Sunteți pe pagina 1din 3

Testarea 1

1)Piata Valutara este o piață a tranzacțiilor de vânzare-cumpărare a valutelor si este specifica


prin faptul ca se vind valute contra valute. Una dintre părți cumpără o anumită moneda de la
cealaltă parte, în schimbul unei alte monede.PV a aparut ca forma de relatii intre tari si este
legata de relatiile cu alte state.PV a aparut fiindca fiecare tara are moneda sa.
Schimburile valutare există ca rezultat al comerțului și investițiilor internaționale,
astfel companiile care importă sau exportă mărfuri cumpără aceste mărfuri într-o monedă și le
vând într-o altă monedă. De aceea ele au nevoie să convertească în moneda în care plătesc
mărfurile respective o parte din banii pe care îi primesc. Pe piața valutară, tranzacțiile pot fi
executate în sume, la date și sub denumiri variabile. Nu există mărimi sau termene de contract
standard. Data la care cele două monede sunt schimbate între ele este cunoscută sub numele
de data de reglementare sau data valutei. După volumul de tranzacții este cea mai mare piață
internațională. Piață valutară internațională constituie un sistem complex interbancar, prin care se
tranzactionează sume mari de bani, de către actorii din piață, la o rată de schimb stabilită la o
anumită dată, într-un anumit moment, în scopul schimbării (convertirii) unor valute contra altora.
Piata valutara nationala cuprinde ansamblul relatiilor ce iau nastere intre persoane fizice sau
juridice, privind cumpararea si vanzarea de valute, precum si institutiile (banci, burse) si
reglementarile care faciliteaza aceste tranzactii.Principala deosebire consta in faptul ca, in timp
ce pe piata valutara nationala bancile efectueaza cumparari si vanzari de valuta in schimbul
monedei nationale, in cazul pietei valutare internationale, aceleasi banci deruleaza tranzactii care
au ca obiect o moneda ce este straina, atat pentru ele, cat si pentru solicitantul operatiunii.

2)Balanta de plati –un document sintetic macroeconomic in care sunt reflectate iesirile,intrarile
de valuta dintr-o tara in alta pt o perioada de regula 1 an. Balanța de plăți cuprinde „Contul
curent” și „Contul de capital și financiar”, cel din urmă uneori fiind reprezentat ca două conturi
diferite, respectiv „Contul de capital” și „Contul financiar”. Cont curent este un cont deschis de
o unitate bancară unui client pentru păstrarea mijloacelor bănești ale acestuia și efectuarea unor
operații curente (plăți și încasări). Contul financiar cuprinde investitiile straine directe,
investitiile de portofoliu, derivatele financiare, alte investitii de capital si activele de rezerva.
Contul financiar înregistrează tranzacţii nete care implică active şi pasive financiare între
rezidenţi şi nerezidenţi. Achiziţia netă de active financiare reprezintă diferenţa dintre achiziţia de
active şi reducerea de active, iar acumularea netă de pasive se determină ca diferenţă între
acumularea de pasive şi reducerea de pasive.În funcţie de categoria funcţională, tranzacţiile
financiare sunt clasificate ca: (i) investiţii directe; (ii) investiţii de portofoliu; (iii) derivate
financiare; (iv) alte investiţii şi (v) active de rezervă. III.1. Investiţiile directe presupun o relaţie
investiţională de durată între o entitate rezidentă şi o entitate nerezidentă; de regulă, implică
exercitarea de către investitor a unei influenţe manageriale semnificative în întreprinderea în care
a investit. III.2. Investiţiile de portofoliu includ tranzacţiile care implică titluri de creanţă sau
titluri de valoare de tip participaţie, altele decât cele incluse în investiţiile directe sau activele de
rezervă. Investiţiile de portofoliu includ titluri de valoare de tip participaţie la capital, acţiuni ale
fondurilor de investiţii şi instrumente de natura datoriei, cu excepţia cazului în care sunt
clasificate fie ca investiţii directe, fie ca active de rezervă.III.3. Derivate financiareUn contract
financiar derivat este un instrument financiar aferent unui alt instrument sau unui indicator
financiar specific sau unei mărfi de bază specifice care permite tranzacţionarea în mod autonom
pe pieţele financiare a unor riscuri financiare specifice (precum riscul ratei dobânzii, riscul
valutar, riscul variaţiei valorii participaţiilor şi preţului mărfurilor de bază, riscul de credit
etc.).III.4. Alte investiţii reprezintă o componentă ce include tranzacţii, altele decât cele incluse
la investiţii directe, investiţii de portofoliu, derivate financiare sau active de rezervă.
În ansamblu, balanţa de plăţi este întotdeauna şi în mod necesar echilibrată, activul fiind egal cu
pasivul (respectându-se principiul dublei înregistrări). Echilibrarea Balantei de plati generale se
obtine prin compensarea soldurilor active din relatia cu unele tari, cu soldurile pasive din relatia
cu alte tari, in cadrul aceleiasi modalitati de plata. Stingerea soldului pasiv este una din
preocuparile de baza ale oricarui stat. In principal, aceasta se face prin:§ sprijinirea
productiei, cu valorificarea superioara pe piata externa, in scopul cresterii preturilor la export si a
cresterii veniturilor in valute convertibile;§ sprijinirea politicii de investitii, prin atragerea
de capitaluri straine;§ emisiunea de obligatiuni pe piata externa de capital, amortizabile pe
termen lung;§ obtinerea de credite de la organisme financiar-valutare;§ primirea de
ajutoare financiare sau in marfuri;

