Sunteți pe pagina 1din 15

CZU 53+52(073) Preliminarii

F 62
Curriculumul şcolar la Fizică. Astronomie pentru clasele X–XII reprezintă documentul
Aprobat: la şedinţa Consiliului Naţional pentru Curriculum, proces-verbal nr. 9 din 23 februarie 2010;
prin Ordinul ministrului educaţiei nr. 121 din 26 februarie 2010.
normativ de bază ce descrie condiţiile învăţării şi performanţele ce trebuie atinse la fizică
şi astronomie în liceu, exprimate în competenţe, conţinuturi şi activităţi de învăţare.
Elaborat în cadrul Proiectului „Modernizarea şi implementarea curriculumului din învăţămîntul Prezentul curriculum este adresat profesorilor de fizică, elevilor din clasele X–XII,
secundar general şi dezvoltarea standardelor educaţionale din perspectiva şcolii prietenoase copi- profilurile real şi umanist, autorilor de manuale şi de alte materiale didactice.
lului”, finanţat de Reprezentanţa UNICEF în Republica Moldova.
Conform Legii învăţămîntului nr. 547 din 21 iulie 1995, învăţămîntul liceal asigură o
Editat în cadrul Proiectului „Educaţia de calitate în mediul rural din Moldova”, finanţat de Banca
Mondială.
pregătire teoretică fundamentală şi formarea unei ample culturi generale necesare pen-
tru continuarea studiilor în învăţămîntul superior, mediu de specialitate sau în instituţii
Echipele de lucru: de învăţămînt secundar profesional. Absolvenţii treptei liceale se pot integra cu succes
Curriculumul modernizat (2010): Păgînu Victor, consultant superior ME, coordonator; Botgros şi în activitatea de muncă.
Ion, dr. conf. univ., I.Ş.E.; Bocancea Viorel, dr. conf. univ.; Colpajiu Mircea, doctor, prof., grad. did. Avînd în vedere aceste prevederi ale legii, învăţămîntul liceal este organizat pe pro-
superior; Ţurcanu Gheorghe, doctor, prof., grad. did. superior; Munteanu Svetlana, prof., grad did.
superior; Ciuvaga Victor, prof., grad did. superior.
filuri: real şi umanist şi îndeplineşte următoarele funcţii generale în cadrul sistemului
naţional de învăţămînt:
Ediţia I: Botgros Ion, dr. conf. univ., I.Ş.E., coordonator; Iacubiţchi Tatiana, prof., grad did. I, co-
ordonator; Beleaev Svetlana, prof., grad did. superior; Munteanu Svetlana, prof., grad. did. superi- • Funcţia de educaţie generală (ambele profiluri), care asigură formarea unui set de
or; Secrieru Vasile, dr. conf. univ.; Sîrghi Anatol, dr. conf. univ., USM; Iaroşevici David, metodist; competenţe specifice, derivate din competenţele transdisciplinare ale treptei liceale
Isac Gheorghe , dr. conf.; Răileanu Tudor , dr. conf. de învăţămînt şi din cele 8 domenii de competenţe-cheie care se implementează
în Uniunea Europeană.
Grupul de lucru asupra ediţiei a III-a a curriculumului aduce mulţumiri Domnului academician
Valeriu Canţer, Preşedintele Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare, Preşedintele Soci- • Funcţia de orientare profesională, care asigură formarea/dezvoltarea personalităţii
etăţii Fizicienilor din Republica Moldova, profesorilor Igor Evtodiev (doctor conferenţiar USM), elevului în corespundere cu profilul de pregătire.
Svetlana Beleaev (Liceul Teoretic „Gaudeamus”, Chişinău), Sergiu Cîrlig (Liceul Teoretic al AŞM), Pentru formarea acestor funcţii şi, respectiv, pentru formarea competenţelor speci-
fice disciplinei şcolare Fizică. Astronomie au fost selectate conţinuturi ştiinţifice atît din
domeniile fundamentale ale fizicii clasice, cît şi din domeniile fizicii moderne şi astrono-
miei, fiind structurate, principial, astfel:
• Identificarea fenomenului în natură şi în tehnică;
• Explorarea fenomenului în condiţiile de laborator;
• Interpretarea teoretică a fenomenului;
• Studiul aplicaţiilor practice ale fenomenului;
• Protecţia mediului şi a propriei persoane.
Aplicarea curriculumului perfecţionat în termeni de competenţe în procesul educa-
ţional, se va baza pe următoarele principii:
• Centrarea clară pe rezultatele finale-competenţe specifice disciplinei Fizică. As-
tronomie;
• Oferirea unui sistem de evaluare cu criterii clare şi standarde de performanţă;
• Convingerea că toţi elevii pot avea succes.

ADMINISTRAREA DISCIPLINEI Fizică. Astronomie


Nr. de unităţi Nr. de ore
Statutul Aria de conţinuturi pe clase pe an
Clasa
disciplinei curriculară
Profil real Profil umanist Profil real Profil umanist
Obligatorie Matematică şi a X-a 20 15 102 68
ştiinţe a XI-a 18 15 102 68
© Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova. 2010
ISBN 978-9975-67-667-0 © Întreprinderea Editorial-Poligrafică Ştiinţa. 2010 a XII-a 39 19 136 68

3
I. Concepţia didactică a disciplinei Cunoştinţe → Funcţionalitate → Conştientizare →
→ Acţiune → Comportament / Atitudine
Perfecţionarea Curriculumului liceal la Fizică. Astronomie la această etapă reprezintă
o dezvoltare a reformei învăţămîntului aflat în permanentă schimbare. Prima perfecţio- Perfecţionarea Curriculumului liceal la Fizică. Astronomie în contextul formării com-
nare a curriculumului, realizată în a. 2006, a constat în optimizarea conţinuturilor edu- petenţelor se întemeiază pe două tipuri: competenţe specifice şi subcompetenţe.
caţionale şi, îndeosebi, a obiectivelor curriculare formulate pe bază de obiective generale Comptetenţele specifice disciplinei au un grad înalt de generalitate, de complexitate
şi obiective de referinţă în procesul de formare/dezvoltare a personalităţii elevului. şi se definesc ca finalităţi ale treptei liceale de învăţămînt. Competenţele specifice de-
În consecinţă, obiectivele de referinţă au fost clasificate pe trei nivele: terminate, cinci la număr, reprezintă componentele competenţei generale a disciplinei,
• obiective de cunoaştere; numită – Competenţa de cunoaştere ştiinţifică. Această competenţă poate fi considera-
• obiective de înţelegere/aplicare; tă ca o competenţă inter/transdisciplinară în funcţie de gradul de complexitate şi de
• obiective de integrare. generalitate a problemelor care pot fi întîlnite în viaţa socială, numite în literatura de
O asemenea clasificare a obiectivelor de referinţă prezintă primul pas de a orienta specialitate teme/probleme cross-curriculare.
procesul educaţional la fizică şi astronomie în contextul formării competenţelor şcolare. Subcompetenţele se deduc din competenţele specifice, care devin nişte componente ale
Astfel, modernizat, curriculumul şcolar la etapa actuală nu permite pe deplin atingerea acestora şi care se formează pe parcursul claselor liceale de învăţămînt. Subcompetenţele
finalităţilor de instruire, în raport cu scopurile pe care le pune societatea contemporană sînt racordate conţinutului ştiinţific din fiecare capitol în concordanţă cu rolul şi aplicaţiile
în faţa elevului, privind viaţa personală şi cea publică de zi cu zi. practice în viaţa cotidiană. În baza lor profesorul formulează obiectivele operaţionale la
Însă această perfecţionare a direcţionat reforma învăţămîntului spre o nouă dezvol- lecţiile respective, selectînd şi particularizînd (diversificînd), după caz, sarcinile de învăţare
tare a Curriculumului la Fizică. Astronomie – dezvoltarea în termeni de competenţă, care asociate conţinuturilor, în scopul asigurării progresului şcolar al tuturor elevilor.
vizează performanţele elevului concret, cu progres şcolar permanent, atît pe clase, cît şi Aşadar, perfecţionarea Curriculumului la Fizică. Astronomie are semnificaţia de a forma
pe treptele de învăţămînt gimnazial şi liceal. la elevi competenţa de cunoaştere ştiinţifică, ce ţine cont de gradul de complexitate a informa-
Perfecţionarea Curriculumului şcolar la Fizică. Astronomie în termeni de competen- ţiei ştiinţifice la treapta liceală şi de potenţialul intelectual al elevului la această vîrstă.
ţe prevede centrarea acestuia pe următoarele cerinţe:
• pe achiziţiile finale ale învăţării; II. Competenţele-cheie/transversale
• pe dimensiunile funcţionale/acţionale în formarea personalităţii elevului;
• pe definirea clară a ofertei şcolii în raport cu interesele, aptitudinile elevului şi 1. Competenţe de învăţare/de a învăţa să înveţi;
aşteptările societăţii. 2. Competenţe de comunicare în limba maternă/limba de stat;
Achiziţiile finale în termeni de competenţă nu sînt nişte „liste de conţinuturi disci- 3. Competenţe de comunicare într-o limbă străină;
plinare” (sau: inter/transdisciplinare) care trebuie memorate. 4. Competenţe acţional-strategice;
Pentru ca un elev să-şi formeze o competenţă este nevoie ca el: 5. Competenţe de autocunoaştere şi autorealizare;
• să stăpînească un ansamblu de cunoştinţe fundamentale în funcţie de problema 6. Competenţe interpersonale, civice, morale;
care va trebui rezolvată în final; 7. Competenţe de bază în matematică, ştiinţe şi tehnologie;
• să-şi dezvolte deprinderi de a utiliza cunoştinţele în situaţii concrete pentru a le 8. Competenţe digitale, în domeniul tehnologiilor informaţionale şi comunicaţio-
înţelege, realizînd astfel funcţionalitatea lor; nale (TIC);
• să rezolve diverse situaţii-problemă, conştientizînd, în aşa fel, rolul cunoştinţelor 9. Competenţe culturale, interculturale (de a recepta şi a crea valori);
funcţionale în viziunea proprie; 10. Competenţe antreprenoriale.
• să rezolve situaţii semnificative în diverse contexte, care prezintă anumite proble-
me complexe din viaţa cotidiană, manifestînd comportamente/atitudini conform III. Competenţe transdisciplinare pentru treapta liceală
achiziţiilor finale – competenţe. de învăţămînt
Competenţa şcolară este un ansamblu/sistem integrat de cunoştinţe, capacităţi, deprin- Competenţe de învăţare/de a învăţa să înveţi
deri şi atitudini dobîndite de elev prin învăţare şi mobilizate în contexte specifice de reali- • Competenţe de a stăpîni metodologia de integrare a cunoştinţelor de bază despre
zare, adaptate vîrstei elevului şi nivelului cognitiv al acestuia, în vederea rezolvării unor natură, om şi societate, în scopul satisfacerii nevoilor şi acţionării pentru îmbună-
probleme cu care acesta se poate confrunta în viaţa reală. tăţirea calităţii vieţii personale şi sociale.
