Cap.

2 Tehnologia de fabricaţie

2.1 Domenii de utilizare şi proprietăţile produsului

Antibioticele sunt substanţe chimice organice produse de microorganisme sau obţinute prin
sinteză sau semisinteză, care în doze mici inhibă dezvoltarea microorganismelor patogene.S-a
observat, după descoperirea microbilor de către Pasteur, că unele specii microbiene se separă de
altele prin elaborarea unor substanţe chimice nocive.Acest fenomen este numit antibioză, iar
substanţele chimice rezultate din metabolismul celulelor vii poartă numele de antibiotice.
În 1941 au fost introduse în practica medicală antibioticele caractezizate prin eficacitate
ridicată şi toxicitate redusă.Succesele exceptionale obţinute în tratarea maladiilor infecţioase cu
ajutorul penicilinei G au declanşat cercetări foarte minuţioase şi astfel într-un interval scurt s-a
descoperit şi penicilina V.
Clasificarea antibioticelor
Numărul foarte mare de antibiotice cunoscute până în prezent a pus problema clasificării
acestor produse.Sau propus mai multe criterii de clasificare în funcţie de originea
microorganismului producător, structura chimică şi acţiunea antibacteriană.
Cu toate că fiecare metodă folosită la clasificare este susceptibilă la anumite critici,
clasificarea antibioticelor se va face în funcţie de originea microorganismelor producătoare,
structura chimică a antibioticelor, biogeneza şi acţiunea lor farmacologică
a) După originea microorganismului producător, antibioticele se clasifică în următoarele
grupe:
 antibiotice produse de bacterii: gramicidina, gramidina S, bacitracina,polimixinele etc.;
 antibiotice produse de actinomicete: streptomicina, cloromicetina,tetraciclina,neomicina,
kanamicina, nistatina, actinomicina etc.;
 antibiotice produse din fungi: penicilina, grizeofulvina.
b) După constituţia chimică, antibioticele se clasifică în următoarele grupe:
 antibiotice cu structură alifatică: alicina;
 antibiotice cu structură aromatică: acidul gladiolic, cloramfenicolul(cloromicetina);
 antibiotice cu structură chinonică: fumigatina, ftiocolul;
  antibiotice cu cicluri de furan şi piran: acidul penicilic;
 antibiotice heterociclice cu azot în moleculă: acidul aspergilic, acidulhidroaspergilic;
 antibiotice heterociclice cu azot şi sulf în moleculă: penicilinele;
 antibiotice cu structură polipeptidică: gramicidina;
 antibiotice cu structură complexă: macrolidele;
 antibiotice cu structură nedeterminată: viomicina
c) După biogeneză, antibioticele se clasifică în următoarele grupe:
 antibiotice derivate din aminoacizi sau din unităţi asemănătoare:
oxamicina,azaserina,cloramfenicolul, penicilinele, bacitracinele, actinomicinele;
 antibiotice derivate din glucide simple: streptomicina, kanamicina,neomicina;
 antibiotice diverse: novobiocina, vancomicina.
d) După acţiunea farmacologică, antibioticele se clasifică în următoarele grupe:
 antibiotice cu acţiune antibacteriană;
 antibiotice cu acţiune antituberculoasă;
 antibiotice cu acţiune antivirotică;
 antibiotice cu acţiune anticanceroasă;
 antibiotice cu acţiune antifungică;
 antibiotice cu acţiune antiprotozoariană.
Prin urmare, antibioticele nu exercită aceeaşi acţiune antimicrobiană asupra tuturor
germenilor patogeni; ele au spectru antibacterian caracteristic,determinat de rezistenţa specifică a
microorganismelor patogene.
 Betalactaminele
Betalactaminele, cu nucleu betalactam, grupul de antibiotice cel mai important şi cu
membrii cei mai numeroşi, reunesc patru familii principale: peniciline naturale şi semisintetice (7
generaţii); carbapeneme; monobactami; cefalosporine (3 generaţii).
 Penicilinele
Penicilinele naturale se obţin din ciupercile genului Penicillium (notatum, chrysogenum,
crustosum); ele au un nucleu betalactamic biciclic (acidul 6 – aminopenicilanic).
Generaţia I cuprinde peste 20 de tipuri de peniciline biosintetice, naturale (penicilinele: G, X, F,
K, V etc).
 Penicilinele conţin în structura lor un nucleu tiazolic condensat cu unul tetragonal diferind
între ele prin natura radicalului R.
O

R C S
CH3
NH CH CH
C
CH3

C N CH3

O
COOH Structura generală a penicilinei

Tabel 2.1
Denumirea penicilinei Structura radicalului Denumirea Activitate

Radicalului [UI/mg]
1 2 3 4
Penicilina F CH3-CH2-CH=CH-CH2 2-pentenil 1500
Penicilina dihidro F CH3-(CH2)4 2-pentil 1670
Penicilina G C6H5-CH2- Benzil 1667
Penicilina X HO-C6H4-CH2 p-hidroxi-benzil 900

