UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

REFERAT LA DISCIPLINA
GEOLOGIE

Îndrumător științific: Student:

BUCUREȘTI
2016
Judeţul Buzău este situat în partea de sud-est a României şi se învecinează cu judeţele Braşov
şi Covasna la nord-vest, Vrancea la nord-est, Brăila la est, Ialomiţa la sud şi Prahova la vest.
Ocupa cea mai mare parte a răului cu acelaşi nume, cuprinzând toate formele de relief. Astfel
în nord este prezenta zona montană, urmând zona colinară subcarpatica şi zona de câmpie în
sud. Altitudinea maximă este de 1772 m. în Vârful Penteleu, iar cea minimă în Valea
Calmatuiului (40m.).
Din punct de vedere geologic, zona Buzăului se încadrează în unitatea tectonica a
moldavidelor, în Pânză Subcarpatică. Succesiunea stratigrafică a Pânzei Subcarpatice eşti
constituită în principal din argile roşii şi verzi, dar se pot întâlni şi marne sau globigerine de
vârsta Eocen superioară. Structura acestei pânze consta în mai multe digitaţii, precum
Pietricică sau Valea Mare.În ceea ce priveşte stilul tectonic, acesta este alcătuit din cute şi
falii.
Formarea Pânzei Subcarpatice se afla în strânsă legătură atâta cu tecteogeneza moldava, cât şi
cu cea ştirica veche şi ştirica nouă. S-a format prin subsariaj, fiind influenţată şi de depunerea
formaţiunilor cu sare şi cutarea depozitelor pânzei.
Munţii Buzăului sunt constituiţi din mai multe unităţi ale flişului carpatic. Rocile
predominante sunt reprezentate de gresii, argile şi marne, fiind prezente şi
microconglomerate, marno-calcare,menilite şi şisturi disodilice. Acestea alcătuiesc strate cu
grosimi diferite, de la câţiva centimetri, până la câţiva zice de metri.
Masivul Siriului este format din bancuri groase de gresii, care, frecvent, trec în
microconglomerate. Această formaţiune grosieră, dură este principala componentă a culmilor
acestor munţi. Aceste gresii se subţiază şi se alternează cu cele marno-argiloase în zona
Penteleu şi Podul Calnaului.
Gresia propriu-zisă are culoare cenuşie, conţine mult cuarţ, mică şi un ciment calcaros.
Adesea are caracter microconglomeratic. Rezistenţă mai mare la eroziune a făcut că
fizionomia interfluviilor să degaje masivitate, iar văile să prezinte caractere specifice
defileelor. Gresiile, tari, galbui-albicioase, predominant silicioase formează strate de 0,5-2 m
grosime ce alternează cu formaţiuni moi, fiabile, uşor de dislocat, reprezentate prin şisturi
disodilice şi argile. Ca urmare, versanţii văilor se-nfăţişează extrem de variat, cu frecvenţe
ruperi de panta, având corespondent în talvegul văilor o serie de praguri; pe podurile
interfluviilor apar alternante de vârfuri şi înşeuări.
Orizonturile şi stratele de gresii, argile şi marne sunt cutate, cutele având o direcţie în general
NE-SV. Dacă în jumătatea nordică cutele au o dezvoltare normală, în cea sudică ele au fost
faliate şi deformate, frecvent fiind aduse la stadiul de cute-solzi. Ca urmare, stratele au o
cădere foarte mare, adesea fiind chiar verticale.
Bazinul Sălnicului, afluent al răului Buzău, este incrustat de flişul paleogen extern şistos
grezos şi grezos calcaros, fiind prezente şi pătrunderi ale flisului cretacic. Înscriindu-se în
zona mio-pliocenă puternic tectonizata după traversarea sinclinalului grefat pe flişul paleogen
în zona montană, în bazinul Sălnicului se face trecerea la formaţiunile Oligocene ale aceluiaşi
fliş grezos cu intercalaţii şistoase şi bituminoase.
În acest bazin, zona subcarpatică este despărţită de cea montana de o digitaţie orientată NS-
SV. Aceasta face trecerea de la flişul paleogen la formaţiunile sedimentare ale zonei
subcarpatice (helveţiene) depuse din neogen până în miocen. Litologia cuprinde atât gresii,
şisturi şi nisipuri, cât şi conglomerate şi marne cenuşii.
Din punct de vedere structural, predomina anticlinalele şi sinclinalele afectate de falieri
longitudinal, traversale şi oblice care se reflectă direct din aspectul reliefului. Zona
monoclinală levantina-quaternala, cu directă NE-SV, cuprinde depozite daciene, care apar
între falia Casin-Bisoca spre V, până la cele ponţiene spre SE. acestea cuprind sediment
nisipoase şi argilă nisipoasă. În depozitele Levantine, gresiile dispar dar predomina argilele
nisipoase şi nisipurile cu grosimi de până la 600-800 m.
Pleistocenul este marcat în această zonă de stratele de Cândeşti, cu grosimi de 400-700 m,
depuse in regim fluvial-lacustru.
Depozitele Holocene sunt reprezentate de acumulări aluvionare în cuprinsul luncilor şi
teraselor, având la baza nisipuri, pietrişuri şi bolovănişuri, peste care ete prezent un strat de
nisipuri argiloase. Holocenul corespunde ultimelor prefaceri pe care le-au suferit Subcarpatii
sub influenţa acţiunii de modelare a agenţilor externi, dar mai ales a apelor curgătoare.
În ceea ce priveşte neotectonica zonei, este caracterizată ca fiind una active. C. Ghinea şi M.
Sandulescu apreciază că “zona studiată se afla în prezent în faza de orogeneza, manifestată
prin mişcări pliative şi frecvenţa seismelor din regiunea Vrancea”. Deoarece mişcările
actuale de înălţare a Subcarpatilor au viteza de 0,5-1 mm/an,reţeaua hidrografică are tendinţa
de andancire şi coborâre permanentă a bazelor locale de eroziune. Acest lucru se reflecta în
formele de relief specific eroziunii pe substratul friabil caracteristic zonei.
În dinamica actual se impun alunecările de teren, şiroirea torentialitatea pe majoritatea
versanţilor, spălarea în suprafaţa şi tasările.
O altă zonă cu o importanţă geologică accentuată în judeţul Buzău o reprezintă Vulcanii
Noroioşi, de la Pâclele Mici la Pâclele Mari. În ultimele cute spre est ale Panei subcarpatice
sunt prezente depozite marnoase prin care circulă gaze metan provenit din degradarea
naturală a zăcămintelor de petrol. Acest gaz este capabil să ridice la suprafaţă noroiul
provenit din amestecul marnelor cu apă din scoarţa terestră. Noroiul argintiu curge din orificii
mici, apărute pe suprafeţele plane, ori izbucneşte din cratere joase cu diametre variate, dar nu
foarte mari, de până la câţiva metri. Uneori, conurile acestor vulcani în miniatură se înalţă
mult, alteori se bombează şi se rotunjesc, asemenea muşuroaielor. Se poate vedea cum
torentul rece se scurge peste crustele vechi sau cum norii se oglindesc în materia gri dintr-un
crater mai mare. Această zonă este una de un interes geologic deosebit, fiind şi un important
obiectiv turistic.
Din punct de vedere al zăcămintelor, zona Buzăului prezintă, precum şi celelalte unităţi
tectonica ale Moldavidelor, depozite de: petrol, sare (Lopătari), gips, chihlimbar (Colţi).
Totodată, sunt frecvente şi exploatări de piatră de construcţii din gresiile de Tarcău.