ilustraţie urmărea să eviden- .
ţieze caracterul neaşteptat şi nu cel secret al acestui eveniment
(ef. MI. 24.43). în capitolul precedent (4.16) se spune că venirea
Domnului nu va avea nimic secret, cu condiţia să nu aplicăm
aceste versete altui eveniment, sau să spunem că numai creştinii
vor auzi sunetul trâmbiţei lui Dumnezeu. Aceste concluzii nu
pot fi trase din context, ci trebuie introduse în text.
M. A. Chevalier distinge trei cercuri concentrice: "contextul
larg" (acela al întregii cărţi), "contextul apropiat" (ansamblul
unei argumentaţii) şi "contextul imediat" (versetele anterioare
şi posterioare, conjuncţiile, prepoziţiile, adverbele etc.) pentru
"a pune în evidenţă articulaţia logică cu ceea ce precede şi ceea
ce urmează" (84, pag. 22).
Evoluţia gândirii
în cuvântările Vechiului şi Noului Testament, precum şi în
Epistole, un verset constituie, în general, o verigă a unui raţiona­
ment. Pentru a-l înţelege, trebuie să urmărim întreaga desfăşu-
106
+ Cum să interpretăm Biblia +
rare a gândului oratorului sau al autorului, în cazul Epistolelor.
Aceasta ne obligă să citim tot capitolul, sau chiar mai multe
capitole, să notăm principalele argumente şi să vedem cum se
integrează versetul nostru în acest raţionament. "A devărata
interpretare biblică este o dialectică între înţelegerea literei şi
înţelegerea întregului (a entităţii)" (McConville, 87, pag. 51).
Toată desfăşurarea gândirii din Romani 6.1 - 8.17 răspunde
la întrebarea: "Să mai rămânem în păcat?" şi tratează problema
sfinţirii. Şi dacă vom căuta sensul unui verset din Romani 7, va
trebui să-I punem în legătură cu tema aceasta: incapacitatea
Legii de a produce sfinţirea. Apoi, capitolele 12-14 ale primei
Epistole a lui Pavel către Corinteni constituie un tot unitar care
răspunde la o întrebare a destinatarior despre darurile duhov-
niceş ti. Capitolul 13, un poem al dragostei, se inserează în centrul
acestei expuneri, şi el va trebui să fie interpretat exact din această
p erspec tivă. (A se vedea 12.31 şi 14.1). Cele două rugăciuni din
Efeseni 1.15-23 şi 3.14-21 se integrează exact la locul lor în cadrul
expunerii care se întinde de-a lungul primelor trei capitole ale
Epistolei.
Gândul care dirijează logica unei argumentaţii sau linia unui
discurs este indicat uneori (lucru evident pentru o bună parte
din pildele Domnului Isus). El a spus "pilda fariseului şi a va-
meşului" pentru nunii care se încredeau în ei înşi/Ii că sunt
neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi" (Lc. 18.9). Domnul
Isus a rostit pilda cu văduva supărătoare nca să le arate (uceni-
cilor) că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase"
(Le. 18.1). Cele trei pilde din Luca 15 (oaia rătăcită, drahma pierdută,
fiul risipitor) sunt introduse printr-o remarcă ce precizează intenţia
imediată a Domnului Isus (v. 1-2). Uneori, reacţia ascultătorilor
este aceea care ne permite să ghicim "punctul culminant" al dis-
cursului (Lc. 16.14).
Exemple
Când Dumnezeu îi spune lui Israel prin Amos următoarele
cuvinte: nCând îmi aduceţi arderi-de-tot şi daruri de mân-
care, n-am nid o plăcere de eleN (5.22), oare vrea El să spună
că jertfele din Vechiul Testament erau contrare voii Sale sau -
107
 + Alfred Kuen +
cum considerau unii teologi - proorocii se opuneau sistemului
preoţesc? Fără îndoială că trebuie să privim acest verset reaşe­
zându-l în contextul cuvântării şi să stabilim motivele pentru
care Domnul nu mai găsea nici o plăcere în ritualurile evreieşti:
acestea nu erau însoţite de un spirit de "dreptate" şi " nepri-
hănire" (v. 24) care ar fi trebuit să devină încununarea jertfelor
aduse Domnului (ef. Mica 6.6-8; Is. 1.11-15).
Când Domnul Isus recomanda: "Faceţi-vă prieteni cu
ajutorul bogăţiilor nedrepte (Lc. 16.9), ce voia El să spună
U
prin aceasta? Pilda care precede aceste cuvinte şi versetele care
o urmează, precum şi precizarea referitoare la unii dintre as-
cultătorii Lui (v. 14) lămuresc aceste cuvinte misterioase.
Când apostolul Pavel scrie: "în trupul meu împlinesc ce
lipseşte suferinţelor lui Cristos pentru Trupul Lui care este
Bisedca u (Col. 1.24), vrea să spună că orice suferinţă are o valoa-
re ispăşitoare? Sau că suferinţele lui Cristos pe cruce erau insufi-
ciente şi trebuiau completate de creştini? În versetel/:! care urmea-
ză, el vorbeşte despre lucrarea sa de evangheliza re (v. 28), zicând
că aceasta este o luptă (v. 29), o "mare luptă " (2.21) . şi noi ştim
din alte pasaje că această luptă i-a prilejuit numeroase suferinţe
nespus de mari (1 Cor. 4.8-13; 2 Cor. 4.9-13; 11.21-29) . El le-a
suportat bucuros pentru a contribui la creşterea Trupului lui Cristos.
Toate acestea au fost considerate de el, nu suferinţele sale, ci
"suferinţele lui Cristos", pentru că Domnul Isus trăia şi suferea
în el. însă, este evident că aceste suferinţe nu aveau un caracter
ispăşitor, ci erau o prelungire, o continuare a tuturor suferinţelor
îndura te de Domnul Isus în timpul misiunii Sale pământeşti din
partea potrivnicilor Lui, pentru că acum aceiaşi adversari se opu-
neau şi lucrării lui Pavel (1 Tes. 2.15-16).
Când se spune că Domnul Isus Cristos "s-a pogorât în părţile
mai de jos ale pământuIui u (Ef. 4.9), oare vrea apostolul să
evoce doctrina referitoare la "coborârea în Iad"? Contextul ne
permite să clarificăm această expresie. în Psalmul 68.18, Pavel
a găsit expresia "Te-ai suit" care vizează înălţarea lui Cristos.
Dar înainte de a Se putea sui, Cristos a trebuit să coboare. Unde?
Pe pământ, aceste "locuri inferioare" în raport cu "toate cerurile"
(v. 10), unde Fiul lui Dumnezeu Se afla înainte de întrupare şi
unde din nou, după Înălţare, "umple toate lucrurile".
108
+ Cum să jnterpretăm Bjblja +
Unul din textele cele mai dificile din tot Noul Testament este
1 Petru 3.19-20. Pentru a-l înţelege, trebuie să situăm aceste două
versete în contextul gândirii autorului. Tema acestui pasaj, ca
de altfel a întregii Epistole, este suferinţa, mai ales începând de
la versetul 14 - suferinţa din partea necredincioşilor. Pentru a
da greutate îndemnului de a suferi făcând ce este bine (v. 17),
apostolul Petru apelează la exemplul oferit de Cristos însuşi:
"Cristos, de asemenea, a suferitU (v. 18). La sfârşitul acestei
expuneri, Petru îşi va rezuma gândwile spunând: "Astfel dar, 6indcă
Cristos a suferit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de
gândire u (4.1). Deci, tot pasajul acesta (3.18-22) trebuie privit ca
o referinţă la exemplul personal al Mântuitorului privind sufe-
rinţele pricinuite de oamenii necred incioşi. în primul rând, Petru
se referă la suferinţele îndurate de Cristos pe cruce: "EI. Cel Ne-
prihănit, pentru cei nelegiuiţiu. Dar, "omorât în trupu, El,
"a fost înviat în duh u (v. 18). Or, suferinţele lui Cristos nu datea-
ză doar din momentul întrupării Sale. Duhul lui Cristos despre
Care apostolul Petru vorbise ceva mai înainte, era deja în pro-
orocii Vechiului Testament (1.11), printre alţii şi în Noe, acest
"propovăduitor al neprihănirii (2 Pet. 2.5).
u
Duhul acesta, nu numai că "vestea mai dinainte suferinţele
lui OistosH(1.11), dar le şi suporta în mesagerii Lui. într-adevăr,
dispreţuirea cuvintelor proorocilor ş i refuzul îndurării Sale, îi
frângeau inima. Şi Petru evocă un episod din istoria acestor
suferinţe îndurate de Domnul Isus înainte de a Se întrupa, şi
anume cel de pe vremea lui Noe "când se făcea corabia", în
vremea "îndelungii răbdări a lui Dumnezeu HCare a aşteptat
120 de ani ş i s-a prelungit din pricină că EI "doreşte ca nici
unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţăH (1 Pet. 3.20;
2 Pet. 3.9). Dar Duhul lui Cristos Care a propovăduit prin gura
lui Noe, nu a întâlnit decât nişte oameni "răzvrătiţi", aflaţi acum,
"în închisoare", din pricina răzvătirii lor, în aşteptarea judecăţii de
apoi, astfel că "au fost scăpate un mic număr de suflete,. adică op~
(v. 20). Urmează v. 21-22, o paranteză asupra botezului, simbolizat
prin acest potop. Apoi, firul gândirii apostol ului este reluat:
"Astfel dar, fiindcă Cristos a pătimit în trup... (4.1), U
109
 + Alfred Kuen +
sublin i!ndu- se din nou la v. 13:"Bucuraţi-vă,. întrucât aveţi parte
de patim ile lui Cristos ... Dacă sunteţi batjocoriţi pentru Nu-
mele lui Crisfos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhu l lui
Dumnezeu Se odihneşte peste voi" (aşa cum S-a odihnit altădată
peste Noe cel ridiculizat şi batjocorit din pricina propovăduirii sale).
Această interpr etare, coerentă cu tema generală a
Epistolei
şi cu evoluţia gândir ii autoru lui în această secţiune,
prezintă în
plus avanta jul de a împied ica recurg erea la nişte surse sau doc-
trine extrabiblice, neconf irmate nicăieri în Cartea Sfântă, precum
şi evitare a multo r întrebări la care nu s-ar putea da
un răspuns
satisfăcător. (Dacă Domn ul Isus Cristo s ar fi coborâ
t în Infern
pentru "a evangh eliza" pe morţi, înseamnă că ar mai exista o a
doua posibi litate de conve rtire, ceea ce este in flagrantă con-
tradicţie cu Evrei 9.27; Mt. 12.36; Lc. 16.19-31; 2 Cor. 5.10.
Si de
ce le-ar mai fi fost vestită Evang helia tocma i acelor persoa ne
care, zeci de ani în şir, ascultaseră propovăduirea lui Noe?)
Contextul întregii cărţi
Adese ori, pentru a înţelege mai bine un verset, trebuie să-I
reaşezăm în planul de ansam blu al cărţii din care a fost luat. în
majori tatea cărţilor biblice, sesizăm o structu rare a ideilor prin-
cipale pe baza unui plan genera!. Or, tocmai în lumina acestu i
fir călăuzitor, a gându lui centra l trebuie să fie interp retat fiecare
verset în parte.
Dacă scoate m din contex tul lui un verset ca acesta:
"Nu este
altă fericire pentru om decât să mănânce ţii să bea
ţii să-ţii
înveselească suflet ul cu ce este bun din agonis
eala lui!"
(Ec!. 2.24), vom avea în el o bună deviză pentru un filozof
epicur ian; însă, o aseme nea interp retare va intra în contradicţie
cu multe pasaje biblice . Asem enea altor cuvin te din cartea
Eclesi astul, şi această afirmaţie trebui e privită ca o conclu zie
parţială la care a ajuns Solom on, căutând cu înfrigu
rare "ceea
ce rămâne" (cf. Ecl. 1.3).
însă, conclu zia finală autoru l o va formu la abia în 11.9 şi
12.1, 13. Si încă ceva demn de reţinul: conclu zia lui Solom on
coresp unde staturi i sale spiritu ale, precum şi nivelu lui la care
ajunse se Revelaţia. Autori i Noulu i Testam ent au de spus multe
lucrur i net superi oare asupra subiec tului respectiv.
110
+ Cum sA interpretăm Biblia +
La fel stau lucrur ile cu cartea lui Iov. Nume roase exclama ţii
ale lui Iov, rostite mai Înaint e ca el să ajungă la lumin oasa
certitu dine exprinlată în 19.25, ar putea să ne şocheze (3 .11;
9.22-24; 14.19-20). Cât despre cuvântările prieten ilor săi, acestea
se pot rezum a în două cuvint e. "Dacă tu suferi, este pentru că
ai păcătuit. Pocăieşte-te şi Dumn ezeu te va restabili!" Or, scopul
princi pal al cărţii este tocma i acela de a comba te o as:m~ne~
teologie mioapă. Dumn ezeu însuşI va spune , la fmele carţu, ca
aceşti diferiţi teoreticieni ai doctrin ei "suferinţă-pedeapsă"
hau
intune cat planu rile Sale prin cuvântări fără pricep ere"
(38.2; 42 .7). Deci, dacă extrag em un pasaj din cuvântările lor,
pentru a-l studia , trebuie să vedem cine rosteşte ,:ceste cuvmt e
şi ce semnificaţie au ele în contex tul genera l al carţu (dar
mal
ales din perspe ctiva ultime lor sale capitole).
Cui se adreseazli aceste cuvinte?
J. A. Baird a sublin iat inlportanţa identificării audito riului:
în 395 din 422 de unităţi textua le audito riul Domn ului Isus este
definit cu clarita te în sinaps a lui Huck- Lietzm ann: "cei doispr e-
zece, mulţimea ucenicilor, cei care erau împreună cu aposto lii,
advers arii ... Fiecare catego rie de ascultători cuprin de subgru pe:
printre potriv nicii Domn ului Isus găsim pe farisei , cărturari:
învăţătorii Legii, marii preoţi, bătrânu, Smedf lul... Baud
a mal
identif icat 17 subgr upe de advers ari plecân d de la cuvint ele
greceşti care îi define au. De aseme nea, ~ cazul p~del?r Dom-
nului, evangheliştii disting patru catego fll de asculta tofl. "Audl -
toriul prezen ta o mare importanţă pent;u cei car~ au consemna~
tradiţia , pentru că ei credea u că «logla» (mes~Jele Domn ulUi
Isus) erau centrate pe audito riu". Domn ul Isus Îşi adapta mesaju l
în funcţie de cei cărora li se adresa ...
"Aşadar, audito riul este pentru noi un factor hermeneut~c
de maximă importanţă. Nu putem realme nte înţelege semnl -
·ficaţia mesaje lor Domn ului (logia) înainte de a fi stabili t cărei
catego rii de ascultători le erau destin ate". (69, pag. ~34). Dacă
cei patru evanghelişti au fost atât de atenţi pentru a-Ilde nhflca
pe cei cărora le erau adresa te cuvint~le ?o~ului Isus, ŞI" nOi ar
trebui să fim la fel, atât în Evanghelii, cat ŞI m celelalte carţl ale
Script urii.
111
 + Alfred Kuen +
+ Cum să interpretăm Biblia +
Multe cuvinte ale Vechiului Testament erau ~dresate popo-
rului Vechiului Legămân t, astfel că ele nu sunt duect aplicabile adresează, în primul rând, lui Evodia şi Sintichia, dar oare nu
ni se întâmplă şi nouă să nu ne prea înţelegem cu unii dintre
epocn.. ac tuale . Deuteronomul arăta chiar că unele poruncI
f date
ea membrii Bisericii noastre, chiar dacă trecutul nostru dovedeşte
israelitilor în pustie au fost reajustate pentru genera.la care av
să se ~tabilească în Canaan. In general, destmatarn mesaJel?~ că am fost plini de râvnă pentru Domnul (v. 3)?
rofetilor sunt identificaţi cu precIZie: averhs~entele date f~s
moabiţilor,
fenila"r, me~aJ pentr~ Z:dechl~,
solilor etiopieni .. . un A interpreta textul în lumina scopului cărţii
un altul contra Babilonului... Aceasta .nu mseam~a ~a texte e
respective nu au nimic de spus generaţiei noa~tre, ms~, t~~bUle Câteodată, scopul unei cărţi ne este indicat de autorul însuşi
să operăm o triere între ceea ce îi viza exclus~v pe prun;t d:s- (de exemplu: Le. 1.1-4; Ioan 20.31; Rom. 15.15; Evr. 13.22; 1 Ioan
tina tari şi ceea ce are valoare permanentă. Ma~ mult decat atat: 2.1, 12-14). Si tocmai în lumina acestui scop declarat trebuie să
interpre tăm noi diferitele pasaje.
să vedem ce împrejurare actuală coresPw:'de s~~uaţlel .de atuncI
şi să desprindem, din contextul istoric, prmclpn valabile pentru Când scopuJ unei cărţi biblice nu este indicat de autor, cum
îl putem identifica? Câ teodată, saluturile iniţiale, mulţumirile
toate timpurile. T .1
sa u remarcile fin ale ne pot orienta pe calea cea bună . (Iată câteva
v v ·

