PARTIAL

1. Prezentaţi conţinutul conceptului de logistică: definiţie, strategia logistică globală,

compartimentele implicate într-un lanţ logistic.
Logistica = un proces de planificare, implementare şi control al fluxului şi depozitării eficiente şi
eficace a bunurilor, serviciilor şi informaţiilor legate de acestea, de la punctul de origine la
punctul de consum, cu scopul de a răspunde cerinţelor clientului.
 2. Precizaţi operaţiunile logistice şi regruparea acestora pe zone de responsabilităţi.

A. Activităţi primare:
o mişcarea fizică a materiilor prime, materialelor şi produselor finite,
o activitati de producţie a bunurilor şi serviciilor
o activitati de marketing şi vânzări
 logistica orientată spre interiorul firmei (recepţie, manipulare, depozitare, stocare,
programarea mijloacelor de transport, returnări de mărfuri etc.);
 producţia (activităţi de prelucrare / asamblare, ambalare, întreţinere a echipamentelor,
testare, administrarea unităţilor de producţie);
 logistica orientată spre exteriorul firmei (distribuţia produselor finite);
 marketingul şi vânzările (activităţi de publicitate, stabilirea preţurilor, alegerea canalelor
de distribuţie, managementul forţelor de vânzare etc.);
 serviciile (menţinerea sau creşterea valorii produsului după vânzare).
B. Activităţile de sprijin
susţin activităţile primare
se sprijină reciproc
 cumpărarea (achiziţionarea materiilor prime, a materialelor, a consumabilelor etc.);
 dezvoltarea tehnologică (“know-how”, proceduri si input-uri tehnologice necesare in
orice activitate a lantului valorii);
 resursele umane, cu tot ceea ce presupune aceasta;
 infrastructura firmei (management general, planificare, finanţe-contabilitate etc.).

Regrupare a operaţiilor logistice în trei zone de responsabilităţi

Subsistemul logistic global are în vedere toate operaţiile logistice ce se efectuează pe lungimea
traseului ce porneşte de la previzionarea surselor de materii prime până la clientul final,
cuprinzând:
• aprovizionarea – logistica amonte
• producţia – logistica internă (industrială)
• distribuţia – logistica aval (comercială)
A. Zona amonte:
 programarea cumpărării – achiziţiei;
 aprovizionarea unităţilor de producţie, transportul, stocarea/depozitarea
B. Zona întreprindere:
• planificarea şi ordonanţarea producţiei;
• aprovizionarea posturilor de lucru;
• circulaţia producţiei neterminate.
C. zona aval:
• distribuţia fizică;
• transportul;
• service-ul după vânzare.

3. Conceptul de lanţ logistic SCM - Supply Chain Management: fazele fluxului logistic,
definitie SCM, fluxul de informatii în SCM, avantaje / dezavantaje, structura.

Traditional:
• Achiziţiile - fluxul intrărilor
• Serviciul comercial - fluxul ieşirilor
• Producţia - constrângerile proprii şi obiectivele sale de eficienţă tehnică şi de
productivitate.
Logistica se limita la transport şi la distribuţie
Evolutie:
 Anii 1980 fluxul reunit în acelaşi serviciu:
aprovizionare distribuţie gestiunea producţiei / planificarea resurselor.
 noţiunea de „timp util” pentru a extinde aceste fluxuri şi pentru a majora în acelaşi timp
calitatea serviciului şi reducerea stocului.
 Anii 1990:
concept de integrare logistică spre o organizare mai deschisă, „lanţul de
aprovizionare - SCM”

– Vânzare
– Distribuţie
– Producţie
– Achiziţii /aprovizionare.
– SCM (Supply Chain Management) – Lanţul de aprovizionare-livrare reprezintă
ansamblul fluxurilor fizice, fluxurilor informationale şi fluxurilor financiare, care leagă
furnizorii şi clienţii.

