Sunteți pe pagina 1din 224

L acrimi

SI CRIZE DE FURIE
CE E D E FĂ C U T C Â N D
B E B E L U Ş II Ş I C O P III P L Â N G

A le th a S d lte r

T rad u cere din lim ba en g leză de


M onica TLoşonţi

PO N TE
PM l/i- IfiEfTfc colecţie coordonată de A dina TUDGRACH H

D e s c rie re a C IP a B ib lio te c ii N a ţio n a le a R o m â n ie i


S O L T E R , A L E T H A J.
L a c rim i ş i c r iz e d e f u r i e : c e e d e fă cu t câ n d b e b e lu ş ii ş i c o p iii
p lâ n g / A le th a J. S o lte r ; trad.: M o n ica L o şo n ţi. - B u c u r e ş ti: C asa
E d ito ria lă P o n te, 20X3
IS B N 9 7 8 -606-8405-11 -7

1. L o şon ţi, M o n ic a (trad .)

1 59 .9 2 2 .7

C o p y rig h t © 1 9 9 8 b y A leth a J. Solter.

O rig in a l title ; T e a rs an d T a n tru m s: w h a t to d o w hen. b a b ie s an d


c h ild re n cry.

O rig in a lly p u b lish e d in. E n g lish b y S h in in g S ta r P re ss to r th e


A w are P a re n tin g In stitu te (w w w .a w a re p a re n tin g .co m ).

© C a sa E d ito ria la P on te, 2 0 1 3

Im a g in e a c o p e rte i: M o th e r co m fo rtin g h e r cry in g little g iri © Ilik e


/ fo to lia .c o m

R e d a cto r: M o n ica R E U

T ip ă rit la R a d in P rin ţ - p rin re p re z e n ta n tu l p e n tru R o m â n ia -


4 C o lo u rs A d v e rtisin g , w w w .4 co lo u rs.ro , 201.3

R e p ro d u c e re a , to tală sa u p a rţia lă , a te x tu lu i sa u a ico n o g ra fie i


a ce stu i v o lu m , fă ră a co rd u l sc ris a l C a se i E d ito ria le P on te, e ste
s tric t in te rz isă şi se p e d e p se şte co n fo rm L e g ii d re p tu lu i d e au tor.

IS B N 9 7 8-60 6 -8 4 0 5 -1 1 -7

4
MULŢUMIRI

Le m u lţum esc celor care au. o rg an izat atelierele


m ele pe această tem ă. Experienţele care dădeau de
gaudi t şi în treb ările provocatoare ale su te lo r de părinţi
şi educatori care au p articip at la atelierele m ele m i-au
dat ocazia să-m i rafinez şi să-m i clarific a c e st m aterial,
îi m ul ţu m esc în m od sp ecial soţului m eu , K en n eth Sol-
ter, pentru corectarea grijulie a fiecăru i ca p ito l al a ces­
tei cărţi; îi m u lţu m esc fiului m eu, N ich o las Solter, p en ­
tru feedback-u l său perspicace; îi m u lţu m esc m am ei
m ele, Tonia Jau ch, pentru corectu rile g ram aticale şi
ortografice p lin e de răbdare pe care le-a făcu t; îi m u lţu ­
m esc surorii, m ele, EIdri Jauch, pentru clarificarea u n or
secţiu n i d in carte şi îi m u lţu m esc p rieten ei şi colegei
m ele, dr. M ary G albraith, pentru co m en tariile ei. ed ito ­
riale şi pentru su gestiile valoroase. îi su n t totod ată re­
cu n oscătoare lui T hom as G ordon, creatoru l Parent
Effectiveness Training, care m -a insp irat, m i-a sprijinit
m u nca şi a scris prefaţa acestei lucrări.

?
CUPRI NS

Prefaţă de dr. Thom as C o r d o n ......................................... 9

P artea I: C âteva d ate d esp re la crim i


şi crize de f u r ie ........................................................................ 15
1. Introd u cere: o m are n e în ţe le g e re ................................ 15
2. M ecan ism ele de eliberare a stresu lu i la c o p ii...... 22
3. Fiziologia stresului şi a p lâ n s u lu i................................. 28
4. Beneficiile psihologice ale p lâ n s u lu i.......................... 36
5. Folo sirea plânsului în terapia cu c o p iii.................... 45
6. A m in tirile adulţilor în leg ătu ră cu p lân su l din
tim pul copilăriei: eram. este rep rim at p lâ n s u l.............. 53
7. P lân su l - d iferenţe în tre bărbaţi şi f e m e i.................. 58
8. T ip are de control la a d u lţi.............................................. 59

P artea a Ii-a: Plânsul la beb eluşi


(d e Ia naştere p ân ă la vârsta de un an) ........................ 64
1. E xplicaţii ale plânsului b e b e lu ş ilo r ........................... 64
2. Su rse dej stres pentru b e b e lu ş i..................................... 68
3. C u m să procedaţi când p lâng b e b e lu ş ii................... 79
4. C um să reduceţi stresul şi n ev oia de a plânge
în tim pul fragedei c o p ilă r ii.................................. .............. 86

7
5. R ep rim area p lân su lu i la bebeluşi:
originea tiparelor de c o n tro l............................................. 89
6. Să-i ajutăm pe bebelu şi să doarm ă toată noaptea
(fără a-i ig n o r a )....................................................................... 103

Partea a Hl-a.: Plânsul şi crizele de furie la copii


(în tre u nu şi opt a n i ) ...................... .................................... 109
1. Su rse de stres pentru c o p ii............................................ 109
2. C um să proced ăm când plâng c o p iii...................... 112
3. Fen om en u l „fursecul ru pt" („broken co o k ie") ... 114
4. G estionarea durerii fiz ic e ................ ............................. 119
5. P lânsul la d e s p ă rţire ....................................................... 121
6. G estion area v io le n ţe i..................................................... 129
7. P lânsul la ora de c u lc a r e ............................................... 139
8. V indecarea în u rm a evenim entelor
trau m atizante ................................................................... 141

Partea a IV-a: A p licaţii p ra c tic e .................. 147


1. In terp retarea com portam entelor c o p iilo r .............. 147
2. C rearea siguranţei e m o ţio n a le ................................... 150
3. C u m să faceţi faţă propriilor se n tim e n te ................ 155
4. Părinţii îşi îm p ărtăşesc e x p e rie n ţe le ......................... 160
5. C ele xrvai frecven te în tr e b ă r i........................................ 175
6. Sp rijin irea p ărinţilor ai căror cop ii p lâ n g ............... 195

R e fe r in ţe ..................................................................

8
P REFAJĂ

de dr, T hom as G ordon

C ititorilor acestei cărţi care d eschid e dru m u ri li se


p regăteşte ceva special. M ai întâi, ei vor d escop eri că
este o carte uşor de c itit şi din care p ot în v ă ţa uşor. V or
fi, de asem enea, im presionaţi că au toarea ei nu p rezin ­
tă cititorilor propriile opinii sau reţete favorite. în
schim b, ea este un expert, care, în m od evid en t, cu ­
noaşte cercetările ştiinţifice referitoare la dezvoltarea,
tim p u rie a copilu lui şi la plâns m ai bine d ecât oricin e
altcineva. Dr. Solter a stu d iat de m u lţi ani m otivele
pentru, care p lâng copiii, ce se în tâm p lă în corpu l lor
când plâng şi ce ar trebui să facă părinţii, sa u. cei. care au
grijă de copii pentru a-i ajuta sa facă faţă stresului într-un
m od constructiv.
A ceastă carte îl va surprinde totod ată pe cititor. Pe
m ine m -a surprins. M ajoritatea cititorilor vor fi u im iţi
de ce susţine dr. Solter: să li se perm ite cop iilor să p lâ n ­
gă (fiind ţinu ţi în. braţe), în loc sa se în cerce d iferite m e ­
tod e de â-i. opri din. plâns. A ceastă carte îl va ajuta, de
asem enea, p e cititor să-i înţeleagă p e copii, d eoarece
autoarea descrie ce se în tâm p lă în corp u rile cop iilor şi

l a c r im i şi c r iz e d e f u r ie 9
totodată m otivul pentru care ei se com portă într-u n
anum e fel.
A ceastă carte le va da cititorilor, fără în d oială, m ai
m ulta încred ere ca şi părinţi sau persoane care îngrijesc
copii, deoarece le pune la dispoziţie abilităţi specifice,
în special m etod e de a face faţă lacrim ilor şi crizelor de
furie în m od constructiv. A ceste noi abilităţi vor aduce
ben eficii apreciate de toţi părinţii, precum copii m ai să­
nătoşi, atât fizic cât şi em oţional. Dr. Solter aduce d o­
vezi că aceste abilităţi reduc, in. m are m ăsură, ten siu n i­
le şi stresu l în fam ilie, prevenind astfel abuzul fizic şi
verbal din partea părinţilor, care se sim t adesea atacaţi
şi se în fu rie când copilul plânge fără încetare.
N u p ot decât să susţin ideea subliniată frecvent de
dr. Solter, ca plânsul, în cazul bebeluşilor, reprezintă
m odul lor de a com unica părinţilor că au o problem ă.
A cesta reprezintă un elem ent cheie în propriul meu.
m od el de relaţionare între părinte şi copil, d u pă cum a
fost d escris în cursul si cartea P arent Effectiveness Trai-
ning (P.E.T.), unde subliniez im portanţa h otărâtoare a
recu n oaşterii de către părinţi a faptului că cei m ici „au"
o problem ă. A cela este m om entul când p ărin ţii trebuie
să ascu lte c u căldură şi em patie, d u pă cum recom andă
şi dr. Solter. A m ândoi îi sfătuim p e părinţi (şi pe toţi cei
care au în îngrijire copii) să evite găsirea u n or m etode
p rop rii pentru a-i opri d in plâns p e copii. In schim b, ei
ar treb u i să aibă încred ere în resursele interioare ale co­
p iilor de a face faţă problem elor cu care se confrunta.
Dr. So lter îi sfătu ieşte pe p ărin ţi să evite să răspu n­
dă p lân su lu i şi crizelor d e furie ale cop iilor p rin căuta­
rea u n o r solu ţii sau „m ijloace de con tro l" pentru a opri
plânsul: prin alim entare, legănare, cântat sau suzetă. In
m od elu l creat de m ine şi eu îi sfătu iesc p e p ărin ţi să nu
devină stăpâni pe problem a copilului, evitând ceea ce
eu n u m esc b locajele de com unicare. In schim b, părinţii

io A LETH A SOLTER
su n t sfătu iţi să folosească ascu ltarea activă, care le dă
p u tere copiilor să-şi găsească p rop riile solu ţii pentru
problem ele pe care le au. Dr. Solter su blin iază, de ase­
m enea, că părinţii ar trebui „să-şi. asculte copiii şi să le
accepte p lâ n su l".
Dr. Solter este, ca şi m ine, îm p otriv a oricăru i tip de
pedeap să. Noi îm p ărtăşim ideea că p lân su l şi crizele de
furie reflectă o nevoie reală, şx n u ar treb u i să fie con si­
d erate „com portam ente n ead ecv ate".
A u toarea a ad ău gat în m od în ţele p t m u lte exem ­
p le reale care îi ilustrează şi v alid ează id eile şi sfaturile
p e care Ie dă părinţilor. C ititorii ei su n t aju taţi să în ţe­
leagă d iferitele m otive pentru care p lân g copiii şi ce p ot
face părinţii pentru a ajuta în situ aţia d ată, fă r ă a opri
plânsul. U n exem plu este m etod a p e care o susţine au ­
toarea d e a ţine copilul în braţe, p en tru a îm p ied ica vi­
olenţa îm potriva fraţilor m ai m ici, în com p araţie cu
p ed ep sirea copilului, care ar constitui un act de violen ­
ţă în sine. A m fost im p resionat de afirm aţia făcută de
dr. Solter „copiii au nevoie de d rag oste şi atenţie toc­
m ai atunci când par să le m erite cei. m ai p u ţin ".
în final, dr. Solter a crescu t valoarea acestei cărţi
pri n adău garea Ia sfârşit a feed b ack-u rilor prim ite de la
părinţii şi educatorii care i-au citit cărţile sau au p arti­
cipat la atelierele sale de succes. Cititorul, va aprecia
poveştile lor de succes, dar şi. cele mai frecven te în tre­
b ări p e care aceştia le au.

Dr. T hom as C ord on


Fond ator al. C ordon Trainîng International
Autorul cărţii Trainingul părinţilor eficace

LA C R IM I Şl C R IZ E D E FU R IE ix
AVERTISMENT

A ceastă carte este o resursă ed u caţion ală. N u are


m enirea de a înlocu i consultaţiile sau tratam en tu l p si­
h o lo g ic sau m edical. M u lte dintre com p ortam en tele şi
si.mpto.mele discu tate (inclusiv p lân su l şi crizele de fu ­
rie) p o t indica serioase problem e em o ţio n ale sau fizice.
Părinţii şi ed u catorii sunt sfătu iţi să con su lte un m ed ic
com p etent atunci când copiii au p rob lem e de com p or­
tam en t sau em oţionale de orice tip sau când su sp ectea­
ză v reo suferinţă sau boală. P lânsu l şi criz ele de fu rie
pot in d ica suferinţa copilului în u rm a unei trau m e se­
vere, cum ar fi abuzul. M ai m ult, u n ele d in tre m etod ele
su gerate în această carte p ot să n u fie p o triv ite în toate
circu m stan ţele sau în cazul cop iilor care a u an u m ite
p rob lem e fizice sau. em oţionale.
M en ţionarea terapiilor specifice d in această carte
este făcută doar în scopuri de in fo rm are şi nu atrage
după sine ad eziu n ea autoarei. U nele fo rm e de terap ie
pot fi p ericu loase dacă su nt efectu ate de p racticien i
care n u au in stru irea potrivită. D acă vă g ân d iţi să. a le­
geţi u n terapeut p en tru d u m n eavoastră sau pentru co­
pilul dum neavoastră, vă recom and să verificaţi cu
aten ţie calificările şi recom a d ările acestu ia.
A u to area şi ed itorul n u răsp u nd şi n ici n u su n t
respon sabili în legătură cu eventu alele d au n e cauzate
sau p retinse de o entitate sau p ersoană ca fiind, con se­
cinţa directă, sau indirecta a inform aţiei d in această
carte.

L A C R iM I Ş l C R IZ E O E f U R I E I?
„Lacrimile sunt pentru suflet
-precum săpunul pentru corp. '
Proverb ebraic

14 ALETM A SO LTER
PARTEA i!

CÂTEVA D A T E DESPRE
LACRI MI Şl CRIZE DE FURIE

1. IN T R O D U C E R E : O M A R E N E ÎN Ţ E L E G E R E

Plânsu l şi crizele de furie ale cop iilor su n t două


d in tre com portam entele p e care p ărin ţii le găsesc cel
m ai greu de gestionat. D e fapt, p ărin ţii p u n m ai m ulte
întrebări, despre p lân s d ecât d esp re o rice alt subiect.
A d esea, su nt consternaţi când beb elu şii lo r se trezesc
plân g ân d în m iez de noapte, când copiii lo r de doi ani
au crize de nervi sau când pe Ja patru ani, copilaşii, lor
s e , tângu iesc cât e ziu a de lungă. P ărinţii se întreabă
cum ar putea reacţiona când cei mici p lân g şi care ar fi
abordarea potrivită: să-i consoleze, să-i ignore, să le
distragă atenţia, să-i pedepsească, să ie cedeze sau să
asculte cu em patie. Unii părinţi îşi fac griji, că plânsul
cop ilu lu i înseam nă că acesta este im atur, că îi respinge,
că îi m anip ulează sau că, p u r şi sim p lu, este răsfăţat.

P A R T E A li C A T E V A D A T E D E S P R E L A C R I M I Ş t C R I Z E D E F U R I E 15
C ercetez tem a plânsului la copii de 25 de ani şi am
făcu t câteva descoperiri im portante în leg ătu ră cu rolul
p lân su lu i în dezvoltarea sănătoasă a copiilor. Cele
două cărţi pe care le-am scris până acum , Bebeluşul meu
înţelege tot (de la naştere până la doi ani) şi C opiii noştri
fru m o şi şi săn ătoşi (de la doi la opt ani) descriu o abor­
dare a relaţiei p ărinte-cop il pe care eu o n u m esc paren-
ting conştient (Aw are Parenfcmg). A ceasta este o îm p le­
tire în tre filozofia ataşam entului, d iscip lina non-puni-
tivă şi acceptarea descărcării em oţionale (m ai precis, a
plânsului). A ceste lucrări au fost tradu se în m ai m ulte
lim bi, iar eu am. su sţinu t ateliere pentru părinţi şi pro­
fesionişti în opt ţări. D at fiind că am constatat un in te­
res crescu t legat de ideile m ele inovatoare asupra plân­
sului, am strâns toată această inform aţie în cartea de
faţă.
Până acum , a existat o m are n eînţelegere faţă de
în sem n ătatea şi. scopul lacrim ilor şi crizelor de furie. în
Evul M ediu, în Europa, m ulţi credeau că acei copilaşi
care plângeau m ult sau se înfuriau adesea erau p ose­
d a ţi de un d em on sau d e diavol. In astfel de cazuri, era
ch em at u n p reo t care să-l exorcizeze p e copil.
Pe p arcu rsu l secolului al XVUI-lea, atitud inile au
în cep u t să se schim be. Lacrim ile şi crizele de furie erau
în că etichetate drept negative, însă tot m ai m ult, părin ­
ţii erau cei învinovăţiţi de faptul că erau prea in d u l­
gen ţi şi îşi „răsfăţau " copiii. Sfatul p rim it de ei era acela
de a-şi p ed ep si copilul pentru acest com portam ent
in accep tabil sau m ăcar de a nu „ceda." în faţa celui mic.
M an u alele de creştere a copilului din secolu l al X V III-
lea şi până sp re finalul secolului XX vorbeau despre
„în frân gerea v oin ţei co p iilo r", pentru ca aceştia să de­
vin ă docili şi obedienţi.
Iată, de p ild ă, un citat dintr~o carte publicată în
G erm ania în anul 1748:

16 A L E T H A SO I.T E R
în ce priveşte încăpăţânarea, aceasta se expri­
mă ca o tendinţă naturală încă din fragedă
pruncie, de îndată ce copiii, pot să-şi facă do­
rinţele cunoscute prin intermediul unui gest.
Ei văd ceva ce-şi. doresc, dar nu pot avea; se
înfurie, plâng sau încep să se zbată. Sau l.:( se
oferă ceva ce nu le este pe plac; aruncă Lucrul
respectiv şi. se pun pe plâns. Acestea sunt nea­
junsuri periculoase care reprezintă o piedică în
calea. întregii lor educaţii şi duc la trăsături de
caracter indezirabile. Dacă încăpăţânarea şi ră­
utatea nu sunt smulse din rădăcină, este impo­
sibil să oferi unui copil o educaţie aleasă. De
îndată ce aceste defecte apar la copii, este mo­
mentul ca părintele să se opună ferm, pentru
ca răul să nu se înrădăcineze în copii prin obiş­
nuinţă şi aceştia să devină in totalitate vicioşi. *

în zilele noastre, un nu m ăr su rp rin zător de cărţi


pen tru părinţi încă oferă sfatu ri sim ilare. A u torii ab or­
dează adesea crizele de fu rie în capitolul care se referă
la com portam entele indezirabile, p recu m lovitu l, m u ş­
catul, m inciu na şi furtul, şi îi sfătu iesc pe p ă rin ţi să
ignore sau să pedepsească aceste izbucniri.. In cel m ai
b u n caz, p ărinţii şi ed ucatorii su nt în d ru m a ţi să-i ajute
pe copii sâ îşi. exp rim e dorinţele şi sen tim en tele cu aju ­
torul cuvintelor, şi nu prin p lân sele sau crize de furie,
considerate a fi im ature şi de netolerat. B ebelu şii su n t
încă a.cuzaţi că-şi „m anip u lează" p ărin ţii prin plâns.
M ulţi psihologi şi medici. în că îi sfătu iesc pe părinţi să
ignore p lanşetele copilului pentru a pu ne cap ăt acestui
obicei şi a-1 învăţa pe b ebelu ş să se aline singur.
La cealaltă extrem ă se află. m ai recen ta m işcare
„înapoi la n atu ră", care ne recom and ă să răsp u n d em
fiecărui scân cet cu u n g est iubitor, de alin are (precum
aşezarea copilului, la sân sau legănatul), în scop u l de a-1
linişti p e m icu ţ. Susţinătorii acestei abord ări se îm p o -

P A R T E A ): C Â T E V A D A T E D E S P R E L A C R I M I Şl C R I Z E D E F U R I E 17
trivesc, pe bună dreptate, secolelor de sfaturi dău n ă­
toare. Totuşi, această abordare, oricât ar fi ea de iu bi­
toare, tot n u recunoaşte funcţia im portantă pe care o
are de îm p lin it plânsul. M ai m ult, pune o povară im po­
sibilă pe u m erii părinţilor, făcându-i să creadă că este
de d atoria lor să-i oprească pe bebeluşi, şi pe copii din
plâns.
C artea de faţă propune un m od cu totul nou de a
privi p lân su l şi crizele de furie, reprezentând un p ro­
gres în în ţelegerea nevoilor şi em oţiilor copiilor. Cel.
m ai b in e este ca bebelu şii şi copiii care plâng să n u fie
ign oraţi niciodată. Plânsul lor ar trebui să atragă o re­
acţie plină de iubire. Cu toate astea, plânsul nu este sem ­
nalul unei nevoi sau dorinţe im ediate în toate cazurile. In
m are m ăsură, plânsul este un m ecanism, natural de eli­
berare de stres, care perm ite celor m ici să se vind ece de
efectele u n or experienţe însp ăim ântătoare sau frus-
tran te pe care le-au trăit anterior. C opiii folosesc lacri­
m ile şi crizele de furie pentru a vin d eca traum e şi a se
elibera de tensiu ne. A şadar, n u este d e datoria p ersoa­
nei care-i în g rijeşte să pună. capăt plânsulu i sau furiei,
deoarece aceste com p ortam ente sunt, în sine, n evoi de
b ază ale fiinţei um ane în că de la naştere.
O în ţelegere profu nd ă a p lanşetelor şi crizelor de
fu rie poate avea consecinţe benefice. In afară de faptul
că-i ajută p e copii să se vind ece de traum e şi să elib ere­
ze ten siu n ile acum ulate, acceptarea plânsulu i şi a cri­
zelor de fu rie jo acă u n ro l crucial în prevenirea p roble­
m elor de discip lină şi în red ucerea hiperactivităţii şi
acţiu n ilor dăunătoare în d rep tate îm potriva celorlalţi
(violen ţa). P lân su l poate, de asem enea, să contribu ie la
săn ătatea fizică şi em oţională a celor m ici, la extinderea
orizon tu lu i de atenţie şi abilităţii de a învăţa, U n alt b e­
n eficiu al acestei abordări este acela că poate ajuta Ia
rezolv area p roblem elor de som n (fără a-l ignora p e co­

18 ALETHA SOLTER
pil). în cele din urm ă, ascultarea em patică a copiilor
atunci când sim t nevoia să p lângă ajută la. consolid area
relaţiei adult/copil.
Scopu l m eu în scrierea acestei cărţi este să-i ajut pe
părinţi şi alte persoane care se ocu p ă de cop ii m ici să
în ţelea g ă şi să in terp reteze corect p lânsu l şi crizele de
furie ale copiilor, dar şi să reacţioneze în m od u ri care
să asig u re dezvoltarea optim ă a acestora. Voi discuta
sursele de stres care activează nevoia de a plânge, m o ­
durile» în care adu lţii reprim ă adesea plânsul cop iilor şi
v o i sugera abordări care facilitează p lân su l ca form ă
im p ortantă de eliberare em oţională. Am ad u n at aici in ­
form aţii dintr-o m are varietate de surse: stu dii de psi­
hologie, de bioch im ie, de fiziologie şi tran s-cu ltu rale,
d ar şi exp erienţe personale ale unor părin ţi şi educatori
cu care am lu c ra t
Lacrim ile şi crizele de furie ale cop iilor trezesc sen ­
tim ente foarte pu ternice în ad u lţii care-i înconjoară.
Intr-un. sondaj de op inie am erican , m ai m u lte proasp e­
te m ăm ici au fost in v itate să-şi d escrie sentim entele
atunci când n u sunt cap abile să-şi calm eze bebeluşii
când plâng. M am ele au vorbit despre sen tim en te de
exasperare, team ă, an xietate, resen tim en te şi confuzie.
M u lte aveau o în cred ere în sine scăzuta.. U nele chiar
dezvoltaseră pu ternice sen tim en te de ostilitate faţă de
b eb elu şii lor.2 R ezu ltate sim ilare au fost ob ţin u te în tr-
un sondaj efectu at în M area B ritan ie şi A ustralia. 80%
dintre m am ele ai căror cop ii p lân g eau de m ai m ulte ori
pe zi. erau deprim ate, iar 50% sim ţeau u n p u tern ic im ­
p u ls de a-şi lovi cop iii.3
N u e deloc su rprinzător faptu l că s-a con statat o
legătură în tre plâns şi abuzul asupra copiilor.4 Intr-un
studiu realizat pe copii bătu ţi, 80% dintre p ărin ţi au m ăr­
turisit că plânsul excesiv al copilu lu i a dus la abu zu l respec­
tiv.5 D u p ă prim ul an, m ulţi părinţi continuă să se su pe­

P A R T E A I: C A T E V A D A T E D E S P R E L A C R I M I Ş l C R I Z E D E F U R I E 19
re foarte tare atunci când copiii lor plâng sau se înfurie.
A cest lucru se întâm p lă m ai ales dacă m otivu l plânsu ­
lui nu este clar sau dacă izbucnirile copilu lui par ca. nu
sunt justificate de incidentul care a cauzat plânsul.
Părinţii au nevoie de inform aţie corectă, asigurări
şi m od alităţi constructive de a. gestiona izbucnirile
em oţionale ale copiilor lor. A cest lucru va contribui
foarte m ult la reducerea abuzului asupra copiilor şi la
o v iaţa de fam ilie m ai arm onioasă. Educatorii şi cei
care au grijă de copii p ot şi ei beneficia de această
inform aţie.
A ceastă carte este îm p ărţită în p atru părţi. Partea I
oferă inform aţii de bază despre fu ncţia de eliberare a
stresu lu i pe care o au plânsul şi crizele de furie. In
această parte su nt prezentate cercetările care dem on­
strează beneficiile fiziologice şi psihologice ale plânsu ­
lui, folosirea plânsulu i în terapia cu copiii şi diferenţele
în tre bărbaţi şi fem ei, în ceea ce priveşte plânsul. Se
prezintă totodată conceptele de reprim are a plânsulu i
şi tipare de control.
Partea a II-a discută plânsul la bebelu şii până la un
an, iar Partea a IlI-a abordează plânsul şi crizele de fu ­
rie la copiii în tre un. an şi opt ani.
Partea a IV-a descrie aplicaţii practice, subliniind
ideea de creare a u n ei siguranţe em oţionale pentru co­
pii. Su nt totod ată prezentate sentim entele care sunt de­
clan şate în adu lţi atunci când copiii plâng; şi au crize de
furie. Su n t p rezen taţi paşii care p ot fi. făcu ţi pentru ca
adulţii să se sim tă m ai toleranţi. Există şi o secţiune cu
exp erien ţe povestite de părinţii care a u pu s în practica
această abord are şi o altă secţiune în care răspund celor
m ai frecvente în treb ări ale părinţilor şi educatorilor,
care m i-au fost adresate în tim pul atelierelor. C artea se
în ch eie cu sfaturi pentru profesioniştii care lu crează cu
părinţi, şi recom and ă m od alităţi de a-i ajuta pe părinţi.

20 ALETHA SOLTER
Sper ca inform aţia din această carte să-i ajute pe
oam eni să-i înţeleagă pe copii şi sa se în ţeleagă pe ei
în şişi m ai bine, astfel contribuind la crearea unei lum i
m ai fericite şi m ai paşnice..
M ai jo s este prezentat un rezu m at al celor m ai im ­
p ortan te puncte.

R E Z U M A T A L E L E M E N T E L O R IM P O R T A N T E

1. Toţi copiii au. parte de stres, in d iferen t cât de i


bitori suni părinţii. O funcţie im p ortantă a p lân su lu i
este elib erarea de stres şi su sţinerea vindecării.
2. Ad u lţii în cearcă deseori să rep rim e plânsul cop i­
ilor, din cauza faptului că plânsul n u este corect în ţeles
şi pentru că declanşează propriul stres n erezolv at şi
p rop ria nevoie de a plânge. A ceastă rep rim are a p lâ n ­
sului se transm ite d in generaţie în generaţie.
3. C a răspu ns la m ediul în care p lân su l nu este a c­
ceptat, copiii adoptă anum ite tip are rigid e d e co m p o r­
tam en t pentru a se abţine din plâns.
4. C onsecinţele acestei, reprim ări a p lân su lu i in ­
clud problem e em oţionale şi de com p ortam en t, eşec în
atin gerea potenţialu lu i m axim şi, m ai târziu , boli ca u ­
zate de stres.
5. A ceste consecinţe negative pot fi în d ep ărtate
atunci când adulţii învaţă beneficiile p lânsu lu i şi d ep ă­
şesc p rop riile obstacole legate de sentim en te şl Ie oferă,
cop iilor siguranţa em oţională de care au n ev oie p en tru
a. plânge şi pentru a se vindeca de efectele nocive pe
care ie poate avea stresul,

P A R T E A Ir C . A T E V A D A T E D E S P R E L A C R I M I Ş i C R I Z E D E F U R I E 2x
2. M E C A N IS M E D E E L IB E R A R E A S T R E S U L U I
LA C O P II

Pentru a în ţelege lacrim ile şi crizele de furie este


necesar să cunoaştem tipurile de stres cu care au de-a
face copiii în viaţa lor. Cuvântul „stres" este unul foarte
des în tâlnit, deoarece toată lum ea se sim te stresată
uneori. C u toate aceastea, noi u ităm adesea că şi bebe­
luşii şi copiii trăiesc experienţe stresante.
P sihologii definesc stresul ca orice evenim ent care
perturba echilibru l n orm al al corpului. A cest echilibru
reprezintă starea corpului în tim pul odihnei, atunci
când nu. se în tâm p lă nim ic am eninţător sau neobişnuit.
Este, de obicei, num ită „hom eostază" (care înseam nă
literal „a răm âne la fel"). Stresul este deci orice eveni­
m ent care p ertu rbă starea de hom eostază a corpului.
Stresul este cauzat de evenim ente nu m ite „factori
de stres", care su nt de două tipuri: de natu ră fizică şi de
natură p sihologică. Stresul de natură fizică este deter­
m inat de factori care produc traum e im ediate corpului,
cum ar fi o m ână ru ptă sau un d eget tăiat. Poate fi toto­
dată d eterm in at de factori de stres din m ediu , cum este
foam ea.
Stresu l de natură psihologică (num it şi „stres em o ­
ţio n a l") este d eterm inat de factori precum problem ele
financiare, o ceartă cu partenerul de viaţă sau un ex a­
m en apropiat. Sursele stresului p sihologic la copii sunt
destul de diferite de cele aplicabile adulţilor. în atelie­
rele m ele, le cer participanţilor să se gândească la surse
de stres sp ecifice copiilor. Ele sunt listate mai jos. A ceşti
factori de stres îi fac pe copii să se sim tă îngroziţi, agi­
taţi, n ed u m eriţi, frustraţi, m ânioşi, înşelaţi, trişti sau
dezam ăgiţi.

22 ALETH A SOLTER
PR IN C IPA LELE SU R SE D E ST R ES
PEN T R U B EB ELU ŞI ŞI C O PII M IC I

• Suferinţe p rovocate d e acţiu nea altcu iv a (sufe­


rinţe cauzate direct de către alte p ersoan e):
- abuz fizic, sexual, verbal sau em o ţio n al
- com portam ent lip sit d e resp ect (insulte,
m inciuni)
- disciplină au toritară (inclu siv toate form ele de
pedeapsă)
- presiune pentru învăţare, p erform an ţă,
com petiţie
- aştep tări n erealist de m ari din partea ad u lţilor
- reprim are sau resp in gere a em oţiilor du reroase
- dragoste sau atenţie con d iţion ată de natura
com portam entu lu i copilului
- rasism , discrim inare sexuală
• Suferinţe provocate prin o m isiu n e (nevoi
neîm plinite)
- neglijare fizică sau em oţională
- contact fizic (ţinu t î.n b raţe) insu ficient
- întârziere sau. în ţelegere greşită a îm p linirii
n evoilor
- lipsa op ortu nităţilor de a dezvolta ataşam ente
- lipsa atenţiei, em patiei sau d esch id erii p lin ă de
sensibilitate spre ascu ltare
- lipsa stim u lării
- lip sa autonom iei
- p rom isiu ni neînd ep linite
- lip sa inform aţiei, întrebări la care nu s-a
răspu ns
• S u fe rin ţe situaţionale (suferinţe indirecte, cau­
zate de îm p reju rările vieţii)

P A R T E A h C Â T EV A D A T E D E S P R E LA C R IM I Şi C R IZ E D E F U R IE 2i
- traum e prenatale sau din tim pul naşterii
- boli, răniri, intervenţii m edicale
- p ierderea definitivă a ataşam entu lu i (prin sep a­
rare sau m oarte)
- separări scurte (suferinţele depind de vârsta
copilului)
- suprastim ulare
- frustrări şi frici de creştere
- restricţii inevitabile
- schim bări m ajore (un nou frate/o nou ă soră;
sch im barea casei sau a şcolii)
- stres parental (nelinişte, durere, m ânie, boala)
- dispu te parentale, separare, divorţ
- abuz de alcool sau droguri în fam ilie
- sistem fam ilial disfuncţional
- dezastre naturale (incendii, inundaţii,
cutrem ure)
- exp u nere la violenţă (în viaţa reală sau prin in­
term ediu l m ass-m edia)
- alte evenim ente care determ ină team ă
- dezam ăgiri sau întâm plări neaşteptate
- dispute cu fraţii sau alţi copii

Trebuie făcu t orice efort pentru a red uce stresul în


viaţa copiilor. A cest lucru nu este uşor, deoarece su rse­
le d e stres nu su n t întotdeauna evidente. U n ii copii
su n t m ai sensibili decât alţii şi acelaşi evenim ent, cum
ar fi o schim bare în rutina zilnică, p o ate da p este cap
un. copil, în tim p ce altul să nu fie afectat deloc. A dulţii
treb u ie să fie conştienţi de procesele de gând ire ale co­
pilu lu i, de sentim entele şi. nevoile sale şi să facă ce le
stă în pu tinţă pentru a face viaţa acceptabilă şi în ţeleasă
de către copii.

24 A LETH A SOLTEH
Este totodată im portant de reţinu t că un an u m it
grad de stres este inevitabil. Nu pu teţi proteja copiii de
viaţa însăşi, şi învăţarea şi creşterea im p lică în to td ea u ­
na d u rere şi frustrare. A tunci când am d even it m am ă,
am. crezu t că scopul m eu este să îm i protejez fiul de
toate relele din lum e. D eşi este u n lucru logic până la
un. anu m it punct, am realizat curând, că acest scop era
nerealist. M i-am dat seam a că voi fi ep u izată curân d
dacă în cerc să îl ating! M isiunea m ea ca m am ă nu. p re­
supunea n eap ărat să-i protejez pe copiii m ei de durere,
greutăţi sau frustrări, ci m ai d egrabă să îi aju t să în veţe
cum. să. facă. faţă em oţiilor rezultate din ele..
D in fericire, copiii ştiu foarte b in e cu m să d ep ă­
şească stresul folosind anu m ite m ecan ism e de elib era ­
re. Există patru m od uri principale p rin c a re copiii fac
faţă stresului: p rin verbalizare, jo c sim bolic, râs şi p lân s
(inclusiv crize de furie).

V erb a liz a re
D acă este cineva dispus să asculte, cop iii vor vorbi
despre ev enim entele care i-au supărat. Şi adulţii fac
acest lucru. C u toţii sim ţim nevoia d e a p ov esti un ev e­
nim ent traum atizant şi cu toţii avem n ev o ie de b u n i
ascu ltători, lo tu ş i, cu cât este m ai m ic cop ilu l, cu atât
m ai p u ţin p robabil este ca el să folosească, verbalizarea
drept m ecan ism de eliberare a stresulu i, şi această m e­
todă este evid en t im posibilă pentru un beb elu ş.

Jo c u l sim b o lic
Jo cu l sim bolic încep e în ju ru l vârstei d e doi a n i.1în
acest tip de joc, copiii reactivază scene din viaţa reală
cu ajutorul ju căriilor şi al altor elem en te ajutătoare.
A cest tip de joacă, devine m ai complexă, p e m ăsu ră ce
copiii cresc.

P A R T E A Ir C A T E V A D A T E D E S P R E L A C R I M I Ş l C R I Z E D E F U R I E 25
A desea, cei m ici fac faţă u nor evenim ente tram ati-
zan te specifice prin jo c sim bolic. D e exem plu, dacă ta­
tăl u n u i b ăieţel a avut u n accident de m aşin ă şi a fost
in tern at în spital, copilul se poate ju ca cu m aşini de ju ­
cărie şi p oate perne în scenă accidentul, într-u n efort de
a în ţeleg e ce s-a în tâm p lat şi pentru a asim ila ev en i­
m en tu l tulburător.
C ând u n copil trăieşte un evenim ent traum atizant,
este foarte b ine d acă un adu lt atent îl o bservă şi îl ascul­
ta, îi oferă com pasiu ne şi înţelegere, şi îi acceptă senti­
m en tele. V aloarea terapeutică a jo cu lu i este recu noscu ­
tă d e câteva decenii. M ulţi terapeuţi folosesc terapia
prin jo c cu cei m ici, pentru a îi ajuta să îşi rezolve anu ­
m ite traum e şi să facă faţă fricilor, suferinţei şi
m ân iei.2

R â su l
R âsul începe în ju ru l vârstei de cinci luni. C opiii
râd în. prim ul rând pentru, a se elibera de frici, nelinişti
şi jen ă. D e exem plu, jocu l „cu cu -bau " poate fi folosit în
scop terapeutic cu b eb elu şii pentru a-i ajuta să treacă
peste frica de sep arare. Bebeluşul râde atunci când
adu ltul reapare, eliberând în acest mod tensiunile re­
zu ltate din anxietatea de separare. „C u cu -b au " este cel
m ai eficient după vârsta de şase luni, m om en t în care
ap ar de obicei prim ele sem ne de anxietate de
separare.
C ercetătorii au descoperit că râsul este foarte b e ­
nefic şi are un efect psihologic pozitiv asupra corpu lui.3
A cest mecanism, de vindecare foarte im p ortan t este de
obicei destul de bine tolerat de adulţi, chiar dacă m ajo ­
ritatea oam enilor nu percep râsul ca fiind terapeutic.

26 ALETH A SOLTER
Plânsul şi crizele de furie
P lânsul şi crizele de fu rie su n t m ecan ism e im por­
tante de eliberare a stresului, d isponibile în cep ân d de
la naştere. A tu nci când copilul trăieşte orice fel de su fe­
rinţă em oţională, răspunsul natu ral este plânsul. D e
exem plu, dacă păpuşa p referată a cop ilu lu i se rupe,
atunci el va în cep e spontan să plângă. A cest plâns este
o eliberare im portantă şi sănătoasă, care are efecte fizi­
ologice şi psihologice benefice. M u lţi oam en i realizea­
ză acest lu cru şi sunt cap abili să ofere d rag oste şi spri­
jin unui copil care plânge într-o astfel, de situaţie.
A lte situ aţii sunt m ai dificile. D e exem plu, u n copil
are o criză de fu rie deoarece nu p rim eşte o în g h eţată la
cornet sau un bebeluş care se trezeşte p lângând de m ai
m ulte ori pe noapte. D e obicei, p ărin ţii şi educatorii
sunt deschişi să prim ească aju tor în astfel de situaţii,
care sunt discu tate m ai d ep arte în carte.
Există întotd eau na şi p osibilitatea u n ei d u reri fizi­
ce atunci când un copil plânge. C ând se su spectează că
este vorba de durere fizică, se recom and ă con su lt şi tra­
tam ent m edical.
Plânsul este şi un posibil in d icator de stres m ajor4,
şi le recom and foarte .mult p ărinţilor şi ed u catorilor să
caute .mereu sursele de stres d in viaţa copiilor. Totoda­
tă, p lân su l este considerat uneori ca un d erivat al stre­
sului şi m ulte p ersoane au im presia greşită că copiii
s-ar sim ţi m ai b in e dacă ar în ceta să plângă. A cest lucru
nu este adevărat. Indiferent de natura su rselor de stres,
copiii nu se vor simţi, m ai bine p â n ă când nu li se va perm ite
să. plângă, şi sa aibă crize de fu rie, atât cât au ei nevoie.
Există şi alte m od alităţi de eliberare a stresului
care includ căscatul, trem u ratul şi transpiratu l. A cestea
sunt m ecanism e silenţioase şi. m ai p u ţin eviden te, dar
sunt la fel de im portante precu m râsu l şi plânsul. U n e­
ori, ele însoţesc râsul şi plânsul.

P A R T E A I: C A T E V A D A T E D E S P R E L A C R I M I Ş l C R I Z E D E F U R I E 27
3. F IZ IO L O G IA S T R E S U L U I Ş I A P L Â N S U L U I •

Există m ulte beneficii de natură, fiziologică pe care


p lân su l le are. Pentru a le înţelege, este im portant să
cunoaştem ce se întâm plă în corpul nostru în m om en ­
tele de stres.

S tresu l
C orpul n ostru răspunde tutu ror tipurilor de fac­
tori de stres în acelaşi mod, chiar daca factorii de stres
su n t de natură fizică, de pildă ru perea unui deget, sau
psihologică, cum ar fi vestea că un prieten suferă de o
b oală gravă. A ceastă reacţie fiziologică la. stres este n u ­
m ită „reacţie la stres" şi are ca. scop să ne ajute să facem
faţă urgenţelor. Reacţia la stres poate salva viaţa în ca­
zul unui pericol fizic im inent. D ar în cele din urm ă, m ai
ales dacă este vorba despre u n stres psihologic cronic,
acelaşi m ecanism poate avea u n efect negativ şi ne p oa­
te ch iar îm bolnăvi.
Tată un rezumat: sim plificat al m od u lu i î.n care
funcţionează reacţia la stres. H ipotalam u su l în cep e să
trim ită sem nale de alarm ă care stim u lează doua siste­
me diferite în corp: sistem ul nervos sim patic şi. glanda
pitulară.
Sistem ul nervos sim patic ajută corpul să se pregă­
tească de acţiune dilatând pupilele, accelerând ritm ul
cardiac, mărind, tensiu nea şi direcţionând sângele spre
m uşchi, departe de organele digestive. A ceastă reacţie
este cunoscută drept reacţia „luptă sau. fu g i". A cest sis­
tem nervos com unică cu diverse organe din corp prin
in term ed iu l a doua substanţe chim ice n u m ite ep inefri­
nă şi n orep inefrină (cunoscute şi drept adrenalină şi
respectiv nor adrenalină). A ceste substanţe fac p arte
dntr-o clasă de substanţe num ite catecolam ine. A tu nci
când sunteţi dintr-o dată foarte alarm aţi sau încântaţi,

28 A L E T M A S O L 7 T .R
aveţi deseori o senzaţie de strângere d e stom ac. A cesta
este efectul epinefrinei (adrenalinei).
G land a pitu lară este şi ea activată în tim p u l stresu ­
lui şi acest lu cru duce la eliberarea u n or horm on i. In
prim ul rând, glanda eliberează în sânge un. horm on
num it A C T H (horm onul adrenocorticotrop ic). A cest
horm on stim u lează în câteva m inute o altă glan d ă din
corp, şi anum e cortexu l adrenai, care elib erează h or­
m onii num iţi glu cocorticoide. (O form a sin tetică a glu-
cocorticoidelor este cortizolul, folosit m ed ical îm p otri­
va inflam aţiilor.) A ceşti hormoni, influenţează, m ulte
părţi ale corpului, pentru a-1 ajuta să facă faţă u n ei ur­
genţe. Funcţia principală a glucocorticoidelor este m o ­
bilizarea resu rselor de energie ale corp u lu i pen tru a
gestiona stresul.
în m od normal., valori, m ari ale glu co co rtico id elo r
în sânge determ ină o scădere a prod ucţiei de A C T H de
către glanda pitulară. A cest m ecanism îm p ied ică atin­
gerea unui nivel ridicat al A C T H -u lu i. C u toate astea,
dacă s e 'acum ulează şi alte evenim ente stresan te, efec­
tul inhibator poate fi. anu lat determ inând o p rod u cţie
m are de A C T H , care stim ulează o p ro d u cţie şi m ai
m are de glu cocorticoide. C ortizolul, u nul d in tre hor­
m oni glu cocorticoizi, este în m od cu ren t fo lo sit drept
indicator al stresului.
A cest răspuns la stres este foarte p o triv it pentru
situaţiile în care este nevoie să fugiţi din ca lea u n u i ti­
gru fioros. Stresul p rincip al pe care îl trăiau străm oşii
noştri, p reistorici îşi avea originea. în am en in ţări fizice
reale care le periclitau siguranţa. O rice ev en im en t co~
sinderat pericu los determ ina o nev oie de a răm ân e ac­
tiv şi de a da dovadă de energie, în scop u l fu gii sau
luptei pentru autoapărare.
Pe m ăsură ce s-a dezvoltat neocortexu l, am d obân ­
dit abilitatea pentru gând ire com plexă, im a g in a ţie şi

P A R T E A 1: C A T E V A D A T E D E S P R E L A C R I M I Ş l C R I Z E D E F U R I E 29
pentru sentim ente precum dragostea, com pasiunea şi.
conştientizarea. în schim b, acest lucru a făcut să fim.
pred isp u şi la. form e de stres em oţional care sunt n ecu ­
n oscu te în regnul anim al, cum ar fi tristeţea, vinovăţia
şi frica în legătură cu evenim ente viitoare p e care ni le
im aginăm în viitor. M ai mult, perioada noastră în d e­
lu n gată de im aturitate şi dependenţă (pruncia şi copi­
lăria) ne-au m ărit vulnerabilitatea la stres psihologic.
C u toate acea stea, răspunsul nostru psih ologic la
stres nu s-a m odificat. C orpu l nostru incă răspunde
unui stres em oţional ca şi cum am fi fu găriţi de un tigru
fioros! Suntem concepuţi, să facem u z de m ultă energie
atunci când trăim em oţii puternice, precum teroarea
sau m ânia. Totuşi, acest lucru n u este întotd eaun a po­
triv it şi răm ânem cu un răspu ns fiziologic la stres care
este inutil. Acest m ecanism este deranjant, de exem plu,
atunci când ni. se intensifică ritm ul card iac înainte de
un in terviu im portant.
D ar aceasta rep rezintă num ai o m ică parte a pro­
blem ei, d eoarece însuşi răspunsul la stres poate deveni
distrugător pe term en lung. Su ferim de fapt de o diversi­
tate m are de boli legate de stres din această cauză. A m ­
bele elem ente ale răspunsului Ia stres (incitarea siste­
mului. nervos sim p atic şi horm onii glu cocorticoizi) pot
contribui la îm bolnăvire.
O stim u lare repetată a sistemului, nervos sim patic
poate duce la h ip ertensiu ne arterială şi la ateroscieroză
(acu m u larea de grăsim e în vasele de sânge). La rândul
lor, acestea pot d.etermina atacuri de cord şi infarcturi,
d ou ă cauze m ajore ale m ortalităţii, în special în rândul
b ărb a ţilo r.1
G lu cocorticoid ele în exces, determ inate de stres,
pot avea nu m eroase efecte secundare, inclusiv iiitab ili-
tate, ap reh en siu n e şi incapacitate de concentrare. A cest
fiacru, este însă nu m ai o m ică parte din problem ă.

30 ALETHA SOLTER
U n efect secu ndar m ai grav al glu cocorticoid elor
crescute este su prim area sistem u lui im unitar. Persoa­
nele care su n t stresate în m od rep etat şi profu n d au va­
lori m ari ale horm onu lu i A C T H şi a glu cocorticoidelor.
A cest lucru s-a dovedit a fi în legătu ră cu rezistenţa
scăzută la infecţii.2 D e exem plu, ad u lţii ai căror p arte­
ner de viaţă a m urit recen t au un răsp u n s im u n itar scă­
zut.3 Stresul du ce la creşterea riscu lu i d e boli con tagi­
oase, cu m su nt infecţiile resp iratorii, p recu m şi de boii
autoim une, cum este scleroza m u ltiplă. U n nivel m ărit
de glu cocorticoid e ca u rm are a stresu lu i pocite ch iar să
accelereze creşterea unei tum ori din corp .4
G lu cocorticoid ele în exces p ot totod ată să afecteze
o parte a creieru lu i nu m ită h ip o cam p iis, care jo a că un
rol im p ortan t în procesul d e în v ăţare şi m em orare.
A cest lucru poate cauza tulburări d e în v ăţare şi poate
totodată accelera procesul de îm b ătrân ire.5
Alte efecte negative d eterm inate de aceşti h orm on i
ai stresului sunt: risc crescu t de osteo p oroză şi diabet,
la vârsta adultă înaintată (d iabetul z ah a ra t d e tip 2).
C ercetătorii su nt de p ărere că am b ele com p on en te ale
răspunsului la stres contribu ie la in stalarea u lceru lu i, o
boala binecun oscută provocată de stres. în cele din
urm ă, stresul poate constitui un ob staco l pen tru fu n c­
ţia sexuală d eterm inând im potenţă, în cazul bărbaţilor,
şi inhibând ovu iaţia la .femei.6
O p arte dintre aceste boli. p ot avea şi cau ze gen eti­
ce sau. d eterm inate de m ediu, dar rolu l stresu lu i a fost
stabilit ca u n factor care îşi adu ce contribu ţia.

Fiziologia, plânsului
Preţul, pe care îl plătim pentru sen sib ilitatea, capa­
citatea de con ştien tizare şi in teligenţa noastră constă
în su ferin ţele em oţionale şi b olile legate de stres. C e au
toate aceastea d e-a face cu lacrim ile şi crizele de furie?

P A R T E A I: C A T E V A D A T t D E S P R E L A C R I M I Ş l C R I Z E D E F U R I E ÎI
Este fo a rte posibil ca lacrim ile şi crizele d e fu rie, ca urm are a
unui stres em oţional autentic, să f i evoluat drept u n m eca­
nism care ajută la reducerea efectelor secundare negative ale
răspunsului la stresul fiziologic. Există cercetări foarte in ­
teresante, de natu ră fiziologică şi bioch im ică, care au ca
su b iect plânsul şi care susţin această teorie a eliberării
de stres prin plâns.
Intr-un studiu, asupra, m od ificărilor fizoiologi.ee
din tim pul plânsului, cercetătorii au arătat unor stu­
dente un film trist. Cele care au plâns au fost m ai active
din punct de vedere fizic în com paraţie cu. cele care nu
au plâns. Totodată, cele care au plâns au avu t u n ritm
cardiac m ărit şi o conductivitate mai m are a pielii, in d i­
când o stare generală, de stim ulare fiziologică./
Alte studii au m ăsurat m odificările, fiziologice
d u p ă episoade de plâns la adulţi. P ersoanele im plicate
în. aceste studii aveau parte de diverse tipuri, de psîho-
terapii, în tim pul cărora plângeau, şi îşi eliberau furia,
un eori pentru o oră sau mai m ult. M ăsu rătorile realiza­
te în ain te şi d u pă aceste sesiuni de terapie au arătat
tensiuni, puls şi tem peraturi m ai scăzu te, tip are d e cu­
ren t cerebral m ai sincronizate după sesiu n ile de tera­
pie. A cestea sunt considerate m od alităţi de relaxare.
U nui grup de control i s-a cerut să facă exerciţii fizice
dificile pentru o perioadă de tim p sim ilară cu aceea p e­
trecută de p ersoanele care participau la terapie. A u fost
măsui-aţi aceiaşi param etri fiziologici după sesiu n ile de
exerciţii. Totuşi, persoanele din gru p u l de control nu
au d em onstrat acelaşi grad de relaxare ca în cazul per­
soanelor care au plâns şi şi-au eliberat furia.8
Cu alte cu vinte, plânsul este o stare de stim ulare
fiziologică care precede o relaxare p rofu n d ă. Este un
m od foarte eficient de reducere a tensiunii. P robabil că
en ergia im plicată în tim pul plânsului ajută la disiparea
u n ei părţi de energie care ar fi fost m enită a fi folosită

}2 ALETW A SO I TER
pentru a ne apăra, fizic îm potriva p ericolelor, atunci
când fuga sau. lupta n u sunt răsp u n su rile potrivite.
Plânsul p u ternic sau. o criză de furie u tilizează atât răs­
punsul sistem ului nervos sim patic, cât şi cel al
glucocorticoidelor.
Este interesant ca term en u l „em oţie" p rov in e din-
tr-un cu v ân t latin esc care în seam n ă „a se m işca ". în
lim ba engleză se foloseşte această sem n ificaţie atunci
când se spune, de exem plu, „A m fo st fo a rte m işcat de
film/' A cest lucru im plică faptu l că răsp u n su l nostru
n ein h ibat şi p rim itiv Ia sentim ente pu ternice devine a c­
tiv fizic. P lânsul şi crizele de fu rie la cop ii su n t in tr-ad e­
văr p rocese foarte active, care im p lică în tre g corpul.
C opiii lovesc cu. picioarele, lovesc cu m âin ile, folosind
o can titate m are de energie. Şi noi, adulţii, am plânge
într-o m anieră sim ilară d acă o astfel d e exp rim are a
em oţiilor a r fi aprobată de societate.
în plu s faţa de stu d iile în care plânsul este an alizat
din p u nct de vedere fiziologic, s-au făcu t şi stu d ii in te­
resante din perspectivă bioch im ică. Dr. W illiam Frey,
bioch im ist în cadrul Sp italulu i R egional d in St. Paul,
M innesota, a cercetat conţinutu l chim ic al lacrim ilor
om eneşti / El a plătit voluntari, să v izion eze u n film trist
şi să-şi colecteze lacrim ile (dacă plâng) în tr-u n tub de
testare. (Vă imaginaţi, ce în seam n ă să fii p lătit ca să
plângi!) A n u m it aceste lacrim i „lacrim i in d u se em o ţio ­
n ai". M ai târziu, el a colectat de la aceeaşi o am en i „la­
crimi. induse de iritaţii", d eterm inate de in h alarea unei.
cepe tăiate. A poi, a făcu t analize bioch im ice p e am bele
tipuri de lacrim i şi a d escop erit că lacrim ile rezultate
din m otive em oţionale erau diferite ch im ic de cele da­
torate unui factor iritant, cum este o ceapa tăiată. A cest
lucru înseam nă că se în tâm p lă ceva unic atun ci când
plângem..