Competenţe de comunicare în limba maternă/limba de stat
Aceste cerinţe pot fi prezentate printr-o schemă, ca etape succesibile şi progresive, • Competenţe de a comunica argumentat în limba maternă/limba de stat în situaţii
de parcurgere în formarea competenţei, anume: reale ale vieţii.
4 5
• Competenţe de a comunica într-un limbaj ştiinţific argumentat. 4. Competenţa de achiziţii pragmatice specifice fizicii, astronomiei
Competenţe de comunicare într-o limbă străină 5. Competenţa de protecţie a mediului ambiant
• Competenţe de a comunica argumentat într-o limbă străină în situaţii reale ale vieţii.
Competenţe de bază în Matematică, Ştiinţe şi Tehnologie
• Competenţe de a organiza activitatea personală în condiţiile tehnologiilor aflate V. Repartizarea temelor pe clase şi unităţi de timp
în permanentă schimbare. Profil real
• Competenţe de a dobîndi şi a stăpîni cunoştinţe fundamentale din domeniile
Clasa Temele Nr. de ore
Matematică, Ştiinţe ale naturii şi Tehnologii, în coraport cu nevoile sale.
• Competenţe de a propune idei noi în domeniul ştiinţific. a X-a Cinematica 22
Competenţe acţional-strategice Dinamica 24
• Competenţe de a-şi proiecta activitatea, de a vedea rezultatul final, de a propune Lucrul şi energia mecanică. Impulsul mecanic. 20
soluţii de rezolvare a situaţiilor-problemă din diverse domenii. Elemente de statică 8
• Competenţe de a acţiona autonom şi creativ în diferite situaţii de viaţă pentru Oscilaţii şi unde mecanice 14
protecţia mediului. Lucrări practice 12
Competenţe digitale, în domeniul tehnologiilor informaţionale şi comunicaţi- Rezervă 2
onale (TIC) a XI-a Termodinamica şi Fizica moleculară 46
• Competenţe de a utiliza în situaţii reale instrumentele cu acţiune digitală. Electrostatică 18
• Competenţe de a crea documente în domeniul comunicativ şi informaţional şi de Electrocinetică. Curentul electric în diferite medii 26
a utiliza serviciile electronice, inclusiv reţeaua Internet, în situaţii reale. Lucrări practice 10
Competenţe interpersonale, civice, morale Rezervă 2
• Competenţe de a colabora în grup/echipă, de a preveni situaţiile de conflict şi de a XII-a Electromagnetism 16
a respecta opiniile semenilor săi. Curentul electric alternativ 16
• Competenţe de a manifesta o poziţie activă civică, solidaritate şi coeziune socială Oscilaţii şi unde electromagnetice 20
pentru o societate nondiscriminatorie. Elemente de teorie a relativităţii restrînse 6
• Competenţe de a acţiona în diferite situaţii de viaţă în baza normelor şi valorilor Elemente de fizică cuantică 10
moral-spirituale. Elemente de fizică a atomului 6
Competenţe de autocunoaştere şi autorealizare Elemente de fizică a nucleului atomic. Particule elementare 12
• Competenţe de gîndire critică asupra activităţii sale în scopul autodezvoltării con- Elemente de astronomie 20
tinue şi autorealizării personale. Tabloul ştiinţific al lumii şi contribuţia fizicii în dezvoltarea
• Competenţe de a-şi asuma responsabilităţi pentru un mod sănătos de viaţă. societăţii. Recapitulare 18
• Competenţe de a se adapta la condiţii şi situaţii noi. Lucrări practice 10
Competenţe culturale, interculturale (de a recepta şi de a crea valori) Rezervă 2
• Competenţe de a se orienta în valorile culturii naţionale şi ale culturilor altor etnii Profil umanist
în scopul aplicării lor creative şi autorealizării personale.
• Competenţe de toleranţă în receptarea valorilor interculturale. Clasa Temele Nr. de ore
Competenţe antreprenoriale a X-a Cinematica 16
• Competenţe de a stăpîni cunoştinţe şi abilităţi de antreprenoriat în condiţiile eco- Dinamica 18
nomiei de piaţă în scopul autorealizării în domeniul antreprenorial. Lucrul şi energia mecanică. Impulsul mecanic. Echilibrul
• Competenţa de a-şi alege conştient viitoarea arie de activitate profesională. mecanic 18
Oscilaţii şi unde mecanice 14
Rezervă 2
IV. Competenţele specifice disciplinei Fizică. Astronomie a XI-a Termodinamică şi Fizică moleculară 30
1. Competenţa de achiziţii intelectuale specifice fizicii, astronomiei Electrostatică 18
2. Competenţa de investigaţie ştiinţifică în domeniul fizicii, astronomiei Electrocinetică. Curentul electric în diferite medii 18
3. Competenţa de comunicare ştiinţifică Rezervă 2

6 7
a XII-a Electromagnetism 10 • Descrierea calitativă şi canti- – aplicarea formulelor perioadei, frec-
Curentul electric alternativ 6 tativă a mişcării corpurilor pe venţei, vitezei unghiulare şi a acceleraţiei
Oscilaţii şi unde electromagnetice 10 traiectorii parabolice. centripete;
Elemente de fizică cuantică 6 – mişcarea corpurilor pe traiectorii pa-
Elemente de fizică a atomului şi a nucleului atomic 8 rabolice.
Elemente de astronomie 18 • Lucrare de laborator (variantă reală şi/
Tabloul ştiinţific al lumii. Recapitulare 10 sau virtuală):
Lucrări practice – – „Verificarea experimentală a uneia din
Rezervă – formulele caracteristice mişcării rectili-
nii uniform accelerate a unui corp”.
• Evaluare sumativă.
VI. Subcompetenţe, conţinuturi, activităţi de învăţare şi evaluare II. Dinamica
pe clase • Generalizarea rezultatelor • Interacţiuni. Forţe • Experimente şi demonstraţii (reale şi/
Profil real observaţiilor experimentale în în natură. sau virtuale):
Clasa a X-a formularea principiilor dina- • Legile dinamicii. – observarea diverselor tipuri de interac-
micii. Principiul (le- ţiuni dintre corpuri;
Activităţi de învăţare–evaluare • Aplicarea principiilor (legi- gea) inerţiei. Prin- – evidenţierea inerţiei unui corp;
Subcompetenţe Conţinuturi
(recomandate) lor) mecanicii newtoniene, a cipiul (legea) – studiul acţiunii şi reacţiunii corpurilor;
MECANICA legii lui Hooke, a legilor frecă- fundamental(ă) al (a) – verificarea principiului fundamental al
I. Cinematica rii în situaţii concrete. dinamicii. dinamicii;
• Utilizarea conceptelor: punct • Relativitatea mişcării • Experimente şi demonstraţii (reale • Identificarea particularităţilor Principiul (legea) ac- – deformări elastice;
material, mobil, solid rigid, corp mecanice. şi/sau virtuale): mişcării rectilinii uniforme şi ţiunii şi reacţiunii. – mişcarea corpurilor sub acţiunea for-
de referinţă, sistem de coordo- • Mişcarea rectilinie – mişcarea rectilinie şi cea curbilinie; ale mişcării rectilinii uniform Principiul relativităţii ţelor elastice;
nate, sistem de referinţă, vector uniformă. Legea mişcă- – relativitatea mişcării; variate prin evidenţierea relaţi- în mecanica clasică. – studiul frecării.
de poziţie, traiectorie, deplasare, rii rectilinii uniforme. – căderea corpurilor în aer şi în ei cauză–efect. • Forţa de atracţie • Rezolvări de probleme:
distanţă parcursă, viteză, accele- • Cinematica mişcării vid (în tubul lui Newton); • Conştientizarea faptului că gravitaţională. Miş- – aplicarea legilor dinamicii;
raţie, perioadă, frecvenţă, viteză relative. – mişcarea corpului pe o traiecto- toate corpurile din Univers se carea corpurilor ce- – aplicarea legii atracţiei universale;
unghiulară, acceleraţie centripetă • Mişcarea uniform va- rie circulară, parabolică; atrag între ele cu forţe care de- reşti. Forţa de greu- – mişcarea corpului sub acţiunea for-
în studiul mişcărilor corpurilor. riată. Legea mişcării – stabilirea direcţiei şi sensului vi- pind de masele corpurilor şi de tate. Greutatea ţelor de greutate, elastice, a forţelor de
• Argumentarea şi descrierea re- uniform variate. Mişca- tezei în mişcarea circulară. distanţa dintre ele. corpurilor. frecare;
lativităţii mişcării mecanice. rea corpurilor pe ver- • Rezolvări de probleme: • Interpretarea forţei de greuta- • Forţa elastică. – mişcarea corpurilor sub acţiunea mai
• Identificarea particularităţi- ticală. – operaţii cu vectori. Determina- te ca forţă de atracţie univer- • Forţa de frecare. multor forţe pe o suprafaţă orizontală
lor mişcării rectilinii uniforme • Mişcarea curbilinie. rea proiecţiei vectorului pe axa de sală manifestată în vecinăta- şi pe un plan înclinat şi a sistemelor de
şi a mişcării rectilinii uniform Mişcarea circulară uni- coordonate; tea Pămîntului, a acceleraţiei corpuri;
variate. formă. Mişcarea corpu- – determinarea poziţiei punctului gravitaţionale ca intensitate a • Lucrări de laborator (variantă reală şi/
• Interpretarea analitică şi grafi- rilor pe traiectorii pa- material în sistemul de referinţă, a cîmpului gravitaţional. sau virtuală):
că a legilor mişcărilor mecanice rabolice. proiecţiei vectorilor vitezei şi de- • Investigarea experimentală a – „Verificarea legii lui Hooke şi determi-
studiate: plasării; dependenţei alungirii corpuri- narea constantei elastice a unui resort”;
(x = f1(t), υx = f2(t), ax = f3(t)). – aplicarea formulelor de compu- lor de forţa deformatoare, a le- – „Studiul legilor frecării şi determinarea
• Utilizarea noţiunilor: viteză, nere a deplasărilor şi vitezelor; gilor frecării la alunecare. coeficientului de frecare la alunecare”.
acceleraţie şi a legilor mişcărilor – stabilirea legii mişcării; • Descrierea calitativă şi can- • Evaluare sumativă.
mecanice la rezolvarea proble- – trasarea graficelor coordonatei, titativă a mişcării corpurilor
melor în situaţii concrete. al vitezei şi acceleraţiei; sub acţiunea mai multor forţe
• Investigarea experimentală a – aplicarea formulelor vitezei, ac- în sisteme de referinţă iner-
mişcărilor studiate. celeraţiei, a legilor mişcărilor; ţiale.