Fluxul de informaţii in SCM

1. Informaţia despre cerere

2. Informaţia despre comandă - date informatizate – EDI (Electronic Data Interchange).
3. Informaţii despre realizarea comenzii

Avantajele
 Materialele / produsele sunt prezente doar acolo unde este nevoie şi în cantitatea minimă
cu adevărat necesară si la timp;
 Generalizarea reducerii nivelurilor de stoc şi prin urmare a costului depozitării;
 Raţionalizarea transporturilor;
 Îmbunătăţirea programării producţiei.

Dezavantajele
 număr foarte mare de clienţi mici
încheierea de acorduri parteneriale exigente este imposibil de realizat.
 număr foarte mare de furnizori mici
când implementarea gestiunii de supply chain este imposibil de realizat şi cu
costuri imense pentru furnizori.
 4. Descrieţi modelul de performanţa logistică WCS (World Class Supply): criterii de
evaluare, elemente, etape

Modelul WCS (World Class Supply)

Lanţ de Aprovizionare - SCM la Nivel Mondial

Criterii de evaluare

 Alegerile strategice în materie de decizii structurale, pentru a raţionaliza operaţiile legate

de lanţul de aprovizionare.
 Mijloacele implementate pentru coordonarea şi sincronizarea diferitelor verigi ale
lanţului.
 Capacitatea de a reacţiona la evoluţiile necesităţilor clientului, adaptându-se organizării
lanţului de aprovizionare.
 Mijloacele implementate pentru măsurarea performanţei lanţului logistic.

Elemente

A. Strategice
B. Coordonare
C. Reactivitate
D. Normare

Etape:

• Un chestionar, trimis regulat diferiţilor responsabili ai întreprinderii (cumpărare,

producţie, comercial, logistică), pentru a evalua poziţia întreprinderii în raport cu aceste
patru dimensiuni (A, B, C, D).
• Răspunsurile întreprinderilor, comparate cu media întreprinderilor din acelaşi sector,
precum şi cu rezultatele întreprinderilor celor mai performante şi cu cele mai bune
practici ale concurenţilor.

6. Descrieţi modelul de performanţa logistică SCOR (Supply Chain Operations Refernce):

obiective, niveluri, factori, concluzii.
 elaborat in anul 1997, în SUA de Supply – Chain Council, o organizaţie nonprofit,
alcătuită, în principal, din practicieni dedicaţi realizării de progrese în privinţa sistemelor
şi practicilor din domeniul managementului lanţului de aprovizionare-livrare (SCM).
 Obiective
 prezentarea unor elemente descriptive standard şi a unor elemente de evaluare a fluxurilor
în cadrul unui lanţ de aprovizionare.
 facilitarea comunicării între diferiţi participanţi la acelaşi lanţ de aprovizionare.
 formalizarea unui limbaj standard, a indicatorilor de performanţă omogeni, a
instrumentelor de comparare a organizaţiilor logistice.
 adaugă o număr ddimensiune financiară importantă: nr. de zile de prelucrări
suplimentare, ciclu financiar, rotaţie a activelor, etc.

Niveluri într-o întreprindere

Nivelul 1. Tip de proces

Nivelul 2. Configuraţia lanţului de aprovizionare
Nivelul 3. Descompunerea proceselor
Nivelul4. Descompunerea elementelor procesului

Factorii care permit înţelegerea determinanţilor concurenţiali

1. Obiectivul performanţei dorite de lanţ
2. Conceperea unei scheme de aprovizionare, distribuţie fizică, sistem de informaţii
3. Sincronizarea diferitelor verigi ale lanţului în funcţie de aceşti doi primi factori
4. Implementarea mijloacelor de evaluare a performanţei lanţului logistic

CONCLUZII

 Obiective generale ale modelului:

 conferirea unei structuri care să asigure legătura dintre obiectivele organizaţiei şi
operaţiunile din lanţul de aprovizionare-livrare
 realizarea unei abordări sistematice a evaluării şi monitorizării performanţelor.
 Procesele modelului SCOR:
 Planificarea
 Aprovizionarea
 Producţia
 Livrarea
 Returnarea produselor.

 Modelul SCOR - model de referinţă pentru procesele organizaţionale:

 corelează descrierea şi definiţiile activităţilor şi proceselor din lanţul de
aprovizionare-livrare, cu măsurarea performanţelor, cu cele mai bune practici şi
cerinţe.
 7. Prezentaţi şi descrieţi funcţiile depozitelor.

