i) Numarul J in topu\News York Times f es LY TL :MARY BALOGH, una dintre cele mai mari scriitoare contemporane, considerata drept regina neincoro- DEC Meee cele Mos me Crm Tger- Cy] premii internationale. C€rtile sale au fost publicate in peste 30 de tari in tiraje de sute de milioane de exemplare. Romanul O noapte de iubireil introduce pe cititor in lumea stralucitoare a aristocratiei engleze din secolul al XIX-lea, plind de bogatie, frumusete si romantism. Personajul principal Neville Wyatt, conte de Loree p Ce M aCe eal CESS casatoreste cu Lily aleasa inimii sale. Cei doi traiesc o He SR CUS eC eae Retr CR eM ere cn O EME Bs EC MIME cmc Ue MC Cee te O MoT] inimasi sa traiasca din amintiri. Totusi, dupa un timp, hotaraste sa se recadsato- rer ae PUM MOS er MTC ett 12) condusa spre altar, el decide s4 contramandeze nunta. Motivul? O aparitie de-a dreptul socanta. lar marile probleme de-abia acum incep... ROCCE CALCU em ETC enemies Te bari majore de situatii, o adevarata incdntare pentru fanii genului romantic. SMe ee ee ITDescrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei BALOGH, MARY O noapte de iubire / Mary Balogh; trad.: Octav Ciuca. - Bucuresti : Orizonturi, 2013 ISBN 978-973-736-218-6 |. Ciuca, Octav (trad.) 821.111-31=135.1 ONE NIGHT FOR LOVE Copyright © 2013 by Mary Balogh Toate drepturile asupra editiei in limba romana sunt rezervate Editurii ORIZONTURI — BucurestiPARTEA I Intoarcerea 1 Ak Cr hanului White Horse de pe strada londoneza Fetter Lane era plina pana la refuz, in ciuda orei matinale si a vremii racoroase. Postalionul de West Country urma sa plece fn cursa sa zilnica. Totugi, cei mai multi pasageri nu-si ocupasera inca locurile, preferand s& se plimbe atenti in jurul postalionului pentru a se asigura ca bagajele le-au fost bine stivuite. Negustorii ambulanti incercau s&-si vanda marfa calatorilor pe care ji agtepta o zi lunga si plictisitoare. Cativa copii zdrentarosi alergau veseli in jurul grédinarilor care tesalau caii, fiind din cand in cand goniti inapoi in strada. Vizitiul sufla cu putere in corn, semn ca postalionul va pleca in cateva minute gi ca toti posesorii de bilete trebuia sa-si ocupe locurile. C&pitanul Gordon Harris, avand un aer distins in unifor- ma verde a Regimentului 95 de Infanterie, alaturi de tanadra sa sofie, imbracata la moda, faceau intrucatva nota discor- danta intr-un mediu atat de neelegant. Insa ei nu se aflau acolo in calitate de pasageri, ci de insotitori ai unei femei pe care o condusesera pana la postalion. Tinuta ei contrasta puternic fata de a lor. Desi curata gi ingrijité, ea avea fara indoialé un aspect saracacios. Purta o rochie simpta de bumbac, cu talie inalta, gi un sal pentru a se proteja de frig. Ambele obiecte vestimentare erau vi- zibil uzate si spalate de nenumarate ori. Boneta sa, care probabil c@ fusese candva cocheta chiar daca nu tocmai eleganta, igi protejase posesoarea de prea multe ploi, borul 5sau larg fiind lasat si deformat. Ea era o tanara atat de mi- cuta si de subtirica, incat la prima vedere ar fi putut trece drept o fetiscana. Ins4 avea ceva ce ii facea pe barbatii din preajma, ocupati cu diferite treburi, s4 zAboveasca asupra ei cu privirea. Se remarca prin frumusete, gratie si un aer indescriptibil de feminitate. — Trebuie sa urc, spuse ea, zambindu-le capitanului si sotiei acestuia. Nu are rost sa mai ramAaneti. Este prea frig. Apoi isi intinse mainile subtiri cdtre doamna Harris, desi ti privea alternativ pe amandoi. Nu stiu daca voi putea vreo- data sa v4 multumesc indeajuns pentru tot ce ati facut pen- tru mine. Cu ochii inotand in lacrimi, doamna