6 conf. univ. dr.

Manuela Rozalia GABOR - Fundamentele științei mărfurilor – note de curs

CURSUL 1
PROPRIETĂȚILE GENERALE ALE
MĂRFURILOR

1. Elemente generale
2. Proprietăți fizice
3. Proprietăți mecanice
4. Proprietăți chimice
5. Proprietăți psihosenzoriale
6. Proprietăți estetice

6
7 conf. univ. dr. Manuela Rozalia GABOR - Fundamentele științei mărfurilor – note de curs

1. ELEMENTE GENERALE

Fundamentele științei mărfurilor este ştiinţa (disciplina) care studiază mărfurile din punct
de vedere tehnico-economic prin prisma utilităţii, calităţii şi sortimentului în funcţie de
necesitatea şi eficienţa economico-socială
Marfa are următoarele proprietăți:
- utilitate socială
- satisface integral trebuinţele consumatorilor
- este un bun economic destinat vânzării-cumpărării a cărei intrare în consum este
mediată de procesul schimbului.
Criterii cu care operează merceologia:
 tehnic,
 economic şi
 social
formează un ansamblu care nu poate fi disociat, fiecare componentă fiind esenţială în
definirea calităţii produselor
Sub aspect tehnic:
 presupune evaluarea exactă a proprietăţilor acestora,
 încadrarea acestor în standardele de calitate specifice,
 menţinerea acestora şi dincolo de procesul de producţie în cadrul comerţului în
operaţii de: asamblare, depozitare, transport şi desfacere
Sub aspect economic: competitivitatea pe piaţă.
Sub aspect social:
 influenţa proprietăţilor acestora asupra sănătăţii oamenilor,
 asupra mediului înconjurător
 asupra civilizaţiei umane în general
 Problematica sortimentelor de mărfuri a impus rezolvarea unor aspecte specifice
legate de: clasificare, codificare, recepţie, depozitare, ş.a.m.d.

 =>“calitologie” sau “ingineria calităţii”.

În activitatea economică practică cunoaşterea tipurilor de proprietăţi ale mărfurilor

constituie o condiţie “sine qua non” pentru stabilirea calităţii şi pentru încadrarea acestora în
grupa de calitate şi alte sisteme de codificare care să permită circulaţia informaţiilor

7
8 conf. univ. dr. Manuela Rozalia GABOR - Fundamentele științei mărfurilor – note de curs

specifice.
În cele ce urmează se prezintă o clasificarea acestor proprietăţi după mai multe criterii:1
Din punct de vedere al ponderii în definirea calităţii produsului se pot menţiona
următoarele:
 Proprietăţi principale sau critice: care determină în mod hotărâtor calitatea
produselor; lipsa acestora atrage după sine rebutarea produselor. De exemplu:
rezistenţa la rupere a cablurilor utilizate în construcţia ascensoarelor, sau punctul
(temperatura) de inflamabilitate a unui ulei destinat motoarelor cu ardere internă,
puterea nominală a unui fier de călcat.
 Proprietăţi importante: acestea condiţionează într-o mare măsură calitatea
produselor. Ponderea lor este de circa 40% din numărul de proprietăţi care
caracterizează un produs. De exemplu: compoziţia chimică a unui oţel, raportul
procentual al fibrelor din compoziţia unor ţesături, consumul de combustibil al
unui autovehicul, s.a.m.d.
 Proprietăţi minore sau secundare: care influenţează într-o măsura mai mică
calitatea produselor, ponderea lor procentuală este de 60% din numărul de
proprietăţi.
Din punct de vedere al rolului jucat de proprietăţi în funcţiunile mărfii pot fi evidenţiate:
 proprietăţi tehnico-funcţionale: compoziţia chimică, rezistenţele mecanice,
durabilitatea, valoare nutritivă a produselor alimentare;
 proprietăţi economice: consumul de energie electrica, consumul de combustibil;
 proprietăţi psihosenzoriale: de natură organoleptică: miros, gust tuşeu la ţesături:
de natură estetică: formă, culoare;
 proprietăţi ergonomice: cele care asigură condiţii optime de utilizare;
 proprietăţi ecologice: ce caracterizează gradul de poluare al mediului înconjurător;
Din punct de vedere al modului de stabilire al acestor proprietăţi se pot întâlni
următoarele situaţii:
 proprietăţi măsurate direct: masa, dimensiuni, rezistenţe electrice, compoziţie
chimică;
 proprietăţi stabilite indirect: durabilitatea, siguranţa în funcţionare;
 proprietăţi determinate organoleptic: gust, culoare.
Din punct de vedere al naturii proprietăţilor (este vorba de caracteristica intrinsecă a

