Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
GEOLOGIA ZONEI COMPLEXULUI MUZEAL SAHARNA-ŢÂPOVA semne convenţionale şi caracterizări sumare e arătată consecutivitatea stratigrafică a
formaţiunilor (rocilor) începând cu cele mai noi şi până la cele mai vechi actualmente
Vladimir ROŞCA, Andrian DELINSCHI cunoscute. Ne vom limita la formaţiunile, care apar la zi în aflorimente.
Mediteranene probabil prin nişte strâmtori, dimensiunile cărora variau în funcţie de Partea superioară e alcătuită din calcar oolitic, în bază cu câteva nivele de
oscilaţiile climaterice majore. Aceste oscilaţii se manifestau prin gradul de mobilizare conglomerate din bolovani rotunjiţi de calcar. Straturile de calcar oolitic indică un
a precipitaţiilor atmosferice în gheţari continentali, care determinau fluctuaţiile mediu marin agitat, de mică adâncime, cu apa suprasaturată de carbonat de calciu.
nivelului mării [1]. În Sarmaţian gheţarii acopereau deja Grenlanda şi continentul Conglomeratele denotă o scădere oscilatorie a nivelului mării şi transformarea
Antarctic [3]. temporară a movilelor recifale în nişte insule, malurile stâncoase ale cărora deveneau
Sarmaţianul se subdivide în trei subetaje – Volânian, Basarabian şi Chersonian obiectul abraziei: surpării în urma acţiunii valurilor, prăbuşirii blocurilor, fărâmiţării
(Hersonian, dupa Ionesi et al. [5]), denumirile cărora au fost propuse de Ion Simionescu şi rotunjirii bolovanilor. Din punct de vedere paleontologic această parte a secţiunii se
[7 ], profesor la Universitatea din Iaşi şi acceptate ulterior de savantul-geolog rus N. caracterizează prin recurenţa foraminiferelor Peneroplide, a moluştelor gasteropode
Andrusov [2]. Mohrensternia sarmatica şi Tritonalia striata, precum şi prin prima apariţie a speciei
Baza Basarabianului în zona recifală e marcată de imigraţia şi răspândirea largă Terebralia menestrieri.
în Bazinul Sarmaţian a foraminiferelor din genul Nubecularia şi a speciei de moluşte După cum a arătat analiza datelor existente, istoria geologică a Bazinului
bivalve Mactra pallasi (Figura 2), cochiliile căreia se deosebesc prin dimensiuni mari Sarmaţian se începe aprox. 12,7 mln ani în urmă, când la sfârşitul Badenianului,
(până la 8 cm). Se mai constată apariţia sporadică pentru o scurtă durată a unor specii nivelul Oceanului Planetar a scăzut cu cca 120 m şi s-a întrerupt comunicarea
de moluşte gasteropode din genurile Mitrella, Natica şi Acteon, caracteristice pentru Paratethysisului cu Tethysul mediteranean [5]. Marea se retrage în Depresiunea
bazine maritime cu salinitatea normală (cca 3 %). Precarpatică şi se desalinizează. Pe teritoriul Platformei Moldoveneşti se instaurează un
Schimbările menţionate în componenţa faunei puteau să se producă datorită regim continental, în decursul căruia depozitele badeniene sunt supuse unei eroziuni
ridicării nivelului Oceanului Planetar şi majorării fluxului de apă marină în Bazinul parţiale, pe alocuri integrale.
Sarmaţian. Transgresia Mării Sarmaţiene s-a început în Volânianul timpuriu, când nivelul
În calcarele organogene, secţiunea geologică a căreia poate fi cercetată în pereţii Oceanului Planetar s-a ridicat şi s-a restabilit legătura cu Tethysul mediteranean.