Harris o imbratisa pe tanara, strangand-o la piept. — Nu am facut mare lucru, spuse aceasta. lar acum te l4sam sa pleci cu postalionul, cea mai ieftina cale de trans- port, cand ai fi putut calatori mai respectabil cu trasura sau, in cel mai rau caz, cu diligenta. — Am imprumutat destui bani de la dumneavoastra, spuse tanara, ca sa nu-mi mai permit extravagante inutile. — Imprumutat! Doamna Harris isi scoase o batista cu margini dantelate din poseta gi incepu sa-si tamponeze ochii cu ea. — $tii, inca nu este prea tarziu sA te razgandesti. Capitanul Harris lua una dintre mainile tinerei femei intre palmele sale. intoarce-te cu noi la hotel sa iei micul dejun gi voi scrie acea scrisoare chiar inainte de a manca, pentru a 0 trimite cat mai repede. Indraznesc chiar s& cred cA vom primi un raspuns in cel mult o saptamana. — Nu, domnule, ii raspunse ea pe un ton hotarat, desi chipul ei era zambitor. Nu mai pot astepta. Trebuie sa plec. Renuntand sa mai argumenteze, barbatul ofta, o batu usor pe mana si apoio trase catre el, imbratisand-o la fel de calduros ca si sotia sa. Ins& fata era pe punctul s4-si piarda locul din postalion pentru obtinerea caruia el insistase cu 6tarie. Avusese grija sa-i strecoare vizitiului o suma de bani pentru a-i asigura un loc la geam, caci o astepta o calatorie indelungata pana in satul Upper Newbury din Dorsetshire. Din pacate, o femeie de dimensiuni impunatoare, care pa- rea dispusa sa se ia la har{& cu orice vizitiu sau capitan de armata care ar fi indraznit sa o provoace, sau chiar cu amandoi deodata, se instala deja in singurul scaun ramas liber langa geam. Tandra s-a vazut nevoita s4 se inghesuie intr-un loc din zona de mijloc, ins& nu dadea semne ca ar impartasi furia capitanului. Zambi gi isi ridica bratul in semn de ramas-bun, simultan cu sunetul produs de cornul vizitiului ce anunta plecarea postalionului. Mana inmanusata a doamnei Harris ramase ridicata, ca raspuns la salutul tinerei, mult timp dupa ce postalionul pa- rasise curtea hanului, se intorsese pe strada gi disparuse in departare. —N-am cunoscutin viata mea pe cineva atat de incapa- {anat, spuse ea, folosindu-si din nou batista. Sau pe cineva atat de dragut. Oare ce se va intampla cu ea, Gordon? C€pitanul ofta din nou. — Mi-e teama ca face o mare gregeala. A trecut aproape un an si jumatate, iar ceea ce parea o nebunie inca de pe atunci, va fi fara indoiala absolut imposibil acum. Dar ea nu vrea sa inteleaga asta. — Aparitia ei subitd va produce un soc ingrozitor, spuse doamna Harris. Of, ce fata nechibzuita, sa refuze s4 amane aceasta plecare cu cateva zile, pana ce apucai tu sa trimiti o scrisoare. Cum se va descurca, Gordon? Este atat de mica, de fragila gi de... de inocenta. Mi-e teama pentru ea. — De cand o cunosc, Lily nu s-a schimbat prea mult, desi trebuie s4 recunosc ca este mai slaba decat inainte. ins& aceasta imagine fragilA si inocenté este in cea mai mare parte iluzorie. Stim bine ca a trecut ‘prin multe greu- tati ce ar pune la incercare pana si pe cei mai duri si mai 7puternici barbati, ins4 probabil cd a fost supusa unor chinuri mai groaznice decat ne-am putea inchipui. — Prefer sa nici nu incerc, spuse sotia sa pe un ton hotarat. — Dar a supravietuit, Maisie, fi aminti el, pastrandu-si nealterate mandria si curajul. La fel si blandetea sa, cdci nu pare inacrita. In ciuda tuturor suferintelor indurate, ea pare sa-si fi péstrat seninatatea. — Dar el ce va face cand o sa dea cu ochii de ea? isi intrebA Maisie sotul, pornind alaturi de acesta catre hotel pentru a lua micul dejun. Of, Doamne, el chiar ar fi trebuit sa fie