Sunteți pe pagina 1din 1

Matei Loghin

Răzvan Avieriței
Andrei Coșman
George Coșbuc, Moartea lui Fulger
(apartenența la specia baladă cultă)

Creație epică, în versuri, balada cultă prezintă o întâmplare exemplară, de factură istorică,
fantastică, mitologică, pusă pe seama unor personaje cu însușiri excepționale sau supranaturale, care
trăiesc un conflict puternic sau se află într-o situație-limită. Consider că opera „Moartea lui Fulger” de
George Coșbuc este o baladă cultă deoarece prezintă toate notele definitorii acestui tip de text:
caracterul epic, prezentarea unui eveniment legendar, prezența personajelor excepționale portretizate în
antiteză și plasate în circumstanțe excepționale și măcinate de conflicte morale puternice.
În primul rând, textul are un caracter cult. Opera a fost publicată în volumul „Balade și idile”,
în anul 1893. Caracterul epic reiese din faptul că este exprimată indirect viziunea asupra lumii
(atitudinea resemnată/ senină în fața morții), textul are o acțiune, la care participă mai multe personaje:
sfetnicul, împăratul și împărăteasa, Fulger fiind un personaj absent. Modul de expunere predominant
este narațiunea, cu rol în relatarea evenimentelor, aceasta fiind însoțită de descriere, monolog și dialog,
iar tema textului este exprimarea atitudinii în fața morții. Expozițiunea prezintă locul desfășurării
acțiunii și introduce personajele: solul, Fulger, împăratul, împărăteasa și sfetnicul. Intriga o constituie
vestea cutremurătoare a morții lui Fulger. Punctul culminant este aducerea corpului neînsuflețit la palat,
în fața împăratului și a împărătesei, iar desfășurarea acțiunii o constituie prezentarea ceremoniei de
înmormântare.
În al doilea rând, în textul dat se împletesc toate cele trei genuri literare. Pe lângă trăsături ale
genului epic, la nivelul discursului apar ilustrate și caracteristici ale genurile liric și dramatic.
Caracterul liric rezultă din descrierea ceremoniei de înmormântare, realizată prin mijloace artistice
specifice. Versuri? Caracterul dramatic este evident din dialogul dintre împărăteasă și sfetnic, prin care
aceasta își exprimă suferința față de pierderea fiului său.
Prin hiperbole, Coșbuc transmite cu mare forță de sugestie suferința cumplită a mamei, care se
simte chinuită de neputința de a-și readuce fiul la viață: ”N-ai mâini de fier, ca fier să frângi/ N-ai mări
de lacrimi, mări să plângi.”
În concluzie, prin argumentele prezentate, opera literară „Moartea lui Fulger”, scrisă de
George Coșbuc, este o baladă cultă.