De exemplu, Isaia 14.28-32 se adreseaza fllstem or, vraJ-

maşi ai lui Israel, care se bucu rau de dispariţia regelUi asman exemple: Rom. 1.1-7; 15 .14-16; Col. 1.2; 1 Tes . 1.1-4; lac. 1.1;
Tiglat-Pileser, care îi asuprise. 5.19-20). Alteori, trebuie să citim "printre rânduri". Când Pavel
Proorocul zice: scrie colosenilor că el cere lui Dumnezeu ca ei ,-să se umple de
cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere
duhovniească (1.9), se poate deduce de aici că tocmai lucrul
H
"Nu te bucura atâta,
ţara filistenilor, acesta le lipsea lor şi Pavel le scrie cu scopul de a-i ajuta să crească
pentru faptul că nuiaua în cunoş tinţa aceasta . Urmarea o confirmă (2.4, 8, 16, 20). Pri-
care îţi lovea spa tele lejuI cu care a fost scrisă o Epistolă poate să ne inclice unul din sco-
a fost făcu tă bucăţi, purile sale (FiI. 4.10-20), dar este foarte bine să recitim întreaga
căci din trunchiul şarpelui Epistolă pentru a vedea dacă întreg mesajul ei poate fi aşezat
se va naşte o viperă sub acest "acoperă mânt" .
a cărei progenitură Nu odată se întâmplă ca autorul să urmărească simultan
va fi un monstru înaripat". mai multe scopuri. în 1 Corinteni, de exemplu, Pavel voia să
corecteze unele erori de conduită şi de doctrină şi să răspundă
Această prezicere a fost efectiv împlinită de succesorii lui întrebărilor pe care corintenii i le puseseră mai înainte. Pentru
Tiglat-Pileser: Sargon şi Sanherib, care au rumat ţar~ filistenilor. fiecare capitol, trebuie să vă puneţi întrebarea: "De ce scrie
Iată deci că profeţia aceasta avea o destinaţie preCisa . împl~nu.ea autorul aceste lucruri?" După ce aţi reflectat îndelung asupra
ei c~nfir~ă credinţa noastă în preştiinţa lUi Dumnezeu ŞI m fia- acestei întrebări, veţi iace bine să confruntaţi concluziile la care
bilitatea cuvintelor Sale. Noi putem aplica acum cuv,:,t:le acest:a aţi ajuns cu ceea ce consideră şi alţii că ar putea fi scopul urmărit
adversarilor poporului lui Dumnezeu care ~e bucura ca anumite de autor. O Introducere la Vechiul sau la Noul Testament, precum
împrejurări favorizează împlinirea planUrilor lor os!"ile. El: ~~ şi un Comentariu bun indică, în principiu, pentru fiecare carte
dau certitudinea că Dumnezeu va avea ultimul cuva~t Ş I ca biblică, ocazia cu care a fost scrisă şi scopul urmărit de autor.
nu-i va lăsa nepedepsiti pe cei ce luptă contr? alor SaI. . Nu este exclus ca uneori părerile să se deosebească (de exemplu,
Ceea ce apostolii scriu diferitelor Blse~lcl .mEplstole .trebUie s-au avansat numeroase ipoteze privitor la scopul cărţii Faptele
să fie triat şi interpretat după aceleaşI prmclpn: Fllipem 4.2 se
Apostolilor. Apoi, opiniile despre scopul Cântării Cântărilor
112 Cum să interpretăm c-B
113
II I
+ Alfred K uen +
variază. în funcţie de modul în care este privită: o culegere de
poeme de dragoste sau o dramă cu semnificaţie simbolică).
fntr-un asemenea caz, încercaţi să raportaţi pasajul la care v-aţi
oprit diferitelor scopuri propuse şi vedeţi care dîntre acestea
"funcţionează" cel mai bine.
Determinarea scopului unei cărţi este foarte importantă pen-
tru că, în principiu, fiecare din părţile ei componente va contribui
la atingerea obiectivului autorului, şi fiecare frază este într-o
strânsă legătură cu scopul general al cărţii.
Luaţi pe rând fiecare verset din 1 Tesaloniceni 2 şi puneţi-vă
următoarea întrebare: "De ce spune apostolul Pavel aceste cu-
vinte?" Veţi vedea cum se conturează imaginea unei controverse
în cursul căreia apostolul dă o serie întreagă de răspunsuri la
acuzaţiile pe care i le-au adresat detractorii săi.
Pentru a urmări mai îndeaproape firul gândirii care străbate
întreaga carte, va fi bine să faceţi planul cărţii, sau cel puţin să
consultaţi planul propus într-o Introducere, şi să vedeţi unde
trebuie aşezat pasajul pe care doriţi să-I interpreta ţi. Apoi for-
mulaţi următoarele întrebări:
- Ce contribuţie îşi aduce pasajul acesta la demonstraţia în
curs de desfăşurare?
- Cum pregătesc versetele precedente naşterea acestui pasaj?
Există o legătură logică, o desfăşurare cronologică? (Urmăriţi,
de exemplu, legătura dintre Romani 5.20 şi 6.1-2 la care ne-am
referit mai sus).
- Pasajul respectiv are un rol important în dezvoltarea gân-
dirii autorului, sau este mai degrabă o paranteză?
- Ce elemente noi adaugă el mesajului general al cărţii?
Astfel de întrebări vă vor ajuta să pregătiţi etapa următoare:
integrarea datelor conţinute în acel pasaj în învăţătura generală
a Bibliei lO •
+ Cum să interpretăm Biblia +
alcătuirea sa. Credinţaîn unitatea aceasta ne cere o hermene-
utică "coerentă" şi armonioasă. Doctrina dedusă de noi din
interpretarea unui pasaj trebuie să nu contrazică doctrina care
se degajă din restul Scripturii, cu atât mai puţin pe cea abordată
de autor în alte cărţi ale sale. Fără îndoială, credinţa în umtatea
Bibliei, în unitatea sa de inspiraţie, ne permite o interpretare a
pasajelor dificile în lumina a ceea ce s-a spus, pe aceeaşi temă, şi
în alte locuri.
Pasajele dificile abtUldă în scrierile lui Pavel, însă, din fericire
pentru noi, el ne-a lăsat l3 scrisori între care putem trage ~uAme­
roase paralele. A fost alcătuită şi o sinapsă ("Synopse des ep,tres
de Paul", Ed. Universitaires, Paris, 1962) pentru a apropIa pasa-
jele care tratează acelaşi subiect. . ..
Declaraţia lui Pavel citată mai jos a fost pentru mulţI creştUlI
o sursă de îmbărbătare: "Vacă suntem necredincioşi, IDtuşi El
rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur' (2 Tim. 2.l3);
cu alte cuvinte, infidelitatea noastră nu va avea !,ici o influenţă
asupra credincioşiei lui Dumnezeu faţă de noi. Insă, ace~te ;u-
vinte pot fi interpretate şi într-un sens diametral opus: El ramane
credincios ameninţărilor pe care le-a proferat contra celor care
îi sunt necredincioşi ş i le va împlini. .. cu credincioşie. Care este
sensul real al acestor cuvinte? Si aici, ca peste tot, trebuie să luăm
în considerare întregul fir călăuzi tor al gândirii apostolului, pre-
cum şi contextul general al scrierilor sale.
După ce a menţionat propriile sale suferinţe pentr,: Cristos
(v. 9), pentru ca cei aleşi să obţină mântuirea care este Ul Dom-
nul Isus Cristos şi slava veşnică (v. 10), Pavel introduce unnul dUl
v. 11-l3 prin formula de cita re: "Adevărat este cuvântul acesta"
(ef. 1 Tim 1.15; 3.1; 4.9; Tit 3.8):