avertizat. Newbury Abbey, resedinta rurala.si, totodata, principala proprietate a contelui de Kilbourne din Dorsetshire, era un conac impunator, plasat fntr-un parc bine ingrijit, ce inclu- dea 0 vale izolata, cu o vegetatie \uxurianta de ferigi si o plaja privaté cu nisip auriu. Dincolo de portile parcului, se intindea Upper Newbury, un sat pitoresc cu case spalaci- te si acoperite cu stuf, grupate in jurul unei peluze avand jn mijloc Biserica Tuturor Sufletelor, cu turla sa inalta'si un han a carui cArciumé se afla la subsol, iar sala principala gsi camerele de oaspeti, la etaj. Satul Lower Newbury, o co- munitate de pescari, grupata in jurul micului golf adapostit in care erau ancorate barcile de pescuit cand nu iegeau in larg, comunica cu satul de sus printr-o poteca abrupta, marginita de case si de cateva pravalii. Locuitorii acestor douad sate gi ale zonei inconjuratoare erau, in general, multumiti cu vietile lor linistite si obscure, insa, pana la urma, tot oameni pareau si ei, cdci se bucurau de orice urma de agitatie la fel ca oricare alti. lar Newbury Abbey le oferea din cand in cand acest prilej. Ultimul spectacol grandios fusese inmorméantarea batra- nului conte, cu mai bine de un an in urma. Noul conte, fiul acestuia, se aflase in acea perioada in Portugalia alaturi de 8armata Lordului Wellington si nu reusise sa ajunga acasa la timp pentru a lua parte la acest eveniment sumbru. Insa el renuntase la insarcinarea primita gi se intorsese mai tarziu pentru a-gi prelua responsabilitatile. lar acum, la inceputul lunii mai a anului 1813, oamenii celor doua sate aveau sa asiste la un eveniment cu mult mai vesel si mai stralucitor decat o inmormantare. Neville Wyatt, noul conte de Kilbourne, un tanar de douazeci si sap- te de ani, urma sa se casadtoreasca cu verigoara sa, care fusese crescuta la conac alaturi de el si de sora lui, Lady Gwendoline. Tatal lui, raposatul conte gi baronul Gatton, bu- nicul matern al miresei, planuisera aceasta uniune cu multi ani in urma. Partida era vazuta cu ochi buni, caci, dupa parerea sa- tenilor, nu s-ar fi putut gasi o pereche mai frumoasa decat contele de Kilbourne si Miss Lauren Edgeworth. Stapanul plecase la razboi — se zvonea ca in ciuda dorintei tatalui sau —, la acea data fiind un baiat inalt, slab, blond gi fru- musel. Sase ani mai tarziu, el se intorsese complet schim- bat. Era lat acolo unde trebuie sa fie lat un barbat, subtire acolo unde trebuie sa fie subtire, si robust, puternic si dur. Pana si cicatricea unei vechi rani de sabie ce-i taiase fata de la tampla dreapta pana la barbie parea mai degraba sa-i sporeasca decat sa-i distruga frumusetea. Cat despre Miss Edgeworth, ea era inalta, supla si eleganta, si frumoasa ca © cadra, cu buclele sale negre, stralucitoare, si ochii de- scrisi de unii drept fumurii, iar de altii viorii, desi toti erau de acord ca aveau un farmec neobisnuit. lar ea isi agteptase rabdatoare contele pana la o varsta aproape periculos de jnaintata — avea douazeci si patru de ani impliniti. In ochii tuturor, intreaga poveste era foarte romantica, inscriindu-se, totodata, in limitele bunei-cuviinte. Vreme de doua zile, satul fusese traversat de un sir ne- sfarsit de calesti impundatoare, fiind privit cu gura cascata de damenii de rand gi urmarit discret cu privirea din spatele perdelelor sufrageriilor de cei rafinati. Se spunea ca pentru 9aceasta ocazie venise mai bine de jumatate din crema no- bilimii engleze, gi mai multi aristocrati decat credeau unii sAteni cd exista in toataé Anglia, Scotia si Tara Galilor laolal- ta. Se zvonea — desi era mai degraba un lucru