Funcţiile depozitelor
1. Pastrarea mărfurilor
2. Consolidarea livrarilor
3. Divizarea lotului
4. Crearea unei structuri sortimentale
5. Oferirea de servicii de valoare adaugata.

Pastrarea mărfurilor

Functia traditionala a depozitului este mentinerea stocurilor de marfuri si protejarea lor.

In functie de conditii de pastrare pe care le ofera, depozitele pot fi destinate marfurilor generale
sau specializate pe grupe de produse.
Sub aspectul duratei de păstrare a produselor în stoc, în practica exista mai multe variante:
a. depozitarea pe termen lung
b. depozitare sezonieră
c. depozitare temporară

Consolidarea livrarilor

SURSA A ↘
SURSA B→ DEPOZIT---CLIENT
SURSA C↗

Un principal avantaj il reprezinta utilizarea unui singur transport.

Divizarea loturilor

SURSA---DEPOZIT ↗ CLIENT X

→CLIENT Y

↘CLIENT Z
CREAREA UNEI STRUCTURI SORTIMENTALE

Aceasta funcție este întâlnită sub două variante, în funcție de sursa de proveniență a produselor.

a. Unităţi de producţie ale aceleiaşi firme

b. Firme diferite

SURSA A ↘
SURSA B→ DEPOZIT--- ↗ CLIENT X

→CLIENT Y

↘CLIENT Z

SURSA C↗

OFERIREA DE SERVICII CU VAL ADAUGATA

Servicii care constau in valoare adaugata:
1. Servicii de ambalarea mărfurilor
Exemplu:
– Ambalarea promotionala
– Repaletizarea marfurilor
– Imbutelierea anumitor produse livrate in vrac de furnizori.
2. Servicii privind operaţiuni de asamblare a unor componente de produs
3. Servicii privind efectuarea unor operatiuni de corectare a unor probleme specifice
producţiei.

FUNCTIE SUPLIMENTARA IN DEPOZIT

 Pentru a fi îndeplinite funcţiile prezentate mai sus, este necesară desfăşurarea unor
operaţiuni de manipulare a produselor:
1. Incărcarea şi descărcarea mărfurilor (primirea marfurilor la depozit si livrarea din spatiul
de depozitare)
2. Mişcări spre şi dinspre aria de depozitare (de la platforma de descărcare – marfurile sunt
deplasate spre zona de păstrare - apoi spre platforma de expediere sau spre zona de
executare a comenzilor)
3. Executarea comenzilor (pe masura primirii de comenzi marfurile sunt preluate din zona
de pastrare sau din zone speciale de depozitare temporara). Executarea comenzilor mici
presupune un consum mare de munca si este mai costisitoare decat celelalte operatiuni.

8. Evaluarea economică a activităţii de depozitare - indicatori.

Analiza utilizării suprafeţei de depozitare
 K – coeficinetul de utilzare a suprafetei depozitului
 K 1 sau (K=1) utilizare corespunzatoare a suprafeţei totale a depozitului
 Indicatori de analiză a SD:
 Cantitatea de materiale depozitate la un moment dat (stocul max. - S)
 Cantitatea din articolul respectiv depozitata pe 1 m.p. de suprafaţă (d)

Stabilirea suprafetei de depozitare:

𝑆
𝑆𝐷 =
] 𝑑

Gradul de utilizare a suprafeţei de depozitare planificată

𝑆𝐷𝑒𝑓
𝐼𝐷𝑝 = ∗ 100
𝑆𝐷𝑝

𝐼𝐷𝑝 = 90% … 100%

 Elementele analizei
• Volumul operaţiilor;
• Timpul afectat pt. fiecare operaţie;
• Timpul de funcţionare şi timpul de utilizare al utilajului;
• Timpii de inactivitate (inclusiv de întrerupere);
• Capacitatea de lucru a fiecărui utilaj.
  Scopul analizei:
 Descoperirea cauzelor care au determinat o utilizare ineficientă a a utilajelor;
 Stabilirea masurilor ce se impun pentru înlăturarea cauzelor.