P A R T E A 1: C A T E V A D A Ţ I - D E S P R E L A C R I M I Ş l C R I Z E D E F U R I E 33
A nalize m ai detaliate întreprinse de dr. Frey au
arătat prezenţa unor anum ite substanţe legate de stres
în am bele tipuri de lacrim i. U na dintre substanţele gă­
site în. lacrim i a fost horm onul A CTH (care stim uează
prod ucţia de glucocorticoide). A stfel, este posibil ca
vărsarea de lacrim i să ajute la reducerea acum ulărilor
în exces de A C TH şi alte substanţe care se adună în
corp în u rm a u nui evenim ent stresant. La rândul său,
acest lu cru poate îm piedica acum ularea în exces a glu-
CGCorticoidelor. Plânsul poate fi deci com parabil cu alte
p rocese p recu m urinarea, defecarea, expiraţia, men-
struaţia şi transpiraţia, toate elim inând produse rezi­
duale din corp.
Dr. Frey a descoperit totodată existen ţa catecola-
m in eior în lacrim i, pe lângă, horm onu l A C TH . Exem ple
de catecolam ine sunt ep inefrina şi. norepinefrina.
(A cestea su nt m ed iatorii chim ici ai sistem u lu i nervos
sim p atic care stim ulează inim a să b ată m ai tare, cresc
ten siu n ea şi m ăresc fluxul de sânge orientat spre m uş­
chi). Elim inarea acestor substanţe prin lacrim i ar ajuta
la. red u cerea efectelor stim u lării sistem ului nervos sim ­
patic în timpul, u nu i stres. Dr. Frey a descoperit totoda­
tă o su bstanţă nu m ită leu cină-enkefalină. A ceasta este
una d intre diversele tipu ri de end.orfi.ne (substanţe de
tip u l opiu m u lu i) care joacă un rol în tim pul
stresu lu i.10
A m b ele substanţe (catecolam inele şi endorfm ele)
fu n cţio n ează drept neurotraxism iţători în creier, ceea ce
în seam n ă că ajută celulele nervoase să com unice între
ele. A cestea şi alţi neu rotransm iţatori determ ină stările
n oastre şi n e condiţionează fericirea sau starea de de­
presie. U n ii psihiatri consideră că exp erien ţele de stres
şi trau m ă d in copilărie p ot cauza dereglări în sistem ul
n eu rotran sm iţătorilor.11 Este foarte posibil ca plânsul
să jo a ce u n rol crucial în refacerea stării de echilibru a

34 A LETH A SOLTER
acestor su bstanţe, reducând astfel sim p to m ele de de­
presie şi anxietate fără a. fi nevoie să se recu rgă la
m edicam ente.
D e obicei, nou -născu ţii n u varsă lacrim i atunci
când p lân g decât de la vârsta d e câteva săptăm ân i. Cu
toate aceastea, ei. transpiră con sid erabil şi totod ată îşi
folosesc energia. Este nev oie de m ai m u lte studii pen­
tru a determ ina toate efectele fiziologice ale plânsulu i
în cazul p ersoanelor de vârste diferite.
Există câteva stu dii care au d escop erit o relaţie în ­
tre plâns şi sănătatea fizică. R ezu ltatele unui sond aj au
arătat că p ersoanele sănătoase plâng m ai m u lt şi au o
atitudine m ai pozitivă în ceea ce p riveşte plânsul decât
persoanele care suferă de u lcer sau co lite.12 în tr-u n stu­
diu. asupra persoanelor suferind de can cer la sân, cer­
cetătorii au descoperit că fem eile care şi-au exprim at
liber m ânia, frica, depresia şi vinovăţia au trăit m ai
m ult decât cele care şi-au negat sau rep rim at em oţiile
dureroase..13 Există totodată cazuri d ocu m en tate de
am eliorare a sim p tom elor astm u lu i şi de d isp ariţie a
urtica.ri.ilor atunci, când pacientu l în cep e să p lâ n g ă .14
Plânsul nu rep rezintă o solu ţie p en tru toate afecţiu n ile
şi nu ar trebu i să înlocu iască intervenţiile .medicale po­
trivite. în schim b, elib erarea u n or em oţii du reroase
într-u n m ed iu favorabil p oate fi u n elem ent în plus în
cadrul unui program de tratam ent. D octorii insp iraţi
pot oferi în viitor u rm ătoru l sfat pentru o săn ătate op­
timă: „M âncaţi m u lte fru cte şi legum e, faceţi m ultă
m işcare şi trageţi un plâns b u n cel puţin o dată pe
săptăm ân ă!"
Toate aceste direcţii de cercetare indică fap tu l că
plânsul este un proces fiziologic benefic, care le perm i­
te oam enilor să facă faţă efectelor stresulu i em oţion al.
A tunci când. un răspu ns fizic nu este n ecesar sau p otri­
vit, p lânsu l ajută la reducerea d iferitelor efecte ale răs-

P A R T E A I: C Â T E V A D A T E D E S P R E L A C R I M I Ş l C R I Z E D E F U R I E ?5
pu.nsu.lui la stres. Poate fi considerat un p roces natural
de refacere care readuce corpul în tr-o stare de echili­
bru. P lân su l este, deci, nu un produs d eriv at a.1 stresu ­
lui, ci o p arte im portantă a ciclului de eliberare a stre­
sului. A tunci când plângem ca răspu ns la un stres em o ­
ţional, se elib erează energie, se red ucea p resiu n ea şi se
m icşorează tensiunea, se elim ină h orm on ii de stres şi
n eu rotran sm iţătorii din corpul nostru prin. lacrim i, re-
stau rân d u -se echilibru.! fiziologic (hom eostaza).

4. B EN E FIC IILE PSIH O LO G IC E


A LE PLÂ N SU LU I.

C opiii care plâng suficient se b u cu ră de câteva,


avantaje. Ei dau dovadă de sănătate em oţională mai
bun ă, un ataşam en t m ai sănătos de părinţi, stim ă de
sine crescută, este mai. u şor să fi în p reajm a lor şi. au o
capacitate de în văţare m ai bună. A ceste cinci beneficii,
sunt discutate în prezenta secţiune.

P lâ n su l îm b u n ă tă ţe şte săn ătatea em o ţio n a lă


A bord area iniţială pe care Freud a avu t-o în legă­
tură cu. terap ia era u na în care el recunoştea im portanţa
unei eliberări em oţionale cum este p lân su l.1 Totuşi el a
aban d onat această abordare m ai târziu, (din m otive ne­
cun oscu te) în favoarea unei abordări terapeutice mai
analitice şi. b azate pe lim baj.
C ând a scris despre boli em oţionale, cu m su n t ne­
vrozele, A lice M iller afirm a: „N u traum a este cauza b o ­
lii u n ei persoane, ci disperarea, inconştientă, reprim ată,
fără speranţă în legătură cu faptul că n u i se perm ite să
exp rim e ceea ce a su fe rit."2
C ercetările efectu ate pe adulţi au arătat că terapia
care presup une şi m ult plâns determ ină o îm bunătăţire

ALETHA SOLTER
psihologică sem nificativă. La p acien ţii care şi-au exp ri­
m at deschis sentim entele în. acest m od, în tim p u l şe­
dinţelor de terapie, s-a constatat tendinţa de îm b u n ă tă ­
ţire m.ai rapidă a stării în com paraţie cu cei care d o ar au
vorbit cu terap eu tu l.3
P sihologii au stu d iat plânsul la copii în tim pul
unei exp erienţe cu grad în alt de stres, cum e ste o p eri­
oada lungă de spitalizare. C opiii care au p ro testat în
mod d eschis, p rin planşete şi crize de fu rie, la în cep u ­
tul şederii lor în spital s-au acom od at m ai b in e decât
cei care au fost pacienţi „cu m in ţi" chiar de la în cep u t.
Cei din u rm ă au păru t că su nt calm i şi coop eran ţi, dar
existau şanse să arate sem ne ale stresului m ai târziu,
cum ax fi. reg resie spre m od u ri d e com p ortam en t infan­
tile, dificultăţi în alim entaţie şi la som n şi tu lb u rări de
învăţare.11
A dulţii reacţionează uneori n ep otriv it în cazul
anum itor problem e, deoarece ei fac o con fu zie între
prezent şi trecut. D e exem plu, un bărbat p oate să exa­
gereze în reacţia sa em oţională de fu rie faţă de o fem eie
care în târzie m ereu la întâlniri, dat fiind că. ea îi rea­
m inteşte de m am a lui alcoolică (pe care nu se putea
bizui când era beată.) A cest lu cru se p oate în tâ m p la şi
cu copiii. U n copil p oate fi. în g ro zit de câini, ch ia r şi de
cei. foarte m ici, d eoarece u n câine m are a lătrat ta re la el
m,ai dem ult.
P sihologii n u m esc acest fenom en „gen eralizarea
xmui răspuns em oţional con d iţion at". O rice elem en t care
îi ream inteşte p ersoan ei de un even im en t stresan t d in trecut
declanşează o reacţie la stres, chiar dacă noua situ aţie este
complet inofensivă. A cest lucru a avut o valoare de su ­
pravieţuire în tim pul m ilioanelor de ani de evoluţie,
atunci când străm oşii noştri p rim itivi făceau fa ţă n u ­
m eroaselor p rim ejd ii de natu ră fizică. In d iv izii care
aveau un răsp u n s rapid şi au tom at la p erico lele poten­

P A R T E A I: C A T E V A D A T E D E S P R E L A C R I M I Ş l C R I Z E D E F U R I E 57
ţiale aveau cele m ai m ari şanse să su pravieţu iască cel
mai mult.
P roblem a apare atunci, când supravieţuirea im ed i­
ată n u este o prioritate. în cazul stresului psihologic,
acest m ecanism nu este foarte util, deoarece poate afec­
ta capacitatea noastră de a ne descurca în viaţă şi de a
relaţiona. cu alţi oam eni. Persoanele care au trăit trau ­
m e severe suferă, de obicei, de ceea ce poartă numele;
de „tu lbu rare de stres p ost-trau m atic". O rice elem ent
care îi am inteşte persoanei de traum ă declanşează o re­
acţie de alarm ă psihologică, ca şi cum traum a iniţială se
în tâm p lă din nou .3
în cele din urm ă, răspu nsu rile condiţionate îşi
pierd valoarea dacă situaţiile sim ilare se dovedesc a fi
inofensive în m od repetat. A tu n ci când se în tâm p lă
acest lu cru , psihologii n u m esc fenom enul „dispariţia
răspunsului co n d iţio n at". Poate dura m ult tim p, în
fu ncţie de grad ul de severitate al traum ei iniţiale şi de
forţa reacţiei iniţiale.
C u toate aceastea, p rocesu l de vind ecare poate fi
foarte m u lt accelerat prin eliberare em oţională, mai.
specific prin plâns şi crize de furie. Când copiii au p o­
sibilitatea să plângă sau să aibă crize de furie, ca u rm a­
re a u n or experienţe în fricoşătoare sau. frustrânte, răs­
punsul. la stres nu va fi declanşat mai târziu, de situaţii
sim ilare. P rocesu l p sihologic al plânsulu i atunci când
persoana, se sim te în siguranţă convinge cum va creie­
rul. că am eninţarea a fost depăşită şi rezolvată.. Plânsul
aju tă la elim inarea condiţionării răspunsului la stres. P lân­
sul nu perm ite creierului să m ai asocieze evenim ente
sim ilare cu pericolul. Un. cop il care a plâns destul în
legătură cu lătratul unui câine (în m ediul de siguranţă
oferit de îm brăţişarea m am ei) probabil va reacţiona
pru d en t faţă de alţi câini, d ar n u va m ai fi îngrozit.

38 ALETHA SO LTER
A dulţii pot plânge în cadrul sesiu nilor de terapie
pentru a elibera em oţiile rezultate din trau m e d in cop i­
lărie. A cest lucru îi ajută să vad ă m ai clar realitatea p re­
zentului şi să răspundă adecvat. U n b ărb a t care poate
plânge şi îşi poate exprim a furia, faţa de m am a sa alco­
olică în cadru l sesiunilor de terapie se p oate sim ţi în
continuare iritat atunci, când fem eile în târzie, dar p ro ­
babil nu îşi va dezlănţui furia. Este ev id en t faptul că
oam enii vor avea o sănătate em oţio n ală m a i bună şi
mai pu ţine problem e în legătură cu alţi oam eni, dacă
experienţele traum atizante din. copilărie pot fi eliberate
prin plâns curând după ce ele au loc.

A ccep tarea p lâ n su lu i c o n trib u ie la crearea unui.


ataşam en t săn ătos în tre p ărin te ş i co p il
Psihanalistul, britanic. John Bow lby a. fost prim a
persoană care a folosit cuvântu l „ ataşam en t" pentru a
se referi, la legătura copilului cu m am a. El a propus
considerarea com portam entelor de ataşam en t precum
zâm betele către mamă, agă ţarea de ea, p lân su l la pleca­
rea ei. şi u rm area ei atunci când este posibil, d rep t ten ­
dinţe instinctive ale b eb elu şilor şi cop iilor m ici de a
căuta şi m enţine o apropiere de m am a lor (sau de p e r­
soana care îi în grijeşte în cea m ai m are p arte a
tim p u lu i).6
A taşam en tele sănătoase su n t esen ţiale p en tru o
dezvoltare norm ală. C ercetătorii au d eterm in at u n ii
dintre factorii care îi ajută pe copii să d ezvolte ataşa-
m en te sănătoase cu părinţii lor. în tim pul p rim u lu i an,
contactul fizic frecvent pe care copilu l îl are cu părinţii
este crucial. U n alt factor este recep tivitatea prom p tă şi
adecvată la sem nalele copilului. C opiii au n ev oie de
continuitate în ceea ce-i priveşte pe cei care au grijă de
ei. şi ei su feră din cauza, d esp ărţirilor p relu n g ite d e pă­
rinţi, în special în tim pul prim ilor cinci ani. A b u zu l şi

P A R T E A I: C A T E V A D A T E D E S P R E L A C R I M I Ş l C R I Z E D E F U R I E 39
n eglijenţa p ot şi ele să afecteze serios ataşam ane tul din­
tre p ărin ţi şi cop ii.7
Pe lângă aceşti factori, părinţii treb u ie să accepte
în treag a gam ă de em oţii ale copiilor lor in scopu l for­
m ării u nor ataşam ente sănătoase. C ercetătorii în do­
m en iu l ataşam entului consideră că plânsul este m odul
p rin care beb elu şu l com unică când îi este foam e, când
are nevoie de dragoste şi de protecţie. Totodată, ei re ­
cu n osc şi fu n cţia de eliberare de stres p e care plânsul o
are şi nevoia, de em patie în acele m om en te.8 Bow lby a
scos în evidenţă faptul că, dacă nu se reu şeşte accep ta­
rea em oţiilor dureroase ale copilului, p ot exista conse­
cinţe negative. El a susţinut faptul că b ebelu şilor şi co­
p iilor ar trebui să li se. perm ită să îşi exp rim e suferinţa
în m o d d eschis, prin plâns, în cazu ri de separare sau
pierdere. El a criticat tendinţa p erso an elo r care au în
grijă copii şi le spu n acestora să nu m a i plângă, su sţi­
nân d că acest lu cru poate duce la sentim en te inconşti­
ente care dor.9 A susţinut totodată că trebu ie să li se
perm ită copiilor să îşi exprim e deschis sentim ente de
ostilitate sau gelozie, chiar atunci, când acestea su n t di­
recţion ale către părinţi. De exem plu, cop iilor ar trebui
să li se perm ită să le spună părinţilor: „Te urăsc!."' D acă
sunt pedep siţi sau. făcuţi de ocară pentru astfel de iz­
b u cn iri e i pot fie să se răzvrătească, fie sa devină n ev ro­
tici an x io şi.10
Este im portant să se răspundă unui copil care
plânge şi nu să fie respins sau pedepsit. C ân d părinţii
nu reu şesc să răspundă unui bebelu ş care plânge în
tim pu l prim ului an de viaţă, beb elu şu l poate da mai
târziu dovadă de tipare de ataşam ent dereglate. C opi­
lul poate deveni agresiv faţă de părinţi sau extrem de
pretenţios şi. de dependent. Unii copii par a fi autosufi-
cienţi şi se opun apropierii, sau m anifestă lipsă de afec­
ţiune. Cercetătorii au. observat şi copii care, începând

40 ALETHA SO LT6R
chiar de la un an, caută să com u nice cu m am ele lor
doar atunci când sunt m ulţum iţi, şi n iciod ată atunci
când sunt abătuti. Bow lbv considera că a cest lucru re-
prezintă o disfu ncţionalitate a com u n icării în tre m am ă
şi copil. Copiii cu o astfel de m anifestare extrem ă de
evitare tind să aibă serioase problem e de com p orta­
m ent şi em oţionale m ai târziu .11
Totodată, d oar răspunzând cop iilor a tunci cân d au
nevoie să-şi elibereze stresul prin plâns nu este de
ajuns. C h iar dacă un părinte nu resp inge în m od ev i­
dent un copil care plânge, orice încercare de a distrage
atenţia copilului, de la plâns va f i trăita, de acesta ca o form ă
de abandon em oţional. C opiii au nevoie de p ărin ţi care să
fie capabili să-i ascu lte când îşi exprim ă m ânia, su ferin­
ţa şi frica, şi care pot em patiza cu ei. D acă ei îşi p ot e x ­
prim a d eschis senti m entele încep ân d de la n aştere, vor
învăţa că nu este nevoie să îşi rep rim e em oţiile dure­
roase şi se vor sim ţi iubiţi în m od necon d iţio n at.
A ccepatarea deplină a em oţiilor d u reroase ale co­
piilor poate deci determ ina un ataşam ent m ai sănătos
la copii. B ebeluşii cărora li se perm ite să p lân g ă în b ra ­
ţele p ărinţilor vor creşte sim ţindu-se în ţeleşi şi accep ­
taţi. Ca adolescenţi, ei se vor simţi con fortabil să vor­
bească cu părinţii lor despre propriile p rob lem e şi. să
plângă, dacă au nevoie, ştiind că pot să aibă în cred ere
că părinţii. îi ascultă pe deplin.
Din experienţa m ea de consultant, sim p tom ele
unui ataşam ent nesigu r (cum ar fi d ep en d en ţa crescu ­
tă, văicăreala, agresivitatea sau rezistenţa la apropiere)
dispar de cele m ai m ulte ori atunci când p ărin ţii sunt
capabili să construiască un cadru de siguran ţă em oţio­
nală acasă şi să accepte plânsul copiilor lor. C u câ t co­
piii. sunt m ai m ari, cu atât este m ai greu p en tru ei să se
sim tă înd eaju ns de în siguranţă să îşi exp rim e em oţiile,
în cazul în care Ii s-a distras, în m od repetat, aten ţia de

P A R T E A I: C A T E V A D A T E D E S P R E L A C R I M I Ş l C R I Z E D E F U R I E 41
Ia plâns sau au fost pedepsiţi sau ignoraţi. Cu toate
acestea, nu este niciodată prea târziu să se îm bu n ătă­
ţească relaţia părinte-copil.

A ccep tarea plânsului creşte stim a de sine a


co p iilo r
C ând copiii se sim t bine în propria piele şi se sim t
în crezători în abilităţile lor, au o stim ă de sine crescută.
A cest aspect derivă, în m od direct, dintr-un. ataşam ent
sănătos cu părinţii deoarece, pentru a avea o stim ă de
sine crescută, copiii au nevoie să se sim tă iubiţi n econ ­
d iţion at şi acceptaţi. D acă copiilor li. se arată iubire şi
apreciere num ai atunci când zâm besc şi sunt fericiţi, ei
vor în v ăţa să îşi nege şi rep rim e o parte din ei înşişi,
pentru, a-i m u lţum i pe adulţi. Cele m ai adânci sen ti­
m en te ale lor vor fi. considerate ca fiind neacceptate,
chiar şi de către ei înşişi. C opiii nu îşi p ot dezvolta sti­
ma de sine în lipsa unei acceptări depline a sentim ente­
lor şi exp rim ărilor lor em oţionale.

Este m ai u şo r să fii în p reajm a cop iilor care plân g


suficient
C opiii cărora li se perm ite să plângă şi sa aibă crize
de fu rie atât cât au nevoie, devin m ai m aleabili şi este
m ai u şo r să trăieşti cu ei. Un. plâns lu ng sau o criză de
furie nu este, în sine, plăcută. D e fapt, poate fi chiar
dificil şi p rov ocator din punct de vedere em oţional să
stai cu un copil în tim pul u n or astfel, de izbucniri. Cu
toate acestea, după un plâns bun sau o criză de furie,
copiii su nt de o b icei fericiţi, relaxaţi, cooperanţi, nepre-
tenţioşi, n o n v io len ţi şi independenţi.
T ransform area este uneori uim itoare. în locul unui
copil care se văicăreşte, care este plictisit, năzuros, de­
p endent, în g ro zito r sau agresiv, adulţii d escoperă că au
un cop il relaxat cu care stai de plăcere. U n avantaj su-

42 ALETHA SOLTER
piim entar este acela că bebeluşii care plâng (fiin d ţinuţi
în. braţe, aşa cum recom and ă p rezenta carte) d ev in m ai
puţin d ep end enţi şi totodată dorm m ai b in e în tim p u l
nopţii. A cest lucru le perm ite p ărin ţilor să aibă p arte de
odihna de care au nevoie.

C o p iii care p lân g atât cât au n evoie în vaţă m ai


b in e
Toţi copiii au ia naştere u n potenţial intelectu al
imens. C u toate acestea, ei d evine parţial b lo ca t în ca­
zul m ultor copii din cauza, u nor exp erien ţe leg ate de
durere, confu zie, fru strare sau frică, care n u au fost
procesate şi eliberate prin m ecan ism u l vin d ecător aî.
plânsului şi al crizelor de furie. A cest blocaj al in teli­
genţei are Ioc datorită faptului că emoţii, d u reroase
ocupă atenţia copiilor, m icşorând abilitatea lo r d e a se
concentra şi învăţa. De exem plu, pentru un. copil este
dificil să fie. atent la şcoala atunci, când părinţii lui. su nt
pe cale să di vorţeze şi el nu ştie cu care dintre ei. va lo­
cui. de acum. înainte.
Există nu m eroase studii care atestă că stresu l şi ex­
perienţele traum atice din p erioad a copilăriei p ot avea
un efect neg ativ asupra cap acităţii de gân d ire şi de în ­
văţare.12 TJn stu diu efectu at p e patru m ii de copii de
şapte ani a identificat corelaţii în tre n ivelu rile d e stres
şi inteligenţă. C opiii cu un nivel de stres rid icat aveau
cele m ai m ici punctaje ale coeficien tu lu i de
in teligenţă.13
Intr-un alt studiu, cercetătorii au m ăsu rat ab ilităţi­
le intelectu ale ale orfanilor rom âni, m ulţi d in tre ei tra­
um atizaţi p rin abuz sau neglijare. A ceşti cop ii aveau
întârzieri în învăţare, lucru care se corela cu excesu l de
glucocorticoide în sânge (în sp ecial cortizol). C op iii cu
cele m ai scăzute abilităţi intelectu ale aveau cel m ai ri­
dicat n ivel aî cortizonului.14 A şa cum am afirm at m ai

P A R T E A I: C Â T E V A D A T E D E S P R E L A C R I M I Ş i C R I Z E D E F U R I E 43
devrem e, aceşti horm oni su n t produşi de cortexu l
adrenal în perioadele stresante şi pot d istru ge o parte a
creieru lu i num ită hipocam pus. A ceastă p arte jo a că un
rol im p ortan t în procesul de învăţare şi m em o rare.15
Nu se cunoaşte în ce m ăsură această afectare a cre­
ieru lu i cauzată de un exces al horm onilor de stres este
reversibilă. Plânsul elim ină excesul de A C T H din corp,
p rin lacrim i, ceea ce contribuie la o scădere a nivelului
de glucocorticoide. In consecinţă, este foarte posibil ca
acceptarea lacrim ilor şi crizelor de fu rie în cazul u n or
cop ii traum atizaţi să poată îm bunătăţi abili tatea lor de
a învăţa.
C opiii cărora li se perm ite să plângă şi să aibă crize
de furie oricând sunt supăraţi sau fru straţi sunt ca p a ­
bili să-şi m enţină o abilitate uim itoare de gândire şi în­
văţare. D e fapt, educatorii au descoperit că atunci când
nevoia copiilor pentru eliberare em oţion ală este recu ­
n oscu tă şi acceptată, ei devin m ai entu ziaşti şi au su c­
ces în învăţarea lor.16
M ai este un m otiv pentru care plânsul îi poate aju­
ta pe copii să înveţe m ai bine. C opiii au m ulte frustrări,
u nele fiind în directă legătură cu situaţiile de învăţare.
A cestea pot fi declanşate mai târziu cu u şu rinţă de
situ aţii sim ilare. Atunci când copiilor nu li se perm ite
să plângă, acest frustrări p ot perturba învăţarea
ulterioară.
D e exem plu, o fetiţă care acum ulează frustrări în
legătură cu realizarea unor puzzle-uri cât tim p este
m ică poate avea dificultăţi în învăţarea geom etriei în
liceu. A tunci când ea vede diferite form e, îşi poate rea­
m inti (inconştient) de puzzle-urile care o frustrau, ceea
ce poate genera, o reacţie de furie. A cest lucru va face
gând irea lim pede dificilă, deoarece ea reacţionează ia o
su rsă im aginară de durere em oţională.

44 ALETHA SOLTER
A ceste situ aţii pot fi. m inim alizate, d acă co p iilo r li
se perm ite să plângă şi să se în fu rie atunci, cân d apar
frustrări în perioad a copilăriei lor, răsp u n su l la stres
fiind com p let rezolvat Ia acea vrem e. în acest fel, copiii
pot să facă faţă u nor experienţe noi de în v ăţare cu m ai
m ultă obiectivitate, şi. n u cu un răsp u n s em oţio n al
neadecvat.

5. F O L O S IR E A P L Â N S U L U I ÎN T E R A P IA
C U C O P III

M ulţi p sihiatri şi terapeuţi pentru copii privesc


plânsul d rep t o exp rim are b enefică a sentim en telor,
care are o m are valoare terapeutică. U n ii terap eu ţi văd
cu ochi buni plânsul sp on tan al cop iilor şi recu n o sc în
el o parte im p ortan tă a procesului, de vind ecare. A tunci
când copiii, au în cred ere în terapeut şi ştiu că n u v o r fi
dojeniţi pentru că plâng, ei plâng în tim pu l sesiu n ilor
de terapie p rin joc.
A lţi terapeuţi chiar în cu rajează cop iii să plângă,
mai ales în situaţii care im plică pierdere, d e o a rece ştiu
că plânsul, este o parte n ecesară şi im p o rtan tă a p roce­
sului de je lire şi rev en ire.5
R olu l p lân su lu i este de un interes special în două
abordări terapeutice: terapia de recu p erare d u p ă n aşte­
re şi terapia ţinutului în braţe. A cestea su n t d iscu tate în
secţiunile u rm ătoare.

T erapia de recu p erare după maştere


T erapeuţii sp ecializaţi în v in d ecarea trau m elo r
naşterii consideră plânsul un elem en t ex trem de bene­
fic. C ercetătorii în d om eniu l p sihologiei p e rin a ta le au
descoperit că naşterile traum atice p ot g en era p rob lem e
pe viaţă. Există o legătură în tre com p licaţiile p erin atale

PARTEA I: CATEVA DATE D E S P R E L A C R I M I Şf C R I Z E DE F U R I E 45


şi susceptibilitatea copiilor Ia problem e em oţionale şi
de com portam ent.2 Traum ele naşterii p ot fi responsabi­
le în p arte pentru schizofrenia u lterioară, crim e violen­
te, com portam ent suicidar şi diverse problem e fizice.3
E ste foarte im portant deci 'să-i. ajutăm pe copii să-şi re­
zolve traum ele naşterii cât de curând posibil pentru a
evita problem e ulterioare.
W illiam Em erson, un pionier al psih oterapie! cu.
copii m ici, a dezvoltat un tip de terapie de succes pen­
tru a-i ajuta să se vindece de naşterile traum atice.4 Una
dintre tehnicile folosite de el se nu m eşte „m asaj care
sim u lează n aşterea". Terapeutul foloseşte atingerea şi
presiun ea, aplicate pe corpul bebelu şu lui, pentru a re­
p rod u ce senzaţiile trăite în tim p u l procesului naşterii.
Z o n elo r traum atizate Ii se acordă o atenţie sporită. D e
exem p lu , dacă un copil s-a n ăscu t cu cordonul om bili­
cal în făşu rat în ju ru l gâtului, terapeutul m ângâie u şor
gâtul copilului. Bebeluşii plâng într-u n mod vin d ecă­
tor în tim pul terapiei şi îşi. rezolvă traum ele legate de
n aşterea lor. In tim p, m asajul care sim ulează naşterea
în cetează să m ai declanşeze em oţii puternice.
A ceste m an evre sunt făcu te cu dragoste şi în m od
con ştient, în prezenţa părinţilor, şi n u m ai după ce tera­
p eu tu l a constru it o relaţie de în cred ere cu bebeluşul.
In stu d iile care au urm at, E m erson a descoperit că acei
co p ii care au fo st trataţi cu această terap ie atunci când
erau m ici s-au ad ap tat foarte bine, au devenit em patici,
a u d a t dovadă de talente şi abilităţi excepţionale.
U n alt terapeut, Peter Levine, a folosit o tehnică
sim ilară pe care el o num eşte „renegocierea traum ei
n a şte rii". El recom and ă oferirea u n u i elem ent de rezis­
ten ţă în dreptul picioarelor copilului, pentru ca el să
aibă în ce îm p inge, şi care să-i perm ită să acum uleze
fru strare. A poi, cineva p oale să îi pună copilului cu
b lâ n d eţe m âna pe cap. Levine consideră că este im por­

46 ALETHA SOLTER
tant şi terapeutic pentru copii să se întoarcă Ia. u n nivel
de stim u lare a sistem ului nervos sim ilar cu n ivelul ex­
p erim entat d.e ei în procesul naşterii. C op ilu l va. folosi
elem entul de rezistenţă oferit, în. care va îm p in ge din
toate puterile. Plânsul care acom paniază acest proces
este consid erat o eliberare de energie şi fru strare care
au fost blocate în tim pul p rocesu lu i real al naşterii..5

T erap ia ţin u tu lu i în. braţe


Terapia ţinutului în b raţe a fo st folosită pen tru p ri­
m a dată cu copii autişti, în anii. 1950. C opiii autişti nu
relaţionează norm al cu alţi oam eni, nu dezvoltă de­
prind eri de lim baj norm ale şi par că. su n t pierduţi în
lum ea lor în m are parte a tim pului. N u sun t cunoscute
cauzele autism ului. Cu toate acestea, o fo rm ă de au­
tism pare că rezultă, dintr-o su p raîn cărcare em oţională
determ inată de. traum e tim purii, cum ar fi traum e la
naştere, naştere prem atură, sp italizare la vârstă m ică
sau separare prelungită de m am ă.
A cest tip de autism răspu nde d estu l d e favorabil
la terapia ţinutului în braţe, în care m am a sau terap eu ­
tul este în cu rajat să ţină copilul în braţe. C op ilu l dese­
ori. se opu ne apropierii, plânge şi se înfu rie. C âţiva te­
rapeuţi au rem arcat îm bu nătăţiri profunde şi rapid e la
copiii au tişti după ce acestora li. s-a perm is şi au fost
încu rajaţi să plângă şi să se în fu rie în. tim pul sesiu nilor
de terapie prin ţinut în braţe.6
M ajoritatea celor care p rop u n acest tip de terapie
consideră că elem entul terapeutic crucial îl rep rezin tă
ţinutul în braţe, Unii sunt de părere că. num ai m am a ar
trebui să ţină copilul în braţe. Teoria din. spatele acestei
abordări este că a existat o ruptură în legătu ra m am ă-
copil şi de aceea ţinutul în braţe ar trebui făcu t de
m am ă, pentru a se restabili această legătură. La în ce­
put, copiii se opun acestei apropieri şi, în general, trec

P A R T E A I: C A 7 E V A D A T E D E S P R E L A C R I M I Ş l C R I Z E O E F U R I E 47
printr-o fază. de plâns intens şi de luptă. Apoi, ei accep­
ta p as cu pas să fie ţinuţi în braţe şi, în final, se cuibă­
resc afectuoşi în braţele m oinei. Alţi cercetători consi­
deră că un terapeut poate fi la fel de eficient ca şi m am a
şi că încred erea care s-a. construit între copil şi. terapeut
poate fi transferată relaţiei m am ă-copil.
Totodată, este posibil ca nu neap ărat ţinutul în
b raţe să-i perm ită copilului vindecarea, ci m ai degrabă
actul fiziologic al plânsului şi înfuriatului, care se de­
clan şează atu n ci când copilul este ţinu t aproape şi cu
dragoste. Poate că ţinutul în braţe îi perm ite copilului
să se sim tă în d eaju n s de în siguranţă pentru a retrăi şi
a elib era acum ularea de sentim ente du reroase care au
rezu ltat din exp erien ţe traum atice p reced en te sau, pur
şi sim p lu, d in tr-o acum ulare de stres. Ţ in u tu l în b raţe îi
oferă copilu lui o lim ită îm potriva căreia să se lupte.
A cest asp ect p oate fi o necesitate pentru vind ecare, în
sp ecial d acă acel copil trebuie să facă faţă u n or traum e
perina tale, din timpul, naşterii, sau u n o r experienţe tre­
cute de n ep u tin ţă (cum este o perioadă de spitalizare).
Totodată, ţinutul în. braţe oferă un cadru sigur care să
„con ţin ă" em oţiile copilului, astfel încât el să nu se ră­
nească pe sine sau. pe ceilalţi.
In d iferen t care este m otivul real al succesului aces­
tei. abord ări, ea a dat rezultate spectacu loase în m ulte
cazuri de copii autişti. N u există o tehnică u n ică pentru
vindecarea autism ului, deoarece această tulburare are
probabil o varietate de cauze diferite. Cu toate acestea,
terapia ţinutu lu i în b raţe este o abordare prom iţătoare
pentru m ulţi copii.
Terapia p rin ţinere în braţe s-a dovedit eficientă şi
la copiii care suferă, de tulburări de ataşam en t.7 M ă re­
fer aici la; problem e em oţionale şi de com portam ent
determ inate de neglijenţă severă (fie em oţională, fie fi­
zică) sau de schim bări repetate ale p ersoan elor celor

48 A LETH A SOLTER
mai apropiate care îngrijesc copiii, aşa cum se întâm plă
când copilul este m u tat de la o fam ilie ad op tivă la alta.
Unii psihoterapeuţi. includ în acest gru p de copii, diag­
nosticaţi de tulburări de ataşam ent şi pe copiii care au.
fost abuzaţi, de părinţii lor sau care au su ferit o altă for­
mă de traum ă care a. p ertu rbat dezvoltarea u n u i ataşa­
m ent sănătos între părinte şi copil.
C opiii cu tulburări, grave de ataşam ent fie se opun
form ării unui ataşam ent, fie denota o fam iliaritate ex­
cesivă, superficială cu străinii. Ei su nt d escrişi ca fiind
fără conştiinţă, deoarece par să nu sim tă em p atie sau
rem uşcare şi pot fi destul de distructivi sau de violenţi:
dau foc, om oară anim ale sau se rănesc grav pe ei. înşişi
sau alţi copii. D eseori, aceşti copii, m int, fură, şi u neori
au întârzieri de lim baj şi. de deprinderi conceptuale.
Totuşi, ei p a r a fi destul de „n orm ali" la un prim con­
tact şi p o t fi în şelător de încântători.*
C opiii cu tulbu rări de a taşam ent nu răpsu n d bine
la form ele trad iţionale de terapie, deoarece n u su n t ca­
pabili să aibă încred ere. Fără o în cred ere recip ro că în ­
tre terapeut şi copil, nu se p oate realiza m ciu n progres.
Terapia p rin ţinere în braţe le perm ite cop iilor cu tu lb u ­
rări de ataşam en t să înveţe că ap rop ierea fără d u rere
este posibilă. La fel ca în cazul copiilor autişti, ţin utu l
în braţe pare să treacă d incolo de rezisten ţa p e care
aceşti copii o au faţă de sentim entu l de a fi iu b iţi. M ai
mult, p erm ite eliberarea sentim entelor lor d u reroase
prin plâns şi crize de furie fără a fi pedep siţi, rid icu li­
zaţi sau respinşi, astfel vind ecând u -se de efectele exp e­
rienţelor traum atice trecute. Treptat, ei învaţă să aibă
încredere.
Există dovezi că şi copiii, h ip eractivi p ot beneficia
de terapia ţinutu lu i în braţe: îm brăţişarea ferm ă, dar
iubitoare, în m om ente în care com portam entul, lo r fre­
netic este de n econ trolat.9 D iagnosticu l oficial de

PA RTEA h C Â T E V A D A T E D E S P R E L A C R IM I Ş l C R IZ E D E F U R IE 49
A D H D este dat copilor care su nt distraşi uşor sau sunt
h ip eractivi şi. im pulsivi. Se estimează, că 3-5% dintre co­
p iii din Statele U nite suferă de această, „ tu lb u ra re".10
Incapacitatea de a se concentra, im pulsivitatea şi
h ip eractiv itatea la copii pot fi cauzate de o supraîncăr­
care cu stres. C ercetătorii au descoperit că există n ive­
lu ri foarte ridicate de stres parental în fam iliile cu copii
d iagn osticaţi cu A D H D .” Bineînţeles că s-ar putea con­
clu zion a şi că a creşte un astfel de copil este o cauză a
stresu lu i. Dar atunci când stresul parental include di­
sen siu n i în tre soţi, divorţ, spitalizare şi abuz de sub­
stan ţe (aşa cum arată unele studii), ar trebui luată în
calcu l posibilitatea ca m odul cum se com portă copilul
este m ai degrabă rezultatul, şi nu cauza problem elor
fam iliale.
Există, de asem enea, dovezi că acei copii care sunt
abu zaţi sunt hip eractivi, im pu lsivi şi agresivi şi că acest
lu cru este u n rezultat, şi nu o cauză a abuzului. De fapt,
există m ulte asem ănări între sim p tom ele de A D H D şi
cele ale tulburării de stres post-trau m atic care rezultă
din ab u z.12
M ai mult, un nu m ăr m are de cop ii diagnosticaţi cu
A D H D suferă şi de problem e em oţionale, precu m de­
p resie şi anxietate, iar u nii su nt pred isp u şi la violenţă.
R elaţia cauzală între aceste problem e şi A D H D n u este
cu n oscu tă, dar pare destul de plauzibil ca am bele ti­
puri de problem e să aibă o origine com u nă, fie din ca­
u z a unei situaţii stresante acasă, fie u n trecut de stres şi
traum ă (traum a poate fi. una foarte tim purie, poate
ch iar prenatală).
C opiii hiperactivi su nt pred isp u şi la crize de furie,
care p ot fi considerate o în cercare sănătoasă de a elibe­
ra stresul. Din păcate, aceste crize de fu rie su n t deseori
con sid erate a fi parte d in problem ă, în loc să fie recu­
n o scu te ca o parte im portantă a m ecanism ulu i de vin­

50 ALETHA SOLTER
decare. Intr-o broşură d espre A D H D p u b licată de In sti­
tutul N aţional de Săn ătate M intală, crizele su n t en u ­
m erate la. alte. com portam en te dezagreabile: „E ste foarte
dificil să fii p ărintele unui copil care are tot tim p u l acti­
vitate necontrolată, face m izerie, axe crize, n u ascultă şi
nu u rm ează in stru cţiu n i."13 D eşi nim eni nu susţine
despre crizele de furie că su n t p lăcu te, fraza su gerează
că ele su n t p arte a problem ei, arătân d n eîn ţeleg erea
care există în considerarea b en eficiilor terap eu tice po­
tenţiale ale crizelor de furie.
N u susţin aici că orice caz de h ip eractiv itate sau
deficit de aten ţie (A D H D ) este cau zat de stres sau trau­
me com binate cu plâns insuficient. C u toate aceastea,
atunci când aceşti factori su nt su sp ectaţi, terap ia ar tre­
bui să includ ă în cercări de red u cere a stresu lu i. La
aceasta se poate adăuga în cu rajarea co p iilo r să-şi elibe­
reze em oţiile în ch ise în ei prin p lân s şi crize de furie.
Terapia ţinutului în b raţe p oate să n u fie n ecesară dacă
un copil hip eractiv încearcă deja să îşi. elib ereze stresul
prin plâns spontan, sau crize de furie.
M artha W elch, un psihiatru care foloseşte terapia
ţinutului. în braţe, a scris o carte p en tru p ărin ţi (H olding
Time) în care această ab ord are este descrisă în scopul
folosirii ei cu copiii n o rm ali.14 Ea d escrie paşii obişnu iţi
într-o sesiune -de ţinut în braţe (confru ntarea, resp in ge­
rea şi solu ţionarea). In. tim pul etap ei de respingere, co­
pilul d eobicei plânge, are izbu cn iri de furie şi se luptă
să scape. W elch recom and ă ca acesta să fie ţin ut în. con­
tinuare în braţe. A tunci când se ajunge la etap a de solu ­
ţionare, apare o schim bare com pletă faţă de lupta in­
tensă.: copilul încetează plânsei], se relaxează şi devine
iubitor şi tandru, deseori dorind să m ai răm ân ă în b ra ­
ţele m am ei şi să .mai fie ţin u t în braţe.

P A R T E A t: C Â T E V A D A T E D E S P R E L A C R I M I Ş ! C R I Z E D E F U R I E 5.1
C oncluzii privind terapiile cu copiii
Terapiile care includ plânsul şi crizele de furie la
copii n u sunt acceptate la scară largă. M u lţi terapeuţi şi
m edici preferă să evite orice in stru m en t care generează
sen tim ente puternice. Sunt prescrise deseori m edica­
m en te p en tru copiii care su feră de p roblem e em oţion a­
le şi de com portam ent, chiar dacă nu a fo st stabilită
n icio cau ză neurologică. D eşi unii copii au fost ajutaţi
de terapia cu m edicam ente, tend inţa de a adm inistra
m ed icam ente cop iilor poate îm p ied ica fam ilia să caute
posibile cauze psihologice sau de m ediu pentru com ­
p ortam en tu l cop ilu lu i.55
C hiar şi atunci când există un d ezech ilibru în chi­
m ia creierului, este im p ortant să se conştientizeze că
acest lu cru poate fi o consecinţă a unei trau m e.56 P lân ­
su l are m u lte beneficii psihologice, inclu siv schim bări
Ia nivelurile horm onilor şi neurotransm iţătorilor.
A tunci când copiii au problem e em oţion ale sau de
com portam ent, este im portant să îi se ofere ocazii pen­
tru restabilirea echilibrulu i chim ic printr-un proces n a­
tural de plâns şi eliberare de furie, în ain te de a se recur­
ge la m edicam ente.
Elementul, com un al, celor două abordări terapeu­
tice descrise în această secţiu ne este expunerea, copiilor
la form e de stim ulare care pot declanşa em oţii puterni­
ce. Ei sunt atinşi în m oduri care d eclanşează am intiri
legate de traum a naşterii (în cazul terapiilor de recupe­
rare după naştere) sau sun t ţinuţi în braţe (terapia ţinu­
tului în braţe). în am bele cazuri, stim ulul nu m ai deter­
m ină rezistenţă, anxietate sau m ânie după expuneri
rep etate la respectiva terapie, în tim pul căreia copiii au
plâns.
A ceste abordări sunt sim ilare cu unele tehnici de
expu nere folosite de terapeuţii specializaţie în psiholo­
gia cognitiv-com p ortam entală pentru vindecarea fobi­

52 A L E T H A SO L .T E R
ilor. C ând pacienţii su nt forţaţi să se con fru n te exact cu
evenim entul care îi înspăim ântă, ei află ca n u păţesc
nim ic şi se vindecă de fobii. în terapiile de expu nere
mai intense, apare o reacţie em oţională p u tern ică, care
im plică şi plâns.
Terapia de recuperare după naştere şi terap ia ţinu­
tului în braţe su nt tehnici p u ternice de care se poate
abuza sau care p ot fi folosite în m od nep otriv it. Trebuie
să se aibă. m are grijă pentru a se evita retrau m atizarea
copiilor în tim pu l acestor form e de terapie. O p on en ţii
terapiei ţinutului în b raţe susţin că este abuzivă şi că
poate traum atiza copilul şi m ai m ult. Ţ in u tu l în braţe
nu ar trebui niciodată făcu t cu scopu l p ed ep sirii sau
răzbunării, cu dorinţa de a-i face rău sau de a domina,
copilul. D acă este făcut conştient şi în m od sensibil,
atunci el poate prod uce rezu ltate pozitive
spectaculoase.
C ând abordăm su rsa p roblem elor copiilor, deseori
acest lucru duce la confru ntarea cu em oţii p u tern ice.
Procesele v ind ecătoare ale plânsulu i şi criz elo r de furie
sunt zgom otoase, dificile, im p revizib ile şi necesită
timp. Ele cer im p licare şi atenţie din partea ad u lţilor
care în g rijesc copilul. O am enilor le este d eseori team ă
de em oţiile pu ternice şi dureroase, şi n u ştiu cu m să le
facă faţă altfel d ecât reprim ându-le. U rm ăto area secţi­
une descrie m od u rile în care este rep rim at p lân su l.

6. A M IN T IR IL E A D U LŢ ILO R ÎN LE G Ă T U R Ă CU
P L Â N S U L D IN T IM PU L C O P IL Ă R IE I: C U M ESTE
R EPR IM A T PLÂ N S U L

D in cauza n eînţelegerilor p rivin d im p ortan ţa


plânsului şi a izbu cnirilor de furie, adulţii, d eseori des­
curajează şi rep rim ă aceste m ecanism e la cop ii. D orinţa

P A R T E A 1: C Â T E V A D A T E D E S P R E L A C R I M I Ş l C R I Z E D E F U R I E 53
de a asigura copiilor o stare de bine, com binată cu lipsa
de in form are a p ărinţilor e posibil, să fi. d us la descura­
jarea plânsului, acestor adulţi în tim pul propriei copilă­
rii. E u le cer participanţilor la atelierele m ele să îşi
am intească ce făceau părinţii lor atunci când ei p lân ­
geau. G am a de răspunsuri este uim itoare, C ele mai co­
m une sunt enum erate în lista de mai. jos. Pe m ăsură ce
citiţi această secţiune, încercaţi să vă ream intiţi ce fă­
ceau. părinţii, dum neavoastră când. plângeaţi.

C U M E S T E R E P R IM A T P L Â N SU L LA C O P II

• i. se spune copilului să. nu mai plângă


• pedep sirea (sau. am eninţarea)
• retragerea dragostei sau atenţiei, izolarea
copilului.
• d istragerea atenţiei prin vorbă, m uzică, m işcare,
jocuri
• i se pu n e cop ilu lu i ceva în gură (m âncare,
suzetă)
• tachin are, um ilire
• n egarea sau m inim alizarea durerii copilului
• 1au darea copilu lui când în cetează să plângă
• copilul este făcu t să vorbească sau să râdă

M u lţi adulţi îşi am intesc cum au fost pedepsiţi în


diferite m od uri când plângeau. Părinţii îi loveau, îi bă-
teau. la fund sau îi am eninţau cu afirm aţii precum ...
„dacă nu încetezi, îţi dau eu m otiv să plân gi!"
O alta form ă de pedeapsă este retragerea dragostei
şi aten ţiei. M u lţi îşi. am intesc cum. au fost trim işi în ca­
m era lor pentru că plângeau. A m ceru t unei participan­

54 ALETH A SO LTER
te ia un atelier al meu su sţinu t în Santa Barbara, statul
C alifornia, să îm p ărtăşească gru pu lu i cum a făcut-o să
se sim tă acest com portam ent al părinţilor. A în cep u t sa
plângă, spunând că s-a sim ţit singura şi resp in să în
m om ente în care avea nevoie ca m am a ei să o strângă
în braţe. U nii părinţi ignoră plânsul şi izbxicnirile de
furie deoarece le este team ă că vor „în cu ra ja " acest
com por tam ent dacă îi dau atenţie. O altă p articip an tă a
îm p ărtăşit un exem plu extrem al u n u i astfel de com ­
p ortam ent la o p relegere a m ea pentru ed u catori din
cadrul C ongresu lu i Asociaţiei. N aţion ale pen tru Educa­
rea C op iilor M ici, din Los A ngeles, Statele U nite. Ea a
spus că atunci când plângea, m am a ei. refuza să vor­
bească cu ea şi o săptăm ână! A avut n ev oie d e mulţi, ani
de terap ie pentru a. d epăşi d u rerea cau zată de u n astfel
de aban d on em oţional.
U n ele persoane îşi am intesc că părinţii în cercau să
le distragă atenţia de la sen tim en tele lor arătându -le
ceva sau su gerându -le activităţi, p recu m u n jo c. U ne­
ori, părinţii încearcă să îi facă p e copii să râd ă în tim pul
plânsului. Deşi râsul este benefic, el nu p oate substitui
nevoia de a plânge. C opiii care plâng trebuie să f i e lăsaţi să
îşi con tinu e plânsul cât tim p au nevoie. Tentativa de a
transform a plânsul în râs este lipsită de respect, deoa­
rece se transm ite m esajul că p lânsu l nu este adecvat şi
se trivializează sentim entele copilului.
M âncarea poate fi o alta form ă de d istragere a
atenţiei de 1a. plâns. O ferirea d e hrană cop iilor care sunt
supăraţi este o m od alitate u zuală de a rep rim a plânsul:
„H ai m ănâncă ceva, o să te facă să te sim ţi m ai b in e!"
Părinţii fac frecvent acest lucru cu copiii m ici, deoarece
este foarte u şor să se în ţeleagă greşit p lân su l copiilor
m ici. (A se vedea Partea a H-a, Secţiu nea 5)
U n ele persoane îşi am intesc cum au fo st tach in ate
pentru că plângeau. Acest lucru era de obicei făcu t de

P A R T E A I: C Â T E V A D A T E D E S P R E L A C R I M I Ş l C R I Z E D E F U R I E 55
fraţii m ai m ari sau. de că tre alţi copii, dar u neori chiar şi
de către părinţi („Nu ma.i. fi. aşa. de p lân g ăcios!"),
U nii adulţi îşi am intesc că părinţii lor adesea le m i­
nim alizau durerea. Expresii com une pi'ecum : „N u e
aşa de gravi" „Nu. te în g rijora!" „N u ai de ce să te tem i!"
„N u ai niciun m otiv să fii su părat!" „Faci m are tărăboi
din n im ic !" „N u m erită să plângi pentru aceasta!" „Ce-
a fost a fost!" O participantă Ia un atelier al m eu din
Paris mi-a spus că tatăl ei obişnuia, să îi spună: „Lasă
lacrim ile pentru m ai târziu. Vei avea nevoie de ele!"
A ceste răspunsuri nu num ai că opresc copiii din plâns
(şi d in vindecare), dar copiii se sim t neînţeleşi şi sin ­
guri în durerea lor, care este foarte reală, pentru ei. A st­
fel, copiii se sim t abandonaţi em oţional atunci când. Ii
se vorbeşte în acest fel.
Adulţii le spun. deseori, copiilor să fie „băiat sau
fetiţă m are" şi îi laudă, atunci când nu plâng. Un tată îi
sp u n e băiatului său: „Su nt m ând ru de tine, fiule. N -ai
plâns nici m ăcar când ţi-ai ru p t m â n a !" A dulţii sunt
ad esea nerăbdători să-i facă pe copii sa vorbească în loc
sa plângă. C opiilor li se spune: „N u ajungi nicăieri cu
p lân su l!" „Nu te p ot în ţeleg e atunci când p lân g i."
„Op.reşte-te din plâns şi zi-m i ce s-a în tâm p lat!" „N u îţi
dau nim ic până când nu îm i ceri fru m os!" „Foloseşte
cu v in tele!" etc. D upă ce copiii în vaţă să vorbească, ne
aştep tăm uneori să ne explice totul folosin d lim bajul.
C op iilor le este greu sa îşi exprim e sentim entele îrs cu­
vin te şi n u este deloc de ajutor să le cereţi să o facă
atun ci când plâng. Dacă li se perm ite, copiii vor plânge
cân d au nevoie de plâns şi vor vorbi când se vor sim ţi
pregătiţi.
Lim bajul şi. em oţiile sunt p rocesate în părţi diferite
ale creieru lu i, cu puţine conexiuni nervoase directe în ­
tre ele. Deşi vorbitul spontan, şi. anim at poa te determ i­
na o oarecare eliberare em oţională pentru copiii m ai

56 A 1 . .E T H A S O L T E R
m ari şi pentru adulţi, faptu l că un copil este capabil, să-
şi etich eteze un sentim ent nu este su ficien t pen tru a
genera o eliberare vindecătoare. A cest lucru îi forţează
pe copii să facă trecerea de la nivelul, em oţio n al la un
nivel conceptual p rem atu r şi, dacă trecerea este făcu tă
frecvent, p oate genera tend inţe de supraintelectua.li.za~
re la copii. în copil se va produce în d ep ărtarea de sine.
Foarte pu ţini adulţi au. fost lăsaţi, să p lân g ă atât cât
au avut ei n ev oie când erau m ici. D e aceea, n u e ste sur­
prinzător că părinţii şi ed u catorii au d ificu ltăţi în recu­
noaşterea acestei nevoi la copii şi în oferirea u n ei aten­
ţii iu bitoare atunci când copilul plânge. N u vă în v in o­
văţiţi dacă aveţi tend inţa să opriţi copiii d in plâns. Vă
puteţi su rp rin d e zicând exact aceleaşi fraze p e care
părinţii du m neavoastră le-au folosit când aţi plân s, co­
pil fiind. D e exem plu, o m am ă p ov estea că. m am a ei îi
spunea în totd eau n a „Şt, şt! N u p lân g e!" şi ea se sur­
prinde folosind aceeaşi expresie cu fiu l ei. N u a pu s la
îndoială reacţia ei până când n u a venit în con tact cu
inform aţiile despre plâns din atelierele m ele. E ste n ece­
sar m ult tim p să se depăşească cond iţionările de o via­
ţă. Poate fi de ajutor să vă faceţi tim p să d iscu taţi cu un
alt adult despre propria copilărie şi să va ad u ceţi am in­
te anum ite m om ente în care aţi plâns şi m od u l cum.
plânsul, v-a fost rep rim at (A se vedea Partea a IV -a, Sec­
ţiunea 3: „C onfru ntarea cu propriile sen tim en te").
R ep rim area plânsulu i în cep e d eseori la naştere.
Cu toate aceastea, m ajoritatea ad u lţilor nu îşi. am intesc
ce se în tâm p la când erau bebeluşi şi p lân g eau . C opiii
plâng pentru a transm ite o nevoie im ed iată, dar ei.
plâng totodată şi pentru a-şi elibera ten siu n ile şi stre­
sul. Părinţii binevoitori d eseori reprim ă acest tip de
plâns, de regulă distrăgând. atenţia.
U n indiciu referitor ia cum au reacţion at părinţii
dum neavoastră atunci când p lân g eaţi îl rep rezin tă

P A R T E A I: C Â T E V A D A T E D E S P R E L A C R i M I Ş l C R I Z E D E F ( J R1E 57
propria, reacţie la plânsul bebeluşilor. Sim ţiţi un im puls
p u tern ic de a pune ceva în gura bebeluşului, de a zice
„Şt, nu p lân g e!" sau a-1 legăna pe bebelu ş? Poate sim ţiţi
că vreţi să-l lăsaţi jos şi să plecaţi din cam eră... Prim ul
im p u ls este probabil m odul cum aţi fost tratat când
p lân g eaţi ca bebelu ş, chiar dacă nu. vă am intiţi clar
acest lucru.

7. P L Â N SU L - D IF E R E N Ţ E ÎN T R E
B Ă R B A Ţ I ŞI FEM EI

Băieţii plâng la fel de m ult ca şi. fetele înain te de


perioad a adolescenţei. Totuşi, în ju ru l vârstei de 12 ani
se în reg istrează o scădere bruscă, a plânsulu i la b ăieţi.1
A cest lucru este probabil datorat atât u nor factori b io ­
logici, cât şi unor factori culturali. D eşi există culturi în
care b ărbaţii plâng în mod. deschis şi m ai frecvent decât
bărbaţii din ţările industrializate, în m ajoritatea cultu­
rilor, bărbaţii plâng mai. puţin decât fem eile.2
Reprim area plânsulu i la băieţi este generalizată în
cultu rile occidentale. N U există niciun dubiu că băieţii
sunt descurajaţi m ult m ai m u lt decât fetele în a-şi ex­
prim a em oţiile de tristeţe şi de frică.3 Băieţii su n t edu­
caţi să creadă că plânsul este o slăbiciune a fem eilor.
P u terea şi m asculinitatea sunt asociate cu detaşarea
em oţională m ai degrabă decât cu vulnerabilitatea sau
sen sibilitatea em oţională. în general, bărbaţii su nt foar­
te b u n i în a vorbi şi a analiza propri ile sentim ente, dar
rar su nt capabili, să plângă şi, de cele m ai m ulte ori, nu
su n t conştienţi de em oţiilor lor m ai puternice. A tunci
când b ăieţii se tachinează în tre ei sau îi tachin ează pe
copiii m.a.i m ici că plâng înseam nă că au internalizat
m esaju l nefericit că este inacceptabil să îţi arăţi em oţiile
pu tern ice cum ar fi. tristeţea sau frica .

58 A L E T H A SO I-TE R
Biochim istul care a stu d iat lacrim ile u m an e, W illi-
ani Frey, a făcut o conexiune între faptu l că bărbaţii
plâng m ai puţin decât fem eile şi incidenţa mai. m are a
unor boli cauzate de stres la bărbaţi (atac de cord şi in­
farct). El a mai su bliniat faptul că, în m edie, fem eile
trăiesc mai m ult decât bărbaţii.4 U n stu d iu a scos în evi­
denţă că bărbaţii sunt m ai predispu ţi d ecât fem eile să
moară în urm a u nei su părări m ari.5 B ărbaţii n u su feră
neapărat m ai m u ltă durere d ecât fem eile, d a r acestea
din urm ă fac faţă în m od m ai eficien t durerii, plângând
mai m ult.
Toţi copiii suferă de pe u rm a reprim ării furiei, dar
acest lu cru are efecte d iferite asu p ra b ăieţilo r şi fetelor.
Studiile au arătat că su p ravieţu itorii de p arte b ărb ă­
tească a abuzului din perioad a cop ilăriei su n t m ai pre-
dispuşi să devină violenţi faţă de alţii, în tim p ce fem e­
ile care au su pravieţu it abuzului su nt m ai predispuse
să dezvolte com portam ente au tod istru ctive, cu m sunt
anorexia, propria m utilare sau ten d in ţe su icid are.6 Re­
prim area culturală a exp rim ării sănătoase a fu riei în
cazul copiilor care suferă este un p osibil factor care
contribuie la aceste exprim ări d enatu rate ale fu riei în
cazul ad olescenţilor şi adulţilor. D e aceea, sugestiile
din această carte sunt la fel de im p ortante şi p en tru b ă­
ieţi, şi pentru fete.

8. TIPARE D E C O N T R O L LA A D U LŢI

D eoarece celor m ai m u lţi dintre noi ni s-a reprim at


plânsul începând de tim pu riu, am în văţat să ţinem în
noi sentim entele prin com p ortam ente care se n u m esc
„tipare de con tro l". A cestea sunt obiceiuri sau com p or­
tam ente pe care oam enii le deprind pentru a nu m ai

P A R T E A t: C Â T E V A D A T E D E S P R E L A C R I M I Ş l C R I Z E Dl£ F U R I E .59
sim ţi d u rere em oţională şi a nu plânge. T iparele de
con trol p ot deseori să ia form a unor dependenţe.