sigur decat un simplu zvon, avand in vedere faptul ca fusese pus in circulatie de varul primar al cumnatului matusii uneia dintre fetele ce lucrau in bucataria conacului — ca nicio camera de oaspeti nu ramasese neocupata. lar numarul cameretor era impresionant. CAateva familii din partea locului primisera de asemenea invitatii - la nunta propriu-zisa si la micul dejun ce avea sa fie servit ulterior la conac, precum si la marele bal ce urma sa aibad loc in seara dinaintea nuntii. intr-adevar, ni- meni nu-si putea aminti un eveniment planuit cu asemenea grija. Nici macar celor mai umili sateni nu li se rezervase doar rolul de simpli spectatori. in timp ce invitatii luau micul dejun la conac, satenii urmau sa se delecteze cu o masa somptuoasa la han, pe cheltuiala contelui. Ospatul avea sa fie urmat de un dans pe peluza, in jurul stalpului de arminden. in ajunul nuntii, satul era in mare fierbere. Hanul impras- tia mirosuri imbietoare de mancare, promitand un ospat pe cinste pentru ziua urmatoare. Cateva femei aranjau mese- le in sala principala, in vreme ce barbatii lor prindeau fasii colorate de varful stalpului, iar copiii trageau de ele, fiind certati atunci cand reugeau sa le incalceasca si sa-i incurce pe toti cei din jur. Miss Taylor, fiica fostului vicar ramasa fata batrana, impreuna cu sora sa, Miss Amelia, ji dadeau o mana de ajutor sotiei vicarului la decorarea bisericii, cu ghir- lande albe gi flori de primavara, jn timp ce vicarul punea in sfegnice lumanari noi gi visa la gloria pe care i-o vor aduce zorii zilei urmatoare. Adoua zi dimineata avea sa marcheze adunarea tuturor acelor oaspeti ilustri si a trasurilor lor in satul de sus. lar mi- rele va putea fi admirat in tinuta sa de nunta, iar mireasa in 10somptuoasele sale vesminte. Apoi — fericirea suprema — va veni momentul uralelor la iegirea pe usile bisericii a pere- chii proaspat casatorite, cand clopotele vor rasuna vesele, anuntand tanara contesa a tinutului. Toti priveau ingrijorati spre apus, de unde se apropiau de obicei norii. insd, de asta data nu se zarea nimic ameninta- tor. Ziua se anunta senina, insorita si destul de calduroasa. Nici urm& de nori inghesuindu-se la apus. Maine parea sa fie o zi senina, fapt absolut firesc si potrivit. Nimic nu avea voie sa strice aceasta zi. ins& nimeni nu se gandea sa priveasca inspre rasarit. Postalionul venit de la Londra o lasa pe Lily in fata hanu- lui din satul Upper Newbury. Era un loc foarte placut, cugeta ea, inhaland aerul racoros si usor sarat al serii $i simtindu- se oarecum revigorata, in ciuda oboselii $i a amortelii din pi- cioare. Totul i se parea foarte englezesc — placut si pagnic, si putin strain. Amurgul incepuse deja sa se lase, iar ea mai avea ceva de mers pe jos. Nu avea nici timpul si nici energia necesare pentru a explora zona. In plus, inima incepuse sa i se zbata in piept, ldsnd-o intru cAtva fara suflare. Igi daduse seama cA a ajuns, in sfarsit, foarte aproape. Ins, pe masurA ce trecea timpul, incepea sa se indoiasca de bucuria cu care va fi primita si de intelepciunea deciziei de a face aceasta calatorie, dar la momentul respectiv nu intrezarise nicio alta solutie. Lily se intoarse si intra in han. — Cat mai e de mers pana la Newbury Abbey? ijl in- treba ea pe hangiu, ignorand tacerea aproape totala ce se agternuse in carciumé la aparitia sa. Incdperea era plind pana la refuz de barbati, toti degajand un aer sar- batoresc, doar ca Lily se obignuise cu astfel de situa- tii. Nu se simtea nici jenata, nici tnfricogata de grupurile mari de barbati. 