8 9
III. Lucrul şi energia mecanică. Impulsul mecanic V. Oscilaţii şi unde mecanice
• Descrierea calitativă şi cantitati- • Energia cinetică. Lucrul • Experimente şi demonstraţii • Analiza fenomenelor oscilatorii • Mişcarea oscilatorie. • Experimente şi demonstraţii (reale
vă a conceptelor: lucru mecanic, mecanic. Teorema variaţiei (reale şi/sau virtuale): utilizînd mărimile caracteristice Oscilaţii mecanice. Osci- şi/sau virtuale):
energie cinetică, energie potenţială, energiei cinetice. Puterea. – verificarea legii conservării mişcării oscilatorii. latorul armonic. Pendu- – mişcarea oscilatorie;
lucrul forţelor de greutate, de elas- • Lucrul diferitor forţe (lu- impulsului în cazul ciocnirii • Descrierea cantitativă a oscila- lul elastic. – oscilaţii amortizate;
ticitate, de frecare, impuls mecanic, crul forţei de greutate, al absolut elastice a bilelor; ţiilor pendulelor elastic şi gravi- Pendulul gravitaţional. – oscilaţii forţate;
moment cinetic, lege a conservării forţei elastice, al forţei de – mişcarea reactivă; taţional. Legea conservării energi- – rezonanţa;
(a energiei, a impulsului mecanic şi frecare etc.). – transformarea şi conservarea • Investigarea experimentală a ei mecanice în mişcarea – formarea şi propagarea undelor
momentului cinetic). • Energia potenţială gravi- energiei mecanice. oscilaţiilor mecanice. oscilatorie. transversale şi longitudinale;
• Identificarea condiţiilor în care taţională. Energia poten- • Rezolvări de probleme: • Analiza, din punct de vedere • Compunerea oscila- – observarea interferenţei undelor
energia, impulsul, momentul cine- ţială elastică. Teorema va- – utilizarea noţiunilor: lucru energetic, a oscilaţiilor amortiza- ţiilor. produse pe suprafaţa apei;
tic se conservă. riaţiei energiei mecanice a mecanic, putere, energie, im- te şi a oscilaţiilor forţate. • Oscilaţii amortizate şi – observarea difracţiei undelor
• Utilizarea formulelor mărimi- unui sistem de corpuri. puls, moment cinetic, aplicarea • Aplicarea mărimilor caracteris- oscilaţii forţate. Rezo- produse pe suprafaţa apei.
lor fizice: lucru mecanic, putere şi • Legea conservării şi legilor conservării energiei, a tice mişcării oscilatorii la rezol- nanţa. • Rezolvări de probleme:
energie mecanică, impuls mecanic, transformării energiei me- impulsului mecanic, a momen- varea problemelor. • Unde mecanice. Unde – aplicarea mărimilor caracteristice
moment cinetic, a teoremei varia- canice. tului cinetic; • Estimarea consecinţelor rezo- transversale şi unde lon- mişcării oscilatorii: elongaţia, vite-
ţiei impulsului şi a legii conservă- • Impulsul mecanic. Te- – studiul transformării energi- nanţei. gitudinale. Caracteristi- za, acceleraţia, energia, perioada,
rii impulsului, a teoremei variaţiei orema variaţiei impulsu- ei mecanice dintr-o formă în • Descrierea mărimilor caracte- cile undelor. frecvenţa, faza, pulsaţia pendulului
energiei cinetice şi a legii conservă- lui mecanic al unui punct alta şi în energia internă a cor- ristice mişcării ondulatorii. Principiul lui Huygens. elastic şi a celui gravitaţional;
rii energiei mecanice la rezolvarea material. Legea conservării purilor. • Aplicarea legilor reflexiei şi re- Reflexia şi refracţia un- – compunerea a două oscilaţii armo-
problemelor. impulsului mecanic. Miş- • Evaluare sumativă. fracţiei undelor mecanice. delor. nice de aceeaşi direcţie şi pulsaţie;
• Explicarea mişcării reactive în carea reactivă. Ciocniri. • Analiza calitativă şi cantitati- • Interferenţa undelor – reflexia şi refracţia undelor;
baza legii conservării impulsului. • Momentul cinetic al vă a fenomenului de interferenţă mecanice. – interferenţa undelor.
• Investigarea experimentală a fe- punctului material. Legea şi calitativă, a difracţiei undelor • Difracţia undelor me- • Lucrare de laborator (variantă re-
nomenelor la studierea cărora se conservării momentului mecanice, cu precizarea condiţi- canice. ală şi/sau virtuală):
aplică legile de conservare a ener- cinetic. ilor de producere ale acestor fe- • Elemente de acustică. – „Studiul pendulului elastic şi de-
giei mecanice, a impulsului şi mo- nomene. Ultrasunete. Infrasunete. terminarea constantei elastice a
mentului cinetic. • Explicarea producerii şi efecte- Unde seismice. unui resort”.
IV. Elemente de statică lor unui seism (nivel calitativ). • Comunicări, referate, cercetări la
• Identificarea condiţiilor în care • Echilibrul unui rigid ac- • Experimente şi demonstraţii • Planificarea unor strategii de temele: „Fenomene de rezonanţă”,
corpul efectuează o translaţie sau ţionat de forţe concuren- (reale şi/sau virtuale): protecţie în raport cu posibilele „Efecte seismice”.
o rotaţie. te (echilibrul de translaţie). – echilibrul corpului acţionat efecte ale seismelor. Evaluare sumativă.
• Stabilirea condiţiilor în care cor- • Momentul forţei. de cîteva forţe;
pul se află în echilibru de translaţie • Echilibrul unui corp ac- – determinarea poziţiei centru- Clasa a XI-a
sau în echilibru de rotaţie. ţionat de forţe coplanare lui de greutate al figurilor plane; Activităţi de învăţare–evaluare
• Aplicarea condiţiilor de echilibru arbitrare (echilibrul de ro- – exemple de echilibru stabil, Subcompetenţe Conţinuturi
(recomandate)
în situaţii concrete. taţie şi de translaţie). instabil şi indiferent. I. Termodinamica şi Fizica moleculară
• Determinarea poziţiei centrului • Centrul de greutate. • Rezolvări de probleme: • Definirea conceptelor: sistem ter- • Fenomene ter- • Experimente şi demonstraţii (reale şi/
de greutate al corpurilor în situaţii • Echilibrul în cîmpul gra- – aplicarea condiţiilor de echi- modinamic, starea sistemului ter- modinamice. sau virtuale):
concrete. vitaţional. libru în cazul folosirii diferi- modinamic, parametri de stare (T, Sistemul termodi- – transformări simple: izotermă,
• Explicarea legăturii dintre ener- tor combinaţii de mecanisme p, V). namic. Starea sis- izobară, izocoră;
gia potenţială şi starea de echilibru simple; • Explicarea fenomenelor legate de temului termodi- – transformarea adiabată.
mecanic în cîmp gravitaţional. – determinarea poziţiei cen- structura discretă a substanţei. namic. Parametri • Rezolvări de probleme:
trului de greutate al corpurilor. • Descrierea modelului gaz ideal. de stare. – utilizarea mărimilor fizice legate de
• Evaluare sumativă. structura discretă a substanţei;
10 11
• Utilizarea mărimilor legate de • Modelul gazu- – aplicarea formulei fundamentale a • Estimarea dilatării termi- topire–solidificare, subli- – „Determinarea căldurii latente speci-
structura discretă a substanţei, a lui ideal. Formula TCM; ce în situaţii concrete. mare–desublimare. fice de topire a unei substanţe”.
formulei fundamentale a teoriei ci- fundamentală a – aplicarea ecuaţiei de stare a gazului Umiditatea aerului. • Experiment şi demonstraţii (real şi/sau
netico-moleculare a gazului ideal, teoriei cinetico- ideal; virtual):
a ecuaţiei de stare a gazului ideal la moleculare (TCM) – aplicarea legilor transformărilor izo- – vaporizarea unui lichid;
rezolvarea problemelor. a gazului ide- terme, izobare, izocore. – familiarizarea cu construcţia şi uti-
• Identificarea domeniilor de apli- al. Temperatura. • Lucrare de laborator (variantă reală lizarea aparatelor pentru măsurarea
care în viaţă şi în tehnică a transfor- Ecuaţia de sta- şi/sau virtuală): umidităţii aerului. Măsurarea umidită-
mărilor simple în gaze. re a gazului ide- – „Studiul unei transformări ţii aerului.
• Investigarea experimentală a unei al. Transformări simple a gazului ideal”. • Comunicări, referate, cercetări la teme-
transformări simple a gazului ideal. simple ale gazu- • Rezolvări de probleme: le: „Studiul lichidelor. Studiul solidelor.
• Explicarea principiului întîi al ter- lui ideal. Energia – utilizarea principiului I al termodina- Transformări de fază”.
modinamicii ca lege de conservare. internă a gazului micii în transformările izotermă, izo- • Evaluare sumativă.
• Utilizarea: ecuaţiei calorice de ideal. Lucrul în bară, izocoră, adiabatică. ELECTRODINAMICA
stare a gazului ideal, a ecuaţiei ca- termodinamică. • Comunicări, referate la tema: „Apli- II. Electrostatica
lorimetrice, a principiului I al ter- Cantitatea de căl- carea motoarelor termice şi impactul
modinamicii pentru transformările dură. Coeficienţi acestora asupra mediului ambiant”. • Explicarea comportării • Cîmpul electric şi ca- Recapitularea şi sistematizarea cunoş-
izotermă, izocoră, izobară, adiabati- calorici. conductorilor şi dielectrici- racteristicile lui. tinţelor la tema: „Cîmpul electric şi ca-
lor în cîmp electric. • Interacţiunea sarcini- racteristicile lui”.
că la rezolvarea problemelor. • Principiul întîi
• Aplicarea mărimilor ca- lor electrice într-un me- • Experimente şi demonstraţii (reale şi/
• Descrierea principiului de funcţi- al termodinami-
racteristice cîmpului elec- diu. Permeabilitatea di- sau virtuale):
onare a motoarelor termice şi maşi- cii. Transformarea
tric, a legii lui Coulomb şi electrică (permitivitate) – electrizarea corpurilor;
nilor frigorifice. adiabatică. Prin-
a principiului superpoziţiei a mediului. Intensitatea – liniile de forţă ale cîmpului electrostatic;
• Identificarea şi analiza probleme- cipiul al doilea al cîmpurilor în situaţii con- cîmpului electrostatic în- – inducţia electrostatică;
lor ecologice, cauzate de utilizarea termodinamicii crete. tr-un mediu. – acţiunea cîmpului electric asupra con-
maşinilor termice. (nivel calitativ). • Argumentarea caracteru- • Lucrul cîmpului electric ductorilor şi dielectricilor.
