Studierea proprietăţile organoleptice, fizice şi fizico-chimice ale

materiilor prime în cosmetică

Ulei de ricin (Ricinus communis) - ricinul este o plantă provenită din estul Africii, dar care
se cultivă în prezent pe scară largă în ţările tropicale şi subtropicale, cu cantităţi de precipitaţii
mai reduse. Face parte din primele şase plante de uz industrial. Ţările mai producătoare sunt
India, Brazilia şi China. Uleiul se obţine prin presarea la rece a seminţelor şi filtrare, cînd rezultă
un lichid galben pai, ce poate fi utilizat, ca atare, în scopuri farmaceutice şi cosmetice, dar, după
necesităţi poate fi decolorat pentru a corespunde standardelor ridicate din aceste domenii. În
acest caz, este un ulei limpede, aproape incolor, cu miros slab, dar caracteristic, destul de vîscos.
Este singurul ulei trigliceridic cu un conţinut de pînă la 90% acid ricinoleic (tabelul 1) ceea ce îi
conferă proprietatea de a fi solubil în alcool. Din punct de vedere al stabilităţii este de patru ori
mai stabil ca uleiul de măsline, următorul pe lista stabilităţii uleiurilor vegetale.

Tabelul 1.
Conţinutul în acizi graşi al uleiului de ricin
NR.C/DUBLE LEG. DENUMIREA CONŢINUTUL, %
C16 Acid palmitic 1-1,5
C18 Acid stearic 0,5-1,5
C18/1 Acid oleic 2-4,5
C18/1 Acid rinoleic 86-91
C18/2 Linoleic n-6 4-5,5
C18/3 Linolenic n-3 0,2-0,7
C20 Acid arahidic 0-0,5
Indice de iod=80-90
Utilizări
În ultimii ani, uleiul de ricina fost ,,redescoperit’’ de către industria cosmetică. Se pare că
depăşeşte ca performanţă majoritatea produselor uleioase utilizate. Valoarea punctului de
picurare este destul de mică, viscozitatea mare, nu are culoare şi rezistenţă la oxidare. Nu
manifestă acţiune iritantă şi nici de sensibilizare, este noncomedogenic şi hidratant.
Formează filme cu uşurinţă. Datorită proprietăţii de ,,udare’’ a pigmenţilor este înglobat
în rujuri, lacuri de unghii, farduri. Face parte din compoziţii de formulare pentru creme, loţiuni şi
preparate tip ‚,baton’’ (,,stick’’). Datorită solubilităţii în alcool poate fi incorporat în brillantine şi
săpunuri transparente.
Principalul dezavantaj este mirosul său caracteristic, care, însă, poate fi mascat prin
folosirea unui parfum corespunzător.
Eozina – tetrabrom-fluoresceina, intens colorată în cărămăziu.
Сeara de albine – ceara este secretată de glandele albinei domestice apis Mellifica L. Apides.
Ceara brută, care serveşte la construcţia fagurilor conţine:
 ceară pură (90-95%)
 propolis
 grăunţe de polen
Există două variante de ceară, ceara galbenă şi ceara albă. Ceara galbenă se obţine prin
introducerea în apă fierbinte a fagurilor goliţi de miere în prealabil. Cera răcită apoi recuperată şi
turnată în forme. Conţine cca. 5-10% substanţe străine.
Ceara albă se obţine prin topire la cca. 110-115C, ceea ce permite eliminarea unor impurităţi şi
apoi se albeşte prin tratamente fizice sau chimice (trecere pe argilă sau tratare cu permanganat de
potasiu), urmate de expunere la soare.
Compoziţia chimică a cerii de albine corespunde la:
 hidrocarburi (în special liniare, saturate , cu C27, C29 şi C31) 12 - 12,5%;
 acizi graşi liberi (C25 – neocerotic, C26 – cerotic, C28 – melisic) 13-13,5%;
 esteri de alcooli alifatici (72%)
- palmitat de colesteril 0,8%
- lactone ( - miristolactona) 0,6%
- apă 2%
Ceara de albine poate fi utilizată ca excipient în preparatele cosmetice: farduri, rujuri, produse
de machiaj pentru ochi şi obraji, produse de depilare.
Datorită consistenţei sale, ceara nu se utilează ca atare, ci numai pentru a mări consistenţa altor
preparate şi anume:
 în concentraţii mici măreşte consistenţa emulsiilor ;
 în concentraţii mari stabilează o serie de creme, mărind vâscozitatea (ceraţi) permiţând
obţinerea unor produse solide (batoane, rujuri, farduri).