Analiza păstrarii cantitative a materialelor din depozite

Cauze pierderi calitative:
- Ambalarea transportul, manipularea necorespunzatoare;
- Pastrarea in conditii de depozitare improprii;
- Acţiunea distructiva a factorilor naturali, etc.
Cauze pierderi cantitative:
- Imperfectiuni de ambalare sau deteriorare a ambalajelor
- Scazaminte naturale sau pierderi normate datorita depozitarii;
- sustrageri;
- Analiza pierderilor cantitative si calitative: se efectueaza pe perioade de referinţă,
iar valoric, pe produse sau pe ansamblu depozitului sau centrului de depozitare:

𝑇𝑝
𝑝= ∗ 100
𝑉𝑖

9. Prezentati principalele tipuri de depozite

1. Felul produselor depozitate şi condiţiile de depozitare:

 Depozite de produse (mărfuri) generale

 pastreaza o gama larga de produse

 Depozite specializate pe un anumit tip de produs sau grupă de produse

 ofera conditii avantajoase caracteristicilor specifice ale marfurilor (de ex., spatii
frigorifice pt. produse alimentare sau chimice, spatii de depozitare a produselor in
vrac, etc.)

2. Rolul îndeplinit
 Depozite de pastrare pe termen lung (depozite de stocare)
 specifice viziunii traditionale asupra rolului depozitelor
  Centru (depozit) de distribuţie:
 viziunea moderna asupra depozitelor (circulatia rapida a bunurilor)
Caracteristici:
 Servirea unei pieţe regionale
 Menţinerea unei linii complete de produse pentru distribuţia la clienţi
 Regruparea produselor pe comenzi, conform cerinţelor clienţilor
 Consolidarea livrărilor la diferite puncte de producţie
 tilizarea sistemelor informatice si a echipamentelor de manipulare
 Utilizarea sistemelor automate
Construcţia cu un singur nivel, in majoritatea cazurilor

3. Forma de proprietate
a. Depozit privat
b. Depozit public
c. Depozit contractual

4. Alte criterii de clasificare

• Tipul constructiv

• Gradul de automatizare si mecanizare

• Amenajarea interioara a depozitelor, etc.

10.Descrieţi criteriile de amplasarea depozitelor.

1. Amplasarea în funcţie de piaţă

 Localizarea depozitelor în apropierea clienţilor cheie

 Factorii de influenţă ai ariei geografice de deservire a depozitelor:

 viteza livrarilor;

 mărimea comenzii medii;

 costul unitar al livrării locale.

 Justificare:

 Constituie modalitatea de a oferi clientilor un sprijin logistic rapid, cu cel

mai mic cost total.

 Amplasarea depozitului în proximitatea clienţilor: crearea unor structuri

sortimentale, pe baza produselor provenite din surse multiple
  Avantaje:

 Costuri de Tp relativ mici (aprov. in cantit. mari de la furniz.)

 Sortiment diversificat de produse

 Posibilitatea aprovizionării fiecarui client (necesităţi), cu cantit. mai mici

decât cele specifice aproviz. directe de la furnizori;

 Reducerea timpului necesar pentru completarea stocului, la nivelul

firmelor client.

 Exemple:

 Produse alimentare şi bunuri de consum curent

 Sprijin logistic pentru producţie (strategii de tip JIT)

2. Amplasarea în funcţie de producţie

 Depozit amplasat în apropierea unităţilor producatoare ale firmelor de producţie.

 Functii:

 Combinarea produselor şi consolidarea livrărilor.

 Aplicabilitate:

 Unitaţi de producţie specializate în realizarea unui anumit tip de produs

 Clienţii solicită un sortiment complet

 Avantaje:

 Facilitatea obţinerii de către client a unui sortiment constituit din produse

fabricate de diferite firme producătoare;

 Reducerea costurilor de Tp (prin consolidarea livrărilor către clienţi);

 Posibilitatea clienţilor de a comanda o cantitate mai mica din fiecare produs;

 Simplificarea pentru client, a operaţiunilor de urmărire a livrărilor efectuate de

furnizor (primirea m.m. produse cu o singura factură)

4. Amplasarea intermediară
  Depozitele sunt poziţionate între clienţi şi unităţile de producţie
 Funcţii:
 Consolidarea şi crearea sortimentului
 Avantaj:
 La un cost logistic redus, se livrează fiecărui client structura sortimentală dorită.