Contextul general al învăţăturii biblice "

Dacă am murit împreună cu El,
vom şi trăi împreună cu El,
Una dintre cele mai convingătoare dovezi ale inspiraţiei di- dacă răbdăm,
vine a Sf. Scripturi este deplina Sa unitate, în pofida diver- vom şi împărăţi împreunăcu El,
sităţii autorilor săi şi a celor cincisprezece veacuri cât a durat dacă ne lepădăm de El,
şi El Se va lepăda de noi,
dacă suntem necredincioşi,
10 A se vedea exemplele date la cap. 3 de R. H . Stein, 88, în lucrarea sa
totuşi El rămâne credincios,
intitulată " Epistles", pp. 59-113. Nota Ed. Emmaiis.
căci nu Se poate tăgădui singur
H
•

114
115
l'
+ AHred Kuen + + Cum să interpretăm Biblia +

. Strtj.ctura poetică a acestui imn se sprijină pe patru parale- 3. Afi rmaţia că uEl nu Se poate tăgădui singur reamin-
H

lisme: primele două rânduri sunt foarte asemănătoare, singura teşte promisiunile făcute lui Avraam (Gen. 22.16-1 8) şi respec-
diferenţă între primul şi al doilea fiind timpul verbelor: trecut tarea lor (Evr. 6.13; 7.21).
(aorist) - prezent. Primul rând a fost deseori interpretat ca fiind ~~trei~ t~n efucd~ ~mmaid ~~~reo
o referire la martiri. Însă, luând în considerare paralelismul interpretare pozitivă a celui de-al patrulea rând, şi atunci evoluţia
asemă nător din Romani 6.8, ar fi mai indicat să- I raportăm la gândirii a r fi urmă toarea :
moartea spirituală împreună cu Cristos a celui convertit, simbo- v. 10: - eu rabd totul pentru binele celor pe care
lizată prin botez. Al doilea rând es te ilustrat prin Apocalipsa Dumnezeu i-a ales, pentru m ântuirea
5.10; 20.4,6 şi 22.5. Al treilea rând introduce un viitor şi, în plus, lor în Domnul Isus Cristos şi slava lor
O schimbare de subiect între primul şi al doilea membru al para- veşnică.
lelismului: n oi - EI. P~obabil că pentru a reproduce cât mai literal v . 11: prim ul rând - cu prilejul întoarcerii voastre la Dum-
cuvin tele Domnului Isus: ,-de oricine se va lepăda de Mine îna- - o evocare: nezeu, voi aţi murit împreună cu Cristos,
intea oamenilor, Mă voi lepăda Iii Eu înaintea Tatălui Meu, aţi trecut din moarte la via ţă; deci, într-o
Ctre este în ceruriH (Mt. 10.33) a ales autorul imnului această zi, voi veţi trăi veşnic împreună cu Cristos
formă de exprimare, şi nu paralela strictă: "vom fi şi noi lepădaţi". (o confirmare a versetului 10: binele celor
Al patrulea rând poate fi interpretat în două sensuri opuse: dacă aleşi, mântuirea lor).
vedem în el continuarea gândului din v. 3, atunci constituie o
amenin ţare: dacă noi suntem necredincioşi, DunU1ezeu rămâne v. 12: a l doilea rând - a răbda cu deplină supunere necazu-
fidel naturii Sale, adică sfinţeniei Sale, d rep tăţii Sale, avertismen- - o promisiune: rile vieţii din pricina lui Cristos ne pre-
găteşte pentru a împărţi şi domnia cu
telor pe care le-a dat prin Cuvântul Său, şi ne va judeca aşa cum
EI (deci: slava veşnică) .
merităm, căci El nu poate nega ceea ce a declarat mai înainte. Aceas-
tă interpretare are avantajul de a menţine perfect continuarea para- al treilea rând - ca re ne rea minteş te cuv intele Dom-
lelismulUi decla nşa t cu primul rând . - un avertiment, nului Isus din Matei 10.33: nu renunţa ţi
Totuşi, câ teva considerente, extrase din învăţătura generală la această măreaţă perspec tivă a unui
a Scripturii, militează în favoarea interpretării opuse: viitor aşa de glorios lepădându-vă de
Mine!
1. "A fi necredincios" traduce verbul apistoumen care poate
să însemne, fie a nu crede (în Cristos) ca în Mc. 16.11; Rom. 3.3; v.13: al patrulea rând - un cuvânt de îmbărbătare pentru creş­
11.20, 23; 1 Pet. 2.7), fie a-i lipsi încrederea, a fi slab în credinţă - o speranâă tinii scrup uloşi care suferă din pricina
nedesăvâ rş irilor şi necredincioşiei lor:
(Lc. 24.41). Substantivul corespunzător apistia este folosit tocmai
în acest sens (Mc. 9.24). credincioşia lui Dumnezeu nu este de-
pendentă de a noastră, El rămâne fidel
promisiunilor legământului Său făcut
2. Expresia uDumnezeu este credincios H revine de cinci cu noi. EI a declarat-o cu jurământ şi
ori în Epistolele lui Pavel, de fiecare dată cu un sens pozitiv nu poate să-Şi încalce Cuvântul - vezi
(1 Cor. 1.9; 10.13; 2 Cor. 1.18; 1 Tes. 5.24; 2 Tes. 3.3; ef. Evr. 10.23; Psalmul 103.14; Evrei 13.5 - (după
11.11; 1 Ioan 1.9). R. H. Stein, 88, pp. 60-66).
116 117
II
+ Alfred Kuen +
Doctrina sfinţirii dezvoltată in pasajul din Romani 6 la care
ne-am referit în capitolele precedente este reluată şi în alte Epis-
tole paulme: "Dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci
au murit. Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc,
să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit
şi a înviat pentru ei" (2 Cor. 5.14-15). "Am fost răstignit
împreună cu Cristos" (Gal. 2.20). "Cei ce sunt ai lui Oistos Isus
şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi
poftele ei" (Gal. 5.24). " ••. şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să
mă fac asemenea cu moartea Lui" (FiI. 3.10). "Căci voi aţi
murit" (Col. 3.3). " ...măcar că eram morţi în greşelile noastre,
ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos... El ne-a înviat
împreună" (Ef. 2.5-6). "Dacă este cineva în Cristos, este o
făptură nouă. Cele vechi s-au dus (adică vechea fiinţă). Iată
că.toate lu~e s-au făcut noi" (2 Cor. 5.17; cf. Gal. 5.17). "Toţi
cel care aţi fost botezaţi pentru Cristos v-aţi, îmbrăcat cu
Cristos" (Gal. 3.27).
în definitiv, toate pasajele în care apar cuvintele morti în via ti
botezaţi şi pe care le putem găsi, folosind o Biblie c~ ;rimit~r;
sau o Concordanţă biblică, sunt un comentariu al pasaj ului din .
Romani 6.1-10. Ele ne arată că moartea şi învierea noastră îm-
preună cu Cristos au avut loc când am primit botezul Duhului
Sfânt, adică atunci când ne-am întors la Dumnezeu, când am
fost născuţi din nou, botezul cu apă reprezentând aceste două
faze (moartea şi învierea) prin cufundarea şi ieşirea noastră din
apă. Aşadar, la acest eveniment de importanţă capitală pentru
viaţa noastră spirituală se referă apostolul în. primele versete
dm Romani 6 ca un fapt împlinit o dată pentru totdeauna (lucru
pe care îl indică timpul aorist al verbului a muri în v. 2 şi 3: "noi
care am murit"). îndreptăţirea şi sfinţirea noastră se datorează
aceluiaşi fapt. spiritual: moartea împreună cu Cristos.
Deoarece noi am murit, dreptatea lui Dumnezeu nu ne mai
p~at~ pedepsi pentru păcatele noastre, iar păcatul nu mai poate
stapanl asupra noastră. Multe din referinţele amintite mai sus
se raportează mai mult la justificare, altele mai mult la moartea
faţă de păcat, dar de fiecare dată apostolul se referă la aceeaşi
L
118
+ Cum să interpretăm Biblia +
realitate: unirea noastră cu Isus Cristos în moartea şi învierea
Sa (ef. 1 Cor. 10.1-2: unirea israeliţilor cu Moise - "botezaţi în
Moise").
Astfel, datorită paralelelor existente în Epistolele lui Pavel,
avem la dispoziţie un comentariu al gândirii sale făcut de el
însuşi . În ultimul pasaj din seria versetelor citate mai sus (Gal.
3.27), ideea de moarte şi înviere apare sub imaginea dezbrăcării
unei haine învechite şi îmbrăcării unui veşmânt nou. Regăsim
imaginea aceasta, dezvoltată şi mai pe larg, în Romani 13.13-14;
Efeseni 4.22-24; Coloseni 3.5 -10, 12. în Romani 13 mai găsim pe
lângă această imagine, o aluzie la contrastul zi-noapte, sau la
cel dintre întuneric şi lumină. Putem prelungi aceasta în Efeseni
5.8-14; Filipeni 2.14-15; 1 Tesaloniceni 5.5.
Dar nu numai apostolul Pavel a scris Epistole; teologia Epis-
tolelor lui Petru se apropie foarte mult de aceea a lui Pavel. Noi
regăsim aici moartea şi învierea împreună cu Cristos pentru a
birui păcatul (A se vedea La sanctification d'apres 1 Pierre în
A. Kuen "Comment etudier la Bible", pag. 42).
Evangheliile şi Faptele Apostolilor, pe de o parte, şi Epistolele
pe de altă parte, se lămuresc reciproc. Cuvintele Domnului Isus
îşi regăsesc continuitatea şi explicarea în învăţătura apostolilor.
Ne lovim de cuvintele enigmatice ale Domnului Isus cu privire
la ochiul drept car ar trebui să fie scos şi la mâna dreaptă care
ar trebui tăiată (Mt. 5.29). Dacă reflectăm asupra acestui sfat
straniu, vom zice: "Dacă mi-aş scoate ochiul drept deoarece el
se oprea asupra unor lucruri care mă incitau să păcătuiesc îmi
va rămâne ochiul stâng care ar putea continua opera malefică
începută de ochiul drept ... Dacă mi-am tăiat mâna dreaptă, cea
stângă mă va împinge, la rândul ei, spre păcat. Si apoi, dacă aş
ajunge ciung şi orb, îmi rămân urechile, limba, imaginaţia mea
coruptă de «păcatul care locuieşte în mine» . Chiar dacă m-aş
lipsi de bunăvoie de toate organele celor cinci simţuri ale mele,
gândul meu va continua să cutreiere prin locuri interzise. Si
atunci, ce este de făcut?"
Singura scăpare pentru noi este moartea. Si iată-ne întor-
cându-ne spre Romani 6 unde apostolul ne dă secretul eliberator:
noi am murit. Deci, nu trebuie să mai continuăm să păcătuim.
119
" l' I
I + Alfred Kuen +
Prin lucrarea Duhului lui Dumnezeu, noi am fost botezaţi în
moartea lui Cristos. Or, nu găsim noi deja în Evanghelii o alu-
I zie la acest botez spiritual? Desigur. înainte-mergătorullui Mesia
I l-a prevestit. Ioan Botezătorul "propovăduia botezul pocă­
inţei, spre iertMea păcatelor" (Le. 3.3). Totuşi, Ioan precizează
II că ritualul prin el însuşi nu îndeplineşte lucrarea interioară indis-
~ pensabilă: "Eu, da, v-am botezat cu apă; dar El vă va boteza
cu Duh Sfânt" (Me. 1.8). Numai Duhul - le spunea el cu alte
cuvinte - de care dispune Cel ce trebuie să vină poate îndeplini
înăuntrul vostru această lucrare de moarte, de iertare a păcatelor
şi de înviere la o viaţă nouă pe care botezul meu o reprezintă.
Pe ce se bizuia el pentru a face o asemenea afirmaţie? Pe profeţiile
Vechiului Testament care vorbeau despre apă , despre Duhul
Sfânt şi despre iertarea păcatelor.
Prin urmare, dacă vrem să înţelegem deplin Romani 6, tre-
bUie să ne întoarcem, prin Ioan Botezătorul, la proorocii Vechiului
Testament. Vom aborda acest aspect când vom vorbi despre
legătura dintre Vechiul şi Noul Testament.
Referitor la con text, trebuie să mai arătăm că cel ce studiază
un text va trebui să ţină seama ş i de contextullegământuJui.
Sub care legământ au fos t rostite cuvintele respective? Deşi, sub
numeroase aspecte, Biblia constituie un întreg, o unitate, există,
totuş i, diferenţe semnificative între s istemul religios al legă­
mântului mozaic şi acela allegământului încheiat în sângele lui
Cristos. Textele scrise atunci când era în vigoare ritualul mozaic
au un context general diferit de cele redactate în timpul erei
creştine (R . C. Kelcy, 86, pag. 79).
În felul acesta, prin cercuri concentrice din ce în ce mai largi
(acelaşi autor, acelaşi gen literar, acela şi testament, aceeaşi Biblie),
vom descoperi puntea care uneşte pasajul studiat cu ansamblul
învăţăturii biblice, urmărind progresia Revelaţiei în direcţia unei
ciarităţi din ce în ce mai profunde.
Capitolul 9
A ŞAPTEA ETAPĂ:
CONTEXTUL ISTORIC,
GEOGRAFIC ŞI CULTURAL
Contextul istoric
Metoda istorico-literară (sau istorico-filologică, istorico-gra-
maticală) ţine seama, pe de o parte, de aspectul literar al textului
(filologie şi semantică: sensul cuvintelor, morfologie şi sintaxă,
sensul frazelor, stil, gen literar), iar pe de altă parte, de aspectul
său istoric şi cultural. Cei ce aplică metoda aceasta iau în serios
faptul că Dumnezeu S-a revelat într-o istorie şi de-a lungul aces-
teia. Toate cuvintele şi toate evenimentele relatate în Biblie sunt,
aşadar, intim legate de timpul lor.
Dimensiunea istorică a Bibliei
În epoca patriarhilor, închinătorii ridicau altare oriunde îşi
aşezau corturile şi aduceau jertfe Domnului pe aceste altare
(Gen. 8.20; 12.7; 22.9; 35.1; Ex. 17.15; 24.4). înaintea intrării în
Canaan, Moise a prevenit poporul că, odată instalaţi în Ţara Făgă­
duinţei, ei nu-şi vor putea aduce jertfele decât "la Ioc:ul pe care-l
va alege Domnul.,. ca să-Şi aşeze acolo Numele Lui" (DeuL 12.5,
1,14). Cel ce ar fi adus Domnului o jertfă în alt loc decât cel ales
de El trebuia să fie nimicit din mijlocul poporului Său (Lev. 17.4).
Prin urmare, toate actele de cult urmau să fie concentrate la
Ierusalim (Deut. 14.22-29; 15.19-23). Dar Domnul Isus a aver-
tizat-o pe femeia din Samaria că avea să vină vremea când
121
 + Alfred Kuen +
Dumnezeu Tatăl să nu mai fie adorat, nici pe muntele Garizim,
nici la Ierusalim (Ioan 4.21).
Epistola către Evrei spune despre cultul Vechiului legământ
că el era "chipul şi umbra lucrurilor cereşti (Evr. 8.5), dar
H
"nu înfăţişarea adevărată a lucrurilo~ (10.1; ef. Col. 2 .17).
Un alt exemplu. Moise zice: "Când cineva îşi va lua o nevastă
şi se va însura cu ea, şi se va întâmpla ca ea să nu mai aibă tre-
cere înaintea lui, pentru că a descoperit ceva ruşin06 în ea. să-i
scrie o carte de despărţire, şi după ce i~ va da în mână, să-i
dea drumul din casa lui. Ea să iasă de la el, să plece şi va putea
să se mărite după un alt bărbat" (Dt. 24.1-2). Mai târziu, Domnul
Isus comentează: "Dar Eu vă spun: «Oricine îşi va lăsa nevasta"
afară numai de pricină de curvie, fi va da prilej să prea-
curvească. Şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat
~H(Mt. 5.31-32). Când este întrebat de ce a dat Moise
o dispoziţie diferită de a Lui, Domnul Isus răspunde: "DinpIidna
împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi
I nevestele, dar la început n-a fost aşaH. (Mt. 19.8). Descoperim
aici trei dispensaţiunidiferite, cu legislaţii variate: Ia început, Moise, .
I Domnul Isus (în a treia dispensaţiune, se revine la prima rânduială,
confirmată şi de apostolul Pavel la 1 Corinteni 7.10-11, 39). Prin
urmare, nu se poate ignora istoria şi nu se poate trata Biblia ca pe un
I cod civil sau penal valabil ca atare pentru toate timpurile, de la
prima şi până la ultima pagină .
"O religie fondată şi înrădăcinată în istorie nu poate ignora
istoria. De aceea, o interpretare istorică a Bibliei nu este un lucru
de prisos de care s-ar pu tea lipsi interpretii biblici: aceasta nu ar
mai fi decât un corp de principii şi idei rupte de procesul care
le-a dat naştere" (H. H. Rowley, "The Relevance of Biblical Inter-
pretation" în "Interpretation", ian. 1947, pag. 8).
Dacă noi nu tinem seama de dimensiunea istorică a Bibliei,
ce vom răspunde cuiva care intră să mănânce struguri în via
vecinului său şi, când este tras la răspundere pentru aceasta, va
zice: "Este scris: «Dacă intri în via aproapelui tău, vei putea
să mănânci struguri după plac, până te vei sătura; dar în
vas să nu iei»H (Dt. 23.24)? Sau celui care va refuza să plăteas­
că dobânda cuvenită pentru un împrumut, sprijinindu-se pe
v. 20 din acelaşi capitol care interzice luarea dobânzii? Sau ce
122
+ Cum să interpretăm Biblia +
vom răspunde celui care va zice: "Dacă Dumnezeu i-a îngăduit
lui Solomon să aibă 700 de neveste şi 300 de concubine, eu de
ce nu aş putea avea măcar două neveste?"
Multe dificultăţi îşi găsesc rezolvarea când noi ajungem să
privim lucrurile din perspectiva istoriei mântuirii. Astfel, anumite
prevederi ale Legii lui Moise, războaiele de cucerire ale Cana-
anului şi exterminarea populaţiilor indigene, lucrurile date spre
nimicire, răzbunătorul sângelui şi cetăţile de scăpare, căsătoria
după legea leviratului, Psalmii care conţin imprecaţii, diatribele
profeţilor la adresa unor popoare şi chiar atitudinea ucenicilor
Domnului Isus în perioada premergătoare pogorârii Duhului
Sfânt - toate acestea au fost înrădăcinate într-un anumit context
istoric, şi nu pot fi cu nici un chip transpuse într-o perioadă diferită.
Aportul istoriei evidenţiat de însăşi Sfânta Scriptură
Istoria ne permite să înţelegem numeroase episoade ale Ve-
chiului Testament şi aluziile făcute la acestea în cărţile profetice.
Părţile istorice ale Pentateuhului ne ajută să înţelegem legile
sa le (dintre care unele au fost schimbate când poporul Israel s-a
stabilit definitiv în Canaan). Ansamblul circumstanţelor din vre-
mea Judecă torilor ne permite să vedem de ce un Samson, un
Ghedeon sau un Iefta au acţionat aşa cum au acţionat. Compor-