Compoziţia în % Caracteristica Ceara galbenă Ceara albă

esteri
Palmitat de miricil 33 Densitatea ~ 0,96 ~ 0,96
Palmitooleat de 12 Punct de topire 62 - 65ºC 62 - 65ºC
miricil
Cerotat de miricil 12 Punct de picurare 61 - 65ºC 61 - 65ºC
Palmitat de lacceril 9 Indice de aciditate 17 - 22 17 - 22
Hidroxipalmitat de 6 Indice de ester 70 - 80 70 - 80
miricil
Esteri de colesterol 0,8 Indice de 87 - 102 87 - 102
saponificare 7 - 11 7 - 11
Indice de iod

Ceara de albine are o bună toleranţă cutanată, un efect protector şi acoperitor, prin formarea unui
impermeabil la suprafaţa pielii, care evită deshidratarea epidermei.
Se întrebuinţează la prepararea alifiilor, cremelor. Unicul dezavantaj este preţul destul de ridicat.
Talcul – 3MgO4SiO2H2O sau H2SiO33MgSiO3hidrosilicatul de magneziu natural, este de
origine minerală, este inofensiv şi are proprietăţi sicative dezinflamatorii, anticongestive. Nu este
prea aderent şi prea absorbant, de aceea se amestecă cu alte substanţe. Pulbere fină, onctuoasă,
fără miros; aproape insolubilă în apă, în acizi parţial solubil în hidroxizi alcalini. Se
întrebuinţează la prepararea pudrelor cosmetice şi pudrelor pentru copii.
Ulei de lavandă – este un ulei volatil, obţinut din florile de levănţică. Are un miros plăcut şi se
întrebuinţează în parfumerie şi în industria cosmetică.
Untul de cacao – plăci gălbui cu miros de cacao şi gust plăcut. Se topeşte la temperatura
corpului, se foloseşte la creme, la preparea rujurilor de buze, emulsiilor.
Sulful – pulbere fină, onctuoasă, miros specific. Se foloseşte în tratamentul acneei, în
compoziţia măştilor cosmetice şi pudrelor pentru copii.
Glicerina – lichid siropos, incolor, gust dulceag, fără miros, este higroscopică; încălzită degajă
acroleină. Se foloseşte la preapararea loţiunilor, fardurilor, glicerolatului de amidon.
Camfor – pudră albă, miros caracteristic, răcoritor. Se foloseşte ca spirt camforat sau în creme şi
loţiuni.
Vitamina A – este un compus termostabil, cu o rezistenţă foarte bună faţă de oxigen. Vitamina
A se găseşte în ţesuturile vegetale, în special cele conţinând pigmentul galben caroten şi produse
de origine animală. Vitamina A (Retinolul) şi derivaţii săi cei mai importanţi, retinaldehide şi
acidul retinoic sunt iziprenoide nesaturate, solubile în grăsimi, necesare creşterii, diferenţierii şi
menţinerii ţesuturilor epiteliale.
Vitamina E – este acesibilă formulatorilor sub denumirea de Tocoferol, utilizat ca agent
antioxidant. Principalele proprietăţi ale Vitaminei E sunt:
 Creşte abilitatea de reţinere a apei de către epidermă
 Îmbunătăţeşte aspectul suprafeţei pielii şi dă o senzaţie de moliciune şi supleţe
 Are efect antiinflamator
 Reduce peroxidarea lipidelor
 Împiedică deteriorarea pielii de către radicalii liberi