3)scopurile OV sunt:
-satisfacerea nevoilor curente economice
-protejarea de posibile pierdei legate de evolutia nefavorabila a ratei de schimb
-posibila obtinere de cistiguri in urma fluctuatiei semnificative ratei de schimb
Piaţa la termen – finalizarea tranzacţiei, adică livrarea titlurilor şi efectuarea plăţii se realizează
la o dată viitoare, fixată iniţial. Operaţiunile la termen presupun o tranzacţie de valută al cărei
contract şi curs se stabilesc în momentul t1, iar mişcarea efectivă a sumelor tranzacţionate are
loc la momentul tn, la cursul valutar convenit în contract.Operatiunile la termen se efectueaza pe
baza angajamentelor de cumparare sau vanzare de valute, livrarea valutelor si plata lor urmand sa
se efectueze la termen, adica la o data ulterioara care se fixeaza prin contract. Acest termen este
standardizat si poate fi 1 luna, 2 luni, 3 luni, 6 luni, 12 luni. Deci, spre deosebire de operatiunile
la vedere, in cazul operatiunilor la termen virarea in conturi a sumelor care au facut obiectul
vanzarii- cumpararii are loc intr-un interval mai mare de 48 ore, dar nu poate depasi un
an. Operatiunile la termen sunt de 2 tipuri:
- operatiuni simple (outright)- cand se efectueaza o operatiune de vanzare-
cumparare la termen singulara;
- operatiuni complexe (swap)- cand vanzarea- cumpararea la termen este
combinata cu vanzarea cumpararea la vedere.
Operatiunile la termen sunt initiate de diferiti solicitatori, fie in scopul acoperirii riscului
valutar care ar putea aparea, fie in scop speculativ.
Particularitatea operatiunilor la termen consta in aceea ca operatiunea este incheiata in
prezent la cursuri la termen, iar virarea sumelor in conturi are loc in termenul pentru care s-a
efectuat operatiunea.
Operatiunile valutare la termen se efectueaza direct de la banca la banca sau prin
intermediar. Acestea nu sunt niciodata cotate la bursa. Cursurile la care se efectueaza aceste
operatiuni se numesc cursuri la termen. La stabilirea acestor cursuri se au in vedere perspectivele
evolutiei unei valute, in functie de o serie de factori, cum ar fi: situatia economica a unei tari, rata
inflatiei, ciclul economic etc. Dupa scopul urmarit, operatiunile la termen pot fi lucrative (cand
se doreste obtinerea unui castig), sau de acoperire (cand obiectivul operatiunii este de protejare
impotriva riscului valutar).
speculatie valutară acea operatiune de vanzare-cumparare de valuta prin care se urmareste,
nemijlocit, realizarea unui castig, ca diferenta intre cursurile unei valutela doua momente diferite
pe aceeasi piata.Speculatia valutara se practica atât la vedere cât si la termen. În fapt este foarte
dificil dea stabili si a delimita o speculatie valutara de alte operatiuni care se fac pentru ca
motivulobtinerii profitului este prezent în toate operatiunile care se fac.Speculatia se poate referi
atât la moneda slaba(moneda care se va deprecia sau care vafi supusa devalorizarii) cât si la
moneda tare(moneda care se va aprecia sau care va fi supusarevalorizarii). Speculatia monedei
slabe are ca esenta sintagma "a vinde scump si a cumparaieftin". Aceasta înseamna vânzarea la
termen a monedei la un curs de schimb mai bun decât celcare se anticipeaza a fi la termen.
Speculatia monedei tari are ca esenta "a cumpara ieftin si avinde scump". Aceasta înseamna
cumpararea la termen a monedei la un curs mai slab decât celcare se anticipeaza a functiona la
termen. Speculatia monedei slabe presupune formarea
unei pozitii scurte în acea moneda, în timp ce speculatia monedei tari presupune formarea unei p
ozitii lungi în acea moneda. Speculatorii care speculeaza moneda slaba se numesc jucatori
(sauoperatori) a la baisse, iar cei care speculeaza moneda tare, a la hausse .

S-ar putea să vă placă și