tamentul lui Rut şi al lui Boaz rămâne pentru noi ceva foarte
enigmatic, dacă nu cunoaştem obiceiurile vremii. Contextul istoric
al epocii lui David ne ajută să explicăm o bună parte din psalmii
săi. Toată istoria cărţii Regilor ne este indispensa bilă pentru a
putea înţelege mesajul profeţilor.
"Plângerile lui Ieremia" este cartea care trebuie citită în lu-
mina relatării distrugerii Ierusalimului în împăraţi şi Cronici;
vedenia "văii oaselorH (Ez. 37) poate fi aplicată, desigur, şi
na şterii din nou; însă, ea a fost dată în primul rând pentru exilaţii
din Babilonia care nu mai credeau într-o reînviere naţională.
împlinirea literală a acestei profeţii, în sensul ei iniţial, este ga-
ranţia altor aplicaţii posibile.
La fel si în Noul Testament, aluziile istorice ale Domnului Isus
la şarpel~ de aramă (Ioan 3), Iona, împărăteasa din Seba, Ilie,
etc. ar rămâne obscure fără o lec tură a pasajelor Vechiului Tes-
tament în care se vorbeşte despre toate acestea . Epistolele scrise
de apostolul Pavel în timpul cap tivită ţii sale (Efeseni, Filipeni,
Corintenj, Filimon) trebuie să fie citite în lumina capitolul 28 al
Faptelor Apostolilor.
123
II
• Alfred K uen •
Apbrtul unor surse extra-biblice
Biblia ne dă întotdeauna indicaţii istorice suficiente pentru a
înţelege relatările sale. Căci prima grijă a autorilor să i nu era
una istorică în sensul actual al acestui termen . Normele lor nu
erau dictate de interesul cu care priveşte istoria profană un anu-
mit eveniment sau domnia unui anumit împărat. Unul dintre cele
mai bune exemple în acest sens este spaţiul acordat regelui Omri
în Biblie şi în analele profane. După cronicile păgâne, Omri a fost
un împărat atât de mare încât, la mult timp după moartea sa,
tăbliţele asiriene mai numeau împărăţia lui Israel "ţara lui Omri".
Or, în Biblie, cartea împăraţilor nu-i consacră decât 8 versete
(1 împ. 16.21-28). Cât despre Ahab, fiul lui Omri, acesta a jucat
un rol nesemnificativ în domeniul politicii externe în Orientul
Mijlociu; totuşi, în Biblie, domnia sa este tratată în nu mai puţin
de 209 versete (1 tmp. 16.29 - 22.40), fiindcă în timpul acestei
domnii, Dumnezeu a făcut lucruri mari prin proorocul Său Ilie.
Pentru a înţelege mai bine istoria "sfântă " - istoria lucrărilor
lui Dumnezeu în viaţa poporului Său - avem nevoie uneori şi
de anumite date istorice, mai ales despre popoarele vecine care
au influenţat atât de mult soarta naţiunii israelite.
Aportul arheologiei la înţelegerea Vechiului Testament
într-un articol consacrat acestei probleme, intitulat "Contribu-
tions de l'archeologie il l'interpretation de l'A. T." (in Kearley, 86,
pp. 146- 157), J. Mc Ray citează câteva exemple pentru a dovedi
că "descoperirile arheologice ilustrează textul biblic şi aju tă la
clarificarea unor porţiuni obscure" (pag. 148). C. F. Myers Jr.
arată cum unele surse extra-biblice (cum ar fi tăbliţele de la Nuzi)
aruncă O lumină asupra unor pasaje dificile (Kearley, pp. 168-
180). De exemplu, de ce,la plecarea ei din casa părintească, a luat
Rahela dumnezeii lui Laban, tatăl său? (Gen. 31). în general, această
faptă a fost considerată ca un act de idolatrie, dar potrivit tăbliţelor
de argilă descoperite la Nuzi, la triburile din această regiune, pro-
prietatea unui om putea trece asupra ginerelui său, dacă socrul îi
prezenta acestuia, în mod formal, dumnezeu casei sale. Din ace-
eaşi sursă, aflăm că un bărbat putea s-o adopte pe nevasta sa ca
"soră", cu condiţia ca ea să accepte acest titlu, fapt care explică
felul în care s-au comportat Avraam şi Isaac (Gen. 12.20-26) .
De asemenea, o sclavă putea fi dată ca soţie stăpânulu i ei,
fapt stipulat în unele regiuni şi în contractul de căsătorie. Dacă
124
+ Cum să interpretăm Biblia +
O femeie dintr-o clasă socială superioară era sterilă, ea putea,
conform Legii, să-i prezinte o sclavă soţu lui ei, copiii rezultaţi
dm această unire ftind consideraţi moştenitorii legali ai stăpânei
(ef. Gen. 16.2).
Arhivele din lut ars de la Ebla, Papirusurile elephantine,
scnenle de la Tell-el-Amarna reînvie o întreagă civilizaţie şi
ne ajută să cunoaştem mai bine cadrul în care s-au petrecut
numeroase episoade biblice, aşa încât, după descoperirile mor-
mintelor faraonilor şi descifrarea hieroglifelor egiptene, după
toate săpăturile întreprinse în Asiria, în Babilonia, în Persia, în
Palestina şi în urma decriptării W10r inscripţii de pe diverse mo-
numente şi tăbliţe din aceste regiuni, putem cunoaşte acea peri-
oadă istorică mult mai bine decât creştinii secolelor trecute . Istoria
?ntică a popoarelor din "Cornul AbW1denţei" este tratată pe larg
m sute de volume pe care cercetătorii biblici le studiază cu mare
interes pentru a descoperi toate aluziile la personaje, locuri sau
evenin1ente menţiona te în Sf. Scriptură.
De ce Iosif a trebuit să se radă înainte de a se prezenta în
faţa faraonului egiptean (Gen . 41.14)? Pentru că era interzis să
se înfăţişeze cineva la împărat cu barbă. De ce faraonul i-a pus
inelul său în deget, "dându-i stăpânire peste toată ţara Egip-
tului" (v. 42-44)? Pentru că inelul conţinea pecetea regală care
se aplica pe documentele oficiale. De ce Iosif nu a mâncat cu
fraţii săi (43.32)? Pentru că legile religioase ale egip tenilor inter-
ziceau acest lucru: unele animale domestice fiind socotite sacre,
cei ce le tăiau pentru consum erau priviţi ca "deocizi", profana-
tori. De ce prin1ele urgii au trebuit să impresioneze pe faraon şi
pe egipteni? Pentru că acestea au lovit în dumnezeii Egiptului:
Nilul, broasca, vaca, soarele.
Potrivit tăbliţelor de la Nuzi, un cuplu fără copu putea adopta
W1 rob ca moştenitor (ef. Gen. 15, adoptarea lui Eliezer ca moşte­
nitor al lui Avraam) sau să consin1tă de comun acord obtinerea
unui urmaş prin căsătoria bărbatului cu roaba soţiei le'g itime
(cf. Gen. 16); însă, dacă, ulterior, cuplului respectiv i se năştea
un copil, acesta devenea moştenitor principal în locul robului
sau a fiului roabei (ef. Gen. 15.4; 17.18-21). Tăbliţele de la Nuzi
relatează cazul unui anume Tupkitilla care şi-a vândut dreptul
de întâi-născut pentru trei oi (ef. Gen. 25.29-34). Aceeaşi sursă
menţionează legea binecuvântării orale acordată copiilor săi de
către un tată pe patul de moarte (Gen 27.49).
125
 + Alfred Kuen +
. De c~ Efro~ a insistat pe lângă Avraam să cumpere tot ogorul
~a~ela. Legile hetzte (46 şi 47) ne dau răspW1Sul. Când un cum-
parator aChlZlţl?na ,doa:- o pa~te. dintr-o proprietate, proprietarul
pnnClp~1 trebUia sa plateasca, f i continuare, impozitul funciar
a:upra mtregu propnetăti. Ca nomad, Avraam nu avea interes
sa-şI asume o astfel de obligatie, dar cum Efron ştia că Avraam
avea urge~tă. nevoie de peştera aceasta pentru a O îngropa pe
Sara: el a mSlStat ca Avraam să cumpere tot ogorul pentru a fi
scutzt d~ Imphcaţl1le "fiscale" privitoare la acea proprietate
(K. A. Kitchen, 66, pp. 153-156) .
Contribuţia a:heologiei la înţelegerea Noului Testament
I D~şI m~1 puţ~ spectaculoase decât rezultatele săpăturilor
care vlZeaz~ Vechiul Testament, confirmările şi c1arificările aduse
de arheologie textelor Noului Testament sunt, totuşi, extrem de utile.
Astfel, se cunosc argumentele apologetice aduse de pionierul
arheologlel NoulUI Testament, Sir William Ramsav în s .. . 1
. t . 't'" , .. F J' pnJmu
IS onCI aţu cartu aptele Apostolilor (vezi "lntroduction au N. T.:
Evangiles:- Actes", Ed. Emmaiis, pag. 144 şi urm.).
J. F. Wllsom (86, pp. 265-274) citează alte câteva descoperiri
mal. recente care merg în aceeaşi direcţie. Caracterul lui Irod
Agnpa 1 care a prigonit Biserica primară şi l-a executat pe aposto-
I~I Ia50v (F.A. 12.2) poate fi desCifrat cu ajutorul wlei monede
batuta la ,Cezareea în anul 43, care ilustrează orgoliul şi oportu-
msm.ul s~u pohtzc: "marele rege Agripa care îl iubeşte (literal:
este mdragostzt de) pe Cezar. O altă monedă o reprezenta pe
Sal~meea, fata care. a dansat înaintea lui Irod Agripa . Manu-
scrISele de. Ia Q~mran, scnerile rabinice din perioada primului
;eac al erei creştme, c;le ale lui Philon şi Iosif F1avius ne ajută să
mţelegem mai .bme gandlfea ŞI conceptiile lumii în care au trăit
Domnul Isus ŞI apostolii Lui.
Săpăturile efectu~te pe Muntele Garizim au scos la suprafaţă
un ~are altar, Zidit dm pietre necioplite, probabil distrus în anul
128 l.Cr. de ~egele iudeu Hyrcan. Aceasta explica de ce femeia
sama~teanca zicea: "Părinţii noştri s-au închinat pe muntele
acesta (Ioan f20), Ioan foloseşte aoristul, timpul acţiunii înde-
p~te o.da;a pentru totdeauna. Arheologii au mai demonstrat
ca de la fantana Iw Iacov se vedeau perfect ruinele acestui altar situ-
at pe coasta nordică a muntelui. Faptul acesta explică expresia
126
+ Cum să interpretăm Biblia +
"muntele acesta"în gura samaritencei şi a Domnului Isus (v. 21).
"Aceasta dovedeşte nu numai că discuţia din Ioan 4 a avut loc,
I dar că evenimentul relatat s-a produs într-un cadru geografic
real, la o dată specifică, şi că tirrlpul şi locul acţiunii pot fi veri-
I ficate" (pag. 269).
Reacţiile iudeilor redate în Faptele Apostolilor 21.27-36 pot
fi mai bine înţelese în lumina inscriptiilor găsite în anii 1871 şi
1938 prin care accesul străinilor în spaţiul rezervat iudeilor era
1 interzis sub pedeapsa cu moartea. Aceste inscripţii concordau per-
fect cu ceea ce Iosif F1avius relata în Antichităţile sale (15.11.5).
în anul 1968, s-a descoperit în partea de nord a Ierusalimului
monnântul unui tânăr care fusese răstignit: un cui de 16 cm lun-
girrle care străpunsese cele două calcanee încă le ţinea laolaltă,
dar oasele antebraţului fuseseră st răpunse exact deasupra
. încheieturii mâinii. Oasele gambelor erau rupte în două, între ge-
nunchi şi glezne, ca ale celor doi tâlhari răstigniţi în1preună cu
Domnul Isus (Ioan 19.31-33). Faptul că, din miile de oameni răs­
tigniţi pe atunci, au fost găsite doar aceste rămăşiţe dovedeşte
că ele au fost plasate, la fel ca trupul Mântuitorului (Mc. 15.42-47;
Ioan 19.38-42), în mormântul unei familii bogate.
Săpăturile arheologice au scos la iveală, de pe diferite monninte,
nume foarte familiare cititorilor Bibliei: Marta, Salomeea, Sirrlon,
Saul, Safira .. . A fost descoperită o inscripţie care, descifrată,
sună astfel: "Alexandru din Cirena, fiul lui Sirrlon" (ef. Mc. 15.21).
Osuare din Ierusalim şi Iermon, datând din secolul 1, atestă
practica evreiască a dublei înmormântări: irliţial, corpul era
depus pe o bancă de piatră, în monnânt. După un an sau ceva
mai mult, când carnea mortului putrezise, oasele erau solemn
îngropate la locul lor defirlitiv. Ce se afla laorigirlea acestui ~bi­
cei? Fariseii credeau în înviere (FA. 23 .8). ŞI, prm urmare, VOiau
să păstreze osemirltele defunctului. Carnea nu trebuia păstrată.
Chiar dacă mortul era depus într-un sarcofag, rudele sale aveau
grijă să lase nişte crăpături prin care carnea, devenită ychid~ m
urma putrefacţiei, să se poată scurge. De ce? Pentru ca, potnv.lt
opiniei fariseilor, păcatul locuieşte în carne, ŞI aceasta nu trebUie
să aibă parte de înviere. Fariseii mtelegeau cuvântul carne m
sens fiziologic (adică musculatura organismului).
Ca fost fariseu, apostolul Pavel a păstrat cuvântul carne m
următoarele expresii, care îi erau foarte familiare unui fariseu
127
I + Alfred K uen +
obişnuit: "Eu ~tiu că numic bun nu locuie~te... în carnea meaU
! (Rom. 7.18); "p~ carnea mea, eu sunt sdavullegil păaJtuJur
(v. 25); "carnea ~I sângele nu pot mo~teni lmpărăţia lui Dum-
I
U
nezeu ~1 Cor. 15 .50); "faptele cărnii ... u (Gal. 3.19; ef. 6.8).
(Poate ca la 1 Cor. 5.5 este vorba despre acelaşi lucru) . Dar apos-
tolul a dat acestui cuvânt o semnificaţie foarte diferită de sensul vul-
gar pe car~ îl a.vea el prin:.re farisei: pentru Pavel, carnea reprezintă
natura stncata a omulUI mclmat spre păcat, ceea ce este el înainte
de a se naşte din nou. "Carnea şi sângele" reprezintă natura omului.
Arheologia limpezeşte sensul unor cuvinte
Uneori, arheologia ne permite să precizăm sensul exact al
unor cuvmte folosite în Nou l Testament. Aşa a fost cazul cu
apechai, un termen unic în Biblie şi în literatura greacă clasică,
ŞI pe care Marcu (14.41) îl întrebuinţează în momentul arestării
Domnului Isus. Apechai a fost tradus în versiunile franceze Co-
lombe şi TOB prin. "e' en est fait"". Acest cuvânt a mai fost găsit
p~ mşte paplIUsun ~u s:ns vd: "primit" (referitor la o plată). Sem-
mflCaţla. sa era, deCi, ca tradatorul deja şi-a primit plata.
v C~vantu! qorbân (dedicat lui Dumnezeu, Mc. 7.11) a fost
gasit m doua lOCUI!: pe un tablou cu nişte porumbei marcati cu
Kl~BN (care. ne aduc aminte de Lc. 2.22-24, părinţii lui Isu~ au
adus ca Jertfa dOi porumbei),:i într-un Osuar de pe valea pârâului,
~hedron, unde se afla urmatoarea inscripţie: "Tot ce ar putea
sa u.'tereseze pe cineva în acest osuar este qorbân din partea
celUI ce se află în acest osuar" .
. Un alt exemplu: la Marcu 11.4, se spune că ucenicii ,,au gă­
SIt un măgăru~ legat afară lângă o up, la cotitura drumului'~
literal: pIOS thuran ex6 epi tou amphodon. Cuvântul amphodon
a fost regăsit în două inscriptii la Bet-Şean (Scythopolis), unul
d~ cele zece oraşe ale Decapolelui: pe nişte "stâlpi indicatori" care
aratau spre amphodonullui Demetrius şi pe un depozit de cereale.
Amph?donulera o clădire cu câteva magazine, echivalentul actual
al unUI bazar din Orientul Mijlociu. Aşadar, Marcu 11.4 ar trebui
trad~ astfel: "lângă uşa care dădea spre o arcadă a magazinelor"
ŞI m felul acesta, pas cu pas, documentele extra-biblice exhu-
mate lămuresc numeroase pasaje ale Sfintei Scripturi. Cărţi ca
lI5--a făcut; în vers. rom. Cornilescu şi GBV a fost redat prin "Destul!" N.tr.
128
+ Cum să interpretăm Biblia +
"La Bible il la lumiere de I' archeologie" (Biblia în lumina
arheologiei) scrisă de J. A. Thompson (Ed. Ligue pour lecture de
la Bible) şi Bibliile noastre de stud iu ne aduc o mulţime de
informaţii extra-biblice care ne ajută să înţelegem mai bine unele
obiceiuri şi comportamente enigmatice.
Din nefericire, descoperirile arheologice, îndeosebi cele care
au legătură cu Noul Testament, au fost prea putin luate în serios
de majoritatea teologilor critici. Savantul W. F. Albright spune
că "toate şcolile de critică radicală a Noului Testament din se-
colele XIX ş i XX sunt pre-arheologice" (citat de J. F. Wilson, 86,
pag. 265), nefiind bazate pe nişte probe istorice ci pe argumente
care "plutesc în aer"
Istoria sacră şi istoria profană
Istoria lui Israel era, de regulă, împletită cu aceea a marilor
imperii antice: Egiptul, Siria, Asiria, Babilonia, Imperiul Medo-
persan care luptau pentru a-şi impune hegemonia în Orientul
Mijlociu, precum şi cu istoria micilor popoare vecine: filistenii,
fenicienii, moabiţii, edomiţii, amoniţii, arabii ... aflate la cheremul
cuceritorilor şi aventurierilor. Palestina se afla la răscrucea dru-
mului dintre Egipt şi celelalte mari puteri ale epocii. De aceea,
nu-i de mirare că ea a fost de atâtea ori "mărul de ceartă" al celor
mari. Ea servea atât ca o zonă-tampon, cât şi ca o trambulină
pentru invadarea ţărilor rivale. Dumnezeu S-a folosit de ambi-
tiile politice a le tuturor acestor popoare pentru a-Şi realiza
propriile Sale planuri: slăbirea Imperiului Asirian, ameninţat atât
din vest, cât şi din est, a coincis cu extinderea împărăţiei lui
Israel pe vremea când poporul era credincios Domnului. Pe de
altă parte, Dumnezeu a folosit invazia asiriană şi apoi cea babi-
10niană ca o pedeapsă pentru necredinţa israeliţilor. Dar pentru
ca "nuiaua" Domnului să nu-şi depăşească atributiile, El pre-
gătea deja o a ltă naţiune care s-o supună şi s-o pedepsească, aşa
cum a fost cazul Babiloniei prăbuşite sub loviturile Imperiului
Medo-persan.
Cărtile profetice rămân, în mare parte, "pecetluite cu şapte
peceţi" pentru cel ce nu cunoaşte istoria popoarelor menţionate
mai sus. De aceea recomandăm călduros studierea acestor cărţi
ale proorocilor Domnului cu ajutorul unei bune Introduceri
Cum,ii inte rpre tăm c-9 129
 -
+ Alfred Kuen + .. Cum să interpretăm Biblia ..
biblice, care să precizeze situaţia politică exactă a împărăţiei în 1· în urmă cu câtiva ani, unui dregător i se re trăsese