Penicilina K CH3-(CH2)5-CH2 n-heptil 2300

Penicilina V C6H5-O-CH2- Fenoximetil 1630

Penicilina O CH2=CH-CH2-S-CH2 Alilmercoptometil -
Penicilina S CH3-C=CH-CH2-S-CH2 3-clor-2-butenil-tiometil -

Cl
Domenii de utilizare
Penicilina V are următoarele domenii de utilizare:
 în terapeutică;
 obţinerea acidului 6- aminopenicilanic;
 obţinerea clorurii acide sau a esterului sare;
 condensarea acidului 6-AP cu clorura acidă sau anhidrida mixtă şi separarea penicilinei
obţinute.
 Proprietăţile produsului
În practica terapeutică penicilina V a fost introdusă sub formă de acid liber sau sare de Na ţi
K. Se administrează oral, are toleranţă bună şi se prezintă sub formă de comprimate. Este
indicată în infecţii uşoare, faringite, otite mai ales la copii.
Denumirea comercială: Penicilina V –Ospen –Oracilină
Denumire chimică: Fenoximetilpenicilina
Formulă brută: C16H18O5N2S
Masa moleculară: Mm= 350,4 moli/ g
Formula structurală:

C6H5 O CH2 C S CH3

NH CH CH C
CH3

C N CH

COOH Penicilina V

Proprietăţi fizice
Penicilina V este o substanţă albă, cristalină, fără miros ,cu gust amar, utilizată sub formă de
acid liber, având punct de topire 118-120ºC, insolubilă în apă, solubilă în solvenţi precum alcooli
şi glicerină + alcooli. În mediul bazic viteza de inactivare a Penicilinei V este de 2.2 ori mai mare
decât viteza de inactivare a Peniciliei G. Aceste date sunt luate în consideratie atunci când se
tratează problema separării penicilinelor apoase obţinute de la fermentaţie.
Proprietăţi chimice
Penicilinele sunt instabile în prezenţa acizilor, alcoolilor, ozidanţilor, metalelor grele şi la
temperaturi ridicate.Penicilinele îşi pierd proprietăţile în soluţii cu pH acid mai mic de 5 sau
bazic mai mare de 8.În soluţii apoase prezintă pH = 5,5 – 7,5.
Produsul iniţial rezultat pri hidroliza nucleofilă (prezentă lactamazelo, a penicilinazelor sau
ionolor metalici) a penicilinei este acidul peniciloic,biologic inactiv, acesta prin acidulare pierde
o moleculă de CO2 trecând în acid peniloic.
 O O
ac.peniciloic
C CH3 CH3
R S R C S
H H H H
N C C C
lactamaza N C C C
H + H+
Cu2+ H
CH3 -CO2
CH3
C N CH CH
C HN

O O
COOH COOH
OH
O ac.peniloic

C CH3
R S
H
N CH2 C C
H
CH3
HN CH

COOH

Sub acţiunea cloruri mercurice acidul peniloic se degradează la aldehidă penilică şi penicil
amină.

O O

CH3 H
R C S R C N CH2 CH O
H
N C C C
H +HgCl2
H2
CH3 H3C
HN CH H
C C COOH

C H3C
SH NH2
HO O

Penicilinele reacţionează nucleofil cu hidroxiamina formând acizi hidroxiaminici:

 O O
CH3
R C C CH3
S R S
H H H H
N NH2-OH
C C C N C C C
H H
CH3 CH3
C N CH C HN CH

O O
COOH HON COOH

În reacţia cu alcoolii formează esteri:

O O

C CH3 CH3
R S R C S
H H H H
N C C C R1-OH N C C
C
H H
CH3 CH3
C N CH CH
C HN

O O
COOH OR1 COOH

În prezenţă de alchilamine penicilinele formează alchilamide:

O O

C CH3 CH3
R S R C S
H H H H
N C C C R1-NH2 N C C C
H H
CH3 CH3
C N CH CH
C HN

O O
COOH R1HN COOH

Proprietăţi biologice
În studiul acţiunii biologice a antibioticelor se urmăreşte stabilirea relaţiei dintre structura
chimică a medicamentului şi acţiunea sa farmacologică pe de o parte, iar pe de altă parte se caută
determinarea naturii şi structurii chimice a receptorilor şi modul de interacţiune între receptor şi
medicament.
Proprietăţile biologice a penicilinei sunt date de structura chimică, proprietăţile fizice şi
chimice, conformaţia spaţială, natura interacţiunilor cu receptorul, viteza de metabolizare.
Penicilinele pot acţiona asupra funcţiei enzimatice a proteinelor, ducând la autoliza unora
dintre bacterii, sau la inhibarea creşterii.