T IPA R E D E C O N T R O L C O M U N E LA AD U LŢI9

(com p ortam en te care rep rim ă plânsul)

• consu m de substanţe chim ice


• m âncatu l în exces
• rosul u nghiilor sau alte obiceiuri
• tensiu ni m u sculare
® activ itate excesivă
• m ijloace d e divertism ent (ex. televizorul)

O m etod ă folosită de adulţi şi ad olescenţi pentru a


reprim a p lânsu l este consum ul de su bstan ţe care tul­
bura m intea, cum sunt tutunul, alcoolul, cafeaua sau
drogurile psihoactive (legale sau ilegale). A ceste sub­
stan ţe chim ice acţionează în m oduri diferite asupra sis­
temului. nervos şi. a. celui horm onal pentru a. crea un
sen tim ent artificial de stare de bine sau pen tru a am orţi
em oţiile d u reroase. D rogurile ilegale su nt considerate
o problem ă m ajoră în ţările indu strializate în ziu a de
azi, mai ales în rândul tinerilor.
M âncatul în exces poate fi şi el u n tipar de control.
M u lţi oam eni m erg la frigider sau se în tin d după dul­
ciuri atunci când sunt furioşi sau deprim aţi. M âncatul
com p u isiv în exces este o cauză m ajoră de obezitate. In
Statele U nite, u n u l din cinci adulţi este supraponderal.
P ersoanele care su nt supraponderale au un. risc crescut
de p rob lem e m ed icale precum infarcturile, atacu rile de
cord şi diabetul. P rogram ele de slăbit au de obicei suc­
ces n u m ai tem porar, d acă nu există o oportu nitate de

60 ALETH A SOLTER
exprim are a em oţiilor puternice care se n asc a.tunci
când oam en ii încearcă să-şi schim be ob iceiu rile
alim entare.
O altă m od alitate de reprim are a. sen tim en telor
este prin ten sionare m usculară cronică, m ai ales a feţei,
umerilor, p iep tu lu i şi. abdom enului, care su n t părţile
folosite în. tim pul unui plâns puternic. Tensionarea
m usculară cronică poate fi. o su rsă d e d u reri d e cap şi
poate determ ina şi alte problem e.
O rice facem în m od rep etat sau ca u n obicei în sco­
pul de a rep rim a sentim ente poate fi con sid erat u n ti­
par de control. U nii oam eni îşi ţin sub con trol senti­
m entele devenind ocup aţi şi activi, alţii găsesc d istra­
gere de ia sentim entele lo r în faţa televizoru lui.
Este ev id en t că tiparele de control, pe lân gă lim ita ­
rea exprim ării em oţiilor puternice, p o t face rău ele în ­
sele. Totuşi, aceste com portam ente su n t co m p let de
înţeles în tr-o societate care inhibă exprim area em o ţiilo r
puternice la copii. Nu ajută cu n im ic să vă în v in ov ăţiţi
pentru tiparele de control sau pentru d ep en d en ţele pe
care poate le aveţi. M ajoritatea oam enilor folosesc o
formă sau alta de tipar de control. D acă părinţii d u m ­
neavoastră. v-ar fi acceptat plânsul în cep ân d de Ia n aş­
tere şi dacă nu v-ar fi. fost team ă că Ie pierdeţi dragostea
şi atenţia când v-aţi exp rim at em oţiile d u reroase, nu aţi
fi avut nevoie să recurgeţi la m ecan ism ele de rep rim are
pe care Ie aveţi acum . O am enii au deprins aceste o b ice­
iuri şi. d epend enţe pentru a su pravieţu i şi pen tru a face
faţă vieţii de zi cu zi, punând u n cap ac peste emoţii...
D in cauza neînţelegerilor leg ate de plân s, atun ci
când adulţii în cearcă să se vind ece p rin plâns, a lţii cred
uneori că su nt slabi, că „clach ează", că au „o căd ere
n ervoasă". M ed icii se grăbesc să prescrie m ed icam en te
penti'u a-i ajuta să se sim tă m ai bine, deşi aceste m ed i­
cam ente de m ulte ori doar m ascheză p roblem a, fără să

P A R T E A t: C Â T E V A D A T E D E S P R E L A C R I M I Ş l C R I Z E DE. F U R I E 61
rezolve cau zele de fond. De fapt, ele inhibă eliberarea
em oţio n ală prin plâns şi izbucniri de furie, astfel redu­
când exact acele com portam ente de pe u rm a cărora
persoana ar beneficia.
M ed icam entele psihoactive prescrise de m edici
pot fi benefice în anum ite circum stanţe. C u toate aceas-
tea, ele su nt u neori prescrise pentru problem e psiholo­
gice în derulare, care ar putea fi rezolvate în tr-u n cadru
care sprijină p ersoanele respective perm iţând elib era­
rea vin d ecătoare a em oţiilor ascunse.
Există m u lte tipu ri de p sihoterap ie orientată spre
a-i aju ta p e adulţi să depăşească inhibiţia de a plânge,
în treru p ân d tiparele de control şi astfel perm iţându-le
să-şi rezolve traum ele tim purii. Pentru ca terapia să fie
eficientă la m axim um , pacienţii sunt rugaţi să nu con­
sum e n iciu n m ed icam ent (nici cafea, alcool sau n icoti­
nă) în ain te de în cep erea terapiei; astfel, em oţiile nu vor
fi inhbate. A poi, terapeutul îl aju tă pe p acien t să retră­
iască traum ele tim purii, etapă care este acom paniată
de obicei de plâns şi suspine.
Există, un dom eniu în plină dezvoltare de psihote-
rapii concentrate pe lucrul cu. corpul. In aceste abor­
dări, terapeuţii folosesc atingerea uşoara., tehnici speci­
fice de apăsare puternică sau m asaj pentru a ajuta per­
soanele să facă faţă rigid ităţilor m u scu lare (tipare de
control) care p ot fi folosite pentru a reprim a em oţii
pu ternice. A lte form e de terapie im p lică exerciţii de
respiraţie sau de m işcare şi schim barea poziţiei corpu ­
lui pentru a ajuta persoanele să. depăşească inhibiţia
legată de plâns.
C ând nevoia de a plânge este înţeleasă şi recunos­
cuta, oam enii pot să îşi perm ită să se vindece prin la­
crim i. A cest lucru reduce dependenţa de tipare de con­
trol. Totuşi, u n ele tipare de control su nt m ai dificil de

62. A L E T H A SOLTEi R
învins d ecât altele şi m ulte îşi au originea în copilărie.
A ceste origini su nt descrise în Partea a II-a.

(N otă: dacă doriţi să întreruperi substan ţele psishoactive, le­


gale sau ilegale, cel m ai bine ar f i să fa c e ţi acest lucru sub
supraveghere m edicală. Totodată, gru pu rile de su port sunt
benefice pentru toate încercările de oprire a con su m u lu i de
substanţe, inclusiv alcool şi nicotină. Sprijinul em oţion al
oferit de un gru p poate f i un fa c to r crucial în su ccesu l unui
program de întrerupere, a con su m ulu i d e substanţe, deoarece
oam enii experim entează deseori em oţii puternice şi necunos­
cute, care au nevoie de un spaţiu propice pen tru eliberare.)

P A R T E A I: C Â T E V A D A T E D E S P R E L A C R I M I Ş ! C R I Z E D E F U R I E 6 3
P ART E A A I I - A

P LÂ N SUL LA BEBELUŞI
( de I a na ş t e r e până
la v â r s t a de un an)

1. EX PLIC A ŢII A LE PLÂ N SU LU I B EB ELU ŞILO R

C opiii m ici plâng deseori pentru m otive care par


fără legătură cu vreo nevoie im ediată. Dr. B erry Brazel-
ton a descoperit că e i plâng în m edie în tre o oră şi ju­
m ătate şi două ore pe zi, fără un m otiv ap aren t.1 De
regulă, plâng cel mai m u lt în tre şase şi opt săptăm âni,
după care plânsul se reduce treptat. A cest tipar atât de
caracteristic pentru copiii occidentali a fost descoperit
şi la. copiii din tribul K ung din A frica, ceea. ce denotă că
fenom enu l nu este specific ţărilor indu strializate. Cu
toate aceastea, în culturile tribale indigene, plânsul este
în general mai red us.2
Explicaţiile con venţionale pentru plânsul intens la
copiii m ici se concentrează în prim u l rând pe posibilele
cau ze fiziologice. Cea m ai com ună dintre aceste expli­

64 A L E T H A SO L T Eft
caţii este aceea că bebelu şii ar su feri de d u reri ab d om i­
nale. Term enul „co lici" se referea Ia în cep u t la du rerile
legate de balonări, dar a ajuns să în sem n e p lân s pre­
lu n git în general. U n bebeluş care „are co lici" sau. „un
bebeluş cu co lici" este u nu l care plânge m ult. M u lte
persoane con sid eră colicii rezultatul u nui sistem d ig es­
tiv im atur sau al u n ei reacţii alergice la vreo su bstan ţă
din lapte.
Există câteva m otive pentru care teoria sistem u lu i
digestiv im atu r n u reuşeşte să exp lice p lân su l p relu n ­
git la bebelu şi. în prim u l rând, această teorie n u se po­
triveşte cu observaţia dr. Spock că „bebelu şii cu co lici"
se dezvoltă de obi cei bine fizic. Ei iau n o rm al în greu ta­
te, uneori m ai m u lt decât m edia, în ciud a atâtor o re de
plâns.3 M ai m ult, n u a fost descoperită n icio disfu ncţie
gastro-intestinală la bebelu şii care plâng m u lt, cu ex­
cepţia câtorva cazuri izolate.4
D eşi p lânsu l se red u ce cu vârsta, m u lţi b eb elu şi
mai m ari continuă să aibă ep isoade de p lân s, chiar
dacă sistem u l lor d igestiv ar trebui să fie co m p le t m a­
tur până atunci. In tr-u n studiu extins asu pra cop iilor
care plâng, num ai 25% au în cetat la trei luni, iar 25%
continuau .să p lângă şi Ia nou ă luni..5
R adiografiile abdom inale făcute copiilor „cu co­
lici" au arătat că nu sunt gaze în tim pul ep iso ad elo r de
plâns, ci mai. degrabă după, ca rezu ltat a în g h iţirii de
aer din tim pu l plânsu lu i.6 Faptul ca era p rezen t gaz
după ce copiii în cetau plânsu) arată că. prezenţa, gaze­
lor abdom inale nu este neap ărat dureroasă, p en tru co­
pii. Deci şi dacă un copil în g h ite aer, acest lu cru nu este
cauza plânsului, în cele m ai m u lte dintre cazuri.
U nele persoane cred că alergiile şi. sen sib ilitatea Ia
anum ite m âncăruri sunt posibile cauze p en tru colici.
Atunci când copiii sunt hrăniţi cu biberonu l, se su sp ec­
tează în prim ul rând o alergie la o p rotein ă din laptele

P A R T E A A Ii-A : P L Â N S U L L A B E B E L U Ş ! 65
de vacă, Unii bebeluşi sunt alergici la laptele de vacă şi
această posibilitate trebuie investigată în toate cazurile
de plâns intens. C ând unui copil de patru săptăm âni cu
colici i s-a schim bat laptele de vacă cu unul de soia şi
nu s-a înregistrat o scădere în durata sau frecvenţa
plânsului sau a producţiei de gaze intestinale.7
Unele m ăm ici au concluzionat că atunci când ele
elim ină din dietă anumite m âncăruri, copiii lor alăptaţi
la sân plâng m ai puţin. Lista m âncărurilor cel m ai des
elim inate include laptele de vacă, cafeaua, alcoolul,
ouăle, nucile, citricele, legum ele, ceapa, căpşunele,
strugurii şi grâul. Totuşi, dacă aceste «xlimente nu sunt
întâi eliminate şi apoi reintroduse în dieta m am ei pen­
tru a constata dacă plânsul se intensifică din nou, nu se
poate şti cu certitudine dacă ele au determ inat
plânsul.
Intr-un studiu care a testat efectele consum ului de
lapte de vaca în. cazul, m am elor care alăptează, cercetă­
torii au descoperit că aproxim ativ 30% dintre copiii di­
agnosticaţi cu „colici" plângeau m ai puţin după ce toa­
te produsele lactate au fost eliminate din dieta mamei.
S-a realizat şi o continuare a cercetării, în cadrul căreia
jum ătate dintre m am ele ale căror copii au înregistrat o
scăd ere a plânsului după eliminarea produselor lactate
au luat pastile care conţineau proteină din laptele de
vaca. Cealaltă jum ătate a grupului a prim it capsule cu
am idon de cartofi (m am ele nu ştiau ce tip de pastile au
prim it). Câţiva dintre copiii care aveau colici înainte nu
au mai plâns, deşi m am ele lor luau doze zilnice de pro­
teină din laptele de vacă în pastile. A cest lucru, denotă
faptul că nu laptele de vacă era vinovat de plânsul be­
beluşilor. Procentul de bebeluşi afectaţi de laptele de
vacă a fost, prin urm are, m ai m ic de 30% din grupul
iniţial de bebeluşi cu colici.®

66 ALETHA SOLTER
Părinţii cu copii care plâng recurg uneori Ia ceea ce
psihologii num esc „com portam ent superstiţios". Dacă
părinţii fac u n anum it lucru într-un alt mod şi bebelu­
şul plânge mai puţin în ziua. urm ătoare, ei atribuie im e­
diat plânsul redus acelui com portam ent. Această, atitu­
dine este de înţeles. Cu toate aceastea, în realitate, după
opt şi până la unsprezece luni, majoritatea, copiilor în­
cep să plângă m ai puţin, indiferent de ce fac părinţii.
D eoarece explicaţiile convenţionale referitoare la
plânsul bebeluşilor sunt nefondate, este necesar să se
analizeze şi posibilele cauze em oţionale. A m conside­
rat util. să evidenţiez două m otive ale plânsului, la bebe­
luşi.9 Funcţia principală a plânsului este comunicarea,
unor nevoi şi a unui disconfort care necesită o acţiune
din parte celor care îngrijesc copilul. Poate fi vorba des­
pre hrana, atingere, stim ulare sau schim barea poziţiei.
Când un bebeluş îşi exprim ă o nevoie prin plâns, este
responsabilitatea celui care îl îngrijeşte să îşi dea seam a
ce nevoie are copilul şi să i-o îm plinească câ t mai
prompt.
O funcţie secundară a plânsului Ia bebeluşi este
aceea de m ecanism de eliberare a stresului. Plânsul îi
ajută pe copil să elibereze tensiunea rezultată din stres
fizic saii em oţional. De exem plu, un bebeluş va plânge
dacă un frate m ai m are îi va sm ulge jucăria din m ână,
şi plânsul poate continua şi du p ă ce jucăria a fost îna­
poiată. A cest lucru arată că bebeluşul nu plânge num ai
fiindcă îşi doreşte să aibă jucăria, ci şi ca u rm are a du­
rerii em oţionale determ inate de com portam entul frate­
lui. Bebeluşul simte cu siguranţă frustrare şi indignare,
şi totodată confuzie şi nelinişte. A ceste em oţii sunt
acom paniate de tensiune şi stim ulare şi trebuie să fie
eliberate înainte ca bebeluşul să revină la starea de
calm şi să continue să analizeze jucăria. Plânsul, în

P A R T E A A ii- A : P L Â N S U L L A B E B E L U Ş ! 67
acest caz, nu este suferinţa în sine. Este procesul prin care
suferinţa se exteriorizează.
Cantitatea de cortizol prezentă în saliva bebeluşi­
lor a reprezentat o m ăsură a stresului. (A şa cum am
m enţionat în Partea I, cortizolul este unul dintre hor­
monii glucocorticoizi secretaţi de cortexul a drenai în
tim pul stresului, în urm a stimulării prim ite prin ACTH
de la glanda pitulară.) Nivelul de cortizol este de obicei
ridicat Ia bebeluşi, la naştere şi în perioada post-partum
im ediată.10 Există o scădere treptată a nivelului de cor­
tizol până la şase luni, după care nu m ai apar decât
schim bări m inore.11 Nivelul m are al stresului la bebelu­
şii sub şase luni explică de ce episoadele de plâns sunt
m ai com une în acea perioadă.
Pentru a descoperi ce anum e este stresant pentru
bebeluşi, cercetătorii au m ăsu rat nivelul de cortizol în
timpul unor situaţii diverse, de la expunere prenatală
la cocaină, Ia lecţii postnataie de înot. Au descoperit că
plânsul în sine nu activează răspunsul la stres în cazul bebe­
luşilor. în schimb, atât plânsul cât şi răspunsul la stres
sunt determ inate de evenim ente stresante.12
în concluzie, ideea nu este să-i oprim pe copii din
plâns, ci să reducem sursele de stres din viaţa lor. Ur­
m ătoarea secţiune oferă o privire de ansam blu asupra
diferitelor tipuri de stres care determ ină nevoia de
plâns la vârste fragede.2

2. SU RSE D E STR ES PEN TR U B EBELU ŞI

Va puteţi întreba ce este aşa stresant în viaţa unui


bebeluş determ inând astfel nevoia de plâns. Este ten­
tant să vă gândiţi la perioada fragedei copilării ca Ia o
etap ă fără stres, fără griji. Deşi este adevărat într-un
anum it sens (bebeluşii nu trebuie să m eargă Ia lucru şi

68 ALETM A SO L Ţ E R
nici să plătească im pozite), în realitate este incorect. Pe­
rioada. de fragedă pruncie este una extrem de vulnera­
bilă şi de stresantă. Unele surse de stres şi de traum ă
sunt evidente, în tim p ce altele nu. Există şase categorii
principale de traum e sau stress în tim pul copilăriei:
traum a pre- şi perinataiă, nevoi neîmplinite, suprasti-
mulare, frustrări de creştere, durere fizică şi experienţe
înspăim ântătoare. A cestea sunt discutate m ai în d eta­
liu în secţiunile care urm ează.

T raum e pre- şi p erin ataie


Specialiştii din dom eniul psihologiei prenatale au
arătat că bebeluşii sunt sensibili, inteligenţi, receptivi şi
extrem de vulnerabili chiar înainte de naştere.1 Studiile
au arătat că plânsul este m ai frecvent la bebeluşii ale
căror m am e au fost extrem de stresate în tim pul sarci­
nii din cauza, unor problem e em oţionale, financiare sau
medicale, sau a unor urgenţe familiale-2
Pentru nou-născut, naşterea în sine poate fi. o expe­
rienţă dureroasă, derutantă şi înspăim ântătoare şi poa­
te contribui la problem e em oţionale şi com p ortam en ta­
le ulterioare (aşa cum am descris în Partea I). Tipurile
majore de traum e la naştere sunt adm inistrarea de m e­
dicam ente, folosirea forcepsului, operaţia cezariană,
travaliul prelungit sau privarea de oxigen. D upă naşte­
re, poate fi înfricoşător şi derutant pentru nou-n ăscut
să experim enteze frigul, lumina puternică, m anevrarea
dură, zgom otele sau separarea de m am ă.3 Intervenţiile
medicale, precum m onitorizarea electronică a fătului,
puncţia la nivelul călcâiului, picăturile în ochi, circum -
cizia sunt de asem enea dureroase şi înfricoşătoare pen­
tru bebeluşi. N u susţin, elim inarea unor intervenţii m e­
dicale necesare. Totuşi, este im portant să fim. conştienţi
de im pactul em oţional pe care aceste proceduri le au

P A R T E A A II -A : P L Â N S U L L A B E B E L U Ş I 69
asupra copilului şi să recunoaştem în acestea potenţia­
le cau ze p entru plânsul ulterior.
W illiam Em erson, specialist în traum ele prenatale
şi din tim pul naşterii (m enţionat în Partea I, Secţiunea
5) a descoperit că 55% dintr-un grup de 200 de copii
prezentau sem ne de traum e m oderate până la severe în
legătură cu naşterea.4 Copiii ale căror m am e au avut un
travaliu dificil plâng mai m ult decât cei ale căror m am e
au av u t parte de o naştere m ai puţin stresantă. U n stu­
diu arată că plânsul ia bebeluşi este intensificat în cazul
unor intervenţii obstetrice şi d acă m am a s-a simţit ne­
putincioasă în tim pul procesului naşterii.5 Un alt stu­
diu arată că bebeluşii care au avu t problem e la naştere
sunt m ai predispuşi să se trezească m ai frecvent noap­
tea plângând în prim ele 14 luni.6 Plânsul este intensifi­
cat şi dacă m am a a născut sub anestezie epidurală.7
Bebeluşii care au suferit un stres la naştere sunt
deseori tensionaţi şi iritabili, probabil din cauza exce­
sului de horm oni de stres. A cest lucru explică dificultă­
ţile legate de somn observate la copiii care au avu t o
naştere dificilă. Stim ularea sistemului nervos simpatic
în timpul, stresului inhibă, sistemul digestiv. A cest lucru
poate determ ina disconfort după ce bebeluşii care au
suferit o naştere traum atizantă sunt hrăniţi. Şi revenim
la teoria colicilor! Totuşi, cauza, disconfortului digestiv
nu este un. sistem digestiv imatur, ci propriul răspuns
la stres ai bebeluşului.
Prin plâns, aceşti bebeluşi pot reduce efectele răs­
punsului la stres şi pot restabili echilibrul chim ic din
corpul lor. Eliberarea energiei d.in timpul, plânsului,
este necesară pentru a finaliza cu succes ciclul stres-re­
laxare. In cazul în care bebeluşul dum neavoastră a
avut o naştere traum atizantă, poate avea nevoie să
plângă tim p de o oră sau chiar m ai m ult, pe o perioadă

70 A L E T H A SO LTER
d e m ai m ulte luni/ pentru a se elibera de stresul cau zat
de naştere.

Fiul meu a suferii o traumă la naştere rezultata


dintr-un travaliu foarte lung (48 ore). Bebeluş
fiind, plângea întotdeauna când îl îmbrăcam
cu haine care trebuiau introduse pe cap. Poate
că acest lucru. îi reamintea de presiunea resim­
ţită în zona capului în timpul naşterii. A avut
multe episoade de plâns în timpul primului
an, care nu erau legate de nevoi imediate.
L-am ţinut în braţe cu dragoste şi i-am acceptat
plânsul. Am observat că plânsul se intensifica
dacă îmi puneam uşor capul, pe fruntea lui.
Am considerat că el procesează trauma naşte­
rii sale în acea vreme, eliberând teama şi frus­
trarea. în final, am reuşit: să îl îmbrac şi să îi
ating fruntea fără ca el să mai protesteze.

N evoi n eîm p lin ite


O a doua sursă, de stres în tim pul fragedei copilării
o reprezintă nevoile neîmplinite, m ai ales cele legate de
atingere şi. ţinut în braţe. Prim ele nou ă luni du pă naşte­
re sunt considerate o perioada critică în ceea ce priveşte
nevoia de contact fizic. Bebeluşii se dezvoltă cel mai
bine atunci când cei care îi îngrijesc reuşesc să le îm pli­
nească. această nevoie.
Există un. studiu interesant referitor la purtatul
bebeluşi..!or. Cercetătorii au cerut unui grup de m ăm ici
să-şi poarte bebeluşii cu două ore în plus în fiecare zi.
Unui. alt grup de m am e (grupul de control) i s-a ceru.1
să crească stim ularea vizuala a bebeluşului. La vârsta,
de şase săptăm âni, cercetătorii, au com parat cât plâng
bebeluşii din fiecare grup. Fem eile din grupul m am e
purtătoare au raportat o oră în m inus de plâns pe zi, în
com paraţie cu m am ele din grupul de control.8 Deci, cu.

P A R T E A A II-A : P L Â N S U L L A B E B E L U Ş I 71
cât sunt purtaţi mai m ult, bebeluşii au nevoie să plângă
mai puţin.
Bebeluşii pot beneficia de contact fizic direct nu
num ai în tim pul zilei, ci şi al nopţii. M am ele din cultu­
rile tradiţionale dorm , de obicei, îm preună cu bebelu­
şii lor. Din păcate, această practică a fost descurajată în
societăţile dezvoltate tehnologic, în care nevoia copilu­
lui de apropiere fizică la vrem ea culcării şi în timpul
nopţii este deseori desconsiderată.
In tim puri presitorice, bebeluşii dorm eau probabil
cu m am ele lor pentru a primi căldură, protecţie şi a fi
hrăniţi, la fel ca în cazul tuturor celorlalte animale te­
restre. Deşi s-au produs m odificări culturale de atunci,
nevoile noastre fiziologice şi em oţionale au răm as, în
m are parte, aceleaşi. Bebeluşii născuţi azi sunt progra­
m aţi genetic să aibă parte de un stil de viaţă ca cel din
epoca de piatră, de vânător-culegător şi să aibă nevoia
lor firească de a fi purtaţi îm plinită.9 A cest lucru în­
seam nă că ei au. nevoie de contact fizic şi în timpul zilei,
şi al nopţii.
Mulţi, părinţi încep să pună la îndoială beneficiile
dorm itului separat şi revin la. o tendinţă mai naturală
de a îm părţi patul cu bebeluşii lor, Unii părinţi constată
reducerea plânsului după ce i-au luat pe bebeluşi cu ei
în pat. Mulţi sim t o legătură mai strânsă cu cei mici,
Practica „patului familial'' devine tot mai larg accepta­
tă şi reco m an d ată.10

Su p ra s tim u larea
Supraîncărcarea cu informaţie este o altă sursă po­
tenţială de stres pentru, bebeluşi. Aceştia sunt vxilnera-
bi.II la supra stim ulare, deoarece sistemul lor nervos nu
este m aturizat com plet la naştere. De asemenea, bebe­
luşii nu au informaţii despre lume şi de aceea nu pol
înţelege şi asimila cu uşurinţă experienţele noi. Bebelu­

7Z A L E T H A SO LTE.R
şi.i au m ulte de învăţat şi totul este foarte deru tan t la
început. Cercetătorii au descoperit că luminile şi z g e ­
metele puternice reprezintă suprastim ulare pentru, be­
beluşii prem aturi, în timp ce legănatul u şor şi auzul
bătăilor inimii m am ei le sunt benefice.11 A cest lucru nu
este surprinzător, deoarece ei sunt obişnuiţi cu legăna­
tul şi bătăile inimii din burta m am ei.
în m ulte culturi tradiţionale, există, o perioadă
după. naştere, uneori şi de pană. la şase săptăm âni, în
timpul căreia proaspăta m arnă stă cu copilul într-un
loc călduros, liniştit şi întunecat, în timp ce celelalte fe­
mei au grija de ea. Această, practică îi asigură m am ei
odihna necesară şi timp pentru a se conecta cu copilul.
Totodată, îl protejează pe bebeluş de suprastim ulare şi
îi oferă acel timp* de recuperare în urm a posibilelor tra­
ume legate de naştere. De obicei, în m are parte a pri­
mului an de viaţă, există un contact fizic ap roap e per­
manent în tre m am ă şi bebeluş, atât în tim pul zilei, cât
şi al nopţii. Aceste lucruri pot explica de ce copiii din
aceste culturi, plâng mai puţin d ecât copiii din ţările
indu stria Uzate.
N ou-născuţîi din ţările industrializate sunt b om ­
bardaţi de o suprastim ulare care adesea îi copleşeşte,
totul începând din m aternitatea zgom otoasă. Se conti­
nuă acasă, cu zgom otele celorlalţi m embri ai familiei,
traficul stradal, televizorul, aparatele video, com p u te­
rele, aparatele radio, telefoanele, soneriile ap artam en ­
telor, zgom otele toaletelor, al duşurilor, al m aşinilor de
spălat vase, al aspiratoarelor... M ai m ult, cei m ici trebu­
ie să îndure aceste sunete fiind despărţiţi de corpul m a­
mei 3ox, cu zgom otele lui familiare. N u este aşad ar de­
loc surprinzător că bebeluşii din ţările occidentale
plâng aşa de m ult!
Dr. Berry Braz.elton a oservat că perioadele agitate
tind sa apară după. eforturile active făcute de bebeluşi

P A R T E A A It-A : P I.A N S U L L A B E B E L U Ş I 7?
pentru a răm âne vioi. şi într-o stare de receptivitate. El
a propus ca „această perioadă de agitaţie activă să fie
văzută atât ea o perioadă de descărcare a suprastim ulă-
rii, câ t şi o revenire la h o m eo stază/'12•
M ulţi părinţi au observat că bebeluşii lor plâng
m ai m u lt după experienţe care im plică lucruri şi sunete
noi. Iată un exem plu:

Când fiul meu avea patru luni am făcut o ex­


cursie de şase zile la San Francisco. Era prima
lui excursie, şi prima experienţă înlr-un oraş
mare. A fost foarte atent tot timpul şi nu a
plâns prea mult. Cu toate acestea, în seara zilei
când ne-am întors acasă, a plâns timp de o oră
şi jumătate în braţele mele. A fost cel mai lung
plâns al lui. Se oprea din plâns din când în
când, apoi începea din nou, ori de câte ori se
uita la patul lui.

Fru strări de creştere


U neori, bebeluşii devin foarte frustraţi şi plâng cu
năduf. A cest tip de plâns nu este la fel de dram atic ca în
cazul copiilor de peste un an şi n.u este num it criză de
furie. Totuşi, bebeluşii lovesc cu picioarele şi îşi mişcă
energic mâinile în. timpul acestor episoade de plâns, ceea
ce poate fi. privit drept o criză de furie 1a. scară mai mică.
Intenţia de a. stăpâni o nouă deprindere precede
abilitatea învăţării ei. Există un decalaj de tim p între
dorinţa bebeluşului de a face ceva. nou şi abilitatea de a
face. în. tim pul acestui decalaj, apar frustrări norm ale
în procesul de învăţare. Este m otivul pentru care ele
sunt num ite „frustrări de creştere". D e exem plu, un
bebeluş de trei luni poate deveni frustrat atunci când
încearcă să apuce un obiect, deoarece nu a în văţat cum
să-şi coordoneze m âna să m eargă acolo unde intenţio­

74 A L E T H A S O t-T E R
nează el. Frustrările se aduna şi sunt apoi eliberate î.n
episoade de plâns periodice.
Perioadele agitate preced deseori însuşirea unor
noi deprinderi; de exem plu, deprinderea de a apuca un
obiect sau deprinderea de a se târî.1,3 Fiţi atenţi la. noile
abilităţi care vor apărea!

D urerea fizică
D urerea fizică este o sursă evidentă de stres şi
plâns pentru bebeluş. C ercetătorii au descoperit o creş­
tere a nivelului de cortizoi la bebeluşi în u rm a vaccin ă­
rii şi a operaţiilor.14 Când. copilul plânge foarte m ult,
verificaţi imediat, dacă nu cum va durerea este m otivul.
Acest lucru este valabil dacă plânsul durează m ai m ult
decât de obicei şi are o tentă de urgenţă în el. E posibil
să existe o cauză m edicală care necesită tratam ent de
urgenţă. Cu toate acestea, u n a dintre prem izele de baza
ale cărţii de faţă este că plânsul celor m ici nu are întot­
deauna legătură cu o nevoie neîm plinită sau un
disconfort.
Plânsul este uneori relaţionat cu „colicile", deter­
minând o căutare frenetică du pă rem ediile potrivite.
Aşa cum am arătat în Secţiunea I, durerile cau zate de
gaze nu au fost stabilite drep t cau za principală a plân­
sului la bebeluşi. C u toate acestea, stresul neeliberat
poate determ ina o digestie înceată şi disconfort uşor
după hrănire, din cauza efectului pe care răspunsul la
stres (în special sistem ul nervos sim patic) îl are asupra
sistemului digestiv. D acă schim barea poziţiei şi u n m a­
saj uşor îl ajută pe bebeluş sa se sim tă m ai bine, m erită
să luaţi aceste m ăsuri. Totuşi, problem a de fond nu se
va rezolva până când bebeluşul nu îşi va elibera stresul
prin plâns.
Alte persoane pun plânsul pe seam a durerii asoci­
ate creşterii dinţilor. A ceasta îi poate face pe bebeluşi.

P A R T E A A M -A: P L Â N S U L L A B E B E L U Ş I 75
puţin iritabili şi mai dependenţi de părinte, dar proba­
bilitatea este m ică să fie atât de severe pentru a produ­
ce episoade prelungite de plâns. Totuşi, în toate cazuri­
le în care se suspectează durere, recom and cu tărie să
se încerce alinarea disconfortului bebeluşului înainte
de a trage concluzia că bebeluşul are doar nevoie să
plângă.
Alte surse de durere şi disconfort pentru bebeluşi
includ inevitabilele cucuie şi julituri, pe m ăsură ce în­
cep să se deplaseze. în toate cazurile de boală sau dure­
re, îngrijirea şi tratam entul m edica! ar trebui, suplimen­
tat de acceptarea deplină a plânsului şi crizelor de su­
părare ale bebeluşilor.
Plânsul, rezultat din rănire poate dura mai mult
decât durerea fizica, deoarece există şi durere emoţio­
nală (de obicei team ă sau confuzie). U rm ătorul exem ­
plu al fiicei, mele ilustrează durerea fizică drept cauza
plânsului care a avut: loc ulterior în acea zi.

La nouă luni, Sarah era încântată să mergem la


locurile de joacă împreună şi să interaclioneze
cu ceilalţi copii. într-o dimineaţă, într-uo parc
de joacă, eu eram aşezată pe jos cu ea şi o alăp­
tam, iar ea mânca mulţumită. Fără avertis­
ment, un alt copil s-a târât spre noi, a apucat-o
pe Sarah de păr şi a tras cât de tare a putut.
Sarah a început să plângă, dar era distrasă de
multe lucruri şi am simţit că nu a plâns cât ar fi
avut nevoie. în drum spre casă, în maşină, a
adormit. In seara respectivă a plâns intens în
braţele mele timp de aproape o ora. Am obser­
vat că atunci când o mângâiam uşor pe cap, ea
ţipa şi mai. tare şi îmi dădea mâna la o parte.
Niciodată nu protestase înainte, când o atin­
geam pe cap. După plâns, a adormit liniştită şi
a dormit bine. Ziua următoare nu a mai protes­

76 A LE T H A SO LTER
tat când i-arn atins părul. Se pare că îşi rezolva­
se problemele legate de incident.

Experienţe în fricoşătoare
Bebeluşii se sperie uşor şi acest lucr u este o posibi­
lă cauză a plânsu lui. D acă m işti prea brusc un nou-năs-
cut şi mâinile nu-i sunt în siguranţă, el se poate speria
şi poate să se declanşeze reflexul M oro. A cesta p resu ­
pune o arcuire bruscă spre interior a braţelor, ca pentru
a se prinde. U neori copilul începe să şi plângă. Deseori
chiar reflexul îl sperie pe copil:.
Odată ce copiii îşi form ează ataşam ente, în jurul
vârstei de şase sau opt luni, despărţirea de cei care îi
îngrijesc poate fi înfricoşătoare. C ercetătorii au desco­
perit că bebeluşii de nouă luni care au fost despărţiţi de
mamele lor tim p de jum ătate de oră au avu t un nivel
ridicat ai cortizoh.il.ui, ceea ce indică stresul cau zat de
despărţire. Totuşi., dacă bebeluşii au răm as în grija unei
persoane calde, receptive şi interactive, nivelul lor de
cortizol nu a crescu t.15 A nxietatea de separare este con­
siderată un sem n al unei dezvoltări norm ale, sănătoa­
se. Poate totodată să fie o nouă sursă de stres în viaţa
celor m ici şi poate cau za plâns şi în si tuaţii în care ei nu
au protestat înainte. (A se vedea Partea a Hl-a, Secţiu­
nea 5 pentru m ai m ulte detalii legate ele anxietatea de
separare.)
Bebeluşii sunt extrem de sensibili la starea p erso a­
nelor din jurul lor. C ând părinţii şi persoanele care îi
îngrijesc nu au răbdare, sunt plini de resentim ente, m â­
nioşi, neliniştiţi sau deprim aţi, copiii se sperie şi sunt
confuzi. D acă m am a suferă de o boală, dacă p e tată îl
doare capul, bebeluşul poate deveni neliniştit, d eo are­
ce părintele se com portă diferit şi este şi m ai puţin p re­
zent decât de obicei. Niciun părinte nu este perfect.
Avem cu toţii zile în. care ne sim ţim stresaţi şi ne p ier­

P A R T E A A ll- A : P L Â N S U L L A B E B E L U Ş I 77
dem răbdarea cu copiii. Nu ne ajută cu nim ic să ne sim­
ţim vinovaţi. T otu şi este im portant să ne am intim că
acest lucru poate reprezenta o sursă de stres pentru
bebeluşi şi va spori nevoia lor de a plânge.
îm i am intesc un evenim ent dram atic care a avut
loc în tim pul unuia dintre atelierele susţinute de mine
în Santa C ruz, California, Statele Unite. A cest exemplu
ilustrează cât de sensibili sunt pruncii la dispoziţia al­
tor persoane:

Erau în. jur de 20 de adulţi participanţi şi un


bebeluş de şase luni. în timpul atelierului, una
dintre participante s-a simţit destul de rău şi a
mers să se odihnească în altă cameră. Câteva
persoane s-au. dus să aibă grijă de ea. După un.
timp, una dintre persoane a revenit în cameră,
a spus că este o urgenţă medicală şi intenţiona
să cheme ambulanţa. în acel moment, un senti­
ment de groază a străbătut grupul şi bebeluşul
a început să plângă imediat. Am propus să ne
adunăm în jurul mamei, care îl ţinea în braţe
cu calm, acceptând plânsul lui. După ce a sosit
ambulanţa şi a luat femeia, bolnavă la spital,
am. sugerat să ne organizăm. în perechi şi să fa­
cem cu rândul în a asculta ce simte fiecare.
Câţiva adulţi au plâns în timpul exerciţiului.
Apoi, am luat o pauză în timpul căreia am aflat
că femeia bolnavă fusese deshidratată şi acum
era în refacere la spital. Bebeluşul încetase deja
să plângă când am aflat aceste veşti. Probabil
că el a simţit spaima din încăpere şi s-a speriat.
Plânsul Iui neinhibat a exprimat teama din noi.
toţi. A fost o amintire puternică, a faptului că
bebeluşii sunt conştienţi şi receptivi la senti­
mente intense.

M ă în treb uneori ce au crezu t m edicii de la Salvare


când au intrat în sala unde eram şi au văzut un grup

78 A LE T H A SO LTER
mare de adulţi adunaţi în jurul. unui. bebeluş
plângând!

3. C U M SĂ PRO CEDAŢI C Â N D PLÂ N G


B EB ELU ŞII

Dacă sunteţi îngrijorat în legătură cu plânsul bebe­


luşului sau. dacă suspectaţi o boală sau o durere, a p e ­
laţi im ediat la specialişti, deoarece plânsul poate fi un
indicator de problem e m edicale seriose. Sfaturile din
această carte nu au menirea să înlocuiască consultaţia
sau tra tamentul m edical. Totuşi, dacă m edicul vă spu­
ne că bebeluşul este sănătos şi că plânsul este d oar o
agitaţie norm ală sau „colici7'', continuaţi să citiţi.
Sfatul convenţional prim it de părinţi a fost m ultă
vreme sa ignore plânsul bebeluşilor, odată ce toate ne­
voile im ediate erau. împlinite. M ulte persoane erau
convinse că nu se întâm plă absolut nim ic daca îi laşi pe
bebeluşi „sa plângă singuri până la ep u izare", iar p ă­
rinţii erau avertizaţi să nu-şi „răsfeţe" copiii răsp un­
zând la fiecare scâncet. O versiune uşor m odificată a
acestui sfat este ca bebeluşii care plâng să fie lăsaţi în
pătuţurile lor, iar părinţii să m eargă la ei din cinci în
cinci m inute şi sa îi bată uşor cu m âna pe spate. Toate
aceste sfaturi sunt dăunătoare. Bebeluşii al căror plâns
este ignorat, chiar şi pentru cinci m inute, se sim t aban­
donaţi, înfricoşaţi, derutaţi şi neputincioşi. Mai. m ult, ei
nu vor reuşi să-şi dezvolte o încredere de bază, care
este vitală pentru o creştere em oţională optim a. C o p iii
nu t re b u ie lă s a ţ i n ic io d a t ă s ă p lâ n g ă s in g u r i .
Un. procedeu recom andat în cărţile mai recente
pentru părinţi este acela ca bebeluşul sa fie luat în braţe
de fiecare dată când plânge şi să se încerce diferite m o­
dalităţi de a-1 calm a. Scopul evident este oprirea lui din

P A R T E A A U -A : P L Â N S U L L A S E B E L U Ş t 79
plâns. Aceste m etode presupun de obicei introducerea
unui obiect în gura. bebeluşului (biberonul cu lapte, su­
zeta, sânul), executarea unei mişcări ritm ice sau o sti­
m ulare auditivă liniştitoare. Despre toate vom discuta
mai pe larg în Secţiunea 5,
Sfatul meu este com plet diferit. Eu recomand, ca
bebeluşul care plânge sa fie ridicat şi ţinut în braţe. To­
tuşi, odată ce toate nevoile fizice im ediate, precum ace­
ea de hrană sau de căldură, sunt eliminate drept cauze,
scopul nu este de a-1 opri pe bebeluş să plângă, ci de a
fi prezent Ia plânsul lui şi de a-1 accepta. Astfel, dacă
bebeluşul are nevoie să se elibereze de stres prin plâns,
el se va simţi în. siguranţă şi iubit. N u are niciun sens să
i se distragă. atenţia de la plâns. A ceasta nu va face de­
cât să am âne plânsul. Odată ce nu m ai există distrage­
rea, ei va. reveni la nevoia de a plânge. A bordarea de a
fi alături, de copil în timp ce plânge dezvoltă totodată o
relaţie benefică., de ascultare, între părinte şi bebeluş,
chiar de la început. Mulţi părinţi, nu îşi ascultă cu ade­
vărat copiii şi nici nu le oferă suficientă siguranţă emo­
ţionala şi îngăduinţă pentru sentimentele şi pentru
plânsul lor. Toţi oam enii au nevoie să îşi. exteriorizeze
sentimentele, iar bebeluşii nu fac excepţie. Este benefic
ca ei să plângă, d ar nu singuri.
Unii părinţi sau persoane care au. în grijă copii se:
întreabă ce să facă sau să spună atunci când ţin în braţe
un copil care plânge. D ata viitoare când bebeluşul
dum neavoastră plânge şi nu descoperiţi vreo nevoie
im ediată sau vreun disconfort, încercaţi să urm aţi suf:
gestiile de m ai jos.

80 A L E T H A SO LTER
C U M SĂ R EA C Ţ IO N Ă M
C Â N D B EB EL U ŞU L PLÂ N G E
(după ce n ev oile im ediate au fost îm plinite)

1. Luaţi, bebeluşul în braţe;, aşezaţi-vă într-un scaun


comod, şi priviţi-1 în faţă. D acă are ochii deschişi, pri­
viţi-! în ochi. Simţi-i energia şi pofta, de viaţă. Ţineţi-1 în
braţe cu calm, fără a-1 legăna.
2. Respiraţi adânc şi încercaţi să vă relaxaţi. Fiţ
conştient de iubirea ce i-o purtaţi.
3. Vorbiţi-i. Spuneţi-i: „Te iubesc. Te ascult. Eşti î
siguranţă cu mine. Rămân cu tine. Este în ordine să
plângi." Puteţi încerca să ghiciţi cauza plânsului lui şi
să o puneţi în cuvinte; „ Ai avut o zi grea? Poate că am
făcut prea m ulte azi." Spuneţi-i că înţelegeţi cât de greu
este sa fii bebeluş. Spuneţi-i. că vreţi să îl ajutaţi, să se
simtă mai bine.
4. Conştientizaţi-vă propriile emoţii. D acă aveţi n e­
voie să plângeţi îm preună cu bebeluşul, faceţ.i-o. Spu­
neţi-i că. sunteţi trist.
5. Dacă se în cordează pentru a se îndepărta de
dum neavoastră şi nu vă priveşte, spuneţi-i: „Te rog sa
te uiţi la mine. Sunt aici. Vreau să te simţi în siguranţă
cu m ine." .Atingeţi-! cu blândeţe mâinile sau faţa pen­
tru. a-I reasigura de prezenţa du m neavoastră fizică. N u
fiţi. surprins dacă acest lucru determ ina un plâns m ai
intens decât înainte.
6. Continuaţi să staţi cu. bebeluşul şi să îl ţineţi în.
braţe cu dragoste, până când plânsul în cetează de ia.
sine.

P A R T E A A It -A : P L Â N S U L L A B E B E L U Ş 8I
M ulţi bebeluşi, în special cei foarte mici, plâng cu
ochii închişi, dar se opresc periodic din plâns şi se uită
să vadă dacă le m ai acordă cineva atenţie. Apoi, dacă
s-au asigurat că sunteţi încă disponibil em oţional, ei în­
chid ochii şi continuă să plângă. Alţii plâng cu ochii
deschişi şi vă privesc to t timpul. Este im portant să sta­
biliţi contactul vizual cu bebeluşul, dacă acesta se uită
spre dum neavoastră.
Iată o experienţă pe care am avut-o cu un. copilaş
care la început a refuzat să m ă privească:

Eram la o petrecere în casa unei prietene şi be­


beluşul ei de trei luni. a. început să plângă.
M-arn oferit să îl ţin în braţe, şi mama a fost de
acord. Ea ştia ca nu îi este foame. L-am ţinut în
braţe, fără să încerc să-i distrag atenţia. Cu­
rând, a început să plângă foarte tare în braţele
mele. L-am privit şi am încercat să stabilesc
contact vizual, dar a evitat să mă privească.
Ochii îi erau fie închişi, fie se uita prin cameră,
însă niciodată direct la mine. Plânsul lui părea
haotic şi. dezorganizat. Am reuşit să îmi dau
seama că nu era obişnuit să primească atenţie
deplină atunci când. plângea. Era ca şi cum nu
se aştepta ca eu să îl privesc. (Avea patru fraţi
mai mari şi. mama nu avea timp să fie pe deplin
prezentă când. plângea, deşi îl. purta într-un
sling mare parte a timpului.) Am continuat să
îl ţin în braţe, atingându-1 pe cap, faţă şi braţe
şi să vorbesc blând cu el, asigurându-1 că sunt
cu el şi că este în siguranţă cu mine. După
aproximativ 20 de minute de plâns, a început
să mă privească drept în ochi. pentru prima,
dată. Apoi, a plâns şi mai intens timp de alte
zece minute. Plânsul a părut mai puternic, mai
concentrat, şi. l-a. relaxat considerabil. Apoi, a
adormit liniştit în braţe şi l-am. pus în pătuţul
lui. Câteva ore mai târziu, după ce s-a trezit şi

82 A L E T H A S O l- T E R ;
a fost hrănit, l-am salutat în timp ce el era în
braţele mamei lui. S-a uitat direct la mine, mi-a
zâmbit larg şi şi-a întins mânuţele către mine.
Părea încântat să mă revadă.

Deşi vă puteţi simţi neputincios când ţineţi în bra­


ţe un bebeluş care plânge, în realitate îi oferiţi, un spri­
jin emoţional de care are foarte m are nevoie, în tim p ce
se eliberează de stresul acum ulat. Pe scurt, un bebeluş
care plânge are nevoie de urm ătoarele lucuri im por­
tante: contact fizic apropiat, contact vizual, încurajări şi
asigurări verbale şi foarte m ultă ascultare.
Sunt părinţi care se sim t respinşi de un bebeluş
care plânge, crezând ca el n u doreşte să fie ţinut în bra­
ţe: Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Bebeluşul
nu vă respinge atunci când plânge. P u r şi sim plu se
simte îndeajuns de în. siguranţă pentru a vă arăta ce
simte, aşa. cum şi. dum neavoastră aţi pu tea izbucni în
lacrimi dacă o persoană de încredere v -a r cuprinde cu
braţul şi ar recunoaşte că aţi. avu t o zi grea. Părinţii care
îşi ţin în braţe bebeluşii şi le penni t acestora să se expri­
me în acest m od observă ca m icuţii sunt relaxaţi şi m ul­
ţumiţi după episodul de plâns şi dorm perioade m ai
Jungi de tim p noaptea.
în tim pul primelor, vă puteţi aştepta ca bebeluşul
să plângă cel puţin câteva m inute în fiecare zi şi câteo­
dată o oră sau m ai mult. Episoade m ai lungi de plâns
sunt posibile d acă bebeluşul a avu t o naştere dificilă
sau altă traum ă m ajoră. D acă plânsul a fost reprim at
timp de m ulte luni şi abia acum începeţi sâ folosiţi
această abordare, vă puteţi, de asem enea, aştepta Ia
episoade lungi de plâns. E posibil ca bebeluşul d u m ­
neavoastră să aibă nevoie să „recu p ereze" plânsul care
a fost reprim at prin diverse m etode „liniştitoare" de
distragere a atenţiei.

P A R T E A A if - A : P L Â N S U L L A B E B E L U Ş I 83
Pruncii cad, de obicei, într-un somn. adânc şi liniş­
titor după plâns, şi apoi se trezesc optimişti şi vioi.
C ând au deja câteva luni, bebeluşii nu prea m ai adorm
d u p ă plâns, dar devin calmi, fericiţi şi receptivi după
un. astfel de episod.
Unii nou-născuţi nu au episoade de plâns până la
vârsta de câteva săptăm âni. Probabil au nevoie de toată
energia pentru a se acom oda vieţii din afara, pânteceluî
m atern. Odată ce m ecanismele fiziologice de bază ne­
cesare supravieţuirii (respiraţia, digestia, urinarea şi
defecarea) sunt reglate, ei au resursele şi puterea nece­
sare pentru vindecarea stresului emoţional prin plâns.
A cest lucru poate apărea drept o surpriză, neplăcută
pentru părinţii care au. crezut că au un copil u şor de
crescut.
Tiparele de plâns diferă foarte m ult de la un. copil
la altul, dar există câteva tendinţe generale. Unii prunci,
m ai ales la început, nu au o singură repriză zdravănă
de plâns pe zi. în schimb, ei au episoade m ai scurte de
plâns, după cum. au m om ente dese de hrănire şi somn
pe parcursul zilei (şi al nopţii). După câteva săptămâni
însă, ei încep să acum uleze plânsul pentru un episod
m ajor în tim pul zilei. Acesta are loc de obicei după-
am iaza târziu sau seara, tocm ai când părinţii vor să ia
cina şi să se relaxeze. Unii părinţi num esc această peri­
o ad ă „happy h o u r".
Mulţi părinţi rem arcă o reducere a plânsului între
trei şi şase luni. A cest lucru se întâm plă deoarece bebe­
luşii au achiziţionat m ecanism e de reprim are până Ia
acea vârstă, (a se vedea Secţiunea 5), dar şi datorită unei
nevoi reduse de plâns. Nivelul de stres este mai m ic la
bebeluşii de peste şase luni. L a un an, chiar şi copiii
care nu sunt descurajaţi să plângă, pot să reziste fără
plâns tim p de o săptăm ână.

84 A IE T H A S O LT ER
Există diferenţe m ajore în ceea ce priveşte durata
şi frecvenţa reprizelor de plâns în funcţie de tem pera­
mentul bebeluşului, nivelul lui de sensibilitate şi ni ve­
lul de stres. Plânsul se poate amplifica în perioade de
boală, de conflict în familie, de întrerupere a rutinei,
datorită suprastim ulării şi în perioadele de deprindere
de noi. aptitudini. Mulţi bebeluşi au nevoie să elimine
tensiunile prin plâns înainte de a adorm i, fie în cazul
somnului de prânz, fie al som nului de noapte.
Deşi unii părinţi susţin că micuţii lor plâng „toată
ziua", acest lucru nu este de obicei adevărat. Aceşti, pă­
rinţi probabil că sunt expuşi unui grad continuu de
agitaţie pe parcursul zilei, deoarece ei insistă să repri­
me plânsul. Părinţii care încep să se relaxeze şi accep tă
plânsul bebeluşului, descoperă că cel m ic plânge mai.
intens, dar apoi plânsul încetează de la sine şi copilul
devine m ulţum it şi-relaxat.
Iată un exem plu:

O fetiţă de două săptămâni a fost agitata toată


dimineaţa. Mama ei. era convinsă că avea gaze
intestinale pe care nu reuşise să. Ie elimine prin
râgâit. Astfel, mama a. încercat să o bată pe
spate, să-i maseze stomacul, să o hrănească şi
să o legene, însă nimic nu a pus capăt agitaţiei.
Intr-un final, Ia sugestia mea, mama doar a ţi­
nut-o în braţe, a privit-o şi a mângâiat-o blând
pe frunte. Agitaţia s-a transformat curând într-
un plâns intens, care a durat aproximativ o
oră. După acest episod, fetiţa a adormit şi s-a
trezit mai târziu într-o stare bună. Era calmă,
relaxată şi ochii îi erau atenţi. O privea direct
pe mama ei şi îi trimitea zâmbete iubitoare. Nu
a mai fost agitată în acea zi.

P A R T E A A it - A : P L Â N S U L L A B E B E L U Ş !. 85
Bebeluşii care m erg la creşă îşi păstrează plânsul
pentru părinţi. A cest lucru poate fi. deruntarvt. îngriji­
toarele îi asigură pe părinţi, că bebeluşul a fost fericit
toată ziua, iar părinţii nu înţeleg de ce acesta plânge în
fiecare seară acasă. Cu toate ace aste a, este firesc pentru
bebeluşi (şi copii mici.) să plângă mai. m ult cu persoane­
le apropiate lor, deoarece se simt de obicei mai. în sigu­
ranţă cu acestea.
Partea a IV-a (Secţiunea 4) oferă mai m ulte exem ­
ple despre cum se poate aplica în practică abordarea
descrisă de mine. Secţiunea conţine m ulte scrisori de Ia
părinţii care îm părtăşesc din experienţa lor cu plânsul
bebeluşilor.

4. C U M SĂ R ED U C EŢ I ST R ESU L ŞI N EV O IA
DE A PLÂ N G E ÎN T IM P U L
FR A G ED EI C O PILĂ R II

Când se reduce stresul, nevoia bebeluşilor de a


plânge este mai mică. Iată câteva sugestii de reducere a
stresului şi. a nevoii de a plânge în timpul fragedei
copilării.

SU G E S T II PEN TR U R ED U C ER EA ST R ESU LU I
ÎN T IM P U L FR A G ED EI C O PILĂ R II

• străduiţi-vă să aveţi o sarcină lipsită de stres


• străduiţi-vă să aveţi o naştere fără m edicam ente
şi cu m inim e intervenţii m edicale
• alăptaţi-vă pruncul, dacă este posibil
• evitaţi, m edicam entele şi m âncărurile care pot
av ea efecte adverse asupra pruncului. (în cazul în
care alăptaţi)

86 A LETH A SO LTER
• oferiţi contact fiz ic copilului, atât ziua, cât şi
noaptea
• împliniţi prom pt nevoile copilului; preveniţi
frustrarea
• evitaţi suprastim ularea
• protejaţi copilul de rănire şi evenim ente
înfricoşătoare
• aveţi grijă de propriile nevoi fizice şi
em oţionale.

în prim ul rând, încercaţi să aveţi o sarcină şi o naş­


tere câ t m ai lipsite de stres. Aveţi grijă de dum nea voas­
tră, m âncaţi sănătos, evitaţi m edicam entele care i-ar
putea face rău fătului şi căutaţi sprijin em oţional. Parti­
cipaţi Ia cursuri de pregătire pentru naştere şi pregă-
tiţi-vă, pe cât posibil, pentru, o naştere fără m edicam en­
te şi cu minime intervenţii m edicale. D acă naşterea se
dovedeşte dificilă, amintiţi-vă. că nu sunteţi vinovată şi
că atât dum neavoastră, cât şi copilul, vă puteţi
vindeca.
D upă ce se naşte copilul, încercaţi să dezvoltaţi un
ataşam ent puternic cu el prin interm ediul unui contact
fizic apropiat. Dacă este posibil, alăptaţi-1. A ceasta este,
de departe, alegerea cea mai naturală. îi puteţi împlini
nevoia de apropiere fizică purtându-1 într-un sling sau
un m arsupiu, cât mai m ult în timpul zilei, şi dorm ind
alături de el noaptea. Nu aşteptaţi, sa înceapă să plângă
pentru a începe să-l purtaţi. Ţineţi bebeluşul în braţe şi
purtaţi-l chiar şi când n u plânge..
D acă alăptaţi, încercaţi să evitaţi m edicam entele
care îl pot afecta pe m icuţ, evitaţi m âncărurile care pot
afecta negativ gustul laptelui sau. pot cauza problem e
digestive sau reacţii alergice. A siguraţi-vă că plângeţi
şi dum neavoastră când aveţi nevoie. M ulte m am e des­

P A R T E A A ll- A ; P L Ă IM S U L L A B E B E L U Ş I 87
coperă că plâng mai uşor în perioada postpartum . Este
în parte efectul prolactinei, care joacă un rol important
în producţia de lapte, d ar totodată coboară pragul de
plâns. S-a descoperit că prolactina acţionează direct
asupra glandelor lacrimale. Cu cât concentraţia de pro-
lactină este m ai m are, cu atât tendinţa de a vărsa la­
crim i este m ai m are.1 Poate că este procesul natural de
reducere a concentraţiei de horm oni de stres din corpul
m am ei. A cest lucru determ ină şi reducerea hormonilor
de stres din laptele m atern. Atunci când m am ele plâng,
acest lucru le ajută să îşi elibereze tensiunile şi să fie
mai calm e lângă pruncii lor. A şadar, nu încercaţi să vă
reprim aţi propria nevoie de plâns. Plânsul vă face bine
şi dum neavoastră, şi copilului.
Faceţi tot ce este posibil pentru a împlini nevoile
bebeluşului cât m ai prom pt posibil. M ergeţi la el ime­
diat ce acesta plânge. Încercaţi să vă daţi seam a de ce
are nevoie. Hrăniţi-1 atunci când îi este foam e (dar nu
peste m ăsură). încercaţi să evitaţi frustrarea Iui.
O altă măsură, pe care o puteţi lua. este evitarea su-
prastim ulării. N u uitaţi că nou-născuţii sunt mai. uşor
suprastim ulaţi decât copiii mai m ari, aşadar aveţi mai
m ultă grijă, în special în tim pul prim elor trei luni. Cele
m ai bune stim ulări pentru bebeluşi sunt cele care sea­
m ănă cu experienţele lor din pântecele marnei: legănat
uşor, o poziţie com odă, vocea, m am ei. Dacă trebuie să îl
duceţi pe nou-născut la un evenim ent zgom otos, cum
ar fi o petrecere, puteţi reduce suprastim ularea ţinân-
du-1 aproape de corpul dum neavoastră, cu m irosul şi
sunetele sale familiare. Este mai bine să evitaţi m utarea
într-o casă nouă şi o călătorie lungă în prim ele şase
luni, dacă este posibil. Unii copii pot face faţă unui
grad m ai m are de stim ulare decât alţii. Fiţi conştienţi
de nivelul de toleranţă al bebeluşului dum neavoastră.

