Sunteți pe pagina 1din 4

MARIA CURIE – O VIAŢĂ DEDICATĂ ŞTIINŢEI

Prof: Dornianu Iuliana Carmen


Colegiul Naţional “Victor Babeş”

Maria Skłodowsa, cunoscută sub numele de Marie Curie, s-a născut pe 7 noiembrie 1867 în Varşovia,
Polonia. Ambii părinţi erau profesori, iar ea era cea mai mică dintre cei cinci fraţi. La vârsta de 10 ani şi-a
pierdut mama.
Fiind o fire curioasă, cu o minte sclipitoare, şi-a dorit să studieze în străinătate, însă familia nu a avut
resurse financiare să o susţină. Timp de cinci ani a lucrat ca guvernantă. În timpul liber citea despre fizică,
chimie şi matematică. În anul 1891 s-a înscris la Universitatea Sorbonna din Paris. În 1893 şi-a terminat
masterul în fizică, iar un an mai târziu, pe cel în matematică. În tot acest timp, a primit sarcina de a face
studii pe diferite tipuri de oţel şi proprietăţile lor magnetice. Avea nevoie de un laborator să lucreze, astfel că
un coleg i-a făcut cunoştinţă cu fizicianul francez Pierre Curie, urmând să se căsătorească cu acesta pe 26
iulie 1895.
Marie şi Pierre Curie erau oameni de ştiinţă dedicaţi şi devotaţi. La început, ei lucrau la proiecte
diferite. Ea era fascinată de fizicianul francez Henry Becquerel, cel care descoperise razele de uraniu. Curie a
mers mai departe cu munca lui Becquerel, creând propriile sale experimente cu razele de uraniu. A descoperit
că razele rămân constante, indiferent de condiţia sau forma uraniului.
Teoria ei era că razele proveneau din structura atomică a elementului. Această idee revoluţionară a
creat dmeniul fizicii atomice iar Curie însăşi a creat cuvântul “radioactivitate” pentru a descrie fenomenul.
Cei doi au descoperit un nou element radioactiv în anul 1898. L-au denumit polonium, după ţara natală a
Mariei Curie. Au mai detectat un alt element radioactiv pe care l-au denumit radiu.
Poloniu este un element chimic cu simbolul Po şi numărul atomic 84. Este un metal alb argintiu. Se
cunosc peste 25 de izotopi de poloniu, cu masele atomice variind de la 192 - 218. Poloniu-210, izotopul
predominant de poloniu, este radioactiv şi emite particule alfa.

Informații de bază despre Po:


Nume: Poloniu
Simbol: Po
Numar atomic: 84
Masa atomica: 209 uam
Punctul de topire: 254.0 °C (527.15 K)
Punctul de fierbere: 962.0 °C (1235.15 K)
Numarul de protoni/electroni: 84
Numarul de neutroni: 125
Clasificare: semi-metale
Structura cristalină: monoclinica
Densitatea la 293 K: 9,5 g/cm3
Culoare: necunoscuta
Poloniu apare în mod natural în concentraţii foarte mici în scoarţa pământului. Poloniu-210, un
izotop natural de poloniu, se găseşte în mediu, cum ar fi în sol, aer şi chiar în corpul uman, în cantităţi foarte
mici. Poloniu poate fi folosit pentru a elimina electricitatea statică în maşini, care este cauzată de procese,
cum ar fi rularea de hârtie, sârmă sau foi de metal, deşi alte materiale care emit particule beta sunt mai des
folosite în acest scop.
Poloniu este, de asemenea, utilizat în perii pentru îndepărtarea prafului din filme fotografice, deşi
poloniu trebuie să fie etanşat cu atenţie pentru a proteja utilizatorul de la contaminare. Poloniu este, de
asemenea, combinat cu beriliu pentru a forma surse de neutroni.
Poloniu-210 este de asemenea prezent în firele de păr de tutun fin. Datorită rarităţii sale, poloniu-210
pentru uz comercial este produs artificial într-un reactor nuclear.
Radioactivitatea se măsoară prin numărul de dezintegrări produse într-o secundă. Unitatea de măsură
este unitatea becquerel (bq) prin care se exprimă cantitatea de radiații pe secundă. . Cantitatea maximă
admisibilă (nedăunătoare) de radiații pe un an întreg pe care un om, suplimentar față de normal, o poate
suporta este de 1 milisievert (0,001 sievert). O doză de radiații nucleare de la 1.000 la 6.000 milisievert
provoacă simptome de febră, stare de rău, vomă, cădere de păr. Una dintre cele mai simple soluții, folosite