canionului de la Saharna, se deosebesc trei părţi, care marchează condiţii sedimentologice Odată cu ea în bazin au pătruns şi s-au răspândit cei mai eurihalini reprezentanţi ai
diferite şi corespund unor etape distincte în istoria geologică a zonei recifale. faunei marine şi unele specii efemere, ca Loripes niveus (Eichw.), Terebralia lignitara
Partea inferioară e constituită din calcare cochilifere detritice şi oolitice în care (Eichw.), Clavatula doderleini (M. Hoernes) şi Tritonalia striata (Eichw.) [11]. La
mai sunt prezente cochiliile speciei de moluşte bivalve Ervilia dissita (Figura 2), foarte sfârsitul Volânianului timpuriu se ridică Carpaţii Orientali, process însoţit de şariaje, iar
răspândită în depozitele volâniene, de asemenea se observă recurenţa (reântoarcerea pe panta platformei, în zona fracturii Nistrene – de mişcări tectonice în blocuri; marea
în bazin) speciilor de moluşte gasteropode Mohrensternia sarmatica şi Ocinebrina se retrage în Depresiunea Precarpatică recent adâncită, iar pe panta platformei (zona
sublavata, precum şi a unor specii de foraminifere din familia Peneroplidelor. Suprafaţa Camenca şi Naslavcea) se produce eroziunea depozitelor Volânianului inferior.
acestor calcare e erodată şi acoperită de un strat subţire de calcar detritic în care se În Volânianul tardiv se manifestă о transgresie mai vastă, în cadrul căreia apar
găsesc numeroase cochilii ale unei singure specii de moluşte gasteropode – Melanopsis aşa specii ca Dorsanum (Duplicata) seminovalis (Koles.), D. (D.) corbianum (d’Orb.),
impressa, caracteristice pentru bazine dulcicole-salmastre [10]. D. (Akburunella) mitraeforme (Sim. et Barbu), Potamides nodosoplicatum biseriatus
Particularităţile menţionate indică o scădere esenţială a nivelului Mării (Friedb.), Bittium reticulatum deforme (Eichw.), B. hartbergensis (Hilber), iar din specii
Sarmaţiene, ieşirea zonei recifale la suprafaţă, erodarea ei şi desalinizarea bazinului efemere – Loripes niveus (Eichw.) şi Clavatula doderleini (M. Hoernes). La sfârşitul
în urma întreruperii comunicării cu Oceanul Planetar. Această scădere a nivelului Volânianului în Bazinul Sarmaţian imigrează primii reprezentanţi ai foraminiferelor
Mării Sarmaţiene a avut ca urmare închiderea definitivă şi transformarea părţii ei Peneroplidae; din moluşte apar Cerithium volhynicum (Friedb.), Weinkaufia pumilla
de vest într-un bazin salmastru, în care s-a răspândit fauna panoniană de tip caspic, Švagrovsky, Mitrella scripta (Bell.) şi Polinices catena helicina (Brocchi), etc. Unele
net deosebită de cea sarmaţiană. din ele, de exemplu Tritonalia (Ocinebrina) striata (Eichw.) – ca specii recurente.
Partea de mijloc a secţiunii e reprezentată printr-o consecutivitate de calcare Transgresia se propagă şi în Basarabianul timpuriu, când apar şi se răspândesc
alcătuite din cochilii întregi şi sfărâmate de diferite foraminifere (predomină genul în zonele de şelf foraminiferele, mai persistă ultimii reprezentanţi ai genului Ervilia şi
Nubeculara), schelete de bryozoare, moluşte bivalve şi mai ales gasteropode. Calcarele specia Potamides mitralis (Eichw), apar Mactra pallasi (Baily) (Figura 2), Venerupis
nu sunt dure şi pot fi cioplite şi tăiate. În ele au fost săpate încăperile mănăstirii ponderosus (d’Orb.), Mohrensternia inflata sarmatica (Friedb.), Dorsanum (Akburunella)
rupestre, care a funcţionat mai multe secole. Omogenitatea relativă a calcarelor din jacquemarti (d’Orb.), D, (A.) verneuili (d’Orb.), câteva specii de Trochide şi speciile
această parte a secţiunii pledează în favoarea unor condiţii de sedimentare în general efemere ca D. (D.) subspinosum (Sinzow.) şi Gastrana fragilis (L.).
stabile, când nivelul mării se ridica lent şi recifele continuau să crească fără a ieşi de La sfârşitul Basarabianului timpuriu se intrerupe legătura Paratethysului cu
sub nivelul ei. Tethysul mediteranean, Marea Sarmaţiană se desalinizează, dispar toate speciile
Buletinul ştiinţific al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Moldovei Volumul 12 (25) Volumul 12 (25) Buletinul ştiinţific al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Moldovei
146 Geologia zonei Complexului Muzeal Saharna-Ţâpova Vladimir ROŞCA, Andrian DELINSCHI 147
caspic [6]; branşa de est (din care făcea parte şi teritoriul Moldovei) îşi restabileşte
comunicarea cu partea de răsărit a Tethysului.