EXAMEN

1. Logistica industriala : definitie, intrari si iesiri, notiuni generale.

Logistica industrială - ansamblul modelelor, procedeelor şi mijloacelor de manipulare, stocare,

depozitare, trasport intern şi gestionare a semifabricatelor şi a altor materii prime şi materiale
într-o întreprindere, necesare desfăşurării procesului de producţie.

Intrari:

• materiale (FM)

• informaţii despre poziţie şi locaţie (FI)

• Energie (FE)

Iesiri:

• materie (Sf in procesare) către subsistemele de prelucare

• materie final transformată, către mediu sub forma pieselor (produselor) finite (FMIE).

Componenta principală a subsistemului logistic industrial (SbLI) este manipularea, care adesea
este indispensabilă de alte funcţii parţiale elementare ca transportul, înmagazinarea / stocarea,
s.a., care toate constituie logistica industrială.

 Costurile manipulării materialelor reprezintă o cotă semnificativă din costul total de

producţie, fiind de 2…3 ori mai mari decât cele de fabricaţie, depinzând de tipul şi
volumul producţiei şi de gradul de automatizare a manipulării.

 Dintre facilităţile de stocare / depozitare şi distribuţie, funcţia de manipulare

consumă cea mai mare parte a costului total.
  Activitatea de proiectare a acestor subsistemului de manipulare materială,
impilică cunoaşterea cât mai exactă a funcţiilor manipulării, a principalilor
indicatori, a tehnicilor şi metodelor de analiza ai acestor subsisteme.

2. Subsistemul de manipulare materiala : scop, functii, factorii care influenteaza

constructia.

 Scopul manipulării materialelor:

• deplasarea materiei prime, a Sf, Pf, Sc, ş.a., dintr-o locaţie în alta pentru a facilita procesul
de fabricaţie.

SbManMat =transport, transfer şi încărcare / descărcare materiale

 Manipularea materialelor trebuie să fie:

– sigură, precisă , fără avarierea materialelor

– eficientă

– la momentul potrivit

 Funcţia de manipulare materială (ManMat) se foloseşte în:

– Depozitarea / stocarea materialelor

– Recepţia materiei prime, în procesele de fabricaţie

 Manipularea materială este foarte importantă, uneori determinantă pentru automatizare.

Factorii care influenteaza constructia Sb Man Mat:

- diversitatea tipologică a sarcinii de fabricaţie

- tipul obiectelor manipulate

- cantitatea de produse manipulate

- distanţele de deplasare
 - schema traseelor fluxurilor materialelor, itinerariile de transport

- tipul sistemului de fabricaţie deservit

- ritmul impus fluxului material

3. Conveior inchis cu lant: schema cinematica, indicatorii fluxului material.

1. Ritmul fluxului material

RFM [buc/oră, tone/oră]

2. Producţia transportată - Pt p

Pt p  RFM  Lm [buc  m / ora]

n n
Pt p t   Pt pi   ( R FM  Lm ) i [buc  m / ora]
i 1 i 1

i  (1,2,..., n) 

3. Timpul de livrare:
Lm
t liv  [u.t ]
vt p
 4. Timpul de transport în gol:

Lcg
t t pg  [u.t ]
vt p

5.Eficienţa

Lm
vt p t liv
E M anM at   ft   f t [%]
Lm Lcg t liv  t id  t t pg
 t id 
vt p vt p

6. Capacitatea de transport necesara

Pt pt
C M anM atnec  [buc m / ora]
E M anM at
 4.Conveior deschis: schema cinematica, indicatorii fluxului material.

Timpul necesar pentru deplasarea unei „umt” (intre Sti – Std):

tliv =Lm / vtp [u.t.]