• Motoare termi- lui conservativ al cîmpului la deplasarea unei sarcini • Rezolvări de probleme:
ce. Maşini frigori- electrostatic. punctiforme. Energia po- – aplicarea mărimilor caracteristice
fice. Poluarea me- • Aplicarea formulelor ca- tenţială în cîmpul elec- cîmpului electric;
diului ambiant. pacităţii condensatorului trostatic omogen. – aplicarea legii lui Coulomb;
• Descrierea substanţelor cristaline • Starea lichidă. • Experimente şi demonstraţii (reale şi/ plan, capacităţilor echiva- • Potenţialul electric. Di- – calculul intensităţii, potenţialului,
şi amorfe, a fenomenelor superfici- Fenomene super- sau virtuale): lente ale grupărilor conden- ferenţa de potenţial. energiei cîmpului electric;
ale, a transformărilor de fază. ficiale. Fenomene – existenţa forţei de tensiune superfi- satoarelor la rezolvarea pro- Tensiunea electrică. – reprezentarea grafică a cîmpului elec-
• Utilizarea mărimilor: coeficientul capilare. Dilatarea cială; blemelor. • Conductori şi dielec- trostatic;
de tensiune superficială, tensiunea termică a lichi- – fenomene de suprafaţă; fenomene ca- • Investigarea experimenta- trici în cîmp electrostatic. – calculul capacităţii electrice a conden-
mecanică, modulul lui Young, co- delor. pilare; lă a condensatoarelor. • Capacitatea electrică. satoarelor plane;
eficientul de dilatare termică la re- • Starea solidă a – creşterea cristalelor; curgerea corpu- • Relatarea despre unele Condensatorul. – gruparea condensatoarelor;
zolvarea problemelor. substanţei. Sub- rilor amorfe; aplicaţii ale conductorilor, Capacitatea electrică a – calculul capacităţii electrice a grupări-
• Măsurarea umidităţii aerului. stanţe cristaline şi – dilatarea solidelor şi lichidelor. dielectricilor şi condensa- condensatorului plan. lor condensatoarelor;
• Utilizarea în viaţa cotidiană a fe- substanţe amorfe. • Rezolvări de probleme: toarelor în viaţa cotidiană. Gruparea condensatoa- – calculul energiei cîmpului electrosta-
nomenelor capilare. Deformarea cor- – aplicarea mărimilor: coeficientul de relor. Energia cîmpului tic al condensatorului.
• Argumentarea cinetico-molecula- purilor solide. Di- tensiune superficială, tensiunea meca- electric. • Evaluare sumativă.
ră a deformării mecanice şi a dilată- latarea termică a nică, modulul lui Young, coeficientul
III. Electrocinetica. Curentul electric în diferite medii
rii termice a solidelor. solidelor. de dilatare termică.
• Investigarea experimentală a unui • Transformări de • Lucrare de laborator (variantă reală • Aplicarea legilor lui Ohm • Curent electric şi circu- Recapitularea şi sistematizarea cunoş-
fenomen superficial. fază: vaporizare– şi/sau virtuală): pentru o porţiune de circuit ite de curent continuu. tinţelor la tema: „Curentul electric sta-
condensare, – „Studiul unui fenomen superficial”. şi pentru circuitul întreg ţionar”.

12 13
(simplu), a legii lui Joule, a for- • Intensitatea curentu- • Rezolvări de probleme: gia cîmpului magnetic în situaţii • Aplicaţii practice ale • Rezolvări de probleme:
mulelor lucrului, a puterii curen- lui. Tensiunea electrică. – calculul circuitelor electrice; concrete. inducţiei electromag- – calculul inducţiei magnetice, al
tului electric şi randamentului la Tensiunea electromotoa- – determinarea sarcinii electrice ele- • Identificarea domeniilor de apli- netice. forţei Ampere, al forţei Lorentz, al
rezolvarea problemelor. re. Legea lui Ohm pen- mentare; caţie practică a interacţiunilor • Fenomenul de auto- fluxului magnetic;
• Investigarea experimentală a tru o porţiune de circuit – aplicarea legilor lui Faraday; magnetice, proprietăţilor magne- inducţie. Inductanţa – aplicarea legii inducţiei electro-
unei surse de curent electric. fără generator de curent. – mişcarea purtătorilor de sarcină tice ale substanţelor şi inducţiei circuitului electric. magnetice, calculul inductanţei şi al
• Enunţarea aplicaţiilor efectelor Gruparea conductoare- electrică liberi în diferite medii. electromagnetice. • Energia cîmpului energiei cîmpului magnetic.
curentului electric şi descrie- lor. Lucrul şi puterea cu- • Experimente şi demonstraţii (reale • Explicarea principiului de func- magnetic. • Comunicări, referate, cercetări la
rea principiilor de funcţionare a rentului electric. şi/sau virtuale): ţionare a aparatelor de măsurat tema: „Cîmpul magnetic. Inducţia
aparatelor electrocasnice. • Legea lui Ohm pentru – principiul de funcţionare a diodei electrice. electromagnetică”.
• Analiza dependenţei rezistivi- un circuit întreg (simplu). semiconductoare; • Lucrare de laborator (variantă reală
tăţii de temperatură a diferitor • Curentul electric în – principiul de funcţionare a tran- şi/sau virtuală):
substanţe şi a fenomenului su- metale. zistorului; – „Studiul acţiunii cîmpului magne-
praconductibilitate. Supraconductibilitatea. – curentul electric în electroliţi; tic asupra curentului”.
• Explicarea conducţiei electrice • Curentul electric în se- – ionizarea gazelor; • Evaluare sumativă.
în semiconductoare (calitativ). miconductoare. Aplicaţii – tipuri de descărcări în gaze; II. Curentul electric alternativ
• Descrierea principiului de ale semiconductoarelor. – tuburi cu raze catodice.
funcţionare a diodei semicon- • Curentul electric în • Lucrări de laborator: • Descrierea modalităţilor de ge- • Curentul electric al- • Experimente şi demonstraţii (reale
ductoare şi a tranzistorului. electroliţi. Legile elec- – „Determinarea rezistenţei interioa- nerare a t. e. m. alternative. ternativ. Mărimi ca- şi/sau virtuale):
• Explicarea conducţiei electri- trolizei. Aplicaţii practi- re şi a TEM a unei surse de curent” • Rezolvarea problemelor cu apli- racteristice. – generarea curentului elec-
ce în metale, semiconductoare, ce ale electrolizei. – „Determinarea rezistivităţii unui carea mărimilor caracteristice • Circuite de curent tric alternativ;
electroliţi, gaze şi în tuburi cu • Curentul electric în conductor”. curentului alternativ: intensitatea electric alternativ. Cir- – utilizarea oscilografului pentru vi-
raze catodice. gaze. Plasma. Aplicaţii. • Comunicări, referate, proiecte la curentului şi tensiunea instanta- cuite de curent alter- zualizarea defazajului dintre intensi-
• Identificarea aplicaţiilor curen- • Curentul electric în tema: „Aplicaţiile curentului electric nee, frecvenţa, perioada, pulsaţia, nativ cu rezistor, bo- tatea curentului şi tensiune; şi a feno-
tului electric în diferite medii în tuburi cu raze catodice. în diferite medii în viaţa cotidiană”. faza, defazajul, valoarea efectivă a bină şi condensator menului de rezonanţă;
viaţa cotidiană. Aplicaţii. • Evaluare sumativă. tensiunii şi intensităţii curentului; (RLC) legate în serie. – construcţia şi principiul de funcţi-
rezistenţa activă, reactanţa induc- • Puterea curentului onare a transformatorului.
Clasa a XII-a tivă, reactanţa capacitivă, impe- electric alternativ. • Rezolvări de probleme:
danţa; puterea activă, puterea re- • Producerea energiei – calculul mărimilor caracteristice
Activităţi de învăţare–evaluare activă, factorul de putere. electrice. Generato- curentului alternativ;
Subcompetenţe Conţinuturi
(recomandate) • Investigarea experimentală a re- rul de curent electric – studiul circuitelor RLC, serie;
I. Electromagnetismul zonanţei tensiunilor. alternativ. Transfor- Modelarea funcţionării unui redresor
• Investigarea experimentală a ac- • Cîmpul magnetic al • Experimente şi demonstraţii (reale • Explicarea principiului de func- matorul. Transportul de curent electric alternativ.
ţiunii cîmpului magnetic asupra curentului electric. In- şi/sau virtuale): ţionare a transformatorului. energiei electrice la • Comunicări, referate, cercetări la
curentului electric. ducţia magnetică. – spectrul cîmpului magnetic al unui • Analiza problemelor transportului distanţe mari. tema: „Curentul electric alternativ”.
• Descrierea mişcării purtătorilor • Mişcarea purtători- magnet permanent, al unui conduc- energiei electrice la distanţe mari. • Evaluare sumativă.
de sarcină electrică în cîmp mag- lor de sarcină electri- tor rectiliniu, al unui solenoid şi al III. Oscilaţii şi unde electromagnetice
netic (şi electric). că în cîmp magnetic unei spire parcurse de curent; • Descrierea, din punct de vedere • Oscilaţii electromag- • Experimente şi demonstraţii (reale
• Explicarea calitativă a principiu- omogen. Permeabilita- – acţiunea cîmpului magnetic asu- energetic, a oscilaţiilor libere în netice libere şi forţate. şi/sau virtuale):
lui de funcţionare a acceleratoare- tea magnetică a mediu- pra conductorilor parcurşi de curent circuitul oscilant. Circuitul oscilant. – studiul proprietăţilor undelor elec-
lor de particule elementare. lui. Paramagnetici şi electric; • Stabilirea analogiei dintre osci- • Analogia dintre os- tromagnetice;
• Descrierea fenomenului de induc- diamagnetici. Aplicaţii. – provocarea fenomenului de induc- laţiile electromagnetice şi oscilaţi- cilaţiile electromagne- – studiul interferenţei şi difracţiei
ţie electromagnetică şi autoinducţie. • Fluxul magnetic. In- ţie electromagnetică şi de autoin- ile mecanice. tice şi oscilaţiile me- luminii.
• Aplicarea legii inducţiei electro- ducţia electromagne- ducţie; • Descrierea calitativă a producerii canice. • Rezolvări de probleme:
magnetice şi a regulii lui Lenz, a tică. Legea lui Faraday. – ilustrarea regulii lui Lenz şi stabili- cîmpului electromagnetic şi pro- • Cîmpul electromag- – calculul parametrilor circuitelor
mărimilor inductanţă, ener- Regula lui Lenz. rea sensului curentului de inducţie. pagării undei electromagnetice. netic. oscilante;
14 15
• Utilizarea relaţiilor dintre mărimile caracte- • Unde electromag- – studiul interferenţei; VI. Elemente de fizică a atomului
ristice undei electro-magnetice la rezolvarea netice. Clasificarea – studiul difracţiei; • Analiza fenomenelor în care se mani- • Fenomene şi experi- • Experimente şi demonstraţii
unor probleme simple. undelor electromag- – aplicarea formulelor din festă structura compusă a atomului şi mente în care se mani- (reale şi/sau virtuale):
• Identificarea unor domenii de aplicaţii ştiin- netice. Tipuri de ra- fotometrie. argumentarea viabilităţii modelului pla- festă structura compusă – schema experienţei lui
ţifice şi tehnice ale undelor electromagnetice. diaţii. Proprietăţile • Lucrare de laborator (va- netar al atomului. a atomului. Experienţa Rutherford;
• Explicarea calitativă a principiilor de funcţiona- undelor electromag- riantă reală şi/sau virtu- • Interpretarea în cadrul modelului lui Rutherford. Modelul – schema nivelelor de ener-
re a unor aparate şi dispozitive de uz cotidian (ra- netice. Principiile ală): Bohr a spectrelor atomice ale hidroge- planetar al atomului. gie a atomului de hidrogen;
dioul, televizorul, cuptorul cu microunde etc.). radiocomunicaţiei. – „Determinarea lungimii nului. • Postulatele lui Bohr. – construcţia şi funcţionarea
• Estimarea acţiunii biologice a undelor elec- Radiolocaţia. de undă a luminii cu aju- • Investigarea experimentală a unor Modelul cuantic al ato- laserului;
tromagnetice şi aplicarea unor măsuri de pro- • Unde optice. torul reţelei de difracţie”. spectre de emisie/absorbţie (spectre mului de hidrogen. – studiul calitativ al legităţi-
tecţie a mediului şi a propriei persoane. • Interferenţa şi di- • Comunicări, referate, continue, de bandă, de linii). • Tipuri de spectre. lor spectrale în spectrul ato-
• Utilizarea conceptelor ce caracterizează in- fracţia luminii. Dis- cercetări la tema: „Osci- • Descrierea fenomenului de tranziţie • Emisia spontană şi in- mului de hidrogen;
terferenţa, difracţia şi polarizarea luminii. pozitivul Young. laţii şi unde electromag- cuantică, a efectului LASER şi identifi- dusă. Efectul LASER şi – observarea diverselor ti-
• Investigarea experimentală a luminii cu aju- Inelele lui Newton. netice”.