S8 ALETHA SO LXER
încercaţi să evitaţi să fiţi sursa suferinţei propriu­
lui copil. N u ţipaţi, loviţi, zguduiţi sau pedepsiţi bebe­
luşul. A ceste com portam ente îi vo r da m otive în plus
de plâns. D acă îl lăsaţi în grija altor persoane, alegeţi
persoane calde şi sensibile. Nu îl lăsaţi cu persoane
străine lui, d acă protestează.
Strădui ţi-vă să evitaţi certurile şi strigătele în fam i­
lie, dacă pruncul le poate auzi. Dacă totuşi vă certaţi în.
faţa lui, asiguraţi-vă că vede şi rezolvarea conflictului,
împăcarea. Faceţi tot posibilii, să protejaţi copilul de
agresivitatea fraţilor.
' D acă există stres în viaţa bebeluşului, acesta va
avea nevoie să plângă. Nu trebuie să vă sim ţiţi vinovaţi
sau. să va blam aţi reciproc, dacă se întâm plă acest lu­
cru. îl puteţi sprijini şi ajuta în procesul, iui, de vindeca­
re. Principalul lucru de ţinut m inte este: n u îl lăsaţi nici­
odată pe bebeluş să plângă singur.

5. R E P R IM A R E A P L Â N S U L U I LA B E B E L U Ş I:
O R IG IN E A T IP A R E L O R D E C O N T R O L

Există câteva m etode de „liniştire" a pruncilor care


plâng, toate putând genera o reprim are a acestui m eca­
nism vital pentru vindecare. A şa cum am m enţionat
anterior, m ulte cărţi pentru părinţi conţin o listă de teh ­
nici de distragere a atenţiei bebeluşului, care cuprinde
hrăni rea Iui, m işcarea (ţinut sau n u în braţe) sau stim u ­
larea auditivă.
Pe lângă aceste m etode aparent blânde, există şi
abordări m ai drastice, precum adm inistrarea de m edi­
camente sau lăsarea bebeluşului să plângă de unul sin­
gur. D upă cum am m enţionat mai devrem e, unele cărţi
recom andă ca pruncul să fie lăsat în pătuţul lui să p lân ­

P A R T E A A ll-A : P L Â N S U L L A B E B E L U Ş I 89
gă până se linişteşte singur. Este şi sfatul dat în cazul
bebeluşilor care se trezesc des noaptea.
Eu. nu recom and niciuna. dintre aceste metode.
Pruncilor nu trebuie nici să li se distragă atenţia, nici sa
.fie ignoraţi atunci când plâng.
Ca. u rm are a acestor încercări diverse ale părinţilor
şi ale altora de a-i opri pe cei mici din plâns, majorita­
tea bebeluşilor învaţă, într-un final, să îşi reprim e plân­
sul prin intermediul unor com portam ente repetitive
sau acţiuni com pulsive (tipare de control). Reprimarea
plânsului în timpul copilăriei este aşa. de larg răspândi­
tă, încât m ajoritatea copiilor şi-au dezvoltat deja astfel
de tipare de control până la vârsta de şase luni. Ele au
scopul de a reprima emoţiile puternice. Tiparele comu­
ne de control includ suptul degetului, suptul suzetei,
solicitarea sânului pentru confort şi nu din cauza foa­
mei şi ataşam ent faţă de un obiect, precum o păturică
specială sau un ursuleţ.
M ajoritatea acestor m etode am âna plânsul prin
d istragerea tem porară a atenţiei copilului. N atura lor
ritm ică şi repetitivă poate „linişti" copilul în m od efici­
ent d atorită efectului hipnotic. Aţi observat vreodată că
bebeluşii care îşi sug degetul sau o suzetă p ar a fi într-o
stare de transă, mai puţin receptivi? Cu toate acestea,
efectul tranchilizant al tiparelor de control este doar
tem porar, deoarece ele nu perm it eliberarea stresului
acum ulat la bază. Tiparele de control pot fi considerate
o form ă de am orţire psihologică sau de disociere, o ac­
tivitate care le perm ite copiilor să închidă eficient dure­
rea în ei, fără a o rezolva.
O rice m ecanism folosiţi în m od repetat pentru a
opri bebeluşul din plâns va deveni, în timp, tiparul său
de control. EI pare să aibă nevoie de acelaşi tip de con­
solare de fiecare dată când este supărat, speriat, frus­
tra t sau când sim te o acum ulare de stres. A ceste tipare

90 A L E T H A SO LTER
de control pot deveni cârje care vor părea la un m o­
ment dat nevoi reale, dar de jfapt sunt asem ănătoare cu
tiparele de control, sau dependenţele adulţilor. (A se
vedea Partea I, Secţiunea 8.)
Tiparele de control pot fi considerate ataşairtente
denaturate. A taşam entele sănătoase se form ează cu oa­
menii. Bebeluşii devin ataşaţi de cei care îi îngrijesc,, în
mod natural,, şi acest ataşam ent susţine o dezvoltare
sănătoasă. D ar când adulţii, nu sunt capabili să îi ascul­
te bebeluşului emoţiile puternice, el simte că nu este
complet auzit şi văzut şi dezvoltă ataşam ente faţă de
obiecte (suzete, biberon, păturica specială sau anim alul
de pluş etc.) sau părţi ale corpului (propriul deget sau
sânul m am ei). Ataşam entele denaturate inhibă intim i­
tatea şi dezvoltarea em oţională sănătoasă.

TIPARE D E C O N T R O L C O M U N E L A B EB E L U Ş I

* H rănire frecventă pentru confort (şi nu de


foame)
* Suptul suzetei
* Suptul degetului
« A găţarea excesivă de părinte
» A taşam ent faţă de o păturică specială sau o
jucărie
* Solicitări, constante de divertism ent
» H iperactivitate
* Legănare sau m işcarea capului

O dată dezvoltate, tiparele de control pot du ra ani..


Este foarte dificil să schimbi obiceiul copilului, cu e x ­
cepţia cazului în care îi perm iteţi şi acceptaţi cu iubire
plânsul, după cum este descris în cartea de faţă. O dată

P A R T E A A U -A : P L Â N S U L L A B E B E L U Ş I 91
ce începeţi să acceptaţi plânsul bebeluşului şi nu să îl
reprimaţi, nevoia de tipare de control va dispărea, une­
ori destul de rapid. Urm ătoarea secţiune descrie cele
mai întâlnite tipare de control şi originea lor.

T ipare de control legate de alăptare


A lăptarea este un tipar de control com un, m ai ales
în cazul m am elor care recunosc beneficiile unui contact
fizic apropiat. N u există ni c iun dubiu că. alăptarea are
un efect tem porar de calm are fiziologică. A cest lucru
ajută scopului de relaxare a copiilor după. hrănite, pen­
tru ca laptele să fie digerat m ai bine. N u ar fi benefic
pentru bebeluşi să fie activi sau să plângă după ce au
fost alăptaţi. A r însemna ca ei să regurgiteze laptele sau
sa înghită aer, provocându-şi problem e digesti ve.
linele m am e consideră că alăptarea este metoda
cea mai potrivită de a calma un bebeluş, chiar dacă
acestuia nu îi este foame. Micuţii care sunt adesea cal­
m aţi în acest m od pot deveni agitaţi şi pretenţioşi cro­
nic, deoarece nu au niciodată ocazia să plângă zdravăn,
în final, ei devin dependenţi de alăptare şi p ar să aibă
nevoie de sân oii de câte ori sunt supăraţi pentru orice
motiv, chiar şi du p ă răniri fizice, cum. este o julitură la
cap.
Bebeşulii au nevoie să plângă pentru a-gi elibera
suferinţa care rezultă atât din traum e em oţionale, cât şi
din traum e fizice. Orice opreşte plânsul reprezintă un
deserviciu adus bebeluşului, chiar d acă pare a fi un lu­
cru m inunat, făcu t din dragoste. Nevoia de a plânge nu
dispare când bebeluşul este alăptat. Este doar amânată.
Lacrimile vor trebui sa iasă într-un final.
Pe lângă reprim area eliberării de emoţii puternice,
alăptarea atunci când bebeluşului nu îi este foame poa­
te cauza şi alte probleme. Poate determ ina eliminarea
frecventă a laptelui sau indigestie, astfel sporind nefe­

92 A L E T H A S O L T E ft
ricirea copilului. Tulburările digestive au o recurenţă
mai m are d acă bebeluşul este deja stresat şi. încordat.
A lăptarea în exces poate fi începutul unui obicei
de a m ânca la supărare. A ceastă tulburare de alim enta­
ţie este destul de com ună printre adulţi, mulţi dintre ei
mâncând com pulsiv când sunt m ânioşi, frustraţi sau
deprimaţi. Este una dintre cauzele principale ale
obezităţii.
Am observat că femeile care m ănâncă în exces
sunt m ai predispuse să folosească alăptarea drept m e­
todă de liniştire pentru bebeluşii lor. Şi este de înţeles,
deoarece ele însele au fost probabil supra-alim entate
atunci când aveau nevoie sa plângă. începând de la
primele săptăm âni de viaţă, alim entarea a devenit o
modalitate de a-şi reprim a propriile sentimente p u ter­
nice. Ele consideră că, în m od firesc, bebeluşii lor au
nevoie de acelaşi m ecanism de calm are.
A m prim it m ulte scrisori din partea, unor m am e
care s-au. simţii eliberate să afle că nu este responsabili­
tatea lor să «oprească de fiecare dată plânsul bebeluşilor
lor prin alăptare. Nu-i este nim ănui uşor să ţină în b ra­
ţe un bebeluş care plânge şi să-i accepte plânsul. C u
toate acestea, aproape întotdeauna m am ele observă
schimbări benefice la micuţii lor după ce reduc frec­
venţa alăptării. (A se vedea Partea a IV- a, Secţiunea 4,
pentru pasaje din astfel de scrisori.)
Este absolut firesc ca bebeluşii să fie alăptaţi tim p
de m ai mulţi ani, atunci când alăptatul nu este un tipar
de control. Copiii alăptaţi din m otive ce ţin de nutriţie
şi care nu folosesc alăptatul pentru a-şi reprim a nevoia
de a plânge se înţarcă singuri în cele din urm ă. Vârsta
înţărcatului spontan depinde de tem peram entul bebe­
luşului, de personalitatea să, de relaţia pe care o are cu
mama şi de celelalte surse de hrană din dieta lui.

P A R T E A a Ît -A : P L Â N S U L L A B E B E L U Ş I 93
în m ulte culturi, mamele îşi alăptează pruncii,
foarte des, uneori chiar de câteva ori pe o ră.1 în acest
caz, alăptarea are funcţie de suzetă, reprim ând plânsul.
In culturile cu pricina, plânsul copiilor este intens în
m om entul în care m am a decide înţărcarea, ceea ce de­
notă faptul că alăptarea devenise un tipar de control. O
m am ă din tribul Kung din Deşertul Kalahari (ea însăşi
alăptată frecvent timp de câţiva ani, când era m ică) a
fost intervievată în legătură cu copilăria ei. Ea şi-a.
am intit că a plâns m ult în lunile în care m am a ei a fost
însărcinată cu urm ătorul copil (ea fiind atunci înţărca­
tă) şi ca urm are a naşterii fratelui ei:

Cât timp mama a fost însărcinată cu Kumsa,


am plâns întruna. Voiam să sug. Odată, pe
când trăiam într-o regiune izolată, departe de
oameni, ştiu că am avut o perioadă intensă de
cu. plâns. Plângeam mereu.. Atunci tata mi-a zis
că mă snopeşte în bătaie. Prea aveam multe la­
crimi, prea plângeam mereu. Avea un măturoi
mare în mână când m-a înşfăcat, dar nu m-a
lovit; voia numai să mă sperie...
(După naşterea fratelui): Tânjeam după laptele
pe care îl avea marna în sâni. Şi atunci când îl
alăpta pe el, ochii mei priveau cum dă pe afară
laptele. Plângeam toată noaptea, plângeam şi
iar plângeam până se lumina de zi. în unele
dimineţi, lacrimile se porneau din nimic, plân­
geam şi refuzam mâncarea. Aceasta pentru că
îl văzusem pe el cum suge.2

Antropologii concluzionează, după cercetări cum


este cea de m ai sus, că însăşi experienţa înţărcatului
este traum atizantă pentru copiii din aceste cu ltu ri O
altă interpretare ce susţine prem iza de bază a cărţii de
faţă este aceea că bebeluşii plâng du pă ce au fost înţăr­
caţi deoarece plânsul nu m ai este oprit prin alăptat

94 A L E T H A S O I.T E R
■frecvent. Cu alte cuvinte, ei recuperează din plânsul
neplâns, care a fost reprim at de la naştere. Exem plul de
mai sus arată că acest plâns nu este, din păcate, bine
tolerat de adulţi.
M am ele care răspund la orice disconfort al copii­
lor lor prin alăptare pot proiecta propriile nevoi asupra
copiilor.3 De exem plu, o m am ă poate avea tendinţa să
compenseze propria nevoie neîmplinită de apropiere
sau poate dori să reprim e em oţiile copilului, astfel ţi­
nând u-şi propriile em oţii puternice sub control. A de­
vărata grija plină de em patie pentru un copil im plică
perceperea lui drept o persoană unică, separat de
mamă, şi astfel o reacţie adecvată şi flexibilă (m ai d e­
grabă decât rigidă) 1a. nevoile lui fizice şi em oţionale.
A lăptarea frecventă poate fi şi pu r şi sim plu o tra­
diţie. Fiecare cultură are o abordare diferită în legătură
cu creşterea copiilor, care este transm isă din generaţie
în generaţie. Nu trebuie să percepem o cultură ca fiind
mai bună decât alta. în ţările industrializate, abordarea
„înapoi la n atură" care im ită unele culturi tradiţionale
poate păstra unele aspecte care sunt benefice şi poate
elimina altele. Faptul că m am ele din. anum ite culturi îşi
alăptează bebeluşii din douăzeci în douăzeci de m inu­
te nu înseam nă că trebuie să o facem şi noi. Dacă. ar fi
să imităm tot ce face tribul Kung, de exem plu, nu am
alăpta deloc în primele zile după naştere, deoarece tri­
bul consideră că laptele din această perioadă (colos-
trul) este otrăvitor. (Oamenii de ştiinţă au descoperit că
tocmai, coiostm l conţine substanţe extrem, de benefice
care au proprietăţi imuni tare, laxative şi. coagulante.)
C ât de des au de fapt bebeluşii nevoie să fie alăp ­
taţi? Este o întrebare la care este dificil de răspuns, de­
oarece depinde de câţiva, factori. In prim a lună, o masă.
completă la sân necesită d ouă ore şi jum ătate pentru a
fi digerată de către copil. în general, sânii m am ei încep

P A R T E A A H -A : P L Â N S U L L A B E B E L U Ş I 95
să se um ple după această perioadă de timp. Astfel, ne
putem aştepta ca bebeluşilor să le fie foame la fiecare
d o u ă ore şi jum ătate, trei ore (de la începutul unei alăp­
tări la începutul urm ătoarei) şi ca alăptatul să aibă loc
de opt până la zece ori în douăzeci şi patru de ore. Ast­
fel, un bebeluş de patru săptăm âni care a avut o masă
com pletă, din ambii sâni, la ora trei va fi din nou înfo­
m etat la ora şase.
Insă acest lucru este doar o linie directoare. Prun­
cii nu ar trebui să fie hrăniţi după ceas, ci la cerere. Poa­
te fi nevoie de alăptări mai frecvent în prim ele săptă­
m âni de viaţă; astfel, şi laptele m am ei va fi m ai abun­
dent. U rm ătoarele elem ente pot, de asem enea, să gene­
reze alăptarea la intervale mai scurte: puseele de creş­
tere, creşterea insuficientă, căldura foarte m are, boala
sau superficialitatea, cazul în care cel m ic nu mănâncă
îndeajuns la fiecare alăptare. Bebeluşii ar trebui hrăniţi
de fiecare dată când le e foame. însă părinţii trebuie să
fie conştienţi că nu fiecare com portam ent de agitaţie
indică foam e sau nevoia de a suge. A lăptarea nu trebu­
ie să devină o m etod ă de liniştire a copilului care are
nevoie să-şi elibereze tensiunile prin plâns.
Pe m ăsură ce copiii cresc, laptele devine m ai con­
centrat, iar stom acul lor poate abosorbi o cantitate mai
m are. Astfel, intervalele dintre doua alăptări cresc până
îa patru sau m ai m ulte ore. Pruncii hrăniţi cu lapte de
vacă pot avea u n interval m ai m are între două mese,
deoarece acest tip de lapte are nevoie de u n tim p mai
îndelungat pentru digerare. Cei m ai mulţi bebeluşi pot
rezista perioade m ai îndelungate fără lapte, pe timpul
nopţii. La şase luni, unii copii pot avea nevoie de o hră-
nire pe noapte. D ar atunci când bebeluşii m ai m ari de
şase luni se trezesc în m od frecvent m ai m ult de o dată
pe noapte şi cer lapte, acesta este de obicei u.n sem n că
alăptarea a devenit un tipar de control.

96 A L E T H A SO LTER
T ipare de control prin m işcare
Pe lângă alăptare, o altă m etodă des folosită pen­
tru „liniştirea" pruncilor este prin. m işcare ritm ică - di­
verse forme de legănare, balansare, scuturare. M işca­
rea este im portantă pentru dezvoltarea bebeluşului,
dar dacă este folosită în m od frecevent, ca reacţie la
plânsul lui, poate avea ca efect reprim area vindecării
prin plâns. M ai m ult, bebeluşii pot deveni, dependenţi
de acest tip de stim ulare şi pot să şi-o ofere ei înşişi
când se sim t trişti, neliniştiţi sau frustraţi. A cest lu cru
poate fi posibila cauză a m işcărilor din cap pe care be­
beluşii le fac singuri sau a propriei legănări şi, m ai târ­
ziu, a hiperactivităţii generalizate.
H iperactivitatea este mai com ună ia băieţi, decât
la fete. U n aspect interesant este că părinţii au de obicei
tendinţa să-şi legene băieţii m ai m ult decât pe fete.4
Este foarte posibil ca stim ularea frecventă prin m işcare
de care au parte băieţii să fie un factor care contribuie
la hiperactivitatea care apare mai târziu. A cest lucru
este mai probabil în cazul în care legănarea s-a făcut
frecvent, ca o tentativă de a opri bebeluşul din plâns.
Stim ularea prin m işcare este im portantă pentru
bebeluşi, dar m om entul acesteia (ca şi în cazul altor
forme de stim ulare) este crucial. Este m ai bine să se
amâne legănatul pentru atunci când copiii sunt fericiţi
atenţi şi pregătiţi pentru a fi stim ulaţi. Nu aşteptaţi
până când copilul este agitat. Bebeluşii nu plâng pen ­
tru că au nevoie de aceste form e artificiale de m işcare.
.Legănatul îi distrage de la nevoia lor de a plânge.
M ulte persoane cred că bebeluşii trebuie să fie cal­
maţi prin m işcare, deoarece ei au trăit o m işcare conti­
nuă în pântecele m am ei. Cu toate aceastea, au existat şi
multe m om ente în timpul sarcinii (poate chiar 50% din
timp) când m am a a stat nem işcată sau a dorm it. în ace­
le m om ente, bebeluşul sim ţea d oar acele m işcări subti-

P A R T E A A II-A : P L Â N S U L L A B E B E L L ’ ŞI 97
Ie date d e respiraţia ei. C ontactul ap rop iat după naşte­
re Ie oferă p ru ncilor aceeaşi m işcare subtilă. în cazul în
care cei m ici p lâng când su nt în contact apropiat cu
părinţii, este tim pul fie să fie hrăniţi, fie ascultaţi cu res­
pect, şi nu să fie distraşi p rin acţiuni disperate. Unele
m ăm ici recurg la legănat şi alte m işcări artificiale la
care n ici nu s-ar fi gând i cât au fost însărcinate.
D aca sim ţiţi o dorinţă puternică de a legăna, ba­
lansa, scutura un bebeluş care plânge, lu cru l acesta se
d atorează inform aţiilor greşite la care aţi fost expus.
P oate fi şi rezultatul propriilor nelin işti şi frustrări le­
g a te de plânsul, bebeluşului. (A tenţie: abţineţi-vă de la
zgu d u irea pruncilor! Este o tehnică ce p oate produce
leziuni cerebrale.)

S u z e te le, su p tu l d eg etu lu i şi „ o b ie c te le de
s ig u ra n ţă "
C ând copiii su nt lăsaţi să plângă singuri şi nu sunt
alăptaţi şi nici legănaţi, ei îşi dezvoltă tipare de control
care nu necesită prezenţa altor persoane. C ele m ai co­
m u n e sim t su ptu l degetului şi strânsul Ia p iep t al unui
obiect, cum ar fi o pătu rică sau u n ursuleţ. Su zetele vor
deven i au tom at tipare de control dacă sunt date bebe­
lu şilor când au nevoie să plângă.
C opiii cu. aceste tipare de control par să fie m ai in­
d ep en d enţi şi m ai pu ţin pretenţioşi. Ei pur şi. sim plu îşi
su g detegetul, o suzetă sau strâng în b raţe obiectul fa­
v o rit când plâng. Pot, de obicei, să adoarm ă singuri
cân d au tiparele de control la purtător. C u toate aceas-
tea, este posibil ca ei să ajungă să nu se m ai elibereze de
stres, după cum nici copiii legănaţi sau alăptaţi nu o
fac. în consecinţă, nu sunt deloc mai săn ătoşi din punct
de vedere psihologic. M ai m ult, ei p rim esc probabil
m ai puţin contact fizic decât bebelu şii care au tiparele
de con trol de alăp tat şi de legănat. A cest lucru, se în­

98 A L E T H A SO LTER
tâmplă din cauză că părinţii consideră (poate incorect)
că sunt m ulţum iţi şi singuri.
Unii psihologi num esc aceste obiecte „de sig u ran ­
ţă" sau „de tran ziţie". Ei. p resup un că obiectele îi ajută
pe copii să se sim tă în siguranţă în lipsa p erso an elo r
apropiate şi să facă tranziţia spre in d ep en d en ţă şi au to­
nomie. Eu însă. le consider tipare de control care îi ajută
pe copii să îşi reprim e plânsul în tr-u n m ediu u n d e nu
se sim t complet: în siguranţă să plângă. A ceşti cop ii as­
cund o acum ulare de em oţii rezu ltate din stres.
Când copiii folosesc aceste ob iecte d rep t tipare de
control, este de ajutor să se creeze un m ed iu de fam ilie
mai sigur em oţional şi nu să se p resu p u nă că b eb elu şu l
este m ulţum it. (A se vedea Partea a IV-a, Secţiu nea 2,
pentru inform aţii referitoare la consolid area sig u ran ţei
em oţionale.) Părinţii care se sim t confortabil să facă
aceasta şi sunt pregătiţi să accep te lacrim ile şi crizele
de furie încetează sâ mai dea cop iilor su zete şi păturici
odată, ce realizează că ele reprim ă sen tim en tele cop ii­
lor. Aceşti părinţi observa., de obicei, o in ten sificare a
plânsului şi a crizelor de furie, dar şi. o sch im b are sp ec­
taculoasă şi im ediată în starea de sp irit a cop ilu lu i şi în
receptivitatea lui.
L egat de suptul degetului, d in p u n ctu l m eu de v e ­
dere este cât se poate de lipsit de respect ca un. adult
să-i scoată bebeluşului degetul, din gură cu. forţa.. De
obicei, cop ilu l este cel care decide singur să-şi sugă d e­
getul. De aceea, aici trebuie să se folosească, m etode
mai in d irecte pentru ca m icu ţu l să nu m ai sim tă nevo­
ia. O fer câteva sugestii în cap itolu l de „în treb ări şi răs­
pu nsu ri" al acestei cărţi (Partea a IV-a, Secţiunea 5).
A celeaşi m etod e p ot fi aplicate şi. cu m icuţii care folo­
sesc obiecte pentru a.-şi reprim a sentim entele.

P A R T E A A H -A : P L Â N S U L L A 8 E 8E L.U Ş 99
U rm ătorul exem plu ilustrează fap tu l că bebeluşii
îşi vor scoate spontan degetul din gură pentru, a plârfe
ge, dacă se sim t suficient de în siguranţă:

La unul dintre atelierele pe care le-am susţinut


în sudul Franţei era prezent un bebeluş de pa­
tru luni care îşi sugea degetul. Mama a fost de
acord sa îmi. permită să-mi demonstrez teoria,
pe pruncul ei. L-am luat în braţe, l-am privit şi
l-am mângâiat blând, pe frunte. I-am vorbit în­
cet şi i-am spus că este în regulă să plângă. Cu­
rând şi-a scos degetul din gură şi a început să
plângă. După câteva minute, timp în care i-am
acordat atenţia mea completă, m-am uitat la
participanţi pentru a le explica ce se întâmplă
şi a le răspunde la întrebări. Dar imediat: ce am
întors privirea de la copil, acesta şi-a băgat din
nou degetul în gură şi a încetat plânsul. Am
anunţat grupul că mă voi. concentra din nou
asupra copilului şi, după cum am presupus, ca
răspuns ia atenţia mea, el a scos degetul din
gură şi a mai plâns. Chiar aşa s-a întâmplat,
spre uimirea tuturor participanţilor! In timpul
acestei demonstraţii, nu am atins deloc mâna
pe care bebeluşul o ţinea în gură. A fost decizia
lui să-şi scoată degetul din gură.

M o d a lită ţi de rep rim are a p lân su lu i în diferite


cu ltu ri
Fiecare cultură are m etodele ei p referate pentru
reprim area plânsulu i la bebeluşi, A cestea su nt tipare
culturale de control care sunt transm ise de la părinte la
copil, din generaţie în generaţie. A ceste tipare rezultă
din condiţiile de viaţă, valorile culturale şi tradiţii, şi
lupta pentru supravieţuire.
D upă cum am m enţionat, m ulte triburi indigene
folosesc alăptarea la sân drept suzetă, b ebelu şii fiind

100 ALETHA SOLTER


ufteori alăptaţi, şi de câteva ori pe oră. Bebelu şii din
aceste culturi p lâng m ai rar decât cei din ţările in d u s­
trializate. Cu toate acestea, observatorii au rem arcat că
au şi ei ep isoad e de plâns seara, sim ilare cu colicile atât
de com une în ţările occidentale.
A A ntropologii au observat com portam entu l m a m e­
lor din. tribul K ung atunci, când le plâng copiii,. Dacă.
bebeluşii au refu zat sânul, m am ele încearcă să îi leg e­
ne, cântă ndu-Ie la ureche sau. vorbind, foarte tare, în c e r ­
când astfel să le distragă atenţia. D acă aceste în cercări
nu au dat roade în liniştirea bebelu şu lui, m am ele se
mişcă cu ei. în braţe, legănan.du-i, cântând u-le şi în ce r­
când să-i alăpteze în m od repetat. Pe lângă foam e, b e­
beluşii plângeau din cauza su prastu nularii şi frustrării
lor în atingerea unui scop. Ind iferent de cauza p lân su ­
lui., m am ele răspundeau prin alăptare, m işcare şi
cântec.5
In Elveţia., A ustria şi G erm ania sunt folosite su z e­
tele pe scară largă. A cest obicei este cât se p oate d e co­
mun acolo u n d e lum ea trăieşte la bloc, p reţu ieşte in ti­
mitatea şi există o în g rijorare referitoare la d eran jarea
vecinilor. în 1992, a existat şi o m od ă a su z etelo r în
aceste ţări; ad olescen ţii purtau suzete colorate la g â t şi
le sugeau.6 N u este deloc surprinzător, dacă co n sid e­
răm tradiţia ex tin să a folosirii su zetelor la b e b e lu şi în
aceste ţări.
P rintre cei care preţu iesc indepen denţa, d a r sunt
mai pu ţin îngrijoraţi de zgom ot, cum ar fi am ericanii,
părinţii su nt sfătu iţi sa-şi lase m icuţii să plângă singuri,
iar pe cop iii m ai m ari să-i trim ită în. cam era lor, d a că au
o criză de furie. C opiii învaţă să îşi reprim e p lân su l su-
gân.du-şi dege tul sau strângând la p iep t o păturică, p re­
ferată sau un anim al de pluş.
în u nele culturi, să ai un. copil gras rep rezin tă un
motiv de m ând rie, făcând referire la calitatea ta ca pă­

P A R T E A A l l - A : P L Â N S U L UA B E B E L U Ş I I 01
rinte. Părinţii îşi hrănesc bebeluşii, oricând aceştia
plâng, iar m âncatul devine u n tipar de control. Drept
consecinţă, pruncii şi copiii sunt: de obicei obezi, chiar
d acă p ărinţii lor sunt foarte săraci.
O practică com ună tim p de secole a fost aceea de a
da m ed icam ente m icu ţilor care plâng, In tim pul celui
d e-al doilea secol după H ristos, doctorul grec Galen
p rescria opium pentru calm area bebelu şilor agitaţi. în
trecut, în Europa, părinţii dădeau în m od frecvent alco­
ol sau op iu m copiilor lo r pentru a-i face să se oprească
din plâns şi să doarm ă. O m odalitate prin care mamele
şi d oicile făceau acest lucru era să îşi u ngă sfârcurile cu
lo ţu n i care conţineau opium . B ebelu şu l absorbea şi
opium atunci când sugea, şi apoi adorm ea. M edica­
m en tele pop ulare care con ţin eau opium erau Lauda-
num sau Paregoric. Mulţi, bebelu şi deveneau depen­
denţi, în tim p ce alţii m u reau d e su p rad oză.7 U n elixir
pop ular pe baza de opium , nu m it „Siropul liniştitor al
lui W in sio w ", a fost disponibil în Statele U n ite fără pre­
scripţie m edicală, la sfârşitu l anilor 1880.s
O altă practică în Europa era să. se înm oaie în li­
ch ior o bucată de m aterial pe care bebelu şu l îl băga în
gură atunci când îi ieşeau dinţii; alţi copii erau lăsaţi să
sugă un săculeţ u m p lu t cu, sem inţe de m ac (sursă de
opiu) şi zahăr, sau u dat cu cid ru ferm entat (alcool). In
A ustria, aceste „su zete" tim purii folosite de fem eile de
Ia ţară erau num ite „M ost-Z u tz", în tradu cere „ţâţa cu
c id ru ".9
B ebeluşii care plâng m ult su nt şi azi trataţi cu me­
dicam ente. D acă există un m otiv întem eiat pentru care
să ad m inistraţi un m edicam ent, este firesc să o faceţi,
Totuşi, m u ltor copii li se dau sedative doar pentru că
plâng m ult, chiar şi dacă nu exista o cauză m edicală de
n atu ră fizică pentru, plâns. Intr-un studiu efectu at în
A nglia, s-a descoperit că 25% d intre bebeluşi primiseră

J, 02 ALEŢHA SOLTER
v^dative înainte de vârsta de 18 luni.10 A ceastă aborda-
(jie avea ca scop o p r i r e a p l â n s u l u i , nefîind o necesitate
ţftedicală. M edicam entele nu num ai că in terv in în m e­
canismul vital de vindecare prin plâns, dar îi fac pe m i­
cuţi letargici şi apatici, afectând şi calitatea legăturii
părinte-copit Mai mult, bebeluşii care prim esc sed ati-
ve pentru că plâng riscă să devină consum atori de d ro­
guri în perioada adolescenţei. C ând prim ele tentative
ale copiilor de a se elibera de experienţe dureroase sunt
..reprimate cu m edicam ente puternice, nu e deloc su-
prinzător că mai târziu. în viaţă ei recurg la droguri
pentru a face faţă sentimentelor.
Este evident ca reprimarea, plânsu lui. în tim pul fra­
gedei copilării este extinsă. Se pare ca nu se înţelege
corect acest m ecanism vital de vindecare şi este prea
puţin tolerat.

6. S Ă -I A JU T Ă M F E B E B E L U Ş I S Ă D O A R M Ă
TO A TĂ N O A PT EA (.FĂRĂ A -I IG N O R A )

Chiar şi în cazul în care pruncii, dorm în acelaşi p at


cu părinţii Ion trezirile nocturne pot constitui o proble­
mă. înţelegerea tiparelor de control poate fi. soluţia re­
zolvării acestei problem e. D acă adorm iţi copilul în
mod frecvent folosind un. tipar de control, el va depin­
de în curând exact de această cârjă pentru a adorm i. De
exemplu, dacă de obicei, bebeluşul adoarm e la sân (în.
momente când de fapt are nevoie să. se elibereze de ten­
siuni prin plâns), el va. părea, că are nevoie să sugă ori
de câte ori se trezeşte noaptea. A cest com portam ent
poate continua mult timp după. vârsta la care bebeluşii
se trezesc noaptea din cauza foamei.
Alăptatul sau legănatul bebeluşilor pentru a ador­
mi poate determ ina treziri nocturne, deoarece nu au

P A R T E A A iS-A: P L Â N S U L L A B E B E L U Ş ! TOJ
ocazia să-şi elibereze tensiunile printr-u n plâns bun.
U n ii dintre ei adorm destul de u şor atunci când sunt
alăptaţi sau legănaţi. Părinţii învaţă să depindă de aces­
te m etode, considerându -le u n m ijloc eficient de a-şi
adorm i copilul. Este de înţeles. De ce să nu se recurgă
la orice „fu ncţionează" pentru a-1 adorm i? Cu toate
acestea, m u lţi dintre aceşti bebeluşi în cep să se trezeas­
că frecvent noaptea pentru că au nevoie să plângă. Pă­
rin ţii cred că cel m ic are nevoie să fie alăptat sau legă­
n a t din nou, şi acest tip ar se repetă de m ulte ori în fie­
care noapte, u n eori tim p de câţiva ani.
C ercetătorii au descoperit ca 20% dintre bebeluşi
în cep să se trezească din nou noaptea între şapte şi trei­
sprezece lu n i.1 T ip aru l este u rm ătorul: în prim ele trei
lu n i, bebeluşul se trezeşte de obicei în tim pul nopţii de
câteva ori pentru a suge. Este norm al. La această vâr­
stă, el are nevoie să sugă din trei-patru ore în trei-patru
ore. Treptat, încep e să doarm ă perioade mai lungi
n oap tea; uneori, spre bucuria părinţilor, chiar toată
noaptea. M am a a ajuns să depindă de alăptat ca m eto­
dă com odă de a adorm i copilul şi pare că m erge. Apoi,
în ju ru l vârstei de şase luni sau mai. târziu, bebeluşul
în cep e din nou să se trezească, iar m am a se supune şi îl
adoarm e la sân. Ce pare a fi un pas înap oi de scurtă
durata, continuă însă. în locul unor perioade mai înde­
lungate de som n în tim pul nopţii, perioad ele cu somn
se scurtează.
A ceastă situaţie pune la încercare până şi răbda­
rea celor m ai iubitori părinţi. Puţini oameni, pot tolera
în treru p erea som nului, noapte după noapte, fără a de­
veni frustraţi, plini de resentim ente şi obosiţi. Adm ir
toate m am ele şi. taţii devotaţi care au grijă de copiii lor
agitaţi în tim pul nopţii, m ereu alăptând, legănând şi
iiniştindu-i. Totodată, î.mi pare rău pentru aceşti pă­
rinţi, deoarece nu -şi dau seam a că viaţa le-ar fi mult

104 A L E T H A SOCTER
.mai u şoară d acă nu ar în cerca mereu, să-i op rească pe
bebeluşii lor din plâns.
M ajorita tea p ărinţilor văd. num ai două abordări: a)
să continue să alăpteze sau să-l liniştească pe beb elu ş
de fiecare dată când se trezeşte sau b) să t! ign ore, sp e­
rând că va învăţa să adoarm ă singur. A şa cum am m en ­
ţionat anterior, sfatul de a ignora un b ebelu ş care p lân ­
ge, chiar şi. pentru, perioade de cinci, m inu te, este dău ­
nător. Poate d u ce la. sentim ente de frică, de nep utinţă,
şi la pierderea încred erii copilului în adult.
Există şi o a treia abordare de care su n t conştienţi
surprinzător de p u ţini oam eni. Este foarte p osibil să
ajuţi un b ebelu ş să doarm ă toată noaptea chiar şi fără
să-l ignori atunci când plânge. Prim a m ea întrebare
pentru părinţii ai căror bebeluşi, se trezesc des noaptea,
este: „C um adoarm e, de obicei, copilul d u m n eav oas­
tră?" A proap e în toate cazurile, bebelu şu l este ad orm it
prin in term ed iu l unui m ecanism de liniştire (de obicei,
alăptare sau legănare) care fu ncţionează d rep t tip a r de
control. Soluţia la problem ă este de a vă în frân a să
opriţi p lânsu l b ebelu şu lu i la ora som nu lu i; fără alăp ta­
re, legănare, cântat sau orice altă d istrag ere a atenţiei.
Ceea ce n u în seam n ă să-l ignoraţi. Ţ in eţi-l în b ra ţe cu
dragoste, dar fără a-1 d istrage d e la n ev oia lu i de a
plânge. A siguraţi-vă copilu l că totul este în ord in e şi că
înţelegeţi nevoia lui de a plânge, ti oferiţi sig u ran ţă, iu ­
bire şi atenţie, astfel încât el să poată să îşi elibereze
tensiunile şi em oţiile dureroase acum ulate.
Fiţi p reg ătit ca plânsul să dureze o oră sau m ai
m ult p rim ele daţi când faceţi acest lucru, în special
dacă m icuţul a acum ulat sentim ente d u reroase c a re au
fost rep rim ate în m od repetat. Staţi cu el. N u va li uşor.
Dar după ce va plânge, se va relaxa şi va pu tea să
adoarm ă în. braţele dum neavoastră. D acă aştep taţi încă
zece p ân ă la douăzeci de m inu te, el va in tra în tr-u n

P A R T E A A H-A: P L Â N S U L LA B E B E L U Ş I T05
som n adânc şi va. fi m ai uşor să îl puneţi jo s fără să î.1
treziţi. D acă folosiţi această abordare, bebeluşul va în­
cepe curând să doarm ă perioade m ai lu n gi noaptea,
fără să se trezească. U nii părinţi m i-au spus că au ob­
servat o îm bunătăţire spectacu loasă şi im ediată, alţii au
sp u s ca a du rat câteva zile până când cel m ic a reuşit să
doarm ă toată noaptea.
Iată experienţa m ea personală cu această
abordare:

Când fiul meu avea zece luni, am observat mfcr-o


seară cum căsca şi îşi freca ochii, însă rapid a
devenit foarte activ. Era mult trecut de ora lui
obişnuită de culcare. L-am. dus într-o cameră
întunecoasă şi liniştită, şi l-am ţinut aproape
de mine. A plâns şi s-a luptat să se elibereze
din braţele mele, dar în câteva momente a
adormit dus. Hiperactivitatea din acea seară a
apărut periodic după acest episod, de obicei
când era suprastimulat, cum era cazul când
aveam oaspeţi, sau în urma unei zile deosebite.
Am. observat, de asemenea, că putea fi calmat
şi adormit dacă îl alăptam. Cu toate aceastea,
când adormea la sân, se trezea în timpul nop­
ţii. Totuşi, am optat pentru alăptat fi indcă îmi.
era comod . Când avea deja doi ani., trezirile lui
nocturne erau aşa de frecvente (de trei. până la
şase ori pe noapte), încât eu eram privată de
somnul necesar. Am oprit atunci alăptatul la
somn,, dar îl ţineam în braţe cât. timp el plân­
gea.. După două zile, dormea, deja toată noap­
tea. Cu fiica mea, născută cu cinci ani mai târ­
ziu, am încercat: să. evit să folosesc alăptatul
pentru a o calma şi, adormi, dar am ţinut-o în­
totdeauna în braţe până când a adormit. Avea
nevoie în mod frecvent să plângă înainte de
somn. Nu a dezvoltat niciodată un tipar de
trezire nocturnă.

106 A L E T H A SO LTER
R ecom and abordarea de a ţine bebeluşul. în b raţe
ca o rutină înainte de som n şi în cazul în care e l n u se
trezeşte noaptea. Ea îm plineşte nevoia lor leg itim ă de a
fi apropiaţi fizic de părinte în tim p ce adorm , ch iar
dacă nu au nevoie să plângă înainte de som n,
Când alăptatul a devenit tipar de control, u nele
mame îm i povestesc că bebeluşii nu plâng n iciodată in­
tens cu ele, dar nici n u se liniştesc în b raţele lor d acă nu
li se oferă sânul. Sau în cele din u rm ă el adoarm e, dar
fără să fi plâns atât cât crede m am a că ar fi avut nevoie.
Micuţul continuă să se trezească noaptea. Explicaţia
este că atunci, când suptul este u n tipar de control, co ­
piii se „în ch id " când sunt ţinuţi. în braţe de m am ele lor
î.n poziţia obişnuită de alăptat, chiar dacă. nu su nt alăp ­
taţi,. Poziţia în sine este capabilă să rep rim e plânsul.
Am două sugestii pentru, această problem e. Una
este sa ţineţi bebelu şu l în tr-o poziţie diferită de cea
obişnuită de alăptat. D e exem plu, îl p u teţi pune în poa­
lă, cu spatele lip it de stom acul d u m neavoastră, dar
puteţi să vă apropiaţi, şi să vă lipiţi obrazu l de al lui.
Această poziţie este înd eaju ns de diferită, astfel în cât
nu-i va am inti copilului de supt, şi nici nu-i va rep rim a
emoţiile. M icuţii care au nevoie să p lângă se vor sim ţi
liberi să o facă şi pot chiar să vă u im ească cu in ten sita­
tea plânsului lor.
O altă posibilitate este ca b ebelu şu l să fie ţin u t în
braţe înainte de som n de altă persoană, cum ar fi tatăl,
în acest caz, el este cel. care treb u ie să accepte plânsul.
Unii bebelu şi plâng m ult mal. b in e cu. tatăl, lor, d ecât c.u
mama, pentru că asociază corpul m am ei cu suptul şi
calmarea.. Aceasta, nu înseam nă n icid ecu m că bebeluşii,
îşi resping taţii; nici că au nevoie de m am ele lor. D im ­
potrivă, înseam nă că se sim t în siguranţă, cu. taţii lor şi.
liberi să îşi exprim e sentim entele. Taţii pot juca u n rol
extrem de. im portant în a ajuta copiii, să d oarm ă toată

PARTEA A II-A: P L Â N S U L LA B E B E L U Ş I 107


noaptea, în condiţiile In care se sim t cap ab ili să ţină în
b raţe un bebelu ş care plânge fără să devină ei înşişi
stresati.
Bebelu şii care nu au tipare de control asociate cu
corpu l m am elor lor (alăptatul, legănatul) par să doar­
m ă m ai m u lt noaptea. C u toate aceastea, nu înseam nă
că ei p lâng atât cât au nevoie. Copiii care su n t puşi în
p ătu ţu rile lor pentru a se calm a şi adorm i singuri vor
în văţa în final să se calm eze sugându-şi degetul, ţinând
sau sugând un colţ dintr-o păturică, etc. A cestea vor
deveni tiparele lor de control. Când se v o r trezi noap­
tea, aşa cum probabil o vor face, ei vor suge sau. vor
strânge la piept obiectele lor fam iliare şi vor adormi,
din nou. Este destul de asem ănător cu com portam en­
tul b eb elu şilor care sug de câteva ori pe n oap te pentru
a read orm i. Singu ra diferenţă este că părinţii nu sunt
treziţi de un b ebelu ş care îşi suge degetul. O ricum , în
am bele cazuri, plânsul bebeluşilor este rep rim at.
D acă cei m ici sunt ajutaţi să doarm ă toată noaptea
prin ţinut în b raţe şi acceptarea plânsului în ain te de
som n, acesta p oate fi u n colac de salvare pentru fam ili­
ile a căror stabilitate şi sănătate este am en in ţată de un
b eb elu ş care se trezeşte des noaptea. V iaţa devine mai
u şoară când pruncul doarm e noaptea şi toata lum ea
are p arte de un som n odihnitor. Din. fericire, acest lucru
p oate fi realizat fără a se recurge Ia m etod a dureroasă
de a ignora beb elu şu l când p lânge (a se vedea şi Bebelu­
şul m eu în ţelege tot).2

108 ALETHA SOLTER


P AR T E A A I I I - A

PLÂNSUL Şl CRI ZELE


DE FURIE LA COPII
( î nt r e unu şi opt ani )

1. S U R S E D E S T R E S P E N T R U C O P II

C opiii de peste u n an continuă să fie v u ln erab ili la


suferinţa em oţională de toate tipurile. în m are parte,
stresul din in tervalul de vârstă unu-opt ani este o co m ­
ponentă inevitabilă a vieţii şi a creşterii. D eşi co p iii cu
vârste în tre unu şi o p t ani devin m ai com p eten ţi în a
exprim a verbal ceea ce d oresc şi au nevoie, co n tin u ă sa
aibă num eroase frustrări de creştere, rezu ltate d in lipsa
de abilităţi şi deprinderi,
Pe m ăsu ră ce încep sa intera clioneze m ai m u lt cu
alţi copii, joaca lor poate genera frustrări şi sen tim en te
neplăcute, deoarece copiii sub opt ani nu. în ţe le g cu
uşurinţă punctul de vedere al altei persoan e. Ei su n t
orientaţi spre ei înşişi şi doar treptat vor în v ăţa să în ţe­

P A R T E A A III- A : P L Â N S U L Şl C R I Z E L E D E F U R I E LA C O P I I 1.09
leagă concepte precum „a face cu rân d u l" şi „a
îm p ă rţi".
în acest interval de vârsta apar, de asem enea, noi
frici, p e m ăsu ră ce copiii devin conştienţi de m oarte şi
de propria m ortalita te. Faptul că aud despre violenţă şi
văd program e vid eo sau TV care conţin violenţă poate
constitui o nouă sursă de stres. Poate fi îngrozitor pen­
tru ei să fie m artori ai violenţei acasă, chiar şi în cazul
în care nu ei su nt ţinta directă. Separarea de persoanele
cele mai apropiate poate fi, de asem enea, foarte
dureroasă.
In tim pu l celui de-al doilea an de viaţă, copiii în­
cep sa reziste încercărilor celorlalţi de a-i controla şi
este foarte im portant să respeetatăm conştiinţa de sine
care apare acum . C opiii au nevoie să fie trataţi cu răb­
dare şi respect şi trebuie sa li se acorde un oarecare
grad de control asupra propriei vieţi. D acă trebuie sa
forţaţi copilu l să facă ceva îm p otriva voinţei lui, este
im p o rtan t să-i explicaţi m otivul şi apoi să-i acceptaţi
p rotestele legitim e şi furioase.
Toate form ele de p edeap să contribuie la stresul co­
piilor deoarece, chiar dacă pedeapsa este non-violentă,
ea determ ină su ferinţă em oţională şi d e m u lte ori gene­
rează sentim ente de furie şi dorinţă de răzbunare. M
cărţile m ele anterioare ( B e b e l u ş u l m e u î n ţ e l e g e to t şi C opiii
n o ş t r i f r u m o ş i şi. s ă n ă t o ş i ) am. inclus capitole referitoare
la o disciplină eficientă care nu foloseşte pedepse şi re­
c o m p e n se i R ecom and totodată cu căldură abordarea
lui Thoirias G ordon, T r a i n i n g u l p ă r i n ţ i l o r e f ic a c e .2 Ab­
sen ţa ped ep selor nu presup une perm isi vitate. Este po­
sibil să creştem şi să educăm copiii fără a fi nici autori­
tari, nici extrem, de perm isivi, iar rezu ltatele merită
efortu l. R elaţia părinte-copil este mai buna şi. copiii
su n t m ai relaxaţi. Ei nu. vor sim ţi nevoia să se revolte ca
adolescenţi.

n o A L E T H A SO LTER
C opiii devin stresaţi şi atunci când viaţa lo r este
prea grăbită şi prea rigida. Sin d rom u l „cop ilu lu i gră­
bit" este produsul tim purilor m od ern e.3 A d ulţii îi gră­
besc deseori pe copii de la o activ itate la alta, cu m ar fi
şcoală, creşă, sporturi, cluburi, lecţii d e dans sau de
muzică. D ivertism entul la copii p resu p u n e acu m pro­
grame TV sau video care su n t în cărcate de acţiu n e, şi
jocuri electronice care necesită reacţii rapide. în trecut,
viaţa era m ai lentă şi existau m ai pu ţine p reten ţii în le­
gătură cu tim pul şi atenţia copiilor. Ei aveau tim p liber
din plin, pentru, a se juca şi a-şi inventa p rop riile jo cu ri
din obiecte sim ple, naturale. C opiii m od ern i trăiesc
viaţa „în v iteză". N u-i de m irare că su n t stresaţi!
M ulţi copii au parte de o situaţie fam ilială in stab i­
lă, din cauza d ivorţului p ărinţilor lor, u rm a t d eseori de
•recăsătorie. Im pactul divorţului p ărin ţilor asu p ra co p i­
ilor este binecunoscu t Ei trebu ie să facă faţă u n o r sen ­
timente de m ânie, revoltă, suferinţă şi v in ov ăţie în tr-o
perioadă când nim eni altcineva din fam ilie n u le acor­
dă. prea m ultă atenţie. Apoi, m ulţi copii trebuie să se
adapteze vieţii cu părinţi vitregi şi d eseori chiar cu fraţi
vitregi.. M utarea într-o altă casa. şi sch im b area şcolii pot
fi şi ele stresante.
M ulţi copii poartă, de asem enea, u n „bagaj em o ţi­
onal" (acum ulare de suferinţă em oţională), d acă trau ­
mele nu au fost com plet rezolvate la o vârstă m ai frag e­
dă. D e exem plu, u n băiat de şase ani a cărui m am ă a
fost internată în spital când el avea o p t lu n i p oate suferi
de anxietate cronică legată de pierderea m am ei. A cest
lucru îl poate face să se agate de ea. şi să plângă ori de
câte ori m am a se pregăteşte să plece. D eci, ch iar dacă
viaţa copilului este în prezent destul d e lipsită d e stres,
este im portant să ţinem m inte p osibilitatea existen ţei
urnii stres neeliberat care a rezu ltat din exp erien ţe tre­
cute. Părinţii care adoptă copii abuzaţi sau n eg lijaţi tre-

PARTEA A III-A: P L Â N S U L Şl C R I Z E L E D E F U R I E L A C O P I I XIX


bule să fie conştienţi de efectele pe care trecutul, le are
asupra sentim entelor şi com portam entu lu i copiilor.
Pentru a ilustra diferitele surse d e stres, vom lua
exem plul unei fetiţe de patru ani care îşi petrece dimi­
neaţa la grăd iniţă. M ai întâi, un alt copil îi dărâm ă tur­
nul de cuburi. A poi, trebuie să aştepte gu starea, deşi îi
este foam e acum . M ai târziu, fetiţa cade de pe leagăn şi
se ju leşte la genunchi. Poate că varsă, vopsea p e pantofii
cei n oi în tim p ce pictează. în final, m am a ei ajunge târ­
ziu să o ia de la grăd iniţă (declanşând poate în ea amin­
tirea unei despărţiri, traum atizante în tim pu l fragedei
copilării). Până când ajuge m am a, fetiţa va fi intr-o sta­
re de stres m axim .

2. C U M SĂ P R O C E D Ă M C Â N D P L Â N G C O P III

Frem iza de b ază a acestei cărţi este că plânsul ajută


oam enii de toate vârstele să se elibereze de stres. Aşa
cum am discu tat în Partea a II.-a, la bebelu şi, nu este
în totd eau na clar când plânsu l este u n m ecan ism de eli­
berare de stres, d eoarece ei folosesc plânsul şi pentru
a-şi com u nica nevoile im ediate. Pe m ăsu ră ce copiii în­
cep să-şi exp rim e dorinţele prin cuvinte, fu ncţia de co­
m unicare a p lân su lu i este treptat înlocu ită de limbaj.
Funcţia de elib erare a stresului prin plâns în să nu este
în locu ită de lim baj şi ea răm âne o funcţie importantă
de-a lu ngu l vieţii. O dată ce lim bajul este dezvoltat
com plet, orice plâns serveşte în mod ev id en t funcţiei
de eliberare de stres, şi n u aceleia de com unicare.
Este clar că atunci când copilul este su p ărat în le­
gătu ră cu un evenim ent supărător, cum ar fi faptul că
este blocat sub u n scaun, nu are sens să staţi şi să îl
sfătu iţi... „D ă-i drum ul şi p lâng i!" Prim ul pas în orice
situaţie este să fa ce ţi tot ce este posibil pentru a elim ina sursa
durerii.

1X2 A L E T H A SOLTER
C ând aveţi de-a. face cu situaţii stresante rep etiti­
ve., este im p ortan t să înd ep ărtaţi sursa de stres, p e cât
posibil. D e exem plu, dacă o fetiţă îşi necăjeşte în co n ti­
nuu frăţiorul m ai m ic, faptul că îi perm iteţi b ăieţelu lu i
să plângă ziln ic n u rezolvă problem a. A cest lu cru se
datorează naturii repetitive a cauzei sentim en telor sale
dureroase. Este o su rsa de stres continuă. P roblem a tre­
buie rezolvată; surioara m ai m are are nevoie de aju tor
pentru a înceta com portam entu l care prod uce fratelu i
durere. D acă o ed ucatoare su spectează că un elev este
abuzat sexu al sau fizic acasă, ea trebuie să raporteze
această situaţie D epartam entu lui de A sistenţă Socială.
Nu este su ficient să jo ace rolul de facilitator al em o ţii­
lor copilu lui.
Presu pu nând că aţi făcu t tot ce v-a stat în pu tinţă
'.pentru a elim in a sursa stresului, urm ătorul pas în orice
situaţie care im p lică plâns este de a v a a s c u l t a c o p i l u l ş i
a-i. a c c e p t a p l â n s u l . în Partea a 11-a, recom and ca b eb elu ­
şii să. fie. întotd eau na ţinuţi în b raţe atunci când plâng.
Nu este necesar ca un copil mai m are să fie lu at în. b raţe
când plânge, însă şi el are nevoie de o atenţie con ştien ­
tă. In m od spontan, va căuta adesea să. stabilească un
contact vizu al în tim pu l plânsului. A re nev oie de cin e-
va care să-i fie aproape, să-3 ascu lte ş.i să-i accepte
ilritim en tele.
Copiii, au nevoie de prezenţa şi atenţia n oastră iu ­
bitoare atunci când plâng, d eoarece a u n ev o ie, s ă ş t i e c ă
s u n t iu b iţ i, i n d i f e r e n t d e c u m s e s i m t . Ei au. nevoie să îşi.
exprim e sentim entele dureroase fără să se sim tă res­
pinşi sau să li se distragă atenţia, şi să ştie ea cineva. îi
înţelege şi cuiva îi pasă.
U neori, adulţii m ă întreabă cum pot să ascu lte un
copil care plânge şi ce p ot sa-i zică. Eu recom and ceea
ce Thom as G ord on nu m eşte „ascu ltare activ ă ": recu ­
noaşterea em oţiilor copiilor afirmând, d oar (fără an ali­

PA RT E A a III-A; P L Â N S U L Şl C R I Z E L E D E FDFUE LA C O P I I 113


ză şi ju d ecată) ce credeţi că sim t ei.1 Puţini părinţi au
avu t m od ele bune pentru acest lucru, ceea ce face prac­
tica dificilă. M ai m ult, n e dorim cu atâta disperare feri­
cirea cop iilor noştri, că uităm să îi lăsam să-şi trăiască
în treag a gam ă de em oţii.
Iată u n exem plu de evenim ent dureros m inor în
viaţa fiului m eu, când avea trei ani:

Am fost Ia plajă şi acolo a găsit o scoică fru­


moasă pe care a adus-o acasă, şi a lăsat-o pe
podea. A doua zi, a călcat din greşeală pe ea şi
a început să plângă. Am fost foarte tentată să
zic „Nu-ţi face griji, mergem la plajă şi găsim
alta!" A.m rezistat acestei tentaţii pentru că ast­
fel aş fi încercat să îi determin să renunţe la
sentimentele lui. Avea dreptul să îşi exprime
tristeţea. Aşa că l-am ţinut în braţe şi. i-am zis
„Eşti foarte trist pentru că scoica cea frumoasă
s-a spart" şi I-am lăsat să plângă în braţele
mele cât a avut nevoie.

N u este în totd eau n a u şor să dăm glas durerii unui


copil, m ai ales când nu ştim. cauza de fond.. In fapt, cu­
vin tele n o astre greşite îl pot face pe copil să se simtă
neînţeles. D ecât să riscaţi o neînţelegere, u neori este
m ai b in e să ziceţi d oar „Eşti foarte trist... îm i pare că ai
n evoie să p lân g i." U neori, copilul are nevoie doar ca
cineva să-i fie alături, ca m artor tăcut şi p lin de iubire la
experienţa lui interioară, care poate fi prea complexă
p en tru a fi pusă în cuvinte.