1
V. Bolos, Merceologie – note de curs - extrase și prelucrări bibliografice, UPM, 2005, p. 9

8
9 conf. univ. dr. Manuela Rozalia GABOR - Fundamentele științei mărfurilor – note de curs

proprietăţii) se întâlnesc următoarele tipuri:

 proprietăţi fizice: rietăţi fizice: , umiditate, permeabilitate;
 proprietăţi mecanice: rezistenţă la rupere, alungire, duritate;
 proprietăţi chimice;
 proprietăţi psihosenzoriale: olfactive, gustative, tactile.
 proprietăţi estetice: forma, linie, stil.
După cum se va vedea în continuare, mărimea proprietăţilor se va putea exprima prin
valori numerice sau prin aprecieri noţionale (dulce-amar, clar-opalescent, moale-aspru).

2. PROPRIETĂȚI FIZICE

Pentru caracterizarea mărfurilor dintre proprietăţile fizice se consideră ca fiind mai

frecvent utilizate: masa, densitatea, higroscopicitatea, culoarea, transparenţa, luciul, indicele
de refracţie, conductibilitatea termică şi electrică2.
a) Masa - exprimă cantitatea de materie conţinută în produs
b) Masa specifică sau densitatea - constituie masa unităţii de volum
c) Porozitatea - reprezintă raportul dintre volumul corpului şi volumul porilor din acel
corp
d) Higroscopicitatea: este proprietatea mărfurilor de a face schimb de vapori de apă cu
mediul înconjurător
e) Umiditatea - reprezintă conţinutul total de apă al unui produs higroscopic
f) Permeabilitatea - constituie proprietatea mărfurilor de a permite prin trecerea prin
ele a: gazelor, vaporilor şi apei
g) Vâscozitatea este proprietatea mărfurilor lichide ce se manifestă prin rezistenţă la
curgere datorită frecărilor interne
h) Proprietăţile optice:
 culoarea este o proprietate importantă pentru un mare număr de produse, poate fi
definită sub trei aspecte: fizic, psihofizic şi psihosenzorial.
 transparenţa: sticlă şi plexiglas
 luciul

2
V. Bolos, Merceologie – note de curs - extrase și prelucrări bibliografice, UPM, 2005, p. 10

9
10 conf. univ. dr. Manuela Rozalia GABOR - Fundamentele științei mărfurilor – note de curs

 indicele de refracţie: ulei comestibil, petrol, băuturi alcoolice, parfumuri, sticlă,

materiale plastice
i) Proprietăţi termice - comportarea fizică a mărfurilor sub acţiunea căldurii:
 Căldura specifică
 Coeficientul de dilatare termică
 Conductibilitatea termică

3. PROPRIETĂȚI MECANICE

Acest grup de proprietăţi defineşte modul de comportare a produsului sub acţiunea

solicitărilor exterioare. Acest mod de comportare determină într-o măsură considerabilă
durabilitatea produselor realizate din materialele în cauză3:
Dintre cele mai importante proprietăţi mecanice determinate sunt următoarele:
a) Rezistenţa la tracţiune
Procesul de rupere prin tracţiune poate fi evidenţiat prin diagrama lui Hooke (aşa cum
apare în figura de mai jos):

F F F

L L L
a b c

a) materiale ductile
b) materiale fragile
c) materiale casante.
b) Alungirea la rupere: exprimă creşterea lungimii sub acţiunea forţelor până când se ajunge la
rupere.

F F

La
Lf

3
V. Bolos, Merceologie – note de curs - extrase și prelucrări bibliografice, UPM, 2005, p. 18

10
11 conf. univ. dr. Manuela Rozalia GABOR - Fundamentele științei mărfurilor – note de curs

c) Rezistenţa la încovoiere

a ai

d) Rezistenţa la compresiune: solicitarea opusă tracţiunii.

P

l-l
l

Proprietatea este verificată la materialele pentru construcţii (lemn, ciment, metal).

e) Rezilienţa (sau încovoierea prin şoc)

f) Rezistenţa la uzură
g) Duritate

4. PROPRIETĂȚI CHIMICE

Cunoaşterea acestor proprietăţi este importantă în stabilirea calităţii mărfurilor,

menţinerea acestora pe o perioadă mai îndelungată4.
a) Compoziţia chimică: presupune cunoaşterea proporţiilor principalelor categorii de
substanţe: de bază, secundare, impurităţi şi corpuri străine.
Cunoaşterea compoziţiei chimice are un rol important pentru: oţeluri, produse
alimentare, cosmetice, textile.
De exemplu:
OLC 45 – este un oţel cu 0,45% carbon, care poate fi tratat termic într-un anumit fel;
Ţesăturile tip lână formate din amestec de fibre de lână pieptănată sau cardată cu PES.
Acestea au caracteristici de neşifonabilitate bune.