Odata cu transgresia din Basarabianul mediu în Paratethysul de Est imigrează
specii noi de foraminifere, briozoare şi ostracode; din moluşte apar reprezentanţi
ai genurilor Barbotella Cossmann, 1918, Sinzowia Kolesnikov, 1935, Kishinevia
Kolesnikov, 1935, Monodonta Lamarck, 1799, Odostomia Fleming, 1828, etc.
Diversitatea faunistica îşi atinge apogeul. Către sfârşitul Basarabianului mediu marea
se retrage spre sud-vest şi pe о parte considerabilă a Platformei Moldoveneşti se
instaurează delta unui fluviu în depunerile careia (c. Bujor) se găsesc resturile fosile
de vertebrate din fauna cu Hipparion de tip valesian [9]. În prezent circulă mai multe
ipoteze despre formarea acumulărilor mari de resturi de vertebrate terestre, conform
unei presupuneri, în timpul secetelor animalele veneau la adăpat şi, sleite de foame
şi sete, piereau în masă.
Basarabianul tardiv se manifestă printr-o transgresie de scurtă durată, cu care vin
câteva specii noi de ceriţi - Cerithium moldavicum (Sim. et Barbu), C. striatum (Sim.
et Barbu) şi Nassariide - Dorsanun (Diiplicata) ignobile (Koles.) şi D. (D.) globosum
(Sim. et Barbu). Apoi marea se retrage şi treptat se desalinizează; concomitent drastic
se micşorează diversitatea specifică a moluştelor Trohide şi Veneride. Până la sfârşitul
Basarabianului iarăşi se instaurează un regim continental-deltaic.
La începutul Chersonianului se observă о transgresie minoră. Se răspândesc
câteva specii de genul Mactra; mai rar se întâlnesc Hydrobiidele, Pirgulidele şi о
specie de briozoare. În Chersonianul tardiv marea se retrage şi continuă să-şi schimbe
salinitatea. Din animale nevertebrate mai des se întâlnesc Hydrobiidele minuscule
şi briozoarele.
Sarmaţianul se termină aproximativ cu 8,5 mln ani în urmă odată cu transgresia
Meoţianului, care a lăsat în partea de sud a Platformei Moldoveneşti “stratele cu
Dosinii”.
Referinţe bibliografice
Buletinul ştiinţific al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Moldovei Volumul 12 (25) Volumul 12 (25) Buletinul ştiinţific al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Moldovei
148 Geologia zonei Complexului Muzeal Saharna-Ţâpova 149
5. IONESI L., IONESI B., IONESI V., LUNGU Al., ROŞCA V. – Sarmaţianul mediu О ПОВЕРХНОСТЯХ ВЫРАВНИВАНИЯ МОЛДАВСКОЙ ПЛИТЫ
şi superior de pe Platforma Moldovenească. Bucureşti, “Editura Academiei Române”, 2005.
– P. 1-558. Иван БЛЮК
6. PILLER W. E., HARZHAUSER M., MANDIC O. – Miocene Central Paratethys
stratigraphy – current status and future directions // Stratigraphy. V. 4, no. 2/3, 2007. – P. Rezumat
151-168.
7. SIMIONESCU I. – Contributions a la geologie de la Moldavie // Annales
Scientifiques de l’Universite de Jassy. V. III, 1903. – P. 234-250.
Despre suprafeţele de planare ale Plăcii Moldoveneşti. Suprafeţele de
8. БОБРИНСКИЙ В. М., МАКАРЕСКУ В. С., МОРАРУ К .Е. – Тектонические planare sunt determinate fără o bază stratigrafică. Hărţile tectonice, întocmite în
факторы, определяющие строение гелиевого, макросейсмического и гидрогеохимического baza suprafeţelor de planare, nu sunt confirmate de datele geologice existente. Este
полей Молдавии // Геотектоника. № 2, 1987. – C. 77-90. necesar a fi construită o nouă hartă tectonică a Plăcii Moldoveneşti, rezultând din
9. ЛУНГУ А. Н. – Гиппарионовая фауна среднего сармата Молдавии: materiale geologice veridice din punct de vedere stratigrafic.