I~
•Illlpara
, tul u. . .. , . . b.l
care proorocul şi-a exercitat mandatul (Iuda sau Israel), forţele est titlu· ulterior, devenind ţinta unor ostIlItaţl msuporta 1 e,
ostile care constituiau o ameninţare pentru poporul său şi desfă­ ac , d • . .d
n-a mai văzut o altă ieşire din situaţie ecat smuCl erea.
şurarea evenimentelor în timpul misiunii proorocului. O Biblie
I adnotată, un Comentariu biblic bun, sau O Biblie de studiu vor Contextul geografic
face mari servicii unui cititor interesat.
I Unele capitole ale cărţii lui Daniel sunt de neînţeles fără să GeografiaŢării Sfinte poate şi ea să c1a~if~ce o serie întreagă
apelăm Ia istoria profană. De ce Belşaţar nu i-a oferit lui Daniel de aluzii enigmatice pentru noi: vântul de rasant(care ~sca totu~
decât locul al treilea în cârmuirea împărăţiei? Pentru că el însuşi în calea sa, deoarece vine dinspre pustIe), p loaia. tllllpune ŞI ploa .
ocupa al doilea loc, primul revenindu-i tatălui său . Dacă ne sunt ia târzie (două anotimpuri ploioase: primăvara ŞI t?amna), IlllPO~­
cunoscute caracteristicile imperiilor babilonian, medo-persan, tanţa extraordinară a apei ca sursă a eXlste.nţel ŞI a bucune!.
grec şi roman, vom înţelege mai bine visul cu chipul lui Nebucad- Distanţele, traseele şi starea drumurilor, localizarea lzvo.are~or, a
neţar (cap. 2) şi vedenia celor 4 fiare (cap. 7) . Dacă citim capi- uedurilor si oazelor, natura terenului (fertil s~u stenl, stanca sau
tolul 11 în paralel cu istoria seleucizilor, vom rămâne foarte uimiţi calcar pre~ărat cu peşteri), altitudinea munţilor, reţeaua hldro-
din pricina preciziei cu care Dumnezeu i-a revelat slujitorului grafică, densitatea populaţiei: toate aceste elemente ,constItutIve ale
Său viitorul profetic. tării pe care Dumnezeu a promis-o poporulUi Sa,: (Gen. 35.12.
De asemenea, cunoaşterea lumii greco-romane ne va ajuta Evr. 11.9) joacă pe alocuri un rol destul de Illlportant m numeroase
să înţelegem mai uşor Evangheliile şi Faptele ApostoWor. Istoria relatări biblice. . . 1..
familiei Irozilor, aşa cum ne-o relatează Iosif Flavius, ne ajută în Deuteronom 27.11-14, se istoriseşte că nişte lsrae ~ţl ~e­
să-i identificăm pe diferiţii membri ai acestei dinastii care au buiau să se suie pe Muntele Garizim pentru a rosti bmecuvantan,
domnit periodic, în diverse momente istorice. Portretul pe care iar alţii pe Muntele Etbal pentru a pronunţa blesteme. Spre a
istoricul Iosif Flavius îl face fiecăruia dintre lrozi ne permite o utea întelege acest text, trebuie spus.că aceş~ munţi se afla la o
mai bună înţelegere a unora dintre trăsăturile lor care transpar ~istanţă ·foartemică unul de celălalt.
In Judecaton,. 9.7, .Iotam se
în cărţile istorice ale Noului Testament. Investitura lui Irod
Archelaiis Ia Roma şi ambasada evreiască pentru a o anula
suie pe Muntele Garizim pentru a se adresa, din varful 1~1,
locuitorilor Sihemului. înălţimea redusă a acestuI munte, t
aruncă multă lumină asupra pildei din Luca 19. Lucrările unor rapor t cu c , explică de ce au .putut. auzI...lOCUItorII
etatea 1 .1 lcuvmte
' d 1e
istorici ai antichităţii (cum ar fi A. N. Sherwin-White) şi ale unor 1 De ce au fost atât de impreslOnaţl COpIII UI srae can , a
arheologi (ca W. Ramsay) au clarificat numeroase detalii şi au
sa e. 1.
cererea UI Sam U el a început să plouă cu tunete şi fulgere? Pentru
I • • . "