4
V. Bolos, Merceologie – note de curs - extrase și prelucrări bibliografice, UPM, 2005, p. 21

11
12 conf. univ. dr. Manuela Rozalia GABOR - Fundamentele științei mărfurilor – note de curs

b) Stabilitatea la acţiunea agenţilor chimici: asigură proprietatea mărfurilor de a rezista

la contactul cu diferite substanţe pe parcursul utilizării lor.
De exemplu: relaţia textilelor cu soluţiile de detergenţi; a vaselor de bucătărie cu
substanţele organice; a metalelor cu agenţii corozivi; a produselor de sticlă cu acţiunea apei
respectiv a soluţiilor acide sau alcaline; a materialelor plastice în contact cu substanţele acide
sau alcaline.

5. PROPRIETĂȚI PSIHOSENZORIALE

Acest grup de proprietăţi este în strânsă legătură cu sensibilitatea organismului uman.

Grupul proprietăţilor psihosenzoriale este format din:
 proprietăţi olfactive
 proprietăţi gustative
 proprietăţi gustativ - olfactive
 proprietăţi tactile
Gama acestor proprietăţi este specifică în mod deosebit produselor alimentare.
Deckert şi Neumann au stabilit modul în care sunt apreciate produsele alimentare sub
aspectul calităţii:
 caracteristicile psihosenzoriale: 50% - 90% (fructe şi legume);
 caracteristicile fizice şi chimice: 20% - 50% (20% pâine, ţigări, băuturi; 50% la
făină);
 caracteristicile ambalajului: 10% - 20%.
a) Proprietăţi olfactive:
Stimularea olfactivă este datorată moleculelor substanţelor volatilizate care sunt
aspirate de către om. Acestea pot să determine stimularea sau respingerea consumului
anumitor produse.
Clasificarea mirosurilor se face cu ajutorul prismei lui Henning:

12
13 conf. univ. dr. Manuela Rozalia GABOR - Fundamentele științei mărfurilor – note de curs

Ars

Aromatic Răşini
(condimente)

Putred
d
Fructe
Floral
(eteric)
(parfumat
)

La om sensibilitatea este de circa 10000 de ori mai mare decât cea gustativă (raportată
la concentraţia moleculară).
a) Proprietăţile gustative:
Aceste proprietăţi sunt determinate de proprietăţile chimice ale alimentelor, de
componentele acestora care au gust şi se dizolvă.
Produsele alimentare se împart în două categorii: sapide (cele care au gust) şi insipide
(cele fără gust).
Gusturile se împart în senzaţii de bază: sărat, acru, dulce şi amar, produse de
substanţele pure şi senzaţii derivate produse de amestecul substanţelor pure.
Se poate utiliza tetraedrul gustului a lui Henning:

Amar Dulce

Acru
Sărat

Aroma este o senzaţie complexă dată de proprietăţile unor substanţe care stimulează
simultan sub aspect gustativ şi olfactiv.

Această senzaţie este dată de o substanţă chimică sau un amestec de substanţe

naturale sau sintetice fiind specifice unor produse alimentare. Proprietatea este importantă în
gastronomie.
13
14 conf. univ. dr. Manuela Rozalia GABOR - Fundamentele științei mărfurilor – note de curs

b) Proprietăţi tactile
Anumite caracteristici ale mărfurilor pot fi obţinute pe baza sensibilităţii tactile a
pielii. Exprimarea sensibilităţii tactile se realizează prin folosirea indicelor noţionali.De
exemplu:

- caracteristici mecanice: fermitate, coezivitate (fragilitate şi masticabilitate),

gumozitate( crocant lipicios);
- caracteristici geometrice: tuşeu (neted, aspru, colţuros, fibros);
- conţinutul de apă: umed, uscat, apos;
- conţinutul de grăsimi: uleios, unsuros;
- starea termică: rece, cald

6. PROPRIETĂȚI ESTETICE

Acest grup de proprietăţi exprimă acele caracteristici ale mărfurilor care vin să
satisfacă necesităţile spirituale ale individului şi ale societăţii.
Indicarea acestor proprietăţi se face prin intermediul unor categorii estetice, cum sunt:
formă, linie, ornament, culoare, simetrie, stil, armonie.
Caracteristicile estetice se integrează ansamblului de proprietăţii ale mărfurilor

14