Page 1 of 4
pentru micșorarea dozelor absorbite, pentru cei care lucrează în medii radioactive este învelirea cu ecrane
protectoare (din plumb) a aparatelor care utilizează radiații. Este cunoscut faptul că plumbul este un material
foarte absorbant de radiații provenite de la materiale sau aparatură care produc asemenea radiații.
Radiatiile de acest tip pot fi devastatoare pentru toate formele de viață de pe Terra. Particulele
radioactive sunt periculoase deoarece emit radiații alfa, beta si gamma, care pot trece prin pereți, acoperișuri
și haine. Acestea pot patrunde în organism prin aer, mâncare și apa sau printr-o rană deschisă. Dozele mari de
radiații distrug organele și țesuturile. Efectele expunerii la un nivel ridicat de radiații pot determina decesul
în mai puțin de două luni, pentru 80% dintre victime.
Când se întâmplă acest lucru, radiațiile pot rămâne în apropierea punctului de intrare în corp, sau pot
ajunge în sânge sau în lichidul limfatic. Ele pot deteriora apoi celulele și moleculele de ADN. La un nivel
mic de radiații, celulele afectate pot fi capabile să se repare singure și să le înlocuiască pe cele care au murit.
Însă, la un nivel mare de radiații, acestea își pierd abilitatea de a se repara sau reproduce, iar, la un nivel
foarte mare, pot muri printr-un proces numit termalizare.
Particulele alfa eliberate de poloniu-210 au o putere foarte redusă de penetrare și poate fi oprită cu
uşurinţă de către stratul exterior al pielii sau o foaie de hârtie. Este puţin probabil că particulele pot afecta
organismul uman prin iradiere directă. Cu toate acestea, puterea de ionizare a particulelor alfa este foarte
mare. Dacă poloniu-210 este luată în corpul nostru prin inhalare sau ingestie, particulele alfa eliberate pot
deteriora în mod direct organele interne ale corpului. Chiar şi o cantitate mică de admisie poate afecta
sănătatea noastră. O doză mare de radiații alfa acute poate duce la "radiaţii otrăvire".
"Radiaţiile otrăvire" sunt o formă de afectare a țesutului organic din cauza expunerii excesive la
radiaţii ionizante. Termenul este folosit în general pentru a se referi la problemele acute cauzate de o doză
mare de radiaţii într-o perioadă scurtă de timp. Procesul de ionizare adesea rezultat în modificări chimice din
țesut viu, și modifică funcţia şi metabolismul celulelor care pot duce la un prejudiciu în organism.Perioada
latentă variază pentru diferite tipuri de efecte biologice ale radiaţiilor.Efectul acut poate apărea la câteva ore,
câteva zile, dar efectul pe termen lung nu poate apărea după câţiva ani. Organe diferite, au sensibilităţi
diferite, la diverse tipuri de radiaţii ionizante. Aceste simptome patologice sunt diferite.
Doza letală pentru expunerea la radiaţii acute este, în general, de aproximativ 4 Siverts (Sv). Un
Becquecel (Bq) de poloniu-210 produce o doză de radiaţie de 0,51 micro Sivert (Sv) în cazul în care sunt
ingerate, şi de 2,5 Sv dacă este inhalat. Deoarece poloniu-210 are o activitate de 1,66 x 10 14 Bq / g, o doză
fatală de 4 Sv poate fi produsă de ingerarea a aproximativ 5 x 10 -8 gram sau inhalarea de aproximativ 1 x 10
-8 gram de poloniu-210.
Experiența a demonstrat:
- 1 gram de Poloniu-210 ar ucide (teoretic) 100 de milioane de oameni
- doza letală (LD50) este de 50 nanograme Po-210 dacă este înghițit sau 10 nanograme dacă este inhalat
- ingestia maximă permisă de 210Po este de 6,3 picograme
- timpul de înjumătățire în organismul uman (biological half-life) este de 30-50 zile
- ajuns în organism are ca organe țintă ficatul, splina sau plămânul
- Po-210 se găsețte și în fumul de tigară, fiind inhalat în plămâni
- mulți oameni au murit de cancer de plămâni datorită emisiei alfa a acestuia (sau a radonului), ajuns în
plămâni prin fumul de țigară
- radiația alfa nu penetrează hainele, pielea
- radiația alfa eliberează o mare cantitate de energie în celulele vii și cauzează serioase distrugeri și moarte
celulară
- Po-210 e folosit la producerea pungilor din plastic, filmelor foto, sateliților sau armelor nucleare
- toxicitatea Po-210 este mai mare decât a cianurilor
- oamenii veniți în contact cu o persoană contaminată cu Po-210 nu vor fi iradiați prin simpla apropiere cu
aceasta, ci doar prin ingestia sau inhalarea unor fluide biologice ale persoanei contaminate
- măsurile obișnuite de igiena (spălatul pe mâini sau al fructelor/vegetalelor înaintea consumului) sunt
suficiente pentru a ne feri de contaminarea cu Po-210
În anul 1902, soţii Curie au anunţat că au obţinut un decigram de radiu pur, demonstrând astfel
existenţa acestuia ca element chimic unic.
Radiul este al 88-lea element din sistemul periodic al elementelor, având simbol chimic Ra. Radiul în
stare pură este alb argintiu, dar datorită reactivității sale ridicate, se oxidează rapid devenind negru cu irizații
colorate. Toți izotopii de radiu sunt radioactivi, cel mai stabil fiind 226Ra, acesta având timp de

Page 2 of 4
înjumătățire de 1601 ani; în urma dezintegrării sale rezultând radon. Din cauza instabilității sale, radiul
este luminiscent.