Хищные млекопитающие. Насекомоядные, зайцеобразные и грызуны. Копытные
млекопитающие. Кишинев, “Штиинца”, 1978-1984. – C. 1-450. Согласно Геологического Словаря [1], “поверхность выравнивания», или
10. РОШКА В. Х. – О находках раковин Melanopsis impressa Krauss. (Mollusca «денудационная равнина» – равнина образованная в результате длительного
Gastropoda) в сарматских отложениях южной части Галицийского залива // Известия разрушения горной страны денудационными процессами.
АН МССР. № 8, 1965. – С. 28-33. Так же и Г. М. Билинкис [2] вслед за А.П. Рождественским считает,
11. РОШКА В. Х. – Особенности состава и стратиграфического распространения что «…поверхность выравнивания – это крупная историко-геологическая
брюхоногих моллюсков в сармате Молдавии и смежных районов Украины // Стратиграфия палеоморфологическая категория релиефа. Эти поверхности формируются на
верхнего фанерозоя Молдавии. Кишинев, “Штиинца”, 1987. – С.16-33. обширных площадях при стабильном или нисходящем развитии области и требуют
12. КРАВЧУК О. П., ВЕРИНА В. Н., СУХОВ И. М. – Заповедники и памятники для своего образования достаточно длительного времени». В этой формулировке
природы Молдавии. Кишинев, “Штиинца”, 1976. – С. 1-310.
подчеркивается возможность образования поверхности выравнивания только на
Abstract
крупных площадях и в течении длительного времени. Ha территории Молдавской
Плиты Г. М. Билинкис выделяет три поверхности выравнивания: олигоцен-
Geology of a zone of the complex museum Saharna-Tsypova. The paper includes нижнемиоценовая, верхнемиоценовая и плиоценовая [2].
some geological aspects of complex museum Saharna-Tsypova. From of view the geological Олигоцен-нижнемиоценовая поверхность выравнивания стратиграфически
point, in this region appears in daylight the limestone, which forming the Middle Sarmatian соответствует подольской свите нижнебаденского региоподъяруса неогена,
reefs, offering him a picturesque appearance with a multitude of caves, waterfalls. “Rifogens” которая в некоторой степени, отвечает требованиям указанным выше.
limestone, are some accumulations, composed of calcareous algae, colonies of Bryozoars, С позднемиоценовой поверхностью выравнивания получается полная
shells of foraminifers, bivalve mollusks and gastropods. These limestone, form the so-called неувязка. Ссылаясь на геологические материалы А. Н. Лунгу [3], детально
barrier of reefs, which forming a 4-8 km wide strip that extends parallel to the Eastern and изучившего фауну позвоночных среднего сармата и установившего, что в
Southern Carpathians. конце позднего сармата на территории Молдовы была распространена озерно-
аллювиальная равнина с типичным низменным ландшафтом лагун, стариц и
Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie медленно текущих рек. Однако, там же А. Н. Лунгу отмечает: “... в развитии
Naturală a Moldovei, Chişinău наземной фауны второй половины среднесарматского времени на территории
Молдовы обнаруживаются два этапа, соответствующие разным отрезкам
геологического времени. Во второй половине среднесарматского времени
существовал калфинский комплекс гипарионовой фауны, приспосбленной к очень
влажным условиям обитания, к облесенному и заболоченному ландшафту. На
рубеже среднего и позднего сармата была широко распространена гипарионовая
фауна варницкого комплекса, приспособленная к пространствам лесистого и
степного типов и к более сухим климатическим условиям”.
Таким образом, каждый комплекс гипарионовой фауны имеет строгое
стратиграфическое и гипсометрическое место в геологическом разрезе
(Таблица 1).
Buletinul ştiinţific al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Moldovei Volumul 12 (25) Volumul 12 (25) Buletinul ştiinţific al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Moldovei