că era vremea secerişului (1 Sam. 12 .17), deCI luna mal, Iar m

confirmat valoarea istorică a relatărilor biblice (nume de magis-
Palestina nu ploua niciodată din aprilie până în octombne: De
traţi locali, guvernatori de provincii, obiceiuri legate de cetăţenia
ce David, pe când era fugar, a făcut din peştera Adulam cartIerul
romană sau de apelul către Cezar... (A se vedea "Introduction
său general? Din pricină că intrarea acesteia, pe flancu: unei
au N.T.: Evangiles et Actes", Ed. Emmaiis, 1990, pp. 444-448).
coaste râpoase, era greu de observat şi ~oarte uş?r de aparat.
De exemplu, în Ioan 19.12 iudeii îl ameninţau pe Pilat: uDa-
Urmăriţi pe o hartă distanţa parcurs a ?e .riie mtre Beer~Şeba
că dai drumul omului acestuia, nu eţiti prieten cu CezarulH. O şi Muntele Horeb (Sinai), apoi de acolo pana la Da~asc, ŞI veţi
ameninţare lipsită de importanţă - din punctul nostru de vedere _ rinde semnificaţia reală a relatării biblic~. ,Evaluaţi m kil~m~tn
dar trebuie să ne gândim serios la teama pe care ameninţarea aceasta ~rumul parcurs de cătreprizonierii împaraţlel
lUi Iud,a pana l~
a trebuit să i-o producă lui Pilat când aflăm că " Amicus Caesaris" Balon,
b ·l deplasan,. ŞI vetI
(prieten al lui Cezar. N. tr.) era un titlu acordat slujitorilor loiali ca lculati
, timpul minim necesar acestei" t
înţelege de ce îşi pierduseră orice speranţa de a se mal pu ea
130 131
 + Alfred Kuen +
întoarce vreodată în t I S . . + Cum sli interpretlim Biblia +
P ână la Ierusalim .. a~a OL dau apreCIaţI distanţa de la Susa
ŞI va veţI a seama de . II . . Această povestire devine inteligibilă pentru noi când aflăm
cand a iniţiat acest proiect" .
A ,

curaJu UI NeemIa
că: 1) invitaţia de a intra în cort şi a se odihni face parte din
regulile de politeţe ale orientalilor. Dacă veţi trece astăzi pe lângă
Contextul cultural
un cort al beduinilor, vi se va adresa invitaţia aceasta aproape
Cultura unui popor cuprind bl I în aceiaşi termeni pe care i-a folosit [aeI. Dar, 2) cortul era alcătuit
de viaţa cotidiană (cultura mat e ~~)aml u obic~iurilor legate din două compartimente: prima despărţitură era comună, iar a
P!~cipale ale vieţii (naşterea, co;~:r~; c~ el care vIZează etapele doua rezervată femeii. Pătrunderea unui străin în compartimen-
casatoria, moartea) relaţiile , aC. o escenţa,matun tatea,
talitatea, diversele ~titu·· umane IerarhIa s?ciaIă, ospi- tul femeii era un act vrednic de moarte. Femeia care i-ar fi per-
bători, juruinţe, pelerinaj:ll;~~l~e com:r~lale) ŞI religia (săr- mis unui bărbat să intre în încăperea ei devenea ea însăşi pasibilă
Când autorii biblici scriau p ~.gacI.une ŞI post. .. ). de pedeapsa cu moartea. Sisera cunoştea bine aceste legi nescrise.
aceste obiceiuri, ei le explicau ~~ntru c~tO~ll careînnu. c~oşteau Căutând o ascunzătoare sigură, nu încape îndoială că el a intrat
alte cazuri, ei nu dau ex licar· e. ex. c: .3-4). sa, m multe cu forţa în această despărţitură interzisă a cortului, ş tiind că
pentru destinatarii scrierKor 10 , caCI alUZIa era tot ~şa de clară
11
nici un israelit nu ar fi îndrăznit să-I caute acolo. Pentru el nu
viata de toate zilele ca. a da r cum sunt pentru nOI gesturi din
A
conta pericolul căruia o expunea pe [aei: cu siguranţă soţul ei ar
1 ' ,. mana cu cmeva a in 't .
" a un pahar" sau la o cafea a ridic d l ' I VI ~ pe cmeva fi ucis-o. Astfel că ea a ales să-şi apere singură viaţa şi, prin
comunicate ... gesturi care a; treb . ~ rape u , publicarea unOr aceeaşi lovitură, să-şi scape poporul de un tiran (Jud. 4.3), faptă
ţinând altor vremuri sau culturi. ullamunte unor oameni apar- care i-a atras gratitudinea israeliţilor.
Noi suntem şocaţi de "jertfirea" fiicei lui Iefta (Jud. 11.30-40).
~ Contextul cultural al Vechului Testament Canaaniţii obişnuiau să-şi sacrifice copiii în cinstea dumnezeilor
e ce Rebeca s-a acoperit CA d I •
(Gen. 24.66)? De ce haina etan. -a :-razut pe Isaac de departe lor: este ceea ce Biblia numeşte "a-şi trece copiii prin foc". Ci-
ţ~or săi (Gen. 37.3)? Contfxt~[~~I~ lu\ [~sif a stârnit pizma fra- titorul neinfonnat vede, în spatele acestor cuvinte, un ritual fără
lamureşte: o femeie cinstită ~ra a epocll patnarhilor ne importanţă în cadrul căruia nişte copii săreau peste ceva ase-
voal, nu se ex une d n~ ~parea ruclOdată în public fără mănător unui "foc de tabără", aflat pe punctul de a se stinge.
călătorie fără a )ua c~ s:~~a~[Jta P~lvlrIlor altora, nu pleca în Realitatea, însă, era cu mult mai tragică: un idol de metal era
semn~1 caracteristic al unui şef[rot ebcton; roba multicoloră era încălzit până la incandescenţă, după care tatăl îşi punea în bra-
. E
plSO d u l cu 1aeI şi Sisera aşa cum
enot · t . . A
ţele sale încinse copilul adus ca ofrandă acelui dumnezeu de la
ne poate şoca, dacă noi nu ~onoaştem~~.IS .or~r' m Judecători 4, care aştepta o favoare specială. Cuvântul lui Dumnezeu averti-
iese în întâmpinarea lui Sisera îl· ·t. IcelUr e nomazilor. [aeI
A

t· , mVI a m cortul el pentru a se odihni· zează, de multe ori, contra imitării acestei practici inumane
ŞI, m unp ce acesta donnea ea îi înfige ţ.
• A