• Ritmul fluxului material

n p  vt p np
RFM   [buc / u.t.]
d ij ti

5.Principiile productiei Lean : principiul curgerii

Piesele produse se duc fara pauza spre procesul urmator

Ideal pentru Lean Production este prelucrarea dupa principiul curgerii cu un lot de piese format
din 1 bucata

Prelucrarea lotului de piese

Timp de trecere prin productie mare datorita sistemului de inmagazinare si depozitului

Productia in sensul curgerii

– Productia care curge e adusa in tact cu lotul "1„

– Nu exista stocuri intermediare (timpi de asezare, de asteptare)

– Nu exista timpi de transformare si de pornire.

Masina cu capacitatea cea mai mica stabileste cea mai mare posibilitate de livrare

Cand clientul doreste mai multe piese pe minut, trebuie marita capacitatea zonei inguste.

Reducerea timpului de trecere prin productie se realizeaza, indiferent de tipul piesei, prin
respectarea principiului orientarii in sensul curgerii.

Procese care creeaza valoare:

– Prelucrarea mecanica

– Montajul

Procese suport

– Logistica

– Intretinerea
 – Procese indirecte

6.Principiile productiei Lean : principiul tactului.

● Tactul clientului este ritmul de prelucrare mecanica si de montaj si va fi stabilit prin

discutii zilnice cu clientul.

● Se va produce numai ceea ce doreste clientul.

● Tactul clientului rezulta din impartirea timpul net de lucru la necesarul zilnic al clientului

Reprezentarea simultana a tactului clientului si a timpului de ciclu, arata daca se poate

face prelucrarea in tactul clientului si unde sunt necesare ajustari.

Timpul de ciclu este timpul scurs pana la iesirea piesei urmatoare din masina.
Principiul tactului

7. Principiile productiei Lean : principiul tragerii.

La principiul tragerii, procesul urmator ia numai piesele de care are nevoie la momentul
respectiv.

In principiul tragerii vor fi comandate numai procesele care fac pasii.

Fluxul de informatii direct dintre procese comanda transferul de material orientat dupa
necesitate.

Principiul tragerii duce la definirea exacta a stocurilor din proces si face posibila o reducere
drastica a stocurilor.

8. Conceptul Lean: definitie, descrierea formelor de risipa .

• Lean este o filozofie de bussines nu o tehnică. Prin management de tip Lean producătorii
sunt preocupați să livreze mai multă valoare adăugată clienților crescând viteza
proceselor și minimizând risipa.
9. Elaborarea VSM si etapele componente.

• Maparea fluxurilor de valoare este o metodă a managementului de tip Lean pentru

analizarea situației curente a unui proces și proiectarea situației viitoare.

• În sistemul de producție Toyota (TPS) metoda este cunoscută sub denumirea ”maparea
fluxului material și informațional,,.

• Trasarea hărții sprijină la identificarea activitățiilor care aduc valoare și a celor care nu
aduc valoare. Cunoașterea acestor activități ajuta la determinarea nivelului dorit al
performanțelor pentru asigurarea succesului întreprinderii.

Etape

1. Planificarea și pregătirea. Identificarea fluxului sau familiei de produse unde urmează să

se aplice.

2. Trasarea situației curente a fluxului valorii care indică etapele actuale, întârzierii,
pierderii si fluxurile de informații necesare pentru livrarea produselor. Poate fi un flux de
producție (materii prime –prelucrare –client ) sau proiectarea unui flux.

3. Evaluarea situației actuale prin trasarea fluxului de valoare în condițiile creării fluxului
prin eliminarea risipei (MUDA).

4. Trasarea (definirea) situației viitoare, de perspectivă.

5. Evaluarea situației de perspectivă.

10. Conceptul Kanban si sistemul Kanban.

• Kan = cartela

• Ban = semnal

• Vizualizeaza fluxul de informatii in productie

• O cartela Kanban corespunde unei cantitati definite dintr-un container

• Kanban nu e TPS – reprezinta un subsistem al TPS (este o parte a TPS).

• Sistem bazat pe informatii care controleaza cantitatea productiei.

• Kanban de transport – contine informatii despre originea pieselor si destinatia acestora-

atentioneaza muncitorii sa deplaseze piesele.