carea unor domenii de utilizare a lase- aplicaţii în diverse do- puri de spectre.
torul reţelelor de difracţie. Interferometru. Re- • Evaluare sumativă.
rului. menii. • Rezolvări de probleme:
• Descrierea fenomenelor de interferenţă, di- ţeaua de difracţie.
fracţie şi polarizare a luminii întîlnite în natu- Împrăştierea luminii. • Protecţia personală şi colectivă în di- – utilizarea modelului cuan-
ră şi tehnică. Polarizarea luminii. verse activităţi cu utilizarea laserului. tificat al atomului.
• Comunicări, referate, cerce-
FIZICA MODERNĂ tări la tema: „Fizica atomului”.
IV. Elemente de teorie a relativităţii restrînse • Evaluare sumativă.
• Enunţarea postulatelor lui Einstein. • Postulatele lui Ein- • Rezolvări de probleme: VII. Elemente de fizică a nucleului atomic. Particule elementare
• Identificarea caracterului absolut al timpu- stein şi confirmarea – aplicarea formulelor din • Caracterizarea diferitor nuclee atomice • Fenomene şi interacţi- • Experimente şi demonstraţii
lui şi spaţiului la formularea legilor mecanicii lor experimentală. cinematica relativistă şi utilizînd proprietăţile generale ale aces- uni nucleare: (reale şi/sau virtuale):
newtoniene. • Elemente de cine- a relaţiei dintre masă şi
tora: structură, dimensiuni, masă, sarci- – Energia de legătură. – înregistrarea radiaţiilor cu
• Interpretarea formulelor pentru intervale- matică şi dinamică energie.
le de timp şi lungime şi explicarea relativităţii relativistă. • Comunicări, referate, nă electrică. – Radioactivitatea. ajutorul detectorilor;
acestor mărimi. • Compunerea vite- cercetări la tema: „Ele- • Calcularea energiei de legătură şi de- – Legea dezintegrării – schema acceleratorului de
• Descrierea unor mişcări cu utilizarea elemen- zelor. mente de teorie a relativi- terminarea stabilităţii unor nuclee ato- radioactive. particule încărcate electric.
telor de cinematică şi dinamică relativistă. • Principiul funda- tăţii restrînse”. mice. – Reacţii nucleare. Legi • Rezolvări de probleme:
• Aplicarea dependenţei masei de viteză şi a mental al dinamicii. • Evaluare sumativă. • Explicarea proceselor de dezintegra- de conservare în reacţii – determinarea caracteristi-
legăturii dintre masă şi energie la rezolvarea • Relaţia dintre masă re α, β, γ. nucleare. cilor nucleului atomic;
problemelor. şi energie. • Aplicarea legii dezintegrării radioacti- – Fisiunea şi fuziunea – aplicarea legii dezintegrării
ve la rezolvarea problemelor. nucleelor. Reactorul nu- radioactive;
V. Elemente de fizică cuantică • Descrierea principiului de funcţionare clear. – analiza reacţiilor nucleare;
• Explicarea efectului fotoelectric extern, a • Efectul fotoelectric • Experimente (demon- a reactorului nuclear şi estimarea posi- • Modelul modern al – calculul energiei în diferite
esenţei ipotezei lui Planck despre cuanta de extern. straţii): bilelor efecte ale accidentelor nucleare. nucleului atomic. reacţii nucleare.
energie, a esenţei ipotezei lui de Broglie. • Cuantă de energie. – efectul fotoelectric extern; • Identificarea efectelor biologice ale • Detectori de radia- • Lucrare de laborator (vari-
• Aplicarea formulelor energiei, masei şi im- Fotonul. Presiunea – funcţionarea celulei fo- radiaţiilor ionizante, a unor dispoziti- ţii ionizante. Protecţia antă reală/virtuală):
pulsului fotonului, a legilor efectului fotoelec- luminii. toelectrice. ve utilizate pentru detecţia şi măsurarea contra radiaţiilor. – „Studiul urmelor particule-
tric, a ecuaţiei lui Einstein pentru fotoefect, la • Proprietăţile ondu- • Rezolvări de probleme: radiaţiilor şi cunoaşterea regulilor de • Acceleratoare de par- lor elementare încărcate”.
rezolvarea problemelor. latorii ale materiei. – efectul fotoelectric; protecţie. ticule elementare. • Comunicări, referate la
• Identificarea domeniilor de aplicare a efectu- Ipoteza lui de Bro- – calculul energiei, al ma- • Caracterizarea unor particule elemen- • Elemente de fizică a tema: „Fizica nucleului ato-
lui fotoelectric. glie. Difracţia elec- sei şi impulsului fotonului. tare (electronul etc.) utilizînd proprie- particulelor elementare. mic. Energetica nucleară şi
• Modelarea difracţiei electronilor pe cristale tronilor. Microsco- • Comunicări, referate, tăţile acestora (masa de repaus, timpul • Interacţiuni funda- termonucleară. Particule ele-
(calitativ), descrierea principiului funcţionării pul electronic. cercetări la tema: „Ele-
mediu de viaţă, sarcina electrică etc). mentale şi modelul uni- mentare”.
microscopului electronic (aspecte generale). • Dualismul undă– mente de fizică cuantică”.
ficat al materiei. • Evaluare sumativă.
corpuscul. • Evaluare sumativă.
16 17
VIII. Elemente de astronomie Profil umanist
• Identificarea locului astronomiei în • Astronomia în con- • Observări astronomice: Clasa a X-a
contextul fizicii. textul fizicii. – observarea cerului înstelat; Activităţi de învăţare–
• Observarea cerului înstelat cu utili- • Elemente de astrono- – mişcarea aparentă a Soarelui, Subcompetenţe Conţinuturi
evaluare (recomandate)
zarea hărţilor stelare. mie practică: Lunii, a planetelor şi a stelelor pe
• Utilizarea sistemului de coordonate – Mişcarea aparentă a bolta cerească; MECANICA
ecuatorial. aştrilor. – observarea constelaţiilor (toam- I. Cinematica
• Identificarea constelaţiilor pe cer. – Sfera cerească. na, iarna, primăvara şi vara); • Utilizarea concepte- • Relativitatea mişcă- • Experimente şi demonstraţii (reale şi/sau
• Determinarea cauzelor şi caracteru- – Mişcarea periodică a – observarea planetelor (Mercur, lor specifice cinematicii: rii mecanice. virtuale):
lui mişcării aparente a Soarelui, Lunii, Pămîntului şi Lunii. Venus, Marte, Jupiter, Saturn); punct material, sistem de • Mişcarea rectilinie – mişcarea rectilinie şi curbilinie,
a stelelor pe cer. – Timpul şi măsura- – observarea Lunii; referinţă, traiectorie, dis- uniformă. – relativitatea mişcării;
• Explicarea fazelor Lunii, a eclipselor rea lui. – observarea meteorilor. tanţă parcursă, deplasare, Viteza. Legea mişcării – mişcarea rectilinie uniform variată a unui
de Soare şi Lună. • Sistemul solar: • Rezolvări de probleme: viteză şi acceleraţie în stu- rectilinii uniforme. corp pe un plan înclinat;
• Definirea timpului solar mediu. – Planetele. Corpuri- – aplicarea legilor lui Kepler; diul mişcărilor corpurilor. • Mişcarea rectili- – căderea corpurilor în aer şi în vid (în tubul
• Clasificarea corpurilor sistemului le mici ale sistemului – utilizarea hărţilor stelare în di- • Descrierea relativităţii nie uniform varia- lui Newton);
solar. solar. ferite situaţii; mişcării mecanice. tă. Acceleraţia. Le- – direcţia şi sensul vitezei la mişcarea circulară.
• Descrierea proprietăţilor fizice ale – Pămîntul şi Luna. – determinarea distanţelor pînă
• Identificarea particula- gea mişcării rectilinii • Rezolvări de probleme:
Pămîntului, Lunii sau a altor planete Maree. la corpurile cereşti.
ale sistemului solar. – Originea şi evoluţia • Demonstraţii: rităţilor mişcării rectilinii uniform variate. Miş- – compunerea vectorilor;
• Descrierea concepţiilor moderne sistemului solar. – utilizarea modelelor, hărţilor, uniforme şi ale mişcării carea corpurilor pe – aplicarea formulelor vitezei şi acceleraţiei,
despre originea şi evoluţia sistemu- • Elemente de mecanică la observarea cerului înstelat; rectilinii uniform variate. verticală. legii mişcării;
lui solar. cerească: – vizionarea filmelor didactico- • Aplicarea legilor mişcă- • Mişcarea curbilinie. – trasarea graficelor dependenţei coordona-
• Aplicarea legilor lui Kepler la descrie- – Legile lui Kepler. ştiinţifice; rilor mecanice studiate la Mişcarea circulară tei şi a vitezei de timp;
rea mişcării corpurilor din sistemul solar. • Soarele: – utilizarea resurselor astrono- rezolvarea unor probleme uniformă. Viteza un- – aplicarea formulelor perioadei, frecvenţei,
• Descrierea structurii şi caracteristi- – Caracteristici genera- mice din Internet. din viaţa cotidiană. ghiulară. Acceleraţia vitezei unghiulare şi acceleraţiei centripete.
cilor Soarelui. le ale Soarelui. Structu- • Comunicări: • Investigarea experimen- centripetă. • Lucrare de laborator (variantă reală şi/sau
• Expunerea caracteristicilor princi- ra şi atmosfera solară. – astronomia şi societatea; tală a mişcărilor studiate. virtuală): „Studiul mişcării rectilinii uniform
pale şi a etapelor de viaţă a unei stele. • Stelele – observatoare astronomice or- variate a unui corp”.
• Clasificarea spectrală a stelelor. – Caracteristici princi- bitale; • Evaluare sumativă.