I . (Lev. 18.21, 20.2-5; Deut. 12.30, 31; 18.10-12; Ps. 106.37). Cu toate
PIă . Or, ea este 1·audata.pentru
' un arus a cortulw în tâm-
un gest tAt d . f acestea, unii împăraţi ai lui [srael şi-au trecut copiii prin foc
a a e m am (Jud. 5 .24)!
(2 Imp. 21.6; 2 Cr. 28.3), ca împăratul Moabului (2 împ. 3.26-27).
.. 12l!.n atlas biblic vă va face un real servO . '. ". Oare şi Iefta să fi făcut la fel, jertfind-o pe fiica sa? Unii interpreţi
calătOfll desfăş urate d e-a lung I . t .. l CIU, căCI el Ja loneaza pnncipalele
' . U 15 onel. Ase ma' ed . R . sunt de această părere, văzând în acest act - pe care Biblia nu-I
h Istonque de Ia Bible" (S os Paris 19. I V ea ŞI . P. Tellter, "Atlas
(Elsevier, Paris, Bruxelles ~9s'5) H 'H ~7),~. Crollenberg, "Atlas de la Bible" aprobă niciodată - o rămăşiţă a tradiţiilor păgâne moştenite de
Paris 1969)· G. Pesee Atla 'B·b·I.· ~;V ey "Atlas de la Bible" (Centurion la mama sa, o prostituată canaanită (Jud. 11.1). Alţii, însă, se
Jn. Negenmann, ' ," S I Ique (OH . d 1· ,
"Univers de Ia Bible" (El . ~ gen: U Ivre, Paris, 1969);
de la Bible" (Sa to r, CLe, Emmaiis 19 . sevler- quola, Bruxelles, 197]); "Atlas opun acestei interpretări invocând următoarele argumente:
(Brepols, 1985)· J. Rhymen P , 86), J. Rogerson",Nouvel Atlas d e la Bible" 1) în versetul care îl precede pe cel cu juruinţa lui Iefta, auto-
Nota Ed. Emm~us. ." anorama du monde biblique" (Cerf, Paris, 1982): rul spune că "Duhul Domnului a venit peste leftaM (v. 29),
parcă tocmai spre a ne avertiza că cele ce urmează sunt reale.
'1
-~------
132
133
 + Alfred Kuen +
+ Cum să interpretăm Biblia +
2) În juruinta sa, Iefta vorbe d ..
p:esupune că Iefta se aştepta să ~t:dă eisp~e "oncme va ieşi". Se exprima u deseori într-un mod diferit de vorbirea actuală. De
vantul ebraic folosit aici nu se a Iică de'd.
md
un a.n lffial, dar cu- exemplu, noi nu mai folosim expresii ca: "apele care sunt mai
Cum persoana aceasta trebuia ~. "d' t unor fImţe omeneşti . presus de ceruri" (Ps. 148.4), "se clatină temeliile pământului"
vorba decât despre un membru al ~asa .. m casa lUI, nu putea fi (Is. 24.18), "s-au deschis stăvilarele cerurilor" (Gen. 7.11; Is.
avut pe inimă să-I 'm t" amiliel sale, cmeva care ar fi 24.18), "genunchii celor de sub pământ" care se vor pleca în
'. b ' ampme cu bucune I f ..
~ anda obţinută pe câmpul de I " spre a-o ehCl ta pentru Numele Domnului Isus (Fil. 2.10)" (G. E. Meuleman, 58, pag. 29).
ca sacrificarea acestei persoa upt~. Iefta şI-ar f, putut închipui
EI mterzisese categoric asem:~:aa pe placul Domnului, deşi b) Contextul cultural al Noului Testament
ales, Deut. 12.30-31 şi 18.10-12) practICI mumane (vezi, mai Chiar şi în Noul Testament care se află mai aproape de noi
3) Apoi, nici nu ne trece p. .... " decât Vechiul Testament, este necesară cunoaş terea contextului
i-a dat biruinta ca răs uns I rm mmte s.a credem că Dumnezeu cultural pentru a înţelege numeroase detalii din relatările biblice:
în Israel măcar un Sin~ pr:O~ ~emen:a)uruinţă şi că s-ar fi găsit acoperişul casei pe care s-au urcat cei. patru oameni cu slăbă­
ntual. Dacă el însuşi s-ar fi ar"t t ~ sa m~eplinească un astfel de nogul adus Ia Domnul Isus; uimirea samaritencei Ia vederea unui
aceasta ar fi stârnit mânia I a a . pus sa-şI sacrifIce fiica, fapta israelit dispus să discute cu ea; oamenii "culcaţi" la masă (Ioan
unde, chiar într-un oCUItorilor Galaadului (ci. 2 Împ 127 13.23-24); importanţa spălării picioarelor (Ioan 13.3-5) Lc. 7.44).
. . moment de n d'" . _. ,
JertfIrea fiului regelui mo b't ecre mCloşle faţă de Domnul Dacă noi nu ştim că expresia "a-şi îngropa tatăl" (Lc. 9.59) se
a I a
4) La Judecători 11 37 38 citim " 111 Ignarea ISraeliţilor).'
provocat' d' .
referea la toate îngrijirile acordate părinţilor până în clipa morţii
amânare pentru a-şi plâ' , ca fuca lui Iefta a cerut o lor, ceea - ce putea dura câţiva ani - ne vom mira citind că
f .... nge, nu moartea sa a ' " ..
Imea vleţu sale, ci "fecioria" Î E prop,ata, mCI SCur- Domnul Isus nu i-a permis unui om să participe la funeraliile
I Luca 2.36-37 se dezvăluie exist~n n ,xod 38.8; 1 Samuel 2.22 şi . tatălui său. Dacă noi nu şt im că, de regulă, smochinii poartă
fecIoare care se devotasera" ' I ta , m sanctuarul central, a unor câteva fructe şi în afara "sezonului smochinelor" (Mc. 11.11-14)
! f f
1 ost, deci "consacrată Domn I ."
Remarca din v 39 ' __
•
m s uJ ba Domn u IUI.. F"Uca lui Iefta ar
u UI pentru un asemenea serviCI'U
WCd nu CUIlO5CUse - .
şi apoi că roadele apar înaintea frunzelor, nu vom înţelege de
ce a blestemat Domnul nostru un asemenea pom, purtător de
capătă o şi mai mare valoare în . 1II1PIeWlarea cu lUI bărbat'? speranţe, dar care nu a răspuns aşteptărilor (ca, de altfel, şi Israel
lUI Dumnezeu, relevând f t /P?teza u~el consacrări în slujba pe care îl simbolizează aici) . De ce un om care purta un ulcior
ca
de această slujire fusese deaJ'p ~ d ~,:,a dmtre condiţiile cerute cu apă era un semn indubitabil menit să-i conducă pe ucenici în
,1 5) V a m ep unItă
erbul ebraic tradus la J d " '. locul ales de Domnul Isus pentru a prăznui Paştele cu apostolii
are şi sensul de a vorbi CU'a dU ecaton 11.40 prin a prăznui Săi? Pentru că în Palestina, de obicei femeile merg după apă. De
se duceau să vorbeasc'< ' ~~ arI' putem citi că "fetele lui Israel