Informații de bază despre Ra:


Nume: Radiu
Simbol: Ra
Numar atomic: 88
Masa atomica: 226 uam
Punctul de topire: 700º C (973° K)
Punctul de fierbere: 1737º C (2010° K)
Numarul de protoni/electroni: 88
Numarul de neutroni: 138
Clasificare: metale alcalino-pământoase
Structura cristalină: cubică
Densitatea la 293 K: 5,5 g/cm3
Culoare: albă argintie
În trecut, radiul se folosea la obținerea unor obiecte fosforescente în întuneric (cadrane de ceas,
întrerupătoare de curent, diferite indicatoare, vopsele fosforescente, etc.). Întrebuințarea radiului în vopsele
este foarte periculoasă din cauza cantității mari de material conținute și din această cauză astfel de produse
nu se mai utilizează. Au fost incidente grave cauzate de acoperirea corpului cu vopsea cu radiu, lucru care a
dus la formarea unor arsuri radiologice extinse pe suprafața corpului și acest lucru a dus la moartea persoanei
contaminate radioactiv.
Radiul metalic este un metal albicios, foarte reactiv, cum s-a menționat mai sus. Radiul mai este
utilizat foarte rar ca sursă de neutroni.
Marie Curie a făcut istorie în anul 1903 când a devenit prima femeie care a câştigat Premiul Nobel în
fizică. S-a bucurat de o mare reputaţie internaţională împreună cu soţul ei şi au folosit banii obţinuţi ca
premiu pentru a continua cercetările.
În anul 1906 îşi pierde soţul şi devine prima femeie-profesor la Sorbonna.
În 1911, Marie Curie câştigă al doilea Premiu Nobel, de data aceasta în chimie, devenind astfel primul
om de ştiinţă care câştigă două Premii Nobel.
În tot acest timp, Marie Curie a colaborat şi cu alţi oameni de ştiinţă faimoşi, Alber Einstein, Max
Planck, şi au organizat primul Congres Solvay în Fizică.
Când a izbucnit primul război mondial, în 1914, Marie Curie a fost cea care a folosit pentru prima dată
aparatură cu raze X pe front, iar aceste dispozitive medicale au fost denumite “Micile Curie”. După război,
Curie s-a folosit de celebritatea sa pentru a-şi continua cercetările.
A călătorit în Statele Unite de două ori, în 1921 şi 1929 pentru a strânge fonduri peentru a cumpăra
radiu şi pentru a înfiinţa un institut de cercetare la Varşovia.
Cea mai mare dorinţă a sa era să cerceteze utilitatea radioactivităţii în domeniul medical, de aici şi
necesitatea unui institut care mai târziu avea să se numească Institutul Curie.
Toţi anii de muncă cu elemente radioactive şi-au pus amprenta pe sănătatea ei.
În anul 1934 s-a internat în Sanatoriul Sancellemoz din Passy, Franţa, unde a şi murit, la vârsta de 66
de ani, cauza fiind expunerea prelungită la materiale radioactive.
În 1995, rămăşiţele ei şi ale soţului ei au fost depuse în Paris la Panthéon, Marie Curie devenind
singura femeie ale cărei rămăşiţe au fost depuse aici.
De asemenea, ea a transmis dragostea ei pentru ştiinţă şi fetelor ei; Irène Joliot Curie îi calcă pe urme
şi câştigă Premiul Nobel pentru Chimie în anul 1935.
Astăzi, mai multe instituţii educaţionale şî de cercetare, precum şi centre medicale îi poartă numele,
inclusive Institutul Curie şi Universitatea Pierre şi Marie Curie din Paris.
“Nu doar că a făcut lucruri extraordinare în timpul vieţii şi a ajutat omenirea cu descoperirile sale, dar
a şi completat munca şi pasiunea ei cu o calitate morală înaltă” (Albert Einstein).
Marie Curie rămâne în istoria omenirii ca prima femeie care a predat la Sorbonna şi cea căreia îi
aparţine termenul “radioactivitate”, contribuind astfel la dezvoltarea razelor X în chirurgie.

Page 3 of 4
Bibliografie:
 http://ro.math.wikia.com/wiki/Marie_Curie
 https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/physics/laureates/1903/marie-curie-facts.html
 http://www.famousscientists.org/marie-curie/
 http://www.biography.com/people/marie-curie-9263538
 http://www.bbc.co.uk/history/historic_figures/curie_marie.shtml
 https://en.wikipedia.org/wiki/Radium
 http://www.proiecte.ro/metalurgie-si-siderurgie/radioizotopi-naturali-poloniu-59643

Page 4 of 4