3. FE N O M E N U L „F U R S E C U L R U P T "
(„B R O K E N C O O K IE ")

N evoia de a plânge se acum ulează treptat, până


când im p u lsu l de eliberare este aşa de puternic, încât

114 ALETHA SOLTER


copilul nu se m ai poate abţine. în acel m om ent, ap roa­
pe orice poate genera lacrim i. D in cauza acestui lucru,
există m om ente când m otivul pentru care p lân ge un
copil nu este evident im ediat. Izbucnirea în p lân s p are
&fi total nejustificată de situaţia actuală.
Iată un exem plu: să presup unem că un copil îşi
doreşte o gustare şi îi daţi ultim ul fu rsec din cutie. Fur­
secul se întâm plă să fie rupt, iar copilu l în cep e să p lân ­
gă din această cauză. îi explicaţi că este ultim ul. în acel
moment, copilul are o criză de furie, plângând. în h oh o­
te şi ţipând cât îl ţin plăm ânii.
Este evident, faptul că i-aţi oferit un fursec ru p t nu
este un evenim ent d u reros în sine. M otivu l pentru care
copiii plâng dintr-un lucru aşa de insignifiant este că
au acum ulat stres. E i folosesc pretexte m in ore p en tru
a-şi. elibera tensiu nile.’ C el m ai probabil, fursecul ru pt
nu este problem a reală. D e fapt, d acă îi perm iteţi cop i­
lul să plângă în cazul unor astfel de ev enim en te m in o ­
re, el va fi fericit şi relaxat Ia finalu l crizei. P rob abil că
nici nu va mai fi interesat de „fursecul ru p t".
D e m ulte ori, pare că cei m ici îşi m an ip u lează p ă­
rinţii cu izbucnirile şi crizele lor de furie. A m în tâ ln it
părinţi care sunt convinşi că acesta este scopul com p or­
tam entului .copiilor lor. D rept pen tru care se sim t o b li­
gaţi să fa c ă ceva şi consideră că au d ouă alternative: a)
„să ced eze" şi să-i ofere copilui ce doreşte sau b ) să îl
facă pe copil, să în ceteze „com portam entu l in accep ta­
bil" de a folosi, plânsul şi crizele pentru, a ob ţin e ce
doreşte.
O schim bare de perspectivă le oferă p ărin ţilor o
nouă opţiune. Când adulţii. înţeleg că plânsul în sine
este o nevoie au tentică, com portam entu l nu m ai este
văzut ca „m an ip u lare". Nu. este nevoie „să ced a ţi" la ce
vrea copilul a tunci când este u n sim plu capriciu şi nu o
nevoie reală. Cu toate acestea, adultul p oate accep ta iz ­

P A R T E A A II I- A: P L Â N S U L Ş l C R I Z E L E D E F U R I E LA C O R I I .115
bucnirea drept o eliberare legitim ă a sentim entelor
acum ulate. Viaţa devine m ult m ai uşoară când părinţii
copiilor care p lâng şi au crize de furie realizează că nu
ex istă nicio problem ă curentă şi ei nu trebuie să fa c ă nimic;
doar să fie alătu ri de copilul lor.
Unii adulţi, îngrijoraţi că şi-ar putea frustra copiii,
cedează cap riciilor acestora când plâng, confundând
capriciile cu nevoi reale. în exem plul cu fursecul rupt,
părintele îl poate lua p e copil la m agazin pentru a cum­
păra o n ou ă cutie cu fursecuri. R ezu ltatul acestui stil
in d u lgent de a fi părinte este că, în general, copilul de­
vine tot m ai p retenţios şi m ai dificil. A ceasta se întâm ­
plă n u pentru că li s-a oferit m ult, ci pentru că nu li $-a
dat niciodată posibilitatea să-şi elibereze sentim entele acu­
m ulate prin plâns şi crize de fu rie. A ceşti copii suferă de
stres ca toţi ceilalţi, dar reacţia nep otrivită a părinţilor
la în cercările lor de a se elibera de stres îi îm p ied icat pe
m icu ţi să se vindece.
Când adu lţii „ced ează" după ce un copil s-a smior-
căit şi a im p lorat tim p înd elu ngat, copilul n u are posi­
bilitatea. să p lângă şi sa se elibereze de stres. C opilul va
găsi în curând, un. nou m otiv de srnlorcăială şi im plora­
re, şi acest tip ar va continua până când ei va avea posi­
bilitatea. să plângă zdravăn. Acesta, este m ecanism ul
principal prin care perm isi vita tea poate genera copii
pretenţioşi şi insuportabili.
Pe de altă parte, nu este benefic nici să se stabileas­
că lim ite arbitrare şi să se ignore îm plinirea nevoilor
legitim e ale copiilor doar pe considerentul că cei. mici
„au nevoie să p lân g ă". A cest lucru s-ar încadra în dis­
ciplina opresivă, autoritară. A dulţii ar trebui, să încerce
întotdeauna să îm plinească, nevoile copiilor. Doar în
cazul în care cererile copiilor devin lipsite de logică pă­
rinţii pot lua în calcul posibilitatea existenţei nevoii de
eliberare d e em oţiilor acum ulate.

1.16 A I . E T H A SOLTtTR
U nele persoane consideră că cei m ici „cer lim ite",
într-adevăr, ei cer lim ite uneori. C opiii se sim t m ai în
siguranţă când au inform aţii d a re în. legătură cu ce li se
permite să facă şi ce se aşteaptă, de la ei. Cu. toate a ces­
tea, când. copiii etalează „uri. com portam ent care p u n e
la în cercare răbdarea p ărin ţilo r", aceasta se datorează
de cele m ai m u lte ori nevoii de a avea un p retext p en ­
tru a plânge şi a avea o criză d.e furie.. Or.i. de câte ori
copiii persistă. într-u n com portam ent despre care ştiu
că nu este acceptat sau cer în m od rep etat lu cru ri pe
care nu le p ot avea, este util să vă puneţi u rm ătoarea
întrebare: „Este oare posibil să aibă nevoie de o lim ită
fermă pentru a avea un p retext de plâns în scop u l eli­
berării. de stres?" D acă consideraţi că aşa stau lu cru rile,
atunci spu neţi-! „N u " copilului, cald, dar ferm ; de ase­
menea, im punerea u nei lim ite fizice (o îm b răţişare)
poate fi potrivită. A ceastă abord are îl va ajuta p e copil
să îşi exprim e sentim entele acum ulate.
Izbucnirile copiilor vă p o t avea u neori pe d u m n ea­
voastră ca ţintă. Fiţi p regătit pentru acest lucru. U n
exem plu d ram atic al fenom enului „fu rsecu l ru p t" m i-a
rămas în m inte de când fiica m ea avea şase ani. Ia tă ce
s-a întâm plat:

Sarah a venit într-o zi de la. şcoală foarte nerăb­


dătoare să. mergem după-amiaza la circ, după
cum îi promisesem. între timp, eu. îmi schim­
basem planurile şi i-am spus că hotărâseră să
mergem la circ seara. Nu a fost deloc încântată
de schimbarea de plan şi a izbucnit într-o criză
de furie. Era pe covor, plângea şi. lovea,, în timp
ce urla: „Vreau să merg la circ acum!" şi „Eşti
proastă!" în general, repeta „Eşti proastă!" în
timp ce plângea cu năduf. Am fost suprinsă de
aceste cuvinte pe care mi le adresa, deoarece
era prima dată când mă făcea „proastă". Cu
toate acestea, am reuşit să o ascult, să o las să

P A R T E A A II I- A' P L Â N S U L Ş i C R I Z E L E D E F U R I E LA C O P I I I I 7
plângă şi să-şi ducă la bun sfârşit criza de furie.
După aproximativ douăzeci de minute s-a cal­
mat, mi-a zâmbit şi mi-a cerut ceva de mânca­
re. A fost într-o stare foarte bună tot restul zilei,
iar în acea seara a vrut să meargă la circ şi sa
stea lângă mine.
A doua zi, am vorbit; cu. învăţătoarea ei care
mi-a spus că Sarah avusese probleme în ziua
precedentă, Am întrebat-o ce se întâmplase.
„Sarah s-a certat rău cu prietena ei cea mai
bună," mi-a spus învăţătoarea, „iar prietena ei
a ţipăt la ea şi i-a. zis în repetate rânduri proa s­
tei" Atunci am înţeles foarte clar. De aceea
plânsese aşa de tare. Nu. avusese nimic de-a.
face cu circul. Ea folosise schimbarea de pro­
gram drept pretext pentru a se elibera de sufe­
rinţa legată de cearta cu prietena ei.

M i-a r fi fost m ai u şor să o ascu lt pe fiica mea spu-


n ân d u -m i „M am ă, m -am certat azi cu prietena m ea şi
m i-a zis E şti o proastăl A ceasta m -a durut. Este în regulă
dacă p lâng şi repet cuvintele pe care ea m i le-a zis?"
D in păcate, copiii nu explică lucrurile astfel. Ei aşteaptă
ca n o i să înţelegem .
U neori, izbucnirile au loc la şcoală sau Ia. creşă.
P oate că su cul vărsat este un pretext pentru un copil să
se elib ereze de fru strările acum ulate de dim ineaţă sau
de sen tim en tele rezultate dintr-o situaţie stresantă de
acasă. C ea m ai bu nă abordare este sa i se perm ită copi­
lului să plângă, chiar dacă acest lucru presupune
enorm de m u ltă răbdare din partea educatorilor. Dacă
plânsul p ertu rbă activităţile celorlalţi copii, copilul
p oate fi d u s în tr-o altă cam eră (sau o altă parte a ace­
leaşi în căp eri), cu condiţia ca un adult să stea alături de
el p en tru a-i oferi sprijin plin de iubire. Este im portant
să n u li se transm ită copiilor sentim entul că sunt pe­
d ep siţi p en tru că plâng sau au o criză de furie.

I I 8 AI.ETHA SOI.TER
D upă ce copiii au term in at cu p lân su l
(amintiţi-vă că ei chiar încetează, în tr-u n final!), ad u lţii
pot în cerca să discute cu ei, dar de obicei ei su n t cei care
au m ai m are nevoie de această discuţie decât copiii.
Educatorii p ot să ajute copilul să se reîntoarcă „în m od
demn" la activ ităţile clasei, asigu rând u -se că ceilalţi nu
îl tachinează fiind că a plâns. Nu u itaţi că p retextu l folo­
sit de copil pentru a izbucni în plâns n u are de obicei
nimic d e-a face cu problem a reală, de fond.

4. G E S T IO N A R E A D U R E R II F IZ IC E

Părinţii şi alte persoane ce au în grijă copii m ă în ­


treabă cum să p roced eze în cazu l p lân su lu i care în so ­
ţeşte o durere fizică ia copii, cu m ar fi o ju litu ră la g e­
nunchi sau o tăietu ră la deget. Su n t u n eori u im iţi că în
aceste cazuri copiii obişnu iesc sa. plângă m a i puţin
când ad u lţii ignoră incidentu l. C ân d oam en ii m ari „fac
caz" de accident, copiii p lâng m ai m u lt şi m ai intens.
Din cauza acestui lucru, u nii ad ulţii au căp ătat o b iceiu l
de a acorda o atenţie minimă. în. cazu l în. care copiii lor
se rănesc, de frică să nu provoace m ai m u lte lacrimi,
decât este necesar.
C opiii sunt speriaţi u şor de adulţii care p ar n eli­
niştiţi. Este deci im p ortant pentru adulţi să răm ână
calmi, deoarece este posibil să exagereze şi să sperie
copiii cu propriile îngrijorări leg ate de starea lor de
bine. C az în care copiii p ot p lânge m ai m u lt d ecât ar
face-o în m od norm al, deoarece p rop riile n o astre frici
le dau m otiv să plângă.
E u recom and o abordare calm ă, dar sen sibilă, în
care adultul p u r şi sim p lu să îi acorde în treag a atenţie
copilului rănit. A dultul p oate accep ta sen tim en tele co­
pilului şi plânsul care apare. A cest lu cru poate fi făcu t

P A R T E A A III-A: P L Â N S U L Şi C R I Z E L E D E F U R I E L A C O P I I 1 19
în tim p ce se acordă prim u l aju tor necesar. („Văd julitu-
ra d e la genunchi. Pare că d o are.")
Intr-adevăr, copiii plâng m ai m ult când adulţii le
acordă m ai m u ltă atenţie (chiar şi. alunei când. adulţii
sunt calm i), deoarece ei se sim t înd eaju ns de în sigu­
ranţa pentru a face aceasta. C ercetătorii au descoperit
că oam enii se refac m ai rapid după durere atunci când
se con centrează asupra ei, decât dacă încearcă să o re-:
p rim e sau îşi distrag atenţia singuri cu alte gânduri.1în
m od instinctiv, copiii, ştiu im portanţa atenţiei care tre­
b u ie acordate durerii.
M ai m ult, orice accident sau rănire im plică durere
em oţională care se adaugă celei fizice. Ei se pot simţi
fu rioşi, sp eriaţi sau derutaţi, atunci când se lovesc. Au
n ev oie să în ţeleag ă de ce li s-a în tâm p lat u n lucru rău şi
furia lor are nev oie de o ţintă: cineva sau ceva care tre­
b u ie în vin u it. D e exem plu, dacă un copil cade în timp
ce m erge cu tricicleta, se poate supăra p e alt copil pen­
tru că l-a îm p in s sau i-a zis „G răb eşte-te!" P ot exista
totodată sentim ente de vinovăţie pentru că a m ers cu
tricicleta în tr-o zonă în. care nu avea. voie. Poate avea.
nevoie să-şi exprim e furia pe tricicletă. („E o tricicletă
tâm pită, nu trebuia să se îm p ied ice!") Toate aceste sen­
tim ente trebuie exprim ate şi pot dura m ai m u lt decât
durerea fizică d atorată ju litu rh sau. vânătăii.

Când fiul meu avea opt ani, s-a tăiat rău la pi­
cior într-un ciob de sticlă, în. timp ce înota într-
un lac. A plâns puţin, dar nu i-am putut da
atenţia de care avea nevoie din cauză că încer­
cam să ţin albinele departe de noi. Acasă, în
acea seară, nu putea să adoarmă. îmi zicea că
îşi imaginează mereu cum ciobul de sticlă îi
taie piciorul. In loc să încerc să îi alung gându­
rile legate de accident, l-am încurajat să vor­
bească despre el. Ne-am imaginat împreună.

120 A I.E T H A S O L T E R
cum sticla îi străpunge pielea. Totodată, îi
oglindeam sentimentele „Cred că aceasta a du­
rut destul de rău. îmi imaginez că ai fost speri­
at de acea. durere bruscă.," în timpul acestei
discuţii, a. mai plâns un pic, după care a începu
să pună multe întrebări „De ce mi s-a întâm­
plat mie, şi nu altcuiva?" „De ce a trebuit să fiu
eu acela care calcă. în locul cu ciobul, de sticlă.?"'
„De ce aruncă oamenii cioburi în apă?" în fi­
nal, a decis că este vina. albinelor, deoarece el a
mers în apă ca să scape de ele. După această
discuţie, a putut să adoarmă.

în plus, rănirile fizice p ot servi drept pretext (sim i­


lar cu. fenom enu l „fu rsecu l ru p t") pentru, eliberarea,
unor sentim ente adânci din su fletu l copiilor. U n g e­
nunchi ju lit poate servi scopu lu i de a d eclan şa sen ti­
mente acum ulate. D e fapt, unii copii p red isp u şi la a cci­
dente p ot folosi durerile fizice ca scuze pen tru u n plâns
bun. Poate că doar in aceste m om ente plânsul lo r este
acceptat.
Este o greşeală să-i faceţi p e copii să v o rb ească în
timp ce plâng, după o rănire (cu excepţia ca zu rilo r în
care aveţi u rgen t nevoie de o inform aţie, d in m otive
medicale). Totuşi, după plâns, copiii au u neori n ev oie
sa vorbească şi să explice ce s-a în tâm p lat sau să se re­
întoarcă la locul accid entu lui în efortu l de a în ţeleg e
mai bine. Este n orm al şi sănătos pentru copil, să con ti­
nue să-şi înd rep te atenţia sp re ju litu rile lui şi să atingă
sau să m ângâie p ărţile du reroase ale corpului.

5. P L Â N SU L LA D E S P Ă R Ţ IR E

D esp ărţirea de p ersoanele cele m ai ap rop iate care


îi .îngrijesc reprezintă o cauză comună, de plâns la. copii.

P A R T E A A Hl-A: P L Â N S U L Şl C R I Z E L E D E F U R I E LA C O P I I 12 l
A ceste situaţii sunt dificile pentru toţi cei implicaţi:
p en tru copil, pentru părinţi, pentru celelalte persoane
care au în grijă copilul, N u este întotd eaun a foarte clar
ce nevoi are copilul sau cum. să se facă faţă despărţirii
în tr-u n m od cât m ai eficient.
C opiii tra versează etape de creştere care le afectea­
ză m od u l în care reacţionează la despărţirile de persoa­
nele cele mai. apropiate. în tim pul prim elor şase luni,
cei. m ai m ulţi copil nu protestează atunci când. sunt ţi­
nuţi în b raţe de persoane necunoscute sau chiar sunt
lăsaţi în grija lor. Când copiii încep să zâm bească, ei. vor
zâm bi larg tuturor.
D e obicei, situaţia se schim bă dram atic între şase
şi 12 luni, când. apar prim ele sem ne ale anxietăţii de
separare şi. frica de străini. în tim pul celei de-a doua
părţi a primului, an de viaţă, bebelu şii îşi păstrează
zâm betele pentru persoane apropiate şi deseori protes­
tează atunci când sunt abordaţi sau ţinuţi în braţe de
străini. N u mai este o treabă aşa de uşoară să laşi un
bebeluş m ai m are de şase luni cu altcineva. După
această vârstă, copiii au nevoie de tim p pentru a se fa­
m iliariza cu oam eni noi şi a se sim ţi confortabil cu ei.
C ând m icuţii de u n an au dezvoltat un ataşam ent
săn ătos faţă de m am ele lor, în general ei explorează în
mod activ în prezenţa ei, dar o consideră drept, baza lor
de siguranţă şi se în torc ia ea din când în când. De obi­
cei, ei. p rotestează vehem ent când sunt despărţiţi de ea.,
m ai ales dacă sunt în tr-u n loc străin, şi. o întâm pină cu
căldură la întoarcere. A ceste com portam ente arată un
ataşam ent sănătos şi su nt caracteristice bebeluşilor ai
căror m am e au fost sensibile şi afectu oase.1 Un tipar
sim ilar de ataşam ent sănătos poate să apară în tre bebe­
luşi şi tatăl lor (sau alte persoane care îi îngrijesc în
mod direct).

1.2 2. ALETHA SOLTER


A nxietatea de separare este atât de p u ternica la
ftiicuţii de u n an şi din cauza faptului că, la această vâr­
stă, ei încă n u au dezvoltat conceptul de viitor. N u pot
înţelege că părinţii lor se vor întoarce, chiar daca li se
explică acest lucru. Tot ce ştiu ei este că părinţii
pleacă.
După vârsta de doi ani, anxietatea de separare se
reduce, pe m ăsură ce copilul capătă abilităţi de vorbire
şi abilitatea de a vizualiza întoarcerea p ărin ţilor săi. C u
toate acestea, mulţi, copii de doi şi trei ani pot. avea în că
o puternică anxietate de separare şi acest lucru este
destul de norm al. C hiar şi copiii de opt sau. nouă ani
pot avea nevoie de tim p pentru a se obişnui cu oam eni
noi. Există o tend inţă naturală la copii d e a prefera o a ­
menii p e care îi cunosc, m ai ales în tim pul u n o r p erio a­
de de boală sau de stres.
Este im portant să se respecte nevoile de ataşam en t
legitime ale copilului. Nu recom and n iciod ată lăsarea
lui cu oam eni necunoscuţi, în cazul în care protestează.
Este m ai bine să acordaţi tim pul n ecesar copiilor p en ­
tru a se acom oda com plet şi în. mod confortabil cu n ou a
persoană, care va avea grijă de el, A ceasta poate p resu ­
pune m ai m ult de o singură vizită pe parcursul m ai
m ultor săptăm âni, în cazul u nor copii sensibili şi p u ter­
nic ataşaţi.
C opiii de toate vârstele au nevoie să ştie exact Ia ce
să se aştepte. Este deci im p ortant să le explicaţi totul,
indiferent cât de mici sunt, deoarece ei în ţeleg lim bajul
cu m ult înainte de a putea vorbi ei înşişi., Sp u n eţi-le
unde vor fi, cine va avea grijă de ei, când veţi pleca, şi
cine va veni să-i ia. A poi, este im p o rtan t să faceţi, exact
cum aţi, prom is, deoarece schim bările p ot fi foarte su ­
părătoare pentru copiii m ici.
C opiii plâng des în timpul, despărţirilor, ch iar şi în
cazul când sunt lăsaţi în grija u n or persoan e cunoscu te.

P A R T E A A III-A: P L Â N S U L . ŞI C R I Z E L E D E F U R I E LA C O P I I 12.3
A cest plâns p oate avea diverse cauze. U n prim motiv
ar fi că persoana în grija căreia este lăsat copilul nu are
toată atenţia concentrată asu pra copilului. M icuţii care
su n t obişnuiţi cu o abordare receptivă din partea celor
care îi în grijesc vor prefera în m od firesc persoana care
îi în grijeşte în m od obişnu it în locul u neia m ai puţin
sensibilă la n ev oile lor em oţionale. U nii părin ţi observă
că cei mici se adap tează m ai u şor la u n ele persoane de­
cât la altele. A veţi încred ere în copii, ei ştiu să indice
cine este p otrivit pentru a~i îngriji şi cine nu.
U n a lt m otiv de plâns în tim pul perioadelor de
despărţire de p ărin ţi este acela că există o nevoie a co­
pilului de a p lân g e din cau za stresului acum ulat ca ur?
m are a separării. C opilul poate că nu p lân ge suficient
cu p ărinţii fiind că ei îi d istrag atenţia. C ân d este des­
p ărţit de ei, distragerile de atenţie n u m ai există, şi el
este liber să plângă. U n astfel de copil pare să aibă o
anxietate de separare puternică, care este de fapt doar
o n evoie de plâns. El nu plânge din cauza separării, ci
doar eliberează stresul acum ulat pe care nu îl poate ex­
prim a în prezenţa părinţilor. D acă acesta este motivul,
îi va face b in e să răm ână în grija cuiva care îi perm ite să
plângă, cu condiţia să îi ofere sprijin, cu dragoste şi
atenţie, în acest tim p. U nii copii devin atât de depen­
denţi de prezenţa m am ei, în cât plâng atunci când sunt
lăsaţi cu taţii sau alte rude apropiate. A cest lucru se
poate întâm pla p en tru că m am a însăşi, poate juca rol de
tipar de control pentru copil (a se vedea Partea a Il-a,
Secţiu nea 5 pentru m ai m ulte detalii).
Este, de asem enea, posibil ca despărţirea actuală
să îi ream intească copilului de o separare traum atizan­
tă d in trecut. A cest lucru, poate genera plâns intens în
tim pul separărilor, pe m ăsură ce copilul în cearcă sa
vind ece trauma, precedentă nevindecată. Despărţirile
din tim pul fragedei copilării pot avea efecte de durată.

1.24 ALETHA SOLTER


Chiar d acă beb elu şii sub şase luni de obicei nu p ro tes­
tează atunci când su nt lăsaţi cu persoane străin e, d es­
părţirile pe p erioad e m ai lungi de cei ap rop iaţi ar tre­
bui evitate, deoarece pot perturba d ezvoltarea u n or
ataşam ente sigure. O separare de m am ă la n aştere,
driar şi pentru o scurtă perioadă de tim p, p o ate fi o
traumă ce va fi reactivată u lterior de orice alta
despărţire.
Iată o experien ţă din cop ilăria m ea:

Când aveam trei ani, părinţii m-au înscris la


grădiniţă. Spre disperarea lor, plângeam în fi­
ecare z i când mama mă lăsa acolo. Acest lucru
a continuat timp de p a tru lu n i. îmi amintesc cât
de nefericită eram în timp ce mă ţinea în braţe
o educatoare, dar întotdeauna mi se părea că
încearcă să îmi atragă atenţia cu diferite activi­
tăţi. Ca adult, mi-am dat seama care era posibi­
la cauză a aceastei anxietăţi de separare atât de
puternice. Pe când aveam şapte luni, părinţii
mă. lăsaseră timp de o lună întreagă la bunicii
pe care nu-i cunoscusem până atunci. Acea
vârstă era una crucială, de formare a unui ata­
şament puternic între bebeluş şi părinţi. O se­
parare lungă la acea vârstă poate fi foarte trau­
matizantă. Bunicii mei nu priveau plânsul cu
ochi buni, şi nici mama, atunci când ne-am re­
unit. Nu am mai fost despărţită de mama până
la. înscrierea la grădiniţă, la vârsta de trei ani,
după cum am, menţionat mai sus. Separarea
prilejuită de mersul la grădiniţă mi-a amintit
de acea lună traumatizantă, când aveam şapte
luni. şi. nu am ştiut dacă mama se va. mai întoar­
ce vreodată. în fiecare zi când mama mă lăsa la
grădiniţă, eu încercam să mă vindec de des­
părţirea traumatizantă pe care o trăisem ca be­
beluş. Cu toate acestea, reuşeam sa plâng doar
câteva minute pe zi. După patru. luni. la grădi­

P Â R T E A A II I- A: P L Â N S U L Ş l C R I Z E L E D E F U R I E LA C O P I I .£25
niţă, plânsesem cât avusesem nevoie, şi nu am.
mai protestat când mă lăsa mama acolo. Dacă
educatoarele mi-ar fi acordat atenţie completă
şi m-ar fi lăsat să plâng cât aveam nevoie în
primele zile (în loc să încerce să mă distragă),
poate că aş fi plâns pentru o oră sau mai multe
legat. în acest mod, probabil că m-aş fi vinde­
cat de trauma mai veche în mai puţin de o săp­
tămână. (Când aveam patru ani, ne-am mutat
pentru un an în altă ţară şi m-am acomodat
imediat la noua şcoală fără să plângi)

Ed ucatoarele au, de regulă, o experienţă cosîdera-


bilă în gestionarea despărţirilor. Ele pot avea o perspec­
tivă m ai obiectivă, pentru că n u sunt atât de implicate
em oţional în relaţia cu copilul, aşa cum su n t părinţii.
Ele p ot să ajute m ult explicându -le părinţilor care sunt
etap ele ataşam entului, şi asigurându-i de norm alitatea
com p ortam entu lu i copilului. Totuşi, atu n ci când edu­
catoarele oferă sugestii pentru a face faţă despărţirilor
este n ecesar să aibă grijă să nu m in im alizeze sau să tri­
v ializeze sentim entele copiilor şi ale părinţilor. Părinţii
ar treb u i în cu rajaţi să aibă încred ere în propria judeca­
tă şi să se desp artă de copilul lor intr-u n ritm care este
confortabil pentru ei. D ecizia legata de m om entul ple­
cării Ie aparţine, şi m erită sprijin în acest dem ers.
Este im p ortant ca părinţii să-şi exp rim e clar senti­
m entele şi nevoile. îşi doresc ca ed ucatoarea să-l ia în
b raţe pe copilul carc plânge şi se agaţă de ei, astfel încât
ei să p oată ajunge 1a. tim p la lucru? Sau poate vor ca ea
să-l im plice pe copil într-o activitate, în tim p ce ei stau
în ap rop iere şi privesc? Poate că doresc să fie asiguraţi
că este în ord ine să petreacă prim ele zile la grădiniţă,
alături de copil.
C ând copiii plâng în m om entul despărţirii, indife­
ren t de m otivul de fond, acest plâns trebu ie acceptat.

.126 ALETHA SOLTER


Ar trebui lăsaţi să îşi exprim e pe deplin du rerea, furia
şi neliniştea. O ricât de dificil ar părea p en tru adulţi,
este m ai benefic pentru copil să plângă liber, d ecât să i
se nege sentim entele, să-i fie m inim alizate, ignorate
sau să i se distragă atenţia.
Pentru a evita o scenă de plâns, unii. părinţi aşteap ­
tă până când copilul se im plică fericit în tr-o activ itate şi
şe furişează pe uşă, când acesta nu se uită.. N u reco­
mand această abordare; în tim p, ea va du ce la n eîn cre­
dere, in stabilitate şi la şi m ai m u ltă d epen d en ţă. Este
mai b in e ca cei m ici să ştie când le pleacă p ărin ţii şi să
facă faţă despărţirii, chiar dacă este dificil. Am in fiţi-vă
că despărţirea în sine p oate fi d oar un d eclan şato r al
plânsului.
U rm ătoru l exem plu ilu strează încercările n eferici­
te ale unei m am e de a-şi o p ri fiul din p lân s în tim p u l
unei d espărţiri dificile şi ascu ltarea secu rizan tă oferită
de o bonă. întâm plarea este p ov estită de b o n a în
cauză:

Este vorba despre un băieţel (trei ani.) a cărui


mamă era foarte îngrijorată, şi protectivă. El mă
cunoştea, dar nu mai avusesem grijă de el până.
atunci şi nu fusese niciodată la mine acasă.
Când mama. sa l-a adus la mine, copilul a înce­
put să plângă şi nu voia ca ea să plece. Ea i-a
tăiat-o din scurt: „Acum, gata, înceteză! Fii bă­
iat cuminte! Nu mai plânge! E de ajuns!" El a
continuat să plângă, aşa că ea s-a aşezat lângă
el şi i~a promis că îi va aduce prăjituri şi bom­
boane. Apoi i-a mai spus: „Ştii că nu trebuie să
plângi aşa. Eşti băiat mare, nu bebeluş." Fireş­
te că aceste cuvinte l-au făcut să. plângă şi mai
tare. în. final, mama. a decis sâ plece şi l-a asigu­
rat: „Mă voi întoarce. Nu mai plânge!" Eu i-am
spus: "Nu vă îngrijoraţi de acest lucru. Nu mă
deranjează plânsul lui." Imediat după ce ea a

PARTEA A III-A: P L Â N S U L Şi C R I Z E L E D E F U R I E LA C O P I I 1:27


plecai:, l-am luai: în braţe, iar micuţul a. plâns cu.
năduf. La început, nu a vrut să fie ţinut în bra­
ţe, aşa că i-am spus: „Eşti trist pentru că a ple­
cat mămica ta. Eşti puţin, speriat. Nu mă cu­
noşti. prea bine. Mămica, la se va întoarce cu­
rând. Este în ordine dacă. plângi,. Poţi plânge
cât vrei. Te vei simţi. mai. bine. Este în ordine.
Ştiu că o vrei pe mămică ta şi eşti. speriat." A
plâns timp de aproape douăzeci minu te. Nu a
protestat mai mult de un minut, du pă. care m-a
lăsat să îl ţin în braţe. Părea uşurat că poate
plânge. Apoi nu a mai avut nimic, a fost foarte
fericit, s-a jucat cu jucările şi. a început să vor­
bească cu mine. Nu-1 mai auzisem, vorbind
înainte. De fiecare dată când ne văzuserăm,
fusese foarte tăcut şi speriat. A fost foarte satis­
făcător pentru mine să îl aud pălăvrăgind, po-
vestidu-mi fericit tot felul de lucruri.

Unii copii opu n o rezistenţă n eobişn u it de puterni­


că şi de persistentă la orice despărţire, ch iar şi când
sunt lăsaţi cu p ersoan e cunoscute, d in cauză că simt
neliniştea părintelu i. D acă sunteţi părintele unui copil
cu o anxietate de separare neobişnuit de puternică, vă
poate fi de aju tor să vă exploraţi propriile sentim ente în
tim pul separărilor. Poate că sunteţi în g rijo rat pe bună
dreptate în leg ătu ră cu siguranţa lui fizică sau starea
em oţională în absenţa dum neavoastră. D acă aveţi în­
grijorări sau în treb ări, este im portant să le discutaţi cu
persoana care răm ân e cu copilul. D ar dacă neliniştea
du m neavoastră p ersistă, ar fi m ai în ţelep t să găsiţi alt
aran jam ent pentru copil.
D acă ezitaţi să vă lăsaţi copilul în grija altcuiva, un
posibil m otiv ar putea fi am intirea despărţirilor din
propria viaţă. D acă în copilărie aţi trăit o separare trau­
m atizanta de proprii părinţi, dacă aţi p ierd u t o sarcină
sau v-a. m uri t un copil, este cât se poate de norm al să

1.28 A LETH A SOLTER


simţiţi anxietate la despărţire. Totuşi, d acă su sp ectaţi
că propria rezistenţă la d espărţire are un efect n eg a tiv
gsupra copilului, ar fi util să vă analizaţi sen tim en tele
stt'b înd rum area unui terapeut com petent.
D acă copilul dum neavoastră refuză b ru sc să stea
cu. o bonă cunoscu tă sau cu o ruda, în. ciud a în câ n tă rii
pe care a m an ifestat-o până atunci de a fi lă sa t cu acea
persoană, căutaţi cauzele posibile. Poate este sp eriat de
noul câine d in casă sau poate persoana a fost m ai puţin
atentă cu copilul. Poate că s-a ţip at la el sau a fost bătu t.
Nu treceţi cu vederea posibilitatea unui abu z fizic sau
sexual. Trebuie să avem în cred ere în copii. D acă se
opun bru sc şi cu tărie să fie lăsaţi cu o anu m ită p erso a ­
na, nu a
ar trebui lăsaţi.
^
In concluzie, există trei linii d irectoare im p o rtan te
de reţinut când vorbim despre p rob lem atica d eru tan tă
a despărţirilor: a) bebelu şii şi copiii au o n ev oie a u te n ­
tică şi legitim ă de a fi în g rijiţi d e persoan e cu n oscu te,
sensibile la nevoile lor. N u ar trebu i lăsaţi cu persoane
străine, m ai cu seam ă dacă protestează, h) când su nt
lăsaţi în grija, unor persoane atente, care le su nt fam ili­
are, copiii p ot plânge din câteva m otive, cum ar fi su p ă ­
rare- cauzată de d espărţiri dureroase anterioare sa u o
acum ulare de stres, c) in d iferen t de m otivul rea l al
plânsului, este n ecesar să li se ofere sprijin copiilor, cu
Căldura şi dragoste, să fie ascultaţi şi să fi se accep te
nevoia de a plânge.

6. G E S T IO N A R E A V IO L E N Ţ E I

Există foarte m ulta p reocu p are în leg ătu ră cu v io ­


lenţa în lum ea de azi. Ce anu m e d eterm ina v iolen ţa?
De ce unii cop ii lovesc sau m uşcă? Şi cum aju n ge să se

PARTEA A Ilf-A: P L Â N S U L Ş! c r i z e l e d e f u r i e , l a c o p i i IZ 9
transform e un bebelu ş dulce in tr-u n m em bru înarmat
al unei găşti, un ucigaş sau u n terorist?
Există doi factori m ajori care predispu n fiinţa
u m ană la. violenţă. Unul dintre ele este violenţa pe care
a trăit-o agresorul însuşi. U n copii care este bătut la;
fund, plesnit, b ru scat sau am eninţat cu bătaia va avea
ten d in ţa de a deveni el însuşi violent. A buzul sexual şi
n eg lijarea em oţională sunt, de asem enea, suferinţe care
p ot duce la tendinţe violente. A cu m u larea unor sufe­
rin ţe m inore (stres) poate duce şi ea la comportament
agresiv. N eliniştile, dezam ăgirile şi fru strările copilări­
ei se p ot adu na şi pot determ ina un copil să lovească şi
sa m uşte.
A l d oilea factor este m ai puţin înţeles, şi rezidă în
faptu l că persoanei devenită violentă nu i s-a perm is să se
elibereze de em oţiile rezultate din suferinţe. Ea are senti­
m en te nep rocesate şi neexprim ate în legătură cu ce a
trăit. Şi astfel, m anifestă o tendinţă de a fi violentă cu
alţii.. D acă u n copil este victim a violenţei şi a altor expe­
rienţe supărătoare, el va deveni violent dacă emoţiile
iui răm ân b locate sau sunt reprim ate. C ând se întâm­
plă acest lucru, violenţa înd rep tată către propria per­
soană sau către ceilalţi, este un rezu ltat aproape inevita­
bil. A gresivitatea este o expresie distorsionată a furiei
şi groazei unei p ersoan e intr-un m ediu în care nu este
în sig u ran ţă p en tru a-şi exprim a şi elibera sentim entele
p u ternice.
La aceşti doi factori se adaugă faptul că violenţa
este tolerată şi chiar pream ărită în m ajoritatea ţărilor
in d u strializate şi este asociată, d in p u n ct de ved ere cul­
tural, u n u i com p ortam en t m ascu lin adecvat. Copiii
su n t exp u şi u n o r sportu ri bărbăteşti violente şi unor
program e TV, film e şi jo cu ri electronice ce au drept
p rotagon işti, în principal, bărbaţi violenţi. Băieţeilor li
se oferă cadou soldaţi, puşti de ju cărie şi alte ju cării de

130 ALETHA SOLTER


acest tip. C ărţile de poveşti şi m anu alele şcolare p rea­
măresc de m u lte ori războiul, o acti vitate p red om in an t
masculină, şi îi descriu p e m arii cuceritori d rep t eroi.
■Mulţi p ărin ţi su nt încântaţi când fiii lor răspund cu vi­
olenţă b ătău şilo r de la locul de jo acă şi se în grijorează
pentru băieţii care refuză să lupte. N u este de m irare că
toate astea, com binate cu aşteptarea ca b ă ieţii să fie
duri şi să nu plângă, determ ină m ai m u lte in fracţiu n i
violente com ise de bărbaţi d ecât de fem ei. D acă ar fi sa
proiectăm o cultură ce are ca scop generarea de oam eni
violenţi, am crea-o exact ca cea în care cresc m ajoritatea
băieţilor din zilele noastre.1
Pentru a preîntâm pina violenţa, treb u ie în p rim u l
rând să avem grijă ca violenţa să n u m ai ajungă 1a. copii.
Aceasta înseam nă o educaţie.* fără bătaie la fund şi lovi­
turi. Trebuie, totodată, să-i protejăm, pe cei m ici de sce­
nele violente de la televizor şi din jo cu rile vid eo. D e
asemenea, trebuie să schim băm m esajele d esp re vio­
lenţă pe care le transm item b ăieţilor şi să aştep tăm ace­
laşi standard de nonviolenţă şi de la băieţi, şi de la fete.
Mai m ult, atât fetelor, cât şi băieţilor este cru cial sa
li se perm ită să plângă şi să-şi exprim e supărarea. In caz
contrar, ei vor acum ula m ânie, resentim ente, fru strări
şi frici care se pot, la un m om ent dat, transform a în v i­
olenţă faţă de ei înşişi şi faţă de ceilalţi. P lânsu l poate fi
foarte eficient în disiparea en erg iei agresive.7- M ajo rita­
tea su ferinţelor em oţionale din copilărie rep rezintă o
parte in evitabilă a procesului de creştere şi de învăţare.
Copiii su feră şi acum ulează stres chiar dacă su n t în ­
conjuraţi de cei m ai iubitori, părinţi şi ed ucatori. Este
deci v ital să se accepte m ecanism ele lor de vin d ecare
naturală prin plâns şi crize de furie.
Şi atunci, privind din această perspectivă, cum
poate să reacţioneze un adult când copilul se poartă vi­
olent? Este foarte probabil ca acel copil să fi trăit o d u ­

P A R T E A A III-A : P L Â N S U L Ş l C R IZ E L E D E F U R IE L A C O P II 13 x
rere fizică sau em oţională şi să nu-şi fi p u tu t exprima:
sentim entele, D e aceea, copiii violenţi trebuie încura­
jaţi. să plângă. D acă un copil este pe punctul de a lovi
u n altul cu un cub de lem n, îl puteţi prinde de mâna şi
îl puteţi. îm p ied ica înainte de a. iovi p rin ţi-u n „N u !" ho­
tă r â t A ceastă m etodă de a opri ferm violenţa poate ser-'
vi drept pretext pentru o eliberare sănătoasă prin la­
crim i a furiei agresorului.
Iată un exem plu povestit de sora m ea, care avea
adesea grijă de o fetiţă de cinci ani (pe care o voi numi
Jan ice):

într-o zi, când eram cu Janice, ea se tot smior-


căia. Laura. (mama) era ocupată şi nu putea să
alba răbdare şi nici să acorde atenţie fiicei sale.
I-am propus lui Janice să stau eu cu ea, şi am
invitat-o în curtea, din spatele casei. A fost în­
cântată să mergem afară. Cât timp Laura pu­
nea rufe la spălat în casă, am stat afară cu. Jani-
ce şi i-am acordat atenţie. Era încă smiorcăită şi
supărată. A luat un băţ şi încerca să ma loveas­
că cu el. Eu îl prindeam de fiecare dată înainte
să ma atingă, ca să nu mă rănească. La un mo­
ment dat, i-am zis „Mu te voi lăsa să mă loveşti
cu băţul/' La un moment dat, am prins băţul
de capătul dinspre mine şi nu i-am mai dat
drumul. Janice tot trăgea de el, încercând să
mi-I smulgă. între timp, repeta întruna: „Lasă-
1, lasă-1!" In final, a izbucnit în lacrimi, suspi­
nând- şi plângând în hohote, în timp ce ţineam
amândouă de băţ. Acest lucru a continuat un
timp, până Ia venirea Laurei care, auzind-o pe
fiica ei plângând, mi-a strigat de pe terasă pe
un ton iritat „De ce nu-i dai băţul?" Credea că
eu o făceam pe Janice să plângă. Am dat dru­
mul la. băţ. Janice s-a oprit din plâns, dar apoi
mi-a pus băţul din nou în mână, a reînceput să
tragă de capătul ei şi a continuat plânsul. A

132 ALETHA 5 0 LTES


fost un indiciu, dar pentru mine că ea avea ne­
voie să. plângă şi că avea nevoie ca eu. să ţin. de
partea mea de băţ pentru ca. ea să poată trage
de partea cealaltă.

în anu m ite m om ente, ţinutu l în b raţe ferm., d ar cu


dragoste, poate fi singura cale de a opri un copil să ac­
ţioneze violent. Dacă un frate m ai m are îm p in g e sau
loveşte bebeluşul, poate fi. nevoie să îl ţineţi cu ferm ita ­
te, explicându-i că nu îl. p u teţi lăsa să îl lovească pe cel
mic. în cazul în care continuaţi să îi ţineţi, el se va zbare
şi va protesta, dar dacă veţi. insista cu. d ragoste în a-i
im obiliza fizic, el va transform a în final m ân ia în la­
crimi şi va p lâng e în siguranţă în braţele d u m n eav oas­
tră. îi pu teţi spune: „Ştiu că uneori îţi u răşti su rio ara şi
ai vrea să-i faci rău. în ţeleg cum te sim ţi, dar am n ev oie
să fiţi am ând oi în siguranţă acum , aşa că te voi ţin e în
braţe o perioadă., îţi voi. asculta sentim entele de tristeţe
şi de m ânie. Este în ordine să plângi, d acă sim ţi
nevoia/7
C heia în cazul m âniei şi violenţei, este să vă aju taţi
copilul să se sim tă înd eaju ns de în siguran ţă p en tru
a-şi elib era sen tim en tele p rin plâns, în loc să şi le exp ri­
me prin com p ortam en te agresive faţă de ceilalţi. O rice
ajută cop ilu l să se sim tă iu bit şi în siguran ţă îl v a ajuta
să-şi tran sform e pornirile violente în lacrim i v in d ecă­
toare. în acelaşi tim p, violenţa trebuie să fie în treru p tă
cu h otărâre pentru a preveni orice form ă de răn ire. Ţi­
nutul în b raţe cu ferm itate şi în acelaşi, tim p cu d rag oste
le rezolvă p e am bele: opreşte com p ortam en tu l violen t
şi oferă apropierea şi dragostea necesare cop ilu lu i p en ­
tru a se sim ţi în siguranţă- D acă ţinutu l în b ra ţe este
făcut con ştien t şi cu afecţiune, p oate fi ex trem d e efici­
ent şi de benefic.
Iată un exem plu ce ilu strează eficienţa ţin u tu lu i în
braţe, p ov estit de m am a u n u i b aiat de trei am:

P A R T E A A HI A : P L Â N S U L Ş l C R IZ E L E D E F U R IE L A C O P II 13 3
încep să-mi dau seama când are nevoie să
plângă. De exemplu, în această dimineaţă, mi-
am putut da seama că avea nevoie să plângă.
Nu s-a trezit foarte fericit. Era morocănos şi
m-a lovit. A început să plângă în hohote când
l-am înfăşurat într-un prosop şi el a vrut să
iasă. Aceasta a pus capac. Eu l-am ţinut şi el a
ţipat şi a plâns. Nu l-am ţinut aşa de strâns în­
cât să nu poată să se mişte. L-am lăsat să se
lupte şi să se agite, dar l-am ţinut în prosop.
I-am spus „Vreau doar să stai aici pentru câte­
va momente/' şi el a plâns şi iar a plâns, şi a
ţipat, şi a dat din picioare, şi s-a luptat. La un
moment dat, 5-am. lăsat să iasă din prosop, dar
apoi s-a întors şi a aruncat cu ceva în mine. Aşa
că 1-a.m înfăşurat din nou şi a continuat să
plângă. După ce l-am ţinut acolo vreo zece mi­
nute probabil, l-am lăsat să iasă şi era un copil
schimbat. Nu mal. era morocănos, ci numai,
zâmbete. L-am întrebai dacă îl pot îmbrăţişa; a
întins mâinile spre mine şi m-a îmbrăţişat.
Atunci am ştiut ca a plâns destul.

U nii ad u lţi refuză să folosească îm brăţişarea în


acest m od d eoarece consideră că este o cruzim e să ţii
copilul îm p otriva voinţei, lui. D ar aceiaşi adu lţi n u ezită
să trim ită cop ilu l în cam era lui îm p otriva voinţei iui
(abordare cu noscu tă în Statele U nite drept „tim e-out"-
izolare). A poi, folosesc am eninţări sau ped ep se pentru
a nu-i p erm ite copilu lui să iasă d in cam eră. Trim iterea
unui cop il v io len t în. cam era lui poate da rezu ltate pe
term en scurt. Totuşi, această abord are va înrău tăţi pro­
blem a de fond , deoarece copilul se va sim ţi abandonat,
n eîn ţeles şi neiu bit. De aceea eu recom and să ţineţi co­
pilul în b raţe cu dragoste, şi niciodată să n u -i izolaţi
sau să -i retrageţi atenţia.

134 A L E T H A S O tT E R
D eşi copiii violenţi se opun apropierii la în cep u t,
de fapt, îşi d oresc să S e ţinuţi, du p ă cu m ilu strează
următorul exem plu:

Aveam d eseori grijă de un băieţel de doi ani pe


care îl cunoşteam de când era bebeluş. La doi
ani, a început să lovească alţi copii când era
frustrat. într-o zi, după ce a lovit un tovarăş de
joacă, l-am luat în braţe şi l-a ţinut ferm, dar cu
dragoste. S-a luptat să se desprindă din îmbră­
ţişarea mea şi a început să plângă, zicându-mî
că îi. e dor de păturica Iui (o păturică preferată
pe care o lua peste tot cu el). Am continuat să îl
ţin, în timp ce îl ascultam şi primeam senti­
mentele lui. EI a încetat curând să se mai lupte
şi a plâns cu suspine în braţele mele timp de o
oră, după care a. adormit. In următoarele zile
după incident, nu a mai fost deloc violent cu
alţi copii. Cu toate acestea, după o săptămână,
s-a supărat pe un băieţel şi a luat un cub să-1
lovească în. cap. Când a ridicat mâna am strigat
„Nu!" M-a privit, a aruncat cubul, a venit la
mine şi mi-a zis: „Ţine-mă în braţe!" L-am ţinut
în braţe şi a început să protesteze şi să se zbată
să se elibereze. Am continuat să-l ţin şi în cu­
rând. a început să plângă. Rezistenţa, sa s-a di­
minuat treptat şi a plâns în braţele mede cu în­
credere timp de o oră. şi jumătate. După care a
fost relaxat, ferici t şi paşnic.

A cest exemplu, m -a făcut să realizez că cei m ici


chiar vor să fie ţinuţi în braţe, ch iar dacă se zb at un eori
să scape din îm brăţişare. A u nevoie de asigu rarea că
există ceva m ai puternic decât m ân ia lor. A ceastă forţă
mai. puternică este legătura părinte-cop il. C ând ţin em
în braţe u n copil nervos este ca şi cum i-am p u n e la
dispoziţie u n cadru solid în care să îşi. verse em oţiile.
Cu toate acestea, ţinutul în braţe nu trebuie n iciodată fo lo -

P A R T E A A U I-A : P L Â N S U L Ş l C R IZ E L E D E F U R IE L A C O P 135
siî drept pedeapsă, răzbunare sau cu scopul de. a-l face pe
copil sa se su pu n ă sau să fie ascultător. D acă este practicai;
cu com p asiu ne şi dragoste, ţinutul în braţe nu va duce"
la resentim ente din partea copilului.
Eu am folosit acest tip de ţinut în braţe cu ambii:
m ei copii. D acă m enţineam ferm itatea până când plan*
sul în ceta de Ia sine, ei erau într-o stare m inunată după
incident. D eseori, chiar îşi doreau, să ne m ai strângem,
drăgăstos în b raţe şi după, chiar dacă cu câteva minute
în ain te se lu ptaseră să scape d in îm brăţişarea mea.
D u pă o sesiu n e de p lâns în tim pul căreia fiu l meu de
şase ani a p ro testat vehem ent în legătură cu faptul că îl
ţineam aproape de m ine, el m i-a zis „îm i place modul
tău d e a m ă ţine în b raţe, pentru că mă ajută să scap de
ceva."
C ând cad rele d id actice şi persoanele care au în gri­
jă cop ii îşi p rop u n să folosească abordarea ţinutului în
b raţe cu m icu ţii violenţi, le recom and ca în ain te să ob­
ţină perm isiu nea părinţilor, ca în c a z u l oricărei alte
abordări disciplinare. Ţ inutul în braţe este eficien t daca
este făcut de o persoană care are o relaţie apropiată,
bazată pe iubire, cu copilul. Este o alternativă foarte
eficientă şi utilă la pedeapsă, atât acasă, cât şi la grădi­
niţă sau la creşă. Ţ inu tu l în braţe creează, o lim ită pen­
tru com portam entu l agresiv al copilului şi facilitează
vindecarea.
Folosirea acestei abordări în cazul cop iilor care lo­
vesc, dau cu piciorul, zgârâie sau m uşcă este descrisă
într-o carte publicată de N ational A ssociation for the
Education o f Young C hildren (A sociaţia N aţională
pen tru Educarea C opiilor M ici). U rm ătorul pasaj de­
scrie abordarea şi explică de ce aceasta este m ai benefi­
că d ecât lovirea copilul:

Folosi.ţ.i-vă palmele, braţele şi. corpul pentru a


ţine copilul în braţele dumneavoastră sau într-

1.36 A LE T H A SO LTER
o cameră mică, împreună cu dumneavoastră.
Copilul va beneficia de controlul şi. de înţelege­
rea pe care i le acordaţi, va duce la bun sfârşit
izbucnirea şi se va linişti. îşi va aduce aminte,
când va mai avea de-a face data viitoare cu
sentimente de mânie, că nu-i sunteţi duşman şi
că dispuneţi de căi pentru a-1 ajuta să-şi resta­
bilească autocontrolul. Poate uneori este nece­
sar să îl ţineţi pe copil de mâini, dacă încearcă
să vă lovească; sau să îl ţineţi de bărbie, dacă
încearcă să. vă muşte; sau să îi paraţi loviturile
cu picioarele cu propriile picioare. Dacă faceţi,
acest lucru pentru a controla acţiunile lui şi
consideraţi că este greşit să îi loviţi, atunci şi
copilul, şi dumneavoastră sunteţi în siguranţa.
Amândoi veţi ieşi din criză capabili să colabo­
raţi şi manifestând respect unul faţă de altul.5

U nii adulţi încearcă să red irecţioneze co m p o rta­


mentul violent. D e exem plu, u n u i copil care îşi loveşte
sora mai. m ică i se poate da o păpuşa spre a o lovi sau i
"se poate oferi o pernă. U n copil care îşi m uşcă prietenul
poate fi. în cu rajat să m uşte o ju cărie de cau ciu c sau u n
măr. A ceasta red irecţionare a violenţei spre alte ţinte
■poate ajuta pe term en scurt: la protejarea victim elor.
Totodată, copilu l agresiv sim te că sentim en tele lu i au
fost accep tate şi înţelese. Cu toate acea stea, abord area
în discuţie-nu rezolvă, de obicei, sen tim en tele de fond
decât în cazu l în care copilu l p lânge sau are o criză de
furie. D eoarece violenţa este adesea o exp resie d en atu ­
rată a d u rerii şi a groazei, actele fizice d e lo v ire sau
m uşcare nu reu şesc să ofere o eliberare au ten tică a sen ­
tim entelor du reroase im plicate. U n frate gelos, care a
lovit şi m u şcat pe cineva Ia un m om ent dat, îşi, va d ep ă­
şi anxietatea legată de p ierd erea d ragostei p ărin ţilor
numai, dacă va pu tea să plângă intens în. îm b răţişarea
lor.

P A R T E A A III- A : P L Â N S U !.. Şt C R IZ E L E D E F U R IE L A C O P II 137


U neori, copiii îşi direcţionează violen ţa spre pă­
rinţii lor. E xistă câteva posibile explicaţii pentru acest
lucru. Poate fi un indiciu că părinţii i-au făcut pe copii
să su fere, p oate chiar i-au pedepsit, au fost autoritari,
ned repţi, n u au avu t răbdare cu ei, nu şi-au manifestat
resp ectu l sau le-au neglijat nevoile legitim e. Oprirea
com p ortam entu lu i agresiv al copilului este cu siguran­
ţă ju stificată, dar este nevoie totodată şi de o evaluare a
com p ortam entu lu i adultului, pentru că el poate fi o
su rsă a violenţei copilului.
N iciun părinte nu este perfect. D in această cauză,
toţi cop iii se m ânie ocazional pe p ărinţii lor sau pe cei
care îi în g rijesc în m od direct. In ochii copiilor, mamele
altern ează în tre a fi zeiţe (atunci când sunt relaxate şi
iubitoare) şi m onştri (atunci când îşi pierd răbdarea
sau n u su nt atente). M ai m ult, părinţii trebuie să pună
lim itele necesare pentru sănătatea şi siguran ţa copiilor,
cum ar fi să le ia u n cuţit ascuţit d in m âna sau sa-i aşeze
în scau n u l de m aşină în ain te de a porni la drum . Atunci
când copiii sunt furioşi., este im p ortan t să fie opriţi
dacă vor să lovească, dar trebuie să Ii se perm ită să pro­
testeze d eschis p rin plâns, crize de fu rie şi cuvinte pre­
cum „Te u răsc!" Şi ei trebuie să ştie sigur că aceste senti­
m ente nu vor determ ina o respingere ulterioară din partea
adultului.
U n ii copii care încearcă, să îşi lovească părinţii, pot
fi d oar victim ele unei acum ulări de stres (care să "nu
aibă. leg ătu ră cu com portam entu l părinţilor) şi au ne­
voie d e o lim ită ferm ă pentru a-şi exprim a sentim ente­
le. L ov itu rile pot fi m odalitatea prin care copilul cere
aju toru l în a-şi elibera em oţiile puternice, cum a fost în
cazul exem p lelor precedente. A bordarea prin ţinere în
braţe poate fi o m od alitate eficientă de a im pu ne o lim i­
tă şi a oferi copilu lui un pretext de a plânge şi a avea o

138 a l e t h a socrea
criză de furie, facil itând u -se astfel o eliberare in o fen si­
vă a agresivităţii.
Pentru a face un rezum at al acestei secţiuni, p riv i­
toare ia m odul în care facem faţă violenţei/ este im p o r­
tant de reţin u t că m icuţii care se com p ortă v io len t su fe­
ră întotd eauna de p e u rm a unor em oţii du reroase.
Există m odalităţi eficiente şi n on-p u nitive pentru a
..opri com p ortam entu l violent şi, în acelaşi tim p, a ajuta,
copilul să se elib ereze de sentim entele de fond. E ste im ­
portant de ştiu t un lucru: bebeluşii şi copiii au n evoie d e m ai
multă dragoste şi atenţie fix atim ci cân d se com p ortă ca şi
cum le-ar m erita m ai puţin.