11— Doua mile, daca te ajuta cu ceva, zise hangiul, spriji- nindu-si coatele masive pe tejghea si masurand-o din cap pana-n picioare cu o curiozitate vadita. — In ce directie? il intreba ea. — Treci de biserica gi 0 iei pe poarta, ii spuse el, aratan- du-i cu degetul, apoi mergi pe aleea principala. — Multumesc, spuse Lily politicoasa, si se indeparta. — In locul tau, draguto, ii striga amabil un barbat agezat la o masa, eu ag bate la usa casei parohiale. Langa biseri- ca, pe partea asta. Vei primi ceva de mancare gi o cana cu apa. — Daca vrei sa te asezi aici, intre mine gi Mitch, striga amuzat un alt barbat, iti dau eu de mancare, scumpo, plus o cana de cidru. Cuvintele acestuia fura primite cu un hohot puternic de ras, insotit si de cateva fluieraturi si de zgomotul meselor lovite cu palmele. insa Lily zambi, fara s4 se simta jignité. Era obignuitd cu barbatii neciopliti si cu felul lor de a se purta. Stia ca nu erau rau intentionati, si cA nici macar nu vadeau lipsa de respect. — Multumesc, spuse ea, dar nu asta-seara. Ajunse afara. Doua mile. Si se intunecase aproape com- plet. Dar nu putea astepta pana dimineata. Unde sa rama- n&? Avea bani cat sa-gi ia un pahar de limonada gi poate o paine mica, dar nu-i ajungeau sa inchirieze o camera peste noapte. in plus, era foarte aproape. Numai doua mile. Impunatoarea sala de bal a conacului de la Newbury Abbey era plina de flori galbene, portocalii gi albe culese din gradini gi din sere, si impodobita cu panglici si funde albe de satin. Lumina sutelor de lumanari fixate in candelabrele de cristal suspendate, reflectata de mii de ori in oglinzile imen- se ce acopereau doi pereti opugi, o facea sa strdluceasca. 12incdperea era plind de crema nobilimii engleze, precum si de membrii familiilor influente ale tinutului, toti imbracati in vesmintele cele mai alese pentru balul din ajunul nuntii. Satinul si matasurile licareau, iar dantela si vegmintele albe de in sclipeau. Atmosfera era plina de strdlucirea pietrelor pretioase gi de mirosul ametitor al parfumurilor scumpe ce rivalizau cu aromele miilor de flori. Vocile erau ridicate pen- tru a se putea face auzite deasupra celorlalte $i a muzicii produse de o intreaga orchestra. in afara sali de bal, invitatii se plimbau pe pajistea din fata conacului sau urcau gi coborau scarile gemene curbate catre marea sala cu cupola gi coloane de jos. Alti invitati se preumblau pe balconul din fata sdlii, pe terasa si de-a lun- gul cararilor cu pietrig din gradina de pietre si flori din partea estica a casei. Deasupra fantanii si de copaci fusesera atar- nate felinare colorate, desi lumina lunii ar fi fost indeajuns si in lipsa acestora. Era o seara perfecté de mai. Trecand prin dreptul lui Lauren si Neville, atunci cand cei doi fi primisera la conac, multi invitati isi exprimasera speranta ca ziua de maine va fi macar pe jumatate la fel de frumoasa. — Maine va fi de doua ori mai superb, replica Neville de fiecare data, zambindu-i afectuos logodnicei sale, chiar daca vantul va vui, ploaia va cadea, iar fulgerele vor sageta cerul. Zambetul lui Lauren era absolut radios. Invitand-o putin mai tarziu la primele dansuri ale serii, Neville se gandi cat de ciudat era ca el ezitase chiar si un moment sa o ia de sotie, ca o facuse sa-l agstepte sase ani pentru ca el sa poata scadpa de razvratirea nepotolita a tineretii de pe vre- mea cand servise ca ofiter in Regimentul 95 de Infanterie. Desigur, el o sfatuise s@ nu-l astepte, caci tinea mult prea mult la ea pentru a o lasa fntr-o postura incerta, el insusi nestiind exact ce intentii are fata de Lauren. Insa ea il as- teptase. lar Neville se bucura acum, uimit de rabdarea si 13