• Estimarea dimensiunilor galaxi- pale, clasificare, evoluţie. – stele variabile; II. Dinamica
ei noastre şi a distanţelor pînă la alte • Noţiuni de cosmologie: – evoluţia stelelor;
• Utilizarea principiilor me- • Interacţiuni. Forţe • Experimente şi demonstraţii (reale şi/sau
galaxii. – Galaxia noastră. Alte – cercetările spaţiului cosmic şi ro-
• Identificarea părţilor componente ale galaxii. lul acestora în dezvoltarea societăţii. canicii newtoniene, a legii în natură. virtuale):
galaxiei noastre şi a tipurilor de galaxii. – Metagalaxia. • Evaluare sumativă. lui Hooke, a legilor frecării • Principiile (legile) – observarea diverselor tipuri de interacţiuni
la rezolvarea problemelor. dinamicii. dintre corpuri;
IX. Tabloul ştiinţific al lumii şi contribuţia fizicii la dezvoltarea societăţii
• Descrierea calitativă a • Mişcarea corpuri- – evidenţierea inerţiei unui corp;
• Identificarea etapelor de dezvoltare • Concepţii contempo- • Discuţii despre: diverselor tipuri de for- lor sub acţiunea forţei – studiul acţiunii şi reacţiunii corpurilor;
a fizicii şi astronomiei. rane despre structura şi – legătura dintre fenomenele na- ţe (de frecare, elastică, de de greutate, a forţei – deformări elastice de comprimare şi de în-
• Descrierea concepţiilor contempo- evoluţia Universului. turii; greutate), identificate în elastice şi a forţei de tindere;
rane despre tabloul materialist al Uni- • Rolul fizicii şi astro- – principiile de bază ale mecani-
natură şi tehnică. frecare. – mişcarea corpurilor sub acţiunea forţelor
versului. nomiei în progresul cii lui Newton;
• Argumentarea poziţiilor proprii tehnico-ştiinţific şi în – legile electromagnetismului; • Identificarea particula- • Legea lui Hooke. Le- elastice;
despre tabloul ştiinţific al lumii. dezvoltarea societăţii. – principiile de bază ale teoriei rităţilor mişcării rectilinii gile frecării. – studiul frecării;
• Reprezentarea tabloului ştiinţific al • Contribuţia fizicii la relativităţii restrînse; uniforme şi mişcării recti- • Rezolvări de probleme:
lumii în formă de schemă sau tabel. dezvoltarea tehnologi- – descoperirile fizicii în linii uniform variate prin – aplicarea principiilor dinamicii;
ilor informaţionale şi sec. XX–XXI privind structura evidenţierea relaţiei cau- – mişcarea corpurilor sub acţiunea forţelor
comunicaţionale (TIC). substanţei etc. ză–efect. de greutate, elastice şi de frecare.

18 19
• Lucrări de laborator (variantă reală şi/ Clasa a XI-a
sau virtuală): Activităţi de învăţare–evaluare
– „Determinarea constantei elastice a Subcompetenţe Conţinuturi
(recomandate)
unui resort”, „Determinarea coeficientului
de frecare la alunecare”. I. Termodinamica şi Fizica moleculară
• Evaluare sumativă. • Descrierea fenomenelor termice în • Sistemul termodi- • Experimente şi demonstraţii (reale
III. Lucrul şi energia mecanică. Impulsul mecanic. Echilibrul mecanic baza mărimilor fizice ce caracterizea- namic. Starea siste- şi/sau virtuale):
ză structura discretă a substanţei. mului termodinamic. – confirmarea structurii discrete a
• Explicarea conceptelor: • Lucrul mecanic. • Experimente şi demonstraţii (reale şi/sau • Utilizarea noţiunii de „gaz ideal”, a Parametri de stare. substanţei;
energia cinetică, energia po- Puterea. Energia virtuale): parametrilor de stare şi a scărilor de Modelul „gaz ideal”. – procese termice;
tenţială, lucrul forţelor de cinetică. Energia – transformarea energiei cinetice în po- temperatură în diferite contexte. Formula fundamen- – modelul mecanic al mişcării
greutate, elastice şi de freca- potenţială. Legea tenţială şi invers; • Aplicarea mărimilor fizice referi- tală a teoriei cinetico- browniene;
re, impulsul mecanic şi a legii transformării şi con- – ciocniri elastice, ciocniri plastice; toare la structura discretă a substan- moleculare (fără de- – transformarea izotermă, izobară
conservării energiei. servării energiei me- • Rezolvări de probleme: ţei, a formulei fundamentale a TCM, ducere). şi izocoră.
• Descrierea unor fenomene canice. – utilizarea noţiunilor: lucru mecanic, pu- a ecuaţiei de stare a gazului ideal, a Temperatura. Ecua- • Rezolvări de probleme:
fizice utilizînd conceptele: lu- • Impulsul mecanic. tere, energie; ecuaţiilor transformărilor simple la ţia de stare a gazului – utilizarea mărimilor fizice legate
crul mecanic, puterea, energia Legea conservării – aplicarea legilor conservării energiei şi rezolvarea problemelor. ideal. de structura discretă a substanţei;
mecanică, impuls mecanic. impulsului mecanic impulsului; • Reprezentarea grafică a transformă- Transformări simple – aplicarea formulei fundamenta-
• Utilizarea legilor conservării pentru un sistem izo- – studiul condiţiilor de echilibru al corpu- rilor simple ale gazului ideal în siste- ale gazului ideal. le a TCM;
energiei şi conservării impul- lat de corpuri. lui acţionat de cîteva forţe. mele de coordonate: pV, VT şi pT. • Energia internă a – aplicarea ecuaţiei de stare a gazu-
sului la rezolvarea problemelor. • Echilibrul mecanic. • Evaluare sumativă. • Investigarea experimentală a trans- ga-zului ideal mono- lui ideal;
• Stabilirea condiţiilor de • Echilibrul mecanic formărilor simple ale gazelor ideale. atomic. – legile transformărilor: izotermă,
echilibru mecanic în diferite în cîmp gravitaţional. • Enunţarea principiului întîi al ter- • Lucrul în termodi- izobară şi izocoră.
situaţii. modinamicii. namică şi cantitatea • Lucrare de laborator (variantă re-
IV. Oscilaţii şi unde mecanice • Aplicarea conceptelor: sistem ter- de căldură. ală şi/sau virtuală):
• Recunoaşterea unor feno- • Oscilaţii mecanice. • Experimente şi demonstraţii (reale şi/sau modinamic, lucrul mecanic, can- • Principiul întîi al – „Studiul unei transformări sim-
mene oscilatorii în natură şi Mişcarea oscilatorie. virtuale): titatea de căldură, energia internă, termodinamicii. ple a gazului ideal”.
tehnică. Oscilatorul armonic. – mişcarea oscilatorie; principiul I al termodinamicii la re- • Motoare termice. • Rezolvări de probleme:
• Descrierea calitativă, în baza Pendulul elastic. – formarea şi propagarea undelor trans- zolvarea problemelor. Poluarea mediului – calculul lucrului, al cantităţii de
principiului „cauză–efect” Pendulul gravitaţio- versale şi longitudinale; • Descrierea calitativă a principiului ambiant. căldură şi al variaţiei energiei interne
a unor fenomene oscilatorii nal. Energia oscilato- – observarea interferenţei undelor produ- de funcţionare a motoarelor termice. în procesele: izoterm, izobar, izocor;
identificate în natură şi tehnică. rului armonic. se pe suprafaţa apei; • Identificarea problemelor de pro- – calculul randamentului motoare-
• Utilizarea mărimilor carac- Conservarea energiei – observarea difracţiei undelor produse tecţie a mediului ambiant cauzate de lor termice.
teristice mişcării oscilatorii la mecanice în mişcarea pe suprafaţa apei. utilizarea maşinilor termice. • Evaluare sumativă.
rezolvarea unor probleme. oscilatorie. • Rezolvări de probleme: ELECTRODINAMICA
• Investigarea experimentală a • Unde mecanice. – aplicarea mărimilor caracteristice miş- II. Electrostatica
unor procese oscilatorii, utili- Unde transversale şi cării oscilatorii: elongaţie, viteză, accele- • Formularea legii lui Coulomb. • Cîmpul electric şi • Experimente şi demonstraţii (reale
zînd mărimi fizice caracteris- unde longitudinale. raţie, energie, perioada, frecvenţa, faza, • Definirea mărimilor caracteristice caracteristicile lui. şi/sau virtuale):
tice mişcării oscilatorii. Caracteristicile un- pulsaţia pendulului elastic şi a celui gra- cîmpului electrostatic: intensitatea Legea lui Coulomb. – electrizarea corpurilor;
• Identificarea condiţiilor în delor. vitaţional; cîmpului electric, tensiunea electri- • Lucrul cîmpului elec- – liniile de forţă ale cîmpului elec-
care se produc şi se propagă • Reflexia şi refracţia – interferenţa undelor. că, permitivitatea mediului. tric la deplasarea unei trostatic;
undele mecanice. undelor. • Lucrare de laborator (variantă reală şi/ • Aplicarea conceptelor caracteristi- sarcini punctiforme. – acţiunea cîmpului electric asupra
• Soluţionarea unor probleme • Interferenţa unde- sau virtuală): ce cîmpului electrostatic, a expresii- Tensiunea electrică. dielectricilor.
de protecţie fonică din viaţa lor mecanice. Difrac- – „Studiul pendulului elastic”. lor particulare ale acestor mărimi, a • Conductori şi die- • Rezolvări de probleme:
cotidiană. ţia undelor mecanice. • Evaluare sumativă. legii lui Coulomb, a principiului su- lectrici în cîmp elec- – calculul mărimilor caracteristice
perpoziţiei cîmpurilor, a capaci- trostatic. cîmpului electrostatic;
20 21
tăţii electrice, a formulei capacităţii • Capacitatea electrică. – aplicarea legii lui Coulomb; II. Curentul electric alternativ
condensatorului plan la rezolvarea Condensatorul plan. – calculul intensităţii cîmpului • Explicarea principiului de • Curentul electric al- • Experimente şi demonstraţii (reale şi/
problemelor. • Energia cîmpului electrostatic şi a tensiunii elec- generare a t. e. m. alternative ternativ. Generarea ten- sau virtuale):
electrostatic. trice; şi a principiului de funcţiona- siunii electromotoare – generarea t.e.m. alternative;
– reprezentarea grafică a cîmpului re a transformatorului. alternative prin induc- – construcţia transformatorului.
electrostatic; • Utilizarea mărimilor caracte- ţie electromagnetică. • Rezolvări de probleme:
– calculul capacităţii electrice a ristice curentului alternativ: in- Valorile efective ale in- – calculul parametrilor curentului al-
condensatoarelor plane; tensitate, tensiune şi a formulei tensităţii curentului şi ternativ.
– calculul energiei cîmpului elec- coeficientului de transformare tensiunii alternative. • Comunicări:
trostatic al condensatoarelor. la rezolvarea problemelor. • Producerea şi trans- – probleme energetice în Republica
• Evaluare sumativă. • Analiza problemelor produce- portul energiei electri- Moldova.
III. Electrocinetica. Curentul electric în diferite medii rii şi transportului energiei elec- ce. Generatorul de cu- • Evaluare sumativă.