7. PL Â N S U L LA O R A D E C U L C A R E

Este foarte com un ca cei m ici să aib ă n evoie să


plângă chiar în ain te de a. se relaxa şi a se culca. U n ii
copii găsesc u n pretext pentru p lâns (fenom en u l „fu r­
secul ru p t"). D e exem plu, o fetiţă poate plânge tim p de
douăzeci de m inu te pentru că. una dintre ju căriile ei de
baie s-a ru pt sau pentru că nu îi place gustul p astei de
dinţi (de care n u s-a m ai plâns înainte). A lt cop il îşi
poate şicana fratele sau sora până în pu n ctu l în care
am ândoi în cep să plângă. A cest plâns de seară perm ite
copiilor să se elibereze de tensiu nile acum ulate p este
zi, în ainte de a adorm i. C opiii care au p lân s suficient,
adorm rep ed e şi dorm m ai b in e noaptea.
Unii copii, devin, hiper activi seara, şi p ot avea n ev o­
ie de o 're d u ce re a stim ulării şi a d istragerii aten ţiei
pentru, a se linişti. Este bine ştiut că locurile liniştite,
întunecate, induc som n, în com paraţie cu lo cu rile lu ­
minoase-; şi gălăgioase. Dacă acest lucru n u ajută, este
posibil să fie nev oie să ţineţi în b raţe copilul, în m od

P A R T E A A l i l - A : P L A N S U I. Ş l C R I Z E L E O F. F U R I E L A C O P I I I 39
ferm , dar cu. dragoste, pentru a-şi găsi liniştea prin la­
crim i. Plânsul va fi urm at apoi de o relaxare profundă.
O altă problem ă com ună la ora de culcare este
plânsul copilului. în cazul în care este lăsat singur. El se
opreşte în să din plâns dacă părintele se reîntoarce în
cam eră. în Partea a Il-a, am explicat că bebelu şii au o
nevoie reală de prezenţa fizică a u n ei alte persoane
atunci când ad orm , chiar şi peste noapte. C opiii de pes­
te u n an con tin u ă să aibă această nevoie de apropiere şi
m ulte p rob lem e p ot fi rezolvate prin îm p linirea ei.
C ând un copii p lânge că pleacă p ărintele, acesta este un
protest legitim p en tru a nu fi lăsat singur.
R ecom and să staţi cu copiii la ora somnului, până
când ajung la o vârstă la care nu m ai solicită aceasta.
Ţ inutul cop ilu lu i în poală sau culcarea alătu ri de el
până ad oarm e su n t m odalităţi eficiente şi plin e de iubi­
re prin care îl puteţi, ajuta să adoarm ă. Ele oferă sigu­
ranţă şi o oportu nitate pentru copii să vorbească şi să
plângă în legătură cu supărările zilei.
Pe m ăsură ce m icuţii cresc, devine m ai uşor să
pleci de lângă ei în ain te să adoarm ă, cu condiţia sa fi
avut ocazia să com u nice şi să se elibereze de sentim en­
te atât cât au avu t nevoie. V ârsta la. care copiii pot ador­
mi în lipsa, u nui adu lt variază foarte m u lt şi depinde de
tem p eram entu l copilu lui şi. de m ediul în care trăieşte.
Copiii, care îm p art cam era cu fraţii lor tind să poată
adormi, fără. u n adult prezent. C opiii cu o im aginaţie
bogată au frici m ai intense şi p ot avea nevoie de pre­
zenţa u nui p ărin te la ora som nului şi la vârste la care
fraţii lor m ai p u ţin creativi adorm, fericiţi singuri.
Părinţii care dorm cu copiii. lor se în treab ă la ce
vârstă îl p o t m u ta pe ju nior în cam era lui. A cest lucru
se decide în fiecare fam ilie în parte, în mod diferit, în
funcţie de nevoile tuturor.

140 A I U HA SOLTER
Perioad ele de boală sau de stres pot d eterm in a nu
numai o nev oie m ai m are de a plânge, d ar şi un regres
în abilitatea cop iilor de a dorm i singuri, Este norm al
pentru p ersoan ele de orice vârstă să caute aprop ierea
celor dragi în perioad ele siresan fe.1 în cazuri de stres
extrem, chiar şi adolescenţii au nevoie de apropiere
noaptea. L a vârsta de 13 ani, Arm e Frank s-a m u tat cu
familia e i în tr-o ascu nzătoare din A m sterd am p en tru a
scăpa de persecu ţia nazistă. Ea a scris în ju rn al că n o a p ­
tea se fu rişa alături de tatăl ei în p at când i se făcea
frică.2

8. V IN D E C A R E A ÎN U R M A E V E N IM E N T E L O R
T R A U M A T IZ A N T E

Există cazuri când cau za stresu lu i este u n ev en i­


ment trau m atizan t specific cunoscut. C op iii trăiesc
multe asem enea ev enim ente în v iaţa de zi cu zi. U n ele
sunt traum e uşoare. D e exem plu, u n căţelu ş p rieten os
sare pe copil şi îl sperie. A lte trau m e su n t m ai severe:
un copil care treb u ie spitalizat sau un incend iu în ca rti­
er. în astfel de cazuri, este benefic ca. părinţii şi alte per­
soane care în g rijesc copilul că aibă abilităţile n ecesare
pentru a-1 ajuta pe copil să p roceseze traum a.
Pentru a evita problem ele care p ot apărea u lterior
este cel m ai bine d acă adulţii le p erm it cop iilor să p lân ­
gă atât cât au. nevoie, im ed iat d u pă ev enim en tele trau ­
m atizante. în urm a uraganului care a lovit coasta statu ­
lui C arolina de Sud din Statele U nite în 1989, părinţii a
278 de copii care locuiau în zonă au fost intervievaţi
după şase până ia opt săptăm âni. Părinţii au d eclarat că
aceşti copii, au avut m ulte sim ptom e, inclusiv m ai m u l­
te crize de plâns şi crize de fu rie decât în ain te de u ra­
gan.1A cest p lâns m ai intens p oate fi con sid erat o în cer­
care a copiilor de a se vindeca,

Partea a iii-a: plânsul şi crizele de purie la copii 14 x


C ând copiii nu su n t susţinuţi sa se vindece de tra­
u m e în acest m od sau dacă traum a a fost foarte severă;
ei p ot avea sim p tom e de tulburare de stres post-trau­
m a tic ce p ot dura ani de zile. A ceste sim ptom e pot in­
clu d e coşm aru ri, treziri nocturne, frici specifice, anxie­
tate, suprastim uîare, regresie la stadii anterioare de
creştere, dificultăţi d e concentrare şi învăţare, şi gân­
duri recu rente şi intruzive („flash b ack -u ri").2
Părinţii, şi alte p ersoane care îi au în grijă pot ajuta
foarte m u lt copiii care suferă în u rm a u nor traum e spe­
cifice (deşi, în cazu l trau m elor severe, recom and şi te­
rap ie cu u n specialist). Copiii read uc în jo aca lor eveni­
m en tu l trau m atizant în m od spontan. A cest lucru este
u n in d iciu că ei în cearcă să îl proceseze. Totuşi, alteori,
cei m ici ev ită orice le aduce am inte d e traum a respecti­
vă. în acest caz, adu lţii pot să îi ajute cu blân d eţe să îşi
în d rep te atenţia spre evenim ent, fiind foarte atenţi să
nu îi copleşească. U nele persoane consideră, în mod
greşit, că este m ai b in e să n u se discute evenimentul
tra um atizant cu copilul, în speranţa că acesta îl va uita
în curând . Totuşi, evitarea am intirii unor experienţe
d u reroase nu îi va ajuta pe copii să se vindece. Procese­
le vin d ecătoare d escrise în această carte le p erm it copi­
ilor să finalizeze ciclul stres-relaxare care a fost blocat
din cauza eliberării em oţionale insuficiente în m om en­
tul traum ei. Cele trei principii de bază ale vindecaţii
em oţionale sunt d escrise mai jos. *1

V IN D E C A R E A D E T R A U M E E M O Ţ IO N A L E

1. C opiii au nevoie să se sim tă în siguranţă şi iubiţi. Ei


au nevoie să aibă o relaţie de încred ere cu cineva şi
să ştie că persoana respectivă nu îi va răni sau pă-

1 42. ALETHA SOLTER


răsi. A propierea fizică şi atenţia conştien tă îi ajută
pe copii să se sim tă în siguranţă.
2. C opiii au nevoie să îşi ream intească traum a şi să o
trăiască din nou într~un anum it grad, în tim p ce se
sim t în siguranţă.
3. C opiii v or vorbi, vor râde, se vor im plica în foc tera­
peutic, v or plânge, vor transpira, şi chiar vor trem ura
atunci când. există un echilibru adecvat în tre sigu ­
ranţa em oţională din prezent şi retrăirea, d u rerii
em oţio n ale din trecut. A cestea su nt p ro cese im ­
portante de vindecare, cu u n grad m are de eficien ­
ţă, când sunt acceptate de un ascu ltător atent.

Bebelu şii îşi rezolvă stresul, şi trau m ele în p rim u l


rând prin plâns, în tim p ce sunt ţinuţi. în b raţe de p ă­
rinţi. A şa cum am m enţionat în p rim ele două p ărţi ale
lucrării de faţă, adulţii îi p ot ajuta pe bebelu şi să se v in ­
dece în urm a traum ei n aşterii oferind u -le strm uli fizici
blânzi care să le ream in tească m icu ţilor de procesul
naşterii în tr-u n m od plin de d ragoste şi su sţin ere.
Pe m ăsură ce copiii cresc, ei în cep să fo lo sească şi
alte m ecanism e de eliberare a stresulu i, în sp ecial ver­
balizarea şi jocu l, în so ţite de râs. A d u lţii p o t în cu raja
copilul, să spună povestea a ceea ce s-a în tâ m p la t p rin
cuinte sau joc. Jocu l terapeutic este facilitat de folosirea
unor ju cării ad ecvate şi de aten ţia adu ltului, d u p ă cum
este descris în exem plele u rm ătoare.
Dacă u n căţeluş a sărit pe u n băieţel şi l-a sp eriat,
prim ul lucru d e făcu t (odată ce v -aţi ocup at de sig u ran ­
ţa fizică a copilului) este să-i accep taţi plânsul fără a
încerca să-i distrugeţi atenţia. D acă i. se perm ite sa p lân ­
gă cât are n ev oie în acel m om ent, copilu l îşi va rezolva
traum a em oţional ă .

P A R T E A A IU -A : P L Â N S U L . Ş l C R IZ E L E D E F U R IE L A C O P II 143
Totuşi, dacă băiatul este op rit din plâns înainte de
a se fi vind ecat de traum ă, el poate să dezvolte o frică
exagerată de câini. II pu teţi ajuta să treacă peste această
frică şi m ai târziu, când vă ju caţi şi puneţi în scenă eve­
nim entu l cu ajutorul unui câine de pluş, în timp ce
d u m n eavoastră vă prefăceţi că sunteţi speriat. Orice va
gen era râs va fi terapeutic, ajutându-1 pe copil să depă­
şească frica de câini rezultată. R âsu l este şi el o formă
de elib erare de frică şi poate fi de m are ajutor atunci
când plânsul nu s-a consum at.
Pu teţi ajuta un copil să se elib ereze de stresul re­
z u lta t în u rm a spitalizării dându-i o trusă de doctor şi
lăsându-1 să se jo ace cu ea. P robabil va. râde dacă îl lă­
saţi să fie el doctorul, în tim p ce dum neavoastră jucaţi
rolul unui pacient înspăim ântat. Sau puteţi interpreta
ro lu l unui. m ed ic incom petent care face greşeli pros­
teşti, pentru a-1 ajuta pe copil să dea frâu liber tensiuni­
lor şi M eilo r p rin râs. D e asem enea, îl p u teţi încuraja pe
copil să-şi verse fu ria pe un m edic de ju cărie sau să-şi
m anifeste grija plină de d ragoste p en tru o păpuşă bol­
navă. Prin joc, copiii p ot gestiona şi controla experienţe
în sp ăim ân tăto are şi derutante, astfel câştigând noi
perspective.
In u rm a u n o r experienţe traum atizante, copiii pot
apela la fenom enu l „fursecul ru p t" pentru a găsi. pre­
texte să plângă zdravăn. (A se vedea Partea a III-a, Sec­
ţiunea. 3.) A ceste pretexte pot fi legate de evenimentul
traum atizant. D e exem plu, un b ăiat căruia îi este frică
de câini din cauza unui evenim ent traum atizant poate
folosi lătratul unui câine drept o ocazie pentru a izbucr
ni în lacrim i. în acest fel, el va finaliza spontan, plânsul
de care are nevoie.
O fetiţă care a fost de curând spitalizată poate
plânge neobişnu it de intens d in cauza unor zgârieturi
m inore, tim p de câteva săptăm âni de la întoarcerea

J 44 A L E T H A SO LTER
acasă. D acă vă puteţi am inti că ea. foloseşte ju litu rile
minore d rep t pretexte pentru a-şi rezolva traum a sp ita­
lizării, vă va fi u şor să o sprijiniţi în tim pul acesto r iz ­
bucniri em oţionale. C opilul n u exagerează, ci se v in d e­
că singur.
U neori, p retextu l la care apelează copilu l pen tru a
plânge nu are legătură cu evenim entul traum atizant.
Următorul exem plu al fiicei m ele ilu strează acest
lucru:

înfcr-o zi, a izbucnit un mare incendiu în oraşul


nostru. în urma lui, au fost distruse peste trei
sute de case, dar nu şi a noastră. în ziua urmă­
toare, am fost cu maşina să vedem pagubele,
în acea seară, fiica mea de opt ani a refuzat să-
şi pună pijamaua, insistând că se ascunde un
păianjen în ea. Am întors pijamaua pe dos pen­
tru a-L arăta că nu este nieiun păianjen, dar ea a
plâns intens timp de o oră susţinând că este
„prea speriată7' să o poarte. într-un final, şi-a
pus pijamaua. Frica ei de păianjeni nu era
nouă, însă nu fusese niciodată aşa de îngrozi­
toare ca acum. Presupun că îşi indusese ideea
că este un păianjen în pijama pentru a se ajuta
singură să se elibereze de groaza legată de
incendiu.

C ând copiii se sim t în d eaju n s de în siguranţă, ei se


pot vindeca chiar şi de cele m ai trau m atizan te
experienţe.

P A R T E A A III-A : P L Â N S U L Ş l C R IZ E L E D E F U R IE L A C O P II 145
PARTEA A IV-A

APLI CAŢI I PRACTI CE

li IN T E R P R E T A R E A C O M P O R T A M E N T U L U I
C O P IIL O R

B ebelu şii şi copiii care au fo st răn iţi sau su feră de


o acum ulare de stres vor în cerca să se vin d ece în m od
spontan prin m ecanism ele clasice de elib erare a stresu ­
lui: plânsul şi crizele de furie. V or face totu şi acest lu ­
cru doar dacă se sim t iu biţi şi acceptaţi. Este n ecesar un
sentim ent de siguranţă pentru ca m ecan ism ele n a tu ra ­
le de elib erare a stresului să funcţioneze. O rfan ii care
trăiesc în instituţii sau în tabere d e refugiaţi u n d e nu
este personal suficient, plâng, de obicei, foarte puţin.
Este foarte obişnuit ca aceşti copii să aibă crize de p lân s
frecvente după ce sun t adoptaţi de fam ilii iubitoare.
D u pă cum s-a discutat deja în această carte, ad u lţii
bine intenţionaţi descurajează d eseori copiii în p ro ce­
sul natural de vind ecare p rin plâns, d in cauză că nu
sunt conştienţi de efectele ben efice ale n eîn treru p erii

P A R T E A A IV -A : A P L IC A T » P R A C T IC E : 147
procesului. Secţiu nile precedente descriu cum această
reprim are a p lânsu lu i poate începe la naştere şi conti­
nua în anii u rm ători. în consecinţă, m ulţi copii nu
plâng atât cât au nevoie.
Există câteva com portam ente care denotă faptul că
plânsul nu a fost dus Ia bun sfârşit. Unele dintre cele
m ai evidente su nt tiparele de control. A cestea repre­
zintă diferite obiceiu ri adoptate de copii pentru a-şi re­
prim a em oţiile. Unele tipare com u ne la bebeluşi şi la
copii includ cererile frecvente de a suge pentru calmare
(şi nu din cauza foam ei), suptul degetului, suptul suze­
tei şi ataşam entu l faţă de un obiect, cum ar fi o păturică
specială. A ceste com p ortam ente devin inutile odată ce
are loc o elib erare em oţională deplină..
Alte indicii p osibile ale nevoii de a plânge includ
com portam entele dezagreabile, cum ar fi loviturile sau
m uşcăturile, ataşam entu l fizic excesiv, sm iorcăiala şi.
com portam entele revoltătoare sau „de testare" (copilul
face intenţionat ceva ce îi este interzis). M ai m ult, copiii
care sunt h ip eractivi, uşor de distras, sau prea impul­
sivi pot şi ei să su fere de o acum ulare de stres rezultată
din tr-o insuficientă eliberare em oţională.
A dulţii consideră deseori aceste comportamente,
d rep t com ponente ale personalităţii copilu lui: „Este p
lip icioasă!" sau „A re ten d in ţe agresive, ca şi tatăl lui."
Sim ptom ele de hip eractivitate, agresivitate şi incapaci­
tate de concentrare su n t de obicei consid erate sirripto-
m e ale unei tu lbu rări m entale în Statele U nite, fiind
adesea diagnosticate drept A D H D (D eficit d e A tenţie şi
H iperactivitate) (a se vedea Partea I). Când com porta­
m en te m en ţionate sunt considerate posibile sem ne ale
stresului şi u n indiciu al nevoii de a plânge, apar şi noi
m od alităţi de a-i ajuta p e aceşti copii.
C opiii cărora li s-a perm is să plângă liber de la naş­
tere (fiind înconju raţi de o atenţie iubitoare) sunt mai

148 A L E T H A SO LTER
predispuşi Ia o sănătate em oţională m ai b u n ă în co m ­
paraţie cu cei al căror plâns a fo st rep rim at în m od re­
petat. C opiii sănătoşi em oţion al, nu au. nev oie de ni cum
fel de tip ar de control. Le p lace să se alinte, dar folosesc
suptul (sau b iberon u l cu lapte) num ai pentru a se h ra-
ţpi, şi nu ca un m ijloc de oprire a plânsulu i. N u -şi sug
degetul şi nici suzeta, iar fericirea lor nu d ep in d e de o
pătură sp ecială sau de un anim al de pluş. A ceşti copii
şunt în general fericiţi şi vioi, iubitori şi coop eran ţi. Au
o capacitate de concentrare mai. m are d ecât este co n si­
derat n orm al pentru vârsta lor, su nt curioşi, d orn ici să
exploreze şi să înveţe. Sunt plini de resu rse şi de in iţia­
tivă şi n u rănesc pe nim eni şi nim ic în m od intenţionat.
Ei se sim t b in e în pielea lor, sunt lipsiţi de ten siu n e şi
au o coord on are bu nă a m işcărilor. în gen eral dorm
bine şi n u au nevoie de m u lt som n.
Totuşi, n u este neap ărat uşor de convieţu it cu m i­
cuţi sănătoşi em oţional, deoarece ei n u su n t p a siv i şi
docili. D im potrivă, ştiu de ce au nevoie şi p ot fi foarte
.perseverenţi în a-şi îm plini nevoia. M ai m ult, m a jo rita ­
tea copiilor su nt într-o anu m ită m ăsură eg ocen trici
până ia vârsta de şapte-opt ani, deoarece nu în ţeleg
uşor pu nctu l de vedere al altei persoane. C opiii săn ă­
toşi sunt extrem de sensibili şi. au sentim ente intense,
atât pozitive, cât şi negative. Ei plâng şi au crize atât cât
au nevoie după. ce s-au rănit, s-au speriat, au fo st fru s­
traţi de ceva, sau în urma. unei. zile stresânte. Iar după
plâns, devin din nou fericiţi şi vioi.
D aca un copil n.u se potriveşte acestei d escrieri a
sănătăţii em oţionale, este posibil să reacţion eze u n u i
stres actual sau unei acum ulări de stres n ep ro cesa t din
trecut. Recom and să vă puneţi urm ătoarele întrebări.:1

1) Cum poate fi f ăcută viaţa a cestu i copi l m ai pu ­


ţin stresantă?

P A R T E A A IV -A : A P U C A Ţ II P R A C T IC E 1.49
2) Cum poate fi. creat un m ediu de siguranţa;
em oţională, astfel încât copilul să se elibereze de emo­
ţiile acum ulate?

în treb area a doua stă lâ b aza su ccesului acestei


abord ări şi voi răspunde la ea în urm ătoarea secţiune.

2. C R E A R E A SIG U R A N Ţ EI EM O 3Ţ IO N A LE
9

Când copiii, au com portam ente care denotă o ne­


voie de a se elibera, de sentim entele dureroase, părinţii
Şi celelalte persoane care se îngrijesc de ei se pot întreba
cum să-i aju te să se sim tă înd eaju ns de în siguranţă
pentru, a-şi exprima, sentim entele. In continuare, vă
pun la dispoziţie o listă de recom andări care îi pot ajuta
pe copii să se deschidă em oţional şi să p lângă atât cât
au n evoie. Recomand, aceleaşi sfaturi şi pentru copiii
care su feră de trau m e severe (d ar în m ciu n caz ca înlo­
cu itori ai terapiei specializate).

R E C O M A N D Ă R I PEN T R U C R EA R EA
SIGURAN ŢEI. EM O Ţ IO N A LE

• O feriţi-le copiilor apropiere fizică din plin.


• O feriţi-le cop iilor atenţie conştientă d in plin.
• A scu ltaţi-î pe copii cu resp ect atunci când
vorbesc.
• R ăm ân eţi aproape şi atenţi atunci când copiii
p lân g sau au crize d e furie.
• Folosiţi o ab ord are educaţională non-autoritară.
• D aţi-le copiilor inform aţii corecte despre plâns.

150 A L E T H A SO LTER
• îm p ărtăşiţi-le sincer copiilor propriile sen tim en ­
te şi nevoi.
® Procesaţi-vă în m od responsabil p rop riile em oţii
puternice.

O feriţi-le copiilor apropiere fizică din p lin


Ţ ineţi-i adesea în braţe, lăsaţi-i să stea la d u m n ea­
voastră în poală şi alintaţi-vă îm p reu nă. Faceţi aceste
lucruri şi atunci când ei nu su n t supăraţi- în cazul b eb e­
luşilor, oferiţi-le cât m ai m u lt contact fizic: purtaţi-i. în
sling în tim pu l zilei, iar noaptea p erm iteţi-le să doarm ă
în contact fizic apropiat cu dum neavoastră.

O feriţi-le copiilor atenţie con ştien tă din plin


Există un anum e tip de aten ţie deplină care este
utilă în crearea siguranţei em oţionale. în cazul cop iilor
sub doi ani, cel m ai bine este să fiţi la d isp oziţia cop ilu ­
lui cu o astfel de atenţie oricând acesta o cere. D u p ă doi
ani, adultul poate decide un. anu m it interval de tim p şi
în funcţie de nevoile proprii. U n exem plu ar S în fiecare
zi, după masa de seară, tim p de 30 până la 60 m inute.
R ecom andările pentru acest tim p special su n t
urm ătoarele:

a) C oncentraţi-vă asupra u n u i singur copil. Fiţi


sută la sută disponibil, la ni velul copilului, şi. n u -i acor­
daţi atenţie decât lui,
b) Perm iteţi-i copilului să iniţieze toate activ ităţi­
le şi să decidă cum îşi petrece tim pu l cu d u m n eavoas­
tră. F aceţi orice doreşte copilul (în lim ite rezonabile).
Chiar şi bebelu şii pot iniţia activităţi, d acă îi se perm ite
acest lucru.
c) Evitaţi să conduceţi jo cu l cu. propriile idei sau
să îl transform aţi într-o lecţie.

P A R T E A A IV -A : A P L IC A Ţ II P R A C T IC E 151
A cest tip de atenţie specială, nedirijată, le dă copîs
ilor u n sentim ent de siguranţă care le perm ite sa aducjŞ
la su p rafaţă sentim ente dureroase î:ntr-un context Îudic
şi să le proceseze. Un copil poate iniţia un jo c de-a v-aţi
ascunselea p en tru a procesa anxietatea de separare. Un
altul poate dori să se jo ace de-a doctorul pentru a depă­
şi frica de răniri, b oală sau m oarte.
Copiii, ştiu de ce au nevoie pentru a. se vindeca şfc:
vor face acest lu cru în m od spontan, cu aju toru l atenţi­
ei con ştiente oferite de u n adult. A ceste m om ente cară.
nu su n t con d u se de ad u lt ajută la crearea siguranţei,
em oţionale necesare scoaterii la suprafaţă a sentimen*
telor adânci.

A scu ltaţi-i pe copii cu resp ect atunci când


vorbesc
C ând copiii vă îm p ărtăşesc ceva, ascu ltaţi şi răs­
pundeţi politicos, ca şi cum aţi avea de-a face cu un alt
adult. N u-i în treru p eţi şi evitaţi să vorbiţi despre ei cu
alte p ersoane atunci când ei sunt de faţă.
Când copiii vorbesc despre sentim entele lor, prii.
m iţi şi acceptaţi sentim entele, ind iferent care sunt aces­
tea. Oglindiţi, apoi aceste sentim ente, pentru a-i da de
înţeles că îl ascu ltaţi şi. înţelegeţi („ascultare activă")-
Nu-i. spuneţi niciodată, copilului că ar trebui să simtă
altceva, şi rezistaţi tentaţiei de a-i m inim aliza sentim en­
tele. Aveţi, grijă m ai cu seam ă să nu m inim alizaţi triale
şi tristeţea băieţilor, şi furia şi indignarea fetelor. Evitaţi
să daţi sfaturi sau să schim baţi subiectul.

R ăm ân eţi aproap e şi atenţi atunci când copiii


plâng sau au crize de furie
C ând copiii plâng, asiguraţi-vă că ei se sim t iubiţi
şi acceptaţi. R ecu n oaşteţi sentim entele lor dureroase.
N u le retrageţi niciodată atenţia, nu încercaţi să le distrugeţi

152 A U ETH A SO LTER


atenţia de ta plâns şi nici să-i descurajaţi să m ai plân gă
Schior dacă par să „exagereze".

Folosiţi o abord are ed u caţion ală n o n -au toritară


(fără p ed ep se sau recom pense)
N im eni n u se poate sim ţi sigu r em oţio n al în tr-o
relaţie care se bazează pe inegalitatea d e forţe şi în care
com portam entul este controlat prin ped ep se şi reco m ­
pense. A ceasta nu în seam n ă în să ca ad u lţii să d evin ă
prea indu lgenţi şi perm isivi. Rolul adu lţilor n u este să
disciplineze copiii p rin putere şi control, ci să le îm p li­
nească nevoile de b ază şi să le ofere sprijin em oţion al,
protecţie, in form aţie şi ghidare. (A se ved ea şi celelalte
cărţi ale m ele Bebeluşul meu înţelege tot şi C opiii n oşti fr u ­
moşi şi sănătoşi. Totodată, recom and cartea lu i T h om as
Gordon Trainingul părin ţilor eficace, şi u n film. al său.
care include u n curs de instru ire pentru p ărin ţi).1

D aţi-le cop iilo r in form aţii corecte desp re p lâ n s


Faceţi com entarii pline de com pasiu n e la adresa
altor copii care plâng sau care au crize de furie. E x p li­
caţi că. un copil care plânge este su p ărat (trist, m ânios,
speriat etc.) şi că plânsul sau crizele de furie îl vor ajuta
să se sim tă m ai bine. Este, de asem enea, im p o rtan t să
lăm uriţi anum ite inform aţii eronate din p ov eştile p en ­
tru copii, din poezii, cântece, de la televizor sau din filme.

îm p ărtăşiţi-le sin cer cop iilo r p rop riile sen tim en ­


te şi nevoi
A d ulţii pot spori siguranţa em oţională dacă dau
dovadă de sinceritate şi deschid ere în p rivin ţa p ro p rii­
lor sentim ente, şi nu fiind nesinceri şi autosacrificârv-
du-se. O abordare utilă ar fi. să se în ceap ă folo sirea m e­
sajelor de tip „eu " în. locul celor de tip „ tu ".2 U n m esaj
de tip „eu " descrie sentim entele fără critică, ju d ecată

P A R T E A a 1V-A: A P L I C A Ţ I I P R A C T I C E I 53
sau blam area com portam entului altei, persoane, pe
când. u n m esaj de tip «tu» critică cealaltă persoană
(„Eşti d ezo rd o n at!", "E şti rări!", „Eşti eg o ist!" etc.)
D e exem p lu , puteţi spune „M ă sim t îngrijorată
când îţi laşi ju căriile pe pod ea în sufragerie, m i-e teamă
că m ă voi îm p ied ica de ele." Pot fi şi m esaje puternice
de tipul „ Urăsc frim iturile în p at!" Dacă vorbiţi cu copiii
în m esaje de tip «eu», îi veţi ajuta să în ţeleagă punctul
de ved ere al altcuiva, ia r rezolvarea conflictelor este
mai facilă, deoarece ei au inform aţia n ecesară despre
cum afectează com portam entul lo r alte persoane. Toto­
dată, această exprim are rep rezintă un m odel de des­
chidere în legătu ră cu propriile sentim ente. A m învăţat
că atu n ci când îm i am intesc să folosesc m esaje de tip
«eu» cu copiii m ei, ei răspund cu propriile m esaje de
tip «eu» foarte puternice.

P roeesaţi-vă în m od responsabil p rop riile emoţii


pu tern ice
P roxim itatea unui copil care plânge şi are crize de
furie poate scoate la iveală sentim ente puternice în
adulţi. C opiii au o capacitate extraord inară de a simţi
cine este d isp onibil em oţional p en tru ei, şi cine nu. Ei
îşi p ăstrează cele m ai adânci, sentim ente pentru acele
persoane cu care se sim t cel m ai în siguranţă. D acă vă
sim ţiţi furios, nerăbdător, stânjenit, nelin iştit sau nepu­
tincios când p lâng e cop ilu l lângă dum neavoastră, cel
mai p ro b ab il el n u se va sim ţi în deplină siguranţă. Ur­
m ătoarea secţiu n e vorbeşte despre m od alităţile prin
care p u teţi face faţă sentim entelor pu ternice declanşate
de u n copil care plânge.

154 A L E T H A S O I.T E R
3. C U M FACEŢI FAŢĂ P R O PR IILO R
SEN T IM EN T E

R ecom and ările din cartea de faţă nu su n t u şo r de


aplicat din cauza sentim entelor p u ternice care se d e­
clanşează în adu lţi atunci când copiii p lân g sau au cri­
ze de furie. A ceste sentim ente su n t deseori in ten se şi
neplăcute, acoperind o gam ă variată, de la en ervarea
uşoara şi până ia porniri violente. U nii adu lţi su n t foar­
te îngrijoraţi, sim t com pasiu ne şi chiar d u rere reală
când u n copil plânge. Alţii se sim t n ep u tin cioşi şi
incom petenţi.
A ceste em oţii pu ternice îşi au d eseori o rig in ea în
copilărie. Cei m ai m ulţi dintre noi am fost descurajaţi
să p lân g em când eram m ici. C eea ce în seam n ă că cei
mai m ulţi dintre noi avem o restanţă în ceea ce p riv eşte
propriul stres şi traum ele n ep rocesate.
C ând auziţi un copil plângând , vi se p oate d eclan ­
şa o am intire inconştientă a propriei su ferin ţe d in co p i­
lărie (durere, furie, frici, gelozie, fru strări ete.). T otoda­
tă, se p oate d eclanşa o am intire in con ştien tă a m od ulu i
în care au. reacţionat părinţii, dum neavoastră, când. aţi.
încercat să plângeţi. A ceste amintiri, p rovoacă un. se n ti­
ment de d isconfort atunci când auziţi u n copil p lân ­
gând, poate chiar furie, şi. o atitu d ine de ign o rare a
plânsului sa.u o reacţie sim ilară cu cea cu care aţi fost
obişnu it în propria, copilărie. Este de înţeles, d eoarece e
firesc să im ităm m odelele p e care le-am avut, fie ele p o ­
zitive, fie negative. Avem, o tend inţă pu ternică să facem,
ceea ce ne-a fost făcut nouă.
Este posibil să vă com portaţi cu copiii d u m n ea­
voastră d iferit de cum s-au com portat părinţii d u m n ea­
voastră, în să nu este uşor, deoarece este nevoie de un
efort con ştien t şi de angajam ent. D acă vă este d ificil să
acceptaţi, plânsul sau crizele de fu rie ale cop iilor şi. aţi

P A R T E A A iV - A : A P U C A Ţ I I P R A C T I C E .1.55
dori. să schim baţi m odul în care reacţionaţi la ele, iatS
câteva, sugestii.

Vorbiţi despre sentim entele şi copilării;


d u m n eavoastră
Când părinţii şi-au reprim at experienţele durerea?,
se în copilărie, ei au tendinţa d e a rep eta acelaşi com­
p ortam ent în relaţia, cu fiii şi fiicele lor. D e aceea, u».
prim pas este acela de a deveni con ştien t de ceea ce s-a
în tâm p lat în p rop ria copilărie.
Eu vă recom and să găsiţi o altă persoană cu care să
vorbiţi, care poate să vă asculte şi să vă ofere empatie
pentru ceea ce sim ţiţi. U nele persoane găsesc că le este
util sa scrie într-u n jurnal. începeţi p rin a vă am inti si*
tuaţii specifice legate de plâns sau de crizele de furie
din copilărie. D escrieţi m otivu l p en tru care plângeaţi
ce au făcu t p ărin ţii dum neavoastră şi ce aţi sim ţit. Este;
foarte util şi terapeutic să conştientizaţi ce anume
aveaţi nevoie în acea situaţie. C u m aţi fi dorit să reacţb
oneze părinţii dum neavoastră? în general, v-aţi simţit
acceptat şi în ţeles de părinţi? Erau capabili să. vă tolere-,
ze anu m ite em oţii puternice, dar altele nu?
D e asem enea, este im portant să vă exprim aţi senti­
m entele atunci când copilul dum neavoastră plânge,
Este firesc ca. ocazional să. sim ţiţi furie şi revoltă faţă de
propriu l copil. A ceste sentim ente sunt destul de fireşti.
D acă p ărinţii v-au lovit sau v-au b ătu t la fund pentru
că plângeaţi, veţi a vea o tendinţă puternică de a vă opri
propriul copil din plâns în acelaşi m od. Faceţi tot posk
bilul să rezistaţi acestei tentaţii. D ar să nu vă fie ruşine
să discu taţi despre aceasta şi să îm p ărtăşiţi cu altcineva
m odul în care vă im aginaţi că v-aţi putea plesni copi­
lul. D acă vă puteţi elibera sen tim entele departe de co­
pil, în tr-u n cadru, care să vă spijine şi să vă fie terapeu-

156 A L E T H A SO LTgR
iftijici, atunci este m ai puţin probabil să le daţi curs într-o
situaţie reală.
k;;. Pe m ăsură ce vă exploraţi sentim entele în prezenţa,
unui ascultător care vă susţine, puteţi deveni, con ştien t
de traum ele din propria copilărie care nu su nt legate
direct de plâns. Sunt părinţi cărora le este team ă să nu-
şi abuzeze copiii, deoarece ei înşişi au fost abuzaţi, m o ­
tiv pentru care preferă să-şi ignore m icu ţii când aceştia,
plâng. A lţii se tem să „nu ced eze", deoarece ei. în şişi au
avut foarte puţin, control asupra propriei vieţi în cop i­
lărie, Poate că bebelu şu l dum neavostră vă aduce am in-
te de un frate m ai m ic care plângea m u lt şi îi distrăgea
atenţia m am ei de la. dumneavoastră.. Este im p o rtan t să
exprimaţi orice sentim ente declanşate d.e plânsul, cop i­
lului. Puteţi să faceţi, cu rândul, cir partenerul, de d iscu ­
ţie şi fiecare să aibă ocazia de a răspunde la în trebările
propuse în continuare,

în cercaţi să vă recâştigaţi ab ilitatea de a plân ge


Terapeuţii au d escop erit că n u m ai o d iscu ţie des­
pre propria copilărie nu este suficientă p en tru a. d eter­
mina. schim bări pozitive în abilităţile de p ărin te ale
•unei persoane. Este n ecesar să vă ream intiţi, şi să ex p e­
rim entaţi din nou em oţiile reprim ate, cum ar fi fu ria şi
ilurerea. M am e abuzive şi neglijente au p u tu t să reacţi­
oneze cu m ai m ultă iu bire faţă de proprii b eb elu şi nu-
Imai după ce s-au eliberat ele de durerea şi su ferin ţa
^cum ulate în urm a abuzului şi neglijării din co p ilă rie.1
;E>eci nu vă fie team ă să deplângeţi nevoile n eîm p lin ite
ale copilului care aţi fost.

P A R T E A A IV -A : A P L IC A Ţ II P R A C T IC E 157
EX ER C IŢ II D E C O N ŞT IEN T IZ A R E
ÎN LEG Ă TU RĂ C U PLÂ N SU L

U rm ătoarele întrebări su nt foarte utile,, dacă se


răspu nde Ia ele cu voce tare, în p rezenţa u nui ascultă­
tor em p atic care n u ju d ecă şi nu da sfaturi.

1. C e făceau părinţii d u m neavoastră când plân­


geaţi sau aveaţi o criză de fu rie în copilărie? încer­
caţi să vă am intiţi situaţii concrete. A ţi fost pedep­
sit, certat, tachinat, ignorat, liniştit sau vi s-a dis­
tras atenţia? Dacă da, în ce m od? Cum v-aţi simţit
în legătură cu acest lucru? Cum. v-aţi fi dorit sa
reacţioneze?
2. Cum vă sim ţiţi atunci când copilul dumnea­
voastră plânge şi are crize de furie, şi n u vă este
clar m otivul? încercaţi să vă am intiţi o situaţie
concretă.
3. C opilul du m neavoastră vă am inteşte de altci­
n eva când plânge sau are crize de furie? De cine?
(U n frate m ai m ic, un părinte care are nevoie de
afecţiune, de d u m neavoastră în copilărie, etc.) în
ce m od afectează această asem ănare reacţia pe
care o aveţi faţă de copil?
4. C u m vă sim ţiţi când copilul plânge în prezenţa
altor persoane? A făcu t cineva vreod ată comentarii
legate de plânsul copilu lui sau de faptul, că nu
plânge? („C e copil cu m in te!", „E u n m are plângă-
cio s!", „Este u n copil aşa de p lăcu t!") Cum v-aţi
sim ţit?
5. A ţi văzut u n adult p lângând când eraţi copil?
In ce circu m stanţe? C um v -aţi sim ţit?

158 A L E T H A SOLTEfţ
6. A ţi plâns vreodată intens pen tru ca după
aceasta să vă sim ţiţi m ai bine? A m intiţi-vă o si tu a­
ţie concretă. A ţi beneficiat de o persoană care să vă.
asculte intr-un m od care să vă sprijine in tim p ce
plângeaţi? C um v-aţi sim ţit?

G ăsiţi o persoană sau un terapeut cu care să p u teţi


plânge. Inscrieţi-v ă într-u n gru p de sprijin în care p lân ­
sul este acceptat. Sau plângeţi singur, d acă va aju tă. O
participantă la u m il dintre atelierele m ele a m ărtu risit
ca vizionează un film trist de câte ori are n ev oie să
plângă, şi plânge intens şi eliberator, în tim p ce îl
urmăreşte.
Părinţii se întreabă d eseori dacă este d ău n ător să
plângă în faţa copiilor. în general, eu recom an d să vă
păstraţi eliberarea, em oţiilor pu ternice pen tru m o m en ­
te când nu su nteţi cu copiii. U nii cop ii se n ecă jesc foar­
te tare când p ărinţii lor plâng.
Totuşi, cred, de asem enea, şi că plânsul în faţa co ­
piilor p oate fi benefic în oferirea u n u i m od el de elib era ­
re a sentim entelor, cu condiţia sa îi asiguraţi pe cop ii de
urm ătoarele trei lucuri: a) că nu su nteţi „la p ă m â n t" şi
sunteţi capabil să le acordaţi atenţie şi să aveţi, grijă de
ei; b) că n u ei su nt cauza sen tim en telor du m n eavoastră
dureroase; c) că nu v ă aştep taţi ca ei să vă dea sfaturi
sau să aibă grijă de du m neavoastră. C opiii n u trebu ie
făcuţi n iciod ată răspunzători de sentim entele ad u lţilor
şi nici nu. trebuie să jo ace rolul de terapeuţi, ai p ărin ţilor
lor. Unii. părinţi plâng în com pania copiilor lor. A cest
lucru este benefic, cu condiţia să se ţină co n t de reco­
m andările de m ai sus.
Aveţi grijă m ai ales la m od ul în care vă exprim aţi
furia. M u lţi adu lţi n u ştiu cu m să-şi exprim e în m od
adecvat furia. Ţipetele şi urletele nu trebuie îndreptate n ici­

PARTEA A IV-A: A P U C A Ţ I I P R A C T I C E 159


odată îm potriva copilului. D acă sim ţiţi că aveţi nevoie să;
ţipaţi, este b in e să faceţi acest lucru departe de copii şi
să lim itaţi zgom otul cu ajutorul unei perne.

C ereţi ajutor, sprijin, şi îm pliniţi-vă nevoile


C u cât sunteţi m ai copleşit sau mai extenuat şi
aveţi. mai. puţin tim p pentru dum neavoastră, cu atât
mai. greu de tolerat va fi plânsul, copiilor. G ăsiţi moda­
lităţi să vă îm p lin iţi propriile nevoi. U nele m am e consi­
deră că treb u ie să-şi sacrifice propriile nevoi pe altarul
fam iliei. Pe term en lung însă, această abordare nu va
avantaja fam ilia şi va duce la sentim ente inevitabile de
frustrare şi dispreţ. Este legitim, să. cereţi ajutorul de
care aveţi nevoie.
D acă va daţi seam a că îi faceţi rău copilului, aveţi
nevoie im ediată de ajutor. N u ezitaţi să sunaţi la o linie
verde care se ocu p ă de abuzurile asupra copiilor sau să
vă alătu raţi unui. grup de sprijin. N u este nim ic ruşinos
în acest lucru. Poate fi u til să în tâln iţi alţi părinţi care
în cearcă să facă faţă copilăriilor lor violente şi stresului
asociat statu tu lu i de părinte.
Pentru a concluziona, copiii nu au nevoie de pă­
rinţi perfecţi, d ar au nevoie de părinţi care sunt .pe un
drum de au to-d escop erire şi vindecare, şi care îşi pot
recu n oaşte şi repara propriile greşeli. Faptul că averii
copii ne oferă o ocazie unica şi m inu nată de a ne înţele­
ge pe noi în şin e m ai b in e şi. de a ne vindeca de durerea
din copilărie.

4. PĂ R IN ŢII ÎŞI ÎM PĂRTĂŞESC EXPERIEN ŢELE

A m p rim it sute de scrisori de la părinţi care au citit


una. sau am bele m ele cărţi anterioare (Sebeşului meu în­
ţelege tot şi C opiii noştri fru m o şi şi sănătoşi). Această sec­
ţiune conţine pasaje din câteva scrisori, ilustrând apli*

1.60 A L E T H A S O L .T E R
icaţiile practice ale abordării propuse de m ine aici. M u lţi
dintre părinţi au scris despre em oţiile (atât pozitive, cât
Şi negative) pe care le-au trăit când au în cep u t să accep ­
te sentim entele copiilor lor. (Toate nu m ele au fo st
schimbate pentru a proteja id entitatea cititorilor m ei.)

Părinţii în v aţă să se relaxeze când b eb elu şu l


plânge
A m citit pentru prim a dată Bebeşulul m eu înţelege
iot acum câţiva an i (înainte să am copii) şi am a v u t sen ­
timente am estecate. A cum surit m am ă şi în ţeleg m ai
bine despre ce este vorba în carte.
Intr-o seară, când fiica noastră Joan n a avea trei
săptămâni, soţu l m eu era d eranjat de tensiu nea p e care
p generam în cercân d să o în treru p d in plâns prin leg ă­
nat, plim bat, etc. M i-am ad u s am in te teoria d u m n ea­
voastră şi, deşi eram încă sceptică, am d ecis să o în ce r­
căm. N u m ai ştiu cât a du rat acel p rim plâns al ei la noi
în braţe, în ju r de o ju m ătate de oră. îm i am in tesc în să
că a devenit brusc, din roşie şi foarte gălăgioasă, palid ă
şi foarte relaxată. A d orm it m ai m u lt în acea. n oap te în
comparaţie cu oricare altă noap te de până atunci (cinci
sau şase ore legale, cred) şi a fost: foarte fericită a doua
zi.
Cu puţin aju tor din partea altor persoan e şi reci­
tind cartea d u m neavoastră din nou acum o lună sau
două, am d evenit extrem de confortabili în ceea ce pri­
veşte plânsul ei. Au fo st d ăţi când nu mai avea n ev oie
să plângă foarte m ult, plângea p oate o dată pe săp tă-
tnână. A lte daţi, m ai des. S e com portă foarte b in e în
public şi „se d ezlăn ţu ie" n u m ai acasă.
;; D acă oam enii fac com entarii la adresa ei, p e lân g ă
făptui ca zic că este fru m oasă şi m are, se m in u n ea z ă şi
de cât de receptivă şi conştientă este pentru v ârsta ei

P A R T E A A IV -A : A P L IC A Ţ II P R A C T IC E 1.6 i
(chiar ieri a îm p lin it patru luni). Ceea ce îm i aminteşte
d esigu r de teoria dum neavoastră.
N ici John, nici eu nu suntem deranjaţi. în mod spe­
cial de plânsul ei. Ba chiar sunt un pic îngrijorată de cât
de n eîngrijorată sunt! Cea. m ai dificilă p arte pentru
m in e este încercarea de a îm păca această teorie cu aîăps
tarea la cerere. A fost o vrem e când ea sugea mult, lu­
ând în greutate foarte rapid, iar eu m ă tot răzgândeam,
în treb ându-m ă dacă nu cum va o alăptez prea mult.
Spre urşurarea m ea, ea a redus ritm ul de supt. încă mai
verific dacă vrea să fie alăptată în ain te de a decide că
are n ev oie să plângă, deşi acum îm i este m u lt m ai uşor
să văd diferenţa.

U n co p il lin iş tit în cep e să-şi exp rim e fu ria


A m citit cartea dum neavoastră (Bebeşulul meu înţe­
lege tot) când fiul m eu avea două luni. E l nu prea plân­
gea, dar era agitat şi, nu dorm ea deloc bine. Totodată,
sugea, foarte frecvent, m ai ales după evenim ente stre-
sante, cum erau vizitele în afara oraşului, vacanţele,
etc. C âteodată, aveam sentim entul că a su p t non-stop
tim p de două zile. îl alăptam m ai m ult pentru „alinare"
decât p en tru hrană. în să nu îl alinam deloc. Presupu­
n eam că este u n b ăiat calm , liniştit. D oar su gea tot tim-r
pul. T oată lum ea îm i spune că este aşa de „cum inte".
D e aceea, m -am îngrijorat când v-am citit cartea,
în tr-o oarecare m ăsu ră, m -am în treb at dacă m i cumva
era p rea cum inte. A m sim ţit că aveţi, dreptate. Avea ne­
voie să plângă. Aveam nevoie să îi arăt că era în ordine
ca el să plângă. La început, a fost nebunie curata. Nu
su n t foarte sigură pe această abordare pen tru că nu cu­
nosc nicio m am ă care să procedeze aşa. Toate prietene­
le m ele fie î.şi. „lin iştesc" bebeluşii prin alăptare, fie îi
am u ză pentru a-i face să. înceteze plânsul. Şi m ulte fe­
mei pe care le cunosc îşi lasă copiii. în cealaltă cameră,

J.62 A L F .T H A S O L T E R
:lă plângă singuri până la epuizare. Eu n u con cep aşa
•seva. A şa că plângeam cot la cot cu el. Sim ţeam că orice
:iâş face va fi groaznic. Am. fost uşor p an icată o
fperioadă.
L-am lăsat să plângă în braţele m ele în u ltim ele
trei săptăm ân i şi doarm e m u lt m ai bine. Su ge aşa de
Jrar, în cât m ă în g rijorez uneori.. D ar p are foarte în for-
lijiă. La încep u t, îşi folosea degetul m are ca su b stitu t al
sânului pentru a se abţine să plângă, d ar acu m ren u n ţă
şi la acest obicei. D e asem enea, su n t b u cu ro asă că îşi
exprimă p len ar sentim entele. A m crescu t sim ţin d u -m ă
un copil „rău " fiindcă aveam crize de furie şi urlam .
.Am în văţat de îa o vârstă fragedă că furia este în. a n tite­
ză cu iu birea. A cum şterg ce am în v ăţat şi în văţ altceva.
Vreau să aud dacă fiul m eu este fu rios p e m in e (sau
trist sau orice altceva). Şi el este om . Sunt în d ea ju n s de
puternică să fac faţă acestor sen tim en te şi să con tin u i
să-l iubesc.
U n alt lucru este faptul că auzindu-1 pe fiul m eu
.plângând, am scos la iveală m ulta d u rere a m ea din
..propria-mi copilărie. E o purificare binevenită. M ă sim t
puţin privată de anu m ite lucruri când com p ar cop ilă­
ria lui cu a m ea. A tunci când îi perm i t lui să p lân g ă şi îi
ofer în continuare iubirea m ea, plâng şi eu, pentru că
îm i am intesc ce tristă, eram când. nu aveam p arte de iu ­
bire necond iţionată din partea m am ei m ele. N u îm i îm ­
plinea nevoile aşa cum î ie îm p lin esc eu lu i A lan. Ea nu
ţinea cont de sentim entele m ele. îm i place sa-m i pri­
vesc copilul ca pe o m ică p ersoană ce are tot felu l de
emoţii m in u n ate şi să găsesc frumuseţea. în a îm p ărtăşi
Cu el atât durerea, cât şi bucuria.

P ă rin ţii cred eau că au u n co p il id eal


A m citit cartea d u m neavoastră acum ap roxim ativ
o lună, când b ebelu şu l nostru, Joshua, avea cam opt

P A R T E A A IV -A : A P U C A f li P R A C T IC E 163
săptăm âni. Id eile dum neavoastră ne-au în cântat, fiind­
că erau în arm onie cu m etodele de dezvoltare persona­
lă cu care su ntem fam iliarizaţi. Fiind deja convinşi de
descoperirea lu i Freud că, pentru a se produce vinde­
carea, o p ersoană trebuie să aibă am intiri însoţite de
em oţii şi văzând acest lucru în practică de m ulte ori în
cadru l unor experienţe de renaştere (folosind metoda
lui Stanislav G rof), am decis să testăm ideile
dum neavoastră.
C red eam că Joshua era un copil „id eal": cuminte,
aparent m u lţu m it şi fericit să se distreze singur pe un
covor din p iele de m iel o perioadă de tim p, în fiecare zi.
D eşi a avut o greutate m ică la naştere, d u pă o cezariană
la 39 de săptăm ân i (deoarece m i-a crescut subit tensiu­
nea şi placenta nu m ai funcţiona corespunzător), a luat
în greu tate din prim a zi. şi. la opt săptăm âni ajunsese lă
percentila 50. La acea vrem e, am estim at că plânsese un
total de num ai 10 ore.
Am pu s calm ul lui p e seam a abordării noastre re­
laxate ca p ărinţi. Totuşi, Joshua voia să m ănânce cam la
o oră în fiecare după-am iază şi. seară. A şa se face că,
după ce v-am citit cartea, în loc să îi m ai ofer sânul,
1-arn ţinut în b ra ţe şi i-am oferit toată atenţia m ea, plină
de iubire; dar nu m âncare. D upă aproxim ativ zece se*
cunde, a izbu cnit înlx-un plâns p u ternic şi a continuat
să plângă intens aproape 20 de m inute, cu ochii fixaţi
cu în cred ere, la m ine, oricând îi avea deschişi. După
acest episod, a adorm it şi s-a. trezit foarte vioi şi mulţu­
m it, şi s-a ju cat singur p e covor tim p de o oră, emanând;
calm în. ju ru l lui. D e atunci, a plâns în. fiecare zi timp de
cinci până. la nouăzeci de m inute. D upă plâns, este în­
totdeauna. calm , vioi şi foarte zâmbitor.
U na dintre caracteristicile interesante ale. plânsu-1
lui. Iui este asem ănarea cu ceea ce am observat noi lă:
oamenii, care trăiesc tristeţe sau furie în sesiunile de re*

164 A L E T H A SO L T Efi
naştere. N i se pare că după câteva m inu te de la în ce p e ­
rea plânsului, se face trecerea de la u n nivel su p erficial
(care poate fi o problem a specifică) la. u n nivel m ai p ro ­
fund, care pare să atingă o d u rere existenţială. C alm u l
care u rm ează după acest plâns din tot su fletu l se a se a ­
mănă cu m inu natele exp erienţe spirituale tran sp erso-
nale de care ne-am bucu rat în sesiu nile de ren aştere şi
m editaţie.
C red em că există m ulte legături în tre m u n ca d u m ­
neavoastră şi. anu m ite părţi ale m işcării tran sp erson ale.
C redem că id eile d in Sebeşului meu înţelege iot oferă, c o ­
piilor p osibilitatea de a ajunge la m atu ritate tară răn ile
psihologice cu care m ajoritatea dintre noi treb u ie să ne
confruntăm în ain te de a ne b u cu ra de roadele p ro cesu ­
lui de individ/uaţie şi dezvoltare spiritu ală. V'ă m u lţu ­
mim, de asem enea, pentru sen tim en tu l de elib erare pe
care îl trăim acum , ştiind ca su ferin ţele n ein ten ţio n ate
pe care i le p ricin u im lui Joshu a p ot fi eliberate fără să-l
afecteze perm anent.

U n tată realizează că era ap roap e ab u ziv


îm i d oresc să fi citit B ebeşu h d m eu înţelege lot în a in ­
te ca fiica m ea să se fi născut. Nu. realizasem că eu îi
distrăgeam în m od constant atenţia de la p lân s leg ă-
ftând-o şi gângu rind atunci când izbucnea în lacrim i.
Am p lâns zd ravăn citind anu m ite părţi d in carte. A tât
fiica m ea, cât şi eu am trăit m om ente de d isp erare
atunci când n u p u team cu n iciu n chip să o op resc din
plâns. M -am sim ţit inutil tocm ai în m om en te cân d sim ­
ţeam că trebuie să d oved esc ca. su nt u n bun p ărin te
(mai ales m am ei fiicei m ele). îm i d oresc ca cin eva să-m i
fi zis că de fap t este foarte im p ortant ca ea să p lân g ă
intens. D e d ou ă ori am scu tu rat-o aşa de tare, din cau za
furiei şi fru strării cauzate de plânsul ei, în c â t (am. aflat
mai târziu) puteam, chiar să. o om or.

P A RTE A A IV -A : A P U C A Ţ II P R A C TIC E . 165


O m am ă ar fi pu tut fi abuzivă
în sfârşit, vă scriu. Am vrut să. fac acest lucru încă
de când am descoperit Bebeşulul m eu înţelege tot, acum
n ou ă luni. C artea dum neavoastră ne-a salvat vieţile.
Cred cu tărie că aş fi recurs la violenţă. Fiica m ea, San-
dra, avea doar zece săptăm âni, însă eu, provenind din-
tc-o fam ilie abuzivă şi disfuncţională, m ă zbateam şi nu
găseam răspu nsu ri care să ni se potrivească. In urma
lectu rării cărţii dum neavoastră, am acu m o fiică de un­
sp rezece luni fericită şi înfloritoare, p e care o înţeleg şi
o ador. M ulţum esc! Sim ple cuvinte n u p ot exprim a cât
de m u lt au îm b og ăţit cărţile d u m neavoastră viaţa mea,
a fiicei şi a soţu lu i m eu, pentru totdeauna.

P lânsul b eb elu şu lu i îi deschid e m am ei calea


spre sp iritu alitate
A m in ten ţion at să vă scriu pentru a vă îm p ărtăşi o
parte dintre exp erienţele m ele cu fiica m ea de şapte
luni, Linda, şi, m ai p resus de toate, să vă m ulţum esc
pentru cartea Bebeşulul meu înţelege tot care m i-a căzut
în m ân ă când Linda avea num ai şase săptăm âni.
La. acea vrem e, a încep u t să aibă crize d e plâns pe
care nu le înţelegeam şi începeam să o iau razna. Poate
că o parte din plâns se datora colicilor. Eu am renunţat
la p rod u sele lactate şi plânsul acela dureros, dat de
cram pe, a dispărut. Pe de altă parte, când an i început
să. vă citesc cartea, îi ofeream sânul de fiecare dată când
plângea şi ca m etodă de a o adorm i. Su gea haotic, cam
la. fiecare oră în tim pul zilei, şi am observat că părea
u şor absentă.
P rim a săptăm ână în care am încu rajat-o să plângă
a fo st foarte dificilă. în prim ele trei zile, aproape ca nu
a fă cu t nim ic altceva decât să plângă. Fam ilia mea um ­
bla cu m âinile la urechi şi încerca să. n u se am estece. Pe

166 AUETHA SO LTER


când îm i pierdeam curajul, fam ilia a în cep u t să m ă su s­
ţină. A cum su n t m ăm ica m ând ra a unui b eb elu ş de
şapte luni despre care toată lu m ea zice că este foarte
vioi.
Lu cru l cu Lind a m -a deschis spre o viaţă sp iritu ală
şi acum văd p este tot o confirm are a id eilor d u m n ea­
voastră. Su nt foarte încântată de acest lucru, cred că
este extraordinar. Cred că su nteţi foarte ap roap e să g e­
neraţi o revoluţie ce va schim ba om en irea în b in e . To­
tuşi, partea m ea precaută, conservatoare, se în treab ă
unde n e va duce. In tim p ce scriu aceste rându ri, reali­
zez că în treb ările v in din p rop ria-m i ezitare d e a da
frâu liber lacrim ilor.
Fiica m ea este foarte energică şi fericită. S u n t foar­
te m ândră de ea. C red că va creşte şi va deveni u n ad u lt
puternic. Poate, d at fiind că nu va p u rta cu ea atâta su­
ferinţă din trecut, va fi în totd eau n a în con tact eu p er­
soana care este acum : atât de ap roap e de ceea ce se află
de cealaltă p arte a existenţei, ceva a tât d e p ro asp ăt şi de
inteligent.