I
ce Domnul Isus numeşte "nechibzuite" fecioarele care nu şi-au
• " « cu mca UJ Iefta " ,
ea mca era în viată. ' ceea ce mseamnă că luat în vase o rezervă de untdelemn (MI. 25.1-13)? Pentru că
6) Este greu de acceptat că Ief . . lămpile cu ulei palestiniene nu aveau decât un recipient foarte
credmţei (Evr. 11.32-33) d " ta putea fI CItat printre eroii mic al cărui conţinut se epuiza într-un timp foarte scurt.
ca
vointei lui Dumnezeu: J';rtf:e fe l ar fI ComIS o faptă contrară De ce omul din pilda de la Matei 13.44 nu i-a spus nimic
O '. . a ucel sale proprietarului ogorului despre comoara pe care a descoperit-o?
. . ~r, mamte de a ne scandaliza din '.. '.
Blbliel, este necesar să cunoa t t pncma uneI afIrmaţii a Pentru că, potrivit legilor în vigoare pe atunci, comoara aparţinea
dacă nu există o altă int ş em otc~ntextulculturalşisăvedem celui care o găsise (ef. Iov 321; Pv. 2.4). De ce Domnul Isus le-a per-
C ultura include şi limb erpretare pOSIbIlă a f t I '
. ap e Or menţionate. mis ucenicilor să smulgă spice de pe un ogor care nu le aparţinea
. fi" a pe care nOI o vo b' L'
m uenţata de contextul cultural ' " r lffi. " unba este (MI. 12.1)? Pentru că Legea mozaică îngăduia lucrul acesta
seşte. Deşi vorbeau limba' I d m care traleşte cel ce o folo- (Deut. 23.26). De ce !nvăţătorulle-a spus celor 70 de ucenici: "să
JU e toate zIlele, autorii biblici se nu întrebaţi pe nimeni de sănătate pe drum H (Lc. 10.4), adică
134
135
1
1
1
1 '/1
+ Alired Kuen +
să nu salute pe nimeni? Pentru că salutul începea cu un "Shallom"
1
şi o înclinare a corpului spre dreapta, urmat de un alt "Shallom"
şi o altă înclinare spre stânga; se continua un schimb reciproc
de informaţii despre sănătatea fiecăruia, despre problemele
curente ... şi totul se termina cu alţi doi "Sha llom" însoţiţi de
gesturile de reverenţă. Totul dura cel puţin o jumătate de oră.
înţelegem aluzia Domnului Isus la mormintele vă ruite
(Mt. 23.27-33) numai dacă ştim că, pe atunci - dar şi în zilele
noastre - se văruia de câteva ori pe an acea construcţie mică de
pe mormânt. Deseori aceste cimitire au un aspect de ordine şi
curătenie, deşi în interiorul mormintelor situaţia este total diferită
I şi ea nu se schimbă deloc, oricât de mult var s-ar consuma pentru
lucrările din exterior.
I:
I
Tot aşa, numeroase aluzii la: vasele mari de piatră (unde se
curăţa apa prin decan tare, Ioan 2.6), haina de nuntă (oferită de
I gazdă, Mat. 22.11), filacterele largi (Mat. 23.5), cămaşa fără nici
il o cusătură (Ioan 19.23), burdufurile pentru vin (Mc. 2.22) ... pre-
Cum şi numeroase expresii ca: a-şi duce crucea, sarea care îşi
pierde gustul, iarba care merge în cup tor, cărbunii aprinşi şi
grămădiţi pe capul cuiva, piatra a lbă ... îşi redobândesc semni-
1
ficatia lor reală când luăm cunoştinţă de cadrul cultural şi obi-
ceiurile populaţiei palestiniene din timpul Domnului Isus.
Scopul urmărit prin toate aceste cercetări este să dea cuvin-
telor, frazelor şi obiceiurilor sensul pe care îl aveau ele pentru
autor şi primii săi destinatari, de a-l face capabil pe cititorul
actual să înţeleagă ceea ce ei înşişi puteau înţelege cu ajutorul
notiunilor existente în mediul lor social şi cultural.
Putem găsi toate aceste informatii diverse în dicţionarele bi-
blice, în comentariile biblice, în cărţi care descriu" Viata lui Isus"
sau a evreilor din timpurile biblice (A. Chouraqui, "Vie quotidi-
enne des Hebreux au temps de la Bible", Ed. Hachette). A se mai
vedea: Tenney, Packer, White: "Vie quotidienne dans les temps bibli-
ques" (Vida, 1984); G. C. Weis, "Insight into Bible Times and Cus-
toms" (Bethany, Minneapolis, 1984); J. M. Freeman, "Manners
and Customs of the Bible", Logos, Plaintield N.J., reprinted 1972).
Expresia " a grămădi cărbuni aprinşFpe capul cuiva" (Rom.
12.20) a dat loc unor interpretări dintre cele mai fanteziste. O
simplă "medita tie" asupra acestei formulări nu ne va fi de prea
mare folos. Dar, cunoscând moravurile Orientului, se va şti că:
1) acolo totul se poartă pe cap; 2) când într-un cămin se stinge
J3h
+ Cum să interpretăm Biblia +
focul, aceasta echivalează cu frigul şi foametea, ne~aifutân~ fi
regătită mâncarea; 3) într-un ase~enea c.az nu eXISta d:c~t o
~ingură solutie: să faci rost din alta parte, mtr-un mic recIP.le~t
de lut ars - un brasero - de câţiv~ cărbUni (de lemn) aprmş~
Dacă vecina era o femeie generoasa ŞI bmevOitoare, e~ pune~ .
cantitate suficientă de cărbuni în vasul vecmel aflate m cnza ŞI
apoi o ajuta să-I ia pe cap. Ceea ce se face pentru pneten: autoru:
pasajului din Proverbe 25.21, 22 citat de Pavel cere ~a se f_aca
duşmanilor: să li se dea, cu generozitate, ~e mânca~ ŞI de bau~;
Poate că o asemenea atitudine îl va face :~sa Aro~easca de ruşme
(unul din sensurile date acestei expresu); msa, nu acesta este
rincipalul scop urmărit: ceea ce se are îndeosebi .în vedere es:e
~ovada unei mari bunătăţipentru a-i reda pOSibilitatea de a trai
(ca într-o casă în care focul nu se stinge).
Aprofundarea capacităţii noastre de înţelegere
Aceste precizări aduse cu ajutorul arheolog iei ne :onduc
adesea la o aprofundare spirituală cu mult mal autentica ŞI mal
conforma- cu gan• du'ea biblică decât ar putea-o face
. o meditaţie
iil
care are la bază doar sensul actual al cuvintelor ŞI expr.es or P:
care le citim. De exemplu, a-şi duce cru~ea (Lc. 9.23). mseamn.a
astăzi a accepta supus dificutăţile vleţu de toate. zilele. însa,
pentru contemporanii Domnului Isus, aceste cuvmte aveau ~
altă semnificaţie: numai condamnatul la moarte, un cn~mat
exclus din societate, îşi ducea crucea. Când Domnul Isus a ega
obligaţia de a-şi lua crucea de angaja~e~tul d: ~ deveni u~
ucenic al Lui voia să spună că trebuie sa fu pregatIt pentru a •
repudiat de societate ca un adevara t ."p~na ŞI să accept!
I " . II
. ' sa
•
mori faţă de tine însuţi. De aceea, mai mamte de a vO:bl despre
luarea şi purtarea crucii, Domnul Isus a zis: "Dad VOIeţite cme-
ă vină după Mine, să se lepede de sine~. Re~u.nţarea
va s
de sine şi purtarea crucu .reprezmta,
. . ••m t r-u n 4mbaJ . figurat,
. 6'
învătătura pe care o va dezvolta apostolul Pavel.m Romaru ,
2 C~rinteni 5.14-15; Galateni 2.19; 5.24; 2 Tlffi?tel 2.11-13. l
Pe lângă arierplanul unui text (contextul m :are a lua; e
naştere) se mai poate lua în considerare modul f i care a ost
pătruns'şi înţeles acest text de alte persoane aflate mal aproape
137
 + Al/reci Kuen +
ca. noi de sursele lui: a utorii iudei poster iori şi scriitorii creştini
din prime le secole . Totuşi această informaţie nu are decât o
semnificaţie relativă, căci herme neutic a lor este adesea
contro -
lată de metod ele epocii , metod e care nu erau întotd eauna
cores-
punzătoare celor mai bune princip ii de interp retare (de
exemp lu,
metod a alegorică, folosită pe o scară foarte largă, atât de autori i
iudei din epoca inter-testamentară, cât şi de Părinţii Bisericii).
Forma de gândire
Una din trăsăturile cele mai profun de ale unei cultur i este
forma de gândir e; concretă sau abstractă, analitică sau sintetică,
deductivă sau inductivă. Una dintre dificultăţile d e care
vom fi
cel mai puţin conştienţi citind Biblia este diferenţa de structură
dintre gândir ea autori lor biblici şi gândir ea noastr ă .
a) Particularităţi ale gândirii semitice .
1: Toţi autori i sacri au fost semi ţi. Dumn ezeu respectă
I ' perso-
nalrtatea ŞI forma de gândir e a oamen ilor pe care îi inspiră: or,
gândir ea semitică urmea ză o linie diferită de aceea a gândir ii
I I greceşti. Spiritu l nostru "geom etric" a fost "forjat" de Aristo
tel şi
I I Desca rtes. Noi disecăm realita tea, o traducem în abstracţii şi ne
străduim apoi să reclădim lumea prin gândir e, urmân d
o schemă
logică. Noi d.emonstrăm o teo remă, avansâ nd o soluţie
după
alta ŞI deduc and-o pe una din cealaltă prin niş te raţionamente
constr uite după model ulsilog ismelo r CToţi oamen ii sunt murito ri
- eu sunt un om - deci eu sunt murito r").
Gândi rea semitică procedează cu totul altfel: semitu l porneş te
de la o impresie, de la o experienţă interioară pe care încearcă s-o
traducă, s-o redea prin interm ediul unor urme răzlete
' ea nu
exprimă şi demonstrează , ci evocă şi sugerează. . ,
în acest scop, semitu l alătură notaţii dintre cele mai ciudat e,
afirmaţii care nouă ni se par uneori contra dictori i. Semitu
l nu le
percep e ca atare: pentru el aceste a cern realita tea sub diferit e
aspect e şi o evocă într-un mod mai just decât un şir de abstracţii
logice. Realul este adesea compl ex şi parado xal: totul este în toate.
Iată <!e exprimă dialec tica semitică: ea spune to tul
încă din
prime le cuvint e şi repetă de mai multe ori aceeaşi afirmaţie,
adăugând eleme nte noi, uneori antitet ice. Gândi rea
ebraică se
138
+ Cum să interpretăm Biblia +
aseamănă întruc âtva cu o pictură aparţinând şcolii impres
io-
niste: văzut de aproap e, tablou l pare a fi o înlănţuire de aspect e
incoer ente şi hetero gene; văzu t de depart e, el restabileşte culoril e
rea litătii căci ochiul face astfel sinteza elemen telor complementa
re.
Stii~l semiti c este struct urat pe această formă de gândir e.
Parale lismul , juxtap unerea şi antitez a sunt proced eele clasice
ale scriito rilor biblici.
Vom privi parale lismul mai de aproap e când vom vorbi
despre p oezia Bibliei, însă, nu trebuie uitat faptul că nu~eroa~e
bucăţi de proză biblică sunt marca te de un parale lrsm al gandlf ll.
b) Câteva exemp le . '
Una din formel e specia le ale parale lismulUi este chJasmul,
adică două rând uri parale le încadr ând alte două, după model ul:
A, B, B', p.:. Chias mul poate fi mai complex, parale lele îmbu-
cându -se reciproc: A, B, C, D, D', C', B', A ' . Această schemă de
gândir e este tot atât de naturală semitu lui cum ne es.te nouă ~
dezvo ltare a gându lui în trei puncte sau model ul teza-a nliteza .
O găsim de exemp lu, în Epistolele lui Pavel.
A - El este cllipul Dumn ezeului celui nevăz ut, Cel intâi-năs-
cut din toată zidirea
B - Pentru că prin El au fost făcute toa te lucrurile
C - cele văzu te şi
C'- cele n evăz ute, fie sca une de domni e ...
B' - Toate au fost făcute prin El şi pentru El
A '- El es te mai Înainte de toate lucrurile, şi toa te se ţin
prin El (Col. 1.15-17).
(Vezi şi Col. 3.12-14)
A - ... îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de Îndurare ...
B - .. .iertaţi-vă unul pe altul...
A '- Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi.
B'- Dar mai presus de toate, îmbrăcaţi-vă cu dragostea ...
O altă formă de gândir e folosită de autori i biblici este antiteza.
Parale lismul poate fi antitetic; aceSta se realizează prin juxtapu-
nere, adică alăturarea unei imagin i şi a opusu lui ei. De exemp lu
Prove rbe 10.7: "Pomenirea celui neprihănit este binecu vân-
tare,'d ar nume le celor răi putrezel'teH_ Aceas tă sche mă de
139
 + Alfred Kuen +

gâJ:tdire ne ajută să înţelegem formulări ca aceasta: "Dumnezeu PARTEA A TREIA

este lumină, şi în El nu este întuneric" (1 Ioan 1.5).
Toată Epistola lui Ioan este construită pe afirmatii antitetice
în care sunt Opuse lumina şi întunericul (1.6-7), adevărul şi
minciuna (2.21; 4.6), dragostea Tatălui şi iubirea de lume (2.15), B. REGULI SPECIFICE BIBLIEI
Cristos şi Anticrist (2.22), copiii lui Dumnezeu şi copiii Diavolului
(3.10), dragostea şi ura (4.20), credinta şi necredinta (5.10), viaţa
şi moartea (5.12) ... Modul de exprimare al apostolului Ioan a Capitolul 1
fost profund marcat de stilul gândirii ebraice care se desfă­
şoară în special pe baza juxtapunerii şi antitezei. Planul Apoca-
lipsei se explică cel mai bine prin ceea ce putem considera ca un
"summum" al gândirii semite, şi anume structura în spirală.
PRIMA REGULĂ:
Aceeaşi realitate este văzută succesiv, sub diferite unghiuri; după INTERPRETAREA BIBLIEI
ce s-a făcut un tur de orizont, se urcă o nouă treaptă, pentru o CA FIIND CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
nouă reconsiderare căreia i se adaugă alte elemente, dar por-
nindu-se de la un alt punct de vedere. Dacă este foarte important să începem a studia Bibli? ca ,pe
"Paralelismul nu urmăreşte numai îmbogăţirea primei for- oricare alt text vechi, este cu mult mai im~ortant s-o consideram
mulări printr-o nouă expresie, mai nuanţată, ci urmăreşte acce- ca un text aparte care are legile sale specIfIce.
lerarea ritmului şi creşterea tensiunii pentru a spori forta de
evocare. Noi nu interpretăm o carte oarecare,
De aici rezultă o dinamizare a discursului prin declanşarea ci însuşi Cuvântul lui Dumnezeu
unor valuri succesive, în formă de cercuri concentrice care se
suprapun în jurul aceleiaşi axe, ca într-o spirală. Este imposibil Multe hermeneutici moderne pleacă de la ideea că Biblia e~t~
să deschidem undeva Biblia fără a întâlni numeroase astfel de carte antică la fel ca multe altele: prin urmare, trebUie S~-l

Această premisă
exemple" (Dom. C. Charlier, 57, pag. 192). o '. todele de studiu care au fost verificate pe textele eg1P:
Aplicând corect aceste reguli generale de interpretare asupra aplIcam me . b biloniene, etc ... este numaI
tene, sumenene, a . B'br nu este n1Cl-
unui text vechi, vom vedea cum dispar o serie întreagă de difi- în parte valabilă deoarece, pentru creştm, :. la . . .
cultăţi. Totuşi va trebui să nu ne scape niciodată din vedere faptul decum o carte ca toate celelalte, ci ea este Cuv~tul VIU ŞI veşm~
că Biblia are o natură aparte: deşi se prezintă ca o scriere allU1. Dumnezeu. O r, nu se operează un om VIU tot aşa cum Y ds
obişnuită, ea este, totuşi, o carte "total diferită" care pretinde să taie într-un cadavru, nu se analizează o scriso,:re prove~r:tic:
fie interpretată pe baza unor reguli speciale _ tot aşa cum Cristos la fiinţa preaiubită cu aceleaşi metode folos1~e m crun~ . b' t
îşi ascundea natura Sa divină sub nişte trăsături omeneşti. tentificarea unui document. Daca cmeva şI-a 1.U I
p:~tru. au u une testamentul lor unei critici gramaticale
parmţl~i :a~~es Credinţa inspiraţia şi
pfihologice. în autontatea
s~u ~~ . ă ne a ro iem de ea cu respectul cuvemt. Cme
BlblIel nnpune s Jid Yfunciară a Sf. Scripturi nu va încerca
recunoaşte unitatea so a, , le altora
• . apoi să le contrapuna une .
s-o taie în bucatI pe care I . d' . al Sfintei Scripturi
Această recunoaştere a caracteru U1 lvm '.
· sa, n e 'nnpm'gă în extrema de a Uita latura sa omeneasca.
nu tre b Ule
141