• Aplicarea legilor curentului elec- • Curentul electric sta- • Experimente şi demonstraţii (reale trice la distanţe mari şi a impac- rent electric alternativ.
tric. ţionar. Legile lui Ohm şi/sau virtuale): tului asupra organismelor vii. Transformatorul.
• Descrierea calitativă a conducţi- pentru o porţiune de – principiul de funcţionare a dio- III. Oscilaţii şi unde electromagnetice
ei electrice în metale, în semicon- circuit şi pentru un dei semiconductoare; • Explicarea procesului de os- • Circuitul oscilant. • Experimente şi demonstraţii (reale şi/
ductoare, în electroliţi, în gaze, în circuit întreg (simplu). – tuburi cu raze catodice. cilaţie în circuitul oscilant, Propagarea unde- sau virtuale):
vid şi a aplicaţiilor acestora în viaţa • Medii conductoare • Rezolvări de probleme: a procesului de propagare a lor electromagnetice. – oscilaţii electromagnetice;
cotidiană. de curent electric. – calculul circuitelor electrice sim- undelor electromagnetice şi a Clasificarea unde- – proprietăţile undelor electromagnetice;
• Explicarea principiului de funcţio- • Curentul electric ple. principiului de funcţionare a lor electromagnetice. – interferenţa luminii;
nare a unor dispozitive cu semicon- în semiconductoare. • Evaluare sumativă. transformatorului. Principiile radiocomu- – difracţia luminii;
ductoare. Joncţiunea p-n. Apli- • Analiza problemelor impac- nicaţiei. – tipuri de radiaţii.
caţii ale semiconduc- tului undelor electromagneti- Radiolocaţia. • Rezolvări de probleme:
toarelor. ce asupra organismelor vii. • Unde optice. Evolu- – calculul parametrilor circuitului osci-
• Descrierea concepţiilor şti- ţia concepţiilor despre lant, ai amplitudinii tensiunii şi ai inten-
Clasa a XII-a inţifice despre natura luminii, natura luminii. sităţii curentului în circuitul oscilant.
a procesului de propagare a • Natura electromag- • Lucrare de laborator (variantă reală şi/
Activităţi de învăţare– luminii, interferenţei şi difrac- netică a luminii. sau virtuală):
Subcompetenţe Conţinuturi
evaluare (recomandate) ţiei luminii. Interferenţa luminii. – „Determinarea lungimii de undă a lu-
I. Electromagnetismul • Enumerarea tipurilor de ra- Difracţia luminii. minii cu ajutorul reţelei de difracţie”.
• Aplicarea noţiunilor: induc- • Cîmpul magnetic al • Experimente şi demonstraţii (reale şi/ diaţii. Reţeaua de difracţie. • Comunicări:
ţia magnetică, forţa electro- curentului electric. In- sau virtuale): • Tipurile de radiaţii. – oscilaţii şi unde electromagnetice;
magnetică, forţa Lorentz. ducţia magnetică. – spectrul cîmpului magnetic al unui – aplicaţii.
• Explicarea fenomenului in- • Acţiunea cîmpului magnet permanent, al unui conductor • Evaluare sumativă.
ducţiei electromagnetice. magnetic asupra pur- rectiliniu, al unui solenoid şi al unei spi- FIZICA MODERNĂ
• Utilizarea legii inducţiei tătorilor de sarcină re parcurse de curent; IV. Elemente de fizică cuantică
electromagnetice şi regula lui electrică în mişcare. – studiul fenomenului inducţiei electro-
• Descrierea efectului foto- • Efectul fotoelectric • Experimente şi demonstraţii (reale şi/
Lenz la rezolvarea proble- Forţa Lorentz. magnetice; electric extern. extern. sau virtuale):
melor. • Fluxul magnetic. In- – regula lui Lenz. • Aplicarea formulelor energi- Celule fotoelectrice. – efectul fotoelectric extern;
ducţia electromagne- • Rezolvări de probleme: ei, masei şi impulsului fotonu- • Conceptul de cuantă – funcţionarea celulei fotoelectrice.
tică. Legea inducţiei – calculul forţei Ampere, al forţei Lo- lui, a legilor efectului fotoelec- de energie. Fotonul. • Rezolvări de probleme:
electromagnetice. Re- rentz; tric la rezolvarea problemelor. – efectul fotoelectric; calculul energiei,
gula lui Lenz. – aplicarea legii inducţiei electromagne- • Explicarea principiului de al masei şi impulsului fotonului.
tice. funcţionare a celulei foto- • Evaluare sumativă.
• Evaluare sumativă. electrice.
22 23
V. Elemente de fizică a atomului şi a nucleului atomic • Estimarea dimensiunilor galaxiei noas- – galaxia noastră. Alte ga- • Evaluare sumativă.
• Descrierea experienţei lui Ru- • Modele de atomi. Ex- • Experimente şi demonstraţii (reale şi/ tre şi a distanţelor pînă la alte galaxii. laxii;
therford şi argumentarea mo- perienţa lui Ruther- sau virtuale): • Identificarea părţilor componente ale – metagalaxia.
delului planetar al atomului. ford. Tipuri de spectre. – schema experienţei lui Rutherford; galaxiei noastre şi a tipurilor de galaxii.
• Clasificarea spectrelor. • Postulatele lui Bohr. – schema nivelelor de energie a atomu- VII. Tabloul ştiinţific al lumii
• Enunţarea postulatelor lui • Modelul nucleului ato- lui de hidrogen; • Identificarea etapelor de dezvoltare a fi- • Tabloul contemporan şti- • Comunicări:
Bohr şi a caracteristicilor gene- mic. Constituenţii nu- – înregistrarea radiaţiilor cu ajutorul zicii ca ştiinţă. inţific al lumii. Evoluţia ta- – descoperirile fizicii în
rale ale nucleului atomic. cleului atomic. Izotopi. detectorilor. • Argumentarea rolului fizicii în progre- bloului ştiinţific al lumii. sec. XX–XXI;
• Explicarea proceselor de dez- • Radioactivitatea. • Rezolvări de probleme: sul tehnico-ştiinţific şi în dezvoltarea so- • Rolul fizicii în progresul – evoluţia tabloului ştiin-
integrare α, β, γ. • Reacţii nucleare. Legi – aplicarea legilor dezintegrării radio- cietăţii. tehnico-ştiinţific şi în dez- ţific al lumii.
• Aplicarea legilor de conserva- de conservare în reac- active. voltarea societăţii.
re la rezolvarea problemelor. ţii nucleare. • Evaluare sumativă.
• Descrierea efectelor biologice • Fisiunea şi fuziunea Note:
ale radiaţiilor ionizate. nucleelor. Reactorul 1. Profesorul este liber de a stabili ordinea studierii compartimentelor, de a repartiza orele
nuclear. alocate prin planul de învăţămînt, respectînd condiţia parcurgerii integrale a conţinutului şi
VI. Elemente de astronomie realizarea competenţelor stabilite. Profesorul are responsabilitatea de a adapta curriculumul la
condiţiile şi la ritmul fiecărui elev sau al fiecărei clase în parte. Profesorul poate extinde anumite
• Identificarea locului astrono- • Astronomia în con- Observări astronomice:
teme obligatorii la solicitarea elevilor sau a părinţilor.
miei în contextul fizicii. textul fizicii. – observarea cerului înstelat;
2. Lucrările de laborator poartă un caracter obligatoriu, însă profesorul poate să înlo-
• Observarea cerului înstelat cu • Elemente de astrono- – mişcarea aparentă a Soarelui, a Lunii,
utilizarea hărţilor stelare. mie practică: a planetelor şi stelelor pe bolta cerească; cuiască o lucrare prin alta, similară, în funcţie de posibilităţile laboratorului de fizică din
• Utilizarea sistemului de coor- – mişcarea aparentă a – observarea constelaţiilor (toamna, instituţie. Profilul real va realiza lucrări practice la finele unui compartiment sau la finele
donate ecuatorial. aştrilor; iarna, primăvara şi vara); anului de studii. Lucrările practice se vor efectua în grupe de cîte 2-4 elevi, realizate pe
• Identificarea constelaţiilor – sfera cerească; – observarea planetelor (Mercur, Ve- parcursul unei lecţii (45 min.) sau al unei perechi (90 min.).
pe cer. – mişcarea periodică a nus, Marte, Jupiter, Saturn); 3. La elaborarea manualelor autorii vor respecta integral prevederile prezentului cu-
• Determinarea cauzelor şi ca- Pămîntului şi Lunii; – observarea Lunii; rriculum. În conţinuturi notarea mărimilor fizice se va realiza conform standardelor me-
racterului mişcării aparente a – timpul şi măsura- – observarea meteorilor. trologice în vigoare.
Soarelui, Lunii, a stelelor pe cer. rea lui. • Rezolvări de probleme:
• Explicarea fazelor Lunii, a • Sistemul solar: – utilizarea hărţilor stelare în diferite VII. Strategii didactice: orientări generale
eclipselor de Soare şi Lună. – planetele. Corpuri- situaţii;
• Definirea timpului solar mediu. le mici ale sistemului – determinarea distanţelor pînă la cor- Aspectul metodologic propus de Curriculumul la disciplina şcolară Fizică. Astro-
• Clasificarea corpurilor siste- solar; purile cereşti. nomie, perfecţionat în termeni de competenţe şcolare reprezintă organizarea procesului
mului solar. – Pămîntul şi Luna. • Demonstraţii: educaţional, raportat la centrarea pe achiziţii finale concrete.
• Descrierea proprietăţilor fizice Maree; – utilizarea modelelor, hărţilor, la ob- Pentru proiectarea procesului de predare–învăţare în învăţămîntul liceal există expe-
ale Pământului, Lunii sau a altor – originea şi evoluţia servarea cerului înstelat; rienţa proiectării didactice centrate pe obiective de referinţă şi pe obiective operaţionale.
planete ale sistemului solar. sistemului solar. – vizionarea filmelor didactico-ştiin- Obiectivele de referinţă în curriculumul perfecţionat sînt formulate în termeni de subcom-
• Descrierea concepţiilor mo- • Soarele: ţifice; petenţe care urmăresc anumite abilităţi, deprinderi, tehnici de investigare a fenomenelor,
derne despre originea şi evolu- – caracteristici ge- – utilizarea resurselor astronomice din proceselor, protecţia mediului ambiant etc., într-un mod mai bine precizat decît în cazul
ţia sistemului solar. nerale ale Soarelui. Internet. obiectivelor şi sînt coordonate, în mod direct, cu unităţile de conţinut standardizate.