U n băieţel de zece luni doarm e toată n o ap tea


C artea dum neavoastră S ebeşu lu i m eu înţelege tot
şi-a făcu t apariţia în casa noastră la m om en tu l oportu n.
Eu îl supra-alăptam . pe fiul m eu şl. rep rezen tam pen tru
el un tip ar de control. D u p ă ce am citit două capitole
săptăm âna trecută, am pus în p ractică im ed iat su gesti­
ile dum neavoastră. Richard s-a b u cu rat de ocazia de a
plânge pe care i-am oferit-o, şi. apoi a d orm it toată
noaptea, pentru p rim a dată în viaţa Iui! (A re zece luni.)
A doua zi, a plâns d in nou din toate puterile, d u pă care
a. dorm it tim p de două ore în. pătu ţu l lui. R em arcabil
este faptu l că e i obişnuia să d oarm ă în braţele m ele şi
plângea întotd eau na când îl. puneam în pa.tu.1 lui sau al
nostru, dorm ind num ai dacă îl ţineam în braţe.

P A R T E A A IV -A : A P L IC A Ţ II P R A C T IC E 167
A cum am în cep u t să îl cunosc m u lt m ai bine şi îi*
m od diferit. L egătu ra noastră este m ai puternică de:
când îm p ărtăşim aceste m om ente de plâns. Sunt atât
de „în d răg ostită" de el! Sim t că p lânge irtu.lt m ai liber şi
este m u lt m ai exp resiv şi com unicativ cu m ine. Ştie că
îi în ţeleg cu ad evărat şi îi accept sentim entele, şi de ace­
ea este m ult m ai deschis.
Eu şi soţu l m eu am travestat o perioadă de stres în
căsnicia noastră. Eu am căutat aju tor la alte persoane In
în cercarea m ea de a-m i vindeca du rerile şi rănile. între
şedinţele de terapie, continui să stau d e vorbă cu mine
şi să las lacrim ile să curgă.
Soţu l m eu du ce cu el foarte m ultă su ferin ţă pe care
nu o recunoaşte şi de aceea nu poate tolera plânsul ni­
m ănui. A refu zat să participe la exerciţiile sugerate de
d u m neavoastră şi ne trim ite pe m ine şi pe copil în altă
cam eră pentru a p lânge. Este foarte greu pen tru mine
să fac faţa acestei atitud ini, dar reuşesc, deoarece el este
o p ersoană iu bitoare, binevoitoare, generoasă şi
atentă.

U n b ă ia t ag resiv de zece lu n i în c e p e să se
relaxeze
A m u n băiat de zece luni care, până acum o săptă­
m ână, părea destul de supărat, deşi plângea foarte pu­
ţin. De când s-a născut, a fost un bebeluş foarte activ,
agitat, care nu.-şi găsea locul, şi foarte puternic. A m 'in­
terp retat acest fel de a fi ca o dorinţă a lui de a nu fi ţi­
n u t în braţe, m ai ales că întotdeauna se oprea din plâns
când îl lăsam jos. A crescut repede şi pu ternic şi părea
că se dezvoltă perfect, cu excepţia faptului că nu-i plă­
cea să fie ţinut în b raţe şi nu putea fi liniştit din smior-
căiala. continua. A început totodată să m ă m uşte şi să
mă. tragă de păr foarte tare. A m în cercat să îl accept aşa

168 ALGTHA SO LTER


cum era, d ar m ă sim ţeam rănită şi furioasă din. cau za
aparentei lui respingeri.
A poi, am d escop erit cartea Bebeluşul m eu înţelege
lot. A m renu nţat im ed iat la suzetă şi am în cep u t să îl
ţin în b raţe când plângea. A fost (şi continuă să fie)
foarte d u reros şi cu o m are încărcătu ră em oţion ală, d e­
oarece el în cearcă să dea din picioare şi se zbate să sca­
pe din îm b răţişarea m ea. D ar plânge, şi într-u.n final se
uită în ochii m ei, şi până la u rm ă corpul i se relaxează.
Bucuria de a-1 ţine în braţe d u pă un ep isod de plâns
este atât de îm p linitoare, încât nici. nu. vă p ot spune.
Aşa cum. descrieţi. în. carte, după plâns este m ai relaxat
şi m ai fericit. Sim t că, în sfârşit, după zece luni, a m cu.
adevărat u n copil.

O fe tiţă de u n an d ev in e tand ră
În ainte să citesc Sebeşului meu înţelege lot m ă aflam
în faţa unei dilem e: cum să reacţionezi când un. copil
plânge fără a avea u n m otiv clar de d u rere sau o a n u ­
mită nevoie? Ce trebu ie să facă m am a în acel m om ent:
să îşi alăpteze copilu l sau să îl lase să plângă sin gu r
până la ep uizare? N u eram de acord să îm i las copilu l
să plângă în patul lui, aşa că am în cercat să îl lin iştesc
prin alăptare. A stfel că la un. an, fetiţa m ea era u n b eb e­
luş drăguţ, dulce-şi „cu m in te", dar sugea n eîn cetat, era
suprapond erală, iar eu eram un părinte iritat, furios,
frustrat, cu. sfârcu ri foarte d u reroase. M ă în g ro zea
alăptarea, d eoarece fiica m ea o dorea, non-stop, d ar la
sân se agita, se arcuia, m ă zgâria şi plângea., U ra m , de
asem enea, m om entu l când trebuia să o cu lc seara.
Uram să o las singură în patul ei să plângă pân ă la ep u ­
izare, dar nu vedeam alternativa. Când p lân gea, în cer­
cam să o alăptez, să îi. distrag atenţia, de la plâns sau să
o liniştesc. C ând eşu am şi. ea ţipa, eu deveneam , fru stra­
tă şi m ă înfuriam - M ă „lăsa" spatele şi aveam, artrită la.

P A R T E A A IV -A : A P L IC A Ţ II P R A C T IC E 169
m âini. Situ aţia s-a în rău tăţit aşa de tare, în cât am înce­
p u t să strig Ia ea: „Taci din gu ra!" Pe măsxiră ce relaţia
n oastră se deteriora, am cerut ajutorul. D epartam entu­
lui local de A sistenţa Socială, M -au ajutat să fac faţă
p rop riilo r sentim ente d e furie şi inadecvare. D ar tot
nu-m i dădeam seam a de ce p lânsu l ei „apăsa u n buton"
în m in e cu atâta intensitate. A m învăţat să fac faţă com­
p ortam entu lu i ei. „nead ecvat", în să n u am reuşit să
descopăr cauzele ascu nse decât când. am. citit Bebeşulul
meu în ţelege tot.
In m od evident, n u în ţelegeam p lân su l ei. Cre­
deam că în cerca să-m i com u nice „Marnă, f ă cevaV' De
fapt, ea în cerca să se vind ece de ceva. Nu am m ai simţit
că trebu ie să „fac cev a" (pentru că atunci când eşuam,
m ă făcea să m ă sim t o ratată). A m p u tut să mă liniştesc
şi să „o las să plângă ascu ltând -o a ctiv ". N u m ai trebu­
ia să o aru nc în patu l ei şi să o las acolo să plângă. Ori
de câte ori era agitată, sau se com porta „neadecvat",
puteam să o duc cu calm în cam era ei şi d oar să o ţin în
braţe. Puteam să îm i pun picioarele pe ceva şi să mă
od ih n esc şi eu. Este, intr-adevăr, foarte greu. Să ţii în
braţe u n copil, care ţipă, se arcuieşte şi are o criză de
furie. D ar după circa 40 de m inute, încep e să se uite
prin cam eră, sa se joace cu părul m eu şi este o persoană
diferită, U neori, adoarm e liniştită în braţele m ele sau se
joacă p e jos fericită tim p de ore în şir,
Fiica. mea. este acum o persoană diferită. Ea poate
să se alin te în braţe. (Până acum nu m ă lăsa sa o ţin în
braţe, nici m ăcar cât a fost bebelu ş. N u am prim it nici­
odată feed b ack -u l pozitiv de care aveam nevoie că sunt
un p ărin te eficace.) A cum , suge d oar de câteva ori pe zi
(uneori, chiar trebuie să. o încu rajez). Nu. m ai sunt în­
grozită de acele ore nesfârşite dinaintea somnului.
A cum , se jo acă fericită până la ora 21:00, şi apoi se cui­
b ăreşte cu m ine în pat până când adoarm e.

170 A L .E T H A S O L X E R
A cum sunt un părinte diferit. în ţeleg n evoia p ro ­
fundă. de în ţelegere pe care cu. toţii o avem şi. sim t că o
ajut pe fiica mea să devină o persoană fericită şi săn ă­
toasă. M u lţum esc, dr. Solter.

U n b ă ia t de doi ani are crize de fu rie şi d oarm e


toată n oap tea
Vă. m u lţu m esc foarte m u lt pent.ru cele două cărţi
pe care le-aţi scris, Bebeşutuî meu înţelege tot şi C opiii noş­
tri fru m o şi şi sănătoşi. M i-au fost de m are aju tor în a în ­
ţelege ce se în tâm p lă în tre m in e şi fiul m eu.
D u p ă ce v-am citit cărţile,, am fost sigură că l-am
supra-alim entat la sân tim p de doi ani. Era u n copil
durduliu, cu colăcei de grăsim e. O am enii ob işn u iau să
com enteze că e p rea gras şi că are tot tim p u l o „ ţâ ţă " în
gură. Sim ţeam ca îi îm p lin esc toate n ev oile alăptandu-1
la cerere. Ştiam că n u îi era foam e de fiecare dată când
îl alăptam , că poate avea n ev oie doar de siguran ţă şi că
e datoria m ea ca m am a să îi ofer acest lu cru . Totodată,
voiam, să com p ensez faptul că eu nu am fo st alăp tată şi
că am fost lăsată să plâng singu ră până la ep uizare. Ro-
bert a dorm it întotdeauna cu. n oi şi a fo st ad orm it la
sân, trezind.u-se de două, până. Ia patru ori pe n oap te în.
ultim ii! an.
D e aceea, când. am citit că el foloseşte alăptatul ca
tipar de control, am decis ca pentru în cep u t să nu-1 m ai
adorm Ia sân seara. La prima. încercare, l-am ţin u t în
braţe şi l-am lăsat, să aibă o criză de furie în ju r de cin ci­
sprezece m inute. Soţu l m eu a plecat, acu zân d u -m ă că
chinui copilul, deoarece aşa părea. M -am sim ţit în g ro ­
zitor şi m -am în treb at dacă fac ceea ce trebuie. A m în ­
cercat să m ă conving că abordarea m ea îi face b in e şi. îl
ajuta să se elibereze de tensiuni. D ar R ichard părea că
se am balează şi m ai tare, şi că devine tot m ai su p ărat

P A R T E A A IV -A : A P L IC A Ţ II P R A C T I C E 171
pe m ine. D upă un timp, i-am d at sân să îl calm ez şi a
d orm it profund câteva ore.
N oaptea trecută, l-am lăsat din nou să aibă o criză
de fu rie de 30 de m inute şi am fost su rprin să de furia
dezlănţuită. Se lupta cu. m ine, pentru că voiam să îl ţin
în braţe, apoi m ă respingea şi cerea la tatăl lui.
Toate acestea au scos la iveala răni şi sentim ente
adânci, drept pentru, care am decis să fac terapie prin
m etod a strigătului, prim ar. în final, s-a op rit din plâns
când. am. reuşit să-l fac să înţeleagă că va prim i sânul
dim ineaţă. A adorm it până dim ineaţă (s-a trezit o sin­
gură dată, dar a adorm it la Ioc singur, fără a cere sâ­
nul)! Vreau să. continui această abord are în fiecare sea­
ra, deşi m i se pare foarte greu de aplicat.

O fe tiţă de trei an i îşi exp rim ă g elo zia


C artea Bebeşulul meu înţelege tot a reprezentat cea
m ai m are schim bare pentru m ine, ca m am ă! M i s-a pă­
rut atât de utilă, de realistă şi de p ractică! Consolidează
extraordinar relaţia părinte-copil! D eşi fiica mea are
acum aproape trei ani, încă folosesc cărţile dumnea­
voastră cu sfinţenie. (Am. cum părat-o şi pe a doua.)
Prin labirintul nesfârşit de sfaturi pentru părinţi, de
cărţi, şi articole, filozofia şi cărţile dum neavoastră au
strălu cit ca u n far lum inos de conştientizare şi cunoaş­
tere. Au rep rezentat singurul lucru care a avut sens
pentru m ine şi care a av u t şi aplicaţii, practice cu rezul­
tate d e succes.
A m acum al d oilea copil, de patru săptăm âni, iar
Elizabeth (fetiţa de trei ani) traversează o etapă foarte
intensă de rivalitate faţă de fratele ei. C ând încerc să
petrec tim p cu Elizabeth, să îi p erm it să plângă şi să
scoată afară sentim entele ei de gelozie, ţin ân d -o în bra­
ţe şi oferindu -i ce are nevoie, încep e al doilea copil să
plângă! D acă m erg la el să văd de ce plânge, Elizabeth

172 ALETHA SOLTER


se sim te abandonată şi m ai geloasă! M ă sim t atât de
derutată şi de scindată. Faptul că le ofer cop iilor m ei
ajutor în exprim area sentim entelor, în tim p ce îi ţin în
braţe şi îi alin, este atât de im portant pentru ei, d ar se
pare că nu reu şesc să fac acest lucru în m od eficien t,
fiindcă su nt acum doi copii care au n ev oie de m in e în
acelaşi tim p!
(A se vedea u rm ătoarea secţiu ne de în treb ări şi
răspunsuri pentru o solu ţie la această, p rob lem ă.)

O m am ă îşi în ţelege m ai b in e fiica de patru ani


A fost o m ană cerească faptul că m i-au c ă z u t în
mână cărţile dum neavoastră. Su n t recu n oscătoare că
le-aţi scris, pentru că m i-au schim bat viaţa.
Fiica m ea are patru ani şi părea că se sm io rcăie şi
se agaţă p rea m ult de m ine. C artea d u m neavoastră m -a
ajutat să văd cum anu m e am stabilit an u m ite tip are de
control când era beb elu ş şi cum acestea au d ev en it o a
doua natură pe m ăsură ce ea a crescut. D eoarece am
preluat de la un grup de su port în alăp tare id eea că pot
folosi alăptarea pentru liniştirea copilu lui şi d in cauză
că nu suportam să o aud plângând, la în cep u t, m i-am
folosit în prim ul rând. sânu l pentru a o îm p ied ica să-şi.
exprim e sentim entele (deşi Ia acea vrem e n u ştiam
acest lucru şi credeam că fac bine).
C ând fiica m ea avea în ju r de trei ani şi ju m ătate,
am în cep u t să m erg Ia în tâln irile în 12 paşi (C opiii
A dulţi ai A lcoolicilor, m ai precis) şi am în cep u t să-m i
exprim, eu în săm i sentim entele şi să lu crez la p rop riile
inele atitudini şi com portam ente distorsionate. A ieşit
la iveală, m ultă furie, în m are parte în d rep tată către fii­
ca mea, deşi avea prea puţin sau deloc d e-a face cu ea.
Eram disperată să găsesc ajutor şi doream cu ard oare
să îm i schim b com portam entul. Ei bine, p lâ n su l în
mare parte m-a ajutat să calmez, furia. C ărţile d u m n ea­

P A R T E A A 1V -A : A P L IC A Ţ II P R A C T I C E 173
voastră şi ajutorul concret pe care ele îl oferă m ă ajuta
sa resp ir uşurată.
N u num ai că p ot vedea acum. lu cru rile de care fiica
m ea se foloseşte pentru a-şi ev ita sentim entele, dar pot
vedea cu m s-au in stalat propriile m ele tipare de corn
trol. E ste a tât de b in e să ştiu că orice rău p e care i l-am
făcu t poate fi vin d ecat dacă îi p erm it să plângă cât are
n evoie. M u lţum esc foarte m ult pentru că aţi adus acest
lucru la lum ină.

O fetiţă de cin ci ani recu perează plânsul


C ând s-a născu t M ary (acum cinci ani), sugea din
oră în oră. Socrii îm i spuneau: „O sa te doară sânii!",
„D ă-i o su zetă!" A m fost deci u şu rată când, ia 11 luni,
M ary şi-a descoperit degetul m are şi povara suptului
intens a trecu t de la m ine, la propriul deget.
A p oi, am citit d escrierea p e care o faceţi tiparelor
de con trol în Sebeşului m eu înţelege tot, inclusiv alăpta­
tul... Poftim !!! A lăptatu l, un tipar de control? M -am su­
p ărat u n pic şi ar fi trebuit să-mi dau seam a că găsisem
o in form aţie valoroasă. Din păcate, su nt cam încăpăţâ­
nată şi am nevoie de o anum ită predispoziţie pentru
in form aţii noi ca sa le p ot accepta. D e aceea, când am
citit C opiii noştri fr u m o şi şi sănătoşi luna trecută, a deve­
nit totul clar pentru m ine, de la prim ul capitol. Evrika!
D acă în acele p rim e u nsp rezece săptăm ân i aş fi refuzat
să îi dau. sânul (atunci când ar fi fost ju stificat) pentru a
o ajuta să plângă, M ary probabil că nu ar fi devenit o
fetiţă de cinci ani atât de solicitantă.
în clipa de faţă, deşi vreau să o învăţ pe Mary să
plângă în Ioc să îşi sugă degetul (principalul şi cel mai
iubit tipar de control al ei), habar nu am cum să proce­
dez. In să trebuie să. recu nosc că am văzut progrese
ap roap e din m om entul în care am început. C ând înce­
pe să plângă, uneori văd degetul care porneşte instinc­

174 ALETMA 5 0 LTER


tiv spre gură, şi, destul de des, d ecid e să nu îl m a i bage
în favoarea plânsului. La sfârşit, când u rletele au în ce­
tat, este cu rată şi eliberată, ca şi cu m ep isod u l n u s-ar fi
întâmplat, sau n u ar fi con tat deloc. U n eori, ch iar ad u n ă
lucrurile p e care le-a aruncat, ca şi cum ar fi ceva
firesc.
în că sim t că nu ştiu cât s-o ţin în b raţe şi când să o
las în pace dacă îm i cere acest lu cru în cu vin te. îm i
am intesc când eram eu copil şi ţip am şi lov eam cu
pumnii pentru a fi lăsată în pace, în acelaşi tim p dorin d
de fa p t din toata inim a să fiu ţin u tă în braţe, sprijin ită şi
iubită. In principiu , continui să o ţin în b raţe, iar atu n ci
când nu o fac, m erg adesea să văd ce face. C red că are
de recu p erat m ult plâns.

5. C ELE M A I F R E C V E N T E ÎN T R E B Ă R I

Aceeastă. secţiu ne conţine cele m ai frecv en te în tre­


bări puse de părinţii şi ed u catorii care v in la atelierele
mele sau îrni cer o consu ltaţie privată.

S u n t de acord că este b en e fic p en tru c o p ii să


plângă, d ar n u v reau să o facă lâ n g ă m in e . E ste în or­
dine să le sp u n să p lân g ă în altă p arte?
îm i dau seam a că nu este u şo r să fii în com p an ia
unui copil care plânge, d ar este im p ortan t să ţin eţi
minte că p ropriile exp erien ţe din cop ilărie afectează re­
acţiile pe care le avem faţă d e cop iii n oştri astăzi. N u
am găsi atât de dificil să acceptăm exp rim area em o ţio ­
nală a copiilor, dacă noi înşin e am fi fost lăsaţi să p lâ n ­
gem şi să avem crize de fu rie în copilărie, în aten ţia
plină de dragoste a unui adult.
Toată lu m ea are dreptul la p ace şi linişte şi trebuie
sâ vă asigu raţi că aveţi parte de su ficien t tim p d ep arte

PA RTEA A IV -A : A P L IC A Ţ II P R A C T IC E 175
de copii, fie că su nteţi părinte, fie că sunteţi cadru dit-
dactic. D ar când. copiii sunt în grija noastră, avem oare
dreptul să Ie ignorăm nevoia legitim ă de atenţie doar
pentru că nu ne sim ţim confortabil?
Există o tendinţă, m ai ales în Statele Unite, de a
forţa copiii, să devină independenţi. U na dintre mani*
festările acestei tend inţe este m etoda bine cunoscută de
disciplinare nu m ită „tim e-out" (izolare). C opilului i se
cere să stea pe un scaun, departe de alţi oam eni, sau
este trim is în altă. cam era. A ceasă abordare se bazează
pe o n oţiu ne din psihologia co gni tiv-com p or ta mentală
care afirm a că acele com portam ente neadecvate vor
dispărea când ele nu prim esc atenţia adultului. Am
scris m u lt p e tem a capcanelor acestei form e de
d iscip lină.1
Există câteva m otive pentru care nu recom and izo­
larea sau retragerea atenţiei în cazul copiilor care plâng
şi au crize de furie. în prim ul rând, copiii percep aceas­
tă abordare drept o pedeapsă. N u p ot decât să se gân­
d ească la faptul că au făcu t ceva greşit, că sunt „răi"
pen tru că plâng. A ceastă retragere a iu birii şi a atenţiei
în tr-u n m om ent când ei au cea m ai m are nevoie de ea
le va scădea stim a de sine, deoarece o p arte din ei (ne­
voia d e a elibera em oţiile puternice) a fost refuzată. Co­
piii au nevoie de iubire necond iţionată şi de acceptare,
nu de atenţie cond iţionată de m odul cum se simt.
In al d oilea rând, izolarea şi retragerea dragostei
p oate genera şi m ai m u lte sentim ente du reroase în co­
pii, ceea ce va spori nevoia de a plânge. U n copil care
este trim is în altă cam eră se poate sim ţi derutat, nesi­
gur, n eliniştit, frustrat, furios şi poate d ezvolta resenti­
m en te. D acă unui copil i se cere să stea pe un scaun
separat de gru pu l de copii din care face parte, se poate
sim ţi stânjenit şi ruşinat.

1.76 A L E T H A S O L T E fl
în al treilea rând, această form ă de d iscip lin ă nu
este un m od el u til de u rm at pentru relaţiile adulte.
^Virem ca fiii şi fiicele noastre să le spună v iitorilor lor
colegi sau p arteneri de viaţă sa m eargă în altă cam eră
când sunt supăraţi, şi să iasă de acolo d o ar când vor şti
;,;să se com p orte fru m o s"? In loc să-i în văţăm pe copii
şă întreru pă com u nicarea cru. sem enii, m i se p are m ai
Util să Ie arătăm cum. pot asculta m ai cu atenţie, pentru
ca ei să înveţe acest lu cru şi să-l folosească m a i târziu în
viaţă.
în al patru lea rând, copiii care su nt trim işi în altă
cam eră sau cărora Ii se sp u ne să stea liniştiţi, pe un. sca­
un atunci când p lân g pot învăţa să îşi rep rim e lacrim i­
le. Copiii. îşi elib erează sen tim en tele m u lt m ai eficien t
Şi m ai d eplin când un ad u lt Ie acceptă şi cofirm ă du re-
fea. O rice inhibă această elib erare sănătoasă este un
deserviciu adus copiilor, d eoarece le creşte p red isp o z i­
ţia spre o gam ă largă de p rob lem e em oţio n ale şi fizice.
în. final, în g rijorarea m ea cea m ai m are în leg ătu ră
cu ignorarea p lânsu lu i şi crizelor cop iilor este m od ul
cum acest lu cru afectează relaţia p ărin te-cop il. Ca
mamă a doi copii aproap e adulţi, ştiu că este de o im ­
portanţă vitală să se ţină deschis canalul de co m u n ica­
re pe m ăsură ce copiii cresc, D acă refu zăm să le ascu l­
tăm sentim entele când su nt m ici, în d ep ărtat!d u -i de
noi d eoarece n u ne place să-i auzim plân g ân d , cum
putem să ne aşteptăm ca în adolescentă să m ai vin ă la
noi cu problem ele pe care le au? Hi. vor învăţa, cu rân d sa
ine înd epărteze, deoarece au experienţa refu zu lu i nos­
tru în a-i. asculta. Vor căuta apoi în altă parte acea iubire
şi acceptare n econd iţionată pe care n u au p rim it-o aca­
să. N u uitaţi, că în cîţiva ani copiii d u m n eavoastră vor
deveni adolescenţi, şi m odul în care vă com p o rtaţi cu ei
a,cum vă. influenţează relaţia, viitoare.

P A R T E A A IV -A : A P L IC A Ţ II P R A C T IC E 177
C o p iii n u p lân g u n eori doar p en tru a-şi m anipu­
la p ă rin ţii? D acă în cu ra jez p lâ n su l, oare n u vor plân­
ge şi m ai m u lt ca să-m i atragă aten ţia?
C ând nu este evidentă o nevoie im ediată şi copiii
folosesc plânsul drept un m ecanism de eliberare a stre­
sului, este u şor să se atribuie plânsu l u n ei dorinţe de a-i
dom ina sau a-i m anipula pe părinţi. A ceastă înţelegere
eronată se în tâm p lă de obicei când copiii folosesc pre­
texte n eîn sem n ate pentru a plânge sau devin excesiv
de cap ricioşi d in cauza unui stres acum ulat (fenome­
nul „fu rsecu l ru p t").
Există b ăn u iala greşită legată de prod ucerea voită
a lacrim ilor de către copii şi de fap tu l că u nele lacrimi
ale lo r n u su nt „ad evărate". A cest lu cru este cât se poa­
te d e incorect. C opiii nu pot sim u la plânsul. D acă exis­
tă lacrim i, are lo c o eliberare sănătoasă., chiar dacă mo­
tivu l p en tru care copiii plâng n u este evident. Actorii
p rofesion işti învaţă să producă lacrim i reale pe scenă
prin am intirea unei experienţe trau m atizan te din copi­
lărie şi prin retrăirea durerii. Plânsu l este autentic.
Cu alte cuvinte, chiar dacă u nii copii p ot începe să
plângă pentru, ca apoi să se op rească şi să o ia de la ca­
păt (în funcţie de cât de în siguranţă se sim t), acest lu­
cru nu înseam nă că p lânsu l este sim u lat sau că. încearcă
să-şi m anip uleze părinţii. Când copiii au plâns sufici­
ent, n u m ai au lacrim i şi atunci, oricât d e m u ltă atenţie
li s-ar m ai acorda, lacrim ile tot nu m ai curg. Este im­
portant de reţin u t că plânsul copiilor are loc atunci când ei
se sim t suficient de în siguran ţă să o fa că , d ar ei plâng nu­
m ai atât cât au nevoie pentru a se elibera de tensiuni.
Este u til să consideraţi plânsul şi crizele de furie
d rep t procese sim ilare cu defecarea. N evoia de a plân­
ge se adună treptat şi, în final, găseşte o ieşire într-un.
episod de p lân s sau o criză de furie. P rocesu l este com ­
p arab il cu nevoia de a defeca; rezid u u rile se acum ulea­

178 A I.E T H A S O L T E R
ză până când apare nevoia de elim inare. N u-i acuzăm
pe copii că n e m anipulează atunci când fa c treabă
mare! Şi nici n u ne îngrijorăm că le-am cauza d iaree
dacă Ie acordăm atenţie când stau pe oliţă! Ştim că ex is­
tă un n u m ăr finit de scaune şi că n u p ot p rod u ce m ai
multe din dorinţa de a ne atrage atenţia.
Este u şor să interpretăm greşit m otivaţiile p e care
le au copiii, în b aza propriilor noastre em oţii. D acă vă
sim ţiţi m an ip u lat în m od frecven t când vă p lân g e cop i­
lul, vă recom and să vă exploraţi am intirile d in cop ilă­
rie. D acă v -aţi sim ţit n ep u tincios m ic fiind, d acă aţi fost
controlat p rin pedepse şi recom p ense, este firesc ca să
nu agreaţi şi să vă opuneţi oricăru i com p ortam en t care
seam ănă cu o încercare de a vă controla sau m an ip u la
(chiar dacă n u este).
A ceastă chestiune este com p licată şi de id eea de
„răsfăţ", care nu a existat în ain te de R evoluţia In d u stri­
ală. După aceasta, fam iliile extin se au fost destrăm ate
pentru prim a dată în istoria u m anităţii. Societatea a d e­
venit m ai m obilă şi oam enii se stabileau în locul în care
găseau de lucru. C eea ce a determ inat o su p rasolicitare
a părinţilor, care nu mai aveau în ap rop iere o reţea de
bunici, m ă tuşi, unchi, verişori, şi fraţi care să-i spijine.
M etodele de creştere a cop iilor s-au schim bat d rastic
de la stilul indu lgent precedent.
M arnele erau avertizate să n u -şi răsfeţe cop iii şi
nici să le facă pe plac, ci să-i îm p in g ă sp re in d ep en d en ­
ţă. A cest lucru a dus la practicile regretabile ale în ţă rc a ­
tului tim pu riu, antrenam entulu i la oliţă tim pu riu (u n e­
ori chiar de la vârsta de trei săptăm âni), forţării cop iilor
să doarm ă singuri, stricteţii orelor de m asă, ignorării
bebelu şilor când plâng şi disciplinei bazată pe p ed ep ­
se. (D isciplina punitivă nu era o nou tate pentru copiii
mai m ari, dar ea s-a extins pentru a acoperi şi p erioad a
tim purie). Sentim entul de a fi m anipulat de plânsul

P A R T E A A IV -A : A P L IC A Ţ II P R A C T IC E 1.79
unui copil are probabil o origine com ună cu frica de a
nu răsfăţa copiii.
A şadar, faptu l că vă sim ţiţi m anipulaţi de plânsul
copilu lui d u m neavoastră nu presup une şi o intenţie a
copilului de a vă m anipula.

C um p o t face diferenţa între n ev o i autentice şi


p reten ţii exagerate?
în secţiu nea în care am vorbit despre fenom enul
„fursecul ru p t" (Partea a III~a, Secţiunea 3) descriu cum
copiii folosesc d iferite pretexte pentru a p lân g e din ca­
uza stresulu i care s-a acum ulat în viaţa lor. Uneori, ei
devin excesiv de capricioşi, Fixarea unei lim ite este
u n eori su ficientă pentru a declanşa lacrim ile. Cum.
poate şti cineva care sunt cu adevărat n ev oile copiilor?
Nu există răspu ns sim plu la această întrebare.
Iată o situaţie descrisă de o m am ă care a participat
Ia u n u i dintre atelierele m ele. Fiica ei de patru, ani do­
rea să poarte aceeaşi pereche de chiloţi în fiecare zi, de­
oarece aveau im p rim aţi personajele ei preferate. Dacă
chiloţii respectivi nu erau disponibili (fiindcă erau
m urdari şi nu fuseseră încă. spălaţi), ea. avea o criză de
furie. D e aceea, mama. ei obişnuia să spele această pere­
che d e chiloţi în fiecare seară, pentru ca fiica ei să-i poa­
tă purta în fiecare zi. întrebarea m am ei în tim pul ateli­
erului. m eu a. fost dacă eu consider că aceasta era o ne­
voie reala sau era vorba despre fenom enul „fursecul
ru p t". Cu alte cuvinte, când fiica ei avea o criză de furie
în legătu ră cu chiloţii, chiar era vorba despre chiloţi
sau era vorba despre un alt stres, care nu. avea nicio le­
gătură cu chiloţii?
într-o astfel de situaţie recom and să se discute mai
întâi problem a şi să se încerce o rezolvare a conflictului
cu copilul, într-u n m om ent când nicio parte nu este su­
părată. Mama. poate spune „Avem o problemă.. Doreşti

180 A LE T H A SOLTER
să porţi aceeaşi pereche de chiloţi în fiecare zi, iar eu
sunt obosită să-i spăl în fiecare zi. Ce p u tem fa c e ? " Se
pot gândi îm preună. 3a. posibile soluţii. O solu ţie ar fi
cum părarea mai. m u ltor perechi de chiloţi cu acelaşi
personaj. D acă ele pot găsi o soluţie care să le convină
am ândurora, p roblem a este rezolvată. Privind. în apoi,
m ama ar realiza că era foarte im p ortant pentru fiica ei
sa p oarte aceaşi pereche de chiloţi.
Totuşi, dacă nu se găseşte n icio soluţie fu ncţională,
acest lucru este un indiciu că problem a de fond rai are
probabil nicio legătură cu chiloţii. Fata foloseşte acest
pretext pentru a plânge. Poate că p roblem a se va. rezol­
va fără crize de furie, dar fata va găsi alt p retext să se
dezlănţuie d im ineaţa. Poate, dintr-o dată, şo setele nu
au culoarea, potrivită, sau pantofii nu sunt con fortabili.
Iată un exem plu cu o nevoie care nu era. au ten tică
în cazul fiicei m ele:

Când fiica mea avea. şapte ani, a început să


plângă în fiecare dimineaţă în legătură cu cu­
sătura care traversa şoseta în dreptul degetelor
de la picioare şi. care o deranja îngrozitor. Am
cumpărat şosete care nu aveau acea cusătură
în. dreptul degetelor. Totuşi, această soluţie nu
a rezolvat şi plânsul de dimineaţă. Părea că îşi
găseşte ceva pentru care să plângă aproape în
fiecare zi, în timp ce se îmbrăca pentru şcoală.
Aceasta s-a întâmplat pe parcursul câtorva
luni când două colege de şcoală, foarte apropi­
ate în trecut de ea, o excludeau din cercul lor.
Era modul ei de a elibera stresul rezultat din
situaţia dificilă în care se afla.

P A R T E A A IV -A : A P U C A Ţ II P R A C T IC E I8 l.
C u m vă aşteptaţi ca eu să accep t p lânsul atunci
cân d am m ai m ult de u n copil de îngrijit? N u este ne-
realistă această abordare?
îm p lin irea nevoilor em oţionale a m ai m ultor copii
este o provocare/ fie că sunteţi părintele unor copii
apropiaţi, ca vârstă sau o persoană care îngrijeşte mai
m ulţi bebeluşi sau copii m ici în acelaşi tim p. Părinţii de
g em en i au o sarcină grea.
E ste n ecesar sa înţelegeţi, că nu veţi. putea împlini
toate nevoile copiilor, tot tim pul. Dacă. plâng m ai mulţi
copii în acelaşi tim p, puteţi decide cine are nevoie de
atenţie prim ul. O recom and are generală ar fi să oferiţi
copilu lui m ai m ic cât m ai m ult contact fizic şi atenţie
posibilă. O feriţi celor m ai mari. sprijin şi atenţie, prin
zâm bet, vorbe de asigurare şi îm brăţişări ocazionale
sau bătăi u şoare pe u m ăr (dacă aveţi o m ân ă liberă).
C opiii care văd reacţia dum neavoastră plină de iubire
când alt copil plânge sau are crize de fu rie se pot simţi
invidioşi, dar ei vor avea parte de asigurare, fiindcă
sunt în tr-u n mediu, care acceptă exprim area em oţiilor
pu ternice.
A fi părinte şi a. lucra, cu copii m ici su n t meserii
care :n.e solicită m ult. Trebuie să realizăm totuşi, că nu
este B reşe să avem grijă de copii în grup sau să fim sin­
gurii resp onsabili pentru mai. m u lt de un copil sub vâr­
sta d e trei ani pentru orice durată de timp. îngrijirea
gru p u rilor de bebeluşi sau copii m ici este foarte diferi­
tă de m ediul firesc în care a evoluat specia noastră.
Pe parcursul a sute de m ilioane de ani de preisto­
rie, străm oşii n oştri au fost vânători şi culegători, tră­
ind în grupuri de fam ilii extinse. Erau m ereu m ai mulţi,
adu lţi d ecât copii în aceste cianuri şi niciun adult nu
era resp onsabil, singur, de toţi b ebelu şii şi copiii mici.
C reşterea copiilor era o responsabilitate a tuturor. Mai
m ult, stu d iile asupra societăţilor m od em e de vânători-

I.8 Z A L E T H A SO S .T E R
culegători au scos Ia iveală faptul că, în m edie, copiii
din fiecare fam ilie se năşteau la distanţă de trei ani. F i­
ecare copil prim eşte destulă atenţie ind ivid u ală în tim ­
pul p rim ilor ani. Structura noastră genetică nu s-a m o ­
dificat de la stadiu l vânător-euîegător încoace. Se pare
că până la vârsta de trei. ani, copiii au o aştep tare in trin ­
secă de atenţie individu ala.2
D in cauza situaţiei culturale şi econom ice p rezen te
în ţările indu strializate, bebeluşii şi copiii mici. sub vâr­
sta de trei ani sunt îngrijiţi în grupuri. N u este solu ţia
ideală, ci o realitate căreia trebuie să-i facem faţă. Sfatul
m eu pentru directorii de creşe ar fi să aibă m a i puţini
copii Ia un adult, o rotaţie de personal cât m ai frecventă
şi program e ind ivid u alizate de h rănit şi. d orm it. P ro b a­
bil cel m ai im p ortant sfat ar fi în cu rajarea form ării unor
ataşam anete puternice în tre copii şi educatori. Strădu-
iţi-vă să. creaţi un mediu în care stresul este m inim , dar
care acceptă lacrim ile şi. crizele de furie.
Ed ucatorii pot fi de m are aju tor în oferirea unui
sprijin em oţional şi în acceptarea plânsului, dacă părin­
ţii nu p ot sau n u d oresc să facă acest lucru, sau dacă
acasă este o situaţie stresantă. Ed u catorii pot ju c a un
rol cru cial în crize precum divorţul parental. Copiii,
plâng oriu nde se sim t în siguranţă să o facă. D acă se
simt în siguranţă acasă, ei vor plânge în p rin cip al aco­
lo. Totuşi, dacă sunt pedepsiţi sau ignoraţi când. plâng
acasă, sau d acă în şişi părinţii rep rezintă o su rsă de d u ­
rere, copiii vor încerca să p lângă cu alte p ersoan e care
îi au în îngrijire. O ricând copilu l plânge cu d u m n ea­
voastră, fie că sunteţi părinte sau altă persoan ă care are
grijă de el, vă puteţi sim ţi on orat că există suficientă
încred ere d in partea lui pentru a-şi exprim a se n tim en ­
tele în prezenţa dum neavoastră. Este u n sem n al. aten ­
ţiei de calitate şi al grijii p e care i-o acordaţi.

P A R T E A A 1V -A : A P L I C A Ţ I I P R A C T I C E 18J
N u e n ev o ie să-i învăţăm pe cop il să se integreze
în so cieta te?
B a da, copiii au. intr-adevăr nevoie sa înveţe când
şi u n d e este potrivit să plângă (aşa cum învaţă mersul
la toaletă). D ar acest lucru este peste capacităţile unui
copil sub cinci ani (şi u neori chiar m ai m are). Senti­
m en tele cop iilor sunt foarte intense şi im ediate. Pentru
ei este extrem de dificil să se abţină şi să păstreze plân­
sul p en tru m om en te „m ai potrivite".
Părinţii încearcă de obicei să se asigure că bebeluşii
au scutecul curat înainte de a pleca undeva şi că micuţii
care m erg deja la toaletă fac pipi înainte de a pleca. Pu­
teţi lua m ăsuri sim ilare şi în cazul plânsului şi a crizelor
de furie. Perm iteţi-le copiilor să-şi finalizeze plânsul de
care au nevoie înainte de a pleca undeva. D acă simţiţi că
se apropie o criză, de furie, încercaţi să aşteptaţi ca ea să
aibă loc. A cest lu cru nu este întotdeauna posibil, bineîn­
ţeles, şi chia r şi în cazul celor m ai bune m asuri preventi­
ve lua te, copilul poate sim ţi nevoia să plângă sau să aibă
o criză de furie într-un loc public.
A ceste izbucniri em oţionale nu îi deranjează de
obicei pe ceilalţi pe cât se tem. părinţii, şi vă oferă o oca­
zie excelen tă de a vă dem onstra ascultarea conştientă şi
acceptarea sentim entelor. Totuşi, dacă copilul începe să
se agite într-o biserica, o librărie, un restaurant, o sală
de con certe sau oriunde altundeva u nd e oam enii pot fi
deranjaţi, este în ţelep t să îl duceţi. în alt loc. Dacă' are.
nevoie să plângă, puteţi sta cu el în tim p ce îşi exprim ă
sentim entele. D aca nu este posibil să scoateţi copilul
afara, puteţi în cerca să opriţi plânsul distrăgându-i
aten ţia. Trebuie însă să fiţi conştient că în acest fel doar
îl am ânaţi p en tru un alt m om ent mai potrivit. (N u este
realist să ne aşteptăm din partea bebeluşilor şi a copii­
lor m ici să stea în linişte p erioade lungi de tim p în locu­
rile m enţionate anterior.)

184 A I..E T H A SOLT1ER


C opilul m eu îşi suge degetul şi nu p lân g e m ult.
Ce pot să fac?
C ând copiii se opresc în m od rep etat sin g u ri din
plâns cu ajutorul unui tipar de control cum este suptul
degetului, părinţii, sunt uneori foarte îngrijoraţi, şi se în ­
treabă cum să oprească obiceiul.
C onsid er că suptul degetului în m od p relu n g it şi
repetitiv este un. tipar de control, (spre d eo seb ire de o
acţiune de explorare ocazională, a d egetu lu i m are sau a
m ai m u ltor degete cu gura). B ebelu şii şi co p iii care îşi
sug degetu l îşi rep rim ă în acest m od sen tim en tele, aşa
cum un adult fum ează o ţigară când se sim te su p ărat
sau încord at. în acest al doilea caz, d ep en d en ţa p sih o­
logica de n icotin ă este şi ea o parte a tip aru lu i de con­
trol. Copiii îşi. sug degetu l când sunt stresaţi sau trăiesc
em oţii du reroase şi nu se sim t su ficient de în siguranţă
pentru a plânge.
U nii bebeluşi. îşi sug degetu l dinain te d e a se naşte.
Cu toate acestea, m ajoritatea co m p o rtam en telo r de
supt al degetu lu i încep în prim ele şase lu n i şi rep rezin ­
tă de obicei răspunsul beb elu şu lu i la în cercările rep eta­
te (dar bine intenţionate) ale părintelu i de a-i d istrage
atenţia de la plâns sau d e a. „lin işti" plânsu l, în sp eran ­
ţa că îl va face pe bebeluş să se sim tă m ai b in e. Su ptu l
degetului poate avea drept rădăcină şi ig n o rarea copi­
lului în tim pul ep isoad elor de plâns.
Su ptu l degetului p e o perioad ă prelungită poate
determ ina deplasarea, d in ţilor şi. alte p rob lem e orto-
dontice m ai târziu. Poate genera, un obicei al rosului
u nghiilor sau al fum atului. Totuşi, su p tu l degetu lu i n.u
înseam nă neap ărat că m icuţul are problem e p sih o lo g i­
ce p rofu n d e sau că. va deveni u n ad u lt cu p rob lem e. In
niciuh. caz nu înseam nă că aţi eşuat ca p ărin te. C onsi­
der suptul degetului, drept un obicei, pe care copiii îl
dezvoltă, indicând că există anum ite sen tim en te dure-

P A R T E A A IV A: A P L I C A Ţ I I P R A C T I C E 1.8 5
roase reprim ate. D e obicei, nu este dificil să îl ajutaţi, pe
copil să depăşească acest obicei.
E ste bin e ca părinţii să găsească m od alităţi de a re­
duce su ptu l degetului, deoarece este m ai bin e pentru
copii să-şi elibereze sentim entele decât să le ţină în ei.
Faptul că faceţi com entarii la adresa acestui obicei şi că
îl atenţionaţi verbal n u -i este de ajutor, şi nici nu este
n ecesar să îi scoateţi degetul din gură. Cea m ai eficien­
tă abord are este sa în cercaţi să îl faceţi pe copil să se
sim tă su ficient de în siguranţă cât să nu m ai existe ne­
voia de a-şi reprima, sentim entele în acest fel. (A se ve­
dea recom and ările pentru crearea siguran ţei em oţio­
nale d in Partea a IV-a, Secţiu nea 2).
E ste util să acceptaţi orice ep isod de p lân s şi orice
criză de furie care are loc spontan şj. să încercaţi să vă
abţin eţi din a distrage atenţia copilului în tim p u l aces­
tor izbucniri. A ccid entele care im plică răniri fizice
u şoare vă oferă ocazii propice pentru a încuraja plânsul
unui copil care îşi suge degetul. D upă cucuie şi juîituri,
aceşti copii vor plânge cel p u ţin pentru o perioadă
scurtă de tim p în ain te să-şi bage degetul m are în gură.
îi pu teţi oferi copilului atenţia d u m neavoastră deplină
în aceste m om ente şi pu teţi încu raja plânsul. Poate fi
util să ziceţi „D oare tare, n u ?" sau „Este în ordine să
p lân g i!" Pu teţi atinge cu blândeţe locul afectat pentru
a-i atrage din nou atenţia asupra durerii. C op ilu l poate
folosi ocaziile generate d e răniri u şoare pentru a elibe­
ra em oţii care n u au legătura cu acest evenim ent. Ast­
fel, el va dezvolta sentim ente de m ai m are siguranţă şi
în cred ere.
Folo sirea atingerii şi apropierii poate fi foarte efi­
cientă la copiii care îşi sug degetul. Când. copilul îşi
su ge degetu l, acordaţi-i atenţie, ţineţi-1 în b raţe, aţin-
geţi-1, stabiliţi con tact vizual cu el, vorbiţi-i şi încercaţi
să-i atrageţi atenţia spre ceea ce se întâm plă în exterior.

.186 A LETH A SOLTER


Dacă este necesar, îi puteţi atinge cu b lân d eţe m âna
care este d u să la gu ră pentru a-1 face să realizeze că îşi
suge degetul (dar fără să o spuneţi). In cazu l u n u i b eb e­
luş, poate fi foarte util să-l m ângâiaţi pe fru n te sau pe
obraz în tim p ce îi acordaţi toată atenţia. C ând copiii
simt că o altă persoană este cu adevărat p rezen tă, îşi
vor scoate d egetu l din gură în m od sp on tan pentru a
plânge.
D acă copilu l (m ai m ic sau m ai m are) care îşi suge
degetul se opu ne apropierii, pu teţi să m an ifestaţi o
afecţiune ju cău şă şi să insistaţi în u rm ărirea lui, ch iar şi
dacă pleacă de lângă durrm eavvoastră. A siguraţi-vă
copilul ca doriţi cu adevărat să fiţi alături de el. N u fiţi
suprins şi n u o luaţi personal d acă el îşi m an ifestă furia
faţă de dum neavoastră. C a reacţie la atenţia con cen tra­
tă pe care o prim eşte, un copil care vorbeşte p o ate în ce ­
pe să plângă şi să vă învin ovăţească p en tru că l-aţi fă ­
cut să se sim tă prost.. N u vă îngrijoraţi, d oar recu p erea­
ză din plânsu] acu m u lat şi vă foloseşte d rep t ţap
ispăşitor!
O al ta intervenţie utilă în cazu l copiilor care îşi sug
degetul este încu rajarea râsului. Pe beb elu şi îi puteţi
angaja in tr-u n jo c de-a „ cu cu -b au " (după şase luni).
C opiilor m ai m ari le puteţi sugera jo cu ri p rosteşti, în
care vă prefăceţi că sunteţi slab, neştiutor, sp eriat sau
prostuţ. P erm iteţi-le să vă „pună la p ăm ân t". M ai m u lt
ca sigu r că aceste activităţi îi v o r d eterm in a să scoată
degetul d in gură şi sa râdă. Râsul îi va aju ta să se elib e­
reze de tensiuni şi de sentim entele de n elin işte, furie
sau n ep u tinţă. A cest tip de joc va contribui şi la legătu ­
ra de în cred erea dintre d u m neavoastră şi cop il. A jută
la creai'ea acelei siguranţe em oţionale de care are n ev o­
ie copilul pentru a scoate la iveală sentim ente p rofu n d e
şi pen tru a plânge.

P A R T E A A IV -A : A P U C A U ! P R A C T I C E 187
E ste g re şit să linişteşti u n co p il p rin alăptare?
Este im p ortan t să fim conştienţi de nevoile reale
ale b eb elu şilor în fiecare situaţie. Se face adesea o con­
fuzie în legătură, cu hrana, suptul şi sentim entele, şi
este foarte u şor să se interpreteze greşit nevoile m icuţi­
lor. D acă şi dum neavoastră m âncaţi peste m ăsură sau
fum aţi la supărare, va. fi o sarcină dificilă să faceţi dife­
renţa în tre ele.
Intr-un studiu asupra interpretărilor pe care ma­
m ele le dau plânsulu i copilului, au fost înregistrate trei
tipuri de plâns (durere, foam e, spaim ă) şi înregistrările
au fost date m am elor spre ascultare. în m od incorect,
ele au pus p rea m ulte exem ple pe seama, foam ei copilu­
lui.3 A ceastă interpretare greşită foarte com ună ar pu­
tea. explica parţial tendinţa, m u ltor m arne de a-şi supra-
alăpta bebeluşii.
B ebelu şii au, într-adevăr, nevoie de o m am ă iubi­
toare care sa le îm p lin ească nevoile de hrană şi apropi­
ere, iar alăptarea la sân este m odul ideal prin care am ­
bele nevoi se îm p linesc. D ar beb elu şii au totodată ne­
voie de părinţi care să îi asculte atunci când îşi exprimă
sen tim ente şi este im portant să se stabilească o relaţie
de ascu ltare au tentică chiar de la început. A şa cum am
afirm at în m od rep etat în carte, bebelu şii nu ar trebui
să fie lăsaţi niciodată singu ri când plâng. Plânsul în
braţele p ărinţilor şi înconjuraţi de iubirea acestora le
poate oferi m icu ţilor ocazia u nei eliberări sănătoase de
tensiuni.
Este u şo r să cădeţi în capcana „alăptează copilul şi
totul va fi b in e!", d eoarece copiii par să fie m ulţum iţi la
sân. Ei n u p ot să plângă şi să sugă în acelaşi tim p. To­
tuşi, n u fiecare stare de agitaţie ind ică foam e şi alăpta­
tul prea des înseam nă rep rim area plânsului, cel puţin
tem porar. M am ele sunt înd em nate să creadă că alăpta­
tul este u n m ijloc acceptat de liniştire a bebeluşilor,

188 A L E T H A SO LTER
chiar şi când acestora nu Ie este foam e. Cred că această
atitudine este atât de răsp ând ită d eoarece m ulte per­
soane nu recu nosc intensitatea durerii em oţion ale a
unui b eb elu ş şi nici nu în ţeleg procesul eliberării
em oţionale.
Este im p ortant să se conştientizeze că reflexul
punctelor cardinale (întoarcerea capului în în cercarea
de a suge ceea ce i-a atins obrazul) şi cel al su ptu lui
sunt pu ternice, autom ate şi su nt p rezente la bebeluşi în
tim pul p rim elor lu ni de viaţă. B ebelu şii vor su ge auto­
mat. A cest reflex este n ecesar p en tru su pravieţu ire.
De-a lungul m ilioanelor de ani de evoluţie, bebelu şii
care nu ar fi avut această tend inţă puternică de a suge,
nu ar fi. su pravieţu it. A cest lucru înseam nă că în tim pul
p rim elor săptăm ân i, bebelu şii nu aleg să în ceap ă sup­
tul aşa cum d u m neavoastră n u alegeţi să aru n caţi pi­
ciorul în ain te în u rm a unei lovitu ri u şoare sub rotulă
(reflex patelar).
în cazul în care o m am ă oferă în m od rep etat sânul
bebeluşului când acesta în cearcă să se elib ereze de
stres prin plâns, alăptatul p oate deveni u n ob icei şi
poate ajunge un tipar de control. D upă ce d isp ar refle­
xele şi alăptatul este controlat voluntar de beb elu ş, se
va vedea că. acesta doreşte să sugă atunci când n u îi
este foam e, c:i. este supărat. (A se vedea p agin ile cu re­
com andări privind frecvenţa nevoii de a suge.)

D a r sm iorcaiala?
Sm iorcăiala se datorează în general nevoii de a
plânge care nu a fost încă. îm p linită. Ea rep rezintă în ­
cercarea nereuşită de a plânge. U nii p ărin ţi consideră
sm iorcăiala m ai iritantă decât u n plâns intens, m ai ales
când durează, şi o zi întreagă.
Există câteva m otive pentru sm iorcăiala copiilor.
Poate nu se sim t su ficient de în siguranţă p en tru un

P A R T E A A IV -A : A P L IC A Ţ I! P R A C T IC E 189
plâns adevărat, pentru că le este team ă că vor fi pedep­
siţi sau dojeniţi. U n alt m otiv este că există anumite
sen tim ente du reroase în copil, d ar acesta nu a acum u­
lat su ficient stres pentru a declanşa un plâns în toată
regula.
L a opt ani, fiul m eu a făcut o com paraţie interesan­
tă. (N oi foloseam cuvântul „tristeţi" pentru ideea de
sen tim en te triste.) El a zis într-o zi: „Tristeţile sunt ase­
m ăn ătoare cu u n castronel cu zahăr. Trebuie să fie o
an u m ite cantitate acolo pentru a pu tea scoate o parte
afară. C ând su nt d oar câteva granu le pe fundul castro­
nu lui, nu poţi să le sco ţi." El voia să spună că nu poate
să tragă u n plâns b u n decât dacă există destule
m otive.
U n eori, copiii în cep să se sm iorcăie când adulţii au
fost prea preocu paţi să le satisfacă fiecare pretenţie şi
astfel au îm p ied icat, fără să-şi dea seam a, u n plâns in­
tens. C opiii care se sm iorcăie p ot căuta pretexte (în ge­
nul fu rsecu lu i rupt) pentru a da frâu liber lacrimilor. Ii
puteţi, ajuta dacă le fixaţi o lim ită ferm ă (dar fără să fo­
losiţi pedeapsa) în cazul în care devin foarte capricioşi
sau d acă au un com p ortam en t nedorit.
Sm.iorcaia.la şi ten d in ţa de a sta agăţat de părinte
pot fi, şi indicii, ale unei. dureri, fizice sau ale unei boli.
V erificaţi deci şi această posibilitate. Este m odul prin
care un eori un copil vă spune ca nu. se sim te bine.

C ân d îl ţin în b ra ţe pe co p ilu l m eu, cum ştiu că


nu îl fru strez m ai tare?
C ând ţineţi. în. braţe u n copil hiperactiv, nesuferit şi
v io len t pentru a-i. stopa com portam entul şi. a declanşa
p lân su l trebuie să o faceţi, conştient şi. cu sensibilitate.
Nu ar trebui niciodată să îl ţineţi. în braţe cu fu rie sau drept
pedeapsă. D acă sunteţi atât de furios pe copil, încât do­
riţi să îi .faceţi rău, vă sfătuiesc să amânaţi, ţinutul în

1.90 ALETH A SOLTER


braţe şi să vă acordaţi puţin tim p du m neavoastră, până
când red eveniţi calm . D acă vă luaţi în braţe copilul
intr-o stare de furie, nu-i oferiţi sentim en tu l de sigu ­
ranţă de care are nevoie şi p ot apărea noi n elin işti sau
frustrări.
Este im p o rtan t ca în ain te de a lu a cop ilu l în braţe
să faceţi tot ce puteţi pentru a crea u n m ediu d e sigu ­
ranţă em oţio n ală (d upă c u m este d escris în P artea a IV-
a, Secţiunea 2). O dată ce aveţi o relaţie bu n ă cu copilul,
recom and să îl ţineţi în braţe, în prim u l rân d atunci
când este violent sau extrem de n esu ferit şi n u pare să
atingă acel p u n ct d eclanşator al plânsului fără ajutor.
Poate fi u til să îl ţineţi în b raţe când arată în m o d evi­
dent, p rin sm iorcăială şi prin faptul că se a g a ţă de
dum neavoastră, că are nevoie de plâns şi d oreşte să fie
ţinut în braţe.
D acă com p ortam entu l copilului este n esu ferit sau
violent, m ai întâi trebuie să evaluaţi situaţia să vedeţi
dacă reacţioneză pe bună. d rep tate îm potriva unor
com portam ente dureroase din partea adulţilor. Este
forţat să facă ceva ce nu este n ecesar şi este îm p otriv a
dorinţei lui? R eacţionează îm p otriva discip lin ei a u to ri­
tare? N u este respectat? N evoile îi sunt ignorate? în
aceste cazuri, dacă vă im obilizaţi copilu l ltiându-1 în
braţe, îi veţi crea şi m ai m u ltă frustrare.
D acă sunteţi destul de sigur că există o acum ulare
de stres care reprezintă cauza com p ortam en tu lu i n esu ­
ferit sau violent, puteţi lua copilul în braţe ca şi strate­
gie pentru a-1 ajuta să-şi elib ereze sen tim en tele d u re­
roase. Fiţi iubitor, dar ferm . P u neţi-vă m âin ile în ju ru l
lui, ch iar dacă ei poate protesta vehem ent şi vă poate
lovi, poate da cu piciorul sau poate ţipa. Insistaţi, să
păstraţi un contact apropiat în tim pul acestei opuneri
iniţiale dar, în. acelaşi tim p, protejaţi-vă îm p otriva în ­
cercărilor copilu lui de vă lovi. Asigura.ţi-vă că îi acor­

P A R T E A A IV -A : A P I-IC ATU P R A C T IC E 191


daţi sp aţiu să se m işte. C ând copiii, p o t vorbi, ei. pot
p rotesta având p retenţia să le daţi lu cru ri de care nu au
n evoie, pretinzând, că îi răniţi, strigând că vă urăsc şi
aşa m a i departe. A siguraţi-vă copilul că îl iubiţi şi ex­
p licaţi-! că îl veţi ţine puţin în braţe pentru, a. n u permite
ca altcineva să fie rănit. Explicaţi că trebuie să vă asigu­
raţi că şi ceilalţi su nt în siguranţă.
C opiii care au nevoie să plângă în cep să o facă într-
u n m in u t sau d ou ă d u pă ce sunt ţinuţi în braţe. Unii
copii continu ă să se lupte chiar şi după ce în cep e plân­
sul. D acă continu ă să se lupte şi d u pă cinci, m inute, vă
recomand, să îi lăsaţi să se înd epărteze de dum neavoas­
tră, să iasă din îm b răţişare şi să-i observaţi com porta­
m entu l. D acă reia. actele de violenţă sau vă solicită
aten ţia prin sm io rcăială sau agăţând u-se de dum nea­
voastră, luaţi-1 d in nou în braţe pentru a-1. ajuta să se
mai elibereze.
D acă totuşi copilul nu încep e să p lângă după câte­
va m inute, dar continuă să protesteze v erbal şi să vă
lovească sau să dea. cu piciorul, acest com portam ent
este u n indiciu că nu se sim te su ficient de în. siguranţă
pentru a plânge. N u este util să continuaţi să îl ţineţi în
braţe, pentru că aceasta vă va frustra pe am ândoi,
D acă se calm ează, dar se retrage în el, nu plânge şi
nu vă priveşte în ochi, ţinutul în b raţe nu este eficient
pentru a. da d ru m u l la lacrim i. Puteţi încerca, să schim ­
baţi poziţia. C opiii care au suptul drept tipar d.e control
nu plâng u şor în poziţia lor de sup t, când su nt în braţe­
le m am ei. D acă încercaţi, să îi. ţineţi în altă poziţie, îi
p u teţi ajuta să înceapă să plângă.. Fiţi pregătiţi pentru
episoade mai, lungi, de plâns. Ţ inu tu l în. braţe îi poate
ajuta, pe copii, să îşi elibereze traum e tim purii, cum sunt
cele p renatale şi cele determ inate de procesul naşterii.
Eliberarea em oţională poate H foarte intensă. D aca el
este calm , relaxat, fericit şi iubitor după plâns, ţinutul

1 92 A U E T H A SOLTEH
în b raţe a. fost eficient. D acă nu există o îm b u n ă tă ţire a.
com portam entu lu i după. plâns, p oate că este n ev oie de
alt tip de atenţie p e lângă ţinutul. în braţe. M ajoritatea
părinţilor observă o îm bu nătăţire im p resion an tă după
episoadele de ţinut în braţe.
D upă vârsta de şapte-opt ani, copiii au o n ev oie
mai. scăzu tă de constrângerea fizică şi asigurarea o feri­
tă de ţinutu l în braţe. Pe m ăsu ră ce cresc, ei se descurcă
m ai bin e să-şi controleze im pu lsu rile violen te şi se pot
folosi mai. bine de pretexte când au nev oie să plângă.
Copiii m ai m ari în ţeleg m u lt m ai m u lt de vorbă, şi o
lim ită verbală (cum ar fi u n „ N u !" ferm , dar p lin de
iubire) poate fi Ia fel de eficien t ca şi ţinutu l în b ra ţe în
a-i ajuta să facă tranziţia de la un. com p ortam en t n esu ­
ferit sau agresiv la lacrim ile vind ecătoare.