• Kanban de productie – contine informatii despre cantitatea care trebuie produsa –

semnalizeaza producerea pieselor.

• Kanban circula in fabrica, cat si intre fabrici.

• Kanban este un sistem de tip “pull” (tragere)

• Acest sistem a fost modificat in timp de diferite companii astfel incat, chiar daca este
numit in continuare kanban, cartela nu mai exista.

• In anumite cazuri, o pozitie goala pe platforma este o indicatie suficient de clara a

faptului ca un nou container este necesar

• Cand producatorul si consumatorul se afla suficient de aproape unul de celalalt se poate

folosi o lumina, un steag etc. pentru semnalizare.

• Cand o statie de lucru trebuie sa fie aprovizionata cu mai multe tipuri de componente,
atunci pot fi utilizate mai multe cartel

11. Conceptul de Supermarket in conceptia Kanban.

• Locatia unde se pastreaza un stoc tampon predeterminat pentru a satisface cererile

proceselor din aval.

• Supermarket-urile sunt localizate in mod normal langa procesele furnizor din amonte
pentru a vedea si completa nevoia de piese a proceselor client din aval.

• Fiecare piesa sau material are o locatie bine stabilita, pentru ca numarul de piese necesar
pentru prelucrarea procesului client din aval sa fie completat cu usurinta.

• In momentul in care o piesa sau material se epuizeaza, muncitorul va informa procesul

furnizor din amonte de acest fapt printr-o modalitate specifica (cardul Kanban sau un
carucior/container gol)
 12. Esenta conceptului Kanban.

• Esenta conceptului Kanban este aceea ca furnizorul (ex: depozitul) trebuie sa livreze
componente liniei de productie atunci cand este nevoie, pentru a nu se produce zone de
stocare in segmentul de productie.

• Cu ajutorul acestui sistem, statiile localizate de-a lungul liniei de productie, produc doar
componentele care sunt necesare atunci cand este primita o cartela insotita de un
container gol, indicand cate produse sunt necesare a fi fabricate.

13. Cartela (card) Kanban : definitie, informatii continute.

• Cartela este un dispozitiv de semnalizare care ofera autorizare si instructiuni pentru

producerea si/sau transportul pieselor intr-un sistem de tip pull.

• Altfel spus, este un semnal transmis postului de lucru din amonte prin care se comanda
executia unei cantitati definite de piese.

Cartela contine informatii:

• numele piesei

• numarul piesei

• procesul furnizor intern sau extern

• cantitatea planificata de realizat

• "adresa" spatiului de stocare

• "adresa" procesului client

14. Avantajele Kanban.

• Proces simplu si usor de inteles

• Furnizeaza rapid informatii precise

• Costuri scazute asociate transferului de informatii

 • Furnizeaza raspunsuri rapide in cazul aparitiei unor schimbari

• Evita supraproductia

• Minimizeaza risipa

• Responsabilizeaza muncitorii

15. Obiectivele Kanban.

 Amplificarea supleţei producţiei, în contextul creat de frecvenţa de schimbare a seriilor,

ca o consecinţă directă a extremei variabilităţi a cererii;

 Diminuarea volumului stocurilor, atât a celor inter-operaţionale (de producţie

neterminată), cât şi a celor de materii prime şi produse finite;

 Fabricarea la momentul dorit şi în cantitatea strict necesară (se suprapune peste conceptul
de producţie JIT (Just In Time – “Exact la timp”).

16. Tipuri de Kanban. Ordinul de fabricatie.

1. Kanban de producţie este echivalent cu fişa de identificare şi fişa de instrucţiune privind

operaţia de efectuat

2. Kanban de transfer este echivalent cu fişa de identificare şi fişa de transport

Kanban este deci, un ordin de fabricaţie.

K permite reglarea ritmului de producţie în funcţie de viteza de consumare a pieselor,
adică cele consumate de postul din aval.
Limitând numărul de kanban-uri, se poate limita numărul de articole din fluxul de
produse, se poate elimina risipa datorată supraproducţiei şi se pot menţine stocurile la un
nivel minim.