• Descrierea structurii şi carac- Structura şi atmosfera • Comunicări: Elementul de noutate în proiectarea procesului educaţional la fizică pentru treap-
teristicilor Soarelui. solară. – astronomia şi societatea; ta liceală îl constituie înlocuirea obiectivelor de referinţă prin subcompetenţe, iar a
• Expunerea caracteristicilor • Stelele: – observatoare astronomice orbitale; obiectivelor generale – prin cele cinci competenţe specifice ale disciplinei menţionate
principale şi a etapelor de viaţă – caracteristici principa- – stele variabile; în „Concepţia didactică”. Aşadar, atît planificarea anuală, cît şi planificarea unităţilor
a unei stele. le, clasificare, evoluţie. – evoluţia stelelor; de conţinut (tematice/pe capitole) este necesar să fie centrată pe o asumare respectivă
• Clasificarea spectrală a ste- • Noţiuni de cosmo- – cercetările spaţiului cosmic şi rolul şi treptată de competenţe specifice, care urmează a fi atinse pe parcursul celor trei ani
lelor. logie: acestora în dezvoltarea societăţii. de studiu în liceu. Fiind dezvoltate permanent, ele vor conduce la formarea celor cinci
24 25
competenţe specifice, considerate ca achiziţii finale ale treptei liceale. Acestea din urmă, – permit efectuarea lucrărilor în timp real, strict individual şi în corespundere cu
la rîndul lor, constituie, în ansamblu, competenţa de cunoaştere ştiinţifică, care caracte- caracteristicile psihofiziologice proprii;
rizează potenţialul formativ al disciplinei şcolare Fizică. Astronomie. – dezvoltă comunicarea, lucrul în echipă, realizarea proiectelor individuale şi în
Competenţele specifice se exercită în diferite situaţii de învăţare cu un anumit grad grup, atitudinea faţă de problemele majore din viaţa cotidiană;
de operaţionalitate şi sînt în dependenţă directă de cunoştinţele formate, respectiv, la – permit realizarea unei evaluări mai ample a rezultatelor şi progreselor obţinute de elevi;
fiecare unitate de conţinut (capitol tematic). – contribuie la creşterea eficienţei activităţilor de învăţare.
Nivelul calitativ al procesului educaţional este condiţionat de stilul de predare şi
strategia didactică utilizată de profesor. Strategia didactică presupune îmbinarea forme-
lor de organizare a activităţilor elevilor, metodelor şi mijloacelor de predare–învăţare VIII. Strategii de evaluare
în cadrul procesului de formare, iar optimizarea acestora reprezintă sensul principal al În cadrul procesului educaţional, activităţile de predare–învăţare–evaluare se află
strategiei şi stilului de predare al profesorului dat. într-o strînsă legătură. Aceste trei activităţi trebuie proiectate în acelaşi timp, deoarece
Aşadar, optimizarea procesului didactic în cadrul orelor de fizică pentru treapta principalul element metodologic propus în curriculumul perfecţionat îl reprezintă or-
liceală constă în: ganizarea procesului educaţional în raport cu noile finalităţi achiziţionate: competenţele
• Selectarea adecvată a metodelor, a procedeelor didactice şi a mijloacelor de învă- specifice şi subcompetenţele.
ţămînt; Astfel, evaluarea rezultatelor şcolare se integrează pe întreg procesul de instruire sub
• Crearea situaţiilor de formare, adecvate conţinuturilor ştiinţifice; diferite forme (tradiţionale şi formative), şi anume prin:
• Asigurarea unei comunicări didactice eficiente; – Evaluarea iniţială (chestionare, testări, interviuri);
• Motivarea şi dezvoltarea intereselor elevilor; – Evaluarea continuă (evaluări curente, orale şi scrise la lecţie, sarcini practice, teme
• Corelarea teoriei cu practica etc. pentru acasă);
Ansamblul metodelor de predare–învăţare specifice studierii fizicii pot fi clasificate – Evaluarea sumativă (testări tematice, referate, proiecte).
în felul următor: Pentru a realiza cu succes evaluarea procesului şi produsului de formare a achizi-
– Metode de cercetare/investigare a realităţii: directe ( observarea independentă, ţiilor finale, este important să se aplice strategii moderne de evaluare ca, de exemplu,
experimentul, lucrările practice, descoperirea, studiul de caz etc.) şi indirecte (demon- evaluarea autentică.
straţia, idealizarea, modelarea etc.). Caracteristicile de bază ale evaluării autentice în cadrul disciplinei Fizică sînt ur-
– Metode de comunicare eficientă: orală expozitivă (expunerea, explicaţia); orală mătoarele:
• Relevanţa sarcinilor de evaluare a performanţelor elevilor şi punerea lor în situa-
interogativă (conversaţia euristică, problematizarea, brainstormingul); scrisă (lectura
ţii asemănătoare celor din viaţa reală: observări, investigaţii, experimente, soluţionarea
explicativă dirijată, documentarea surselor de informaţie ştiinţifică, realizarea unor co- unor probleme concrete ce ţin de viaţa lor, reflecţii asupra a ceea ce învaţă şi posibilitatea
municări şi referate ştiinţifice) etc. de a-şi exprima interesele, opiniile şi atitudinile proprii şi comportamentele;
Utilizarea metodelor în context interactiv îi vizează atît pe profesori, cît şi pe elevi şi • Asigurarea unităţii cunoaşterii conform premisei „întregul este mai important
presupune o participare activă prin efort comun vizînd atingerea achiziţiilor finale. Me- decît practica”.
todele centrate pe elev stimulează gîndirea şi imaginaţia lui, capacitatea de comunicare, • Dezvoltarea capacităţilor de autoevaluare a achiziţiilor finale.
voinţa, motivaţia, interesul etc. Activ este elevul care depune un efort de reflecţie perso- Strategiile moderne de evaluare se întemeiază pe evaluarea autentică care se referă
nală, interioară, abstractă, care întreprinde o activitate mintală de căutare, de cercetare, direct la evaluarea achiziţiilor finale formulate în termeni de competenţe.
de redescoperire a adevărurilor ştiinţifice. Evaluarea autentică oferă elevilor suficiente şi variate posibilităţi care vizează procesul
Un imperativ al timpului reprezintă utilizarea TIC în procesul educaţional. Resursele de formare a competenţelor şcolare. Astfel, în procesul de evaluare, elevii demonstrează:
WEB pot fi folosite la selectarea unor conţinuturi informaţionale de ultimă oră, la mo- • Ceea ce ştiu – ca ansamblu de cunoştinţe fundamentale.
delarea unor experimente fizice, greu de realizat în condiţiile de laborator din şcoală sau • Ceea ce pot să fac – ca ansamblu de cunoştinţe funcţionale: priceperi, deprinderi,
care prezintă risc pentru sănătate. Experimentele virtuale constituie resurse alternative abilităţi de a face ceva cu cunoştinţele fundamentale.
sau complementare la studierea fenomenelor fizice. Totodată, TIC nu substituie experi- • Ceea ce pot să fiu – se referă la conştientizarea cunoştinţelor funcţionale prin
mentele reale. Utilizarea acestor resurse la lecţiile de fizică au un şir de avantaje: rezolvarea unor situaţii-problemă.
– plasează învăţămîntul centrat pe profesor la cel centrat pe elev; • Cum pot să acţionez în viaţă – reprezintă manifestarea competenţelor formate
– permit diversificarea strategiilor didactice; ca achiziţii finale.
– facilitează accesul elevilor la informaţie, stimulează interesul lor faţă de cele mai Evaluarea succeselor elevilor în această ordine de idei poate fi realizată, de aseme-
proaspete descoperiri, tehnologii, motivează învăţarea; nea, şi prin utilizarea metodelor complementare de evaluare: observarea sistematică a

26 27
activităţilor şi comportamentului elevilor în proces şi în final (investigaţia, proiectul, por-
tofoliul, referatul, comunicarea ştiinţifică, autoevaluarea etc.).
Metodele alternative evaluării autentice: proiectul, portofoliul, investigaţia sînt în
acelaşi timp şi metode de predare–învăţare şi metode de evaluare. Ele permit profeso-
rului să analizeze direct activitatea elevului, să evalueze procesul prin care se ajunge la
anumite rezultate/produse finale materializate în competenţe.
Utilizarea metodelor alternative de evaluare încurajează elevii în construirea cu-
noştinţelor şi creează un climat favorabil învăţării. Este important ca elevii să cunoască
criteriile de evaluare pentru a putea reflecta asupra performanţelor obţinute şi pentru a
găsi modalităţile proprii de progres.
Notă: Evaluările realizate la finele anului de învăţămînt vor demonstra posedarea
subcompetenţelor indicate în curriculumul pentru clasa respectivă.

Referinţe bibliografice
1. Fizică. Curriculum școlar pentru clasele a VI-a–IX-a. Chişinău, Editura Univers Pedagogic,
2006.
2. Fizică. Curriculum pentru învățămîntul liceal (clasele a X-a–a XII-a) (profil real și profil
umanist). Chişinău, Editura Univers Pedagogic, 2006.
3. Guțu Vl., Achiri I. Evaluarea curriculumului școlar. Ghid metodologic. Chişinău, Print –
Coro SRL, 2009.
4. Achiri I., Bolboceanu A., Guţu Vl., Hadîrcă M. Evaluarea standardelor educaţionale. Ghid
metodologic. Chişinău, 2009.
5. Curriculum de bază. Documente reglatoare. Cimişlia, Editura „TIPCIM”, 1997.
6. Cristea S. Dicţionar de pedagogie. Chişinău–Bucureşti, Editura Litera, 2000.
7. Standarde Educaţionale la disciplinele şcolare din învăţămîntul primar, gimnazial şi liceal.
Chişinău, Rev. Univers Pedagogic, 2008.
8. Ghid de implementare a curriculumului modernizat în învăţămîntul liceal. Fizică. Chişinău,
2007.
9. Curriculum naţional. Programe pentru învăţămîntul liceal. Matematică şi ştiinţe. CE „Pro-
Didactica”, 1999.
10. Crişan A., Guţu Vl. Proiectarea curriculumului de bază (ghid metodologic). Chişinău, 1996.
11. Stoica A., Musteaţă S. Evaluarea rezultatelor şcolare. Chişinău, 1997.
12. Fizica. Curriculum şcolar pentru învăţămîntul gimnazial. Chişinău, 2000.
13. „Ştiinţe exacte”, „Ghid de implementare pentru învăţămîntul liceal”, Matematică, Fizică,
Informatică. „Pro-Didactica”, 2000.
14. Iacubiţchi T., Botgros I., Bocancea V. Dezvoltarea şi implementarea curriculumului în învă-
ţămîntul gimnazial (Ghid metodologic), Fizica, cl.VI–IX. Chişinău–Bucureşti, Litera, 2000.
15. Botgros I., Bocancea V., Franţuzan L. Formarea competenţei de proiectare şi construire a
unui generator eolian. Rev. Univers Pedagogic, nr. 1. Chişinău, 2007, p. 36–39.
16. Botgros I., Franţuzan L. Metodologia formării competenţelor şcolare în cadrul orelor de
biologie, fizică, chimie. Rev. Univers Pedagogic, nr. 3, 2007, p. 29–31.
17. Botgros I., Franţuzan L. Evaluarea autentică – o evaluare a competenţelor şcolare. În „Pro-
bleme actuale ale teoriei şi practicii evaluării în învăţămînt”. Materiale ale conferinţei ştiinţifice cu
participarea internaţională, 15–16 noiembrie 2007. Chişinău, Editura Univers Pedagogic, 2007,
p. 209–212 (0,21 c.a.).