S u n t de acord că e s te im p o rta n t p en tru c o p il să


plân gă, dar so ţu l m eu (sau soacra, b o n a , ed u cato area,
etc.) în cearcă să îl op rească. C e p ot să fa c în leg ă tu ră
cu acest lu cru ?
Este un lucru care îi îngrijorează pe .mulţi părinţi,
în prim ul rând, nu în cercaţi să daţi inform aţii referito a­
re la plâns acelei persoane în tim p ce copilul, plânge.
Nu fu ncţionează aproape niciodată, deoarece oam enii
Sun.t în general prea. deranjaţi de plâns pentru a. ascu lta
ce aveţi de zis. In schim b, alegeţi un m om en t cân d toa­
tă lum ea este fericită şi relaxată, de p referat în absenţa
copiilor, şi îm partă şiţi-le inform aţii d espre abordarea
pe cai'e o su sţineţi. O atitudine de tipul „A cest lucru
are sens pentru m ine şi pare că îl ajută pe co p il" este, în
general, m ai eficientă d ecât o confru ntare care pu ne în
opoziţie „m od alitatea co rectă" şi „m od alitatea in co rec­
tă" de a reacţiona în cazul în care p lânge cel m ic. Când
le oferiţi oam enilor p osibilitatea să vorbească, despre
propria copilărie, devin m.a..i conştienţi, de con secin ţele

P A R T E A A I V - A : A P LI C Â Ţ I I P R A C T I C E J.93
d ău n ătoare ale în cercărilor de a opri u n proces de eli­
berare em oţională. Poate că cealaltă persoan ă ar fi dis­
pusă să citească u n articol sau o carte despre plâns
(cum ar fi aceasta).
Su n t p ersoane al căror plâns a fost rep rim at într-o
asem enea m ăsu ră, în cât nu în ţeleg această abordare,
ind iferent de câte ori o d iscutaţi cu ei. D acă sunteţi con­
vins că atitu d inea persoanei este dăunătoare, aveţi
d reptul să îi lim itaţi contactul cu copilul. Ţ ineţi minte
totuşi că este benefic pentru copii să înveţe să se adap­
teze m ai m u ltor tipuri d e persoane şi că nu este necesar
să îi p rotejaţi tot tim p u l de ceilalţi, cu excepţia cazuri­
lor de abuz.
C op iii învaţă să păstreze plânsul pentru persoane­
le cu care se sim t cel m ai în siguranţă. D acă bunica nu
su porta să îl audă pe nepot plângând , el îşi va păstra
plânsul pentru p erioad ele când nu este cu ea. Poate să
continue să aibă totuşi o relaţie im portantă şi plină de
iubire cu bunica lui. Poate că. ea are m ai m u ltă răbdare
ca oricine altcineva să răspundă în treb ărilor lui conti­
nue sau să-i recitească aceeaşi carte la nesfârşit. Fiecare
om are anu m ite p u ncte slabe şi p u ncte forte în relaţia
cu copiii, iar copiii învaţă repede cum să beneficieze de
puncte tari ale oricărei persoane.
C op iii p ot învăţa să facă faţă relaţiilor cu alte per­
soane su rp rin zător de bine, chiar dacă aceste persoane
nu le suportă em oţiile puternice, cu condiţia să existe
cineva alături de care să se poată elib era em oţional. Este
ben efic să aibă ziln ic contact cu u n ascu ltător bun, cel
p u ţin până Ia vârsta de şase sau şapte ani. D upă aceas­
tă vârstă, copiii p ot să acum uleze sentim en tele pe o pe­
rioad ă m ai m are.

194 A L E T H A SO LTER
6. SPR IJIN IR EA PĂ R IN Ţ ILO R
AI C Ă R O R C O P II PLÂ N G

D aca lu craţi cu părinţi sau aveţi con tact cu ei în


calitate de specialist, este im p ortan t să îi sp rijin iţi pe cei.
ai căror cop ii plâng m ult. A şa cum am afirm at la în ce ­
putul a cestei cărţi, 80% dintre părinţii ab u ziv i au recu ­
noscut că p lân su l a fost elem entu l care le-a d eclan şat
acţiunile violente. Fiţi alături în special de p ărin ţii ai
căror b eb elu şi au avut o n aştere dificilă sau p rob lem e
prenatale, d eoarece este m ai probabil să fie agitaţi şi
dificil de îngrijit.
P ărinţii pot beneficia de patru tipuri sp ecifice de
ajutor şi sprijin. în prim ul rând, pot avea n ev oie de su­
gestii p en tru a red uce stresu l în viaţa cop iilor lor, astfel
încât cei mici să aibă m ai p u ţine m otive de plâns. To­
tuşi, chiar dacă u neori părinţii sunt. cauza d u rerii em o ­
ţionale a copiilor, nu îi învinovăţiţi direct pentru plân su l
copiilor. Ei a.u nevoie să fie asiguraţi că plânsul cop iilor
nu în seam n ă că ei nu su nt părinţi buni.
în. al doilea rând, părinţii au. nevoie de in form aţie
corectă în legătură, cu p lânsu l şi de ream intirea faptului
ca p lân su l este benefic pentru copii.. Ei treb u ie să ştie
că, atunci când plânge, copil ul n u îi respin ge sau. m an i­
pulează. îi. puteţi în cu raja pe părinţi să îşi. ţină. în braţe
bebeluşii (şi copiii m ici) şi să le accepte plânsul, nu să-i
pedepsească, să le distragă atenţia sau să îî ign o re în
acele m om ente.
în al treilea rând, părinţii înşişi au nevoie sa fie as­
cultaţi şi să li se perm ită să-şi. exprim e propriile em oţii
puternice care su nt d eclanşate de plânsul copilu lui, în
special sentim ente de furie, nelinişte, vin ovăţie şi 'ne­
putinţă. Ei au nevoie de ocazii de a vorbi d espre p ro ­
pria copilărie şi despre modul, cum au fost trataţi, ei în ­
şişi când erau m ici şi plângeau.

P A R T E A A IV -A : A P L IC A Ţ I! P R A C T IC E 195
în final, p ărinţii b ebelu şilor şi copiilor care plâng
m u lt au nevoie, d in când în când, de o pauză de la res­
p on sabilităţile de părinte. U na sau două ore departe de
copii pot în sem n a m u lt şi îi p o t ajuta pe părinţi să îşi
u m p le p aharu l de în ţelegere şi răbdare.
D acă copilul este supus la stres sever, ar trebui să
an u n ţaţi D ep artam entu l de A sistenţă Socială. Dacă
suspectaţi u n abuz, în Statele U nite su nteţi obligat prin
lege să îl raportaţi D epartam entu lui d e A sistenţă Soci­
ală. Aveţi grijă în să că u n copil care p lânge nu înseam ­
nă n eap ărat că este abuzat, deşi înseam nă că acel copil
a acu m u lat stres de care se eliberează astfel. D u pă cum
am afirm at m ai sus, plânsul p oate du ce Ia abuz fizic,
dacă părinţilor le este greu să-l gestioneze şi nu suni
sprijiniţi suficient. A buzu l fizic crează u n cerc vicios,
deoarece d eterm in ă m ai m u lt stres pentru copil, care
duce la o nevoie m ai m are de a plânge, care creşte pro­
babilitatea abuzului.
C ând părinţii vor prim i sprijin şi inform aţie adec­
vată despre p lâns, eu prevăd o reducere im presionantă
a abuzului, fizic asupra copiilor. D e fapt, acesta poate fi
cel m a i im portant elem ent necesar red ucerii acestui tip
de violenţă.
Toată lum ea îi poate sprijini pe părin ţi când copi­
lul plânge. U neori, tot ce au nev oie este u n com entariu
prietenos. Când văd intr-u n loc pu blic un părinte exa­
sperat care ţine în braţe u n copil care plânge, in cert să
fac o remarcă, care să-l. susţină. A m d escop erit că urm ă­
toarele com entarii îi ajută pe părinţi să se relaxeze şi sa
îşi. accepte m ai u şor copiii „Se pare că am ând oi aveţi o
zi g rea !", „C e cop il fru m os!", „Este greu când plâng,
n u ?", „M:I~aş dori să pot să plâng şi eu aşa!" O dată, am
îm p ied icat o mamă. să-i dea una la fund copilului ei de
trei ani zicând.u-i pur şi sim plu: „Ţipă, nu glum ă! Pun
pariu că nu o să facă u lcer!"

1.96 A L E T H A SOLTER
C oncluzie
C ând copiii su nt liberi să-şi elibereze em oţiile re­
zultate din traum e, pierderi, frustrări şi frici, tru p u rile
şi m inţile lor se vindecă de stres şi traum e. P rincipalul
m esaj al acestei cărţi, este acela că problem ele em oţionale,
com portam entale şi bolile legate de stres nu sunt cau zate de
stres, ci de. reprim area m ecanism elor n atu rale de vindecare,
în special plânsul şi crizele de fu rie, care. au drept scop să
redea echilibrul, fiziolog ic şi psihologic al corpului, ca urm are
a stresului.
C hiar şi în. m ediul cel m ai m inu nat, în care copiii
au parte din plin de grijă iubitoare, vieţile lor nu. sunt
scu tite de stres. M ai m ult, evenim ente traum atizan te
neaşteptate p ot să aibă loc oriu nd e şi în orice m om ent.
In ciuda vicisitu d inilor vieţii şi a unor exp erien ţe du re­
roase, copiii se p ot vindeca singuri de stres şi traum e
prin p rocesele naturale de recuperare ceire con stau în
lacrim i şi crize de furie. Ele le vor p erm ite celo r m ici să
răm ână sănătoşi din pu nct de ved ere em oţion al, dor­
nici şi capabili de a învăţa, plini de com p asiu n e, coope­
ranţi şi. non-violenţi, D aca îşi p o t am inti să aibă în cre­
dere în aceste procese, oam enii de orice vârstă se pot
vindeca. N u este n iciod ată prea târziu să în cep em .

P A R T E A A IV A : A P L IC A T » P R A C T IC E 1 .9 7
REFERI NŢE

R eferinţele de m ai jo s apar în. ordinea în care sunt


m enţionate în text. N um erele lor corespund trim iteri'
lor d in text.

PA RTEA I: CÂTEVA DATE D ESPR E


LA C R IM I ŞI C R IZ E D E FU R IE

1. IN T R O D U C E R E : O M A R E N E ÎN Ţ E L E G E R E
1. Sul zer, j. (1748). Versuch von der Erziehung und
U nterw eisung de K inder (An Essay on the Educaţian and
înstruction o f Children), citată în A lice Mi.ll.er (1984), For
Your O w n Good: H idden C rnelty in C hild-rearing and the
Rools o f Violence. N ew York: Ferrar, Straus, G iroux.
2. Jones, S. (1983). Crying Babies, Sleepîess Nights.
N ew York: W arner.
3. K itzinger, S. (1989). The C rying Baby. Viking
4. M urray, A. (1979). Infant crying as an elicitor of
parental behavior: An exam ination of two m odels.
Psychological Bulletin, 86, 191-215.
Frodi, A. (1985). W h en em pathy fails: Aversive in­
fant crying and child abuse. B .M .L ester and

198 ALETHA SOLTER


C .F.Z .Boukydis. Infant C rying: Theoretical a n d R esearch
P erspectives. N ew York: P lenu m Press.
5. W eston, J. (1968). The p ath olog y o f child abus
R .H elfer and K. K em pe. The Battered Child. C hicago:
U m versity o f Cli.ica.go Press.

2. M E C A N IS M E DE EL IB E R A R E A ST R ES U LU I
LA C O PII
1. Piaget, ]'. (1962). Play, D ream s and îm itation s
C hildhood. N ew York: W.W. N orton and C o m p a n y Inc.
2. A xline, V.M. (1969). P lay Therapy. B allan tin e
Books.
O aklander, V. (1978). W indow s to O ur Chitdren. The
G estalt Jou rn al, P.P. Box 990, H ighlan d , N Y 12528.
Schaefer, C.E. and O 'C on n or, K .L. (1983). H andhook
o f P lay Therapy. Voi. 1: P ersonality Processes. N ew York:
Jo h n W iley and Sons.
Schaefer, C.E. & O'Connor K J. (Eds.) (1994). Handhook
o f Play Therapy Voi 2: Advanc.es and Innovations. Ne's Yosk:
John V ile & Sons.
Landreth. G.L., Hom.eyer. L.E., Glosei". G„ & Seeney:
(1996). piqy Therapy Interventions zuith Children's Probleme Jas-
son Aronson.
O'Connor, K. and Braverman, L.M. (ed.) (1997). Play
Therapy and Practice. A Comparative presentation. New York:
John. Wiley and Sons.
3. Fry, W.F., jr. (1992). The physiological effects of h
mor, mirth and laughter. Journal ofth e American medical Asso-
ciation, 267,13, 1857-1858
Hubert, W., Moller, M, and de Jong Meyer, R. (1993).
Film induced. amusement changes in saliva corfisol levels.
Psychoneoroendocrinology, 18, 265-272
Goodheart, A. (1994). Laughter Therapy. Santa Barbara,
California: Less Stress Press.

L A C R IM I Şl C R IZ E D E F U R IE 199
4. Honing, A. (1986). Stress and coping in Children. J.
McCracken (ed.), Redudng Stress in Young Children's Lives.
Washington, DC, NAEYC.
Greenberg, P. (1991). Character Det>elopment: Encouraging
Seîf-esteem and Self-discipline in infanta, toddlers and two-year
olds. Washington, DC, NAEYC.

3. FIZ IO LO G IA ST R ESU LU I Ş I PLÂ N SU LU I


I. Sapolski, R.M. (1994). Why Zebras Don't Get Ulcers:
Guide to Stress, Stress-related Diseases, and Coping. New York:
W.H.Freeman and Company.
2. Van der Kolk, B.A. (1987). Psychological Trauma. Wa­
shington, DC: American Psychiatric Press.
3. Irwin, M., Daniels, M., Smith, T.L., Bloom, E. and Wei-
ner, H. (1978). Impaired natural killer cell activity during be-
reavement. B ra in B eh a v io r Im m u n o lo g y , 1, 98-104.
4. Sapolsky, R.M. (1994) (a se vedea mai sus).
5. Sapolsky, R.M. (1994) (a se vedea mai sus).
6. Sapolsky, R.M. (1994) (a se vedea mai sus).
7. Gross, J.J., Fredrickson, B.L., Levenson, R.W. (1994
The Psychophysiology of crying. Psychophysiology, 31,
460-468.
8. Karle, W., Corriere, R., and Hart, J. (1973). Psychophy-
si ologi cal c:hanges in abreaction therapy. Study I: Primai The-
rapy. Psychatherapy: Theory, Research and Practice, 10,
117-122. ‘
Woldenberg, L., Karle, W., Gold, S., Corriere, R., Hart, J.,
Hopper, M. (1976). Psychophysiological changes in feeling
therapy. Psychological Reports, 39,1059-1062.
9. Frey, II, W.H. and Landseth, M. (1985). Crying : T
Mystery ofTears. Winston Press.
10. Frev, II, W.H. and Landseth, M. (1985). (a se vedea
mai sus).
I I . Van der Kolk, B.A. (1987). (a se vedea mai sus).

200 A I .E T H A S O L .T E R
12. Crepeau, M.T. (1980). A comparison of the behavior
patterns and meanings of weeping among adult meri. and.
women across three health conditions (Doctoral dissertation,
University of Pitfcsburg). Dissertation Abstracte International,
42,137.
13. Siegel, B. (1986). Lovs, Medicine and Miracles. New
York : Harper and Row.
14. Doust, j.W.L. and Leigh, D. (1953). Studi.es in the
physi-ology of awareness: the interrelations of emotions, life
situations and anoxemia in patients with bronchial asthma.
Psychosomatic Medicine, 15, 292-311.
Graham, O.T. and Wolf, S. (1950). Pathogenesis of urti-
caria. Psychosomaiic Medicine, 13,122,

4.B E N E FIC IIL E P S IH O L O G IC E A L E


PLÂ N SU LU I
1. Breuer, J and Freud , S. (1955). Studies in H ysier
(trad. J. Strachey). London: H ogarth Press.
2. Miilor, A. (1984). For Your Ozon G ood: H idden Cru-
elty in C hild-R earing an d the R oots o f Vtolence. N ew York:
Far rar, Straus, G irou x.
3. Pier ce, R .A ., Niehoi.s, M.P. and D uBrin, ).R .
(1983). Em oţional E xpression in Psychotherapy. N ew York:
G ardner Press.
4. Bergm ann, T. C hild ren in the H o sp ita l (1965).
N ew York: In tern ation al U niversity Press.
5. Van der K oik, B.A. (1987). P sy ch o lo g ical Trau­
ma. W ashington D .C: A m erican P sy ch iatric Press.
6. Bowlby, J. (1958). The N ature o f teh C hild's Tie
His Mo teii r. Internaţional Jou rn al o f Psychoanalysis, 39,
350-373.
7 . Bowlby, J. (1988). A Secure. Base, B asic 'Books, Inc.
8. Wa.lant, K. (1996). Fostering H ealth y A ttach
m ent. The N urturing Parenl. (sum m er 1996 issue).
9 . Bowlby, J. (1988) (a se vedea m ai sus).

L A C R I M I Şl C R I Z E D E F U R I E zo r.
10. Bow lby, J. (1979). The M akin g and Breaking o f
A ffectional Bonds. N ew York: Routledge.
11. Bowlby, J. (1988) (a se vedea m ai sus).
12. Van der Kolk, B.A. (1987). (a se vedea mai sus).
13. Brow n, B. and R osenbaum , L. (1983). Slxess
effects on IQ . Paper presented. at the m eeting o f the
A m erican A ssociation for the A d vancem en t o f Science,
D etroit.
14. Brow nlee, S. U .S. (N ov 11, 1996). US N ew s and
W orld R eport.
15. Sapolsky, R.M , (1994). W hy Zebras D on't Get Ul­
cer s: A G uide io Stress, Stress-R elated D iseases, and Co~
ping. N ew York: W.H. Freem an and C om p.
16. W eissglass, J. (1997). R ipples o f H ope: Building
R elationships fo r Educaţional Change. C enter for Educaţi­
onal C h an ge in M athm atics and Science. U niversity of
C alifornia, Santa B arbara, C alifornia, 93115.

5. F O L O S IR E A P L Â N S U L U I ÎN T E R A P IA CU
C O P III
1. J'ewett, C. (1982). H elping Children C op ew ith Sep
ralion and Loss. Boston: H arvard C om m on Press.
2. Batchelor, E.S., Jrv Dean, R.S., Cray, J.W. and
W enck, S. (1991). C lassifiction rates and relative risk
faetors for perinatal events predicting em otional/beha-
vioral disorders in children., Pre- and Perinatal Psycho-
logy Journal, 5(4), 327-346,
3. M ednick, S.A. (1971). Birth defects and schyso
phrenia. Psychology Today, 4, 49.
R oed ding, ). (1991). Birth traum a and suicide: A
study of the relationship betw eennear-death experien-
ces at b irth and. later sulei dai behavior. Pre- and Perina­
tal P sychology Journal, 6(2), 145-1.67.
Ja.nov, A. (1983). bn prm ts: the Lifelong Effects o f the
Birth Experience. N ew York: C ow ard-M cC ann, Inc.

202 A L E T H A S O IT E R
4. Em erson, W. (1989). P sychotherap y w ith infanta
and children. Pre~ and P erinatal Psychology Jou rn al, 3(3),
190-217.
Em erson, W .R. and Schorr-K on, S. (1993). Som ato-
trop ic Therapy:. In novative Therapi.es, L on d on : O p en
U n iversity Press.
5. Le vine, P.A. (1997). W aking the Tiger: H ealin g Tra­
uma. B erkley : N orth A tlantic Books.
6. W aal, N . (1955). A sp ecial techniqu e of psy ch oth e­
rap y w ith an autistic child. F. C ap lan (ed.). E m oţional
Problem s o fE a r ly C hildhood. N ew York: B asic B ooks.
Zaslow , R.W. and Breger, L. (1969). A th eory and
treatm ent o f autism . L. B reger (ed.) C linical-C ogniU ve
Psychology. M odels an d In tegrations. N ew Jersey:
P rentice-H all.
Zaslow , R. and M enta, M. (1975). The P sychology o f
the Z -process: A ttachm ent and Actiznty. Sa.n Jo se State
U niversity Press, C alifornia.
W elch, M .A. (1983). Rebrieval from autism th rou gh
m other-child holding therapy. E.A. T in b erg en (ed.) A u ­
tistic C hildren: N ew H ope for a Cure. London: G eorge
Allan and U nw in.
Prekop, J. (1983). D as Festh alten als terap ie bei
K indern m it A u tism u s-Syndrom . A nw en d u n g der
T herapie dursh das „F esth alten " nadht W elch/Tmber-
gen.Teil 1. (H olding as therapy for au tistic children:
A pp lication ofEelch/Tinbengen's hold ing therapy).
Fru hford eru ng Interdisziplinar, A pr-Jun voi. 2, no.. 2,
54-64.
7-Magid., K. and M cKevley, C.A. (1987). H igh Ri.sk:
Children W ithout a C onscience. N ew Yorlc: Ban.tm.an
Books.
Keck, G .C. and Kupeckv, R.M . (1995). A d op tin g the
H urt Child. P inon Press, C olorado Sp rings, Co.

L A C R IM I Şl C R IZ E D E F U R IE 203
8. Magici, K. and McKevley, C.A . ('1.987). (a se ve
dea m ai sus)
Keck, G.C, and Kupecky, R.M.. (1995). (a se vedea
m ai sus)
9. H enderson, A.T., D ahlin, I., Partridge, C.R. and
Ebgelsing, E.L. (1973). A hypothesis ort the etiology of
hyperactivity, w ith a pilot study report of related non-
drug therapy. Pediatri.es, Voi. 52, no. 4, p. 625.
Vorstr, de W et. (1990). „H old ing" as a therapeutic
m anoeuvre in fam ily therapy. Jo u rn al o f Fam ily Thera­
py. Jou rn al o f F am ily Therapy, voi. 12, no.2, 189-194.
10. D iagnostic and Statistica! M anu al of M ental
D isorders, ed ition IV. (1994). A m erican Psychiatric
A ssociation.
11. Fisher, M . (1990). P arenting stress and the child
w ith attention d eficit hiperactivity disorder. Journal o f
Clinicul C hild Psychology. Voi. 19, no. 4, 337-346.
Bow er, B. (1988). H yperactivity: the Fam ily Factor.
Science N ew s, Ju n e 18, 399.
B iederm an, I. Et. Al (1995). Fam ily -en v iron m en t
risk factors for attenfion-deficit h yp eractiv ity disorder.
A rchives o f G eneral Psychiatry, voi. 52, no.6, 464-470.
12. Van der K olk, B.A. (1987). Psychotogical Trauma.
W ashington D .C: A m erican Psychiatric Press.
Stevens, J ., Sachdev, K. and M ilstein, V. (1968). Be-
h av ior disorders o f childhood and teh EEG . A rchives o f
N eurology, 18, 160-177.
Jacobvitz, D. and Sroufe, L. (1987). The early care-
gi.ver-clT.ild reîationship and attention-deficit disorder
w ith h yp eractiv ity in kindergarten: A prospective
study. Child D evelopm ent, 58, 1496-1504.
13. N ational Institute o f H ealth P u blication no. 94-
3572 (1994): A ttention Deficit H yperactivity D isorder.
14. W elch, M . H olding Tim e. (1988). N ew York: Si-
m on and Schuster.

204 A LE T H A SOLTER
15. Arm.5trong, T. (1995). The M yth o f the A.D.D.
Chilă: Fifty ways to im prove your chilă's behavior and atten-
tion spân w ithout labels, drugs, or coercion. D u tton.
16, Van der K olk, B.A . (1987). (a se ved ea m ai sus).

6. A M IN T IR IL E A D U L Ţ IL O R R E F E R IT O A R E
LA P L Â N S U L D IN T IM P U L C O P IL Ă R IE I; C U M
E S T E R E P R IM A T P L Â N SU L
fără referinţe bibliografice

7. P L Â N S U L - D IF E R E N Ţ E ÎN T R E B Ă R B A Ţ I Ş I
FEM EI
1. H astrup, J., K raem er, D„, B o m stein , R. (1985
C rying frequ en cy o f 1 to 12-years-old b o y s and girls.
Paper presen ted at tlie annu al m eeting o f the Eastern
P sych ologîcal A ssociation, Boston, M arch 1985. (quo-
ted in Frey, 1985)
2. Kottler, J.A . (1996). The Language o f Tears. San.
Francisco: Jossey Bass, Inc.
3. Askew , S, and Ross, C. (1988). Boys D on't Cr
Boys and Sexism in Education. P hiladelphiy: G p en U ni-
versity .Press.
Beai, C. (1994). Boys and Girls: The D eveîopm ent o f
G ender Roles. N ew York: M cG raw -H ill.
M iedziart, M . (1991). Boys Will Be Boys: B reakm g the
Link Betzveen M .asculinity and Violence. N ew York:
Doufoleday.
Silverstein, O. A nd R ashbaum , B. (1994). The Cou~
rage to R aise G ood M en. N ew York: Viking.
4. Frey, II, W.H. and Langseth, M . (1985). Crying:
The M y siery o f Tears. W inston Press.
5. H ales, D. (1981). Psycho-irnm unity. Scien ce D
gest. (Nov.), 1.2-14.

L A C R IM I Şl C R IZ E 0 5 F U R IE . 205
6. C arm en, E.H ., Reiker, P.P., M ills, T. (1984). Vieţ
m s o f violence and psychiatric illness. A m erican Journal
o fP sy ch ia try , 141: 378-379.

8. T IP A R E D E C O N T R O L LA A D U L Ţ I
fără referinţe bibliografice

P A R T E A A II-A : P L Â N SU L LA B E B E L U Ş I
(D E LA N A Ş T E R E PÂN Ă LA V Â R ST A D E U N AN)

1.E X P LIC A ŢII ALE P LÂ N SU LU I B E B E L U Ş IL O R


1. Brazelton, T.B, (1962). C rying in infancy. Pedia­
trica, 29, 579-588
2„Barr, R., K onner, M ., Bakem an, R. and A dam son,
L. (1991). C rying in ÎK ung infants: A test o f the cultural
specificity hyp othesis. D evelop m ental M edicine and
C hild N eurology, 33, 601-610.
3 .S p o ck , B. (1992). Dr. Spock's Baby and C hilă Care.
N ew York: Pocket Books.
4. Joru p , S. (1982). Colonie h yp erp eristalsys in neu-
rolabile infants. A ctae Paediatrica Uppsala, Suppl, 85,
I. -92.
W essel, M .A . (1965). Paroxysm al fussing in infacy,
som etim es cailed „collic". Pediatrics, 14, 421-434.
5. K irkland, J. (1985). C rying and Babies: H elping F
m ilies Cope. D over, N.H: C room H elm Ltd.
6. Sears, W. and Sears, M, (1993), The Baby Book:
E verything You N eed to Know A bout Your Baby From Birth
to A g e Two. Little, Brow n and. Company.
7 . Barr, R., A delson, J,, Tanser, C. and W ooldridge,
J. (1987). E ffect o f form u la protein change on crying be-
havior. P ediatric R esearch, 21, A l 79.

206 A LE T H A SOLTER
8-Jackobsson, I. and Lindberg, T. (1983), C ow 's
m ilk p roteins cause infantii collic in breast-fed infants:
dou ble-blind crossover study. P ediatrice, 71, 268-271
9.Solter, A., Bebeluşul m eu înţelege tot.
10. deZ eger, F., Vanhole, C., V an d en Berge, G.,
D evlieger, H., Eggerm ont, E„ V eldhuis, J. D. (1994).
P rop erties o f tyroid -stim nlating h orm one and cortisol
secretation b y the hu m an n ew b o m on the d ay o f birth.
Jou rn al o f Clinicul E n docrinology an d M etabolism , 79(2),
576-581.
11. Lew is, M . And Ram say, D. (1995). Stab ility and
ch ange in cortisol and b eh av io ral resp on se to stress
du ring the first 18 m onths o f Iile. U evelopm ental Psycho-
biology, 28(8), 419-428.
12. Gtinnax, M .R ., M angelsd orf, S., L arson , M. and
H ertsgaard, L. (1989). A ttachm ent, tem p eram en t, and
adren ocortical activity in înfancy: A stu d y o f psycho-
en d ocrin regulation. D evelopm ental P sy ckolog y , 25,
355-363.

2. SU R SE D E ST R ES PE N T R U B E B E L U Ş I
1. Venry, T. (1981). The Secret L ife o f the. U nborn
C h ild. N ew York; Dell.
C ham beriain, D.B. (1.992). Is there in tellig en ce be-
fore birth? P erinatal Psychology Journal, 6(3), 217-237.
2. K izinger, S. (1989). The C ryin g Baby. V iking.
3. janov, A. (1983). lm prin ts: the L ifelon g Ejfects o f
Birth Expcrience. N ew York: C ow ard -M cC an n , Inc.
4. Em erson, W.R. (1987). P sych oth erap y w ith in ­
fants. Pre- and P erinatal P sychology N ew s, 1(2) .
5. K itzinger, S. (1989). A se ved ea m ai sus.
6. Bernal, J.F, (1973). N ight w alkin g in infants
during the first 14 m onths. D evelopm ental M ed icin e and
C hild N eurology, 15(6), 760-769.

L A C R IM I Şl C R IZ E D E F U R IE 207
7. M urray, A .D ., Dolby; R.M ., N ation, R.N . and
Thom as, D .B. (1981). Effects of epi durai an.esthesia of
new borns and th eir m others. C hilă D evelapm ent, 52,
71-82.
8-H u n zi, V.A. and Barr, R.G . (1986). Increased.
carrying red uce in.fa.nt ciyin g: random ized. controlled
trial. P ediatrice, 77, 641-648.
9. G lants, K. A nd Pe ar ce, J.(1989). Exiîes From
Eden, New -York: W.W. N orton and Com pany.
10. Th.evenin,X (1976). The Fam ily Bed: A n Age Old
Concept in C hildrearing. Thevenin, T. P.O. Box 16004,
M inneapolis, M N .
Liedloff, J. C onceptul Continuum
Solter, A. Bebeluşul m.eu înţelege tot.
Sears, W. and Sears, ML (1993), The Baby Book:
Everything You N eed to Knozv A bout Your Baby From Birth
to A g e Two. Little, Brow n and. Com pany.
11. B am ard , K.E. (1973). T he effects o f stim ulation
on tJh e sîeep beh avio u rs of the prem ature infant. M.
Batty (ed.) W estern Journal for C om m iinicating Nursing
Research, voi. 6
12. B razeloton, T.B. (1985). Application, of Cry Re­
search to clin ica! perspectives. M..M1 L ester and C.F.
Boukidis (eds). In fan t Crying: Theoretical and Research
Perspectives, N ew York: P lenum Press.
13. L ester and C.F. Boukidis (eds). (1.985). Infant
C rying: Theoretical and R esearch Perspectives. N ew York:
Plenum Press.
14. Lew is, M . A nd Ram say, D .S. (1995). Develop-
m ental changes in infants' responses to stress. Chiid
D evelop m ent, 66(3), 657-670.
R osendahl, W., Schultz, U., Teufel, T., Irtel von
Brenndorf, C. A nd Gupty, D. (1995). Su.rg.ica3. stress and
n eu roendocrine responses in. infants and. children. Jo-

208 A L E T H A SOLTER
urnal of Pediatric E nd ocrm ology and. M etab olism , 8(3),
187-194.
15. Gu.ri.nar, M.R„, Larson, M .C ., H ertsg aard , L
H arris, M .L. and Brodersen, L. (1992). The stressfu ln ess
of separation am ong nm G -m anth-old infants: effects of
social con text va.raiabi.es and in fan t tem p eram en t. C hilă
D evelopm ent, 63, 290-303.

3 . C U M SĂ P R O C E D A Ţ I C Â N D P L Â N G
B E B E L U Ş II
Fără referinţe b ibliografice

4. C U M SĂ R E D U C E Ţ I S T R E S U L Ş I N E V O IA
D E A P L Â N G E ÎN T IM P U L F R A G E D E I
C O P IL Ă R II
l.F re y , H, W.H. and Langseth, M , (1985). C rying:
The M ystery of Tears. W inston Press.

5. C U M E S T E R E P R IM A T P L Â N S U L LA
B E B E L U Ş I: O R IG IN E A T IP A R E L O R D E
CON TROL
l.K o n n e r, M J . (1972). A sp ects o f the d evelop m en -
tal eth ology o f a foraging p eop le. N. Blu rton jo n e s (ed.)
Ethological Studies o f C hild Beham or. C am b rid g e: C am -
bridge U niversity Press, 1972.
2.Shosta.k, M . (1981). N isa: The. L ife an d W ords o f a
IKung W om an. N ew York: V intage Books.
3. deM ause, I... (1974). T he H istory o f C h ild h o o d .
The P sychohistory Press.
4. Fagot, 13.1., and K ronsberg, S.J. (1982). S e x di fie-
rences: b iolog ical and social factors influ en cin g the be-
havior o f y ou n g b oys and girls. S.G . M o o re a n d C.R.
C ooper (ed.). The Young C hild: R evies o f R esearch (voi. 3).
N ational A ssociation for the E d u cation o f Y ou n g Chil-
dren. W ashington, D .C.

L A C R I M I Şl C R S Z E D E I - U H I E 2,09
5 . Koruier, M J . (1972) (a se vedea m al sus).
6. M'ayr, D.F. and Boelderl, A .R . (1993). The Pacifier
C raze: C ollective R egression in Europe. The Journal o f
P sychohistory, 21(2), 143-156.
7 . K itzinger, S. (1985). The C rying Baby. Viking
8. A rm strong, T. (1995). The M yth o f the Â.D.D.
Chilă. D utton.
9. M ayr, D.F. and Boelderl, A .R. (1993). (a se vede
m ai sus).
10. K itzinger, S. (1985). (a se vedea m ai sus).

6. SĂ A JU TĂ M B EB ELU ŞII SĂ D O A R M Ă
TO A TĂ N O A P T E A (FĂRĂ A -I IG N O R A )
1. Kirkland, J. (1985). Crying and Babies: Helping Familie
Cope. London and Dover, NH: Croom Helm, Ltd.
2. Sol te r, A, Bebeluşul meu înţelege tot.

P A R TEA A III-A : P L Â N S U L Ş I C R IZ E L E
D E F U R IE LA C O P II

1. S U R S E D E S T R E S P E N T R U C O P II
l.S o lte r, A., Bebeluşul meu înţelege tot
Solter, A., C opiii noştri fru m o şi şi sănătoşi
2 . Gordo:n, T., Training-ul Părinţilor Eficace.
3. Elkind, D. (1981), The H urried chilă: G row ing up
Too F ast Too Soon. A ddison-W esîey.

2. C U M SĂ P R O C E D A Ţ I C Â N D P L Â N G
C O P III
1, G ordon, T., Training-ul Părinţilor Eficace

3. F E N O M E N U L „ B R O K E N C O O K IE "
(„ F U R S E C U L R U P T ")

21 O A L .F T H A S O L T E R
l.W ip fler, P. (1989). Listening: A Tool for Pow erful
Parenting. T he Parents Leadership Institute (P.O. Box
50492, palo A lto, CA 94303).
Solter, A., C opiii noştri f r um oşi şi săn ătoşi

4. G EST IO N A R EA D U R ER II FIZ IC E
Cioffi, D. A nd Hollow ay, J. (1993). D elayed costs
o f su pressed pain. Journal o fp erso n a lity and Social
Psychology, 64(2), 273-282.

5 . P L Â N S U L LA D E S P Ă R Ţ IR E
1. Ainsworth., M .D .S. (1977),, Social d evelopm ent
Ln. th e Jfirst year o f life: m atern al influ ences on in fan t-
m oth er attachm ent. J.M . Tanner (ed). D eoelopm enls in
P sychîatric Research. London: Tavistock.

6. G E S T IO N A R E A V IO L E N Ţ E I
1. M ed zian, M. (1991). f>oys W ill be Boys: Breaking
the Link Betw een M ascu linity a n d Violence. D oubleday.
2. L ofgren, L.B. (1966). O n W eeping. In ternationa
Jou rn al o f P sychoanalysis, 47, 375-381.
3 .S to n e, J.G .S. (1969). A G uide to D iscipline. W a­
shington, D C : N ational A sso ciatio n for the E d u cation
o f Y oung C hildren.

7. P L Â N S U L LA O R A D E C U L C A R E
1. Bow lby, j. (1988). A Secure Base. B asic books Inc.
2. Frank, A . (1952). A n n e Frank: The D iary o f a Yo­
ung Girl. N ew York: Sim on and Schuster, Inc.

8. V IN D E C A R E A ÎN U R M A E V E N IM E N T E !.,O R
T R A U M A T IZ A N T E
1. Sullivan, M.A., Saylor, C.F. and Fostei-, K.Y. (1991).
Post-hurricane adjustment of preschooiers and their fa.mi.U-
es. Advances in Behavior Research and Therapy, 13,163-171.

lacrimi şi crize of. furie 211


2. Udwin, O. (1993). Children's reactions to trauma
events. Journal o f Chilă Psychology and Psi/chiaîry, Voi. 34,
115-127.

PARTEA A IV-A: APLICAŢII PRACTICE

1. IN T ER PR ET A R EA C O M PO R TA M EN TU LU I
C O P IILO R
fără referin ţe b ibliografice

2 . C R EA R E A SIG U R A N Ţ EI EM O Ţ IO N A LE
l.S o Ite r, A ., Bebeluşul meu înţelege t o t
Solter, A., C opiii noştri fru m o şi şi sănătoşi.
G ordon, T„ Training-ul P ărinţilor Eficace.
2. Goi'don, T., Training-ul P ărinţilor Eficace.

3 . C U M SĂ FACEŢI FAŢĂ PR O PR IILO R


S E N T IM E N T E
1. Fraiberg, S. (1980), Clinicul Studies in în fan i
M ental H ealth. N ew York: Basic Books.

4 . PĂ R IN Ţ II ÎŞI ÎM PĂRTĂŞESC
EX P E R IE N Ţ E L E
fără referin ţe b ibliografice

5 . C EL E M A I FR EC V EN T E ÎN T R EB Ă R I
1. Solter,; A., Bebeluşul meu înţelege tot.
Solter, A . (1992). T he D isadvantages o f Tim e-O ut..
M othering. (no. 65)
Solter, A . (1994). Tim e-O ut: shou ld you or
sh ou ld n 't you?. P arenting (October)
2. G lantz, K. A nd Pe arce, J. (1989). Exiles From
Eden. N ew York: W.W, N orton and Com pany.

212 A LE TH A SOLTER
3. O stw ald, P.F. and Murry, T. (1985). T he com m u
nicative and diagnostic significance o f in fan t sounds.
B.M , L ester and C.F.Z. Bou kydis (ed). In fan t C rying:
T heoretical an d Research Perspectives. N ew York: Ple-
num Press.

6. SPR IJIN IR EA PĂ R IN Ţ ILO R A I C Ă R O R


C O P II PLA N O
fără referinţe bibliografice

Articole recente pe tema plânsului

Următoarea listă cuprinde şi un articol al autoarei.

Armstrong, K. Previtera, N and McCallum, R .(2000).


Medicalizing normality? Management of irritability in ba-
bies. Journal o f Pediatrica ană Chilă Health, 36 (4), 297-298.
Baix, R.G. Colic: and crying syndromes in infants (1998).
Pedîatrics, 102 (SSuppl. E), 1282-1286.
Diego, M.A., Field, T., Hemandez-Reif, M. (2005). Pre-
partum, postpartum and chronic depression effects on neo-
natal behavior. Infant Bekavior ană Development, 28(2),
155-164.
Hendricks, M.C.P., Rottenberg, J„, and Vingerhoets,
A.J.J.M. (2007), Can the distress-signal and arousal-reduction
views of crying be recondled? Eviden.ce from the cardiovas­
cular system. Emotion, 7, 458-463.
Ishii, H., Nagashima, M., Tanno, M., Nakajima, A, and
Yoshino, S. (2003)., Does being easily moved to tears as a res-
ponse to psychological stress reflect response to treatment
and the general prognosis in patients with rheumatoid art-
hritis? CMnical and Experimental Rheumatology, 21, 611-616.
Keller, H v Lohaus, A., Volker, Sv Capperiherg, M. and
Chasiotis, A. (1998). Relationships between infant crying,

L A C R I M I SI C R I Z E D E F U R I E 213
birth corn plică tions, and materna! variables. Chilă Care Health
and Development, 24 (5), 377-394.
Kimata, H. (2006). Emotion with tears decreases allergic
responses to latex in atopic eczema patients with latex al-
lergy. Journal o f Psychosomatic Research, 61, 66-69.
Roberts, D.M., Ostapch.uk, M., and O'Brien, J.G. (2004).
Infantile Colic. American Family Physician, 70(4), 735-740.
Rottenberg, Wilhelm, F.H., Gross, J.T. and Gotlib, LEI.
(2003). Vagal rebound during resolution. of tearful crying
among depressed. and non-depressed individuals. Psychophy-
siology, 40, 1-6.
Reijneveld, S.A., van der Wal, M.F., Brugman, E., Hira
Sing, R.A., Verloove, Vanhorick, S.P. (2004). Infant crying and
abuse. Lancet, 364,1340-1342.
Sondergaard, C„ Olsen, J., Friis-Hasche, E., Dirdal, M.,
Thrane, N and Sorensen, H.T. (2003). Psychosocial distress
during pregnancy and the ri.sk of infantile coli.c: A £ollow-up
study. Acta Paediatrica, 92(7), 811-816.
Solter, A. (2007). A case study of traumatic stress disor-
der in a 5-month-oId infant following surgery. Infant Mental
Health Journal, 28(1), 76-96.

214 A L E T H A SOLTER
SUGESTI I DE LECTURI
SU P LI MENT A RE

Următoarele cărţi conţin informaţii despre plâns, ascul­


tare şi vindecare.

Aldort, Naomi. Raising Our Children, Raising Ourselves:


Transforming parent-child relationships from reaction and
struggle to freedom, power and joy
Berger, Janice. Emoţional Fitness: Discovering our natural
healing power
Breeding, J ohn. Chilă Abuse Trauma: Theory and treat-
ment ofthe. lasting effects
Leo, Pam. Conneciion Parenting: Parenting through con-
nection inst£ad o f coercion, through Iove instead offear
Levine, Peter and Kline, Maggie. Trauma-proofing Your
Kids: A parent's guide. for instilling confidence, joy, resilience
Gordon, Thomas, Trainingul părinţilor eficace
Janoy, Arfhur. Primai Healing: Access the incredible power
offeelings to improve your health
Jarrat, Claudia jewett. Helping Children Cope with Sepa-
ration and Loss
Jenson, Jean. Reclaiming Your Life: A step-by-step guide to
using regression therapy te overcome the effects ofchildhood abuse

L A C R I M I Şl C R I Z E D E F U R I E 21 S
Oaklander, Violet Hîdden treasure: A map to the chilă's
inner seif
Rosenberg, Marshall. Comunicare non~violenlă: un limbaj
al vieţii
*
Solter, Aletha, Bebeluşul meu înţelege tot
Solter, Aletha. Copiii noştri frumoşi şi sănătoşi
Solter, Aletha. Raising Drug-Free Kids: 100 tips for parents
Wipfler, Patty. Listening to Children (set o f 6 pamphlets)

216 ALETHA SOLTER


DESPRE AUTOARE

A letha Soîter este psiholog de origine elveţiană


sp ecializat în psihologia dezvoltării, recu noscută
internaţional ca exp ert în ceea ce pri veşte a taşam entu l,
traum a şi disciplina non-p unitivă. A stu d iat cu p sih o ­
logul elveţian Jean Fiaget, la. U niversitatea G eneva din
Elveţia, u n d e a obţinut dip lom a de m aşter în b iolog ie
um ană în anul 1969. Şi-a su sţinu t d octoratu l în p sih olo­
gie la U niversitatea C aliforn ia d in Santa Barbara în
1975, după care a pred at psihologia la U n iversitatea
din C alifornia şi a condus d ep artam en tu l de cercetări
pentru câţiva ani.
C ând s~a născu t primul, ei copil în 1977 (după o
n aştere traum atizantă), nu a g ăsit n iciu n fel de cărţi de
p aren tin g care să p rom oveze ataşam en tu l p ărm te-
copiî, discip lina fără ped ep se sau care să ţin ă con t de
im pactul stresului şi traum ei asupra d ezv oltării co p ilu ­
lui. P rim a carte pe care a scris-o, " T h e A z v are B a b y "
("B e b e lu ş u l m eu în ţe le g e t o t ” ) este cartea, pe care ea şi-
ar fi dorit să o aibă la disp oziţie când a d ev en it m am ă.
S-a vân d u t 130.000 de exem plare în. lum ea în treag ă.
C ontinuarea sa, " H e ip in g Young C h ild r en F îo u r is h "
(" C o p iii n o ş tr i fr u m o ş i ş i s ă n ă t o ş i ") d escrie aceeaşi

L A C R IM I Şl CR IZ E D E FU R IE 2,17
ab ord are, vizând perioada de vârstă cuprin să între doi
şi opt ani.
A treia carte a sa este " T ears a n d T an tru m s" (" L a ­
c r im i ş i c r iz e d e fu r ie " ). A patra carte, "R aisin g D rug
—Free K îd s ", a fost p u blicată în septem brie 2006.
C ărţile A lethei Solter au fost până acum traduse în
p aisp rezece lim bi. Pe lângă ele, ea a m ai scris caiete de
lu cru care le în so ţesc pe prim ele două cărţi, şi num eroa­
se articole pentru părinţi şi profesionişti.
Dr. So lter ţine discursuri şi condu ce sem inarii pen­
tru părinţi şi profesionişti. în p aisp rezece ţări şi este
in vitată în em isiuni de televiziune din Statele U nite ale
A m ericii, Europa, A sia şi A frica de Sud. Ea oferă, de
asem en ea, consu ltaţii p en tru părinţii care sunt la curent
cu. m u n ca ei.
în 1990 a inau gu rat T he A w are Paren tin g In sti­
tute care a certificat până acum in stru ctori în 17 ţări.
Scopul ei este acela de a ajuta la crearea unei lum i non-
vioîente, în care tuturor copiilor le este perm is să-şi
atingă p oten ţialu l m ax im . Prin in stru m en tele educaţiei
parentale conştiente, ea este încrezătoare că părinţii îşi
p ot creşte copiii com petenţi, em patici, n on violen ţi şi
fără d ep en d en ţe de droguri. Ea ştie de asem enea că a fi
părinte este un lucru dificil şi că părinţii m erită
recu n oaştere, inform aţie şi sprijin.
E d u caţia parentală conştientă este o filozofie de
creştere a cop iilor care are potenţialul de a schimba,
lum ea. Bazând u-se pe cercetări clinice de m are am ­
ploare şi pe înţelegerea în. am ănu nt a dezvoltării copi­
lului, educaţia, parentală conştientă propune o nouă
abord are care poate schim ba în profunzim e relaţia
părintelu i cu copilul lui. Părinţii care îşi însuşesc
această abord are cresc copii care devin inteligenţi, em ­
patici, com p eten ţi, nonviolenţi şi autonom i.

21.8 AI.ETHA SO LTER


Dr. Solter este disponibila pentru prelegeri, atelie­
re şi consu ltaţii particulare. Ea poate fi contactată la
adresa de m ai jos:

The Aw are Parenting Institute


P.O. Box 206
G oleta, C A 931.16
U .S.A .

Tel şi. fax: 001 (805)968-1868


M ail: solter@ aw areparentm g.com .
Site w eb: w w w .aw areparenting.conn

219
LACRIM I Şl CR IZ E DE FURIE
C ele patru cărţi scrise de Aletha Solter su n t dispo­
nibile în. librării şi online. A scris, de asem enea, două
caiete de lucru care pot fi cum părate n u m ai de la
Aw are P arenting Institute. Pentru, mai. m u lte inform aţii
despre activitatea A lethei Solter vizitaţi site-ul
w w w .a w arep a ren tin g .co m

B ebelu şu l m eu înţelege tot


Este cartea de b ază a filozofiei Aw are Parenting,
rep rezentând u n pas înainte m ajor în în ţeleg erea nevo­
ilor em oţionale ale bebelu şilor din m om entul concepe­
rii şi până la vârsta de doi ani şi jum ătate. S-au vândut
peste 100.000 de exem p lare în lum ea în treag ă. A re la
b ază filozofia ataşam entu lu i şi alte cercetări revoluţio­
nare, contribu ind la o revoluţie a rolului de p ărin te în
lu m ea în treag ă.

„O recom and din plin."


dr. T h o m as R . Verny, autor a.1 lucrării „T he Secret
Life o ft h e Unhorn Child"

220 ALETHA SOLTER


„Fără îndoială că această carte va f i o binecuvântare
atât pentru, părin ţi, cât şi pentru copiii foarte n orocoşi."
dr. O avid B. C hatnberlain, au to r al cărţii „T he
M ind o fY o u r N ew born Băby"

C o p iii n o ş t r i fr u m o ş i ş i s ă n ă t o ş i
Este o continuare a cărţii Bebeluşul m eu înţelege tot
axân d u -se p e dezvoltarea, nevoile em oţio n ale şi p rov o­
cările cu care se confruntă părinţii cop iilor în tre doi şî
opt ani. C onţine recom andări p ractice care vă vor ajuta
să în ţelegeţi m ai bine copiii, să vă îm b u n ătăţiţi relaţia
cu ei şi să evitaţi discip lina punitivă.

„E ste o curte frum oasă, plin ă de sfatu ri săn ătoase d es-


pre cum ne putem uşura m eseria d e părin te şi cum îi putem
ajuta p e copii să înflorească. "
dr. Thormas C o rd o n , au toru l cărţii Trainingul p ă­
rinţilor eficace

„Este o carte m inunată. O recom an d din plin ."


dr. V io le t O a k la n d er, au toarea lu crării W indow s to
O ur Children

L a c r im i ş i c r iz e d e fu r ie : c e e d e f ă c u t c â n d b e b e lu ­
ş ii ş i c o p iii p lâ n g
Este o carte revoluţionară care d escrie funcţia
plânsulu i şi a crizelor de furie, de ia naştere şi până la
vârsta de o p t ani. Fie că sunteţi, p ărin te sau ed ucator,
veţi în ţeleg e m ai bine de ce p lâng cop iii şi cum să reac­
ţion aţi la plânsul lor. Beneficiile acestei ab ord ări includ
un som n de n oap te m ai odihnitor, red u cerea co m p o r­
tam entele agresive şi a hip eractivităţii.

„Dr. Solter oferă soluţii practice, şi plin e de com pasiu n e


la problem ele ridicate de durerile em oţion ale şi sen tim entele

L A C R IM I Şl C R IZ E D E F U R IE 221
puternice ale copiilor. Tonul ei empatic, scriitura clară şi sfa­
turile în cunoştinţă de cauză fa c din cartea sa o contribuţie
binevenită în literatura de parenting."
B o o k lis t (A sociaţia B ibliotecilor A m ericane)

„ Sfatul plin de em patie al dr. Solter de a nu umili sau


pedepsi copiii când plâng ar putea reduce o m are parte din
tensiunea cauzată adulţilor şi celor m ici de planşetele şi cri­
zele d e fu r ie ale acestora din u rm ă."
Pu b lish er» W eekly

R aisin g D rug-Free K ids: 100 Tips for Patent»

N u se adresează num ai p ărinţilor de adolescenţi!


C artea reprezintă o abordare inovatoare şi se axează pe
m ăsuri preventive care pot fi luate în orice etap ă a vieţii
unui copil- Este organizată pe gru pe de vârstă, de la
b eb elu şi până la tinerii adulţi. A cest ghid esenţial,
p ractic şi co m p let p en tru părinţi oferă instru m ente
sim ple, u şor de folosit pentru a constru i o b ază solidă
pentru copii, p en tru ca ei să spună „ n u " drogurilor.

„C artea le oferă p ărinţilor îngrijoraţi o gam ă varia­


tă de strategii practice şi utile pentru crearea, unui m e­
diu săn ătos pentru copiii de toate vârstele. A cest m ediu
va serv i Ia im unizarea lo r îm potriva tentaţiilor d rogu ­
rilor ileg ale pentru tot restul vieţii lor. A bordarea holis-
tică în. ceea. ce priveşte prevenţia folosirii drogurilor
este o u şu rare binevenita în com p araţie cu m esajele
sim p liste de tipu l „spu neţi nu d rogurilor şi întrebaţi-vă
doctoru l dacă m edicam entu l Ritalin vi se p otriv eşte",
care abu nd ă în cultura noastră. R ecom and din plin
această carte."
D r. T h o m a s A n n stro n g , au tor al The M yth o f the
A .D .D . C hilă

222 ALETHA SOLTER


CE ESTE
A WA R E P A R E N T I N G
(PARENTING CONŞTIENT)?

Aware Parenting este o filozofie de creştere a cop i­


ilor care se bazează pe cercetările din d om en iu l dezvol­
tării celor m ici. Ea prop u ne o nouă abord are care poate
transform a în profunzim e relaţia părinte-copiL
A ceastă filozofie este descrisă în cele patru cărţi
ale dr. A letha Solter: Bebeluşul m eu înţelege tot, C opiii
noştri fru m o şi şi sănătoşi, Lacrim i şi crize de fu rie, R aising
D rug-free kids. Pentru m ai m u lte inform aţii, vizitaţi site-
ul w w w .aw arep arenting.com .

Iată cele trei aspecte ale p aren tin g -u lu i con ştient:


1. A taşam entul
• N aştere naturală şi contactul tim pu riu d in tre
n ou -n ăscu t şi m am ă
• C ontact fizic intens în tre m am ă şi copil
• A lăp tare prelungită
• R ăsp u ns prom pt la plânsul copilului
• A cord aj senzorial

LACRIM I si CRIZE DE FURIE 22?


2. D iscip lin a n on-p un itivă
• A bsen ţa oricărui tip de pedepse (inclusiv bătaia,
lu area unor pau ze sau a "co n secin ţelo r" artificiale)
• Fără recom pense sau m anipulări
• O căutare a nevoilor de bază şi a sentim entelor
• C ontrolu l furiei părinţilor
• R ezolvarea paşnică a. conflictelor (întâlniri fam il­
iale, m ediere etc.)
3. V in d ecarea de stres şi de traum e
• R ecu noaşterea stresului şi traum ei (inclusiv ne­
voile n eîm p linite) drept cauze prim are ale problem elor
com p ortam entale şi em oţionale
• A ccent pu s pe prevenirea stresului şi traum ei
• R ecu noaşterea efectelor vindecătoare ale jocului,
râsului şi plânsulu i în contextul unei relaţii iubitoare
dintre părinţi şi. copii
• A scu ltare respectoasă, em patică şi acceptare a
em oţiilor copiilor

224 A LETH A SO LTER